Referat

Tema: PENSIA DE INVALIDITATE

A realizat: Budzac Maxim

Acte necesare de a fi prezentate penru a pretinde la pensia de invaliditate:

-         buletinul de identitate (în original şi copie);

-         carnetul de muncă (în original şi copie) sau alte documente ce confirmă stagiul de

cotizare;

-         diploma de studii la secţia de zi a instituţiilor superioare de învăţământ (până la data de

01.01.1999) (în original şi copie);

-         livretul militar (în original şi copie) sau acte ce confirmă perioada de îndeplinire a

serviciului militar;

-         documente ce confirmă perioada de îngrijire a unui invalid de grupa I sau a unui bătrân
care a atins vârsta de 75 de  ani (până la data de 01.01.1999);

-         alte acte după caz.

Termen de depunere / examinare a cererii:

         Pensia de dizabilitate se stabileşte pe perioada cât durează dizabilitatea,  dacă cererea şi
actele necesare au fost depuse în termen de 60 de zile de la data  încadrării în dizabilitate;

-         În cazurile în care a fost depăşit termenul de depunere a cererii, pensia se acordă de la data
prezentării ultimului act necesar;

-         Termenul de examinare - 30 de zile de la data depunerii cererii cu toate actele necesare.

1. Noţiuni generale privind invaliditatea, criteriile de stabilire şi cauzele invalidităţii

În plan internaţional Adunarea Generală a ONU a adoptat la 09.12.1975 Declaraţia

drepturilor persoanelor cu handicap (ratificată de Republica Moldova la 13.05.1995), iar la
13.12.2006 Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.
Practica mondială recunoaşte două tipuri de invaliditate: economică şi medicală.
Prin, invaliditatea economică înţelegem „pierderea totală sau parţială a capacităţii
persoanei de a activa în domeniul profesional”, iar prin invaliditatea medicală desemnăm
„problemele ce ţin de asigurarea restabilirii în limita poşibilităţilor a persoanelor handicapate sau
adaptării acestora la modul de viaţă nou pentru ei, spre restabilirea sănătăţii în scopul reintegrării
lor în viaţa profesională şi socială.”
Prin termenul invalid Declaraţia drepturilor persoanelor cu handicap desemnează orice
persoană aflată în incapacitate de a-şi asigura în totalitate sau în parte necesităţile unei vieţi
individuale sau sociale normale.
Criteriile de stabilire a invalidităţii. Drept criterii de bază pentru stabilirea invalidităţii
serveşte gradul de reducere a capacităţilor vitale ale organismului, determinată de boli sau
deficienţe anatomice, cum sunt capacităţile: de autodeservire; intelectuale şi de comportament;
de comunicare (vedere, auz, vorbire); locomotorii, aptitudine a corpului şi dexteritate; de
adaptare situaţională; de participare la activitatea socială şi profesională.
Conform normelor internaţionale, invaliditatea se stabileşte când infirmitatea depăşeşte
25%. Gradul de reducere a vitalităţii se apreciază în conformitate cu Tabelul procentual privind
evaluarea grdului de reducere a vitalităţii cauzate de dereglări morfofuncţionale şi organo-
specifice ca urmare a bolilor, traumelor şi altor stări patologice, aprobat de Ministerul Sănătăţii
al Republicii Moldova.
Diminuarea sau pierderea capacităţilor vitale pot fi evaluate după următoarele grade de
severitate, care pot servi ca bază pentru stabilirea invalidităţii:
Reducerea de grad mediu a capacităţilor de autodeservire, intelectuale şi de comportament,
de comunicare, locomotorii, de aptitudine a corpului şi dexteritate, de adaptare situaţională, de
participare la activitatea socială şi profesională corespunde invalidităţii încadrate în limitele de la
25 până la 49 la sută.
Acestor persoane li se acordă gradul III de invaliditate, ele pot de sine stătător să se
servească, iar uneori nu se deosebesc de persoanele fără infirmităţi.
Reducerea de grad accentuat a capacităţilor de autodeservire, intelectuale şi de
comportament, de comunicare, locomotorii, aptitudine a corpului şi dexteritate, de adaptare
situaţională, de participare la activitatea socială şi profesională corespunde invalidităţii încadrate
în limitele de la 50 până la 74 la sută. Acestor persoane li se acordă gradul II de invaliditate.
Reducerea de grad sever sau pierderea totală a capacităţilor vitale de autodeservire,
intelectuale şi de comportament, de comunicare, locomotorii, de aptitudine a corpului şi
dexteritate, de adaptare situaţională de participare la activitatea socială şi profesională
corespunde invalidităţii încadrate în limitele de la 75 la sută şi mai mult. Acestor persoane li se
acordă gradul I de invaliditate.
Cauzele invalidităţii. Odată cu stabilirea gradului de reducere a vitalităţii se stabileşte
cauza invalidităţii, adică condiţiile biologice şi sociale care au dus la invaliditate. Stabilirea
cauzei invalidităţii este obligatorie pentru organele competente, deoarece acest fapt are un rol
important la stabilirea pensiei de invaliditate. Factorii sociali care au dus la invaliditate trebuie să
fie confirmaţi din punct de vedere juridic prin actele respective, emise de CEMV.
Pentru încadrarea în grade de invaliditate se stabilesc următoarele cauze ale invalidităţii:
Invaliditate de boală obişnuită este invaliditatea cauzată de reducerea sau pierderea
capacităţilor vitale ca urmare a unei boli, traume sau deficienţe organice. În cazurile în care se
stabileşte o reducere sau pierdere a capacităţii de a vedea de grad accentuat sau sever, la cauza
invalidităţii de boală obişnuită se adaugă suplimentar „prin suferinţe oculare”.
Invaliditate de boală profesională este invaliditatea stabilită în urma unei boli generate de
influenţa sistematică a factorilor nocivi specifici profesiei date sau de condiţiile de muncă
caracteristice unor ramuri de producţie.
La stabilirea invalidităţii de boală profesională, consiliile primare teritoriale de expertizare
a vitalităţii se conduc de Lista bolilor profesionale şi Instrucţiunea de aplicare a acestei Liste,
aprobate de Ministerul Sănătăţii. La fişa de trimitere (F-088/e) se anexează, în mod obligatoriu,
concluzia Consiliului republican de boli profesionale al Ministerului Sănătăţii.
Invaliditate survenită după un accident de muncă este invaliditatea cauzată prin reducerea
sau pierderea capacităţilor vitale ca urmare a acţiunii factorilor care au produs accidentul, în
cazurile stabilite de legislaţia în vigoare.
 La fişa de trimitere (F-088/e) pacientul anexează, în mod obligatoriu, actul privind
accidentul de muncă formulat în conformitate cu legislaţia în vigoare.
În cazurile de expertizare a pacienţilor care prezintă actele ce atestă boala profesională sau
accidentul de muncă, consiliile primare teritoriale de expertizare a vitalităţii stabilesc procentul
de pierdere a capacităţii de muncă la solicitarea administraţiei instituţiei, organizaţiei sau
întreprinderii unde a survenit boala profesională sau a avut loc accidentul de muncă, a organului
sindical ierarhic superior sau în temeiul deciziei instanţei de judecată.
În cazul pierderii uşoare a capacităţii de muncă, pentru persoanele neîncadrate în grade de
invaliditate, cotele procentuale se stabilesc în mărime de 5, 10, 15 şi 20 la sută, iar pentru cei
încadraţi în gradul trei de invaliditate, gradul de reducere a capacităţilor vitale se stabileşte
conform pct. 21, 22, 23 ale Instrucţiunii. Procentul pierderii totale a capacităţii de muncă
constituie suma cotelor procentuale ale sistemelor de organe afectate în urma accidentului de
muncă sau a bolii profesionale şi este calculat după o formulă stabilită.
Invaliditate determinată de schilodire în muncă în legătură cu avaria de la Cernobâl este
invaliditatea stabilită persoanelor care au participat la lichidarea consecinţelor catastrofei de la
C.A.E. Cernobâl şi a urmărilor ei în zona de înstrăinare sau care, ulterior, au fost supuse radiaţiei
pe teritoriile poluate cu substanţe radioactive.
Invaliditate legată de serviciul militar sau special este invaliditatea stabilită persoanelor
care au îndeplinit serviciul militar sau special în organele apărării naţionale, securităţii statului şi
ordinii publice, trecute în rezervă, şi care au suportat:
a) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în perioada celui de-al doilea război
mondial;
b) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul exercitării atribuţiilor de
serviciu în zonele în care s-au desfăşurat acţiuni de luptă;
c) rănire, contuzie, schilodire în perioada antrenării de către organele puterii locale la
strângerea muniţiilor şi a tehnicii militare, la deminarea teritoriului şi a obiectelor în anii celui
de-al doilea război mondial şi în perioada de după acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii
teritoriale şi independenţei Republicii Moldova;
d) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul acţiunilor de luptă pe
teritoriul altor state;
e) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul acţiunilor de luptă pentru
apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova;
f) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată la lichidarea consecinţelor avariei
de la Cernobâl;
g) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul exercitării obligaţiilor de
serviciu militar sau special;
h) afecţiune contractată în perioada satisfacerii serviciului militar sau special;
i) schilodire în accident nelegat de exercitarea obligaţiilor de serviciu militar sau special.
Invaliditate din copilărie este invaliditatea survenită în urma unei boli sau a unei mutilări
care a avut loc până la împlinirea vârstei de 18 ani, confirmate prin documente medicale.

2. Constatarea invalidităţii. Expertiza repetată şi efectele depăşirii termenului de

reexpertizare
 După cum am menţionat mai sus, recunoaşterea persoanei ca invalid se efectuează de către
organele de stat împuternicite - CEMV (Consiliile de experiză medicală a vitalităţii), iar în unele
cazuri de CMC.
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii reprezintă structurile
principale din teritoriu în domeniul expertizei vitalităţii. În componenţa fiecărui consiliu
activează trei medici-experţi (terapeut, chirurg şi neurolog), dintre care unul este numit, prin
ordinul ministrului protecţiei sociale, familiei şi copilului, la propunerea preşedintelui
Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii, şef de consiliu. În caz de necesitate, în
activitatea consiliului sunt cooptaţi un ftiziopulmonolog, un oncolog, un psihiatru din cadrul
consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican.
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii activează în strictă
conformitate cu Instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidităţii (Anexa nr.2) la Hotărârea
Guvernului Republicii Moldova cu privire la experiza medicală a vitalităţii nr. 688 din 20.06.
2006 şi în conformitate cu Regulamentul Consiliului republican de expertiză medicală a
vitalităţii (Anexa nr.1) la Hotărârea nominalizată.
Consiliile primare de expertiză medicală a vitalităţii din fiecare unitate administrativ
teritoriala a republicii noastre formează structura Consiliului republican de expertiza medicală a
vitalităţii (CREMV). În structura CREMV mai intra consiliile de experiză medicală a vitalităţii
de nivel teritorial şi secţia administrativă.
Menţionăm faptul că CREMV a fost reorganizat din Departamentul de expertiză medicală
a vitalităţii din cadrul CNAS în instituţie publică CREMV, care a fost transmisă în subordinea
Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei prin Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova privind Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii (CREMV) nr. 109 din
31.01.2006.
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii dispun de ştampilă cu Stema
de Stat şi prezintă sistematic, în modul stabilit de legislaţia în vigoare, dări de seamă despre
activitatea desfăşurată.
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii apreciază severitatea
deficienţelor funcţionale, stabilesc gradul de invaliditate în strictă conformitate cu Instrucţiunea
privind modul de stabilire a invalidităţii, aprobă decizia de prelungire a certificatului de concediu
medical.
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii efectuează expertiza
vitalităţii persoanelor începând cu vârsta de 18 ani, stabilită de legislaţia în vigoare.
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii stabilesc legătura cauzală a
invalidităţii cu accidentele de muncă, bolile profesionale, schilodire de muncă în legătură cu
avaria de la Cernobâl.
Obiectivele principale ale consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii
sunt: stabilirea şi evaluarea invalidităţii; recomandarea pensionării conform indicaţiilor medicale;
aprobarea sau sancţionarea prelungirii certificatului de concediu medical, în cazul tratamentului
de durată, conform fişei de trimitere a Consiliului medical consultativ al instituţiei medico-
sanitare, în conformitate cu actele normative în vigoare.
La expertizarea în cadrul consiliilor primare de expertiză medicală a vitalităţii, cetăţeanul
este trimis de către consiliul medical consultativ al instituţiei medico-sanitare numai după
aplicarea măsurilor adecvate de diagnosticare, tratament şi reabilitare, în cazul în care sunt
prezenţi indicii evidenţi de dereglări funcţionale ale organismului, cauzate de boli, de
consecinţele unor traume şi deficienţe. În fişa de trimitere (F-088/e) sunt indicate datele despre
starea sănătăţii persoanei supuse expertizării, care reflectă gradul de reducere a funcţionalităţii
organelor, sistemelor de organe şi a întregului organism, precum şi rezultatele măsurilor de
tratament şi reabilitare.
Termenul de valabilitate a fişei de trimitere este de 30 de zile calendaristice. Expertizarea
în cadrul consiliilor primare de expertiză medicală a vitalităţii are loc în baza următoarelor
documente:
- Cetăţenii Republicii Moldova - fişa de trimitere (F-088/e) eliberată de consiliul medical
consultativ din instituţia medico-sanitară.
- Cetăţeanul fără viză de reşedinţă - fişa de trimitere (F-088/e) eliberată de consiliile
medicale consultative din instituţia medico-sanitară şi fişa de trimitere a casei teritoriale de
asigurări sociale.
- Cetăţenii Republicii Moldova locuitori ai raioanelor din stânga Nistrului şi municipiul
Bender - fişa de trimitere (F-088/e), completată de instituţia medico-sanitară, care a supravegheat
pacientul, conform ordinii stabilite: mun. Bender, Tiraspol, raioanele Dubăsari, Grigoriopol
(CEMV Râşcani, mun. Chişinău); raionul Camenca (CEMV Soroca), Râbniţa (CEMV
Şoldăneşti); Slobozia (CEMV Ştefan Vodă).
Data stabilirii invalidităţii se consideră ziua în care cererea, fişa de trimitere (F-088/e) şi
alte documente ale pacientului au fost depuse la consiliul primar de expertiză medicală a
vitalităţii. Persoanelor care se adresează prima dată, invaliditatea li se determină pe un termen de
un an. În cazuri severe, invaliditatea se stabileşte pe doi ani, iar când dereglările funcţionale sunt
ireversibile – fără termen de reexaminare.
Reexpertizarea periodică a invalizilor se face în scopul verificării eficienţei tratamentului şi
a măsurilor de reabilitare, precum şi pentru a identifica schimbările în semnele invalidităţii şi a
gradului de reducere a capacităţilor vitale.
Reexpertizarea persoanelor încadrate în grade de invaliditate cu termen nelimitat se
efectuează de către Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii la cererea acestora,
când nu sunt de acord cu decizia consiliului primar de expertiză medicală a vitalităţii, de
asemenea, şi ca măsură de control.
Reexpertizarea persoanelor încadrate în grade de invaliditate înainte de termenul prevăzut
se efectuează la cererea acestora sau la iniţiativa consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii,
atunci când există motive întemeiate, dar nu mai târziu de 2 luni până la expirarea termenului de
invaliditate.
În cazul depistării unor încălcări ale Instrucţiunii privind modul de stabilire a invalidităţii
(Anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la expertiza medicală a
vitalităţii nr. 688 din 20.06. 2006), Consiliul superior unit are dreptul de a suspenda, în modul
stabilit, decizia consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii şi de a efectua reexpertizarea
pacientului, antrenând specialiştii necesari.

3. Pensiile de invaliditate acordate persoanelor ce au suferit în urma unei afecţiuni

generale, a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale

Conform legislaţiei naţionale, în vederea realizării obiectivelor documentelor strategice

naţionale, persoanele cu dizabilităţi, inclusiv copiii cu dizabilităţi, beneficiază de următoarele
tipuri de prestaţii sociale: pensii, alocaţii sociale de stat, alocaţii pentru îngrijire, compensaţii
pentru călătoria în transportul în comun urban, suburban şi interurban, compensaţia anuală
pentru cheltuielile de deservire cu transport, compensaţiile nominative la plata serviciilor
comunale, ajutorul social, ajutorul material etc.
În continuare vom analiza pensiile de invaliditate.
Pensiile de invaliditate sunt acele sume băneşti lunare alocate din Casa Naţională de
Asigurări Sociale în mărime raportată la salariul mediu al persoanei care anterior a activat în
câmpul muncii în legătură cu stabilirea unui grad de invaliditate. Drept temei de apariţie a
dreptului la acest tip de pensie este invaliditatea. Sunt recunoscute invalide persoanele care au
pierdut capacitatea de muncă complet sau parţial.
Conform art.19 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, drept la pensia de
invaliditate are asiguratul care şi-a pierdut total sau parţial capacitatea de muncă din cauza: unei
boli obişnuite; unui accident de muncă; unei boli profesionale.
Invaliditatea de boală obişnuită survine ca urmare a oricărei suferinţe. Această cauză de
invaliditate se mai cunoaşte şi sub denumirea de ,,afecţiune generală.” Starea generală a sănătăţii
nu-i permite ca ea să continue munca în condiţii generale sau o lipseşte de posibilitatea de a
munci şi de a se autoservi. La această categorie se referă şi traumele în condiţii casnice. Condiţia
principală este ca această boală să nu survină în procesul de muncă sau datorită condiţiilor
nocive de muncă.
Invaliditatea ca urmare a unui accident de muncă, inclusiv în timpul deplasarilor sau în
timpul efectuării unor acţiuni în interesul intreprinderii sau instituţiei, care este provocată de
accidentele survenite:
- în drum spre casă sau spre locul de muncă;
- în timpul practicii în producţie;
- pe teritoriul întreprinderii, instituţiei sau în alt loc de muncă în timpul orelor de lucru,
inclusiv în pauzele stabilite şi în timpul necesar pentru aducerea în ordine a locului de lucru;
- în apropierea întreprinderii, instituţiei sau în alt loc de muncă în timpul orelor de muncă,
inclusiv în pauzele stabilite dacă aflarea acolo nu era în contradicţie cu regulamentul ordinii
interioare de muncă;
- în timpul executării unor sarcini de stat şi obşteşti;
- în timpul executării acţiunilor de salvare a vieţii omeneşti, de ocrotire a proprietăţii
statului, de menţinere a ordinii publice;
- în legătură cu îndeplinirea funcţiilor de donator de sânge.
În cazul accidentului de munca administraţia întreprinderii, instituţiei etc. formează o comisie
de cercetare a cauzei survenirii accidentului, din vina cui a survenit el şi posibila tratare a
persoanei. Apoi se întocmeşte un  proces-verbal privind cercetarea accidentului de muncă
precum că persoana a suferit în urma acestui accident şi un bilet de trimitere pentru examinare la
CEMV, care ulterior îi va stabili gradul de invaliditate.
Invaliditatea ca urmare a unei boli profesionale este stabilită în urma unei boli cauzate de
influenţa sistematică a factorilor nocivi caracteristici profesiei date sau din cauza condiţiilor de
muncă caracteristice unei sau altei ramuri de producţie. Este absolut necesar a constata că factorii
nocivi au acţionat în timpul de muncă când persoana se afla pe teritoriul întreprinderii sau în alt
loc şi îndeplinea atribuţiile sale de serviciu. La stabilirea invalidităţii de boală profesională
CEMV se conduce de lista bolilor profesionale, adoptată de Ministerul Sănătăţii şi de
Instrucţiunea cu privire la aplicarea acestei liste. La fişa de trimitere a bolnavilor de boală
profesională către CEMV în mod obligatoriu se anexează concluzia medicului specialist în boli
profesionale al unităţii sanitare.
 Stagiul de cotizare pentru acordarea pensiei de invaliditate se stabileşte în conformitate cu
art. 20 din Lege.
Asiguratului încadrat într-un grad de invaliditate cauzată de o boală obişnuită pensia de
invaliditate i se stabileşte dacă îndeplineşte condiţiile cu privire la stagiul de cotizare în raport
cu vârsta la data constatării invalidităţii, conform tabelului.
Vârsta la data constatării dizabilităţii Stagiul de cotizare (ani)
Până la 23 de ani 2
23–29 de ani 4
29–33 de ani 7
33–37 de ani 10
37–41 de ani 13
Peste 41 de ani 15

Persoanelor a căror invaliditate a survenit în urma unui accident de muncă sau a bolii
profesionale pensia de invaliditate se stabileşte indiferent de durata stagiului de cotizare.
În cazul stabilirii pensiei de invaliditate cauzată de o boală obişnuită, beneficiarilor de
pensie de invaliditate cauzată de un accident de muncă sau boală profesională, persoanelor a
căror invaliditate a survenit în legătură cu îndeplinirea serviciului militar în termen, precum şi
invalizilor din copilărie, stagiul de cotizare necesar se stabileşte în raport cu vârsta, de la data
constatării iniţiale a invalidităţii. Dacă aceste persoane nu au realizat stagiul de cotizare necesar
până la data constatării iniţiale a invalidităţii, stagiul de cotizare necesar se stabileşte în raport cu
vârsta, la data adresării pentru stabilirea pensiei de invaliditate cauzată de o boală obişnuită.
Calcularea pensiei de invaliditate se stabileşte în conformitate cu art. 21 din Lege:
1) Cuantumul pensiei de invaliditate se calculează în raport cu gradul de invaliditate
conform formulelor din Anexa nr.3, parte integrantă a prezentei Legi.
2) În cazul în care cuantumul pensiei de invaliditate, calculat conform alin.(1), este mai
mic decât cuantumul pensiei minime, se acordă pensie minimă.
3) În cazul încadrării în alt grad de invaliditate, cuantumul pensiei se determină din venitul
mediu lunar asigurat luat în considerare la stabilirea iniţială a pensiei, ţinându-se cont de toate
indexările (recalculările) efectuate anterior încadrării în alt grad de invaliditate.
Reluarea drepturilor la pensia de invaliditate se stabileşte în conformitate cu art.22 din
Lege:
1) Pensionarul de invaliditate este supus reexpertizării medicale în termenele stabilite de
CEMV.
2) După fiecare reexpertizare, gradul de invaliditate se menţine, se modifică sau se
suspendă în conformitate cu decizia CEMV. Modificarea şi suspendarea pensiei de invaliditate
se efectuează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia respectivă a CEMV.
3) Neprezentarea la reexpertizarea medicală atrage încetarea plăţii pensiei începând cu luna
următoare. Reluarea în plată a pensiei de invaliditate se efectuează din ziua constatării
invalidităţii dacă reexpertizarea a avut loc în termen de până la 3 ani după încetarea plăţii.
4) Dacă reexpertizarea a avut loc după expirarea a 3 ani de la încetarea plăţii pensiei,
reluarea dreptului la pensia de invaliditate se efectuează în condiţiile art.20 şi 21.
 Cuantumul pensiei de invaliditate se calculează în conformitate cu art. 21 din Lege şi cu
Regulamentul cu privire la modul de calculare a pensiilor de asigurări sociale de stat, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr.328 din 19 martie 2008.
La calcularea cuantumului pensiei de invaliditate se iau în vedere următoarele criterii de
asigurare: vârsta; stagiul de cotizare; contribuţiile de asigurări sociale de stat, venitul asigurat,
care nu depăşeşte suma prevăzută în Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, din care s-au
plătit contribuţiile individuale de asigurare pentru toată perioada de activitate.
În sensul Regulamentului nominalizat, este determinat modul de calculare a pensiilor de
invaliditate până la 1 ianuarie 1999; până la şi după 1 ianuarie 1999; după 1 ianuarie 1999.
Baza de calcul a pensiei o constituie venitul mediu lunar asigurat al invalidului.
Calcularea pensiei de invaliditate din venitul asigurat, realizat înainte de 1 ianuarie 1999
(o denumim pensie veche (Pv) se calculează în conformitate cu art. 54 alin.(2) din Lege şi potrivit
formulelor din Anexa nr.5 parte integrantă a Legii, care o prezentăm mai jos.
Pensia de invaliditate: 1) pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii privind
pensiile se calculează din venitul asigurat, realizat înainte de 1 ianuarie 1999 (Pv), în raport cu
gradul de invaliditate, sau 2) în cazul în care stagiul de cotizare, realizat după 1 ianuarie 1999,
constituie mai puţin de un an, se calculează conform formulelor:
pentru invalizii de gr. I Pv = 130 + 0,20 × Sm × K;
pentru invalizii de gr. II Pv = 125 + 0,15 × Sm × K;
pentru invalizii de gr. III Pv = 85 + 0,07 × Sm × K,
în care:
Pv - cuantumul pensiei calculate din venitul asigurat, realizat în perioada anterioară datei de
1 ianuarie 1999;
130; 125 şi 85 – suma fixă minimă garantată de stat la pensiile de invaliditate;
0,20; 0,15 şi 0,07 – partea de pensie care îi revine asiguratului în raport cu gradul de
invaliditate;
Sm – salariul mediu lunar pe ţară, pentru anul anterior anului de pensionare, iar în cazul
stabilirii pensiei în perioada de la 1 ianuarie până la 31 martie inclusiv – salariul mediu lunar pe
ţară din care s-au plătit contribuţiile pentru anul anterior anului precedent anului de pensionare;
K – coeficientul individual al salariului pensionarului.
Calcularea pensiei de invaliditate din venitul asigurat, realizat înainte de şi după 1
ianuarie 1999. Cuantumul pensiei se calculează din venitul asigurat, realizat înainte de şi după
intrarea în vigoare a Legii, aplicându-se formula de mai jos, în cazul în care venitul asigurat
realizat după 1 ianuarie 1999 este de minimum 1 an, asiguratul întrunind condiţiile de stagiu de
cotizare necesar prevăzut la art. 20 din Lege:
Vv Vn
Pt = —— × Pv + — ×Pn.
—
Vt Vt
Cuantumul total al pensiei (Pt) însumează două părţi, care reprezintă:
а) partea de pensie determinată în baza venitului asigurat, realizat înainte de 1 ianuarie
1999, înmulţită cu raportul dintre stagiul de cotizare, realizat înainte de 1 ianuarie 1999 (Vv), şi
stagiul de cotizare total (Vt):
Vv
— × Pv ,
—

în care:
pentru invalizii de gr. I
pentru invalizii de gr. II
pentru invalizii de gr. III
Vt
Pv = 130 + 0,20 × Sm × K,
Pv = 125 + 0,15 × Sm × K,
Pv = 85 + 0,07 × Sm × K;

b) partea de pensie (o numim pensie nouă Pn) determinată în baza venitului asigurat,
realizat după 1 ianuarie 1999, înmulţită cu raportul dintre stagiul de cotizare, realizat după 1
ianuarie 1999 (Vn), şi stagiul de cotizare total (Vt):
Vn
— × Pn ,
—
Vt
Pensia nouă Pn se calculează în baza art. 54 din Lege. Formulele de calcul sunt prezentate
în Anexa nr. 3 parte integrantă a Legii:
  Va
pentru invalizii de gr. Pn = 0,42 × Sa + ——— × Sa × 0,1;
I
  Vmax
 
  Va
pentru invalizii de gr. Pn = 0,35 × Sa + ——— × Sa × 0,1;
II
  Vmax
 
  Va
pentru invalizii de Pn = 0,20 × Sa + ——— × Sa × 0,1;
gr.III
  Vmax

în care :
Pn - cuantumul pensiei;
0,42; 0,35 şi 0,20 – partea pensiei calculate din venitul asigurat, în funcţie de gradul de
invaliditate;
 Vt = Vtp = Va ,
iar Va este stagiul de cotizare total, realizat în întreaga activitate, care însumează
Vv + Vn + Vp;
Vn = Vnp , iar Vnp este stagiul de cotizare, realizat după 1 ianuarie 1999, care însumează
Vn + Vp;
Vp – stagiul de cotizare potenţial care ar fi fost realizat până la împlinirea vârstei de
pensionare (art.41 alin.(1) din Lege);
Vmax – stagiul de cotizare maxim potenţial de la vârsta de 18 ani până la vârstele de
pensionare, stabilite la art.41 alin.(1) al Legii , dar care nu depăşeşte 39 de ani;
Va  
— – raportul dintre stagiul de cotizare, realizat înainte de şi după 1 ianuarie 1999, şi
— stagiul de cotizare maxim potenţial, determinat cu o precizie de până la trei cifre
 Vmax după virgulă;
Sa – venitul mediu lunar asigurat, realizat după 1 ianuarie 1999, dar care nu poate fi mai
mare decât mărimea dublă a salariului mediu pe ţară pentru anul precedent anului stabilirii
pensiei;
c) în variantă desfăşurată această formulă, exprimată în funcţie de gradul de invaliditate,
are următorul cuprins:
pentru invalizii de gr. I:
Vv Vn Va  
Pt = —— × (130 + 0,20 × Sm × K) + —— × (0,42 × Sa + —— × Sa × 0,1);
—
Vt Vt Vmax
pentru invalizii de gr. II:  
Vv Vn Va  
Pt = —— × (125 + 0,15 × Sm × K) + —— × (0,35 × Sa + —— × Sa × 0,1);
—
Vt Vt Vmax
 pentru invalizii de gr. III:  
Vv Vn Va  
Pt = — × (85 + 0,07 × Sm × K) + — × (0,20 × Sa + ——— × Sa × 0,1).
— —
Vt Vt Vmax
 
Calcularea pensiei din venitul asigurat, realizat după 1 ianuarie 1999. În cazul în care
asiguratul confirmă stagiul de cotizare necesar, realizat după 1 ianuarie 1999, conform art.20 din
Legea privind pensiile, cuantumul pensiei se determină în baza art.21 din Lege şi pct. 22 lit. b)
din Regulamentul cu privire la modul de calculare a pensiilor de asigurări sociale, cu luarea în
considerare a stagiului total de cotizare (înainte de şi după 1 ianuarie 1999) din venitul mediu
lunar asigurat, calculat după 1 ianuarie 1999, care nu poate fi mai mare decât mărimea dublă a
salariului mediu lunar pe ţară pentru anul precedent celui de pensionare.
Cuantumul pensiei (P) se calculează numai din venitul realizat, acumulat după 1 ianuarie
1999, în funcţie de gradul de invaliditate, cu aplicarea următoarelor formule:
   Va
pentru invalizii de gr. P = 0,42 × Sa + ——— × Sa × 0,1;
I
  Vmax
 
  Va
pentru invalizii de gr. P = 0,35 × Sa + ——— × Sa × 0,1;
II
  Vmax
 
  Va
pentru invalizii de gr. P = 0,20 × Sa + ——— × Sa × 0,1.
III
  Vmax
 În cazul în care cuantumul calculat al pensiei de invaliditate este mai mic decât cuantumul
pensiei minime, se stabileşte pensia minimă.

4. Pensia de invaliditate acordată militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din

trupele organelor afacerilor interne

Militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne
care au devenit invalizi li se stabilesc pensii de invaliditate, dacă invaliditatea a survenit în
timpul îndeplinirii serviciului sau cel mult după trei luni de la eliberare din serviciu, sau după
expirarea acestui termen, dacă a fost cauzată de o rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune
contractată în perioada îndeplinirii serviciului.
Pensiile de invaliditate se stabilesc în baza Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a
persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din
23.06.1993 (în continuare Lege).
Potrivit art. 21 din Lege, în funcţie de cauzele invalidităţii, invalizii din rândurile
militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne se
clasifică în două categorii:
a) invalizi de război – în cazul în care invaliditatea este cauzată de rănire, contuzionare sau
schilodire în perioada celui de al doilea război mondial, îndeplinirii altor îndatoriri de serviciu
militar (de serviciu) ori de afecţiuni legate de aflare pe front, în detaşamente şi formaţiuni de
partizani, în organizaţii şi grupe ilegale în cel de al doilea război mondial, precum şi de
participare la lichidarea urmărilor catastrofei de la Cernobâl sau la acţiuni de luptă în timp de
pace;
b) invalizi – în cazul în care invaliditatea este cauzată de o schilodire în accident nelegat de
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu militar (de serviciu) sau de o afecţiune contractată în
perioada îndeplinirii serviciului.
Calcularea pensiei de invaliditate stabilite militarilor. Cuantumul pensiei invalizilor din
rândurile militarilor se stabileşte în funcţie de solda (câştigul) acestora, în conformitate cu
prevederile art. 22, după cum urmează:
a) invalizilor de război de gradul I şi II – 75 %, de gradul III-– 50 %;
b) invalizilor indicaţi în art.21 lit.b) de gradul I – 75 %, de gradul II – 55 %, de gradul III
– 30 % .
Acest procentaj nu se aplică la calcularea pensiei de invaliditate a militarilor în termen.
Invalizii din rândurile militarilor care şi-au satisfăcut serviciul prin contract sau din corpul
de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne confirmă o vechime în muncă necesară
stabilirii pensiei pentru vechime în muncă (20 ani), li se poate stabili pensie de invaliditate în
mărimea pensiei pentru vechime în muncă în următoarele proporţii: vechime în muncă de 20 de
ani - 50%, iar pentru cei pensionaţi pentru limită de vârstă sau pe motive de boală - 55%; pentru
fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - 3% din sumele respective ale soldei,
dar în total nu mai mult de 75% din aceste sume.
Mărimea minimă a pensiei de invaliditate se stabileşte în următoarele proporţii:
a) pentru invalizii de război de grupa I şi a II-a din rândurile soldaţilor în termen – 504 lei,
de grupa a III-a – 252 lei, pentru invalizii indicaţi în art.21 lit.b) de grupa I şi a II-a din rândurile
soldaţilor în termen – 336 lei, de grupa a III-a – 168 lei;
 b) pentru invalizii din rândurile caporalilor, sergenţilor şi plutonierilor în termen – 110%
din sumele prevăzute la lit.a).
Recalcularea pensiei în cazul schimbării grupei de invaliditate. La schimbarea grupei de
invaliditate după stabilirea pensiei se schimbă şi mărimea pensiei. Dacă starea sănătăţii
invalidului de război se agravează ca urmare a unei afecţiuni generale, infirmităţi de muncă sau
boli profesionale, pensia se recalculează conform noii grupe de invaliditate, păstrându-se cauzele
invalidităţii.
În corespundere cu art.26 din Lege, dacă nu este stabilită, conform Legii cu privire la
protecţia socială suplimentară a unor categorii de populaţie, alocaţie socială de stat, atunci pensia
de invaliditate se majorează următoarelor categorii de persoane:
a) Militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne
care au luat parte la acţiuni de luptă în timp de pace - cu 135 lei.
b) Persoanelor supuse pe nedrept represiunilor, recluziunii sau tratamentului în instituţii de
psihiatrie - cu 75 lei.
c) Persoanelor supuse represiunilor nedrepte şi familiilor acestora care s-au aflat în locuri de
exil (deportare) - cu 35 lei.
d) Persoanelor condamnate pentru infracţiuni politice şi ulterior reabilitate care s-au aflat în
locuri de recluziune şi foştilor deţinuţi în lagăre de concentrare fasciste, în ghetouri şi în alte
locuri de deţinere forţată - cu 300 lei.

5. Pensia de invaliditate acordată persoanelor care au participat la lichidarea

consecinţelor avariei de la Cernobâl

Condiţiile de asigurare cu pensii a persoanelor care au avut de suferit de pe urma

catastrofei de la Cernobâl sunt reglementate de Legea privind protecţia socială a cetăţenilor care
au avut de suferit de pe urma catastrofei de la Cernobâl nr.909-XII din 30.01.92.
Invaliditatea este stabilită persoanelor care au participat la lichidarea consecinţelor avariei
de la Cernobâl din 26 aprilie 1986. Conform datelor statistice din Republica Moldova la lichidare
au participat aproximativ 20 mii de persoane, dintre care aproximativ 13 mii de persoane au
diferit grad de iradiere.
Conform art. 15 din Legea nominalizată, persoanele care au devenit invalide ca urmare a
catastrofei de la Cernobâl au dreptul la pensie de invaliditate în mărimea recuperării daunei reale,
indiferent de vechimea în muncă.
Art.18 din Lege fixează înlesniri la calcularea salariului mediu lunar pentru stabilirea
pensiilor de invaliditate a cetăţenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la
Cernobâl, specificându-se că la determinarea salariului mediu lunar se iau în calcul oricare 5 ani
consecutivi. Salariul lunar mediu în aceşti 5 ani se stabileşte prin împărţirea sumei totale a
salariului primit la 60 de luni.
La dorinţa solicitantului pensiei, salariul lunar mediu pentru calcularea pensiei poate fi luat
din orice perioadă din 12 luni de lucru în zona de înstrăinare. Dacă solicitantul pensiei a lucrat în
această zonă mai puţin de 12 luni, salariul lunar mediu se calculează prin împărţirea sumei totale
a salariului pentru lunile calendaristice de lucru la numărul de luni.
În afară de aceasta, salariul mediu lunar pentru persoanele care au lucrat în zona de
înstrăinare mai puţin de 12 luni poate fi calculat în felul următor: de la început se calculează
salariul zilnic mediu prin împărţirea sumei totale câştigate în această perioadă la numărul de zile
lucrate în zona de înstrăinare, apoi se calculează salariul lunar mediu prin înmulţirea salariului
zilnic mediu la 30 de zile calendaristice.
Persoanelor menţionate la art.15 din Lege pensia li se calculează respectiv din câştig şi din
indemnizaţia de întreţinere, majorate pentru lucrul în zona de înstrăinare, dar care vor constitui
cel puţin două salarii medii lunare pe republică pe anul precedent anului intrării în vigoare a
prezentei Legi.
Suplimente la pensiile de invaliditate se stabilesc conform art. 20 din Legea nominalizată:
invalizilor de gradul I, cu 65 lei; invalizilor de gradul II, cu 50 lei; invalizilor de gradul III, cu
35 lei.
Participanţilor la lichidarea urmărilor avariei de la C.A.E. Cernobâl, enumeraţi în art.15 din
Legea nominalizată (în afară de persoanele enumerate în pct.1), li se majorează pensiile de
invaliditate cu 18 lei. Dacă mărimea pensiei de invaliditate, calculată în conformitate cu prezenta
Lege, e mai mică decât mărimea pensiei calculate conform Legii privind pensiile de asigurări
sociale de stat, la dorinţa pensionarului pensia de invaliditate poate fi stabilită în conformitate cu
ultima.
După cum am menţionat anterior, în cazul când în rândul participanţilor la lichidarea
urmărilor avariei de la Cernobâl au participat persoane din rândul militarilor sau persoane din
corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne şi au devenit invalide, pensia de
invaliditate se stabileşte în conformitate cu art. 21-22 din Legea asigurării cu pensii a militarilor
şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din
23.06.1993.
Mărimea pensiei de invaliditate acordata persoanelor ce au participat la lichidarea
consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobâl se stabileşte în următoarele proporţii:
a) invalizilor de război de gradul I şi a II – 75%, de gradul III – 50% din sumele respective
ale soldei (câştigului);
b) invalizilor indicaţi în art.21 lit.b) de gradul I – 75%, de gradul II – 55%, de gradul III –
30% din sumele respective ale soldei (câştigului).