Legenda Brândușei

Legenda spune că Brândușa era fata cea mai mică a Împăratului Florilor. Pe
vremea când trăia Brândușa, împărăția ei era condusă de un zmeu, care în fiecare
an sacrifica câte unul dintre bărbații din împărăție. Când a împlinit 20 de ani,
aceasta s-a căsătorit cu un prinț pe care îl iubea nespus de mult. La numai o zi de la
nunta lor, prințul este răpit de zmeu și dus în castelul acestuia spre a fi sacrificat.

În ciuda insistențelor tatălui ei, Brândușa refuză să lase salvarea soțului ei pe mâna
armatei tatălui ei și pornește ea singură în căutarea zmeului și a bărbatului ei.
Întâlnind zmeul, aceasta îl provoacă la lupta în săbii și paloșe, reușind până la
urmă, după 7 zile și 7 nopți să îl ucidă pe acesta și să își salveze iubitul.

Limbajul Brandușei
Brândușa este o floare care simbolizează sentimente puternice și devotament,
legături strânse atât de dragoste, cât și de prietenie. Cel care dăruiește unei femei
Brandușe nutrește pentru aceasta o dragoste puternică și pasională. Femeia căreia
și plac brândușele este o femeie puternică, devotată, care pune pasiune în tot ceea
ce face.

Numele Brândușa
Numele de Brândușa sugerează putere și curaj. O persoană cu numele de Brândușa
pune pasiune și loialitate în tot ceea ce face și va face tot posibilul pentru a-și
atinge idealurile.
O altă legendă a brândușei
Se spune că “brândușele de primăvară și brândușele de toamnă au fost două surori
frumoase alungate din casă în frig, de mama vitregă: pe una într-o primăvară
timpurie, iar pe alta într-o toamnă târzie. Văzându-le necăjite, Dumnezeu le-a
transformat în flori. De atunci ele se tot caută, fără să se poată întâlni vreodată.
Una, floarea celor vii, înflorește primăvara, alta, floarea celor morți, înflorește
toamna.

Se spune că cine va aduna brândușe de primăvară și le va uni în cununa cu cele de

toamnă, ca ele să-și spună dorul, apoi le va da drumul pe apă, face o faptă bună,
pentru care Dumnezeu îi va ierta multe păcate”. (Ion Ghinoiu-Zile si Mituri).