Tiramisu… o istorie erotica

Dacă vă simțiți un pic sexy după ce mancati tiramisu, nu sunteți singurul.

Italienii cred că tiramisu este un afrodisiac puternic și, după ce știi că este istoric erotic, vei înțelege de ce.
Tiramisu a fost inventat în bordelurile din superbul orașul italian din nordul orașului Treviso, renumit pentru moravurile
sale relaxate sexual și locuitorii care caută plăcere.
În italiană, tiramisu înseamnă literal „trage-mă, ridică-mă” sau, mai literal, „trage-l în sus”.
Vechii latini aveau un motto: Dulcis in Fundo, ceea ce înseamnă că cel mai bun, cel mai delicios tratat vine întotdeauna la
sfârșitul a ceva, de obicei după o masă.
Dar nu tiramisu. Este mai mult decât un simplu desert. Timp de secole, până în 1958, când bordelurile au fost închise de
către guvern, tortul a fost servit pentru a revigora clienții epuizați în așa-numitul „cazinou” (târguri închise) non-stop:
înainte, în timpul și după ședințele sexuale grele și multiple pentru a putea continua iar banii sa curga.
Cu cât a fost consumat mai mult tiramisu, cu atât a înflorit afacerea prostituției. „Aproape nimeni, nici măcar majoritatea
italienilor, nu cunosc originile reale. Cel mai puternic afrodisiac din Italia este un tort de bordel pe care lumea îl iubește și
îl venerează ”, spune localul local Lara Santi, un PR de turism.

Treviso, un labirint de alei pietruite care traversează pâraie și mori de apă, a fost poreclit încă din Evul Mediu „Regatul
fericirii și sexului Italiei”. Oamenii săi, nu la fel de temători de Dumnezeu ca cei din restul țării, au avut întotdeauna un
avantaj pentru activitățile „amoroase”.

Orașul își exploatează acum faima de loc culinar sexy, încadrându-se in reputația mondială gourmet, prin „tururi ghidate
erotice”, care evidențiază bistro-uri cu sunete nedorite precum „umbrele roșii”, bordeluri vechi și alte categorii de vicii
unde cuplurile obișnuiau (unii încă o fac) sa execute threesome-uri.
Vizitatorii sunt, de asemenea, duși la restaurantul-hotel care a exportat prima dată rețeta de tiramisu în afara locurilor
sexuale restrânse în anii '60, după ce bordelurile au fost interzise.
Desertul iconic al Italiei, așa cum îl știm astăzi, este format din straturi de biscuiți pentru ladyfingers Savoiardi înmuiați
unul câte unul într-un amestec bătut de brânză cremă mascarpone și un amestec fin de diferite pulberi de cafea. Unii
bucătari adaugă vin Marsala și pudră de ciocolată.
Este o armonie de arome care declanșează extazul și nu doar în gură.
Rețeta originală de bordel a fost însă ușor diferită, mai simplă. Acesta a fost numit „sbatudìn”, care înseamnă
literalmente „gimme a shake, bang me”.
A fost creată o variantă modernă, numită „tiramisu de-structurat”, cu biscuiți de ciocolată crudă și un gust ușor sărat. Alte
taverne se luptă pentru a revendica paternitatea desertului orgasmic. Pentru a răspunde cererii în creștere, barurile din
oraș folosesc acum mașini de tiramisu proiectante, care pregătesc tortul în două secunde, făcându-l să se scurgă ca un
espresso.

Vremurile s-ar fi putut schimba, dar obiceiurile proaste mor greu. Răspândite în centrul micuțului oras medieval din
Treviso sunt palatele luxuriante care au fost cândva bordeluri. Și în ciuda faptului că au fost ilegale de zeci de ani, există
case care și-au păstrat misiunea sexuală inițială. Unul se află chiar în spatele primăriei, iar poliția a descoperit recent o
rețea de bordeluri secrete.
Adevărul este că, în Treviso, mai multe târguri au rămas întotdeauna deschise, dar ca puncte fierbinți „subterane”,
departe de societatea curentă, cunoscute pentru puțini (sau mulți?) clienți care mai vizitează.
„Ne place să ne distrăm, aceasta a fost întotdeauna vocația noastră. Plăcerea face parte din istoria și tradiția noastră ”,
spune proprietarul unei taverne locale din Treviso, Denis Mistro.
Acesta a fost făcut din gălbenuș de ou agitat și zahăr, și încă în zilele noastre, mamele italiene oferă bebelușilor bucatele
din el pentru a-i face să crească puternici și macho.

Zvonul spune că crearea tiramisului a fost o joacă de echipă. Când bordelurile aveau ziua de închidere săptămânală,
clienții apăreau oricum și au început să aducă un ingredient care să fie adăugat la „sbatudìn”. Negustorul le-a înzestrat pe
damele de companie cu boabe de cafea, pe artizan cu biscuiți (inmuiati) și pe burghez cu bucăți de ciocolată măcinată și
vase cu mascarpone.
Prostituatele și clienții luau prânzul împreună, discutau și așteptau cu nerăbdare sfârșitul mesei, când se servea în sfârșit
tiramisu. Fiecare era mândru de contribuția lui.
Devorarea tortului venea cu indicatia: ‘’odată ce toată lumea si-a terminat porția, a venit timpul să vă mutați în dormitor
și să vă faceți de cap’’.
În Treviso, vizitarea regulată a unui bordel era ca un simbol al statutului. A făcut parte din cultura locală, reunirea VIP-
urilor. Dacă un domn nu s-a prezentat niciodată să participe la sesiunile de degustare de Tiramisu și serile sexy, el a fost
un ratat.
Când guvernul a închis toate „casele de plăcere”, moștenirea tiramisuului a trăit datorită spiritului unei doamne și a
dragului ei soț, care au vizitat probabil cel puțin o dată în viața sa un „cazinou” și s-au îndrăgostit de tortul sexual ,
gândind că rețeta nu ar trebui să se piardă.
În acea perioadă, doamna era însărcinată și după ce a născut un băiețel, a testat „sbatudin” și a găsit că i-a restabilit
corpul după nastere. Apoi, împreună cu un bucătar, a perfecționat rețeta și a început să o facă în restaurantul ei și să o
servească pentru prima dată oamenilor care nu au pus niciodată piciorul într-un bordel.
Astăzi puteți vizita taverna renașterii tiramisului ca tort „comun”. Se află în cea mai veche piață din Treviso și se numește
Le Beccherie. Numele are două semnificații: în dialectul local înseamnă atât „carnă”, cât și „bârlă de cocoș”, spune
fermierul Paolo Manzan.