1.

Încărcarea din zăpadă pe acoperiş pe baza codului de

proiectare CR 1-1-3-2005
Valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe acoperiş, sk se determină astfel:
sk=μ1·Ce·Ct·s0,k
α – panta acoperişului [º]
s0,k – valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe sol [kN/m2], în
amplasament
Ce – coeficientul de expunere al amplasamentului construcţiei
Ct – coeficientul termic
μ1 – coeficientul de formă pentru încărcarea din zăpadă pe acoperiş
– valoarea coeficientului de formă în prezenta documentaţie se
referă numai la acoperişuri cu o singură sau cu două pante
– valoarea coeficientului μ1, al încărcării din zăpadă, pentru situaţiile
în care zăpada nu este împiedicată să alunece de pe acoperiş, este
indicată în tabelul următor, funcţie de panta acoperişului, α [º]:
Panta
0º ≤ α ≤ 30 º 30º ≤ α ≤ 60 º α ≥ 60 º
acoperişului, α º
μ1 0,8 0,8(60 - α)/30 0,0

– distribuţia coeficienţilor de formă pe acoperişurile cu două pante

conform ordinului privind modificarea codului de proiectare CR 1-1-3
2005:

sk( μ1), sk(0,5μ1) – valoarile caracteristice a

încărcării din zăpadă pe acoperiş funcţie
de coeficientul de formă , pentru
încărcarea din zăpadă neaglomerată (un
caz) şi pentru încărcarea din zăpadă
aglomerată (2 cazuri)

– distribuţia încărcărilor din zăpadă pe acoperişurile cu două pante:

 Valorile recomandate ale coeficientului de expunere, Ce.
În cazul expunerii Complete, zăpada poate fi spulberată pe zone întinse de
teren plat lipsit de adăpostire sau cu adăpostire limitată.
În cazul expunerii Parţiale, topografia terenului şi prezenţa altor construcţii
sau a copacilor nu permit o spulberare semnificativă a zăpezii de către vânt.
În cazul expunerii Reduse, construcţia este situată mai jos decât terenul
înconjurător sau este înconjurată de copaci înalţi şi/sau construcţii înalte.

Valori caracteristice ale încărcării din zăpadă pe sol (s0,k ) în Municipiile

reşedinţa de judeţ.
Valoarea încărcării din zăpadă pe sol în România este recomandată şi în harta
de zonare aflată în codul de proiectare CR 1-1-3-2005. Harta este valabilă
pentru altitudini sub 1000m.
α = 33º
0,8 ⋅ (60 − α )
µ1 = = 0,72
30
C e =1,0 – coeficientul de expunere al amplasamentului construcţiei pentru

cazul expunerii Partiale, Tab.2.1.

=1,0 – coeficientul termic pentru acoperişuri cu termoizolaţii uzuale

α sk [kN/mp]
so,k
[ C
[kN/ Ct μ1 sk( sk(0,5
º e
mp] μ1) μ1)
]
1 2 3 4 5 6 7
3 1, 1, 1.0
1,5 0,72 0.51
3 0 0 8

108,00 daN/m2
s k 2 = 0,5µ1 ⋅ ce ⋅ ct ⋅ S 0,k
, 51,00 daN/m2
2. Încărcări din acţiunea vântului
Modul de evaluare a încărcărilor date de acţiunea vântului este reglementat de
NP082-04.
Presiunea vântului la înălţimea z deasupra terenului, pe suprafeţele rigide
exterioare sau interioare ale structurii se determină cu relaţia:

=0,40 kPa=0,40 kN/m2– presiunea de referinţă a vântului (Cluj-

Napoca) – Anexa A

– factorul de expunere la înălţimea z deasupra terenului

– factorul de rafală la înălţimea z deasupra terenului

=3,5 – factorul de vârf, valoare recomandată,

pag.12 (pct. 10.2)

– intensitatea turbulenţei

– coeficient care variază cu rugozitatea suprafeţei terenului

( ), Tab.4.

– pentru zone cu intensitate redusă a construcţiilor:

=2.35

= 0,30m – lungimea de rugozitate

-pentru înălţimea de 6.30 m:

Z1= 6.30m – înălţimea clădirii deasupra terenului
2.35
I(6.30) = = 0.309
6.30 → Cg(6.30)=1+3.5 (2· 0,309)= 3.163
2.5ln
0.30
– factorul de rugozitate
 – factor funcţie de categoria terenului

= 0.22 – pt. zone cu densitate redusă a construcţiilor,

Tab. 2
Cr(6.30) = 0.222·(ln 6.30/0.30)2 = 0.449
Ce(6.30)= 0,449x3.163= 1.419

- coeficient aerodinamic de presiune în funcţie de forma acoperişului, Tab.10.;

– Direcţia vântului θ=0° - pe acoperiş

b = 10.70 m h = 6.30 m ⇒ b>h ⇒ ze = h şi e=min(b

sau 2h)=10.70 m
α = 33˚ ⇒
cpe,F= + 0.70
cpe,G= + 0.70
cpe,H= + 0.40
cpe,I= - 0.40
cpe,J= - 0.50

– pentru z = 6.30 m

WF(6.30)= 0.40·1,419· (+0.70)= + 0.40 kN/m2

WG(6.30)= 0.40·1,419· (+0.70)= + 0.40 kN/m2
WH(6.30)= 0.40·1,419· (+0.40)= + 0.23 kN/m2
WI(6.30)= 0.40·1,419· (-0.40)= – 0.23 kN/m2
WJ(6.30)= 0.40·1,419· (-0.50)= – 0.28 kN/m2