IMAGINEA MOLDOVEI

MOTIVUL STRĂINULUI

Citește următoarele fragmente:

„Drumul cel mare spre Scaunul Ţării trecea şi intr-acea vreme prin Valea Bahluietului şi-a
Bahluiului. I se zicea drumu' mare pentru că era drum vechi de când lumea. Nici unui rând de
oameni însă nu-i trecuse prin minte, în curgerea anilor mulţi, să facă din această cale veche un
drum adevărat.(...) Pe acest drum mare, în cele dintâi ceasuri de dimineaţă, călăreau beizade
Alecu şi abatele Paul de Marenne. Boierul dădu străinului toate aceste lămuriri şi altele. Ajunşi
apoi pe truda nopţii, rămaseră tăcuţi şi părură a dormita o vreme în şa, lăsându-şi caii la pas.
De Marenne fusese bucurat de numele oraşului, pe care-l auzise rostit şi prin care aveau a trece.
Dar Targu-Frumos era departe de a răspunde imaginii zâmbitoare pe care o evoca. Puţine
dugheni cu frică şi prevedere deschise, sub un fel de şoproane de şindrilă, un han cu bolţile
dărâmate şi câteva căsuţe nu de mult înălţate şi gata de a cădea în risipă. Bordeie de ţigani robi,
în jurul unor şandramale mai răsărite.
- Acolo stă boierul, adică nobilul locului, lămurea beizade Alecu, nemărturisind anume că acolo
erau curţi domneşti. Abatele de Marenne încerca să înţeleagă ceea ce nu se poate înţelege. De
câteva zile văzuse destule şi auzise de asemenea - ca să se convingă că toate în acest hotar barbar
au o pulsaţie proprie şi o lege a vieţii anumită.
- Hotărât, Prinţule, acest târg, oricât ar fi de frumos, e cu totul altceva decât îmi închipuiam, zise
el, încercând să se trezească deplin. Nădăjduiesc în altă întâlnire. 

1. Explică, în cel puțin cinci rânduri, de ce târgul este altfel decât își închipuise abatele.
2. Identifică perspectiva narativă.

„Acum vreau să mă întorc ceva mai în urmă. Nu prea mult însă. N-au trecut doi ani,
iubite domnule de Marenne, de când peste această ţară şi peste acest popor stăpânea părintele
meu Antonie-Voda. Nu vreau să-l laud pentru că-i sunt fiu, îl laudă faptele lui şi amintirea care a
rămas după el. Eu, domnule de Marenne, n-aş putea spune că am umblat în viaţa mea pe calea
adevărului: am greşit mult, mai ales am făcut destule prostii, şi ai să fii mirat poate când îţi voi
declara că nu simt nici o mustrare de conştiinţă. Faptele părintelui meu au fost însă astfel şi
poporul a simţit într-adevăr blândeţea lui, încât pot circula fără grijă prin lume ocrotit de lumina
amintirii lui. Nebuniile mele au făcut vâlvă; sunt însă feciorul lui Antonie-Voda. Legi n-au fost
să mă pedepsească, iar oamenii m-au iertat. N-aş putea spune că nu mi-au rămas duşmani destui
de rangul meu, dar aceia îşi au şi ei ale lor greşeli şi toleranţa este reciprocă. Vorbesc de
prostime: primirea de astă-noapte, din care te-ai împărtăşit şi Domnia-Ta, stă dovadă.
Ceea ce ai văzut Domnia-Ta în aceste câteva zile, domnule abate, de când ai intrat în domnia
războiului şi a invaziei, a molimei şi a foametei, acum doi ani nu exista. Antonie-Voda a fost un
om cu noroc. Şi ţara asta, când Dumnezeu se milostiveşte asupra ei, înfloreşte de azi pe mâine,
ca o grădină în primăvara după urgia iernii. Toate în Moldova, domnule de Marenne, sunt scurte,
trecătoare şi viforoase: şi cele bune şi cele rele. Acum doi ani aceste locuri erau înflorite şi
populate."
 1. In fragmentul dat, Moldova este descrisa în două ipostaze aflate în antiteză.
Identifica-le si prezinta-le, in cel putin sase randuri.
2. Ce aflăm despre Alecu Ruset si care este mijlocul de caracterizare?
3. Comenteaza fragmentul: „Şi ţara asta, când Dumnezeu se milostiveşte asupra ei,
înfloreşte de azi pe mâine, ca o grădină în primăvară după urgia iernii. Toate în
Moldova, domnule de Marenne, sunt scurte, trecătoare şi viforoase: şi cele bune şi
cele rele.”

- „Avem de trecut apa Siretului? se interesă domnul de Marenne. Atunci asta-i încă o
întîrziere. De ce?
- Pentru că tovarăşul nostru, domnul Turculeţ căpitanul, nu e numai oştean, ci şi cetitor de
stele; şi domnia sa mi-a prevestit schimbarea vremii.
- Cum se poate?
- Aşa precum am cinstea a-ţi vorbi. Argumentele sale se bazează pe lucruri disparate:
paseri, vînt şi lună; cu toate acestea sînt argumente. Şi dacă prorocirea se împlineşte, deşi
voi fi cu totul dezolat, îl voi felicita. (...) Doresc şi eu domnului Turculeţ să fie profet
mincinos; îţi mărturisesc însă că şi-a făcut prognosticul într-un chip cu totul impresionant
şi sigur. De altminteri observ nouri în urmă, la apus, şi mi se pare că vîntul sporeşte. ”

1. Abatele constată că în Moldova oamenii sunt „mai aproape de natură și de Dumnezeu.” De

unde reiese această trăsătură în fragmentul dat și care ar fi explicația?