PRINCIPII MODERNE DE CLASIFICARE A LUMII VII

Pe Terra există peste 3 milioane de specii care populează toate mediile de viaţă (acvatic, terestru, aerian).
Clasificarea lor este necesară pentru a inventaria această diversitate imensă de organisme vii care prezintă
asemănări şi deosebiri, mai mult sau mai puţin evidente şi care au strămoşi comuni. Ramura biologiei care se
ocupă cu identificarea şi clasificarea indivizilor biologici pe criterii morfoanatomice, eco-fiziologice,
biochimice, genetice se numeşte taxonomie sau sistematică. Prima clasificare a făcut-o în antichitate Aristotel
care grupa organismele cunoscute în plante şi animale. Carl von Linee (naturalist suedez) a stabilit
nomenclatura binară (binominală) pt clasificarea organismelor – conform acestei nomenclaturi fiecărei specii i
se atribuie un nume latin format din 2 cuvinte: primul genul şi al doilea specia. În biologie se lucrează cu
categorii sistematice/categorii taxonomice care includ organismele de acelaşi tip. Cele mai utilizate sunt:
Specia, Genul, Familia, Ordinul, Clasa, Încrengătura, Regnul. Specia este categoria de bază; grupează indivizii
care se pot împerechea între ei pt a da naştere unor urmaşi fertili. Genul grupează toate speciile de acelaşi tip,
similare sau strâns înrudite. Familia grupează mai multe genuri apropiate. Ordinul este alcătuit din totalitatea
familiilor aceluiaşi tip. Clasa este formată din ordine asemănătoare. Încrengăturile sau Phylumurile grupează
mai multe clase. Regnul este alcătuit din mai multe încrengături. Există şi categorii taxonomice infraspecifice:
formele, aberaţiile, rasele (fiziologice, geografice, ecologice), subspeciile şi infraspeciile. Formele sunt variante
morfologice, fiziologice sau de altă natură care apar în mod normal în orice populaţie. Ex.: mamifere şi păsări
din zone arctice au 2 forme sezoniere: cu blană/penaj alb iarna şi cu blana/penaj închis vara. Aberaţiile apar
accidental ca urmare a acţiunii unor factori de mediu. Ex. insecte la care apar indivizi de talie mai mică în raport
cu talia specifică a speciei. Rasa fiziologică este o categorie din cadrul unei specii care diferă de restul
indivizilor speciei printr-o trăsătură fiziologică şi nu prin habitus. Ex. midii din adâncurile Mării Negre care se
reproduc o singură dată pe an spre deosebire de midiile din zona de ţărm care se reproduc de 2 ori. Rasa
geografică/subspecia reprezintă o grupare de indivizi din cadrul unei specii, izolaţi reproductiv de alte
comunităţi prin bariere geografice care împiedică schimburile de indivizi. Categorii taxonomice supraspecifice:
tribul, subfamilia, suprafamilia, secţiunea, infraordinul, supraordinul, infraclasa, subclasa, suporaclasa,
subîncrengătura.
Principiile de clasificare pot avea în vedere caracteristici diferite şi pot conduce, drept urmare, la formarea de
grupe diferite:
1. criterii de ordin ecologic (specii bazofile – specii acidofile, vieţuitoare de apă sărată – vieţuitoare de apă
dulce; animale ce preferă uscăciunea – animale ce preferă umiditatea). 2. criterii fiziologice (organisme
autotrofe-organisme heterotrofe), organisme care trăiesc la temperaturi constante-organisme care trăiesc la
temperaturi variabile, organisme hermafrodite-organisme unisexuate, folositoare-dăunătoare), 3. Criterii de
ordin economic (nidicole-nidifuge), 4. criterii de natură comportamentală (ierboase-lemnoase), 5. criterii de
natură morfo-anatomică (unicelulare-pluricelulare, animale cu endoschelet-animale cu exoschelet), 6. criterii
bazate pe raporturile de rudenie (plante cu sămânţa neînchisă în fruct-plante cu sămânţa închisă în fruct, păsări-
mamifere).
Sistemul cel mai acceptat în prezent este sistemul celor 5 regnuri elaborat de R.H. Whittaker (1969). În acest
sistem se ţine seama de următoarele criterii: 1. stabilirea a trei niveluri de organizare: procariot, eucariot
unicelular şi eucariot multicelular-multinuclear; 2. existenţa a 3 modalităţi principale de nutriţie: a. fotosintetică,
secundar absorbtivă, caracteristică; b. ingestivă, caracteristică animalelor; 3. absorbtivă, caracteristică fungilor.
Cele 5 regnuri sunt: 1. Monera (procariote) – organisme f mici, unicelulare; celule sunt organizate cca
protocelule; unele din ele formează colonii; reproducerea se face asexuat prin dividiune; schimbul de ADN se
poate face prin conjugare, transformare sau transducţie. Arhebacterii, Eubacterii, cianobacterii
2. Protista (Protoctista) – organisme unicelulare, celulele sunt organizate ca eucelule; unele dintre ele formează
colonii; reproducerea este asexuată (prin diviziune) sau sexuată (conjugare, anizogamie, oogamie): Euglene,
Diatomee, Rizopode, Flagelate, Sporozoare, Ciliate
3. Plantae (Metaphyta) – în majoritate, organisme pluricelulare; celulele prevăzute cu nucleu; sunt autotrofe prin
fotosinteză, cei mai importanţi pigmenţi asimilatori fiind clorofila a şi b; nu au posibilitatea de liberă locomoţie;
organismele pluricelulare se împart în talofite, al căror corp vegetativ este nediferenţiat sau slab diferenţiat, şi
cormofite: plante cu o diferenţiere superioară; prezintă organe vegetative şi de reproducere. Reproducerea
sexuată se realizează prin alternanţă de generaţii; la formele superioare se produce o reducere crescândă a
gametofitului – Alge, muşchi, ferigi, plante cu sămânţă
4. Fungi (Eumycota) – organisme unicelulare; celule sunt prevăzute cu nucleu; constituite din formaţiuni
plasmatice multinucleate sau filamente (hife) car formează un miceliu; sunt rar unicelulare; heterotrofe –
cuprinde: Mixomicete, Oomicete, ciuperci adevărate (Eumyceta).
5. Animalia (Metazoa). – organismele pluricelulare; celule sunt prevăzute cu nucleu; heterotrofe; prezintă
locomoţie liberă; sunt imobilizate f rar – Bureţi (Porifera), Celenterate (Coelenterata), Meduze (Ctenophora),
Viermi laţi (Plathelmintes), Viermi cilindrici (Aschelmintes), Moluşte (Molusca), Viermi inelaţi (Annelida),
Artropode (Arthropoda), Echinoderme (Echinodermata), Cordate (Chordata).

CLASIFICAREA LUMII
VII
- Se cunosc aproximativ 10 000 specii de organisme;
- Pentru studiu, a fost inventat un sistem de clasificare:
o După criteriu morfologic:
 Unicelulare;
 Pluricelulare;
o După modalitatea de hrănire:
 Autotrofă;
 Heterotrofă;
o După mediul de viaţă:
 Acvatice;
 Tereste;
o După comportament:
 Prădători;
 Pradă;
o După importanţa economică:
 Folositoare;
 Dăunătoare;
o etc...
- Exemplu:
o ARISTOTEL a clasificat astfel:
 Plante
o Ierburi
o Arbuşti
o Arbori
 Animale
 o CARL LINNÉ a introdus „Nomenclatura binară” (organismele au două denumiri – populară şi ştiinţifică.
Cea ştiinţifică este reprezentată de două cuvinte scrise în italic, unul denumind genul, altul specia.
Exemplu: Drosophila melanogaster)

- Unităţi de clasificare (taxoni):

o SPECIA – unitatea de bază a clasificării organismelor; cuprinde organisme cu acelaşi strămoş, se
înmulţesc nelimitat între ei şi dau naştere la descendenţi viabili şi fertili;
o GENUL – cuprinde mai multe specii care au unele caracteristici comune;
o FAMILIA - cuprinde mai multe genuri care au unele caracteristici comune;
o ORDINUL – cuprinde mai multe familii care au unele caracteristici comune;
o CLASA – cuprinde mai multe ordine care au unele caracteristici comune;
o ÎNCRENGĂTURA – cuprinde mai multe clase care au unele caracteristici comune;
o REGNUL – cuprinde mai multe încrengături care au unele caracteristici comune;
Exemplu:
Pisica domestică – Felis catus
Regn ANIMALIA
Încrengătura VERTEBRATA
Clasa MAMALIA
Ordinul CARNIVORA
Familia FELIDAE
Gen FELIS
Specia CATUS

Omul – Homo sapiens sapiens

Regn ANIMALIA
Încrengătura VERTEBRATA
Clasa MAMALIA
Ordinul PRIMATE
Familia HOMINIDE
Gen HOMO
Specia SAPIENS
Subspecia SAPIENS
- Clasificarea actuală
o 5 regnuri:
 Procariote
 Protiste
 Fungii
 Plante
 Animal
o Criterii:
 Tipul de organizare celulară (PK sau EK);
 Forma de organizare a materialului genetic;
 Nutriţie (autotrofă/heterotrofă);
 Tip de înmulţire (diviziune directă/indirectă)