Sediu social: Mun. Constanţa, Str . Ion Lahovari, nr.

94
Sediu Administrativ: Mun. Constanţa, Bld. Mamaia, Nr.237A Jud. Constanţa
Telefon/Fax: 0241558115; E-mail: office@cfpdr.eu; Web: www.cfpdr.eu

Suport de curs
- Stivuitorist -

1
 Programa analitică de perfecţionare/specializare „stivuitorist”:

Numărul orelor de
Tema
predare
Teorie Practică
Legislaţie, reglementări, normative, instrucţiuni 4 -
Clasificarea stivuitoarelor şi a transpaletelor electrice cu catarg, cu
conducător purtat:
4 4
- tipuri de instalaţii
- antrenarea instalaţiilor: echipamentul de forţă electrică sau hidraulică
Componente de securitate:
- limitatoare de sfârşit de cursă
- limitatoare de sarcină
- limitatoare de viteză
- paracăzătoare
- supape de reglare a vitezei şi supape de blocare 8 8
- supape de siguranţă
- întreruptor de securitate
- tampoane, opritori
- piese de reazem, curăţitoare de şină
- contacte şi siguranţe electrice
Dispozitive de frânare:
2 2
- tipuri existente, descriere, rol, mod de funcţionare, reglare şi verificare
Cabluri şi lanţuri:
2 2
- materiale, construcţie, mod de fixare, uzură permisă, întreţinere
Dispozitive de manevrare a sarcinilor 2 2
Obligaţiile stivuitoristului 4 -
Deservirea şi exploatarea instalaţiilor:
- manevre permise şi interzise, cauzele deranjamentelor
8 16
- organizarea exploatării, cartea instalaţiei, registrul de evidenţă a
supravegherii
Întreţinere, revizie, reparare şi verificare tehnică:
- întreţinere, revizie şi reparare
4 4
- verificare tehnică, autorizarea funcţionării, încercări statice şi dinamice,
verificări tehnice la scadenţă
Avarii şi accidente:
- cauzele avariilor şi accidentelor 2 -
- măsuri pentru evitarea şi prevenirea avariilor şi accidentelor
Măsuri de prim ajutor în caz de avarie/accident 2 2
TOTAL 42 40

2
Cuprins

Cap.1 Clasificarea stivuitoarelor:

1.1 Definitii.Notiuni introductive
1.2 Tipuri de stivuitoare
1.3 Antrenarea stivuitoarelor: echipamentul de forţă electrică sau hidraulica
Cap.2 Componente de securitate la stivuitoare:
2.1 Limitatoare de sfârşit de cursă
2.2 Limitatoare de sarcină
2.3 Limitatoare de viteză
2.4 Paracăzătoare
2.5 supape de reglare a vitezei şi supape de blocare
2.6 supape de siguranţă
2.7 Întreruptor de securitate
2.8 Tampoane, opritori
2.9 Piese de reazem, curăţitoare de şină
2.10 Contacte şi siguranţe electrice
Cap.3 Dispozitive de frânare:
3.1 Tipuri existente, descriere, rol, mod de funcţionare, reglare şi verificare
Cap. 4 Cabluri şi lanţuri:
4.1 Materiale, construcţie, mod de fixare, uzură permisă, întreţinere
Cap.5 Dispozitive de manevrare a sarcinilor
Cap.6 Obligaţiile stivuitoristului
Cap.7 Manevrarea şi exploatarea stivuitoarelor:
7.1 Manevre permise şi interzise, cauzele deranjamentelor
7.2 Organizarea exploatării, cartea stivuitorului, registrul de evidenţă a supravegherii
Cap.8 Întreţinerea, revizia, reparaţia şi verificarea tehnică:
8.1 Întreţinerea, revizia şi repararea stivuitorului
8.2 Verificarea tehnică, autorizarea funcţionării, încercări statice şi dinamice, verificări
periodice la scadenţă
Cap.9 Avarii şi accidente la stivuitoare:
9.1 Cauzele avariilor şi accidentelor
9.2 Măsuri pentru evitarea şi prevenirea avariilor şi accidentelor
Cap.10 Măsuri de prim ajutor în caz de avarie/accident
Cap.11 Legislaţie, reglementări, normative, instrucţiuni

3
 CAP.1 CLASIFICAREA STIVUITOARELOR

1.1. DEFINIŢIE. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Maşinile de ridicat sunt maşini de lucru cu funcţionare ciclică, în regim intermitent, care servesc
la deplasarea sarcinilor între puncte situate la înălţimi diferite. Prin sarcină se înţelege orice bun
de naturmaterială care constituie obiect de lucru al maşinilor de ridicat.

În funcţie de complexitatea maşinii, sarcina poate fi deplasată numai pe verticală, sau poate fi
deplasată fie pe traiectorii plane, fie pe traiectorii spaţiale. În primul caz maşina efectuează o
singură mişcare de lucru, iar în celelalte, două sau mai multe mişcări care pot avea loc simultan
sau succesiv. Rezultă de asemenea din definiţie că maşinile de ridicat sunt caracterizate printr-o
funcţionare ciclică, în regim intermitent, un ciclu cuprinzând succesiunea de faze de lucru şi
perioade de pauză care decurg de la ridicarea unei sarcini până în momentul premergător
ridicării sarcinii următoare.

Maşinile de ridicat sunt utilizate în cele mai diverse sectoare ale activităţii economice, întrucât de
regulă toate bunurile materiale: materiile prime, produsele intermediare şi cele finite în
procesele de extracţie, fabricaţie, depozitare, transport, montaj, instalare, desfacere, comportă
multiple operaţii de ridicare–coborâre. Varietatea domeniilor de utilizare a generat varietate în
concepţia şi construcţia maşinilor de ridicat atât din punct de vedere funcţional, cât şi din punct
de vedere al performanţelor: există în prezent o largă gamă de tipuri de maşini de ridicaţ, fiecare
tip fiind adaptat unor anumite categorii de lucrări (tehnologii), iar maşinile de acelaşi tip se
execută într-o gamă largă de dimensiuni.

1.2 CRITERII DE CLASIFICARE

Pentru mecanizarea lucrarilor de manipulare a sarcinilor, indeosebi a celor care

transporta paletizat, in depozite, gari, porturi, aeroporturi etc., se utilizeaza carucioare de
manipulare.
Din multitudinea de tipuri constructive de carucioare de manipulare, se utilizeaza cel mai
des cele echipate cu mecanism de ridicare si permit stivuirea sarcinilor manipulate.
Carucioarele stivuitoare (carucioare de manipulare echipate cu mecanism de ridicare) se
pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
a. dupa tipul actionarii:
-motostivuitoare, actionate de un motor cu combustie interna;
-electrostivuitoare, actionate electric;
b. dupa tipul constructiv:
-cu contragreutate;

4
 -cu furci retractabile;
-cu furci laterale;
c. dupa locul de comanda:
-cu conducator purtat, pe scaun sau in picioare;
-cu conducator pieton, cu proţap;
d. dupa felul catargelor:
-simplex;
-duplex;
-triplex;
e. dupa felul organului de prindere a sarcinii:
-cu furci;
-cu platforma;
-cu alte tipuri de organe de prindere (bene, braţe etc.);
f. dupa felul in care se face deplasarea:
-autopropulsate;
-tractate sau impinse.

1.2. MOTOSTIVUITOARE

Datorita faptului ca actionarea acestui tip de carucioare de manipulare se face cu

motoare de combustie interna, ii confera o mai mare autonomie in deplasare. Motostivuitoarele
sunt concepute a se deplasa atat pe drumurile uzinale, special amenajate in acest scop, cat si pe
drumurile publice. Pantele si rampele admise pe drumurile pe care se deplaseaza sunt mai mari
decat cele admise la electrostivuitoare.
Motostivuitoarele se executa in general cu contragreutate sau cu furci laterale si, datorita
vitezelor mari de deplasare, au conducatorul purtat pe scaun sau in cabina de comanda.
Catargele motostivuitoarelor sunt de tipul simplex, iar organul de prindere este constituit din
furci.

5
6
a. Motostivuitoare cu contragreutate

Motostivuitoarele cu contragreutate sunt cele mai raspandite motostivuitoare datorita

caracteristicilor tehnice (functionale si dimensionale) care permit o manavrare usoara si se
preteaza la operatii de manipulare a sarcinilor atat in hale industriale si depozite inchise cat si in
aer liber, putand circula pe drumuri care nu necesita o amenajare speciala.
Motostivuitoarele cu contragreutate se compun din urmatoarele ansambluri mai
importante:
1. motorul de actionare: poate sa fie cu benzina sau cu motorina(motor Diesel);
2. sasiul motostivuitorului: se executa din profile laminate sau profile cheson sudate si are rolul
de a sustine toate elementele componente:
3. mecanismul de deplasare: este realizat pe principiul mecanismului de deplasare de la
autovehicule si se compune din ambreiaj, cutie de viteze cu 2 pana la 4 trepte de viteza,
diferential si roti de rulare pe pneuri. Rotile motoare sunt amplasate in fata, iar rotile directoare
in spate in dreptul contragreutatii, fapt care determina o mai buna inscriere in curbe a
motostivuitorului. Directia este realizata hidraulic cu servomotor. Mecanismul de deplasare este
prevazut cu 2 frane, una de serviciu si una de siguranta;
4. mecanismul de ridicare: este cu actionare hidraulica si se compune din 2 catarge care permit o
basculare in fata cu cca. 3o, in vederea asezarii sarcinii la stivuire, si o basculare in spate cu cca.
10o - 12o, pentru a putea asigura o buna stabilitate a sarcinii pe furci in timpul transportului.
Bascularea se realizeaza cu cilindri hidraulici. Catargele pot sa fie executate din cate un singur
element(la motostivuitoarele simplex), sau din 2 elemente telescopice hidraulice prin cilindri(in
cazul motostivuitoarelor duplex). Traversa pe care sunt montate furcile culiseaza pe catarge, fiind
deplasata prin intermediul unor lanturi articulate actionate cu cilindri hidraulici;
5. instalatia hidraulica: compusa dintr-o pompa volumetrica cuplata direct la motorul de
actionare, fluidul de lucru actionand prin intermediul unui ventil de comanda asupra cilindrilor
hidraulici putandu-se astfel efectua atat miscarea de ridicare a traversei cat si miscarea de
basculare a catargelor. In ventilul de comanda se monteaza si un ventil de siguranta, care
actioneaza in cazul cresterii presiunii fluidului de lucru peste limitele admise. In instalatia
hidraulica se monteaza si un dispozitiv de limitare a vitezei de coborare a sarcinii, in cazul
spargerii conductelor. Este inglobat in instalatia hidraulica si un filtru al fluidului de lucru;
6. instalatia electrica: este alimentata de la o baterie de acumulatoare si un generator de curent
cu releu de reglare. Cuprinde: motorul electric pentru pornirea motorului cu combustie interna,
circuitul pentru iluminatul locului de munca, circuitul pentru iluminare si semnalizare conform
reglementarilor pentru circulatia pe drumurile publice si un dispozitiv de semnalizare acustica;
7. contragreutatea: formata dintr-un bloc de fonta turnata, care asigura stabilitatea la rasturnare
a motostivuitorului;
8. postul de comanda: poate fi o cabina inchisa sau un loc de comanda, cu scaun, prevazut cu
sistem de protectie impotriva caderii sarcinilor de pe organul de prindere al acestora.

7
 In conformitate cu prevederilor prescripţiei tehnice PTR1-2010, motostivuitoarele cu
contragreutate trebuie sa fie echipate cel putin cu urmatoarele dispozitive de siguranta:

-frana de serviciu cu actionare mecanica si frana de siguranta actionata manual la mecanismul de

deplasare;
-limitator de sfarsit de cursa la ridicarea sarcinii, pentru pozitia superioara;
-limitatoare de sfarsit de cursa la basculare in fata si in spate a catargelor;
-limitator de sarcina;
-dispozitiv de blocare impotriva folosirii instalatiei de catre persoane necompetente(cheie de
contact);
-dispozitiv de limitare a vitezei de coborare a sarcinii in cazul scaderii bruste a presiunii fluidului
de lucru(ruperea conductei); viteza de coborare nu va depasi 50 m/min;
-dispozitiv de semnalizare acustica.

b. Motostivuitoare cu furci laterale

Motostivuitoarele cu furci laterale sunt carucioare stivuitoare actionate de motoare cu

combustie interna utilizate la manipularea sarcinilor de lungime mare(cherestea, laminate, etc.).
Operatiile de ridicare si de stivuire se realizeaza cu ajutorul furcilor, iar transportul se face cu
sarcina asezata pe platforma de transport a motostivuitorului.
Elemente componente principale:
1. motorul de actionare: cu benzina sau Diesel;
2. sasiul motostivuitorului: executat din profile laminate si grinzi cheson sudate si este specific
acestui tip de carucior de manipulare avand amplasate cabina, motorul de actionare si
contragreutatea in partea stanga dupa directia de mers si platforma de transport a sarcinilor si
catargele cu furci retractabile in partea dreapta;
3. mecanismul de deplasare: este realizat pe principiul mecanismelor de deplasare al
autovehiculelor; rotile directoare, spre deosebire de motostivuitoarele cu contragreutate, sunt
amplasate in partea din fata;
4. mecanismul de ridicare: este cu actionare hidraulica si are catargele cu furci retractabile, cu
ajutorul carora sarcinile pot fi ridicate si stivuite in pozitia furcilor in afara sasiului, iar prin
retragerea acestora se pot aseza sarcinile pe platforma motostivuitorului in vederea
transportului;
5. instalatia hidraulica: este asemanatoare cu cea a motostivuitorului cu contragreutate(pompa,
fluidul de lucru, filtrul, ventilul de comanda, ventilul de siguranta, dispozitivul de limitare a vitezei
de coborare a sarcinii in cazul spargerii conductelor), avand in plus elementele necesare
deplasarii pe orizontala a catargelor cu furci pentru a da posibilitatea retractabilitatii acestora;
6. instalatia electrica: este similara cu cea a motostivuitoarelor cu contragreutate(alimentata de
la bateria de acumulatoare si un generator de curent cu releu de reglare si este compusa din:
motorul electric pentru pornirea motorului cu combustie interna, circuitul pentru iluminarea
locului de munca, circuitul pentru iluminare si semnalizare conform reglementarilor pentru
circulatia pe drumurile publice, dispozitivul de semnalizare acustica);
7. cabina de comanda: este de tipul cu vedere panoramica, pentru a da posibilitatea unei bune
vizibilitati asupra campului de lucru cat si asupra drumului pe care se deplaseaza.
8
 In conformitate cu prevederile P.T.R1/2010, colectia ISCIR, motostivuitoarele cu furci
laterale trebuie sa fie echipate cel putin cu urmatoarele dispozitive de siguranta:
-frana de serviciu cu actionare mecanica si frana de siguranta actionata manual la mecanismul de
deplasare;
-limitator de sfarsit de cursa la ridicarea sarcinii, pentru pozitia superioara;
-limitatoare de sfarsit de cursa la basculare in fata si in spate a catargelor;
-limitatoare de sfarsit de cursa si opritoare la mecanismul de deplasare pe orizontala a catargelor
cu furci retractabile;
-dispozitiv de interblocare a comenzilor pentru a impiedica deplasarea motostivuitorului cu
catargele in alta pozitie decat cea retrasa complet(in pozitie de transport);
-limitator de sarcina;
-dispozitiv de blocare impotriva folosirii instalatiei de catre persoane necompetente(cheie de
contact);
-dispozitiv de limitare a vitezei de coborare a sarcinii in cazul scaderii bruste a presiunii fluidului
de lucru(ruperea conductei); viteza de coborare nu va depasi 50 m/min;
-dispozitiv de semnalizare acustica.

1.4. ELECTROSTIVUITOARE

Electrostivuitoarele sunt carucioare de manipulare stivuitoare a caror actionare este

electrica. Sursa de energie este constituita dintr-o baterie de acumulatoare, fapt ce determina ca
utilizarea lor sa fie posibila numai pe distante scurte in incintele societatilor, depozitelor, garilor,
aeroporturilor etc., deplasarea lor efectuandu-se pe drumuri amenajate. Datorita sursei de
energie electrice ele nu creaza noxe si sunt utilizate cu precadere in spatii inchise.
Pantele maxime admise ale drumurilor pe care se pot deplasa electrostivuitoarele sunt
mici. La cele cu contragreutate in gol, aproximativ 10° si cu sarcina aproximativ 5t, iar la cele
retractabile in gol, aproximativ 5° si cu sarcina aproximativ 2t.

a. Electrostivuitoare cu contragreutate
Electrostivuitoarele cu contragreutate sunt cele mai raspandite electrostivuitoare datorita
constructiei simple si caracteristicilor tehnico-functionale si dimensionale.
Componenta:
1. sasiul: executat in constructie sudata, specific acestui tip de carucior de manipulare. Pe sasiu
sunt amplasate mecanismele de deplasare si ridicare, locul de comanda, instalatia electrica,
comenzile si contragreutatea;
2. mecanismul de deplasare: prevazut cu roti cu pneuri. Puntea din fata este motrice si este
antrenata de un motor electric alimentat de la bateria de acumulatoare. Puntea din spate este
directrice si este astfel conceputa incat sa permita virarea cu o raza exterioara cat mai mica;
3. mecanismul de ridicare: poate fi executat in 2 variante:
-simplex(standard) cu inaltimea de ridicare si inaltimea de ridicare libera mica;
-duplex, avand inaltimea constructiva redusa si inaltimea de ridicare libera mare, aceasta
varianta fiind utilizata in spatii cu inaltime redusa(vagoane de cale ferata, containere,
autocamioane inchise etc.). La varianta duplex, cilindrul de ridicare este cu 2 pistoane plunger
coaxiale;
9
4. instalatia electrica: poate sa fie executata in 2 variante: pentru comanda prin controlere sau
pentru comanda prin impulsuri;
5. instalatia hidraulica: in functie de tipul mecanismului de ridicare poate sa fie simplex sau
duplex si contine rezervorul cu fluid de lucru, pompa hidraulica,distribuitoarele, cilindrii hidraulici
si dispozitivele de siguranta si reglare.
In conformitate cu prevederile prescripţiei tehnice PT R1-2010, electrostivuitoarele cu
contragreutate trebuie sa fie echipate cel putin cu urmatoarele dispozitive de siguranta:
-limitator de sarcina;
-limitator al vitezei de coborare in cazul spargerii conductelor hidraulice;
-limitator de sfarsit de cursa ridicare-coborare;
-limitator de inclinare a catargelor mecanismului de ridicare;
-cheie de contact;
-dispozitiv de semnalizare acustica;
-far pentru iluminat la locul de munca;
-lampi de semnalizare a pozitiei si directiei;
-voltmetru pentru controlul tensiunii la bateria de acumulatoare.

b. Electrostivuitoare retractabile

Sunt carucioare de manipulare stivuitoare destinate manipularii sarcinilor pe distante

scurte pe drumuri special amenajate netede,tari, orizontale(de preferinta betonate) si uscate.
Electrostivuitoarele retractabile se pot executa functie de tipul mecanismul de ridicare in:
-varianta simplex, cu un cilindru plunger;
-varianta duplex, cu un cilindru cu 2 pistoane plunger coaxiale;
-varianta triplex, cu un cilindru cu 3 pistoane plunger coaxiale.
Variantele duplex si triplex datorita inaltimii constructive reduse sunt utilizate cu
precadere la stivuirea sarcinilor in vagoane de cale ferata sau in alte spatii cu inaltime limitata.
Electrostivuitoarele retractabile se compun din urmatoarele ansambluri mai importante:
1. sasiul: este executat in constructie sudata, este de tipul cu longeroane departate. Pe sasiu sunt
amplasate mecanismele de ridicare, de deplasare pe orizontala a catargelor cu furci retractabile
si de deplasare a electrostivuitorului precum si locul de comanda, comenzile, instalatia electrica
si contragreutatea;
2. mecanismul de deplasare prevazut cu roti avand bandaj din cauciuc sau din contilan. Puntea
din fata este motrice fiind antrenata de un motor electric alimentat de la bateria de
acumulatoare. Puntea din spate este directrice si permite virari cu raze mici;
3. mecanismul de ridicare, dupa cum s-a aratat mai inainte, poate sa fie executat in variantele
simplex, duplex sau triplex si are prevazut si un mecanism de deplasare pe orizontala a catargelor
cu furci;
4. instalatia electrica poate fi executata in 2 variante cu comanda prin controler sau prin
impulsuri;
5. instalatia hidraulica: este similara cu cea a alectrostivuitoarelor cu contragreutate(rezervorul
cu fluid de lucru, pompa hidraulica, distribuitoarele, cilindrii hidraulici si dispozitivele de
siguranta si reglare).
10
 In conformitate cu prevederile prescripţiei tehnice PT R1-2010, colectia ISCIR,
electrostivuitoarele retractabile trebuie sa fie echipate cel putin cu urmatoarele dispozitive de
siguranta:
-limitator de sarcina;
-limitator al vitezei de coborare in cazul spargerii conductelor hidraulice;
-limitator de sfarsit de cursa ridicare-coborare;
-limitator de inclinare a catargelor mecanismelor de ridicare;
-limitator de sfarsit de cursa deplasare(retractare) in ambele sensuri;
-cheie de contact;
-dispozitiv de semnalizare acustica;
-far pentru iluminarea locului de munca;
-lampi de semnalizare a pozitiei si directiei;
-voltmetru pentru controlul tensiunii bateriei de acumulatoare.

1.5. CARUCIOARE CAVALER

Carucioarele cavaler se mai numesc si autotransportoare-stivuitoare pentru containere.

Deci se utilizeaza pentru manipularea containerelor mari indeosebi pentru transportul acestora
pe distante lungi.
Carucioarele cavaler se compun, in general, din urmatoarele ansambluri mai importante:
1. motorul de actionare: este un motor cu combustie interna, de regula, motor Diesel;
2. sasiul caruciorului: este specific acestui tip de carucior de manipulare si este in constructie
sudata. Se compune din 2 grinzi longitudinale pe care sunt amplasate motorul de actionare,
pompele hidraulice, cabina de comanda, mecanismul de ridicare si picioarele caruciorului. Pe
picioarele caruciorului cavaler sunt amplasate rotile mecanismului de deplasare si echipamentul
electric de iluminare si semnalizare;
3. mecanismul de ridicare: este actionat hidraulic si cu ajutorul unui spreder sau a unor ghiare
speciale se ridica containerul. Inaltimea de ridicare variaza la diferitele de carucioare avand in
vedere faptul ca unele sunt utilizate numai pentru transportul containerelor, in care caz
inaltimea de ridicare este mica, de aproximativ 500…600 mm; la alte tipuri in afara de transportul
containerelor se face si stivuirea acestora in care caz inaltimea de ridicare poate sa ajunga pana
la 5500 mm;
4. mecanismul de deplasare: este de tipul cu transmisie hidraulica, 2 cate 2, fapt care permite
inscrierea in curbe cu raze mici si la unele tipuri deplasarea pe diagonala in care caz toate rotile
sunt roti motoare;
5. instalatia hidraulica: se compune din rezervorul de fluid de lucru, pompe si motoare
hidrostatice, cilindri hidraulici, conducte, distribuitoare etc.;
6. instalatia electrica: cuprinde circuitul de comanda cu impulsuri cu tiristoare si electroventile,
circuitul de iluminat si semnalizare, circuitul demarorului motorului cu combustie interna precum
si bateria de acumulatoare cu dinamul respectiv;
7. cabina de comanda: este cu vedere panoramica pentru a permite o buna vizibilitate a
macaragiului asupra campului de lucru si drumului pe care se deplaseaza caruciorul cavaler.

11
 In conformitate cu prevederile prescripţiei tehnice PT R1-2010, carucioarele cavaler
trebuie sa fie echipate cel putin cu urmatoarele dispozitiva de siguranta:

-limitator de sarcina;
-limitator al vitezei de coborare in cazul spargerii conductelor hidraulice;
-limitator de sfarsit de cursa ridicare-coborare;
-limitator de sfarsit de cursa la dispozitivul de prindere a sarcinii;
-cheie de contact;
-dispozitiv de semnalizare acustica;
-instalatie de iluminat a locului de munca;
-instalatia de iluminat si semnalizare pentru deplasare pe drumurile publice, pe care se
deplaseaza cu viteze de pana la 40 km/h;
-aparate de masura si control a instalatiei hidraulice si electrice.

1.6. TRANSLATOARE STIVUITOARE

Pentru deservirea depozitelor prevazute cu rafturi si stelaje, in afara podurilor rulante

stivuitoare, se utilizeaza si translatoare stivuitoare.
Translatoarele stivuitoare sunt instalatii care se deplaseaza in culoarele dintre rafturi sau
stelaje, pe cai de rulare cu sine amplasate pe sol sau pe rafturi si sunt prevazute cu furci sau cu
mese, cu ajutorul carora se manipuleaza sarcinile. Cabina de comanda poate sa fie fixa sau
deplasabila pe verticala odata cu organul de prindere. Comanda instalatiilor se poate face si de la
distanta, de la un punct fix.
Translatoarele stivuitoare se compun din urmatoarele ansambluri mai importante:
1. constructia metalica: in executie sudata; are 2 elemente principale: sasiul inferior pe care sunt
amplasate mecanismele de deplasare si de ridicare si catargul translatorului pe care culiseaza
organul de prindere si, dupa caz, cabina de comanda;
2. mecanismul de deplasare: este de tipul mecanismelor macaralelor care se deplaseaza pe cai de
rulare cu sine. La translatoarele stivuitoare rotile motoare in numar de 2 sunt amplasate in
spatele catargului, pentru ca grupurile de actionare sa nu impiedice manipularea sarcinilor;
3. mecanismul de ridicare: de obicei se realizeaza cu electropalane care confera un gabarit redus.
Organele de prindere pot sa fie furci sau mese care permit o buna stivuire a sarcinilor paletizate
in rafturi sau stelaje;
4. instalatia electrica: contine echipamentul de alimentare si racordare la sursa de curent,
echipamentul de actionare a mecanismelor, aparatajul de comanda, echipamentul si instalatiile
de protectie, precum si echipamentul pentru iluminat si semnalizare;
5. dispozitivele de siguranta;
6. cabina de comanda: in general este de tip inchis.
Translatoarele stivuitoare se prevad cu urmatoarele dispozitive de siguranta:
-limitatoare de sfarsit de cursa la mecanismul de ridicare pentru pozitiile limita ale organului de
prindere si ale cabinei, in cazul in care aceasta se deplaseaza pe verticala odata su organele de
prindere;
-limitatoare de sfarsit de cursa la mecanismul de deplasare a translatorului stivuitor;
-limitator de sfarsit de cursa la mecanismele de deplasare pe orizontala a organelor de prindere;
12
-limitator de sarcina;
-tampoana si opritoare;
-piese de reazem si curatitoare de sina;

-intreruptor de sfarsit de cursa(de avarie), care intrerupe circuitul de alimentare a instalatiei in

cazul in care organele de prindere, respectiv cabina depasesc pozitia limita de lucru superioara
din cauza nefunctionarii limitatorului de sfarsit de cursa;
-paracazatoare, la cabina, in cazul in care cabina este mobila si se deplaseaza pe verticala;
-limitator de viteza, care pune in actiune paracazatoarele sau frana de siguranta(de avarie) la
depasirea vitezei nominale de coborare a cabinei in limitele de 1,15…1,40 ori viteza nominala;
-contacte electrice de siguranta(la usa cabinei, la paracazatoare, la frana de siguranta, la
dispozitivul de intindere a cablului limitatorului de viteza, la cablul de tractiune, la organele de
prindere, la carucioarele de transbordare a translatoarelor stivuitoare, la dispozitivele pentru
controlul dimensiunilor si pozitiei sarcinilor).

1.7. PROCESELE DE LUCRU

Principalele operatii pe care le executa autostivuitoarele in activitatea lor sunt

urmatoarele:
-aducerea si pozitionarea autostivuitoarelor in fata unitatii de marfa ce trebuie manipulata;
-coborarea furcilor pana la nivelul platformei pe care este asezata marfa;
--ridicarea furcilor cu sarcina (unitatea de marfa);
-manevrarea autostivuitoarelor in vederea deplasarii pentru transport;
-deplasarea(marsul) autostivuitoarelor cu sarcina pana la locul de depozitare(stivuire);
-oprirea autostivuitorului si coborarea sau ridicarea furcilor la nivelul la care trebuie stivuita
sarcina(unitatea de marfa);
-deplasarea autostivuitorului spre inainte si pozitionarea sarcinii in dreptul locului de
depozitare(stivuire;
-coborarea definitiva a furcilor pentru asezarea(stivuirea) sarcinii;
-deplasarea autostivuitorului spre inapoi pana la retragerea definitiva a furcilor de sub sarcina;
-deplasarea(marsul) autostivuitorului fara sarcina la locul de preluare a unei alte unitati de marfa.

Operatiunile de comanda se executa de catre stivuitorist prin intermediul aparaturii de

comanda care se afla in exclusivitate la indemana pentru manevre.
Activitatea carucioarelor cavaler se desfasoara in terminalele de containere. Deplasarea
lor se efectueaza intre stiva de containere din depozit si podul descarcator de cheu si invers.
Principalele faze de lucru sunt urmatoarele:
-deplasarea utilajului pana in fata containerului pe care trebuie sa-l preia din depozit;
-avansarea autotransportorului deasupra containerului pana in pozitia de preluare a
containerului;
-oprirea transportorului si coborarea sprederului pe container, actionarea pieselor de zăvorare;

13
-deplasarea autotransportorului pe platforma terminalului pana in zona in care containerul
trebuie predat in vederea incarcarii in nave;
-oprirea autotransportorului, coborarea sprederului si dezavorarea containerului;
--retragerea autotransportorului, efectuarea manevrelor in vederea deplasarii lui;
-deplasarea autotransportorului pe platforma terminalului in vederea preluarii unui nou
container pentru aducerea lui in zona utilajelor de cheu si incarcarii lui in nave.

1.8. CONDITII TEHNICE DE CALITATE

-Carucioarele de manipulare trebuie sa fie astfel proiectate si executate incat sa asigure o

functionare sigura la temperatura mediului ambiant (intre -20°C si +40°C).
-Carucioarele de manipulare trebuie sa fie prevazute cu un dispozitiv care sa nu permita folosirea
lor de catre alte persoane decat conducatorul; acest dispozitiv poate fi si cheia de contact a
motorului de actionare.
-Trebuie sa fie prevazute cu dispozitiv de semnalizare acustica si cu instalatie pentru iluminarea
locului de munca pe timp de noapte(acolo unde este necesar).
-Rulmentii si rotile dintate trebuie sa asigure o durata de functionare de cel putin 500 ore.
-In conditiile tehnice pentru fiecare tipodimensiune de carucior de manipulare se va indica
nivelul de zgomot admisibil.
-Carucioarele de manipulare trebuie sa aibe indicate pe ele locurile pentru prinderea lor cu
cabluri, astfel incat operatia de incarcare si descarcare sa nu fie periculoasa pentru manipulantii
respectivi.
-Viteza maxima de deplasare a carucioarelor de manipulare, fara sarcina, va fi de maxim 40 km/h
pe teren plan.
-Carucioarele de manipulare destinate sa circule pe drumurile publice trebuie sa aibe instalatie
electrica de iluminare si semnalizare impuse de regulamentele circulatiei rutiere.
-Carucioarele de manipulare trebuie sa aibe dispozitive de blocare, protectie si limitare,
limitatoare de cursa, etc. Trebuie sa aibe supape de retinere a fluidului in cilindri la scaderea
brusca a presiunii acestuia. Cilindrii hidraulici pentru ridicarea si bascularea catargului vor fi
prevazuti cu supape de retinere a fluidului in cilindri.
-Pentru protectia conducatorului, locul de comanda al carucioarelor stivuitoare trebuie sa fie
prevazut cu o aparatoare corespunzatoare deasupra capului, care sa nu impiedice buna
vizibilitate. Golurile din aparatoare nu trebuie sa depaseasca 150 mm; se excepteaza carucioarele
stivuitoare la care nu exista posibilitatea ca sarcina sa poata cadea pe locul conducatorului.
-In timpul transportului sarcinii, furcile nu se vor ridica mai mult de 250-300 mm de la sol, iar
catargul va fi inclinat inspre inapoi astfel incat sa se asigure o stabilitate corespunzatoare a
sarcinii.
-Furcile si mecanismul de ridicare vor fi verificate periodic pentru a se depista din timp
eventualele uzuri si defectiuni care pot periclita siguranta in exploatare.
Se admite folosirea dispozitivelor de prelungire a furcilor cu conditia respectarii
precizarilor din cartea tehnica a utilajului respectiv.
-Motostivuitoarele cu esapare libera a gazelor de ardere se pot folosi in depozite deschise,
neacoperite, sau in hale prevazute cu ventilatie care sa mentina concentratia de gaze toxice in
limitele prevazute de normele in vigoare; functionarea in spatii inchise care nu indeplinesc
14
conditia de ventilatie de mai sus este permisa numai daca motostivuitoarele sunt prevazute cu
posibilitati pentru epurarea gazelor.
-Echipamentul electric, conductoarele, bateriile de acumulatoare, etc., ale electrostivuitoarelor
trebuie sa corespunda prevederilor prescripţiei tehnice aplicabile, standardelor si normelor de
protectia muncii in vigoare.
-Carucioarele stivuitoare vor putea circula numai pe caile stabilite de conducerea unitatii
detinatoare; daca circulatia se face si in cladiri, se va avea in vedere incarcarea tavanelor
(planseelor). Caile de circulatie cu inclinare mai mare de 3° se vor marca; in pante cu inclinare
mai mare de 3°, sarcina se va purta pe partea dinspre urcus.
-Conducatorul caruciorului stivuitor nu poate parasi instalatia cand aceasta are sarcina ridicata.
-Carucioarele de manipulare trebuie sa fie echipate cu 2 sisteme de franare independente(o
frana de serviciu si o frana de stationare). Ambele sisteme pot actiona asupra aceluiasi element
al franei (sabot, disc, etc.).
-Frana de serviciu trebuie astfel reglata incat rotile sa fie franate simultan.
-Frana de stationare trebuie sa poata retine caruciorul de manipulare, incarcat cu sarcina
maxima, pe o panta de 15% sau pe panta maxima pe care caruciorul de manipulare, incarcat cu
sarcina maxima, este destinat sa o urce (daca aceasta panta este mai mica de 15%).
-Cablurile sau lanturile mecanismelor de ridicare a sarcinii trebuie sa fie dimensionate astfel incat
sa aibe un coeficient de siguranta fata de sarcina de rupere de:
-minim 5, pentru cazul in care sarcina este suspendata de 2 cabluri sau lanturi, sarcina fiind
repartizata egal intre cele 2 cabluri sau lanturi, sau pentru cazul in care sarcina este suportata de
un lant cu eclise, avand un numar de minim 4 eclise purtatoare;
-minim 8, pentru cazul in care sarcina este suportata de un cablu sau lant cu eclise, avand
mai putin de 4 eclise purtatoare.
-Mecanismele de ridicare trebuie sa fie prevazute cu un limitator automat de cursa a sarcinii,
pentru pozitia cea mai ridicata si cu un limitator mecanic pentru pozitia cea mai coborata. La
mecanismele de actionare hidraulica, limitarea cursei poate fi realizata si prin supape de
siguranta.
-Cand ridicarea sarcinii se face prin actionare hidraulica, schema hidraulica trebuie sa includa in
mod obligatoriu un limitator de sarcina, format dintr-o supapa, care sa nu permita ridicarea unei
sarcini mai mari de 130% din sarcina nominala, la temperatura uleiului 40°C-10°C.
-Viteza de coborare a sarcinii trebuie sa fie limitata la o valoare care nu provoaca rasturnarea
carucioruluistivuitor in cazul opririi bruste a sarcinii. De asemenea, mecanismul de ridicare
trebuie sa fie prevazut cu un dispozitiv de limitare la maxim 30m/min a vitezei de coborare a
sarcinii incazul scaderii bruste a presiunii fluidului (de exemplu la ruperea conductei).
-Mecanismul de inclinare inainte si inapoi al dispozitivului de ridicare trebuie sa fie prevazut cu
un limitator de cursa. La mecanismele cu actionare hidraulica, limitarea cursei poate fi realizata si
prin supape de siguranta.
-Sarcina nominala ridicata la orice inaltime, cu catargul in pozitie verticala, trebuie sa-si mentina
inaltimea.
Coborarea de la sine a sarcinii nominale in timp de 10 minute, nu trebuie sa depaseasca
20 mm in cazul palanului dublu, 30 mm in cazul palanului triplu si 40 mm in cazul palanului

15
cvadruplu. Masurarea se face la temperatura uleiului intre 25°C si 40°C si a mediului ambiant de
15°C.

Pentru actionari hidraulice, coborarea de la sine a sarcinii nominale in timp de 10 minute

nu trebuie sa depaseasca 100 mm.
-Conductele hidraulice, flexibile sau rigide, trebuie sa reziste la o presiune egala cel putin cu de 2
ori presiunea la care este reglata supapa de suprasarcina.
-Locul conducatorului pe caruciorul de manipulare trebuie astfel dispus si aranjat incat, in nici un
moment in cursul utilizarii normale a caruciorului, conducatorul sa nu fie obligat sa adopte o
pozitie sau sa execute un gest care sa reprezinte pentru el un pericol datorita apropierii de piese
in miscare (de exemplu ale mecanismului de ridicare).

-Scaunul pentru stivuitorist:

-sezutul si spatarul trebuie sa fie tapitate (moi) si sa asigure cofortul necesar pentru a nu
obosi conducatorul in timpul lucrului;
-sezutul si spatarul trebuie sa fie stabile, eventual demontabile si sa se poata deplasa
longitudinal sau inclinat (spatarul);
-scaunul trebuie sa se adapteze usor (fara scule) pentru conducatorii de talie si greutate
variabila (in limite normale) si sa aiba o suspensie si o amortizare de vibratii satisfacatoare;
-spatarul trebuie sa aiba o inaltime de minim 400 mm si sa aiba partea inferioara cat mai
aproape de sezut.
-Platforma pentru conducator:
-platforma conducatorului trebuie sa reziste la o forta orizontala, uniform distribuita si
dirijata inspre ea, egala cu greutatea totala a caruciorului de manipulare si a sarcinii nominale;
-daca platforma este rabatabila, ea trebuie sa fie prevazuta cu un dispozitiv care sa
impiedice plierea ei in timp ce conducatorul se afla pe platforma;
-platforma trebuie sa aiba suprafata rugoasa (de exemplu: tabla striata, cauciuc ripsat) si sa
fie prevazuta cu o bordura de protectie cu inaltimea de cel putin 25 mm, pentru a se
preantampina alunecarea conducatorului de pe platforma;
-Volanul:
-in cazul in care, pentru comanda directiei este prevazut un volan (orizontal, inclinat sau
vertical) rotirea acestuia in sensul acelor ceasornicului trebuie sa devieze caruciorul de
manipulare spre dreapta, in sensul de mers inainte;
-jocul liber al volanului trebuie sa fie de maxim 15°;
-la carucioarele de manipulare care manevreaza in spatii inguste (trasee dificile) volanul va
fi prevazut si cu un maner de manipulare.
-In cazul in care, pentru comanda directiei este prevazuta o maneta (orizontala sau verticala)
rotirea acesteia de catre conducator in sensul acelor ceasornicului trebuie sa devieze caruciorul
de manipulare spre dreapta in sensul de mers inainte.
-Organele de comanda pentru conducatorul purtat, sezand
-Pedalele pentru acceleratie, franare si debreiere trebuie sa fie amplasate intre ele fata de volan
(in concordanta cu practica din constructia de aotomobile).
-La carucioarele fara ambreiaj, se admite ca pedala actionata de piciorul stang sa fie destinata
altor comenzi. In acest caz, destinatia pedalei trebuie sa fie indicata clar atat in instructiunile de
16
folosire a caruciorului de manipulare, cat si pe carucior. Toate pedalele vor avea suprafata de
sprijin pentru piciorul conducatorului striata (striatiunile vor fi pe metal sau pe invelitoarea de
cauciuc a pedalei).

-Maneta schimbatorului de viteza trebuie sa fie amplasata in dreapta conducatorului si actionata

in concordanta cu practica din constructia de automobile. Pozitiile schimbatorului de viteza
trebuie sa fie indicate clar.
-Actionarea manetei pentru schimbarea sensului de mers trebuie sa corespunda cu sensul de
miscare: impingere in fata pentru mersul inainte si tragere spre spate pentru mersul inapoi.
-Organele de comanda pentru manipularea sarcinii trebuie sa fie amplasate separat de comenzile
pentru deplasare si de preferinta astfel incat sa fie actionate de mana dreapta a conducatorului
(care nu este ocupata cu conducerea masinii).
Manetele pot fi: -verticale
-orizontale.
-Manetele verticale (cele manevrate intr-un plan vertical) trebuie sa fie amplasate astfel: maneta
cea mai apropiata de conducator(A) trebuie sa fie cea care comanda ridicarea si coborarea
sarcinii, iar cea imediat urmatoare(B) trebuie sa fie cea pentru inclinarea inainte a catargului
(Fig.1).
A B

Fig. 1

-Manetele orizontale (deci manevrate intr-un plan orizontal), de exemplu sub volan sunt
amplasate astfel: cea superioara (A) trebuie sa serveasca pentru ridicarea si coborarea sarcinii,
iar cea imediat urmatoare (B) trebuie sa fie cea pentru inclinarea inainte si inapoi a catargului
(Fig. 2).

A
B Fig. 2

-Actionarea manetelor: indiferent daca manetele sunt verticale sau orizontale, ridicarea sarcinii
se va realiza prin retragerea manetei(A), iar coborarea prin impingerea ei. Inclinarea in fata a
catargului se va realiza prin impingerea manetei (B), iar inclinarea inspre spate, prin tragerea ei
(Fig. 3).

17
 Coborare Inclinare in fata

Fig. 3

Ridicare Inclinare in spate

Prevederi speciale pentru organele de comanda

-Toate manetele, cu exceptia celei de la schimbatorul de viteza, trebuie sa fie cu autocentrare (sa
revina de la sine-automat-in pozitia neutra).
-Comenzile pentru manipularea sarcinilor prin intermediul butoanelor sa fie astfel realizate incat,
dupa indepartarea mainii de pe buton, efectul comenzii sa inceteze.
-Manetele trebuie sa se deosebeasca intre ele prin lungime, prin forma manerelor sau si) prin
simbolurile pentru organele de comanda conform.
-Butoanele trebuie sa se deosebeasca intre ele prin simbolurile pentru organele de comanda.
Instalatia electrica a carucioarelor de manipulare actionate cu motor electric
1. Prevederi de constructie
Instalatiile electrice ale carucioarelor de manipulare actionate cu motor electric se
executa pentru tensiunile nominale ale sursei de alimentare de 24, 40 si 80V, cu exceptia
circuitelor de comanda, semnalizare si iluminat a caror tensiune de alimentare trebuie sa fie de
12 sau 24V.
Instalatia electrica trebuie sa fie prevazuta cu sigurante pentru protectia tuturor
circuitelor electrice de forta.
Circuitul de comanda si circuitul de iluminat trebuie sa fie protejate unipolar cu sigurante
fuzibile. Se admite protectia mai multor consumatori de acelasitip printr-o siguranta comuna.
Instalatia electrica trebuie sa fie prevazuta cu zavor mecanic pentru impiedicarea folosirii
caruciorului de manipulare de catre persoane straine.
Instalatia electrica a caruciorului de manipulare trebuie sa fie prevazuta cu fisa si priza de
contact pentru conectarea si deconectarea bateriei de acumulatoare de restul instalatiei
electrice. Fisa de contact trebuie sa poata fi folosita si la racordarea bateriei de acumulatoare la
instalatia de incarcare a acesteia.
Electrocarele, electrotractoarele si carucioarele stivuitoare universale cu dispozitiv de
ridicare culisant lateral trebuie sa fie prevazute cu semnalizare luminoasa la franarea miscarilor.
Carucioarele de manipulare pot fi prevazute cu instalatii suplimentare pentru
semnalizarea sensului de mers, faruri pentru iluminatul locului de munca etc.

2. Prevederi de functionare
Instalatia electrica a carucioarelor de manipulare cu conducator pe masina trebuie sa
asigure indeplinirea urmatoarelor conditii:
-schimbarea sensului de mers al caruciorului de manipulare, respectiv comutarea inversorului,
trebuie sa se poata face numai dupa oprirea completa a masinii;
18
-pornirea caruciorului de manipulare trebuie sa se faca fara socuri;
-la actionarea franei de picior sau de mana, motoarele electrice de tractiune trebuie sa
deconecteze fara sa perturbe functionarea motoarelor electrice auxiliare;
-pornirea masinii in stare franata trebuie sa nu fie posibila daca deserventul nu se afla asezat pe
scaunul sau;
-blocarea diferitelor mecanisme ale carucioarelor de manipulare trebuie sa actioneze numai
asupra miscarii mecanismului respectiv, fara a perturba functionarea celorlalte mecanisme.

3. Prevederi de executie
Instalatia electrica a carucioarelor de manipulare si conductoarele din tablourile electrice
trebuie executate din conducte bifilare de cupru flexibile.
Instalatia electrica trebuie sa nu faca contact electric cu masa caruciorului de manipulare.
Racordarea conductelor circuitelor de forta cu sectiunea mai mare de 10 mmp se face
prin intermediul papucilor de cablu.
Conductele cu sectiunea mai mica de 10 mmp se admite a fi conectate fara papuci de
cablu; in acest caz, capetele conductelor multifilare trebuie sa fie cositorite.
Toate conexiunile cu filet trebuie sa fie asigurate contra desurubarii.
Izolatia conductoarelor trebuie sa fie rezistenta la actiunea acizilor, bazelor si uleiurilor si
sa reziste la temperaturi cuprinse intre -30°C +50°C.
Rezistenta de izolatie a instalatiei electrice trebuie sa fie de minim 1000 °/V, la
temperatura apropiata de cea de lucru, cu bateria conectata bipolar, la o tensiune de incercare
de 500V.
Papucii de cablu care racordeaza circuitele de forta ale bateriei de acumulatoare trebuie
sa fie marcati prin culoare rosie pentru borna pozitiva si culoare albastra pentru borna negativa.
Sigurantele din circuitul de forta trebuie sa fie marcate cu polaritatea si valoarea
curentului nominal.
Instalatia electrica a carucioarelor de manipulare cu motoare cu ardere interna
Instalatiile electrice ale carucioarelor de manipulare cu motoare cu ardere interna se
executa pentru tensiunile nominale de 6, 12 si 24 V.
Instalatia electrica a carucioarelor de manipulare cu motoare cu ardere interna se executa
cu conductoare monofilare, sasiul carucioarelor avand rolul celui de al doilea conductor.
Izolatia conductoarelor trebuie sa fie rezistenta la actiunea uleiurilor si a temperaturii in
limitele de temperaturi stabilite in documentatia tehnica a produsului.
Conductoarele trebuie sa fie prevazute cu izolatie suplimentara in locurile de trecere prin
orificiile constructiei metalice a caruciorului de manipulare.
Conductoarele trebuie sa fie marcate clar si rezistent, in conformitate cu schema
electrica.

19
 CAP. 2: COMPONENTE DE SECURITATE

2.1. GENERALITATI

Dispozitivele de siguranţa sunt elemente cu care se echipează mecanismele de ridicat,

având rolul de a asigura funcţionarea acestora fără pericol de avarii sau accidente. Ele intervin,
in cazul executării unor manevre greşite sau când apar anumite defecţiuni tehnice care
generează pericole, prevenind personalul de exploatare sau întrerupand miscarea
mecanismului in cauza, sau chiar oprind instalaţia.
Toate dispozitivele de siguranţa trebuie verificate de manevrant la începerea lucrului,
daca acţionează corect, cu excepţia limitatorului de sarcina, cat si a dispozitivelor de reţinere a
fluidului in cilindrii la scăderea brusca a presiunii.

Dispozitivele de siguranţa trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

- sa aiba construcţie simpla care sa garanteze funcţionarea cu posibilităţi minime de
defectare;
- sa-si pastreze reglajul in timp si la modificarile conditiilor de mediu;
- sa poata fi reglate uşor si simplu;
- precizia lor sa permita încadrarea in limitele tolerate, prevăzute in prescripţiile tehnice,
pentru mărimea pe care o protejează;
- sa revină la starea iniţiala după încetarea cauzei care a provocat acţionarea
dispozitivului.
- sa nu diminueze performantele masinii
- sa nu acţioneze la apariţia unor cauze trecătoare ce nu periclitează securitatea
instalaţiei sau nu constituie un pericol de accident;
- numărul pieselor in mişcare sa fie minim pentru a reduce frecările, uzurile si jocurile,
toate aceste, contribuind la reducerea preciziei in funcţionare;
- sa fie suficient de robust pentru a rezista condiţiilor de exploatare;
- sa aibă gabarit redus si greutate mica;
- sa poata fi intretinute usor si sa aibe un pret de cost redus.

EX: MOTOSTIVUITOR LINDE

DATE GENERALE
DESCRIERE TEHNICĂ

Seria 350 de stivuitoare este proiectată pentru manipularea încărcăturilor cântărind până la 1,8
tone cu modelul H12-350; 1,2 tone cu modelul H16-350; 1,6 tone cu modelul H18-350; 1,8 tone,
H20-350, 2,0 tone. Designul compact şi raza mică de virare fac ca stivuitorul să fie potrivit în
special pentru trecerile înguste şi locuri strâmte.

20
MOTORUL. Stivuitorul este echipat cu un motor cu 4 cilindri în patru timpi. Acesta acţionează

Fig. 4. MOTOSTIVUITOR LINDE H 16 D

pompele hidraulice în funcţie de viteza de încărcare. Motorul este răcit cu un lichid de răcire aflat
într-un circuit spiral închis cu rezervor de lichid pentru răcire.

SISTEMUL HIDRAULIC. Sistemul hidraulic constă dintr-o hidropompă reglabilă şi două motoare
hidroconstante, care sunt instalate ca o unitate în axul compact, şi o hidropompă tandem
(pompa constantă) pentru hidraulica de lucru şi de direcţie. Direcţia de deplasare şi viteza sunt

21
comandate de către pedalele de acceleraţie prin hidropompa reglabilă. Motoarele
hidroconstante din axul de antrenare sunt aprovizionate cu ulei de către hidropompa reglabilă, şi
fiecare dintre ele acţionează o roată motoare printr-o transmisie reductoare cu două trepte.

CARACTERISTICI TEHNICE

DESERVIRE. Hidropompa reglabilă şi viteza de deplasare sunt comandate simultan de către o

pedală pentru mersul înainte şi înapoi. Cu acţionarea hidrostatică, viteza de deplasare a
stivuitorului poate fi reglată de la poziţia de repaus până la viteza maximă într-o gamă infinită în
ambele direcţii. Comanda pedalei duble permite atât o manipulare uşoară, cât şi siguranţă şi
rapiditate în deservirea stivuitorului. Ambele mâini sunt mereu libere pentru a dirija şi comanda
mişcările de lucru. Rezultatul este schimbarea rapidă a direcţiei de mers şi o stivuire eficientă.
Pentru comanda mişcărilor de lucru: ridicare, coborâre şi înclinare, există numai o singură
manetă de comandă (maneta de comandă centrală). Pentru deservirea utilajelor anexe
suplimentare, se instalează manetele de comandă respective.
FRÂNE Transmisia hidrostatică este folosită ca frână de serviciu. Cele doua frâne pe disc integrate
în axul compact sunt utilizate ca frâna de parcare. Când motorul este oprit; frânele multidisc sunt
aplicate = frânare automată. Pedala de frână este proiectată şi ca frână de parcare asfel, că
trebuie blocată mecanic atunci când se părăseşte stivuitorul.

DIRECŢIE. Sistemul de direcţie constă dintr-o instalaţie de comandă hidrostatică, care acţionează
roţile din spate prin intermediul volanului şi al cilindrului de direcţie. Sistemul de direcţie poate fi
acţionat şi atunci când motorul este oprit şi se cere un mare efort pentru a învârti volanul.

SISTEMUL ELECTRIC. Sistemul electric este alimentat de un generator de curent trifazat cu 12

VDC. Pentru pornirea motorului este instalată o baterie de 12 V.

22
 Fig. 5. VEDERE GENERALĂ
1 – rama de protecţie;
2 – scaunul conductorului;
3 – butelia de gaz;
4 – contragreutate;
5 – axul de direcţie;
6 – capota motorului;
7 – capota de protecţie;
8 – roata motoare;
9 – furci;
10 – portfurcă;
11 – declanşator rapid pentru furcă;
12 – cilindri de ridicare;
13 – lanţ de ridicare;
14 – catarg;
15 – consolă direcţie

Fig. 6. COMENZI ŞI INDICATOARE

1 – maneta frânei de parcare;

2 – contactor de pornire cu cheie de contact;
3 – volan / direcţie hidrostatică;
4 – buton claxon;
5– aparat indicator compus;
6 – indicator pentru defecţiune în sistemul electronic. Contactor basculant pentru hidraulica
auxiliară;
7 – manetă de comandă pentru hidraulica auxiliară (utilaje anexe);

23
8 – etichetă simbol pentru hidraulica auxiliară;
9 – plăcuţă indicatoare;
10 – diagrama capacităţii de încărcare;
11 – plăcuţă pentru capacitatea de încărcare (utilaje anexe);
12 – etichetă simbol pentru hidraulica de lucru;
13 – manetă de comandă pentru hidraulica de lucru;
14 - pedală de acceleraţie pentru mers înainte;
15 – pedală de frână;
16 – pedală pentru mersul înapoi

Fig. 7
APARAT INDICATOR COMPUS

1 – contor pentru nr. ore de exploatare;

2 – martor indicator pentru funcţionarea
contorului de nr. ore exploatare;
3 – martor avertizare pentru temperatura
lichidului de răcire;
4 – martor avertizare pentru temperatura
uleiului din sistemul hidraulic;
5 – martor avertizare pentru presiunea uleiului
de motor;
6 – martor avertizare semnalizări intermitente;
7 – martor indicator pentru descărcare;
8 – martor avertizare electroventilaţie;
9 – martor avertizare pentru filtrul de aer

PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE
INSTRUCŢIUNI PENTRU RODAJ. Stivuitorul poate fi utilizat direct în exploatare. Totuşi evitaţi
suprasolicitarea de durată atât a sistemului hidraulic de lucru, cât şi a celui de direcţie în primele
50 ore de exploatare. La începutul exploatării şi după fiecare schimbare de roată, se vor strânge
piuliţele de la roţi zilnic înainte de începerea lucrului, până ce acestea nu se mai pot strânge în
continuare.
Piuliţele se strâng în cruce la un moment de torsiune de: Faţă/Spate .............................200 Nm

24
VERIFICĂRI ŞI SERVICII ÎNAINTE DE PRIMA PUNERE ÎN FUNCŢIUNE
– nivelul uleiului de motor;
– nivelul lichidului de răcire din vasul de expansiune;
– plinul pentru combustibil;
– sistemul electric: se verifică instalaţia electrică, conectorii şi terminalele din punct de vedere al
stării şi fixării;
– baterii: se verifică starea, nivelul electrolitului şi densitatea;
– presiunea în pneuri;
- strângerea piuliţelor de la roţi;
– nivelul uleiului hidraulic;
– funcţionarea sistemului de frânare;
– funcţionarea sistemului de direcţie;
– dispozitivul de ridicare şi utilaje anexe.

VERIFICĂRI ZILNICE
– nivelul uleiului de motor;
– nivelul lichidului de răcire din vasul de expansiune;
– nivelul uleiului hidraulic;
– presiunea în pneuri.

VERIFICĂRI ZILNICE ŞI SERVICII ÎNAINTE DE PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE

Fig. 8. a şi b

DESCHIDEREA CAPACULUI DE LA MOTOR, conform figura 8.a. Se ridică spătarul (1) şi se înclină la
spate. Se trage de maneta (3) şi se glisează scaunul complet în faţă. Se eliberează zăvorul
capacului de la motor (4) prin introducerea cheii (5) şi răsucirea ei în sens contrar acelor de ceas,
până la refuz. Se ridică pârghia rotitoare (6) şi se răsuceşte până la refuz în sens contrar acelor de
ceas. Se desprinde limba (7) de la legătură (8) şi se ridică. Se deschide capacul de la motor cu

25
mânerul (2). Capacul motorului este ţinut pe loc de către un telescop umplut cu gaz.

ÎNCHIDEREA CAPACULUI DE LA MOTOR figura 8.b. Se închide capacul motorului cu mânerul (2).
Se agaţă limba (7) în legătura (8). Se răsuceşte pârghia rotitoare (6) până la refuz în sensul acelor
de ceas. Se răsuceşte cheia (5) în sensul acelor de ceas, până la refuz şi se scoate.

Fig. 9
VERIFICAREA NIVELULUI ULEIULUI DE MOTOR, figura 9. Se extrage joja de ulei (2) de la motor pe
partea stângă. Se curăţă joja cu o cârpă curată. Se reintroduce joja complet şi se scoate din nou.
Nivelul uleiului trebuie să fie între cele două semne. Dacă este necesar, se adaugă ulei prin
orificiu de umplere până la semnul superior. Pentru aceasta îndepărtaţi busonul (2).
Diferenţa între semnele maxime şi minime ... 1,0 L. Se montează la loc busonul şi se strânge. Se
închide capacul motorului.

VERIFICAREA NIVELULUI PENTRU LICHIDUL DE RĂCIRE DIN VASUL DE EXPANSIUNE. Se trage în

spate capacul compartimentului pentru butelie (1) şi se ridică şi înlătură. Lichidul de răcire
trebuie să fie vizibil între semnele maxime şi minime (3) de pe vasul de expansiune. Nu se va
deschide capacul vasului (2) atunci când rezervorul este fierbinte. Există riscul de opărire! Dacă
este necesar, se adaugă lichid de răcire, după deschiderea capacului de la vas (2). Vasul de
expansiune este uşor sub presiune. Se prinde capacul compartimentului "butelie" la partea de
sus şi se apasă până jos.

26
 Fig. 10

REGLAREA SCAUNULUI PENTRU CONDUCTOR, figura 11. Pentru reglarea orizontală a scaunului,
se trage maneta (2) lateral în afară. Se glisează scaunul conductorului înainte şi înapoi până când
se obţine cea mai bună poziţie pentru deservirea volanului, a pedalelor şi a manetelor de
comandă. Se aşează la loc maneta (2). Se reglează arcuirea (7) spătarului (1), se roteşte butonul
de mână (6) în sensul sau contra sensului acelor de ceas până când se obţine o poziţie
confortabilă de şezut. Şezutul îndelungat în scaun provoacă o încordare în coloana vertebrală.
Preveniţi această încordare prin practicarea regulată de exerciţii uşoare.

Fig. 11

27
SCHIMBUL BUTELIEI DE GAZ. Folosiţi numai butelii avizate de către organele de control abilitate.
Verificaţi data avizării buteliei şi nu folosiţi butelii cu termenul scadent depăşit. Butelia poate fi
schimbată numai de către personal desemnat din cadrul unităţii. La operaţia de schimbare a
buteliei fumatul este interzis. Se închide la max. robinetul cu ventil (4). Se înlătură prin ridicare
protecţia buteliei (1). Se desface în prima etapă cupla (3) racordului de gaz. Sens de desfacere:
invers acelor de ceasornic – piuliţa cu filet pe stânga. Se desface centura de prindere (5) după
care se schimbă rapid butelia.

Fig. 12

VERIFICAREA PRESIUNII DIN PNEURI. Presiunea mică de umflare reduce durabilitatea de serviciu
a pneului şi stabilitatea stivuitorului. Se verifică pneurile la presiunea prescrisă. Dacă este nevoie,
se reglează presiunea aerului prin ventilele de umplere. Presiunea aerului din pneuri se reglează
conform specificaţiei de pe eticheta lipită pe interiorul capotei de protecţie.

H12–350 H16–350 H18–350

Ax motor
10 bar 10 bar 10 bar
18x7–8 / 14 PR
Ax de direcţie
8 bar 8 bar 8 bar
18x7–8 / 14 PR

Exemplu: Eticheta cu presiunea pneului

Ax motor – pneu .................................... 10 bar
Ax de direcţie – pneu ...................................... 8 bar

28
PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE. În cazul unei staţionări mai îndelungate a utilajului în spaţii închise,
este necesară o ventilaţie corespunzătoare a încăperii, înainte de a porni instalaţia electrică.
Ventilul de închidere a buteliei se desface încet şi cu atenţie. Toate manetele de comandă
trebuie să fie în poziţia zero. Aşezaţi-vă pe scaunul conductorului. Plasaţi ambele picioare pe
pedalele de acceleraţie fără a le apăsa pedala de frâna blocată, motorul va porni numai cu pedala
de frână blocată. Introduceţi cheia în contactorul de preîncălzire/pornire şi răsuciţi-o de la poziţia
zero la poziţia I. Instalaţia electrică este cuplată.
Martorul de avertizare LHC, martorul indicator descărcare şi martorul pentru presiunea
uleiului motor sunt iluminate cu roşu. Martorul de avertizare pentru temperatura lichidului de
răcire este iluminat cu roşu închis. Răsuciţi cheia de contact la poziţia II. Eliberaţi cheia când a
pornit motorul. Aşteptaţi cel puţin 1 minut între încercările de pornire în vederea protejării
bateriei. Martorul indicator pentru descărcare, martorii de avertizare pentru presiunea uleiului
de motor şi temperatura lichidului de răcire trebuie să se stingă când motorul funcţionează.
Nu lăsaţi motorul să funcţioneze în spaţii închise, neventilate. Există pericolul de otrăvire.
Motorul va atinge temperatura de lucru după o încărcare moderată şi schimbare a vitezelor.

În cazul în care temperatura este foarte scăzută şi motorul nu porneşte în condiţii normale se
procedează astfel:
- ridicaţi capota motorului;
- puneţi contactul de cheie pe poziţia pornit şi apăsaţi butonul de preîncălzire de la
regulatorul de presiune;
- în cazul în care în următoarele 20 de secunde motorul nu porneşte, repetaţi operaţia.

OPRIREA MOTORULUI. Nu se opreşte motorul cu o încărcare completă. Se eliberează pedalele

de acceleraţie. Se răsuceşte cheia de contact în poziţia zero.

După oprirea motorului, se închide imediat supapa buteliei. Este interzisă staţionarea
stivuitoarelor în spaţii nchise (garaje, hale, depozite) în apropierea unei surse de căldură
puternică.
Frâna se aplică când motorul este oprit. Se apasă în sus maneta frânei de parcare. Se apasă
pedala stop. Pedala stop se blochează în această poziţie. Se scoate cheia din contact, atunci când
se părăseşte stivuitorul.

DEPLASAREA. Deplasarea pe pante lungi de peste 15% nu este în general permisă în baza
prescripţiei pentru frânări minime aplicate şi datorită caracteristicilor de siguranţă a stabilităţii.
Se recomandă ca întotdeauna să vă acomodaţi stilul de conducere la condiţiile drumului
carosabil (suprafeţe denivelate etc.), în special în cazul zonelor periculoase de lucru şi în funcţie
de încărcare.
Se porneşte motorul. Se ridică uşor furcile şi se înclină catargul înapoi. Se împinge maneta
frânei de parcare înainte. Se deblochează pedala stop.

MERSUL ÎNAINTE. Se apasă uşor pedala de acceleraţie dreapta. Viteza stivuitorului va creşte
odata cu efortul pe pedală. Nu se recomandă apăsarea rapidă a pedalei de acceleraţie, deoarece
29
accelerarea maximă este reglată automat.

MERSUL ÎNAPOI. Se apasă pedala de acceleraţie stânga. Stivuitorul se deplasează înapoi cu o

viteza care depinde de poziţia pedalei de acceleraţie.

SCHIMBAREA DIRECŢIEI DE MERS. Se eliberează pedala de acceleraţie care a fost acţionată.

Acţionarea hidrostatică va acţiona ca frână de serviciu. Se apasă pedala de acceleraţie pentru
direcţia opusă de deplasare. Stivuitorul va fi acum accelerat în direcţia aleasă. În timpul
deplasării, ambele picioare se menţin pe pedalele de acceleraţie pentru a putea controla uşor
toate mişcările stivuitorului. Pedalele de acceleraţie pot fi acţionate direct din mers înainte, în
mers înapoi. Acţionarea hidrostatică va frâna stivuitorul până la poziţia de repaus, după care îl
accelerează în direcţia opusă.

OPRIREA. Se eliberează uşor pedala de acceleraţie apăsată. Acţionarea hidrostatică va funcţiona

ca frână de serviciu. Când se fac opriri în pantă, în timpul deplasării, indepărtaţi ambele picioare
de pe pedale şi egalizaţi orice abatere de la conducere datorită unor motive tehnice, printr-o
uşoară apăsare a pedalei, sau apăsaţi pedala de frână pentru o oprire îndelungată.
Când se coboară de pe stivuitorul având motorul în funcţiune, de exemplu, pentru a executa
scurte intervenţii în imediata apropiere a stivuitorului (deschiderea unei porţi, dezlegarea unui
trailer etc.) trebuie apăsat pe pedală de frână şi făcută blocarea ei. Când se face oprire
îndelungată, se opreşte motorul. Când se părăseşte stivuitorul, se scoate cheia din contact.

DESERVIRE. MODELUL CU SIMPLĂ PEDALĂ

PORNIREA MOTORULUI. Aşezaţi-vă pe scaunul conductorului. Pedala stop (5) este blocată
(motorul va porni cu pedala de frână blocată). Maneta (2) de comandă a direcţiei de deplasare şi
maneta de comandă trebuie să fie în poziţia zero. Introduceţi cheia de contact (1) în contact şi

răsuciţi-o de la poziţia zero la poziţia I. Acum sistemul electric este conectat. Răsuciţi cheia de
contact la poziţia II. Eliberaţi cheia când a pornit motorul. Dacă motorul nu a pornit, încetaţi
procedeul de pornire şi repetaţi-l după o anumită pauză. Aşteptaţi cel puţin 1 minut între
încercările de pornire, în vederea protejării bateriei. Turaţia motorului se reglează automat, în
funcţie de încărcarea motorului. Nu lăsaţi motorul să funcţioneze în spaţii închise neventilate.
Există pericolul de otrăvire cu oxid de carbon!

30
 Fig. 13

SISTEMUL DE DIRECŢIE, SISTEMUL DE FRÂNARE

Datorită sistemului hidrostatic de direcţie, la rotirea volanului nu este nevoie decât de un foarte
mic efort. Aceasta prezintă un avantaj în special la stivuirea în culoare strâmte.
Porniţi motorul şi conduceţi stivuitorul. Rotiţi volanul de la stânga la dreapta până la refuz şi
viceversa. Nu conduceţi stivuitorul, care are sistemul de direcţie defect.

Raza de viraj:
H12T-02 1938 mm
H 16 T-02 1985 mm
H 18 T-02 2026 mm

FRÂNA DE SERVICIU. Lăsaţi pedala de acceleraţie să revină la poziţia neutră. Acţionarea

hidrostatică acţionează ca o frână de serviciu. Pentru frânare urgentă apăsaţi pedala STOP situată
între pedalele de acceleraţie. Aceasta va opri complet stivuitorul. Se recomandă conductorului,
ca acesta să se familiarizeze cu funcţionarea şi efectul acestei frâne de urgenţă prin exersare cu
stivuitorul neâncărcat. Conduceţi pe un drum carosabil fără trafic cu o viteză mică.

FRÂNA DE PARCARE. Ca frână de parcare se utilizează frânele cu lamele.

APLICAREA FRÂNEI DE PARCARE. Puneţi maneta frânei de parcare în poziţia verticală. Apăsaţi
pedala stop. Pedala stop se va bloca în această poziţie. Frâna cu lamele se eliberează numai când
motorul merge. Împingeţi maneta frânei de parcare pentru a debloca pedala stop.

DESERVIREA MANETEI CENTRALE A DISPOZITIVULUI DE RIDICAT ŞI A UTILAJELOR ANEXE.

Folosiţi dispozitivul de ridicat şi utilajele anexe numai pentru aplicaţii autorizate. Conductorul
trebuie instruit în manipularea dispozitivului de ridicat şi a utilajelor anexe.
Întotdeauna să acţionaţi cu simţ maneta de comandă şi nu cu şocuri. Viteza de ridicare,
coborâre şi înclinare este determinată de distanţa la care este deplasată maneta de comandă.
Manetele de comandă revin la poziţiile lor neutre în mod automat atunci când sunt eliberate.

31
 Fig. 14

Ţineţi cont de simbolurile cu săgeţi de direcţie pentru deservire.

ÎNCLINAREA CATARGULUI ÎNAINTE. Împingeţi maneta (1) de comandă înainte.

ÎNCLINAREA CATARGULUI ÎNAPOI. Trageţi maneta (1) de comandă înapoi.
RIDICAREA PORTFURCII. Împingeţi maneta (1) de comandă la dreapta.
COBORÂREA PORTFURCII. Împingeţi maneta (1) de comandă la stânga.
DESERVIREA UTILAJELOR ANEXE (AMOVIBILE). Utilaje anexe – amovibile – pot fi montate
opţional (ex. împingător lateral, clamă etc.). Respectaţi presiunea de lucru şi instrucţiunile de
deservire ale utilajelor anexe. Pentru deservirea lor se montează adiţional una sau două manete
de comandă. Pentru fiecare utilaj anexă, se fixează o plăcuţă pentru capacitatea de încărcare şi o
etichetă simbol pe capota motorului şi o etichetă simbol pe spatele manetei respective de
comandă.

DESERVIREA ÎMPINGĂTORULUI LATERAL. Pentru deplasarea portfurcii spre stânga, împingeţi

maneta (2) de comandă înainte. Pentru deplasarea portfurcii spre dreapta, trageţi maneta (2) de
comandă înapoi.

DESERVIREA CLAMEI. Pentru a deschide clama, împingeţi maneta (3) de comandă înainte. Pentru
a închide clama, trageţi maneta (3) de comandă înapoi.

DESERVIREA MANETEI CENTRALE A DISPOZITIVULUI DE RIDICAT ŞI A UTILAJELOR ANEXE.

Folosiţi dispozitivul de ridicat şi utilajele anexe numai pentru aplicaţii autorizate. Conductorul
trebuie instruit în manipularea dispozitivului de ridicat şi a utilajelor anexe. Întotdeauna să
acţionaţi cu simţ maneta de comandă şi nu cu şocuri, viteza de ridicare, coborâre şi înclinare fiind
determinată de distanţa la care este deplasată maneta de comandă. Manetele de comandă revin
la poziţiile lor neutre în mod automat, atunci când sunt eliberate.

32
 Fig. 15

Ţineţi cont de simbolurile cu săgeţi de direcţie pentru deservire.

DESERVIRE. ÎNAINTE DE RIDICAREA SARCINII. Înainte de a ridica o sarcină, verificaţi diagrama
capacităţii de pe capota motorului. Când se utilizează utilaje auxiliare, verificaţi plăcuţa
capacităţii de încărcare pentru acel echipament. Valorile date în diagrama capacităţii de
încărcare, respectiv pe plăcuţa, se aplică în cazul unor încărcături compacte şi omogene şi nu
trebuie depăşite, deoarece aceasta ar duce la reducerea stabilităţii stivuitorului şi a rezistenţei
furcilor şi a catargului. Capacitatea maximă este determinată de înălţimea de ridicare şi de
distanţa de la centrul încărcăturii.

Înainte de a face un transport, verificaţi capacitatea limită de încărcare şi contactaţi responsabilul

tehnic:
– încărcături excentrice sau care balansează;
– încărcături cu catargul înclinat înainte sau încărcătură îndepărtată de la sol;
– încărcături dincolo de centrul de greutate;
– înainte de a deservi utilajele anexe;
– încărcături la vânt de tăria 6 şi peste.

DESERVIRE. PRELUAREA ÎNCĂRCĂTURII

AJUSTAREA DISTANŢEI DINTRE FURCI. Se ridică maneta de declanşare rapidă a furcii. Se reglează
furcile prin deplasarea lor spre interior sau exterior în funcţie de încărcătura care trebuie ridicată.
Asiguraţi-vă ca ambele furci sunt egal distanţate de mijlocul stivuitorului. Manetele de
declanşare rapidă se lasă să intre blocat într-un canal. Centrul de greutate al încărcăturii trebuie
să cadă între furci la mijloc.

ÎNCĂRCAREA. Se face apropierea de sarcină de ridicat cât se poate de aproape şi de atent. Se

pune catargul în poziţie verticală. Se ridică sau se coboară portfurca la înălţimea necesară. Se
deplasează cu atenţie stivuitorul înainte sub mijlocul sarcinii de ridicat până când sarcina face
contact cu suprafaţa furcii; ţinând cont de eventualele sarcini învecinate. Se ridică portfurca până
ce sarcina s-a eliberat de sol. Se retrage stivuitorul până ce sarcina este liberă. Se înclină catargul
înapoi.
33
 Nu se staţionează sub o sarcină ridicată. Deplasaţi stivuitorul numai cu sarcina coborâtă şi
catargul înclinat înapoi.

DEPLASAREA CU ÎNCĂRCĂTURA, DESCĂRCAREA. Încărcăturile trebuie ridicate în aşa fel, ca ele să

nu depăşească limita suprafeţei de încărcare a stivuitorului şi să nu alunece sau să cadă peste sau
în afara lui.

DEPLASAREA CU O ÎNCĂRCĂTURĂ. Nu se face deplasarea cu încărcătura împinsă la margine (ex.

cu împingătorul lateral). Transportaţi încărcătura aproape de sol. Deplasarea cu încărcătura la
urcuş pe înclinaţii se face întotdeauna frontal, niciodată nu se va face deplasarea sau întoarcerea
de-a curmezişul pantei. Dacă vizibilitatea este redusă, lucraţi cu un ghid. Deservirea stivuitorului
numai înapoi se face, dacă încărcătura transportată este stivuită atât de sus încât impiedică
vizibilitatea în direcţia deplasării.

DESCĂRCAREA. Se face apropierea cu atenţie de paleta, respectiv mijlocul de preluare a

încărcăturii Se ridică portfurca la înălţimea necesară. Se pune catargul în poziţie verticală
(încărcătură orizontal). Se intră cu atenţie în paletă. Se coboară cu atenţie încărcătura pe paletă.
Se retrage stivuitorul. Niciodată nu se parchează şi nu se părăseşte stivuitorul cu încărcătura
ridicată.
PARCAREA STIVUITORULUI. Depuneţi încărcătura sau coborâţi portfurca. Înclinaţi catargul uşor
înainte în aşa fel încât furcile să atingă solul. Puneţi maneta frânei de parcare (1) în poziţia
verticală. Apăsaţi pedala stop (3). Pedala stop va bloca în această poziţie. Opriţi motorul. Scoateţi
cheia din contact (2).

ÎNTREŢINERE, SCOATEREA DIN FUNCŢIUNE A STIVUITORULUI. Dacă stivuitorul este scos din
funcţiune pentru mai mult de 2 luni, el trebuie să fie parcat într-o încăpere bine ventilată, fără
posibilitate de îngheţ, curată şi uscată şi trebuie urmate următoarele măsuri:
– Se curăţă temeinic stivuitorul.
– Portfurca se ridică complet de mai multe ori, se înclină catargul înainte şi înapoi, dacă se
echipează, se manevrează de mai multe ori utilajele anexe.
– Se coboară furcile pe un suport până ce lanţurile s-au slăbit.
– Se verifică nivelul uleiului hidraulic şi se adaugă ulei, dacă este necesar.
– Se aplică un film subţire de ulei sau unsoare pe toate piesele mecanice nevopsite.
– Se unge stivuitorul.
– Se verifică starea şi nivelul electrolitului la baterie. Bornele bateriei se acoperă cu o
unsoare neacidă.
– Pulverizaţi toate contactele electrice cu un spray de contact potrivit.

– Blocaţi stivuitorul în aşa fel, încât toate roţile să fie libere de la sol. Aceasta va preveni
deformaţii ale pneurilor.
– Dacă este posibil, acoperiţi stivuitorul cu o prelată din bumbac pentru a-l proteja
împotriva prafului.
– Nu folosiţi folii de plastic deoarece acestea intensifică formarea şi colectarea apei de
condensare.
34
PUNEREA DIN NOU ÎN FUNCŢIUNE A STIVUITORULUI
– Curăţati temeinic stivuitorul.
– Ungeţi stivuitorul.
– Acoperiţi bornele bateriei cu o unsoare neacidă.
– Verificaţi starea şi nivelul electrolitului la baterie.
– Verificaţi uleiul de motor dacă conţine apă de condensare şi schimbaţi uleiul, dacă este
necesar.
– Verificaţi uleiul hidraulic dacă conţine apă de condensare şi schimbaţi uleiul, dacă este
necesar.
– Aerisiţi corespunzător încăperea înaintea pornirii motorului.
– Puneţi stivuitorul în funcţiunea.

2.2. Dispozitive de siguranta

Fig. 16

Componentele de securitate sunt elemente cu care se echipează stivuitoarele, având rolul de a

asigura funcţionarea acestora fără pericol de avarii sau accidente. Ele trebuie sa intervină în cazul
executării unor manevre greşite sau când apar anumite defecţiuni tehnice care generează
pericole, prevenind personalul de exploatare sau întrerupând mişcarea mecanismului în cauză
sau chiar oprind instalaţia.

Componentele de securitate nu trebuie folosite în mod intenţionat, decât atunci când se încearcă
buna lor funcţionare. Toate dispozitivele de siguranţă trebuie verificate de stivuitorist la
începerea lucrului, dacă acţionează corect, cu excepţia limitatorului de sarcină, cât şi a
dispozitivelor de reţinere a fluidului în cilindri la scăderea bruscă a presiunii.

35
Componentele de securitate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
– să aibă construcţie simplă care să garanteze funcţionarea cu posibilităţi minime de
defectare;
– să-şi păstreze reglajul în timp şi la modificările condiţiilor de mediu;
– să poată fi reglate uşor si simplu;
– precizia lor să permită încadrarea în limitele tolerate, prevăzute în prescripţiile tehnice,
pentru mărimea pe care o protejează;
– să revină la starea iniţială după încetarea cauzei care a provocat acţionarea dispozitivului;
– să nu acţioneze la apariţia unor cauze trecătoare ce nu periclitează securitatea instalaţiei
sau nu constituie un pericol de accident;
– numărul pieselor în mişcare să fie minim pentru a reduce frecările, uzurile şi jocurile,
toate acestea contribuind la reducerea preciziei în funcţionare;
– să fie suficient de robuste pentru a rezista condiţiilor de exploatare;
– să aibă gabarit redus şi greutate mică;
– întreţinerea să se facă uşor şi să nu reclame personal de întreţinere cu înaltă calificare.

Stivuitoarele se echipează în principal cu următoarele dispozitive de siguranţă:

• limitatoare de cursă;
• limitatoare de sarcină;
• limitatoare de viteză;
• paracăzătoare;
• supape de reglare a vitezei;
• supape de blocare;
• supape de siguranţă;
• întrerupător de securitate;
• tampoane opritori;
• piese de reazem, curăţitoare de şină;
• contacte şi siguranţe electrice.

 LIMITATOARE DE SFARSIT DE CURSĂ

Cu aceste componente de securitate se echipează mecanismele stivuitoarelor, cu excepţia celor
acţionate manual. Ele sunt destinate să întrerupă automat mişcarea mecanismelor când se
depăşeşte poziţia limită de lucru stabilită.
Limitatoarele de curse trebuie să permită acţionarea mecanismelor în sens invers celui în care s-a
limitat mişcarea respectivă.
La stivuitoare se întâlnesc urmatoarele limitatoare de cursă:
– limitatoare de cursă la ridicare, pentru poziţia limită superioară a organului de prindere a
sarcinii. Limita poziţiei inferioare (coborâre) nu este obligatorie.
– limitatoare de cursă la deplasare, pentru deplasare înainte–înapoi şi stânga–dreapta a

catargului stivuitorului. Limitarea se realizează în cadrul cilindrilor hidraulice de acţionare prin

ajungerea pistoanelor la capătul cilindrilor.
– limitatoare de cursă la bascularea catargului faţă–spate. Limitarea se realizează prin limitarea
cursei pistonului în cilindrul hidraulic de acţionare.
36
 Fig. 17

 Limitatoare de sarcină

Limitatoarele de sarcină fac posibilă exploatarea stivuitorului la posibilitatea lui maximă, fără
pericol de avarii sau accidente. Ele sunt destinate să întrerupă automat acţionarea mecanismului
de ridicare în cazul depăşirii sarcinilor nominale şi să permită descărcarea sarcinii (coborâre).
Toate instalaţiile de ridicat trebuie echipate cu acest dispozitiv de siguranţă, cu excepţia
acelor cu acţionare manuală, acelora la care organul de prindere a sarcinii, montat cu caracter
37
permanent, prin construcţia să nu permite sau previne suprasarcini mai mari de 10% (cu graifere,
bene, oale de turnare, la electropalane, la macarale cu electropalan suspendat şi la toate
macaralele cu sarcini până la 1 tf inclusiv).
Reglarea limitatorului de sarcină trebuie să fie făcută, încât să acţioneze la o suprasarcină de
maxim 10% din sarcina nominală pe toate treptele de viteză şi să nu permită ridicarea sarcinii la o
înălţime mai mare de 100 mm de la sol.
Pentru stivuitoarele acţionate hidraulic, rolul limitatorului de sarcină îl are o supapă.

Limitatorul de sarcină măsoară şi compară anumite mărimi de forţe, presiuni, deformaţii pe

care le transformă în mărimi electrice. Erorile cu care se fac aceste transformări şi comparări a
dispozitivelor de siguranţă obişnuite sunt de 5 până la 30% faţă de valoarea sarcinii nominale, iar
la dispozitivele de măsurare precizia este de ±5% faţă de sarcina nominală.
Câmpul de toleranţă al punctului de deconectare trebuie să satisfacă siguranţa în
funcţionare a instalaţiei de ridicat, fără a-i reduce din performanţe, are valori cuprinse în jur de
±10%. Limitatorul trebuie să asigure accelerarea şi frânarea necesară sarcinii care provoacă forţe
dinamice în instalaţia de ridicat. Pentru acceleraţii de ≈ 1 m/s2, forţele dinamice corespunzătoare
ajung la 10% din sarcina nominală.
Limitatoarele cu un câmp de toleranţă de maximum 20% din valoarea corespunzătoare
sarcinii nominale pot fi utilizate la o suprasarcină maxim admisă de 20%. Limitatoarele
electronice asigură un câmp de toleranţă de ±1–5% îmbunătăţind astfel performanţele instalaţiei
de ridicat.

 LIMITATOR DE SARCINĂ CU SISTEM DE PÂRGHII.

Funcţionează pe principiul pârghiei cu două braţe, la care asupra braţului a acţionează
sarcina r, iar asupra braţului b forţa rezistenţă a unui resort n.
Limitatorul cu pârghie şi resort tip Liebherr (fig. 18) se montează la roata de deviere 1 a
cablului de sarcină prinsă la vârful turnului pe o pârghie 2, articulată prin braţul 3. Capătul
pârghiei 2 sprijinită la celălalt capăt pe resorturile 4. La o anumită comprimare a resortului 4 este
acţionat contactul electric 5 prin pârghia 6 fixată, rigid la 2.

Fig. 18. LIMITATOR DE SARCINĂ CU SISTEM DE PÂRGHII

Condiţia de declanşare a limitatorului este: Ra > Nb

Neavând dispozitiv de amortizare, acest limitator prezintă dezavantajul că poate declanşa la
vârfuri de sarcini dinamice de scurtă durată.

38
 LIMITATOR DE SARCINĂ CU TRADUCTOR DE FORŢĂ.
Între pârghia cu braţe inegale 1 şi traversa 2 a construcţiei metalice a instalaţiei de ridicat 3,
se articulează tirantul 4 şi traductorul de forţă 5. limitatorul de sarcină poate fi montat la capătul
fix al cablului de sarcină sau la capetele cablurilor ancoră de braţ 7, având în acest caz funcţia de
limitator de moment.

Fig. 19 LIMITATOR DE SARCINĂ CU TRADUCTOR DE FORŢĂ

Prin perechile de găuri, poziţia traductorului este reglată, realizându-se astfel simplu şi operativ,
rapoarte diferite între braţele pârghiei 1. Limitatorul poate fi folosit la diferite sarcini. Avantajele
acestui dispozitiv constau în montajul simplu şi construcţia simplă şi robustă.

 LIMITATOARE DE SARCINĂ ELECTRICĂ.

Mărimea măsurată este sesizată cu ajutorul unor traductoare electrice, cele mai utilizate
sunt traductoarele rezistive sub forma unor potenţiometre sau mărci tensiometrice. Valorile
măsurate pot fi amplificate cu uşurinţă. au eroare relativ mică. Prezintă dezavantajul unui cost
ridicat, sensibilitate mare faţă de condiţiile exploatării de şantier şi degradare în timp.

 SUPAPA HIDRAULICA LIMITATOARE DE SARCINA.

Se utilizează la instalaţii de ridicat cu acţionare hidraulică şi la electro- şi motostivuitoare.
Declanşează la o suprasarcină de 10 % şi protejează şi instalaţia hidraulică de avarii în cazul
apariţiei unor suprasarcini. Instalaţia hidraulică sesizează suprasarcina prin creşterea presiunii în
circuit peste valoarea reglată.

 LIMITATOARE DE VITEZA. DISPOZITIVE DE REŢINERE A FLUIDULUI IN CILINDRII

Limitatoarele de viteza pun in acţiune paracazatoarele sau frâna de siguranţa (de avarie)
depăşirea vitezei nominale de coborâre a cabinei in limitele de (1,15-1,40) x viteza nominala.

Pentru evitarea pericolelor de avarii si accidente, toate mecanismele acţionate hidraulic

sau pneumatic, unde prin scăpare de fluid exista posibilitatea căderii sarcinii sau pierderea
stabilităţii macaralei, trebuie sa fie prevăzute cu dispozitive de reţinere a fluidului.
Aceasta situaţie se poate întâlni la spargerea conductelor de alimentare a cilindrilor la
toate mecanismele acţionate prin cilindrii hidraulici sau pneumatici.
39
 Dispozitivul de reţinere este format din corpul supapei, în care se găseşte o bila,
menţinută în poziţia deschisa de un resort. Un ştift opritor limitează deplasarea bilei.
Diafragma existenta realizează o rezistenta hidraulica permanenta. In cazul dispariţiei bruşte a
presiunii din conducta, bila este împinsa de agentul hidraulic, Împotriva forţei resortului si se
aşează pe scaun, blocând ieşirea.
OBS: Montarea - dispozitivelor de reţinere se face direct ne cilindrii si nu prin intermediul
unor

 PARACAZATOARELE
Reprezintă o componentă de securitate a translatorului - stivuitor si este destinată să
oprească şi menţină oprită pe glisiere cabina în cazul depăşirii vitezei stabilite.
Paracăzătoarele sunt concepute sa acţioneze sigur si simultan pe glisiere, atât la
creşterea vitezei de coborâre a cabinei peste limitele determinate de limitatorul de viteza cat si
in cazul ruperii organului de tracţiune.

 SUPAPA DE REGLARE A VITEZEI

Are rolul de a strangula uleiul la coborârea sarcinii permiţând reglarea vitezei de coborâre
in limite prescrise.
La dirijarea uleiului de la distribuitor spre cilindrul de ridicare, pistonul se deplasează
spre dreapta permiţând intrarea in cilindrul de ridicare, la întoarcerea fluidului pistonul se
aşează pe scaun obligând uleiul sa treacă printr-un orificiu practicat in corpul supapei, care se
poate obtura cu şurubul de blocare.

 SUPAPA DE BLOCARE
Aceasta supapa are rolul de a limita căderea sarcinii, in cazul ruperii conductei
(furtunului) prin care se scoate din funcţiune supapa de reglare a vitezei de coborâre.

 SUPAPE DE SIGURANŢA
Supapa de siguranţa se prevede pentru prevenirea creşterii presiunii in instalaţia
hidraulica si acţionează când se depăşeşte cu 10 % sarcina nominala.
Aceasta lucrează astfel: presiunea din circuit atingând o anumita presiune, foita arcului
este învinsa de forţa bilei care împinge scaunul şi coboară, lăsând libera trecerea uleiului spre
rezervor.
După deschiderea supapei, presiunea scade si supapa se închide, apoi presiunea creste si
fenomenul se repeta.

40
 INTRERUPATOR DE SECURITATE
Intrerupe circuitul de alimentare cu curent cand organele de prindere a sarcinii sau
cabina, au iesit din spatiul de lucru.

Ex: Intrerupator de urgenta la electrostivuitorul FMX-12:

In caz de avarie (de urgenta), alimentarea cu curent poate fi întreruptă prin apăsarea
întrerupătorului de OPRIRE de urgenta (1).
Acţionaţi numai in caz de urgenta!
Atenţie
Activarea butonului de oprire de avarie nu iniţiază procesul de frânare
Întreruperea circuitului
Apăsaţi butonul de oprire la avarie.
Închiderea circuitului
Trageţi in afara butonul de oprire la avarie.

 TAMPOANE - OPRITOARE
Tamponul este o componentă de securitate destinată amortizării şocurilor la lovire.
Opritorul este o componentă de securitate destinată limitării deplasării peste poziţiile
limită de lucru stabilite.
Opritoarele sunt dispozitive de siguranţa care limitează mecanic deplasările peste poziţia
extrema de lucru, la capătul curselor de extindere catarg si ridicare sarcina.
Opritoarele sunt confectionate din otel, iar pentru antrenarea şocurilor sunt prevăzute cu
tampoane din materiale elastice.

 PIESE DE REAZEM - CURATITOARE DE ŞINA

a) Piesele de reazem: este o componentă de securitate destinată evitării şocurilor
provenite din spargerea accidentală a roţilor de rulare sau a ruperii axelor acestora, precum
şi împotriva deraierii; piesele de reazem sunt montate sub grinzile sau boghiurile pe care
sunt montau rotile de rulare, cat mai aproape de ele, având scopul de a reduce şocurile
41
provenite in căzu spargerii roţilor de rulare sau al ruperii axelor acestora precum si
împotriva deraierii de asemenea sunt montate frontal pe grinzile de capăt sau saşiul
cărucioarelor.
b) Curăţitoare de şina: sunt componente de securitate destinată îndepărtării de pe calea
de rulare obstacolelor sau obiectelor care s-ar putea găsi pe aceasta; se fixează la partea

frontala grinzilor si boghiurilor in care sunt montate rotile de rulare; acestea pot fi din tabla
sau cu perie de sarma; in locurile cu depuneri de praf sunt obligatorii.

 CONTACTE SI SIGURANŢE ELECTRICE

Acestea se prevăd la:
- usa cabinei, care sa nu permită manevrarea instalaţiei daca aceasta este deschisa
- paracazatoare;
- frâna de siguranţa;
- dispozitivul de întindere a cablului limitatorului de viteza;
- cablul de tracţiune, care controlează slăbirea sau ruperea acestuia;
- organele de prindere - furci sau mese;
- cărucioarele de transbordare a translatoarelor stivuitoare;
- dispozitivele pentru controlul dimensiunilor si poziţiei sarcinilor Ia translatoarele
stivuitoare comandate de la distanta;
- mecanismul de deplasare si la cel de frânare de siguranţă, la stivuitoarele folosite in
spatii agglomerate.

Ex: Siguranţele la electrostivuitorul FMX-12:

Siguranţele sunt localizate in compartimentul electric de sub suportul pentru braţ din
partea dreapta a şoferului. Acest compartiment de montaj poate fi accesat prin scoaterea
plăcii suport a comutatoarelor basculante (pentru siguranţele curentului de comanda) sau a
panoului de plexiglas si a capacului pe care sta braţul (pentru siguranţele curentului principal.
42
 (1) Curentul principal F1 250A
(2) Curentul de comanda F2 7,5A
F3 15A
F4 20A
F5 7,5A
F6 rezerva
Atenţie Înainte de a face orice lucrare la sistemul electric, scoateţi de sub tensiune prin
decuplarea prizei bateriei.

Siguranţe electrice la motostivuitorul RX70-16:

Siguranţele sunt localizate în partea stângă de sub panoul (2), în suportul de siguranţe
(3).
NOTĂ: Dacă motostivuitorul nu este echipat cu toate accesoriile posibile, siguranţele
corespondente acestor accesorii sunt în funcţiune.

F2 Siguranţă IA 4F1 Siguranţă 10A

F4 Siguranţă IA 5F11 Siguranţă 20A
F5 Siguranţă 20A 5F12 Siguranţă 20A
1F11 Siguranţă 1OA 7F1 Siguranţă 20A
1F14 Siguranţă 1OA 7F2 Siguranţă IOA
1F15 Siguranţă 5A 9F3 Siguranţă 80A
1F17 Siguranţă IOA 9F4 Siguranţă IOA
1F18 Siguranţă 3OA 9F6 Siguranţă 80A
1F19 Siguranţă 20A 9F8 Siguranţă 5A
1F20 Siguranţă IOA 9F12 Siguranţă IOA
1F21 Siguranţă 15A

43
2.3. Cerinte minime de echipare

Motostivuitoare
In conformitate cu normele specifice de transport intern referitoare la motostivuitoare,
aceste utilaje trebuie sa fie echipate cel puţin cu următoarele dispozitive de protecţie si
siguranţă:
• frână de serviciu cu acţionare mecanică si frână de siguranţă la mecanismul de
deplasare.
• limitator la sfârşit de cursa pentru ridicarea/coborârea sarcinii în poziţia superioară si
inferioară.
• limitator la sfârşit de cursă pentru bascularea în fată si în spate a catargului.
• limitator de sarcină.
• dispozitiv de blocare împotriva folosirii utilajului de către persoane neautorizate (cheie
de contact).
• supapă sau alt dispozitiv contra coborârii accidentale a sarcinii, în cazul spargerii
conductelor hidraulice.
• dispozitiv de semnalizare acustică (girofar).
• far pentru iluminat la locul de muncă.
• lămpi pentru semnalizarea poziţiei de mers si direcţiei.
• sistem de protecţie pentru locul de comandă cu scaun.
• cabină de protecţie, pentru sezonul rece si intemperii, care să asigure respectarea
cerinţelor de vizibilitate si siguranţă în circulaţie.
• inscripţionarea numărului de ordine, a vitezei maxime de circulaţie si a capacităţii
maxime de transport.
OBS: In ceea ce privesc dispozitivele de siguranţa, in plus fata de cele cu care se prevăd
motostivuitoarele cu contragreutate, motostivuitoarele cu furci laterale se mai prevăd cu
limitatoare de sfârşit de cursa si opritoare la mecanismul de deplasare pe orizontala a
catargului cu furci retractabile precum si, după caz, cu un dispozitiv de interblocare a
comenzilor pentru a împiedica deplasarea motostivuitorului cu catargul in alta poziţie decât
cea retrasa complet (in poziţie de transport).

Electrostivuitoare
In conformitatate cu normele specifice de transport intern referitoare la
electostivuitoare, aceste utilaje trebuie sa fie echipate cel puţin cu următoarele dispozitive de
protecţie si siguranţă:
• frînă de serviciu cu acţionare mecanică si frână de siguranţă la mecanismul de
deplasare.
• limitator de sfârşit de cursă pentru ridicarea/coborârea sarcinii în poziţia superioară si
inferioară.
• limitator de sfârşit de cursă pentru bascularea în fată si în spate a catargului.
• limitator de sfârşit de cursă pentru deplasarea înainte/înapoi (retractare) si lateral a
catargului.
• limitator de sarcină.
• dispozitiv de blocare împotriva folosirii utilajului de către persoane
44
neautorizate(cheie de contact).
• supapă sau alt dispozitiv contra coborârii accidentale a sarcinii,în cazul spargerii
conductelor hidraulice.
• dispozitiv de semnalizare acustică si vizuală.
• sistem de protecţie pentru locul de comandă cu scaun.
• apărători de protecţie laterale şi frontale,montate pe lonjeroanele roţilor libere.
• inscripţionarea numărului de ordine,a vitezei maxime de circulaţie si a capacităţii
maxime de transport

Translatoare stivuitoare
Translatoarele stivuitoare se prevăd cu următoarele sisteme de siguranţa:
• limitatoare de sfârşit de cursa la mecanismul de ridicare pentru poziţia limita a

organelor de prindere si ale cabinei, in cazul in care aceasta se deplasează pe verticala odată
cu organele de prindere. Limitatorul de sfârşit de cursa pentru poziţia limita superioara se
amplasează si reglează astfel încât, după întreruperea circuitului de comanda, intre opritoare
si elementele corespunzătoare ale organelor de prindere sa rămână o distanta de minim 60
mm.
• limitatoarele de sfârşit de cursa la mecanismul de deplasare a translatorului stivuitor.
In cazul in care viteza de deplasare este de peste 32 m/min, se prevăd cate doua
limitatoare de sfârşit de cursa in ambele sensuri de deplasare. Primul limitator realizează
trecerea de la viteza nominala la viteza redusa, al doilea limitator realizează deconectarea
circuitului de comanda si se amplasează fata de opritor la distanta cel puţin egala cu spaţiul de
frânare.
• limitatoarele de sfârşit de cursa la mecanismele de deplasare pe orizontala a
organelor de prindere
• limitator de sarcina
• tampoane si opritoare
• piese de reazem si curăţitoare de şina
• întrerupător de sfârşit de cursa ( avarie), care întrerupe circuitul de alimentare a
instalaţiei in căzu in care organele de prindere, respectiv cabina depăşesc poziţia limita de lucru
superioara din cauza nefuncţionării limitatorului de sfârşit de cursa. Întrerupătorul de sfârşit
de cursa este astfel amplasa încât după întreruperea circuitului electric sa rămână o distanta
de cel puţin 50 mm intre opritoare si elementele corespunzătoare ale organelor de prindere. In
cazuri speciale, întrerupătorul de sfârşit de cursa este amplasat in circuitul de comanda si
deconectează un contactor suplimentar montat in acest scop.
• paracăzătoare, la cabina, in cazul in care cabina este mobila si se deplasează pe
verticala. Paracăzătoarele sunt concepute sa acţioneze sigur si simultan pe glisiere atât Ia
creşterea vitezei de coborâre a cabinei peste limitele determinate de limitatorul de viteza , cat
si in cazul ruperii organului de tracţiune. La intrarea in acţiune a paracăzătoarelor, circuitul de
comanda a mecanismului de ridicare se deconectează in mod automat.
După ce paracăzătoarele au blocat cabina de glisiere, mecanismul de ridicare permite
numai cuplarea in sensul de ridicare si, in acest sens , datorita acţiunii organelor de tracţiune,
paracăzătoarele se decuplează in mod automat si revin la poziţia iniţiala de repaus. In unele
45
cazuri, când cabina este suspendata pe doua sau mai multe organe de tracţiune, echilibrate
intre ele, paracăzătoarele pot fi înlocuite cu o frâna de siguranţa (de avarie) de tipul normal
deschisa care se închide la acţiunea limitatorului de viteza.
• frâna de siguranţa ( de avarie ) trebuie sa aibă tamburul cuplat cu tamburul pe care
înfăşoară organul de tracţiune si sa aibă un coeficient de siguranţa al frânării de cel puţin 1,5.
• limitator de viteza , care pune in acţiune paracăzătoarele sau frâna de siguranţa ( de
avarie ) la depăşirea vitezei nominale de coborâre a cabinei in limitele de 1,15-1,40 ori viteza
nominala.
• contacte electrice de siguranţa la :
- uşa cabinei care sa nu permită manevrarea instalaţiei daca aceasta este deschisa;
- paracăzătoare , care sa nu permită decât deplasarea in sensul de ridicare a cabinei , in cazul in
care paracăzătoarele au fost acţionate;

- frâna de siguranţa , care sa nu permită decât deplasarea in sensul de ridicare a cabinei in cazul
in care frâna c siguranţa ( de avarie ) este închisa ca urmare a acţiunii limitatorului de viteza;
- dispozitivul de întindere a cablului limitatorului de viteza, care sa nu permită manevrarea
instalaţiei daca ace cablu nu este întins;
- cablul de tracţiune , care sa controleze slăbirea sau ruperea acestuia;
- organele de prindere ( furci sau mese ), care sa nu permită deplasarea translatorului in cazul in
care organele de prindere sunt in alta poziţie decât cea de transport al sarcinii;
- cărucioarele de transbordare a translatoarelor stivuitoare, in cazul in care cu ajutorul acestora
se face transbordarea instalaţiilor respective de pe o calc de rulare pe alta; cu ajutorul acestor
contacte se realizează controlul coliniarităţii cailor de rulare din depozit cu calea de rulare din
interiorul căruciorului de transbordare; de asemenea, se realizează controlul ca intrarea căruciorului
translatorului stivuitor in căruciorul de transbordare sa se facă cu o viteza redusa, de cel mult 32
m/min;
• dispozitiv pentru controlul dimensiunilor si poziţiei sarcinilor, la translatoarele
stivuitoare comandate de la distanta.

46
 CAP. 3. DISPOZITIVE DE FRANARE

3.1. DEFINITII. ROL. FUNCTIONARE. CLASIFICARE

In constructia mecanismelor sunt prevazute dispozitive de franare in scopul opririi

miscarii sarcinii, partilor mobile ale macaralei insasi si mentinerea acestora in pozitiile dorite.
Dispozitivele de franare trebuie sa aibe o functionare sigura, o constructie simpla si
robusta, trebuie sa poata fi reglate si depanate usor si sa se incadreze intr-un gabarit cat mai
redus.
Franele trebuie amplasate cat mai aproape de organul ce trebuie oprit. In general franele
sunt amplasate intre motor si reductor, dar pe semicupla de pe arborele reductorului.
Franele mecanismelor trebuie sa asigure un moment capabil de franare mai mare decat
momentul de franare necesar opririi. Coeficientul de siguranta la franare reprezinta raportul
intre momentul capabil al franei si momentul de franare necesar opririi. Valoarea sa minima
depinde de grupa de functionare a mecanismului respectiv si variaza intre 1,5 si 2,5.
Franele se clasifica dupa 3 criterii:
1. dupa modul de constructie:-frane cu banda;
-frane cu saboti;
-frane cu discuri sau con;
-frane speciale(cu clichet,centrifugale)
2. dupa modul de comanda
-frane comandate mecanic (prin pedale,manete,parghii);
-frane comandate electric (cu ridicator electrohidraulic, cu electromagnet);
-frane comandate hidraulic;
-frane comandate pneumatic;
-frane automate(centrifugale);

3. dupa modul cum se regleaza franarea

-frane normal deschise,la care prin comanda se realizeaza franarea;
-frane normal inchise,la care prin comanda se realizeaza deschiderea franei (sunt cele
mai folosite);
-frane electrice (cu curenti Foucoult, cu contragreutate,dinamice).

a. Frane cu banda
Se compun dintr-un tambur de franare fixat prin pana pe arborele ce trebuie franat, iar
pe tambur infasurata pe un unghi ce depaseste 180 se afla o banda de otel, care are suprafata
de lucru, ce vine in contact cu tamburul, captusita cu ferodou. Ferodoul este un material cu
coeficient de frecare ridicat, rezista la temperatura si se muleaza bine pe tambur. Prinderea
ferodoului pe banda de otel se face prin nituri din aluminiu cu cap ingropat in ferodou, pentru a
nu freca pe tambur. In cazul franei simple cu banda, un capat al benzii este articulat la un punct
fix, iar celalalt capat la parghia de actionare. La apasarea pe parghie se produce franarea,
47
apasarea ce este data de un resort sau o greutate. La ridicarea parghiei se produce indepartarea
benzii de tambur si frana este slabita. Slabirea franei se produce la actionarea mecanismului. Iar
franarea la intreruperea actionarii mecanismului.
In cazul franelor diferentiale sau cu insumare, ambele capete ale benzii sunt articulate la
parghia de actionare.
b. Frane cu saboti
Franele cu saboti pot fi cu unul sau cu doi saboti.
Frane cu un sabot: Acest tip de frane consta dintr-o parghie prevazuta cu un sabot care este
apasat pe un tambur de frana.
La stivuitoare se folosesc frane cu doi saboti, intrucat au avantajul ca nu solicita la
incovoiere arborele pe care este montat tamburul de franare, cat si pentru faptul ca realizeaza
momente de franare mai mari pentru aceeasi apasare a sabotilor.
Cea mai uzuala este frana cu 2 saboti si actionata electrohidraulic.
Pe tamburul de frana apasa cei doi saboti prin intermediul ferodourilor fixate de saboti cu
nituri din aluminiu avand capetele ingropate in ferodouri. Sabotii sunt fixati articulat prin bolturi
la parghiile port-sabot, care la randul lor, sunt articulate prin bolturi, la partea inferioara, de
sasiu. La partea superioara una din parghii este articulata la tija de legatura, iar cealalta la
parghia in forma de “L”. Tija de legatura este formata din 2 piese, una cu filet pe dreapta, iar
cealalta cu filet stanga,imbinate cu o piulita cu filet dreapta-stanga. Cu ajutorul piulitei se
realizeaza reglajul de apropiere-departare a sabotilor de tambur si totodata marirea-micsorarea
capacitatii de franare. La capatul parghiei in forma de “L” se aplica forta de strangere cu ajutorul
ridicatorului electrohidraulic sau cu ajutorul unui electromagnet(in cazul actionarilor electrice),
ori cu ajutorul unui cilindru cu piston(in cazul actionarilor hidraulice si pneumatice).

Ridicatorul de frana electrohidraulic

Este format dintr-o carcasa, care are in partea inferioara un orificiu de fixare la sasiul
mecanismului si un surub de golire a uleiului. Lateral are carcasa cu bornele de legare la circuitul
electric, iar la partea superioara doua suruburi, unul pentru umplere cu ulei, iar celalalt pentru
aerisire. Din carcasa iese la partea superioara tija pistonului la care se leaga parghia in forma de
“L” a franei.

In interiorul carcasei, in partea de jos,se afla un electromotor care antreneaza o pompa.

Deasupra pompei exista un piston ce circula intr-un cilindru. Pe tija pistonului, in interiorul
cilindrului, se afla resortul care tine pistonul in jos atat timp cat mecanismul se afla in repaos,
frana fiind in pozitia inchisa.
Uleiul din interiorul carcasei ridicatorului electrohidraulic este ulei de transformator,
acesta fiind dielectric(caracteristica necesara intrucat vine in contact cu bobinajul
electromotorului).
Functionare: la actionarea mecanismului pe care se afla montata frana, prin schema
electrica, se realizeaza simultan cu punerea in functiune a electromotorului mecanismului si
alimentarea cu curent continuu, respectiv punerea in functiune a electromotorului din ridicatorul
electrohidraulic, care actioneaza pompa. Aceasta fiind in ulei, formeaza presiune de ulei sub
piston, impinge pistonul in sus, comprima arcul, iar tija pistonului iese din ridicator. Tija
actioneaza asupra parghiei in forma de “L” ridicand-o, iar celelalte 2 puncte de articulatie ale sale
48
cu tija de legatura si parghia port-sabot vor efectua deplasari incat vor indeparta sabotii de
tambur si astfel se realizeaza slabirea franei permitand functionarea mecanismului.
La comanda de oprire a mecanismului,prin schema electrica se realizeaza intreruperea
alimentarii cu energie electrica atat a electromotorului mecanismului, cat si a electromotorului
ridicatorului. In aceste conditii pompa nu se mai invarte, dispare presiunea de ulei de sub piston
si astfel resortul impinge pistonul in jos, tija coboara in ridicator, iar parghia in forma de “L” este
antrenata in jos si executa miscarea de apropiere a parghiilor port-sabot,
Realizand presarea sabotilor pe tambur si producerea franarii.

Principalele avantaje ale ridicatoarelor electrohidraulice:

-inchiderea si deschiderea franei se executa lent, fara socuri;
-nu se transmite in mecanism socul produs la pornire de motor, acesta fiind preluat de frana,
intrucat se deschide cu intarziere de cca. 0,15 sec. De la anclansare;
-sunt robuste, iar caderile de tensiune nu au influenta mare;
-permit realizarea de microviteze in cazul in care, prin schema electrica, turatia motorului din
ridicator se reduce si deci pistonul nu este complet ridicat.
Ca dezavantaj: tendinta de coborare a sarcinii dupa intreruperea mecanismului intrucat
exista un timp relativ lung de inchidere a franei. Acest dezavantajpoate fi inlaturat prin masuri
speciale luate in schema electrica.

c. Frana cu saboti actionata electromagnetic

La acest tip de frana, forta necesara slabirii franei se realizeaza prin eletromagneti.
Electromagnetii pot fi:-de curent continuu;
-de curent alternativ-monofazati;
-trifazati.
Electromagnetul se monteaza pe una din parghiile port-sabot si se compune din:armatura
fixa(pe care se afla bobina) si armatura mobila (fixata de parghia in forma de “L”). Fiecare
armatura este executata din miez din fier.
Cand mecanismul este in stare de repaos, frana este inchisa datorita resortului. La
actionarea mecanismului, prin schema electrica se realizeaza simultan cu punerea in functiune a

electromotorului mecanismului si alimentarea cu energie electrica a bobinei electromagnetului.

Aceasta produce un camp magnetic, se magnetizeaza armatura fixa, atrage armatura mobila prin
parghia in forma de “L”, apasa pe capatul tijei si indeparteaza parghiile port-sabot, comprimand
resortul si slabind frana, permitand miscarea mecanismului. La comanda de oprire se intrerupe
alimentarea bobinei, dispare campul magnetic, armatura se demagnetizeaza, iar resortul
realizeaza franarea, indepartand armatura mobila si apasand sabotii pe tambur.
Actionarea franelor cu electromagneti prezinta urmatoarele dezavantaje:
-realizeaza o franare brusca, cu socuri;
-la neefectuarea completa a cursei de inchidere a armaturii mobile pe armatura fixa, bobina se
arde;
-arderea bobinei, in cazul in care este folosita cel putin 2/3 din forta utila; de asemenea la caderi
de tensiune si darorita socurilor;
49
-curentul de anclansare este foarte mare;
-scaderea fortei, la caderi de tensiune.

d. Frane actionate hidraulic si pneumatic

La actionarea hidraulica si pneumatica, pentru comanda inchiderii si deschiderii franei se
foloseste un cilindru in interiorul caruia se afla un piston, iar pe tija acestuia un resort cu rolul de
a impinge pistonul in jos si de a mentine frana inchisa. La baza cilindrului se afla 2 ventile, unul
pentru admisia fluidului, care se deschide numai in timpul actionarii mecanismului cand frana se
deschide, iar celalalt pentru evacuare, care se deschide la intreruperea actionarii mecanismului si
ramane astfel pe toata durata repaosului cat frana este inchisa, iar resortul tine pistonul coborat.

50
 Frâna disc.

1-disc frână, 2-
placute frână, 3-
piston, 4-etrier,
5-butuc

Frână tambur.
1-pistoane,
2-braţ frână
mână,
3-sabot,
4-distanţier,
5-cablu frână,
6-tambur,
7-cilindru frână

Tambur si sabot.

Disc frână si
plăcuţă frână

Fig. 20

51
Fig. 21. TIPURI CONSTRUCTIVE DE FRÂNE: a, b – cu doi saboţi; c, d – cu bandă

52
 CAP.4. CABLURI SI LANTURI

4.1 Materiale, construcţie, mod de fixare, uzură permisă, întreţinere

CONSTRUCŢIA ŞI CLASIFICAREA CABLURILOR

Cablurile sunt organe flexibile, alcătuite din mai multe sârme sau din mai multe toroane
înfăşurate elicoidal în jurul unei inimi centrale, într-unul sau mai multe straturi suprapuse.
Toroanele sunt mănunchiuri de sârme înfăşurate elicoidal în jurul unei inimi proprii într-unul sau
mai multe straturi suprapuse, iar inima este partea centrală metalică sau nemetalică a cablului în
jurul căreia se înfăşoară sârmele sau toroanele lui.
Cablurile multifilare de oţel sunt folosite la legarea, suspendarea, ridicarea sau tractarea
sarcinilor sau părţilor mobile ale instalaţiilor de ridicat (cum sunt cărucioarele de sarcină tractate
sau braţele basculante cu mecanism cu cablu). Ele au înlocuit aproape total lanţurile, întrucât
sunt mai uşoare, mai ieftine, prezintă aceeaşi flexibilitate în orice direcţie şi, ceea ce este
deosebit de important, au proprietatea de a nu se rupe brusc, ci – în mod normal – fir cu fir, ceea
ce permite constatarea uşoară a stării şi înlocuirea lor din timp. De asemenea au avantajul de a
funcţiona liniştit, fără şocuri; în consecinţă permit acţionarea cu viteze mai mari. Singurul
dezavantaj în raport cu lanţurile îl constituie faptul de a avea o flexibilitate mai mică, deci de a
necesita role şi tamburi de diametre mai mari.
Există o mare varietate de cabluri determinată de varietatea destinaţiei şi condiţiilor de
exploatare. Din acest motiv, în scopul precizării anumitor amănunte constructive, este utilă
clasificarea lor. Cablurile de oţel se clasifică după cum urmează.
A. După forma secţiunii transversale cablurile se pot grupa în cabluri rotunde (fig. 23÷fig. 27), a
căror secţiune transversală se poate înscrie într-un cerc şi cabluri plate, a căror secţiune se
poate înscrie într-un dreptunghi. La maşinile de ridicat se folosesc cabluri rotunde.
B. După forma secţiunii transversale a toroanelor cablurile pot fi: cu toroane rotunde (fig. 22.a)
sau cu toroane profilate – cu secţiune triunghiulară (fig. 22.b), ovală (fig. 22.c) sau plată.
Cablurile cu toroane rotunde sunt cele uzuale. Toroanele cu secţiune triunghiulară, de fapt
sub forma unor sectoare de terc, umplu mai bine secţiunea cablului, conferindu-i acestuia o
capacitate portantă mai mare, dar şi o rigiditate mai mare. Toroanele ovale se utilizează în
construcţia cablurilor flexibile.
C. După forma secţiunii sârmelor cablurile pot fi: cabluri deschise – dacă secţiunea tuturor
sârmelor cablului este circulară (fig. 23.a, fig. 25, fig. 26, fig. 27), cabluri semiînchise – dacă
stratul exterior este alcătuit din sârme profilate dispuse alternativ cu sârme rotunde, astfel
încât se asigură o închidere relativă a straturilor interioare alcătuite numai din sârme rotunde
(fig. 23 b), şi cabluri închise – dacă unul sau mai multe straturi (de la exterior spre interior)
sunt alcătuite din sârme profilate, care asigură o bună închidere a straturilor interioare,
alcătuite numai din sârme rotunde (fig. 23 c). Transmisiile prin cablu ale maşinilor de ridicat
utilizează numai cabluri deschise, întrucât cablurile semiînchise şi cele închise sunt mult mai
rigide şi nu pot fi înfăşurate pe role sau pe tamburi. În schimb, aceste cabluri au suprafaţa
exterioară netedă, asigurând un contact mult mai favorabil cu rolele de rulare cu canal

53
profilat, deci prezintă o rezistenţă la uzură şi o durabilitate superioară. Din acest motiv sunt
utilizate drept cabluri purtătoare la macaralele funicular, teleferice, telecabine etc.
D. După sensul de cablare cablurile pot fi cabluri dreapta, dacă toroanele au sensul de înfăşurare
spre dreapta, şi cabluri stânga, dacă sensul de înfăşurare al toroanelor este spre stânga.
Similar, toroanele pot fi toroane dreapta sau stânga, corespunzător sensului de înfăşurare al
sârmelor care le compun. Sensul dreapta se marchează prin Z, iar sensul stânga prin simbolul
S (fig. 24).
E. După caracteristicile constructive de bază cablurile rotunde pot fi: simple, duble şi triple.

Fig. 22 FORMA SECŢIUNII TOROANELOR: a – rotund; b – triunghiular; c – oval

Fig. 23 CABLURI SIMPLE: a – deschise; b – semiînchise; c – închise

Cablurile simple sunt cabluri monotonon, alcătuite dintr-unul sau mai multe straturi răsucite în
jurul unei inimi centrale metalice sau vegetale. Sensul de înfăşurare al straturilor succesive este
alternant, astfel încât ultimul strat să aibă sensul dorit. Denumirea de cablu simplu derivă din
faptul că fiecare fir component urmăreşte traiectoria unei linii elicoidale cilindrice, şi prin urmare
are o curbură simplă. Cablurile simple se execută în construcţie deschisă, semiînchisă sau închisă
(fig. 23). Cablurile simple deschise se utilizează ca ancoraje şi ghidaje flexibile, iar cablurile
semiînchise şi închise drept cabluri purtătoare.

Fig. 24 ILUSTRAREA SENSULUI DE CABLARE: Z – dreapta; S – stânga

54
Cablurile duble sunt cabluri compuse, realizate prin înfăşurarea mai multor toroane în jurul unei
inimi centrale. Firele constituente au o dublă curbură determinată de înfăşurarea iniţială în
cadrul toronului şi de înfăşurarea toronului în cadrul cablului. Din acest punct de vedere cablurile
duble pot avea cablare paralelă (Z/Z sau S/S), cablare în cruce (Z/S sau S/Z) sau cablare mixtă
(SZ/Z sau SZ/S). Simbolul de la numitor indică sensul de înfăşurare al toroanelor în jurul inimii, iar
cel de la numărător – sensul de înfăşurare al ultimului strat de sârme în cadrul toronului. La
cablarea mixtă, la toroanele vecine, sensul înfăşurării sârmelor din ultimul strat alternează.
Cablurile duble sunt cabluri deschise, care se realizează într-una din următoarele variante
constructive.

Fig. 25 CABLURI COMPUSE, DUBLE:

a – construcţie normală; b – construcţie flexibilă; c – construcţie concentrică

Fig. 26 CABLURI COMPUSE, DUBLE, CONSTRUCŢIE COMBINATĂ:

a – Seale; b – Warrington; c – Filler

Cablurile duble, construcţie normală (fig. 25 a) sunt cabluri alcătuite din sârme având acelaşi
diametru. Numărul firelor dintr-un toron poate fi 7, 19, 37 sau 61, iar numărul toroanelor poate fi
6 sau 8. Inima toroanelor este metalică (un fir central), iar inima cablului poate fi metalică sau
nemetalică.
O particularitate a cablurilor de construcţie normală este aceea că înclinarea axei firelor din
diferitele straturi ale toroanelor, faţă de axa acestora, este egală. Prin urmare, lungimea firelor –
indiferent de stratul în care sunt dispuse – este aceeaşi, dar pasul de înfăşurare variază de la strat
la strat, întrucât diametrul de înfăşurare depinde de poziţia stratului (straturilor exterioare le
corespund paşi de înfăşurare mai mari). De aici rezultă că firele diferitelor straturi nu sunt
paralele, se încrucişează, iar contactul între firele diferitelor straturi este punctiform. Dar
înclinarea egală a firelor toroanelor determină în mod teoretic o distribuţie uniformă a efortului
total din cablu între firele constituente. Cablurile duble, construcţie normală împreună cu cele de

55
construcţie combinată constituie categoria cea mai frecvent utilizată în domeniul instalaţiilor de
ridicat.

Cablurile duble, construcţie flexibilă (fig. 25 b) sunt cabluri având sârme de acelaşi diametru,
inimă centrală nemetalică şi toroane alcătuite dintr-unul sau maximum două straturi de sârme
înfăşurate în jurul inimii, de asemenea nemetalică, a toronului. Sunt cabluri utilizate în special în
marină.
Cablurile duble, construcţie concentrică (fig. 25c) sunt cabluri alcătuite din sârme de acelaşi
diametru, inimă centrală nemetalică sau metalică şi toroane cablate în două sau mai multe
straturi concentrice. sensul cablării toroanelor din straturile succesive este alternant, iar sensul
înfăşurării ultimului strat de sârme la toroanele vecine (situate pe acelaşi strat) este diferit. in
acest fel rezultă un cablu cu proprietatea de a fi antigiratoriu, adică un cablu care nu prezintă
tendinţa de răsucire atunci când este tensionat.

Fig. 27. CABLURI COMPUSE, CONSTRUCŢIE TRIPLĂ

Cablurile duble, construcţie combinată sunt cabluri duble alcătuite din sârme cu diametre
diferite. La cablurile Seale (fig. 26 a) sârmele cu diametru mai mic sunt plasate în straturile din
interiorul toroanelor, stratul exterior fiind alcătuit din sârme de diametru mai mare; la cablurile
Warrington (fig. 26 b) între sârmele ultimului strat al fiecărui toron sunt intercalate sârme de
diametru mai mic, iar la cablurile Filter (fig. 26 c) sârmele de diametru mai mic sunt intercalate
între sârmele cu diametru mai mare ale straturilor interioare ale toroanelor. Cablurile de
construcţie combinată se realizează cu inimă nemetalică sau metalică.
Prin utilizarea sârmelor de diametre diferite se obţine un dublu avantaj. Primul constă în
faptul că se asigură un coeficient de umplere a secţiunii mai mare, ceea ce înseamnă că
capacitatea portantă a cablurilor de construcţie combinată este – comparativ – mai mare. Al
doilea avantaj constă în realizarea unui contact liniar între sârmele straturilor succesive ale
toroanelor. Într-adevăr toronarea sârmelor din toate straturile se face cu acelaşi pas, ceea ce
înseamnă că înclinarea firelor diferitelor straturi nu este egală, iar sârmele din straturile
exterioare se dispun în interstiţiile dintre sârmele straturilor interioare, contactul sârmelor între
straturi realizându-se pe toată lungimea firelor. Sub acest aspect cablurile construcţie combinată
având pasul constant, sunt superioare în exploatarea cablurilor construcţie normală, care au
56
constantă înclinarea sârmelor. Înfăşurarea cu pas constant se numeşte înfăşurare paralelă, iar
cea cu unghi constant se numeşte înfăşurare normală.

Cablurile compuse, construcţie triplă (fig. 27) sunt cabluri care se alcătuiesc prin cablarea mai
multor cabluri duble în jurul unei inimi nemetalice sau metalice. Este evident că curbura unei
sârme luată independent este triplă.
Sârmele utilizate la cablurile de oţel multifilare sunt realizate prin trefilare din oţel carbon de
calitate mărcile: OLC 35, OLC 45, OLC 55 şi OLC 60, la trei clase de calitate conform tabelului 4.1 şi
cinci categorii de rezistenţă, conform tabelului 4.2. Pentru categoriile IV şi V se folosesc oţeluri cu
un conţinut maxim de carbon de 0,85%.

 Tabelul 4.1
Clasele de calitate ale sârmelor destinate cablurilor multifilare de oţel

Clasa de calitate Destinaţie

A Cabluri pentru transport persoane
B Cabluri pentru tracţiune şi transport materiale
C Cabluri pentru ancorare şi ghidare

 Tabelul 4.2
Categoriile de rezistenţă ale materialului sârmelor destinate cablurilor multifilare de oţel

Clasa de calitate
Categoria de Rezistenţa minimă
A B şi C
rezistenţă la tracţiune
Rezistenţa maximă la tracţiune
I 1180 1320 1470
II 1370 1520 1670
III 1570 1720 1860
IV 1760 1910 2060
V 1960 2110 2250
OBSERVAŢIE. Rezistenţele sunt indicate în N/mm2

Sârma pentru cabluri se execută fie cu suprafaţa în stare neacoperită, mată, fie – în scopul
protecţiei contra coroziunii – într-una din următoarele variante de acoperire: zincată înainte de
trefilare sau zincată trasă (zt), zincată final electrolitic (g), zincată cu strat gros de zinc (G) şi
stanată (S), această ultimă variantă aplicându-se numai la sârmele de categoria IV şi V.
Materialul inimii cablurilor şi toroanelor este determinat de mediul şi condiţiile de
exploatare. Astfel inima poate fi: vegetală, (h, H, H1), metalică (M), metalică independentă,
sintetică (p, P, P1) sau minerală (x, X, X1). Simbolurile caracteristice din paranteze se referă în
57
ordine la: inima toroanelor, inima cablului, respectiv inima cablului construcţie triplă.
Inima vegetală se confecţionează din fibre dure naturale (sisal, manila) sau din fibre moi
(cânepă, bumbac pescăresc, iută), înfăşurate într-un singur toron pentru cablurile rotunde cu
diametre sub 20 mm, sau în mai multe toroane înfăşurate în sens invers sensului de înfăşurare a

cablului. Inima vegetală asigură o mare flexibilitate cablului, o ungere din interior a acestuia,
întrucât este impregnată iniţial cu un lubrefiant neutru, precum şi o oarecare amortizare a
şocurilor în funcţionare.
Inima sintetică se confecţionează din fibre sintetice (nylon, capron, perfan etc.) sau textile
sintetice (poliamidă, polietilenă şi polipropilenă) şi îndeplineşte aceleaşi funcţii ca şi inima
vegetală.
Inima metalică se confecţionează din aceeaşi sârmă din care este confecţionat şi cablul,
având forma unui toron de aceeaşi construcţie ca cele ale cablului. Se utilizează în cazul în care
cablul este supus unor solicitări transversale mari, de exemplu în cazul înfăşurării pe tamburi în
mai multe straturi. Reduce flexibilitatea cablului. Dacă materialul sârmelor inimii are aceeaşi
rezistenţă ca sârmele cablului, inima se numeşte metalică rezistentă, dacă este mai mică, atunci
inima se numeşte metalică nerezistentă.
Inima metalică independentă este alcătuită ca un cablu de construcţie 6x7 sau M+6x7, cu
toroane de construcţie şi caracteristici diferite de cele ale toroanelor cablului (fig. 26 b şi c). La
acelaşi diametru cu inima metalică, inima metalică independentă fiind alcătuită din sârme mai
multe dar de diametru mai mic, asigură o flexibilitate mai mare a cablului.
Inima minerală se confecţionează din fibre de azbest neimpregnate în unsori consistente.
Este utilizată la cablurile destinate lucrului în medii cu temperaturi înalte în cazurile în
care se urmăreşte asigurarea unei flexibilităţi mai mari decât cea oferită de cablurile cu
inimă metalică.

 Caracteristicile mecanice ale cablurilor

Principalele caracteristici geometrice şi mecanice ale cablurilor, depinzând de tipul

constructiv şi de materialul sârmelor, sunt următoarele:
-DIAMETRUL NOMINAL d al cablului – reprezintă diametrul cercului circumscris secţiunii
transversale a acestuia. Se defineşte numai pentru cablurile rotunde.
-ARIA SECŢIUNII TRANSVERSALE A – reprezintă suma ariilor secţiunilor transversale ale sârmelor
care alcătuiesc cablul.
Modulul de elasticitate
Din cauza cablării modulul de elasticitate al cablurilor este sensibil mai mic decât al materialului
din care sunt confecţionate sârmele, ceea ce înseamnă că supus aceluiaşi efort de tracţiune un
cablu multifilar se alungeşte mai mult decât s-ar alungi un eşantion plin, având aceeaşi arie a
secţiunii transversale şi aceeaşi lungime.
Valorile medii orientative pentru modulul de elasticitate al cablurilor E c sunt următoarele:
– sârmă de oţel pentru cabluri: Ec = 2·105 N/mm2
– cabluri simple: Ec = (1,4…1,7)·105 N/mm2
– cabluri duble cu inimă metalică: Ec = (1,0…1,3)·105 N/mm2
58
 – cabluri duble cu inimă vegetală, sintetică sau minerală: Ec = (0,7…1,0)·105 N/mm2
În cazul cablurilor care nu se găsesc în poziţie verticală, din cauza variaţiei săgeţii cablului sub
greutatea proprie atunci când tensiunea din el variază, se poate defini un modul de elasticitate
aparent.

Verificarea cablului
In timpul exploatării cablurile se verifica in felul următor:
- după aspect, zilnic, la începutul fiecărui schimb , de către stivuitorist.
-verificarea fixării capetelor de cablu se face la doua săptămâni de către cel care
răspunde deîntreţinerea instalaţiei.
-verificarea amănunţita a stării tehnice se face lunar, tot de acelaşi muncitor, iar o data pe an de
responsabilul cu supravegherea instalaţiilor de ridicat cu ocazia controlului oficial.

Defectele cablurilor
În conformitate cu prevederile prescripţiei tehnicePT R3-2010 la scoaterea din uz a unui cablu se
vor avea în vedere, cel puţin, următoarele criterii:
a) unul din toroane este deteriorat: rupt, strivit şi altele asemenea;
b) cablul prezintă deformări, cum ar fi: deformare elicoidală, sârmele din stratul exterior, pe o
porţiune sau pe întreg cablul, şi-au micşorat diametrul cu sau peste 40% din diametrul iniţial,
aplatizare, ochiuri sau bucle strânse, frângeri;
c) cablul prezintă sârme rupte în dreptul fixărilor de capăt;
d) cablul prezintă coroziune exterioară, interioară sau apar pete de rugină;
e) cablul prezintă deteriorare vizibilă la exterior, produsă prin căldură sau prin fenomen electric,
manifestată prin culori de recoacere;
f) s-a produs ieşirea capetelor de sârmă din împletire sau ruperea şi desfacerea matisării pe un
sfert din lungimea acesteia;

 Lanţuri
Sunt organe pentru trasmiterea mişcării. După modul de construcţie pot fi:
– lanţuri cu zale sudate;
– lanţuri cu eclise şi bolţuri (Galle).

Lanţurile cu zale sunt construite din zale sudate din oţel rotund şi se caracterizează prin
diametrul sârmei din care se execută zalele, pasul şi lăţimea zalei.

În comparaţie cu cablurile, lanţurile cu zale au avantajele:

– insensibilitate mai mare la căldură şi agenţi corozivi;
– flexibilitate mai mare, ceea ce permite folosirea unor roţi şi tamburi de diametru redus.
Ca dezavantaje, datorită cărora utilizarea este foarte redusă, menţionăm:
– siguranţă redusă în funcţionare, deoarece ruperea lui se face brusc, fără a determina
ruperea dinainte;
– durata de serviciu mai redusă, în aceleaşi condiţii, din cauza uzurii rapide la suprafaţa de
contact a două zale;
59
 – greutate proprie mare;
– funcţionarea neuniformă, cu şocuri;
– viteză de funcţionare redusă.

Lanţurile cu zale se scot din funcţiune în conformitate cu prevederile prescripţiei tehnice – PT R3-
2010, atunci când:

– zalele sunt îndoite, deformate, turtite, alungite sau fisurate;

– s-a întins cu mai mult de 5% în raport cu lungimea sa iniţială sau cu o valoare mai mare
decât cea indicată de constructor;
– uzura, chiar a unei singure zale, în sensul micşorării diametrului, este egală sau depăşeşte
20% din diametrul iniţial.

Lanţuri cu eclise şi bolţuri (galle) sunt executate din plăcuţe (eclise) identice din tablă de oţel,
articulate pe bolţuri la distanţă egală. după cum sunt construite pot fi: simple, având două
rânduri de eclise; duble, având trei rânduri de eclise; triple, cu patru rânduri de eclise.
Aceste lanţuri au o funcţionare sigură, liniştită, randamente bune în transmiterea mişcării,
dimensiuni reduse ale roţilor de antrenare.
Scoaterea lor din funcţiune se face în conformitate cu prevederile prescripţiei tehnice în vigoare,
atunci când:
– eclisele prezintă îndoiri sau lovituri;
– s-a rupt una din eclise;
– diametrul bolţurilor s-a micşorat cu sau peste 20% faţă de diametrul iniţial.

ÎNTREŢINEREA ZILNICĂ, VERIFICAREA PERIODICĂ, UZURA PERMISĂ

ŞI NEPERMISĂ A CABLURILOR ŞI LANŢURILOR, MOD DE EFECTUARE

În timpul exploatării, cablurile transmisiilor prin cablu şi de ancorare, precum şi lanţurile

transmisiilor prin lanţ se vor verifica periodic conform tabelului.

FELUL
PERIODICITATEA
PERSONALUL CARE EXECUTĂ VERIFICAREA
verificării VERIFICĂRII
cilnic, la începutul fiecărui
verificarea schimb Stivuitoristul autorizat
aspectului şi
fixarea capetelor cel puţin o dată la două personalul de întreţinere a instalaţiei de ridicat
săptămâni
o data pe lună personalul care răspunde de întreţinerea
verificarea
instalaţiei de ridicat
amănunţită a
la verificarea tehnică în
stării tehnice
utilizare a instalaţiei de ridicat CNCIR

60
La verificarea cablurilor se va urmări existenţa următoarelor defecte:
– deteriorări (striviri, ruperi de toroane, aplatisări etc.) sau înnodări;
– sârme rupte, încrucişate sau fisurate vizibil;
– uzuri (provenite din exploatarea normală, din corodare datorită mediului în care
funcţionează instalaţia sau datorită influenţelor climatice).

Un cablu se scoate din funcţiune dacă:

– unul din toroane este deteriorat (rupt, strivit etc.) sau cablul prezintă gâtuiri, aplatisări
sau înnodări;
– sârmele încep să plesnească la intervale repetate pe întreaga lungime a cablului;
– sârmele din stratul exterior, pe o porţiune sau întreg cablul şi-au micşorat diametrul cu
sau peste 40% faţă de diametrul iniţial.

La verificarea lanţurilor se va urmări îndeosebi existenţa următoarelor defecte:

– deteriorări (îndoiri, turtiri, fisuri etc.);
– alungiri;
– uzuri (provenite din exploatarea normală, din corodare datorită mediului în care
funcţionează instalaţia sau datorită influenţelor climatice).

Un lanţ cu zale se scoate din funcţiune dacă:

– zalele sunt îndoite, turtite, alungite sau fisurate;
– s-a alungit mai mult de 5% în raport cu lungimea sa iniţială sau cu o valoare mai mare
decât cea indicată de constructor în cartea instalaţiei – partea de construcţie;
– uzura, chiar a unei singure zale, în sensul mişcării diametrului este egală sau depăşeşte
20% din diametrul iniţial.

Un lanţ cu eclise şi bolţuri se scoate din funcţiune dacă:

– eclisele prezintă îndoiri, lovituri sau fisuri;
– s-a rupt una din eclise;
– diametrul bolţurilor este cu sau peste 20% mai mic decât diametrul iniţial.

Alungirile, precum şi uzurile la lanţuri se vor determina pe porţiunea de lanţ cea mai solicitată.

O funie se scoate din funcţiune dacă:

– toroanele îsi pierd forma lor rotundă;
– firele se rup şi se resfiră, destrămându-se pe suprafeţele de contact al toroanelor;
– interiorul funiei începe să putrezească
– secţiunea funiei ş-a micşorat cu sau peste 5% faţă de lungimea iniţială a benzii, indicată
pe plăcuţa de marcare.

61
 Cap. 5 DISPOZITIVE DE MANEVRARE A SARCINILOR

Dispozitivele de manevrare a sarcinilor, trebuie sa răspundă cerinţelor

tehnologice, respectiv sa realizeze preluarea, transportul pe orizontala si verticala,
depunerea sarcinilor in locul de depozitare.
Pentru aceasta, asa cum am văzut in capitolele anterioare, autostivuitorul
este alcătuit, cel puţin, din doua mari subansambluri:
-sistemul de rulare- transmisia;

-mecanisme de ridicare/coborire/inclinare a catargului

Mecanismul de ridicare-inclinare are in componenta căruciorul, care este o
construcţie sudata ce serveste la fixare dispozitivelor de lucru cum ar fi:
- dispozitivul de prindere cu furci
- dispozitivul de prindere cu cârlig
- alte dispozitive (spacializate ex. in foto)

5.1. Dispozitivul de prindere cu furci

Este prevăzut cu 2 furci care se fixează pe suportul- carucior, care culiseaza
pe catarg.
Înainte de preluarea încărcăturii .Capacitatea de încărcare
Nu trebuie depasita capacitatea de încărcare a motostivuitorului. Aceasta este influenţată
de centrul de greutate al încărcăturii şi posibil,de pneuri. Plăcuţa indicatoare cu privire la
capacitate este aşezată in dreapta scaunului stivuitoristului. Se interzice punere de greutâti
suplimentare pentru creşterea capacităţii de încărcare.
ATENŢIE:
Nu trebuie depasita niciodată capacitatea maximă indicata deoarece se reduce
stabilitatea motostivuitorului.
Se interzice operarea neaprobată şi incorectă a motostivuitorului sau accesul altor
persoane în motostivuitor pentru mărirea capacităţii de încărcare.
Caracteristicile stivuitorului referitoare la sarcina
Distanţa "C", dintre mijlocul încărcăturii şi spatele furcilor (in mm).
Inălţimea de ridicare "h" (în mm).
Sarcină maximă "Q" (în kg).
Exemplu:
încărcătura de ridicat:1270 kg (3)
Distanţa dintre centrul de greutate si spatele furcilor 600 mm
Inălţimea de ridicare admisă5030 mm (2)

62
 ATENŢIE dacă există echipamente auxiliare: Capacitatea de
î n c ă r c a r e m a x i m admisă pentru echipamentul auxiliar şi sarcina redusă admisă a
motostivuitorului nu trebuiesc depăşite.
Preluarea încărcăturii
Pentru asigurarea încărcăturii, stivuitoristul trebuie să se asigure ca furcile sunt bine
deschise şi deplasate spre laterale pe cât posibil pentru a putea transporta încărcătura.
Încărcătura nu trebuie sa depăşească vârfurile furcilor.

5.2. Echipamente auxiliare

5.2.1. Grilaj de protecţie al incarcaturii : Acest dispozitiv este folosit când se stochează
încărcături înalte pentru a preveni articolele individuale sa cada in spate.

5.2.2. Extentia furcilor Extensia furcilor este folositapentru a permite prinderea in

siguranţa a încarcaturilor cu dimensiuni mari, pentru manevrarea corecta, trebuie sa
se respecte următoarele conditii:
- Prinderea in siguranţa a extensiilor furcilor de suport.
- Respectarea diagramei de incarcare. Folosirea furcilor extinse nu trebuie sa afecteze
capacitatea de incarcare a căruciorului.
- Extensiile furcilor nu trebuie sa fie indoite sau crăpate
- Sistemul de fixare trebuie sa fie in buna stare si sa impiedice de o maniera sigura scoaterea
extensiilor furcilor
S e i ntroduce prelungitorul de furci în furcă şi asiguraţi cu tija .

Alte tipuri de dispozitive de manevrare a sarcinilor

furci-clame rabatabile furci-clame cu brate clame pt. mosoare hartie

alunecatoare

63
 clame pt. caramizi(blocuri) clame cu egalizator clame pt.
baloti hidraulic

clame pantograf pt. baloti clame cu suprafata mare pt. inversor de paleti
baloti

64
brat macara rama transport covoare furci pt. pozitionare

furci speciale clame pozitionare culisabil platforma de lucru

plug pentru zapada furci integrate furci duble sau triple

furci deplasabile furci duble furci triple

65
 CAP.6 OBLIGATIILE STIVUITORISTULUI

6.1.OBLIGATIILE GENERALE ALE STIVUITORISTILOR

Obligatiile generale ale stivuitoristilor :

1. utilizarea autostivuitoarelor este permisa numai persoanelor care au fost instruite si autorizate
corespunzator;
2. sa cunoasca utilajul pe care lucreaza si instructiunile de exploatare ale acestuia, pe care sa le
aplice intocmai;
3. sa nu actioneze nici un mecanism atat timp cat exista oameni pe utilaj; in cazul unor lucrari de
reglaj sau de intretinere, manevrele se vor efectua sub directa supraveghere a unei persoane
desemnate in acest scop;
4. sa interzica accesul persoanelor straine in spatiul de comanda sau pe utilaj;
5. sa aiba asupra sa autorizatia; aceasta va fi prezentata organelor de control ori de cat ori
aceasta va fi ceruta;
6. sa asigure stabilitatea si siguranta incarcaturii.

6.2. OBLIGATIILE STIVUITORISTILOR INAINTE DE INCEPEREA LUCRULUI

Obligatiile stivuitoristilor inainte de inceperea lucrului sunt:

1. este strict interzisa urcarea, respectiv manevrarea autostivuitoarelor de catre personal in stare
de oboseala sau sub influenta alcoolului;
2. inaintea inceperii lucrului, sa controleze starea tehnica a utilajului; sa verifice tensiunea la
bornele bateriei de acumulatori si in instalatia electrica; sa verifice nivelul uleiului in rezervorul
instalatiei hidraulice si conductele de ulei; sa verifice stare furcilor (sa nu prezinte deformatii,
fisuri, uzuri mari) si a lanturilor (tensiunea din toate lanturile trebuie sa fie egala);
3. sa verifice daca mecanismele de actionare ale utilajului functioneaza in mod sigur, lin si fara
socuri;
4. sa verifice dispozitivele de siguranta (inclusiv claxonul) si franele utilajului; de asemenea va
verifica directia, va controla presiunea si starea de uzura a anvelopelor;
5. in cazul in care constata un defect pe care nu poate sa-l remedieze singur, nu va pune utilajul
in functiune si va anunta seful direct si apoi echipa de intretinere si reparatii in scopul luarii
masurilor necesare pentru remedierea defectului. Dupa indepartarea defectului macaragiul va
face o noua verificare a utilajului.

NOTA: Verificarea functionarii electro si motostivuitoarelor se face zilnic de catre macaragiu,

inainte de inceperea lucrului, iar verificarea starii tehnice, cel putin o data pe saptamana (pe baza
de grafic) de catre personalul autorizat pentru reparatii.

66
6.3. OBLIGATIILE STIVUITORISTILOR IN TIMPUL LUCRULUI

1.Circulatia autostivuitoarelor trebuie sa se faca in conformitate cu reglementarile si

instructiunile date in acest sens de conducerea unitatii detinatoare respective. Se recomanda ca
viteza maxima de circulatie sa fie de 12 km/h in afara incaperilor de lucru, de 6 km/h pe trecerile
principale din incaperile de lucru si de 3 km/h pe trecerile inguste si in locurile cu vizibilitate
redusa;
2. Este interzisa circulatia autostivuitoarelor:
-pe langa utilaje si instalatii, stive de materiale, la o distanta mai mica de 0,5m;
-in locuri aglomerate si treceri inguste unde nu se asigura gabarite de trecere corespunzatoare;
-pe drumuri neintretinute si insuficient iluminate;
3. Manevrele in zona de lucru trebuie facute cu viteza redusa si cu multa atentie si numai dupa
ce stivuitoristul s-a asigurat ca nu sunt persoane in raza de actiune;
4. Se interzice punerea in miscare si conducerea de la sol a autostivuitoarelor. In timpul mersului
sunt interzise urcarea sau coborarea de pe autostivuitoare;
5. Este interzisa deplasarea sau executarea altor manevre in cazul cand incarcatura impiedica
vizibilitatea. In acest caz este obligatorie dirijarea, de catre o persoana competenta;
6. In timpul transportului si la ridicarea sarcinilor nici o persoana nu trebuie sa stationeze la o
distanta mai mica de 2,5 m si in nici un caz sub sarcina ridicata;
7. Este interzis sa se ridice si sa se transporte sarcinile numai pe varful furcilor;
8. Este interzisa deplasarea paletelor incarcate sau goale prin tararea directa;
9. Transportarea paletilor suprapusi este permisa numai daca sunt asigurate stabilitatea sarcinii
si vizibillitatii;
10.Este interzisa manevrarea unor sarcini mai mari decat sarcina nominala a autostivuitorului
respectiv;
11. Este interzisa ridicarea sau coborarea sarcinilor in timpul deplasarii autostivuitorului;
12. Este interzisa manipularea sarcinii de catre muncitori, cand aceasta este suspendata pe furci;
13. Circulatia autostivuitoarelor se va face pe caile de acces stabilite si marcate in acest sens.
Pentru evitarea deraparii, caile de acces vor fi curatate permanent de ulei, carburanti si noroi. In
timpul iernii, pe caile de acces din exterior, se vor presara materiale antiderapante;
14. In cazul constatarii unor defectiuni in timpul functionarii, macaragiii sunt obligati sa opreasca
lucrul si sa aduca la cunostinta conducatorului de munca cele constatate. Lucrul se va reincepe
numai dupa inlaturarea defectiunilor constatate;
15. Nu este permisa deplasarea autostivuitorului in alte locuri, in afara locului de munca stabilit
de seful ierarhic;
16. Deplasarea autostivuitorului se va face cu sarcina, implicit furcile, in pozitia cea mai de jos, cu
turnul inclinat spre inapoi si retras la maximum, pentru asigurarea unei vizibilitati si stabilitati
corespunzatoare precum si pentru a nu acrosa cu sarcina sau cu partea de sus a turnului tocul
superior al usilor de acces;
17. Deplasarea autostivuitorului cu sarcina ridicata mai mult de 300 mm de la sol este permisa
numai la operatia de ridicare si se va executa numai in fata stivei;

67
18. Transportul cu autostivuitorul a substantelor toxice, caustice, explozive etc. se va efectua
numai daca acestea sunt ambalate conform instructiunilor de ambalare si transport specifice, pe
care macaragiii sunt obligati sa le cunoasca si sa le respecte;
19. Transportul carburantilor cu autostivuitorul este permis numai in butoaie metalice;
20. Se interzice macaragiului sa paraseasca utilajul cand acesta are sarcina ridicata. In caz de
nevoie, la parasirea utilajului, se va lasa sarcina pe sol, se va trage frana de mana si se va scoate
cheia din contact;
21. Toate manevrele, cu sau fara sarcina, se vor efectua lent si fara socuri;
22.Este interzisa franarea sau pornirea brusca a utilajului cu sarcina ridicata, pentru evitarea
rasturnarii;
23.Incarcaturile formate din lazi, cutii etc. trebuie astfel asezate incat sa nu se deplaseze pe palet
in timpul manevrelor sau urcare/coborare;
24. Marfurile incarcate pe paleti trebuie asigurate si ancorate de acestia cu benzi elastice;
25. Incarcatura care se ridica si se transporta trebuie sa fie uniform distribuita pe suprafata
paletului, iar centrul de greutate nu trebuie sa depaseasca 500 mm de la coloana de ridicare a
furcilor;
26. Inaltimea maxima de incarcare a paletului este de 1,5 ori latura sa;
27. In cazul in care apare tendinta de pierdere a stabilitatii utilajului se va cobori imediat sarcina
pe sol, luindu-se masurile ce se impun pentru restabilirea echilibrului;
28.Inainte de a cobori incarcatura se va examina cu atentie terenul pe care urmeaza a se aseza
sau stivui, acesta trebuind sa fie curat si eliberat de orice obstacol;
29. Este interzisa depozitarea pe rafturi, prin suprapunere, a 2 sau mai multi paleti incarcati;
30. In timpul manevrarii sarcinii, cu autostivuitorul stationat, comutatorul basculant(ce stabileste
sensul de mers) va fi pus in pozitia”0”, pentru a preveni accidentele ce pot fi provocate in urma
atingerii involuntare a pedalei de acceleratie;
31. La terminarea lucrului sau ori de cate ori macaragiul paraseste motostivuitorul, acesta va fi
asigurat contra deplasarii accidentale prin introducerea manetei in una din treptele de viteza si
tragera franei de mana;
32. Se interzice lasarea sculelor sau a altor obiecte metalice pe bord sau pe bateria de
acumulatori;
33. Periodic se va revizui starea de functionare a utilajului, in special sistemul de ridicare, de
franare, de directie, de semnalizare si stabilitatea.

6.4. OBLIGATIILE STIVUITORISTILOR LA SFARSITUL LUCRULUI

Obligatiile stivuitoristilor la sfarsitul lucrului sunt:

1.sa descarce sarcina de pe furci;
2. sa deplaseze autostivuitorul la locul stabilit pentru repaos;
3. sa aduca in pozitie de”0”(de oprire) toate dispozitivele de comanda;
4. sa traga frana de mana;
5. se va evita parcarea autostivuitorului in panta; daca nu este posibil, autostivuitorul va fi
asigurat corespunzator(calat, pene, etc.);
6. se pune catargul in pozitie verticala;
7. se coboara furcile pe sol;
68
8. se scoate cheia din contact si se preda conducatorului formatiei de lucru sau se depoziteaza
intr-un loc special amenajat.
ATENTIE! : Nu se va parasi niciodata autostivuitorul avand sarcina in pozitie ridicata.

69
 CAP.7: MANEVRAREA SI EXPLOATAREA
STIVUITOARELOR

7.1 Manevre permise şi interzise, cauzele deranjamentelor

Prevederi privind reglementarea manevre permise si interzise,si cauzele deranjamentelor
- Exploatarea (manevrarea) stivuitoarelor trebuie să se facă în conformitate cu
prevederile prescripţii tehnice, cu normele specifice de protecţia muncii, instrucţiunile de
exploatare specifice stivuitorului respectiv şi instrucţiunile interne elaborate de unitatea
deţinătoare.
- Este interzisă funcţionarea stivuitoarelor în cazul în care componentele de securitate nu
sunt în stare perfectă de funcţionare sau nu îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute în
documentat tehnică.
- Este interzisă folosirea stivuitoarelor pentru ridicarea unor sarcini mai mari decât sarcina
maxima admisă.
- Stivuitoarele la care sarcina este limitată prin condiţii de formă sau de gabarit, nu poate
funcţiona dacă nu sunt îndeplinite condiţiile respective.
- La ridicarea şi transportarea tuburilor cu gaze sub presiune (oxigen, dioxid de carbon,
acetilena etc.) sau a recipientelor care conţin clor, acid sulfuric şi similare se vor lua măsuri
speciale de protecţia muncii.
-In vederea evitării producerii de accidente datorită organizării necorespunzătoare a
locurilor de muncă, unităţile deţinătoare de stivuitoare vor întocmi instrucţiuni interne de
exploatare, pe baza specificului locurilor de muncă, în care se vor preciza: înălţimea maximă a
stivelor sau materialelor depozitate, modul de depozitare, locurile destinate depozitării,
obligativitate amenajării şi întreţinerii corespunzătoare a căilor de acces şi a pardoselii,
asigurarea de gabarituri corespunzătoare pentru căile de transport şi în general toate prevederile
necesare pentru asigurarea condiţiilor de protecţie a muncii.
- La stivuitoarele cu comandă hidraulică, lichidul de lucru utilizat trebuie să-şi păstreze
toate proprietăţile în intervalul de temperatură cuprins între -20°C şi +40°C, să nu fie periculos
din punct de vedere exploziv, să nu fie toxic şi să nu ducă la coroziunea echipamentului.
- Este interzis a se executa ungerea, curăţirea, întreţinerea sau repararea stivuitoarelor în
timpul funcţionării lor.
- La stivuitoarele care manipulează obiecte mici, nepaletizate sau necontainerizate,
organele de manipulare trebuie să fie echipate cu un spătar vertical care să împiedice o
eventuală cădere sarcinii sau a unei părţi din sarcină peste stivuitorist, atunci când catargul este
înclinat ) maximum spre spate.
- Stivuitoarele trebuie să fie prevăzute cu dispozitiv de blocare împotriva folosirii de către
persoane neautorizate.
- Stivuitoristul nu trebuie să părăsească instalaţia atunci când aceasta are sarcina ridicată.
- Căile de circulaţie cu înclinare mai mare de 3” se vor marca.
- La translatoare stivuitoare trebuie să fie respectate următoarele spaţii de siguranţă:
70
 - spaţiul de siguranţă superior, până la elementele cele mai de jos ale plafonului, să fie de
cel puţin 75 mm;
- spaţiul de siguranţă inferior, până la podea, să fie de cel puţin 50 mm;
- spaţiul de siguranţă pe orizontală, faţă de rafturi, să fie cel puţin 50 mm.

Principii de baza la manevrarea stivuitoarelor

7.1.2.1. „Lent şi fără şocuri ":

Toate mişcările stivutorului, trebuie să se realizeze lent şi fără şocuri. Acest lucru se obţine prin
acţionarea lentă şi progresivă a elementelor de comandă a mişcărilor (manete şi pedale), fără a
avea neapărat o legătură directă cu viteza de rulare aleasă de operator (mică- „melc",respectiv
mare). Viteza oricărei mişcări comandate (electric sau hidraulic), poate fi maximă, cu condiţia
initierii (pornirii) ei printr-o accelerare progresiva, respectiv încetării acesteia printr-o decelerare
progresiva.

7.1.2. 2. Ergonomia comenzilor

Toate elementele de comanda (manete, pedale, butoane) trebuie acţionate in sensul „aşteptat"
al mişcărilor cinematice pe care le comanda: avansarea (impingerea /indepartarea) turnului este
comandata prin maneta pe care o impinge (indepartam); centrarea transversala a turnului se
comanda prin maneta in sensul miscarii(stanga sau dreapta pe direcţia cinematica) ; înclinarea
turnului se comanda prin maneta acţionată in sensul inclinarii (catre conducător sau dinspre
conducător),etc.

7.1.2. 3. Separarea secvenţială a mişcărilor comandate , respectiv a observărilor acestora":

- Stivuitoristul va evita să comande simultan, mişcări cinematice pe care nu le poate supraveghea
simultan ; de exemplu va comanda „deplasare-rulare în marş " ,în timp ce comanda si „coborârea
furcilor"; pentru siguranţa, in acest caz, va trebui sa comande coborarea furcilor si numai după ce
aceasta mişcare a incetat (furcile in poziţie regulamentar coborate), va comanda deplasarea
(rulajul). Astfel va putea supraveghea secvenţial, succesiv, derularea fiecărei mişcări comandate.
Stivuitoristul poate să observe în acelaşi timp, mai multe mişcări comandate simultan (sau
suprapus) deşi se măreşte considerabil riscul accidentelor provocate de o conducere
defectuoasă, provocată de oboseală şi o atenţie distributivă slăbită
- numai in cazul in care mişcările comandate simultan pot fi supravegheate simultan (pe aceeaşi
parte de comanda) ; de exemplu se poate supraveghea simultan „ridicare/coborare furci" cu
„avansare/retragere turn", respectiv „inclinare turn".
- De asemenea, este foarte important ca la executarea mişcării de rulare în marş a
autostivuitorului, în special pe porţiunile curbe ale traseului, se va manevra volanul rotit până la
capăt, astefel incât conducătorul să supravegheze prin observaţii succesive, distanţele între
elementele de gabarit ale stivuitorului şi obstacolele pe lângă care acesta trebuie să treacă;
stivuitoristul va realiza acest lucru uitându-se (de ex. în timpul unui viraj cu 180 grade) succesiv,
la muchiile de gabarit diagonal-opuse ale autostivuitorului care se roteşte (prima dată la muchia
cabinei în sensul întoarcerii, apoi la muchia opusă pe diagonală) şi, apoi, la direcţia traseului pe
care acesta urmează

71
să-şi continue rulajul.
Cu alte cuvinte, uitându-se succesiv „unde trebuie, când trebuie şi cât timp trebuie”, stivuitoristul
va putea supraveghea cu siguranţă mai mare comanda

7.1.3 . Manevre nepermise , cauzele deranjamentelor

7.1.3.1. Manevre nepermise
ATENŢIE:
-Se transporta încărcătura numai când este coborâtă. Cu cât încărcătura este mai ridicată cu atâ
stabilitate motostivuitorului este mai mică. Se ridica sau se coboara încărcătura până când există
spaţiu suficient de manevrare. Încărcătura trebuie să fie în aşa fel poziţionată încât să nu fie
împiedicata vizibilitatea stivuitoristului, în caz contrar manevrele se vor face cu spatele. In cazul
în care nici acest lucru nu este posibil o alta persoană trebuie să de indicaţiile de manevrare. In
acest caz se conduce numai cu viteză redusă, si cu foarte mare atentie.Stivuitorul se va opri
imediat ce persoana care dă indicaţiile de manevrare nu mai este în raza vizuală a stivuitoristului.
-Se conduce numai cu platforma înclinată spre spate.
-Totdeauna se accelereaza si se incetineste fără bruscheţe! Trebuie evitate demarările puternice
şi opririle bruşte!
-Niciodată nu se parchează si nu se părăseşte stivuitorul cu incarcatura ridicata.
ATENŢIE:
Nu trebuie condus niciodată stivuitorul cu încărcătura care să depăşească marginile laterale ale
platformei (paletei).(ex. la împingătoare laterale sau la platforme de ridicare laterală).

Condusul în pante (la urcare, la coborare).

La conducerea pe drumuri în pantă, încărcătura trebuie poziţionată pe partea dinspre capătul
furcilor. Se acceptă numai condusul în pantele care sunt accesibile traficului şi care au o siguranţă
determinată. Stivuitoristul trebuie să se asigure şi el că panta este aderentă. Nu se acceptă
întoarcerea sau parcarea în pante sau în apropierea acestora. La coborârea pantelor, se conduce
cu viteză redusă. Nu trebuie niciodată efectuat deplasarea cu căruciorul elevator cu sarcina
deplasată lateral (descentrată) sau cu aceasta depăşind marginea (stâlp translatat- deplasat
lateral, furci cu deplasare laterala).

7.2 Organizarea exploatării, cartea stivuitorului, registrul de evidenţă a supravegherii

Organizarea exploatarii presupune in primul rand cunoasterea normelor si tehnicilor de
exploatare
7.2.1.Norme si tehnici de exploatare
-Exploatarea (manevrarea) stivuitoarelor trebuie să se facă în conformitate cu prevederile
prescripţii tehnice, cu normele specifice de protecţia muncii, instrucţiunile de exploatare
specifice stivuitorului respectiv şi instrucţiunile interne elaborate de unitateadeţinătoare.
-Este interzisă funcţionarea stivuitoarelor în cazul în care componentele de securitate nu
sunt înstare perfectă de funcţionare sau nu îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute în
documentatia tehnică.
-Este interzisă folosirea stivuitoarelor pentru ridicarea unor sarcini mai mari decât sarcina
maxima admisă.(Stivuitoarele la care sarcina este limitată prin condiţii de formă sau de gabarit,
nu pot funcţiona dacă nu sunt îndeplinite condiţiile respective.)
72
 - La ridicarea şi transportarea tuburilor cu gaze sub presiune (oxigen, dioxid de carbon,
acetilenaetc.) sau a recipientelor care conţin clor, acid sulfuric şi similare se vor lua măsuri
speciale de protecţia muncii. Toate manevrele se vor executa sub supravegherea directă a unui
cadru tehnic care răspunde de acest transport.
-In vederea evitării producerii de accidente datorită organizării necorespunzătoare a
locurilor de muncă, unităţile deţinătoare de stivuitoare vor întocmi instrucţiuni interne de
exploatare, pe baza specificului locurilor de muncă, în care se vor preciza: înălţimea maximă a
stivelor sau materialelor depozitate, modul de depozitare, locurile destinate depozitării,
obligativitatea amenajării ş ia întreţineriiacorespunzătoare a căilor de acces şi a pardoselii,
asigurarea de gabarituriacorespunzătoare pentru căile de transport şi în general toate
prevederilenecesare pentruaasigurarea condiţiilor de protecţie a muncii.
-La stivuitoarele cu comandă hidraulică, lichidul de lucru utilizat trebuie să-şi păstreze
toate proprietăţile în intervalul de temperatură cuprins între-20°C şi+40°C, să nu fie periculos din
punct de vedere exploziv, să nu fie toxic şi să nu ducă la coroziunea echipamentului.
-Este interzis a se executa ungerea, curăţirea, întreţinerea sau repararea stivuitoarelor în
timpul funcţionării lor.
-La stivuitoarele care manipulează obiecte mici, nepaletizate sau necontainerizate,
organele de manipulare trebuie să fie echipate cu un spătar vertical care să împiedice o
eventuală cădere a sarcinii sau a unei părţi din sarcină peste stivuitorist, atunci când catargul este
înclinat )maximum spre spate.
-Stivuitoarele trebuie să fie prevăzute cu dispozitiv de blocare împotriva folosirii d e către
persoane neautorizate.
-Stivuitoristul nu trebuie să părăsească instalaţia atunci când aceasta aresarcina ridicată.
-Căile de circulaţie cu înclinare mai mare de 3" se vor marca.
-La translatoare stivuitoare trebuie să fie respectate următoarele spaţii de siguranţă:
-spaţiul de siguranţă superior, până la elementele cele mai de jos ale plafonului, să fie de
cel puţin 75 mm;
-spaţiul de siguranţă inferior, până la podea, să fie de cel puţin 50 mm;
-spaţiul de siguranţă pe orizontală, faţă de rafturi, să fie cel puţin 50 mm.

7.2.2.Preluarea încărcăturii şi depozitarea

Se încarcă numai paleţii care nu depăşesc dimensiunile standard.
Este interzisă încărcarea paleţilor deterioraţi sau ai celor încărcaţi care contin marfuri ce
nu sunt bine stivuite.
Încărcătura se poziţionează în aşa fel încât să nu existe pericol ca aceasta să se mişte sau
să cadă.
Încărcătura se încarcă în aşa fel încât suprafata (lărgimea) de lucru să nu fie depăşită

Etapele necesare a fi parcurse la incarcarea marfii sunt:

-Este necesara apropierea de raft cu atentie, se franeaza uşor şi se opreste
motostivuitorul in faţa raftului.
-Se trage frâna de mână şi se pozitioneaza urcile
-Turnul trebuie pus în poziţie verticală:
73
 -Se manevreaza maneta de înclinare a platformei spre înainte.
-Se ridica platforma la înălţimea de încărcare necesară
-Se manevreaza maneta de "Ridicare- Coborâre" spre înapoi.
-Se manevreaza maneta de direcţionare de mers spre înainte
-Se elibereaza frâna de mână
-Se conduuce încet
-La introducerea furcilor trebuie avut grija ca să nu se deterioreze raftul sau încărcătura.
-Se imping furcile cat mai bine sub incarcatura
-Se opreste motostivuitorul din mers atunci cand incarcatura atinge spatele furcilor.
Punctul de greutate al încărcăturii trebuie să fie între furci.
-Se trage frâna de mână
-Se ridica furcile până când încărcătura stă pe furci.
-Se manevreaza maneta de direcţionare a mersului spre înapoi
- Se elibereaza frâna de mână-
Trebuie acordata atentie zonei din spatele motostivuitorului. Se merge uşor în marşarier
până când încărcătura este scoasă din raft. Se franeaza usor.
-Se inclina platforma spre spate
-Se coboara încărcătura. Se manevreaza maneta de "Ridicare-Coborâre" spre înainte şi se
menţine distanţa de la pământ.
-Se elibereaza frâna de mână
Aspecte legate de transportul marfii
Acum se poate pleca de pe loc. Se conduce atent şi încet în curbele strânse! Se
accelereaza şi se frâneaza întotdeauna uşor!

REZUMAT
-Se face apropierea de sarcina de ridicat cat se poate de aproape si de atent.
-Se pune catargul in poziţie verticala.
-Se ridica sau se coboară portfurca la inaltimea necesara.
-Se deplasează cu atenţie stivuitorul înainte sub mijlocul sarcinii de ridicat pana când
sarcina face contact cu suprafaţa furcii, tinand cont de eventualele sarcini învecinate.
-Se ridica portfurca pana ce sarcina s-a eliberat de sol.
-Se retrage stivuitorul pana ce sarcina este libera.
-Se inclina catargul inapoi.
-La depozitarea încărcăturii , trebuie sa vă apropiaţi uşor de raft cu încărcătura lăsată în
jos, după cum s-a specificat.
-Se plaseaza rampa în poziţie verticală.
ATENŢIE: Platforma nu trebuie să basculeze înainte şi înapoi peste suprafaţa de depozitare
a încărcăturii.
Etapele necesare a fi parcurse la depozitarea marfii sunt:
-Se ridica încărcătura la nivelul de depozitare.
-Se conduce cu atenţie motostivuitorul în interiorul raftului.
-Se depoziteaza încărcătura pe raft.
74
 -Se priveste înapoi!
-Trebuie dat înapoi motostivuitorului până când furcile pot fi coborâte fără a
lovi raftul.
-Se coboara apoi furcile până la nivelul solului, se basculeaza platforma spre spate şi se
paraseste acel loc cu motostivuitorul

7.2.3.Intrarea în lift
Se permite intrarea în lift cu motostivuitorul numai când acesta are spaţiu şi capacitate
suficientă şi numai cu permisiunea operatorului. În interiorul liftului, motostivuitorul trebuie
asigurat; astfel ca nici o parte a acestuia să nu vină încontact cu pereţii sau cu uşile de la lift.

7.2.4.Conducerea pe poduri care leagă rampele de încărcare

Înainte de trecerea podurilor care leagă rampele de încărcare stivuitoristul, trebuie să se
asigure că acestea sunt bine fixate şi au suficientă susţinere pentru capacitatea de încărcare ce o
transporta. Trecera peste podurile care leagă rampele de încărcare se face foarte încet, şi cu
atenţie. Stivuitoristul trebuie să se asigure că motostivuitorul poate trece peste aceste poduri
care leagă rampele, că ele nu se mişcă şi că nu pun în pericol încărcătura şi motostivuitorul.
Motostivuitorul poate fi folosit pentru remorcare. Sarcina maximă remorcată nu trebuie
niciodată să depăşească sarcina maxima indicată pe plăcuţa de sarcină cu privire Ia furci (placuta
se afla la dreapta scaunului stivuitoristului). Dacă totuşi se transportă o marfă egală cu sarcina
maximă de încărcare, este interzis transportul acesteia pe furcă.
Deservirea eficienta nu se poate face fara a cunoaste PT aplicabile, conditiile de
exploatare ale fiecarui utilaj in parte, precum si indatoririle stivuitoristilor inainte de inceperea
lucrului, in timpul lucrului si la sfarsitul lucrului. In aceasta situatie organizarea exploatării,
respectarea indicatiilor din cartea stivuitorului, cunoasterea aspectelor din registrul de evidentă
a supravegherii sunt de importanta majora

7.2.5.Preluarea încărcăturii
Ce trebuie facut la preluarea incarcaturii pe stivuitor?
Pasii de urmat sunt :
•Apropiati-va cu grija de stelaj, frânaţi uşor si opriţi căruciorul elevator chiar in fata
stelajului, paralel si la 30-50 [cm] de acesta, poziţionând suportul furcilor fata de reperul care
determina, la întoarcerea in poziţie perpendiculara pe raft a stivuitorului, pozitionati aprox. in
dreptul europaletului.
•Intorceti stivuitorul perpendicular pe planul raftului.
•Puneţi maneta(butonul) de direcţie in poziţia neutra, daca nu exista aceasta poziţie
piciorul acţionează pedala de frâna.
•Frânaţi.
•Poziţionaţi turnul in poziţie „vertical",si ridicaţi platforma cu furci.
•Fixaţi tasta de deplasare pe inainte.
•Eliberaţi frâna.

75
 •Intraţi uşor in paleti. Introduceţi uşor furcile pana la baza lor, fară sa deterioraţi nici
stelajul, nici incarcatura. Introduceţi furcile pana când incarcatura se sprijină pe furci apoi
apropiati-va cu sasiul vehiculului cat mai mult de stelaj.
•Frânaţi.
•Avansaţi cu stalpul (turnul) pana când baza furcilor se sprijină de paleti. Ridicaţi
platforma de ridicare a incarcaturii pana când incarcatura a fost scoasa din stelaj.
•Retrageti complet stâlpul inapoi.
•Puneţi căruciorul in marsarier folosind maneta de comanda si mergeţi incet inapoi.
Eliberaţi frâna.
•Asigurati-va ca drumul este liber. Daţi inapoi cu atenţie observind direcţia de mers, pana
când incarcatura este scoasa din stiva .
•Frânaţi
•Inclinaţi stâlpul inapoi.
•Coborâţi încărcătura păstrând distanta necesarafata depodea(max 300 mm ).
•Incărcaturile care sunt prea late si nu trec printre lonjeroanele•roţilor mobile trebuie coborâte
atât cat sa nu se sprijine pe lonjeroane.
•Eliberaţi frâna. Acum puteţi sa porniţi. Conduceţi cu atenţie! Incetiniţi la virajele strânse!
Evitaţi demararea si frânarea brusca!

7.2.6.Transportul încărcăturii
Ce trebuie facut la transportul incarcaturii cu stivuitorul?
Pasii de urmat sunt :
• Deplasaţi-va întotdeauna cu încărcătura in poziţia cea mai joasa posibil (<30cm). Cu cat
este mai ridicata incarcatura cu atat este mai mare pericolul de inclinare. Încărcătura trebuie sa
fie ridicata numai cat sa nu afecteze vizibilitatea stivuitoristului. In caz contrar circulati in
marşarier.
•Deplasaţi-va întotdeauna cu stâlpul înclinat pe spate, centrat si retras in poziţia cea mai
in spate.
•Nu este permisa abordarea rampelor (pantelor) sub un unghi oarecare, ci numai frontal.
ATENŢIONĂRI : Acceleraţi si frânaţi intotdeauna uşor! Evitaţi demararea rapida si
frânarea brusca!
Nu va deplasaţi niciodată cu căruciorul elevator cu sarcina deplasata lateral (descentrată)
sau depăşind marginea (stâlp translatat- deplasat lateral, fie cu deplasare laterala). Nu permiteţi
niciodată staţionarea sub incarcaturi ridicate. Pericol de moarte

7.2.7 Deplasarea în pantă

Când conduceţi in panta, sarcina trebuie sa fie poziţionată întotdeauna spre vârful pantei.
Este permisa deplasarea numai pe pante care sunt considerate potrivite pentru trafic si care pot
fi abordate in siguranţa. Stivuitoristul trebuie sa se asigure ca terenul este curat si antiderapant.
Nu este permisa întoarcerea si parcarea in panta sau abordarea lor dintr-o parte (nu estepermisa
abordarea sub un unghi oarecare, ci numai frontal). Conduceţi cu viteza redusa in pante (la
urcarea si la coborârea lor).

76
 7.2.8. Depozitarea unei încărcături
•Incărcăturile sunt depozitate pur si simplu urmând procedura inversa incarcarii lor
•Apropiaţi-va încet de stiva de depozitare, poziţionaţi, oprit ridicaţi incarcatura pana la
inaltimea de stivuire, conduceţi înspre rastel. Coborâţi incarcatura pana când sta ferm pe stelaj.
Coborati furcile astfel incat sa nu se sprijine pe suprafaţa stelajului. lesiti, opriti. Când conduceţi
căruciorul înapoi, asiguraţi-va ca furcile nu se ating nici de incarcatura transportata nici de stelaj.
•Coborâţi furcile pana la distanta ceruta fata de pamant, înclinati stâlpul inapoi si puteţi
pleca.

7.2.9. Parcarea căruciorului

Când părăseşte căruciorul, stivuitoristul este obligat:
•Sa coboare incarcatura, adică sa coboare furcile la sol si sa retracteze stâlpul
•Sa scoată cheia din contact
Parcarea se face in afara cailor de circulaţie, de exemplu in zona de încărcare.

7.2.10 Organizarea exploatării

Pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă, stivuitoarele vor fi supuse unui regim special de
supraveghere în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice ISCIR şi ale instrucţiunilor de
exploatare elaborate de producător.
Unităţile care deţin şi/sau exploatează stivuitoare sunt direct răspunzătoare pentru
funcţionarea acestora în condiţii de siguranţă.
Personalul autorizat răspunde împreună cu conducerea unităţilor menţionate de luarea
măsurilor pentru aplicarea prevederilor prezentei prescripţii tehnice privind securitatea în
funcţionare a stivuitoarelor.
Responsabilul cu supravegherea şi verificarea tehnică a instalaţiilor (RSVTI), autorizat de
catre ISCIR, trebuie să posede cunoştinţe teoretice şi practice în domeniul stivuitoarelor şi are
următoarele sarcini principale:
- să ţină evidenţa stivuitoarelor şi să urmărească efectuarea la termen a verificării
tehnice oficiale fără de care acestea nu pot funcţiona;
- să urmărească pregătirea stivuitoarelor şi a sarcinilor de încercare necesare pentru
verificările tehnice oficiale şi să participe la efectuarea lor;
- să supravegheze ca stivuitoarele să fie folosite în conformitate cu prevederile
prezentei prescripţii tehnice, instrucţiunile de exploatare şi normele specifice de
protecţia muncii;
- să urmărească realizarea la termen a dispoziţiilor date prin procesele-verbale
încheiate cu ocazia verificării tehnice oficiale, să examineze în mod regulat registrul de
evidenţă a supravegherii şi să ia măsuri pentru remedierea imediată a defectelor
semnalate;
- să interzică manevrarea stivuitoarelor de către persoane neautorizate;
- să efectueze instructajul profesional şi de protecţia muncii cu stivuitoriştii, o dată pe
semestru;
- să organizeze reexaminarea periodică anuală a stivuitoriştilor şi să participe în comisia
de reexaminare;
77
 - să colaboreze la întocmirea planului de întreţinere, revizii şi reparaţii şi să urmărească
îndeplinirea lui la termenele prevăzute;
- să urmărească efectuarea reparaţiilor numai de către agenţi economici autorizaţi
conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice;
- să urmărească modul în care se asigură exploatarea stivuitoarelor în toate secţiile sau
sectoarele şi în toate schimburile de lucru;
- să ţină evidenţa stivuitoriştilor autorizaţi.

Cartea stivuitorului
Cartea stivuitorului pentru stivuitoarele noi, trebuie să conţină:
1) Cartea stivuitorului – partea tehnică, care va conţine:
 caracteristici tehnice de bază ale stivuitorului;
 caracteristicile dispozitivelor pentru prinderea şi ridicarea sarcinii (limite de
utilizare, instrucţiuni de utilizare şi mentenanţă);
 planuri şi scheme necesare pentru :
 punerea în funcţiune;
 întreţinerea şi inspecţia (scheme electrice, de ungere, hidraulice etc.);
 verificarea funcţionării;
 reparare;
 instrucţiuni pentru :
 transportul stivuitorului şi subansamblelor;
 montare şi demontare;
 instalare şi reglare;
 contraindicaţii privind utilizarea stivuitorului;
 instrucţiuni de utilizare a stivuitorului în medii potenţial explozive, când este cazul.
Această carte trebuie să fie redactată sau tradusă în limba română.
2) Cartea stivuitorului – partea de exploatare, în care se completează procesele-verbale de
verificare şi de inspecţie.

REGISTRUL DE EVIDENŢĂ A SUPRAVEGHERII STIVUITORULUI

Pentru fiecare stivuitor, unitatea deţinătoare va întocmi un registru de evidenţa

supravegherii, în care stivuitoriştii şi şeful echipei de întreţinere şi revizie sunt obligaţi să scrie
sub semnatură toate observaţiile avute asupra stivuitorului respectiv.
De asemenea, vor înscrie sub semnătură remedierile care se execută ca urmare a
observaţiilor precum şi descrierea succintă a reparaţiilor.
Stivuitoriştii vor consemna observaţiile avute la preluarea stivuitorului, în timpul lucrului
(dacă este cazul) şi la predarea acestuia sau la încetarea lucrului. Dacă nu au nimic de semnalat
vor menţiona în scris acest lucru la preluarea şi la predarea stivuitorului.
In registrul de evidenţa supravegherii se vor înscrie, de asemenea, sub semnatură
dispoziţiile pentru oprirea stivuitoarelor din funcţiune, ca urmare a unor deficienţe care
afectează siguranţa în funcţionare, inclusiv natura deficienţelor respective.
Registrul de evidenţa a supravegherii, se va numerota, şnurui şi viza de către conducerea
78
unităţii deţinătoare.
Registrul se va păstra în bune condiţii. RSVTI va verifica şi viza acest registru periodic.

Pe copertă se vor menţiona următoarele:

1) REGISTRU DE EVIDENŢĂ A SUPRAVEGHERII
2) Denumirea şi adresa unităţii deţinătoare
3) Numărul şi anul fabricaţiei stivuitorului
4) Numărul de înregistrare în evidenţa unităţii deţinătoare
5) Caracteristicile tehnice principale ale stivuitorului
6) Periodicitatea stabilită pentru lucrările de întreţinere , revizie
periodică şi revizie generală

În interior se vor înscrie, pe coloane :

1) Numărul curent
2) Data
3) Operaţiile de întreţinere, revizie periodică, revizie generală efectuate, precum şi, după
caz, constatarea unor deficienţe sau deranjamente în timpul exploatării
4) Principalele lucrări executate, ca urmare celor de la punctul 3)
5) Numele, prenumele şi semnătura persoanei care a constatat deficienţe sau deranjamente
ale stivuitorului
6) Numele, prenumele şi semnătura persoanei responsabile pentru efectuarea lucrărilor de
întreţinere, revizie periodică, revizie generală sau pentru înlăturarea deficienţelor şi
deranjamentelor constatate în timpul exploatării
7) Semnătura RSVTI, autorizat de ISCIR
8) Observaţii

Pe ultima pagină se vor scrie :

Se certifică de noi că prezentul registru, şnuruit, conţine …………… pagini numerotate
(în cifre şi litere).
(Semnătura şi ştampila deţinătorului).

Obligaţiile şi responsabilităţile DEȚINĂTORULUI/UTILIZATORULUI

Deţinătorul/utilizatorul este obligat să menţină stivuitorul în condiţii de funcţionare în siguranţă.

În acest scop, deţinătorul/utilizatorul maşinii de ridicat trebuie să apeleze numai la serviciile
producătorului, ale reprezentantului autorizat al producătorului sau ale unei persoane juridice
autorizate de ISCIR care să asigure mentenanţa în conformitate cu documentaţia tehnică a
maşinii de ridicat şi cu prevederile prescripţiilor tehnice ISCIR.
Deţinătorul/utilizatorul trebuie să asigure accesul în securitate la maşina de ridicat al
inspectorilor ISCIR.
Deţinătorul/utilizatorul are următoarele obligaţii şi responsabilităţi:
a. să nu permită funcţionarea maşinii de ridicat fără autorizaţia de funcţionare sau cu
scadenţa de verificare tehnică depăşită;
b. să ia măsurile necesare astfel ca mentenanţa planificată să fie efectuată la timp;
79
 c. să apeleze la serviciile prestatorului de servicii care asigură mentenanţa:
1. înainte de verificarea tehnică periodică;
2. în cel mai scurt timp, după scoaterea din funcţiune a maşinii de ridicat, în cazul
unei situaţii periculoase;
3. în cel mai scurt timp după observarea funcţionării necorespunzătoare a maşinii de
ridicat;
4. înainte de scoaterea din funcţiune a maşinii de ridicat în vederea conservării
acesteia pentru o perioadă nedeterminată;
5. înainte de repunerea maşinii de ridicat în funcţiune la sfârşitul perioadei de
conservare a acesteia;
d. să prezinte înscrisuri (documente) din care să reiasă că lucrările de mentenanţă la
maşinile de ridicat deţinute şi aflate în exploatare sunt efectuate de producător, de
reprezentantul autorizat al producătorului sau de persoane juridice autorizate de ISCIR;
e. să asigure accesul persoanei care efectuează verificarea tehnică la maşina de ridicat şi la
toate elementele constructive ale acesteia;
f. să asigure mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor la maşina de ridicat;
g. să nu permită montarea pe maşina de ridicat a altor instalaţii care nu au legătură cu
aceasta;
h. să nu permită alimentarea altor consumatori din instalaţia electrică a maşinii de ridicat;
i. să interzică utilizarea maşinii de ridicat la care nu mai este asigurată mentenanţa de
producător, reprezentantul autorizat al producătorului sau de persoane juridice
autorizate de ISCIR;
j. să ia măsurile necesare privind supravegherea şi siguranţa în funcţionare a maşinii de
ridicat.

Deţinătorul/utilizatorul este responsabil pentru eventualele avarii sau accidente produse prin
utilizarea maşinilor de ridicat fără autorizaţie de funcţionare sau prin utilizarea
necorespunzătoare a acestora.
În cazul transferului dreptului de proprietate asupra maşinii de ridicat unei persoane
fizice/juridice care îşi are sediul pe raza de activitate a ISCIR la care este înregistrată aceasta,
proprietarul care înstrăinează dreptul de proprietate asupra maşinii de ridicat este obligat să
înştiinţeze, în scris, ISCIR pentru luarea în evidenţă a noului proprietar.
În cazul transferului dreptului de proprietate asupra maşinii de ridicat unei persoane
fizice/juridice care îşi are sediul într-o localitate aflată în afara razei de activitate a ISCIR la care
este înregistrată aceasta, se va proceda astfel:
a. Fostul proprietar va înştiinţa, în scris, ISCIR pentru scoaterea din evidenţă a maşinii de ridicat
vândute;
b. Noul proprietar va înştiinţa, în scris, ISCIR în raza căreia îşi are sediul, pentru luarea în
evidenţă a maşinii de ridicat achiziţionate şi atribuirea unui nou număr de înregistrare;
c. Noul proprietar este obligat să marcheze pe maşina de ridicat (lizibil, vizibil şi durabil) noul
număr de înregistrare atribuit de iscir; locul de marcare trebuie să fie uşor vizibil şi accesibil
pentru verificare.

80
 Supravegherea
Pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă, maşinile de ridicat vor fi supuse unui regim de
supraveghere, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice ISCIR şi ale instrucţiunilor de
exploatare elaborate de producător.
În vederea aplicării prevederilor prescripţiilor tehnice ISCIR, privind siguranţa în funcţionare a
maşinior de ridicat, proprietarii vor numi "operator responsabil cu supravegherea şi verificarea
tehnică a instalaţiilor" (RSVTI), în raport cu numărul şi complexitatea maşinilor de ridicat
deţinute, care să fie autorizat de ISCIR.
Instituţiile publice, instituţiile/unităţile de interes public sau care oferă servicii publice,
indiferent de forma de proprietate, care deţin şi exploatează maşini de ridicat au obligaţia să
numească RSVTI, în raport cu numărul şi complexitatea maşinilor de ridicat deţinute, care va fi
autorizat de ISCIR în raza căreia acestea îşi au sediul. Sunt exceptate de la aceste prevederi
instituţiile/unităţile care fac dovada existenţei unui contract de prestări servicii încheiat cu
persoane fizice autorizate de ISCIR pentru supravegherea şi verificarea tehnică a instalaţiilor sau
cu persoane juridice care au RSVTI autorizat de ISCIR pentru supravegherea şi verificarea tehnică
a instalaţiilor.
Operatorii RSVTI aparţinând persoanelor juridice poate fi desemnat din cadrul personalului
propriu sau prin încheierea de contracte de prestări servicii cu alte persoane fizice. Orice
schimbare a RSVTI va fi comunicată, în scris, la ISCIR în raza căreia îşi au sediul proprietarii
maşinilor de ridicat. RSVTI răspunde, împreună cu proprietarul, de luarea măsurilor necesare
pentru aplicarea prevederilor prescripţiilor tehnice ISCIR privind siguranţa în funcţionare a
maşinilor de ridicat.

- Registru de supraveghere a maşinii de ridicat

Pentru fiecare maşină de ridicat, proprietarul va întocmi un registru de supraveghere în care
stivuitoriştii/manevranţii, RSVTI, RSL al persoanei juridice autorizate de ISCIR pentru
mentenanţă, şeful echipei din partea producătorului sau reprezentantului autorizat al
producătorului care a efectuat lucrările de mentenanţă, după caz, vor consemna sub semnătură
toate observaţiile privind funcţionarea maşinii de ridicat respective. De asemenea, RSL al
persoanei juridice autorizate de ISCIR pentru mentenanţă, şeful echipei din partea
producătorului sau reprezentantului autorizat al producătorului care a efectuat lucrările de
mentenanţă, după caz, vor consemna sub semnătură lucrările de mentenanţă care s-au efectuat
ca urmare a observaţiilor şi derulării planului de mentenanţă, precum şi descrierea succintă a
acestora.
Stivuitoriştii vor consemna observaţiile proprii la preluarea maşinii de ridicat, în timpul
lucrului (dacă este cazul) şi la predarea maşinii de ridicat sau la încetarea lucrului. Dacă nu au
nimic de consemnat, vor menţiona, în scris, acest lucru la preluarea şi la predarea maşinii de
ridicat. De asemenea, în registrul de supraveghere se vor consemna sub semnătură dispoziţiile
privind oprirea din funcţionare a maşinilor de ridicat ca urmare a unor deficienţe care afectează
siguranţa în funcţionare, inclusiv natura deficienţelor respective.
Registrul de supraveghere a maşinii de ridicat se va întocmi conform modelului prezentat în
prescripţiile tehnice ISCIR, se va numerota, şnurui, sigila şi viza de RSVTI. Registrul se va păstra în
condiţii bune la maşina de ridicat respectivă. RSVTI va verifica şi va viza acest registru periodic,
cel puţin o dată pe semestru.
81
 Condiţii tehnice privind utilizarea maşinilor de ridicat
Deţinătorii/utilizatorii care utilizează maşini de ridicat sunt obligaţi să dispună măsuri şi să
controleze respectarea acestora astfel ca întreg personalul implicat în transporturile efectuate cu
maşinile de ridicat să fie instruit şi să cunoască atât condiţiile de exploatare, cât şi normele
generale şi specifice de protecţia muncii.
Spaţiile de siguranţă minime care trebuie să fie asigurate sunt:
a. spaţiul de siguranţă superior: 100 mm;
b. spaţiul de siguranţă lateral: 100 mm;
c. spaţiul de siguranţă pe orizontală: 500 mm;
d. spaţiul de siguranţă inferior pe verticală: 200 mm.
În cazul prezenţei unor instalaţii montate în câmpul de lucru al maşinii de ridicat, se admite
ocolirea acestora prin dirijarea sarcinii pe un traseu bine determinat.
Nu se admite utilizarea maşinii de ridicat în următoarele situaţii:
a. nu este asigurată vizibilitatea pentru stivuitorist asupra zonei de lucru;
b. nu sunt asigurate condiţiile tehnice pentru ca stivuitoristul să poată inspecta şi verifica
stivuitorul şi calea de rulare înainte de începerea lucrului;
c. suprafaţa pe care se deplasează stivuitoristul prezintă denivelări, aglomerări de obiecte sau
instalaţii de natură să îi pună în pericol sănătatea şi integritatea corporală.

Condiţii tehnice specifice privind utilizarea stivuitoarelor

La stivuitoarele care manipulează obiecte mici, nepaletizate sau necontainerizate,
elementele purtătoare de sarcină trebuie să fie echipate cu un spătar vertical care să împiedice o
eventuală cădere a sarcinii sau a unei părţi din sarcină peste stivuitorist, atunci când catargul este
înclinat la maxim spre spate.
Stivuitoarele trebuie să fie prevăzute cu dispozitiv de blocare împotriva folosirii de persoane
neautorizate.
Stivuitoristul nu trebuie să părăsească stivuitorul atunci când acesta are sarcina ridicată.
Căile de circulaţie pentru stivuitoare autopropulsate, cu înclinare mai mare de 3°, se vor
marca.
La translatoare stivuitoare trebuie să fie respectate următoarele spaţii de siguranţă:
a. spaţiul de siguranţă superior, până la elementele cele mai de jos ale plafonului, să fie de
cel puţin 75 mm;
b. spaţiul de siguranţă inferior, până la podea, să fie de cel puţin 50 mm;
c. spaţiul de siguranţă pe orizontală, faţă de rafturi, să fie de cel puţin 50 mm.
În cazul în care producătorul prevede alte valori pentru spaţiile de siguranţă, se vor respecta
valorile prevăzute în documentaţia tehnică de însoţire

82
 CAP. 8 ÎNTREŢINEREA, REVIZIA, REPARAŢIA ŞI VERIFICAREA TEHNICĂ

8.1 Întreţinerea şi revizia stivuitorului

Aspecte genrale privind intretinerea, revizia si repararea stivuitorului
a) întreţinerea şi revizia periodică a stivuitoarelor trebuie să fie efectuate de o persoană
juridică autorizată de către ISCIR, care are în componenţă personal calificat constituiţi în echipe
conduse de personal tehnic de specialitate (RSL).
b) pentru efectuarea operaţiilor de întreţinere şi revizie se determină starea tehnică a
stivuitorului principalele operaţii ce urmează a se efectua.
Acestea constau în general din:
 curăţirea stivuitorului;
 controlul pornirii motorului şi al stării tehnice a bateriei de acumulatori;
 controlul sistemului de frânare şi de direcţie;
 controlul nivelului uleiului;
 verificarea stării de uzură a lagărelor şi a bunei funcţionări a sistemului de ungere;
 ungerea şi gresarea pieselor supuse frecării, conform schemei de ungere;
 verificarea funcţionării şi etanşeităţii circuitelor hidraulice;
 verificarea funcţionării componentelor de securitate şi reglarea acestora;
 verificarea funcţionării mecanismelor stivuitorului şi remedierea sau înlocuire
 subansamblelor uzate;
 verificarea elementelor de manipulare a sarcinii;
 strângerea elementelor de îmbinare, a articulaţiilor, a dopurilor de golire şi de control, al
piuliţelor jenţilor şi verificarea fixării tampoanelor şi a opritoarelor;
 verificarea instalaţiei electrice de comandă şi semnalizare;
 verificarea roţilor de rulare şi a stării pneurilor.
c) întreţinerea şi revizia părţii superioare a translatoarelor stivuitoare se face cu utilajul scos
complet dintre rafturi, de pe o platformă fixă prevăzută cu balustrade de protecţie.
d) periodicitatea şi volumul lucrărilor de întreţinere şi revizie sunt stabilite în funcţie de
complexitatea stivuitorului, regimul de funcţionare şi condiţiile de mediu în care lucrează.
e) evidenţa lucrărilor de întreţinere şi revizie se va ţine într-un registru.
f) operaţiile de întreţinere şi revizie executate se vor consemna în registrul de evidenţă a
supravegherii stivuitorului sub semnătură.
Necesitatea curăţirii stivuitorului depinde de utilizarea lui. Dacă el se foloseşte cu medii
agresive precum apă sărată, fertilizatori, chimicale, ciment etc, curăţaţi temeinic stivuitorul după
fiecare folosire a lui.
Aburul fierbinte sau soluţiile intensive de degresare se vor utiliza cu cea mai mare atenţie! In
caz contrar, unsoarea specială cu durată lunga de viaţă din lagăre se va dizolva şi scurge afara.
Fiindcă gresarea din nou nu mai este posibilă, rezultatul va fi distrugere a lagărelor.
In timpul curăţirii nu proiectaţi jetul direct pe instalaţia electrica si nici pe materialul
izolator sau acoperiti-le in prealabil.
83
 Când curăţirea se face cu aer comprimat, îndepărtaţi murdăria rău mirositoare cu un curăţitor
rece.
Unitatea de transmisie
- Verificaţi cutia de viteze de zgomote si scurgeri.
-Verificaţi nivelul uleiului din cutia de viteze; umpleţi, daca este necesar.
-Verificaţi fixarea fermă a îmbinărilor cu şuruburi
-Verificaţi starea si uzura rotii motoare.
-Verificaţi fixarea rotii de tracţiune, a şuruburilor rotii si a cauciucului.
-Verificaţi zgomotele in funcţionare ale lagărelor motorului de transmisie; schimbati-le dacă este
cazul.
Directia
-Verificaţi tensiunea din lanţul de direcţie.
-Verificaţi mobilitatea direcţiei, când vehiculul este calat.
-Verificaţi reglarea corecta a sistemului de direcţie prin controlul funcţionarii
-Verificaţi zgomotele in funcţionare ale lagărelor motorului de direcţie; schimbati-le daca este
cazul.
-Reglaţi roata de direcţie (volanul). Verificaţi mecanismul limitator.
Frânele
-Verificaţi performantele si reglajul frânelor de parcare si de picior.
-Verificaţi frâna de inversare a sensului de deplasare (prin contra-curent).
-Verificaţi grosimea si starea garniturii de frâna; schimbati-o daca este necesar.
-Verificaţi jocul frânării; reglaţi, daca e nevoie.
-Aspiraţi particulele rezultate din uzura garniturii de frâna cu aer comprimat de joasă
presiune fară particule de ulei. (Pericol: Particulele produse prin uzura garniturii de frâna sunt
dăunătoare sănătăţii. Folosiţi o masca de respirat de protecţie).
-Verificaţi nivelul lichidului de frâna din rezervor si umpleţi pana sus, daca este cazul.
-Verificaţi valorile de decelerare ale frânei (cu un dinamometru, de exemplu) după fiecare nouă
reglare a forţei de frânare.
Saşiul
- Verificaţi starea si funcţionarea intrerupatoarelor de sfârşit de cursa si a
întrerupatoarelor limitatoare
-Verificaţi starea si funcţionarea (mobilitatea) capotei, a uşilor si a capacelor.
-Verificaţi vizual protecţia de deasupra capului.
-Verificaţi de uzura şinele de ghidare ale căruciorului retractabil.
-Verificaţi starea si mobilitatea rolelor de ghidare ale căruciorului retractabil.
-Verificaţi uzura căruciorului retractabil si reglajul ghidajelor laterale.
Dispozitive de ridicare
-Verificaţi funcţionarea si etanşeitatea cilindrului elevator.
-Verificaţi starea, ungerea si tensiunea in lanţuri.
-Verificaţi corecta funcţionare a rolelor de lanţ.
-Verificaţi uzura ghidajelor si a suprafeţelor stâlpului.
-Verificaţi starea rolelor de lanţ.
- Verificaţi starea si reglajul rolelor stâlpului si a culisoarelor.
-Verificaţi vizual furcile de fisuri sau indoiri.
84
-Verificaţi ca mecanismul furcilor sa funcţioneze perfect.
- In cazul stâlpului cu deplasare laterala sau a furcilor cu deplasare laterala, verificaţi suprafeţele
glisante si ungeţi.
-Verificaţi jocul si uşurinţa in funcţionare a tuturor articulaţiilor dispozitivului de înclinare.
-Verificaţi funcţionarea cilindrului de înclinare; verificaţi etanşeitatea acestuia.
-Verificaţi jocul si uşurinţa in funcţionare a tuturor articulaţiilor dispozitivului de translaţie
(deplasare).
-Verificaţi funcţionarea cilindrului de translaţie (deplasare); verificaţi etanşeitatea acestuia.
Rotile
-Verificaţi starea, fixarea si uzura (aderenta) roţilor de incarcare.
-Verificaţi mobilitatea rotii mobile.
Echipamentul electric
-Verificaţi starea si fixarea cablului bateriei, conexiunilor, a prizei bateriei.
- Bateria:
- Măsuraţi tensiunea bateriei (cu sarcina)
-Măsuraţi izolaţia tăvii. Verificaţi nivelul acidului
-Verificaţi fixarea tuturor conexiunilor si prizelor.
-Verificaţi dacă contactorii sunt in buna stare, daca nu s-au ars; schimbati-i daca este necesar.
-Verificaţi valorile siguranţelor.
Echipamentul hidraulic
-Verificaţi etanşeitatea tuturor racordurilor hidraulice; strangeti-le sau schimbati-le, daca este
cazul.
-Verificaţi dacă motoarele pompelor funcţionează zgomotos.
-Verificaţi periile motoarelor pompelor; schimbati-le, daca este cazul.
-Aspirati praful de cărbune de pe periile de cărbune. (Pericol: Particulele produse prin
uzura periilor de cărbune sunt dăunătoare sănătăţii. Folosiţi o masca de respirat de protecţie).
-Curăţaţi sau schimbaţi filtrul uleiului hidraulic.
-Verificaţi nivelul uleiului din rezervor, umpleţi până sus daca este cazul.
-Ungeţi lanţurile de direcţie cu vaselina cu mai multe utilizări - la fiecare 3 luni
-Ungeţi toate părţile in mişcare - la fiecare 3 luni
-Schimbaţi lichidul de frâna - la fiecare 12 luni
-Schimbaţi uleiul hidraulic - la fiecare 12 luni
-Schimbaţi uleiul de transmisie - la fiecare 12 luni
-Pulverizaţi lanţurile- la fiecare 3 luni
-Ungeţi rulmenţii rotii mobile - la fiecare 12 luni
-Protejaţi impotriva coroziunii suprafeţele de translaţie ale stâlpului, aplicând o pelicula de
vaselina - la fiecare 3 luni
-In cazul stâlpului sau al furcilor cu deplasare laterala: Ungeţi suprafeţele glisante cu vaselina cu
multiple intrebuintari - la fiecare 3 luni
-Ungeţi suprafeţele glisante ale cadrului bateriei cu vaselina cu multiple intrebuintari - la fiecare
3 luni
Dispozitive de comanda si de siguranţa
-Verificaţi dispozitivele de siguranţa in funcţie de echipament; reparati-le daca este cazul.
-Verificaţi starea si funcţionarea tuturor dispozitivelor de comanda
85
-Verificaţi starea scaunului şoferului, precum si mecanismele de reglare, suspensia si
fixarea.
Plăcutele
- Verificaţi existenta si lizibilitatea tuturor plăcutelor de identificare, de instrucţiuni si cu
capacitatea de încarcare.

8.2 Repararea stivuitoarelor

Repararea stivuitoarelor trebuie să fie făcută de producator sau de persoane juridice
autorizate de către ISCIR.
Prin reparare se asigură înlăturarea neconformităţilor/defecţiunilor constatate la o
maşină de ridicat în scopul aducerii acesteia la performanţele iniţiale prevăzute de producător în
documentaţia tehnică asigurându-se funcţionarea în condiţii de siguranţă a acesteia.
Componentele de uzură se înlocuiesc la intervalele de timp stabilite prin instrucţiunile
date de producător în documentaţia tehnică a maşinii de ridicat, indiferent de starea de uzură
din momentul înlocuirii.
Componentele de securitate defecte se înlocuiesc cu altele noi de aceeaşi
tipodimensiune, cu prezentarea declaraţiei de conformitate a producătorului acestora.
Repararea maşinilor de ridicat se face pe baza unei documentaţii tehnice de reparare
avizată de către RADTP.
Lucrările de reparare care se verifică de către CNCIR, cu participarea RSVTI al
deţinătorului/utilizatorului şi a RSL al persoanei juridice autorizate pentru lucrări de reparare,
sunt următoarele:
a) înlocuirea sau modificarea construcţiei metalice, refacerea sau remedierea îmbinărilor
sudate ale elementelor de rezistenţă;
b) transformarea de principiu a modului de acționare a maşinilor de ridicat ca de
exemplu de la acţionare electrică la acţionare hidraulică şi altele asemănătoare;
c) înlocuirea mecanismelor sau a elementelor lor componente din lanţul cinematic cu
alte tipodimensiuni, care diferă de cele prevăzute în documentaţia tehnică iniţială;
d) modificarea de principiu a schemei electrice, hidraulice sau pneumatice de acţionare;
e) înlocuirea totală a instalaţiei electrice, hidraulice sau pneumatice;
f) înlocuirea sau modificarea componentelor de securitate ale maşinii de ridicat cu alte
tipodimensiuni, care diferă de cele prevăzute în documentaţia tehnică iniţială;
În cazul în care pe parcursul efectuării lucrărilor de reparare apar şi alte neconformităţi
care nu au fost tratate în documentaţia tehnică preliminară de reparare, aceasta se completează
cu partea aferentă tratării acestor neconformităţi.
Rezultatele verificării tehnice după reparare, precum şi data (ziua, luna şi anul)
următoarei verificări tehnice periodice se consemnează într-un proces-verbal de verificare
tehnică. Procesul-verbal de verificare tehnică se ataşează la cartea maşinii de ridicat.

8.3 Autorizarea/admiterea functionarii si verificarea tehnica periodica

În cadrul prescripţiei tehnice PT R 1 – 2010 se stabilesc condiţiile referitoare la punerea în

funcţiune şi autorizarea/admiterea funcţionării stivuitoarelor.

86
 Se admite autorizarea funcţionării:
a) stivuitoarelor noi, care fac obiectul prezentei prescripţii tehnice si care respectă
cerinţele privind introducerea pe piaţă, stabilite de reglementările naţionale ce transpun
directivele europene aplicabile (Directiva Maşini 2006/42 EC transpusă în legislaţia naţională prin HG
1029/2008);
b stivuitoarelor vechi, care fac obiectul prezentei prescripţii tehnice, care au
funcţionat şi :
1) provin din Uniunea Europeană :
I. care respectă cerinţele privind introducerea pe piaţă stabilite, prin directivele
europene specifice;
II. care au fost construite anterior intrării în vigoare a directivelor europene aplicabile
şi care au fost introduse pe piaţă cu respectarea reglementărilor naţionale ale statului membru
în care au fost construite;
2) provin din afara Uniunii Europene:
I. care respectă cerinţele prevăzute la introducerea pe piaţă stabilite prin directivele
europene specifice.
Verificarea tehnică în vederea acordării autorizării funcţionării se efectuează de către
personalul din cadrul CNCIR la stivuitoarele autopropulsate şi translatoarele stivuitoare;
Stivuitoarele autopropulsate şi translatoarele stivuitoare se înregistrează în evidenţa ISCIR.
Admiterea funcţionării (la prima punere în funcţiune şi periodic în exploatare) se face de
către RSVTI al deţinătorului/utilizatorului în conformitate cu prevederile prescripţiei tehnice PT
R1-2010 şi se înregistrează în evidenţa acestuia.
admiterea funcţionării - acordul emis de către RSVTI al unui deţinător/utilizator pentru o
instalaţie/echipament, în cazurile prevăzute în prescripţia tehnică aplicabilă, în scopul atestării
faptului că aceea/acel instalaţie/echipament îndeplineşte toate condiţiile şi cerinţele pentru a fi
utilizată/utilizat în condiţii de siguranţă;
Pentru obţinerea autorizării funcţionării maşinii de ridicat, deţinătorul/utilizatorul trebuie să
înainteze la CNCIR o cerere, însoţită de documentaţia tehnică a maşinii de ridicat......conform PT R 1 –
2010.
În vederea efectuării verificărilor şi încercărilor tehnice trebuie îndeplinite, cel puţin,
următoarele condiţii:
a) toate lucrările de montare să fie complet terminate;
b) ………………..
c) elementele componente ale maşinii de ridicat supuse frecării să fie gresate;
d) componentele de securitate, frânele, elementele de prindere şi legare a sarcinii,
dispozitivele de semnalizare, aparatele de comandă şi instalaţia de protecţie împotriva
tensiunilor de atingere să fie verificate şi să corespundă;
e) limitatoarele de sfârşit de cursă să fie montate/reglate în conformitate cu documentaţia
tehnică de însoţire;
f) maşina de ridicat să fie prevăzută cel puţin cu următoarele:
1) inscripţionarea sarcinii maxime;
2) ……………………
3) indicatoare de securitate;
4) inscripţionări de avertizare afişate;
87
5) instrucţiuni de exploatare inclusiv măsurile ce trebuie luate în caz de avarie, întreruperi
şi dereglări ale maşinii de ridicat;
g) personalul de deservire şi personalul auxiliar de deservire să fie autorizat sau instruit, după
caz;

Dacă sunt îndeplinite cerinţele, maşina de ridicat se supune următoarelor:

a) verificări tehnice:
1) verificarea montării ansamblurilor şi subansamblurilor maşinii de ridicat conform
prevederilor documentaţiei tehnice de însoţire şi prezentei prescripţii tehnice;
2) verificarea îmbinărilor nedemontabile ale structurii metalice;
3) verificarea integrităţii şi conformităţii constructive a structurii metalice;
4) ………………………….
5) ……………………..
6) …………………
7) ………………………
8) ……………………….
9) …………………………
10) ………………………
11) verificarea existenţei componentelor de securitate prevăzute în documentaţia
tehnică;
b) încercări tehnice:
1) încercări în gol, care se efectuează prin acţionarea mecanismelor maşinii de ridicat,
fără ca maşina de ridicat să fie încărcată cu sarcină; cu această ocazie se verifică ţi
funcţionarea componentelor de securitate, cu excepţia limitatorului de sarcină şi/sau de
moment;
2) încercări în sarcină, care se efectuează atât static cât şi dinamic în condiţiile stabilite de
producător prin documentaţia tehnică (numai după ce încercările în gol au dat rezultate
corespunzătoare), astfel:
I. încercarea statică se realizează cu sarcina de încercare ridicată la circa 100 mm de
sol, timp de 10 minute. Calculul sarcinii de încercare trebuie să ţină seama de valorile
coeficientului de încercare statică astfel încât să se poată garanta un nivel adecvat de
securitate; coeficientul de încercare statică este 1,25 pentru maşinile de ridicat în condiţiile în care
nu este precizat în documentaţia tehnică a maşinii de ridicat. Nu se admite nicio deformaţie
remanentă a structurii portante a maşinii de ridicat.
II. încercările dinamice se realizează cu sarcina maximă de utilizare multiplicată cu
coeficientul de încercare dinamică numai dacă maşina de ridicat s-a comportat
corespunzător la încercarea statică, măsurarea săgeţii şi încercarea de etanşeitate, după caz.
Coeficientul de încercare dinamică este egal cu 1,1 în condiţiile în care nu este precizat în
documentaţia tehnică a maşinii de ridicat.
NOTĂ: Încercarea dinamică se efectuează numai dacă circuitul de comandă al
maşinii de ridicat permite mai multe mişcări simultane în condiţiile cele mai defavorabile.
3) ……………………..
4) încercări de etanşeitate se efectuează cu sarcina nominală, prin acţionarea
mecanismelor maşinii de ridicat. După întreruperea acţionării, sarcina nu trebuie să coboare timp
88
de 10 minute peste limitele prevăzute în documentaţia tehnică a maşinii de ridicat şi nu trebuie să
se constate scăpări de fluid;
5) alte încercări se efectuează numai dacă sunt prevăzute în documentaţia tehnică a
maşinii de ridicat.

După efectuarea verificărilor şi încercărilor tehnice prevăzute anterior

producătorul sau persoana juridică autorizată care a efectuat montarea, menţionează
rezultatele verificărilor şi încercărilor în procesul-verbal cu probe de casă.
Verificarea tehnică în vederea autorizării funcţionării maşinilor de ridicat menţionate se
efectuează de către personalul din cadrul CNCIR.
La verificarea tehnică trebuie să participe RSVTI al deţinătorului/utilizatorului,
personalul de deservire şi personalul auxiliar de deservire al maşinii de ridicat, după caz,
reprezentantul persoanei juridice autorizate care a efectuat montarea maşinii de ridicat, unde este
cazul, reprezentantul persoanei juridice autorizate care asigură întreţinerea şi revizia maşinii de
ridicat .
Personalul de deservire desemnat pentru efectuarea manevrelor în timpul verificării tehnice
trebuie să fie autorizat pentru maşina de ridicat respectivă.
În vederea autorizării funcţionării, personalul din cadrul CNCIR, se asigură că verificările şi
încercările prevăzute sunt efectuate cu rezultate corespunzătoare.
Autorizarea funcţionării maşinii de ridicat se acordă numai după ce au fost efectuate
activităţile prevăzute, iar rezultatele verificărilor tehnice sunt corespunzătoare, prin
întocmirea unui proces-verbal de verificare tehnică, unde se consemnează parametrii de
funcţionare şi data efectuării următoarei verificări tehnice (ziua, luna şi anul).
Dacă rezultatele verificării tehnice sunt necorespunzătoare, neconformităţile se
consemnează în procesul-verbal de verificare tehnică şi nu se acordă autorizarea funcţionării.
În cazul în care întreţinerea şi revizia nu este asigurată de o persoană juridică autorizată
nu se acordă autorizarea funcţionării maşinii de ridicat.
Termenul de valabilitate al autorizării funcţionării maşinii de ridicat este de maxim 3 ani.
Pentru fiecare maşină de ridicat care a obţinut autorizarea funcţionării se întocmeşte o
carte a maşinii de ridicat, ce trebuie să conţină:
a) documentaţia tehnică de însoţire;
b) partea de evidenţă a verificărilor, care se compune din:
1) copertă fixă;
2) parte legată cu coperta ce conţine informaţii referitoare la amplasare şi verificările
tehnice efectuate;
3) parte prevăzută cu sistem de ataşare a documentelor şi documentaţiilor întocmite pe
toată durata de utilizare a maşinii de ridicat.
Cartea stivuitorului se păstrează de către deţinător/utilizator.
Pentru fiecare stivuitor trebuie să existe un registru de supraveghere, care trebuie păstrat în
condiţii bune la maşina de ridicat.
Înscrierile în registru trebuie să fie vizibile, lizibile şi de neşters, nefiind permise corecturi
sau ştersături ci numai anulări contrasemnate de persoana care le-a efectuat.
Registrul de supraveghere a maşinii de ridicat se întocmeşte conform modelului
prezentat în prescripţia tehnică PT R1-2010 şi se vizează de către RSVTI al
89
deţinătorului/utilizatorului.
În registru sau în carnet pot face înscrieri personalul de deservire, RSVTI, factorii
responsabili ai deţinătorului/utilizatorului (conducerea deţinătorului/ utilizatorului şi persoanele
însărcinate în scris de către aceasta), precum şi alte persoane din exploatare, conform
atribuţiilor ce le revin prin instrucţiunile interne.
Deservirea stivuitoarelor care fac obiectul prezentului suport de curs se realizează
numai de personal de deservire autorizat, în conformitate cu prevederile prescripţiei tehnice CR 8 –
2009.
Personalul de deservire autorizat pentru stivuitoare se numeste stivuitorist.
Verificările tehnice periodice în vederea acordării autorizării funcţionării încontinuare se
efectuează în aceleaşi condiţii în care se efectuează verificarea tehnică in vederea
autorizării/admiterii funcţionării.
Dacă rezultatele verificării tehnice periodice, comparativ cu prevederile documentaţiei
tehnice a maşinii de ridicat, au corespuns, se întocmeşte un proces-verbal de verificare tehnică,
prin care se acordă autorizarea funcţionării, stabilindu-se şi data (ziua, luna şi anul) următoarei
verificări tehnice periodice, care este de maxim 2 ani. Data următoarei verificări tehnice
periodice se stabileşte în funcţie de complexitatea, locul de instalare, condiţiile de mediu şi
regimul de funcţionare, vechimea în serviciu şi starea tehnică ale maşinii de ridicat.
Dacă rezultatele verificării tehnice sunt necorespunzătoare, neconformităţile se
consemnează în procesul-verbal de verificare tehnică şi nu se acordă autorizarea/admiterea
funcţionării în continuare.
Procesul-verbal de verificare tehnică se ataşează la cartea maşinii de ridicat-partea de
exploatare, respectiv în evidenţa deţinătorului/utilizatorului.
Este interzisă utilizarea/exploatarea, menţinerea în funcţiune a maşinii de ridicat cu
termenul de valabilitate al autorizării/admiterii funcţionării depăşit.
Verificarea tehnică periodică se efectuează în aceleaşi condiţii în care se efectuează
verificarea tehnică in vederea autorizării/admiterii funcţionării.
La verificarea tehnică periodică maşina de ridicat este supusă la verificări şi încercări.
Cu ocazia verificării tehnice periodice se verifică dacă registrul de supraveghere este
completat corect şi ţinut la zi şi dacă întreţinerea şi revizia maşinii de ridicat se efectuează
planificat, în condiţii corespunzătoare, de către persoane juridice autorizate şi se asigură
funcţionarea acesteia în condiţii de siguranţă.
Maşinile de ridicat care deţin autorizarea funcţionării sunt supuse unor verificări tehnice
pentru repunerea în funcţiune, înainte de termenul stabilit pentru verificarea tehnică periodică, în
următoarele cazuri:
a) dacă se aduc modificări ale configuraţiei la maşina de ridicat, conform
instrucţiunilor din documentaţia tehnică dată de producător sau instrucţiunilor din
documentaţia tehnică de montare;
b) dacă maşina de ridicat a suferit modificări faţă de documentaţia tehnică dată
de producător şi/sau documentaţia tehnică de montare, ulterior unei acţiuni de reparare, dar
care nu au dus la modificarea performanţelor iniţiale, a scopului sau a tipului acesteia.

90
MENTENANŢA ŞI VERIFICAREA TEHNICĂ

Pentru utilizarea în condiţii de siguranţă a maşinilor de ridicat, care se supun prevederilor

Prescripţiei Tehnice PT R 1-2010 • Cerinţe tehnice privind montarea, punerea în funcţiune,
utilizarea, repararea şi verificarea tehnică a stivuitoarelor, este necesară efectuarea pe întreaga
durată de viaţă fizică a acestora a unor lucrări de prevenire şi de înlăturare a uzurilor şi
defecţiunilor tehnice.

- LUCRĂRI DE MENTENAŢĂ
Lucrările de mentenanţă trebuie să fie efectuate numai de:
– producător/reprezentantul autorizat al producătorului, exclusiv pentru maşinile de ridicat
fabricate de producător;
– o persoană juridică autorizată de ISCIR pentru efectuarea lucrărilor de mentenanţă.
Dacă lucrările de mentenanţă a maşinii de ridicat se efectuează de producătorul acesteia sau de
reprezentantul autorizat al producătorului, nu este necesară obţinerea autorizaţiei de
mentenanţă din partea ISCIR. Reprezentantul autorizat al producătorului trebuie să ataşeze la
documentaţia tehnică a maşinii de ridicat scrisoarea de împuternicire emisă de producător.
Pentru activităţile desfăşurate pe teritoriul României, de reprezentantul autorizat al
producătorului, scrisoarea de împuternicire va conţine:
– denumirea producătorului;
– adresa producătorului;
– denumirea reprezentantului autorizat al producătorului;
– adresa reprezentantului autorizat al producătorului;
– împuternicirea acordată reprezentantului autorizat al producătorului, cu precizarea
activităţii (mentenanţă maşini de ridicat);
– datele de identificare a maşinilor de ridicat pentru care se dă împuternicirea;
– angajamentul prin care la apariţia unei modificări a relaţiei dintre parteneri (producător şi
reprezentant autorizat al producătorului), care să ducă la suspendarea sau anularea
împuternicirii date, acest lucru să fie comunicat la ISCIR într-un interval de timp rezonabil.
Lucrările de mentenanţă a maşinilor de ridicat la care constructiv se pot ataşa mai multe
tipuri de elemente purtătoare de sarcină (cârlig, furci, platformă etc.) şi pot lucra în regim
permanent/nepermanent de stivuitor va fi efectuată de persoane juridice autorizate de ISCIR.
Condiţia de bază pe care trebuie să o îndeplinească lucrările de mentenanţă la maşini de
ridicat şi componente de securitate destinate acestora este asigurarea funcţionării în condiţii de
siguranţă pe toată durata de viaţă fizică a maşinilor de ridicat.

- Întreţinerea stivuitoarelor
Întreţinerea se va efectua periodic, conform instrucţiunilor de mentenanţă date de
producător în documentaţia tehnică a maşinii de ridicat.
Principalele lucrări de întreţinere sunt:
a) curăţarea maşinii de ridicat;
b) controlul nivelului uleiului;
c) verificarea stării de uzură a lagărelor şi a bunei funcţionări a sistemului de ungere;
91
 d) ungerea pieselor supuse frecării, conform schemei de ungere;
e) verificarea uzurii cablurilor sau lanţurilor de tracţiune şi a fixării acestora;
f) verificarea funcţionării componentelor de securitate şi reglarea acestora;
g) verificarea funcţionării mecanismelor maşinii de ridicat;
h) strângerea şi verificarea elementelor de îmbinare şi a articulaţiilor;
i) verificarea funcţionării sistemului electric de forţă, de comandă şi de iluminare şi
semnalizare;
j) verificarea rezistenţei de izolaţie şi a rezistenţei prizei de punere la pământ a
echipamentelor electrice;
k) verificarea funcţionării şi etanşeităţii circuitelor hidraulice şi pneumatice.

- Repararea maşinilor de ridicat

Repararea se va efectua conform instrucţiunilor de mentenanţă date de producător în
documentaţia tehnică a maşinii de ridicat şi ori de câte ori se constată o defecţiune. Aceste
lucrări constau în remedierea ansamblurilor şi subansamblurilor ale căror componente prezintă
defecţiuni. Componentele de uzură se vor înlocui la intervalele de timp stabilite de producător,
indiferent de starea de uzură din momentul înlocuirii.
Componentele de securitate defecte se vor înlocui cu altele noi de aceeaşi tipodimensiune, cu
prezentarea declaraţiei de conformitate EC sau CS.
Producătorul, reprezentantul autorizat al producătorului sau persoana juridică autorizată de
ISCIR va ţine la zi evidenţa lucrărilor de mentenanţă efectuate într-un registru şi/sau în format
electronic.
Pentru prevenirea avariilor şi accidentelor, la efectuarea lucrărilor de mentenanţă se vor lua
măsuri corespunzătoare, respectându-se, în special, următoarele:
a. înainte de oprirea unei maşini de ridicat, conducătorul echipei de mentenanţă va
înştiinţa stivuitoristul în cauză, cât şi pe cei de pe maşinile de ridicat învecinate,
după caz, stabilind şi locul de staţionare; de asemenea, va fi anunţat şi
electricianul de exploatare de la locul de muncă respectiv;
b. se vor lua măsuri corespunzătoare pentru împiedicarea punerii în funcţiune
accidentale a maşinii de ridicat;
c. toate materialele şi sculele necesare efectuării lucrărilor pe stivuitoare vor fi
păstrate numai în cutii bine fixate;
d. după terminarea lucrărilor de mentenanţă se vor remonta toate carcasele,
apărătorile de protecţie, etc. şi se va verifica buna funcţionare a mecanismelor, a
componentelor de securitate, a dispozitivelor de semnalizare, precum şi a
aparatelor de comandă;
e. lucrările efectuate şi durata acestora se vor consemna în registrul de
supraveghere a maşinii de ridicat sub semnătură;
f. repunerea în funcţiune a maşinii de ridicat se va face numai după finalizarea
tuturor lucrărilor.
Persoana juridică autorizată de ISCIR sa răspunda de buna funcţionare a maşinii de ridicat şi
de calitatea lucrărilor efectuate conform prevederilor instrucţiunilor elaborate de producătorul
maşinii de ridicat şi de producătorul componentelor de securitate, precum şi conform
prevederilor standardelor aplicabile în vigoare.
92
 Reglarea componentelor de securitate se poate face numai în modul şi în limitele precizate
de producătorul acestora în instrucţiunile elaborate şi puse la dispoziţie.
În registrul de supraveghere a maşinii de ridicat, şeful echipei de mentenanţă va consemna
felul lucrărilor de mentenanţă şi principalele operaţii efectuate.
Lucrările de reparare efectuate la maşinile de ridicat aflate în exploatare şi înregistrate în
evidenţa ISCIR care au dus la modificări faţă de proiectul iniţial, dar care nu au dus la modificarea
performanţelor iniţiale, a scopului sau a tipului acestora, vor fi supuse unor verificări tehnice
după reparare.
Lucrările executate în cadrul reparaţiilor la maşinile de ridicat sunt următoarele:
– înlocuirea sau modificarea construcţiei metalice, refacerea sau remedierea îmbinărilor sudate a
elementelor de rezistenţă;
– transpunerea de principiu a modului de acţionare a maşinii de ridicat;
– modificare de principiu a schemei electrice de acţionare;
– înlocuirea totală a instalaţiei electrice;
– înlocuirea sau modificarea dispozitivelor de siguranţă ale maşinilor de ridicat cu alte
tipodimensiuni, care diferă de cele prevăzute în proiectul iniţial;
– înlocuirea completă a frânei cu alte tipodimensiuni, care diferă de cele prevăzute în proiectul
iniţial.

93
 CAP. 9: AVARII SI ACCIDENTE PRODUSE LA
STIVUITOARE. MASURI DE PREVENIRE SI ELIMINARE

9.1. CAUZELE AVARIILOR SI ACCIDENTELOR

Stivuitoarele, prin natura lor, prin modul lor de funcţionare, prezintă unele particularităţi,
datorita:
- duratei relative scurte de lucru , la un obiectiv sau la un loc de lucru , când pregătirile care
se fac înainte de punerea in funcţiune a instalaţiei de ridicat sunt in majoritatea cazurilor de un
nivel calitativ foarte scăzut, uneori sunt chiar neglijabile;
- duratei scurte de lucru, la un obiect, când sunt necesare deplasări repetate ale
instalaţiilor de ridicat, in consecinţa apar la aceste solicitări suplimentare, datorita manipulărilor
transporturilor care fac sa se reducă din capacitatea lor de funcţionare;
- condiţiilor diferite de lucru de la un şantier la altul , de la o zona la alta (din punct de
vedere teritorial), ceea ce face ca diversitatea mare de operaţii la care trebuie sa participe
stivuitoarele; contribuie la grăbirea procesului de uzura al acestora.
Principalele particularităţi prezentate nu incearca sa justifice inevitabilitatea avariilor si
accidentelor ci sa atragă in mod deosebit atenţia ca ele se pot produce, dar in acelaşi timp pot fi
evitate, experienta acumulata, in domeniul folosirii instalaţiilor de ridicat ne conduce la
convingerea ca acolo unde exista o preocupare permanenta si atenta asupra modului de utilizare
exista si o mare siguranţa in lucru.
Gruparea avariilor si accidentelor
După natura lor, avariile pot fi cu accidente umane si fără accidente umane.
Atât avariile cu accidente umane cat si cele fără accidente umane, după cauzele care le-au
produs, se pe grupa astfel:
- avarii cauzate de personalul de deservire
- avarii cauzate de exploatarea necorespunzatoare a stivuitoarelor
- avarii datorate unor instalaţii de ridicat necorespunzatoare
- alte cauze, diferite de cele anterioare.
Avarii cauzate de personalul de deservire
Aceste avarii pot fi împărţite astfel:
- avarii produse de personalul de deservire neinstruit sau slab instruit.
-avarii produse de personalul de deservire in stare fizica necorespunzatoare (bolnav,
obosit, în stare de ebrietate, stare deprimata),
- avarii produse datorita lipsei de personal de deservire (lipsa personalului de întreţinere si
revizii, lipsa legatarilor sau existenta unui personal slab neinstruit).
Avarii cauzate de exploatarea neraţionala a stivuitoarelor
Aceste avarii pot fi împărţite astfel:
- avarii produse datorita nerespectării prescripţiilor tehnice - condiţii de lucru
- depăşirea sarcinilor nominale de ridicat - nerespectarea parametrilor tehnici constructivi
- montajul necorespunzător al instalaţiilor de ridicat prin nerespectarea indicaţiilor de
montaj

94
 - nerespectarea întreţinerilor si reviziilor periodice de menţinerea stării tehnice normale de
lucru a macaralei - avarii produse ca urmare a nerespectării instrucţiunilor de supraveghere
tehnica in exploatarea stivuitoarelor, care in cea mai mare parte coincide cu cele date de
prescripţiile tehnice proprii ale fiecărei instalaţii de ridicat.
- nerespectarea obligaţiilor generale de lucru cu stivuitoarele
- nerespectarea obligaţiilor înainte de începerea lucrului, in timpul lucrului si la terminarea
acestuia de către personalul de deservire - neefectuarea verificărilor si controlului zilnic si
periodic.
Avariile cauzate de folosirea unor instalaţii de ridicat necorespunzătoare
Aceste avarii pot fi împărţite astfel:
- avarii produse datorita unor defecţiuni la instalaţia electrica
- prin menţinerea in lucru a unor instalaţii improvizate
- lucrul cu dispozitive de protecţie, de siguranţa si semnalizare defecte
- menţinerea în exploatare a mecanismelor cu frâne electromagnetice sau electrohidraulice
nereglate, defecte, etc.
- utilizarea unui sistem necorespunzator de iluminare propriu al macaralei
- avarii produse datorita unor defecţiuni ale mecanismelor
- sisteme de frânare nereglate sau defecte(centuri de frâna sau saboţi, ferodou uzat,
cilindrilor electrohidraulici cu pierderi de presiune in timpul lucrului)
- sisteme de acţionare nesigure ( motoare Diesel sau Diesel-electrice, a căror capacitate a
scăzut sub nivelul nominal datorita uzurii, motoare electrice neprotejate, etc.)
- transmisii cu funcţionare anormala (roti dinţate uzate, arbori solicitaţi in timp peste limitei
prescrise, transmisii hidraulice nesigure prin pierderi de presiune in sarcina, etc.)
- avarii produse datorita unor defecţiuni ale construcţiei metalice
- tensiuni si deformaţii remanente , in special in zonele sudate
- deformaţii din timpul lucrului ale longeroanelor, contravântuirilor si altor elemente
neremediate în timp
- fisuri vizibile si invizibile nesesizate atât la elementele construcţiei metalice cat si la
cordoanele de sudura, in special la cele de rezistenta.
Alte cauze care pot produce avarii si accidente la stivuitoare
Aceste cauze pot fi :
- acţiunea unor sarcini de scurta durata, accidentale, neprevăzute (rafale de vânt puternice
explozii, etc.)
- calamităţi ( alunecări de teren, cutremure, inundaţii) in zonele de lucru ale instalaţiilor de
ridicat
- defecte ascunse in materialul elementelor portante (sufluri , incluziuni nemetalice,
ecruisari ) care duc la ruperea sau distrugerea acestora după un anumit număr de cicluri de lucru
- tamponări in zona de lucru cu alte mijloace sau utilaje
După cum se poate constata cu uşurinţa si din gruparea avariilor, cauzele producerii
acestora se pot grupa astfel:
a) cauze dependente de acţiunea personalului de deservire (exploatare, asistenta tehnica,
control urmărire si supraveghere)
b) cauze independente de acţiunea personalului de deservire ( acţiunea unor sarcini
neprevăzute calamităţi, defecte ascunse in material)
95
 c) cauze combinate, adică acţiunea simultana in diverse proporţii care contribuie la
avarierea instalaţiei de ridicat

a) Cauze dependente de acţiunea personalului de deservire

Aceste cauze sunt dependente de :
- organizarea locului de lucru necorespunzătoare, cerinţelor tehnice de funcţionare a
stivuitoarelor
- amplasarea pe terenuri ale căror capacitate portanta este sub nivelul admisibil
- cai de acces pentru transport si spatii de depozitare necorespunzatoare
- folosirea stivuitoarelor in diferite locuri de lucru fără stabilirea prealabila a tehnologiei
lucrărilor cu fise tehnologice sau dispozitive de lucru, in care sa fie precizate toate datele
necesare unei execuţii in deplina siguranţa a lucrărilor de construcţii - montaj
- folosirea unor stivuitoare necorespunzătoare, a căror stare tehnica se afla mult sub
nivelul normal, adică instalaţia de ridicat prezintă defecţiuni vizibile
- utilizarea stivuitorului de către personal de deservire neautorizat
- personal de întreţinere si reparaţii — utilizarea stivuitoarelor in condiţii diferite de
prescripţiile tehnice proprii ale acestora si de normele de supraveghere tehnica ISCIR
- depăşirea sarcinii nominale
- ridicarea de sarcini (piese, grupuri de piese, obiecte) cu dispozitive de prindere sau de
legat improvizate, neverificate sau necorespunzătoare din punct de vedere al capacităţii formei
sau modului de prindere
- lucrul cu stivuitoarele in zone periculoase (in apropierea reţelelor electrice de înalta
tensiune, surselor de explozivi, etc.) fara a lua masurile de securitate corespunzătoare,
- exploatarea unui grup de stivuitoare pe aceeaşi suprafaţa de lucru sau obiectiv, fara
luarea masurilor corespunzătoare pentru evitarea ciocnirii, lovirii acestora,
- lucrul pe timp de noapte , ceata sau apropierea unor surse de praf, fum , etc. fara a se lua
măsurii necesare de iluminare , de semnalizare sau avertizare,
- folosirea stivuitoarelor când viteza vântului depăşeşte limitele prescrise, fie in cartea
tehnica, fie in normele de supraveghere tehnica,
- efectuarea montajului stivuitoarelor (total sau parţial) fara a cunoaşte in prealabil
tehnologia de montaj , particularităţile acesteia,
- comandarea efectuării simultane a unor operaţii in timpul lucrului fara a fi permisa prin
notificare tehnica sau instrucţiunile proprii de exploatare.
b. Cauze independente de acţiunea personalului de deservire
Producerea avariilor si accidentelor la stivuitoare , ale căror cauze nu depind si nu pot fi
influenţate de acţiunea personalului de deservire , direct sau indirect , este mai rar întâlnita si
depinde de mărimea sau modul de acţionare a unor sarcini neprevăzute , a efectelor date de
anumite defecţiuni interne aii materialelor, etc. Cauze independente de acţiunea personalului de
deservire pot fi :
- acţiunea vântului in rafale puternice , mai ales in zona de est a tarii , acţiune care nu poate
fi prevăzuta sau preîntâmpinata , dar care poate fi evitata printr-o poziţie corespunzătoare a
instalaţie de ridicat , astfel încât efectul sa se reducă la minim; va trebui insa ca la baza amplasări
stivuitoarelor sa stea datele statistice care evidenţiază pe o perioada mai lunga de timp, apariţia
rafalelor, direcţia si intensitatea lor.
96
 - calamităţi, si anume cutremure, explozii ale unor materiale explozive datorate unor cauze
din afara sferei de activitate.
- defecte ascunse in materialiceşte defecţiuni apar după un nr. de ore de funcţionare,
formând zona de slaba rezistenta, care cedează la majoritatea cazurilor fara a putea fi semnalata
o avertizare perceptibila. Zonele de slaba rezistenta sunt foarte periculoase.
Sunt tot atât de periculoase si defectele ascunse, care provoacă zone de slaba rezistenta iar
diagonalele construcţiei metalice dar care sesizate la timp pot fi înlăturate prin înlocuirea
acestora
Defectele ascunse provoacă, la solicitări in timp , deformaţii sau chiar fisuri. Cauzele
menţionate mai sus sunt doar o parte din cauzele care pot produce avarii si accidente , ele apar
mai rar comparativ cu cele dependente de acţiunea personalului de deservire a
stivuitorului. Totuşi ele pot apare cu urmări chiar foarte grave.
c) Cauze combinate ale producerii avariilor si accidentelor
Când se analizează cauzele care au provocat o anume avarie sau un anumit accident , se
constata sunt legate de mai mulţi factori, se face aprecierea ca , exista o cauza care reprezintă cu
pondere influenţă cea mai mare , însoţită si de alte cauze mai puţin importante, care fie ca au
generat-o pe cea principal; fie ca au dus la grăbirea efectului producerii avariei.
Cauzele pot fi combinate , de exemplu:
- depăşirea momentului sarcinii
- combinarea mişcărilor
In ambele exemple cauzele se datoreaza în aceeaşi măsura organizării necorespunzătoare a
locului de munca, nerespectării instrucţiunilor, normelor de supraveghere tehnica, utilizării
stivuitoarelor în condiţii diferite de prescripţiile tehnice proprii ale acestora.
Exemple de abateri de la normele de securitate in munca
- Este interzisa ridicarea sau coborârea furcilor(cu sau fără sarcină) în timpul deplasării
autostivuitorului;
- In timpul transportului cu autostivuitorul, precum şi la ridicarea/coborîrea furcilor
(încărcate sau nu), nici o persoana nu are voie să staţioneze la o distantă mai mică de 2,5
m de utilaj si în nici un caz. sub sarcina ridicată;
- în cazul în care încărcarea împiedică vizibilitatea conducătorului,acesta va fi dirijata de o
alta persoana;
- Manevrele în zona de lucru trebuie făcute cu viteză redusă si cu multă atenţie, numai
după ce conducătorul autostivuitorului s-a asigurat că nu sunt persoane în apropiere;
- Este interzisa să se transporte persoane in cabine, pe scările şi pe părţile laterale ale
mijloacelor de transport intern a marfurilor (stivuitoare, transpalete etc.), pe lest, pe
furci, pe paletele goale sau încărcate;
- Riscul de vătămare prin trecerea roti libere peste piciorul victimei este mult diminuat
datorita apărătorilor laterale de cauciuc;
- Stivuitoristul va verifica prezente acestor apărători pe ambele pari laterale ale
stivuitorului cu turn retractabil si care se deplasează cu sarcina in dreapata
conducătorului;
- Căderea mărfurilor neasigurate pe palet ; deserventul este protejat de grilajul utilajului;
- Este interzisa manipularea (descărcarea / încărcarea) sarcinii de către muncitori,când
aceasta este suspendata pe furci;
97
 Ca măsura organizatorica de securitate in munca, in spatii aglomerate :
Stivuitoristul are obligaţia să utilizeze ,dacă este cazul mijloace de blocare a zonei de
manevra cu insemnul "Accesul interzis", pe care le va amplasa în zonele laterale fată de utilaj pt.
culoarul sau zona de manevră aglomerată, în scopul delimitării şi izolării acestor spaţii de
accesul persoanelor.
Lipsa opritorului mecanic pe calea de rulare a suportului furcilor, poate determina
ieşirea acestuia din ghidaje

9.2. MASURI DE PREVENIRE A AVARIILOR SI ACCIDENTELOR LA STIVUITOARE

- Conducerea autostivuitoarelor se va face numai de către persoane a căror vârstă a

depăşit 18 ani.
- Autorizarea acestora se face pe baza de şcolarizare si verificare a cunoştinţelor conform
prevederilor din prescripţiile tehnice ISCIR în vigoare.
- În timpul exploatării, conducătorul este obligat să poarte asupra sa autorizaţia de
stivuitorist
Conducătorii de autostivuitoare trebuie să respecte următoarele:
a) Să cunoască si să aplice întocmai prevederile prescripţiilor tehnice-colecţia ISCIR si ale
instrucţiunilor speciale referitoare la exploatarea utilajului pentru a care a fost autorizat si car
este autorizat să funcţioneze.
b) Să nu transporte persoane in cabine, pe scările şi părţile laterale ale acesteia, pe lest, pe
furci, pe paletele goale sau încărcate;
c) Să asigure stabilitatea si siguranţa încărcăturii;
d) Să nu permită persoanelor străine să conducă utilajul;
e) Cheia de la întrerupătorul principal se va păstra de către conducătorul autostivuitorului;
este interzisă predarea acestei chei persoanelor străine; la părăsirea temporară a
autostivuitorului, conducătorul acestuia va deconecta curentul electric prin scoaterea cheii de la
întrerupătorul principal.
f) Să evite pornirea sau oprirea bruscă, pentru a preveni căderea sarcinilor sau răsturnarea
utilajului .
g) Să controleze starea tehnica a utilajului, să verifice dacă sistemul hidraulic, cel de
frânare, de direcţie, de semnalizare si dispozitivele de siguranţă funcţionează corect, făcând
probe de lucru (ridicare - coborâre sarcină, înclinare înainte – înapoi a catargului, etc.).
h) Să utilizeze , dacă este cazul , mijloace de blocare a zonei de manevra cu însemnul
"Accesul interzis", pe care le va amplasa în zonele laterale fată de utilaj pe culoarul sau zona de
manevră aglomerată, în scopul delimitării şi izolării acestor spaţii de accesul persoanelor.
i) Să se prezinte anual la examenul medical, respectiv la examinarea cunoştinţelor în faţa
comisiei din cadrul magazinului.
La exploatarea autostivuitoarelor trebuie respectate următoarele:
a. Este interzis sa fie conduse de muncitori bolnavi, sub influenta alcoolului,obosiţi sau
care au primit sancţiuni cu suspendare pe timp limitat sau definitiv a dreptului de conducere;
b. Este interzisa utilizarea autostivuitoarelor cu stare de întreţinere necorespunzătoare
(sistemul de frânare, de direcţie si de semnalizare defect, respectiv scurgere carburanţi si
lubrifianţi, lipsa buşoanelor de la rezervor,etc.) ;
98
 c. Este interzisă ridicarea persoanelor cu autostivuitorul ,in afara situaţiilor când se
foloseşte echipamentul tehnic adiţional autorizat in acest scop.
d. Autostivuitoarele cu stare tehnica necorespunzătoare sau care prezintă defecţiuni la
cadru de ridicare a sarcinii nu trebuie admise in exploatare.
e. In cazul când se constata unele defecţiuni in funcţionarea autostivuitoarelor (zgomote
suspecte, scântei la electromotoare precum si alte fenomene neobişnuite in funcţionare
mecanismului de acţionare hidraulica sau electrica sau in cazul altor ansambluri) conducătorii
sunt rugaţi sa oprească lucrul si sa aducă la cunoştinţa despre aceasta conducătorului locului de
munca. Lucrul se va reîncepe numai după înlăturare defecţiunilor constatate.
Mărfurile (lăzi, cutii, etc) încărcate pe paleti, trebuie să formeze o stivă uniformă,
centrată si asigurata fata de palet; pentru ca mărfurile să nu se deplaseze în timpul manevrelor
de deplasare sau urcare/coborâre, acestea se vor asigura si ancora cu benzi elastice speciale
si/sau folie.
Stivuitoristul autorizat va verifica înainte de manevrare, îndeplinirea acestor condiţii,
precum si tipul si calitatea paletului ("europalet",fără elemente lipsă sau deterioate) fiindu-i
interzis să execute cu autostivuitorul manevrele de deplasare,urcare/coborâre a sarcinilor, în alte
condiţii.
• încărcătura care se transportă sau se ridică, trebuie să fie uniform distribuită pe
suprafaţa paletului si să aibe greutatea,respectiv poziţia centrului de greutate, corespunzătoare
indicaţiilor din diagrama de sarcini afişată în cabina utilajului.
• In cazul în care apare tendinţa de pierdere a stabilităţii utilajului, se va coborî imediat
sarcina pe sol luându-se măsurile ce se impun pentru restabilirea echilibrului.
• inainte de a cobori încărcătura, se va examina cu atenţie terenul pe care urmează a se
aşeza sau stivui, acesta trebuind să fie curat si eliberat de orice obstacol.
• Introducerea sau scoaterea furcii de sub sarcina sau paleta, trebuie făcuta lent, fără
smucituri si viteza redusa
• In cazul în care încărcarea împiedică vizibilitatea conducătorului, acesta va fi dirijat de
o altă persoană.
• Pentru realizarea unei vizibilităţi maxime, deplasare a (marsul) electrostivuitorului cu cu
sarcina in dreapta ,se va face numai pe direcţia "longitudinală a utilajului "(paralelă cu furcile), în
sensul "stingă conducătorului”. Sensul "dreapta conducătorului" este admis numai in fata stivei
(raftului).
• Deplasarea motostivuitorului se va face numai in sensul „înainte"; mersul,,înapoi " este
permis numai pentru efectuarea intoarcerilor, ieşirilor din locuri inguste, precum si la coborirea
de sarcina a pantelor”, conform prevederilor cărţii tehnice.
• Este interzisă încărcarea stivuitorului peste sarcina admisă a capacităţii de ridicare.
Manevrele în zona de lucru trebuie făcute cu viteză redusă si cu multă atenţie, numai după ce
conducătorul autostivuitorului s-a asigurat că nu sunt persoane în apropiere.
• Este interzisa manipularea (descarcarea/incarcarea) sarcinii de către muncitori, când
aceasta este suspendata pe furci.
• Circulaţia lor se va face pe căile de acces stabilite si marcate în acest sens. Pentru
evitarea derapării, căile de acces vor fi curătate, în permanentă de urme de ulei,carburanţi si
noroi. Pe timp de iarnă, căile de acces din exterior, se vor păstra curătate, sau presărate cu
materiale antiderapante (sare,nisip,etc).
99
 • Viteza de deplasare trebuie adaptată la condiţiile drumului. Aceasta nu va depăşi
10[km/h] pe căile de acces, 5 [km/h] în interiorul magaziilor şi 2-3 [km/h],în locurile înguste.
Viteza de deplasare se va micşora obligatoriu si se vor emite semnale acustice, în următoarele
situaţii:
- în locuri aglomerate.
- în locuri în care îsi desfăşoară activitatea grupuri de persoane.
- la trecerea pe lîngă usi.
- a curbe si intersecţii,precum si la mersul înapoi(în direcţia sarcinii).
- la trecerea prin porţi.
• In timpul mersului este interzisă urcarea sau coborârea de pe autostivuitor, precum si
efecuarea unor manevre de degajare a spaţiului sau culoarului de deplasare a utilajului
(înlăturarea din drum a unor cărucioare sau obstacole,deschiderea uşilor sau porţilor de
acces,etc). In timpul transportului cu autostivuitorul,precum si la ridicarea /coborirea
furcilor(încărcate sau nu), nici o persoană nu are voie să staţioneze la o distantă mai mică de
2,5[m] de utilaj si, în nici un caz, sub sarcina ridicată.
Este interzis să se ridice si să se transporte sarcinile, numai pe vârful furcilor. Este interzisă
transportul cu autostivuitorul prin târâre directă a materialelor sau utilajelor,cu excepţia celor
prevăzute cu săniei;
Transportarea paletilor, suprapusi, este permisă numai dacă sunt asigurate stabilitatea
sarcinii, pilotarea si vizibilitatea. Nu trebuie depăşită capacitatea de ridicare. Este interzisă
ridicarea sau coborirea furcilor (cu sau fără sarcină) în timpul deplasării autostivuitorului.
• Manevra de depăşire a altor utilaje, in interior, este permisa numai daca este absoluta
nevoie si numai după ce conducătorul autostivuitorului s-a asigurat ca manevra nu prezintă
pericol pentru circulaţie.
Depăşirea cu electrostivuitorul a cărucioarelor manuale si a clienţilor,este admisa numai
prin partea stingă a sensului de mers,cu mers încetinit, semnalizînd cel puţin de la 5[m].
• Deplasarea autostivuitorului cu sau fara sarcină, este admisă numai pe drumuri
netede si cu cadrul (catargul) in poziţie de transport; deplasarea se va face cu sarcina ridicată
la cel mult 250-300 [mm] de la sol, iar cadrul dispozitivului de ridicat va fi înclinat inapoi astfel
încât să se asigure o stabilitate corespunzătoare a sarcinii.
• Deplasarea autostivuitorului cu sarcina ridicată mai mult de 300 [mm] fată de sol, este
permisă numai la operaţia de ridicare si se va executa numai în fata stivei
• Transportul cu autostivuitorul a substanţelor toxice, caustice, explozive, etc. se va
efectua numai dacă acestea sunt ambalate conform instrucţiunilor de ambalare si transport
specifice si legale,pe care conducătorii utilajului sunt obligaţi să Ic cunoască si să le respecte.
• Transportul carburanţilor cu autostivuitorul este permis numai în butoaie metalice. Este
interzis transportul lichidelor inflamabile,indiferent de cantitate, în vase ca: damigene, găleti sau
alte recipiente descoperite.
• Cînd se manevrează motostivuitorul pe teren umed,alunecos,sau când este utilizată
lama de deszăpezire, se va lucra cu viteză redusă si cu multă atenţie. Dacă este cazul,se vor
folosi,în mod corespunzător, lanţurile antiderapante din dotare.
• Sarcinile de greutate si volum mare (produse laminate legate, lăzi, vitrine etc ) trebuie
transportau direct pe furcile utilajului, luându-se masuri suplimentare de asigurare contra căderii
sau alunecării, precum si masuri de interzicere a staţionarii si circulaţiei persoanelor in raza de
100
manevra a autostivuitorului.
• Se interzice lăsarea sculelor sau altor obiecte metalice pe bord sau pe bateria de
acumulatoare electrostivuitorului.
• Este interzisa pornirea unui autostivuitor prin împingere cu furcile de către alt
autostivuitor.
• Este interzisa pornirea motorului autostivuitorului daca acesta s-a oprit datorita unei
defecţiuni, având sarcina ridicata.
• Este interzisa utilizarea autostivuitoarelor, fara instalaţie de semnalizare acustica,
optica, precum si fara sistem de iluminat pentru lucrul pe timpul nopţii sau pe ceata
Periodic, pe baza graficului si a instrucţiunilor de exploatare, se va revizui starea de
funcţionare a autostivuitoarelor si in special sistemul de ridicare, de frânare, de direcţie, de
semnalizare si stabilitatea.
Lucrările de întreţinere si reparaţii ale autostivuitoarelor, trebuie executate numai de către
personal specializat, care va consemna în registre speciale (ISCIR), fiecare intervenţie de acest
gen, cât si lucrările de verificare tehnică periodică, cel puţin o dată pe săptămână, sau conform
cărţi tehnice a utilajului.
• Conducătorilor de autostivuitoare le este interzisa staţionarea in zona de acţiune a
mijloacelor de ridicat.
In timpul deplasării conducătorul autostivuitorului va păstra faţă de utilajul din faţă o
distantă care sa-i permită, in cazul că acesta opreşte sau îşi schimbă direcţia de mers,evitarea
unei coliziuni.
Se interzice depăşirea cu motostivuitorul a mijloacelor de transport auto aflate în mers.
Distanta în urma acestora trebuie să fie de minim 10[m].
• Este interzis să se conducă autostivuitorul cu o singură mână.
• Conducătorului de autostivuitor îi este interzis să angajeze discuţii în timp ce
manevrează utilajul
• Se interzice conducătorului de autostivuitor să părăsească utilajul cu sarcina ridicată. La
părăsirea oportună a utilajului,se va lăsa sarcina pe sol,se va trage frâna de mână si se va scoate
cheia din contact,
• In cazul în care autostivuitorul se defectează, având sarcina ridicată, înainte de
remedierea defecţiunilor, conducătorul trebuie să ia măsuri de înlăturare a persoanelor din zona
periculoasă; prezenta utilajului defect trebuie semnalizată.
• Este interzisă punerea în mişcare si conducerea de la sol a autostivuitorului, mai puţin a
transpaletului stivuitor.
• Este interzisă frânarea sau pornirea bruscă a utilajului,în special cu sarcina ridicată
pentru evitarea răsturnării. Frânarea bruscă este permisă pentru evitarea accidentelor si numai
atunci când sarcina este în poziţie coborâtă.
• In particular, daca o sarcina este ridicata simultan cu doua sau mai multe
autostivuitoare,trebuie stabilite şi aplicate metode şi procedee care sa asigure o buna coordonări
operatorilor.
• Utilizarea în aer liber a autostivuitoarelor trebuie interzisa atunci când condiţiile
meteorologice se deteriorează pana la punctul în care se periclitează utilizarea în condiţii de
securitate a echipametului, expunându-se angajaţii la riscuri.

101
 Se vor lua masuri de protecţie adecvate pentru a se preveni orice risc pentru angajaţi în
particular
• Se vor respecta următoarele reguli:
a. Este interzisă identificarea locurilor unde se depozitează paietul cu marfă, respectiv
locul unde se preia paietul cu marfă, în timp ce se comandă deplasarea elctrostivuitorului;
aceste vor identifica în prealabil,
b. Atunci când furcile sunt libere de marfă, deplasarea autostivuitorului se va face cu
catargul vertical si furcile coborâte cât mai aproape de sol.
c. Este interzisă depozitarea pe rafturi,prin suprapunere,a doi sau mai mulţi paleti
încărcaţi,
d. Înălţimea stivei de mărfuri pe palet,va fi de 1,5 ori latura mică a bazei stivei. Această
înălţime va putea fi depăşită, dacă se asigură măsuri speciale de rigidizare.
e. Când sarcina este ridicată,este interzisă înclinarea catargului,atunci când acesta se află
în poziţie avansată.
• Podeaua si postul de conducere, precum si pedalele de acţionare a autostivuitoare-
lor, trebuie să menţinute în permanentă curate, în scopul prevenirii alunecărilor. Se interzice
orice fel de reparaţie, curăţire sau ungere în timpul funcţionării autostivuitorului.

Exemple de accidente in timpul manevrarii stivuitorului:

 In timpul manevrarii unei sarcini , intr-un depozit, pentru asezarea acesteia pe raft, din cauza
ca aceasta era ridicata la peste 2 m inaltime, executand manevra de mers inapoi si
repozitionare pentru asezare, stivuitoristul a lovit peretele. Astfel stivuitorul s-a dezechilibrat,
iar sarcina s-a rasturnat, cazand peste un muncitoR

 Manevrand o sarcina intr-un depozit, operatorul nu s-a asigurat ca dimensiunile acesteia se

incadreaza in spatiul aflat la dispozitie , pentru deplasare. A agatat cu sarcina in raftul aflat in
dreapta sa, dezechilibrandu-l. In cadere acesta a accidentat un muncitor care aranja marfa pe
rafturi
102
La manevrarea unei sarcini cu stivuitorul , operatorul nu se asigura la iesirea dintr-o hala si
loveste cu furcile stivuitorului un autovehicul care era in parcare

Din cele prezentate se desprind o serie de măsuri care trebuie să stea în atenţia tuturor actorilor
care concură la funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor de ridicat, astfel:
– exigenţa sporită în fazele de proiectare, execuţie şi montaj în ceea ce priveşte
103
 dimensionarea ansamblelor şi subansamblelor, respectarea cu stricteţe în execuţie şi
montaj a proiectelor, folosirea de materiale în funcţie de stările de solicitare şi de
condiţiile de lucru ale instalaţiilor;
– luarea de măsuri tehnico-organizatorice în exploatarea utilajelor în vederea respectării
actelor normative şi de protecţia muncii, efectuarea la timp şi în mod corespunzător a
lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii;
– echiparea cu toate dispozitivele de siguranţă şi protecţie a instalaţiilor de ridicat conform
prevederilor din prescripţiile tehnice în vigoare şi menţinerea lor în perfectă stare de
funcţionare;
– respectarea întocmai a instrucţiunilor şi normelor de exploatare din cartea instalaţiei şi a
prescripţiilor tehnice;
– pregătirea, instruirea şi reexaminarea tehnico-profesională periodică a personalului de
deservire a maşinii de ridicat de către deţinători, conform prevederilor prescripţiilor
tehnice în vigoare;
– formarea unor echipe de electricieni şi lăcătuşi mecanici, bine pregătiţi profesional,
pentru efectuarea lucrărilor de întreţinerere, revizii şi reparaţii, la timp şi de bună
calitate;
– analiza, cu mult simţ de răspundere din partea factorilor responsabili, a cauzelor care au
generat avariile şi accidentele, stabilirea şi aplicarea măsurilor preventive rezultate în
urma analizelor, finalizate cu desemnarea unor responsabilităţi concrete;
– urmărirea, din partea organelor responsabile din institutele de proiectare, întreprinderile
constructoare şi deţinătoare, a modului cum sunt respectate prevederile din proiect, cum
sunt efectuate lucrările de construire, montaj şi punere în funcţiune, precum şi a aplicării
măsurilor de siguranţă în exploartarea maşinii de ridicat.
Fără a avea pretenţia de a fi epuizat tratarea problemelor legate de producerea avariilor
şi accidentelor la maşinile de ridicat sau enumerarea tuturor măsurilor de prevenire a
acestora, din cele prezentate, totuşi, se poate trage concluzia că în marea lor majoritate şi în
special cele care s-au datorat personalului, pot fi reduse şi chiar eliminate.
În funcţie de tipul instalaţiei, de locul şi condiţiile de lucru, precum şi de complexitatea
acesteia, măsurile menţionate mai sus pot fi completate şi cu altele, care să conducă, în final,
la funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor de ridicat, la prevenirea accidentelor.

Mărfurile (lăzi, cutii, etc) încărcate pe paleti, trebuie să formeze o stivă uniformă, centrată
si asigurata fata de palet; pentru ca mărfurile să nu se deplaseze în timpul manevrelor de
deplasare sau urcare/coborâre, acestea se vor asigura si ancora cu benzi elastice speciale si/sau
folie.
- Conducerea autostivuitoarelor se va face numai de către persoane a căror vârstă a
depăşit 18 ani.
- Autorizarea acestora se face pe baza de şcolarizare si verificare a cunoştinţelor conform
prevederilor din prescripţiile tehnice ISCIR în vigoare.
- În timpul exploatării, conducătorul este obligat să poarte asupra sa autorizaţia de
stivuitorist

104
 - Să cunoască si să aplice întocmai prevederile prescripţiilor tehnice-colecţia ISCIR si ale
instrucţiunilor speciale referitoare la exploatarea utilajului pentru a care a fost autorizat si car
este autorizat să funcţioneze.
- Să se prezinte anual la examenul medical, respectiv la examinarea cunoştinţelor în faţa
comisiei din cadrul unitatii, pentru vizarea autorizatiei.
- Circulaţia stivuitoarelor se va face pe căile de acces stabilite si marcate în acest sens.
Pentru evitarea derapării, căile de acces vor fi curătate, în permanentă de urme de
ulei,carburanţi si noroi. Pe timp de iarnă, căile de acces din exterior, se vor păstra curătate, sau
presărate cu materiale antiderapante(sare,nisip,etc).
Este interzis să se ridice si să se transporte sarcinile, numai pe vârful furcilor. Este
interzisă transportul cu stivuitorul prin târâre directă a materialelor sau utilajelor, cu excepţia
celor prevăzute cu săniei;
Transportarea paletilor, suprapusi, este permisă numai dacă sunt asigurate stabilitatea
sarcinii, pilotarea si vizibilitatea. Nu trebuie depăşită capacitatea de ridicare. Este interzisă
ridicarea sau coborirea furcilor (cu sau fără sarcină) în timpul deplasării autostivuitorului.
Transportul carburanţilor cu autostivuitorul este permis numai în butoaie metalice. Este
interzis transportul lichidelor inflamabile, indiferent de cantitate, în vase ca: damigene, găleti sau
alte recipiente descoperite.
Cînd se manevrează motostivuitorul pe teren umed,alunecos,sau când este utilizată lama
de deszăpezire, se va lucra cu viteză redusă si cu multă atenţie. Dacă este cazul,se vor folosi,în
mod corespunzător, lanţurile antiderapante din dotare.
Sarcinile de greutate si volum mare (produse laminate legate, lăzi, vitrine etc ) trebuie
transportau direct pe furcile utilajului, luându-se masuri suplimentare de asigurare contra căderii
sau alunecării, precum si masuri de interzicere a staţionarii si circulaţiei persoanelor in raza de
manevra a stivuitorului.
Se interzice lăsarea sculelor sau altor obiecte metalice pe bord sau pe bateria de
acumulatoare electrostivuitorului.
Este interzisa pornirea unui stivuitor prin împingere cu furcile de către alt autostivuitor.
Este interzisa pornirea motorului stivuitorului daca acesta s-a oprit datorita unei
defecţiuni, având sarcina ridicata.
Este interzisa utilizarea stivuitoarelor, fara instalaţie de semnalizare acustica, optica,
precum si fara sistem de iluminat pentru lucrul pe timpul nopţii sau pe ceata
Periodic, pe baza graficului si a instrucţiunilor de exploatare, se va revizui starea de
funcţionare a autostivuitoarelor si in special sistemul de ridicare, de frânare, de direcţie, de
semnalizare si stabilitatea.
Lucrările de întreţinere si reparaţii ale stivuitoarelor, trebuie executate numai de către
personal specializat, care va consemna în registre speciale (ISCIR), fiecare intervenţie de acest
gen, cât si lucrările de verificare tehnică periodică, cel puţin o dată pe săptămână, sau conform
cărţi tehnice a utilajului.
Conducătorilor de stivuitoare le este interzisa staţionarea in zona de acţiune a mijloacelor
de ridicat.

105
 In timpul deplasării conducătorul stivuitorului va păstra faţă de utilajul din faţă o distantă
care sa-i permită, in cazul că acesta opreşte sau îşi schimbă direcţia de mers,evitarea unei
coliziuni.
Se interzice depăşirea cu stivuitorul a mijloacelor de transport auto aflate în mers.
Distanta în urma acestora trebuie să fie de minim 10[m].
Este interzis să se conducă stivuitorul cu o singură mână.
Conducătorului de stivuitor îi este interzis să angajeze discuţii în timp ce manevrează
utilajul
Se interzice conducătorului de stivuitor să părăsească utilajul cu sarcina ridicată. La
părăsirea oportună a utilajului,se va lăsa sarcina pe sol,se va trage frâna de mână si se va scoate
cheia din contact,
In cazul în care autostivuitorul se defectează, având sarcina ridicată, înainte de
remedierea defecţiunilor, conducătorul trebuie să ia măsuri de înlăturare a persoanelor din zona
periculoasă; prezenta utilajului defect trebuie semnalizată.
Este interzisă punerea în mişcare si conducerea de la sol a stivuitorului, mai puţin a
transpaletului stivuitor.
Este interzisă frânarea sau pornirea bruscă a utilajului,în special cu sarcina ridicată pentru
evitarea răsturnării. Frânarea bruscă este permisă pentru evitarea accidentelor si numai atunci
când sarcina este în poziţie coborâtă.
Utilizarea în aer liber a stivuitoarelor trebuie interzisa atunci când condiţiile
meteorologice se deteriorează pana la punctul în care se periclitează utilizarea în condiţii de
securitate a ephipametului, expunându-se angajaţii la riscuri.
Se vor lua masuri de protecţie adecvate pentru a se preveni orice risc pentru angajaţi în
particular
Podeaua si postul de conducere, precum si pedalele de acţionare a stivuitoarelor, trebuie
să menţinute în permanentă curate, în scopul prevenirii alunecărilor. Se interzice orice fel de
reparaţie, curăţire sau ungere în timpul funcţionării autostivuitorului.

Obligaţii în caz de avarii şi accidente

Deţinătorul/utilizatorul maşinii de ridicat are obligaţia să anunţe ISCIR, în raza căreia se află
maşina de ridicat, de îndată de la constatare, avariile şi accidentele de persoane produse în
timpul funcţionării, prin mijloacele de comunicaţie cele mai rapide (telefon, fax etc.), în vederea
efectuării cercetărilor tehnice necesare şi obligatorii.
Deţinătorul/utilizatorul stivuitorului este obligat să ia toate măsurile necesare astfel ca
situaţia produsă de avarie sau în timpul accidentului să rămână nemodificată până la sosirea
inspectorului ISCIR în raza căreia se află aceasta, cu excepţia cazului când situaţia respectivă ar
pune în pericol viaţa persoanelor sau ar crea alte situaţii periculoase. Atunci când este necesar să
se modifice starea de fapt din momentul avariei sau accidentului, deţinătorul/utilizatorul maşinii
de ridicat prin operatorul RSVTI va face fotografii sau schiţe ale locului unde s-a produs avaria sau
accidentul.
În vederea stabilirii cauzelor care au produs avariile, de la caz la caz, se va efectua o evaluare
106
tehnică conform dispoziţiilor date în procesul-verbal de verificare tehnică întocmit de inspectorul
ISCIR.
Dacă avaria sau accidentul s-a produs ca urmare a unei defecţiuni a maşinii de ridicat,
aceasta se va scoate din funcţiune. Repunerea maşinii de ridicat în funcţiune se va face după o
verificare tehnică efectuată de inspectorul ISCIR.
La solicitarea Inspecţiei Teritoriale de Muncă, inspectorii ISCIR pot face parte din comisii
mixte de cercetare a cauzelor accidentelor de muncă produse în raza de acţiune a maşinii de
ridicat.

107
 CAP. 10: MASURI DE PRIM AJUTOR

Protectia muncii constituie un ansamblu de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea

celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii
corporale si sanatatii salariatilor si a altor persoane participante la procesul de munca.
Sistemul reglementarilor de protectia muncii:
-Constitutia Romaniei;
-Codul Muncii;
-Legea protectiei muncii-Legea 319/2006
H.G. 1425/2006-Norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006
-Standarde de securitatea muncii.
Conform legislatiei in vigoare, in tara noastra prin accident de munca se intelege
vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care se produc in
timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca
incapacitate temporara de munca de cel putin o zi, invaliditate sau deces.
Urmarile accidentului de munca asupra victimei:
-incapacitate temporara de munca: consecinta cea mai putin grava a unui accident de munca o
costituie incapacitatea temporara a victimei de a-si desfasura activitatea, ca urmare a tulburarii
unei stari functionale(de cel putin o zi conform programului unitatii

respective). Incapacitatea are caracter reversibil; prin aplicarea unui tratament adecvat, ea
dispare.
-invaliditatea: consta intr-o infirmitate permanenta, care conduce la pierderea totala sau partiala
a capacitatii de munca. Constituie invaliditate, pierderea unui simt, a unui organ, traumatismele
craniene, toracice, abdominale sau lombare, fracturile coloanei vertabrale sau bazinului,
fracturile deschise sau cele soldate cu deplasarea fragmentelor, arsurile de gradul II si III.
-decesul: in urma accidentului de munca persoana respectiva isi pierde viata.
Clasificarea accidentelor de munca
1. dupa numarul persoanelor afectate:
-accidente individuale, cand este afectata o singura persoana;
-accidente colective, cand sunt afectate cel putin 3 persoane;
2. dupa urmarile produse asupra victimei:
-accidente care produc incapacitate temporara;
-accidente care produc invaliditate;
-accidente mortale;
3.dupa natura cauzelor care produc vatamarea:
-accidente mecanice;
-accidente electrice;
-accidente chimice;
-accidente termice;
-accidente prin iradiere;
-accidente complexe;
108
4. dupa natura leziunilor provocate:
-contuzii, plagi; -intepaturi;
-taieturi; -striviri;
-arsuri; -entorse;
-fracturi; -amputari;
-leziuni ale organelor interne;
-intoxicatii acute; -asfixii;
-electrocutari; -insolatii;
-leziuni multiple;
5. dupa locul leziunii:
-la cap;
-la trunchi;
-la membrele superioare;
-la membrele inferioare;
-cu alte localizari;
6. dupa momentul in care se resimt efectele:
-accidente cu efect imediat;
-accidente cu efect ulterior.

Primul ajutor
Raniri: Se curata pielea din jurul ranii, prin spalare(de preferat cu apa fiarta si racita) si se
dezinfecteaza cu alcool, tinctura de iod, eter, benzina, apa oxigenata; se va respecta directia
dinspre marginea plagii in afara. Spalarea ranii propriu-zise cu apa sau alte substante este
interzisa.
Hemoragii:
Dupa felul vasului sanguin care sangereaza , pot fi hemoragii externe ,
interne sau exteriorizate(curgerea sangelui pe nas).

Hemoragia externa materiala(sangele de culoare rosie deschisa tasneste in ritmul batailor

inimii) si hemoragia externa venoasa(sangele de culoare inchisa curge continuu) se opresc prin
compresie digitala deasupra (la artere), prin indoirea membrelor din incheieturi si , mai ales prin
aplicarea garoului .
Pentru a nu se produce gangrenarea membrului (inferior sau superior) , garoul se
mentine 1,5-2 ore , apoi se desface pentru putin timp si se leaga din nou ; in apropierea garoului
se prinde un bilet pe care se indica ora si minutul cand s-a aplicat , pentru a fi cunoscute de
organele sanitare .
Fracturi si luxatii:
Fracturile pot fi inchise(pielea si muschii nevatamati) sau deschise (insotite de raniri). Se
interzice ranitului orice miscare a membrului traumatizat, care va fi imobilizat cu ajutorul unor
atele imbracate in vata. Atelele se aplica astfel incat sa nu apese pe fractura , ci numai sa
impiedice progresarea ei ; ele vor depasi cele 2 articulatii vecine fracturii , fixandu-se cu fasii de
tifon, de panza .

109
 In cazul unei fracturi deschise , se va aplica imobilizare cu atele, dupa ce s-au luat
masurile de prim-ajutor indicate pentru raniri sau hemoragii.
Arsuri: Primul ajutor in caz de arsuri consta din:
-scoaterea hainelor si a incaltamintei-preferabil prin taierea lor cu foarfecele- de pe suprafata
arsa a corpului; in cazul arsurii cu bitum topit sau cu alt material care s-a lipit, acesta nu se
jupoaie;
-aplicarea de compresie sterile fara a se sparge basicile, sau, in cazul unor arsuri intinse,
infasurarea accidentatului in cearceafuri curate;
-invelirea accidentatului cu paturi, cearceafuri, dandu-i sa bea ceai cald, dulce;
-transportarea de urgenta la spital.

Respiratia artificiala
In cazurile in care respiratia victimei s-a oprit, cazuri de asa-zisa moarte aparenta, se
incepe imediat respiratia artificiala, daca e posibil chiar la locul accidentului, cu urmatoarele
pregatiri:
-se intinde persoana accidentata pe un asternut uscat i se scoate haina, iar daca are rani sau
fracturi, se taie hainele, se desfac gulerul si cravata, sireturile de la incaltaminte;
-i se deschide gura si i se scoate limba sa nu se sufoce(se scoate proteza dentara), i se elibereaza
caile respiratorii superioare de corpurile straine, i se panseaza nasul;
-se inlatura persoanele de prisos si se asigura o buna ventilare in zona;
-daca este posibil, fara a se produce intarzieri, i se incalzesc picioarele si corpul.
In cazul aplicarii metodelor manuale de respiratie artificiala, se aseaza accidentatul cu
fata in sus sau cu fata in jos, dupa caz, si se ridica membrele superioare, sau in caz ca acestea
sunt ranite se apasa toracele, intr-un anumit ritm, constituind timpii de inspiratie si timpii de
expiratie. Pentru folosirea acestor metode sunt necesare instructaje speciale, altfel pot agrava
starea victimei; cea mai eficace si mai intrebuintata este metoda gura la gura sau gura la nas.
Aceasta metoda permite sa se insufle victimei aerul necesar reanimarii sale, direct in
aparatul respirator. Pentru aceasta, i se da capul cat mai mult spre ceafa. Peste gura
accidentatului se aseaza o batista sau o pipa speciala. Este indicat sa se foloseasca “batista
salvatorului” care este special confectionata, din material plastic avand forma dreptunghiulara,
iar in mijloc un tub de material aplatizat si lung de 2,5 cm, care se introduce intre maxilarele
accidentatului. Salvatorul se aseaza cu genunchiul lateral fata de victima, trage mult aer in piept
si il sufla in gura accidentatului, intr-un ritm de 16-18 ori pe minut, tinandu-se narile comprimate
intre degete. Dupa insuflare, salvatorul se indeparteaza de gura accidentatului, lasand sa se
produca expiratia.

In cazul incetarii batailor inimii(stop cardiac), simultan cu respiratia artificiala, se

efectueaza masajul extern al inimii, cu ajutorul unei alte persoane. Acesta consta in comprimarea
succesiva a sternului cu palma, comprimari care trebuie sa alterneze cu insuflari.
Indiferent de metoda aplicata, respiratia artificiala nu se intrerupe nici in timpul
transportarii victimei la spital; ea trebuie continuata pana cand victima este in afara de pericol
sau pana cand este predata organelor sanitare(poate dura 5-6 ore, chiar pana la 8 ore).

110
 CAP.11 LEGISLAŢIE, REGLEMENTĂRI, NORMATIVE, INSTRUCŢIUNI

LEGEA Nr. 64/2008, republicată, privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a

instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil
CAPITOLUL I - Dispoziţii generale
ART. 1 (1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă
a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil.
(2) Sunt exceptate de la prevederile prezentei legi instalaţiile şi echipamentele prevăzute în
anexa nr. 1. Condiţiile de funcţionare în siguranţă a acestor instalaţii şi echipamente se
reglementează prin legi specifice.
ART. 2 În scopul funcţionării în condiţii de siguranţă, instalaţiile sub presiune şi instalaţiile
de ridicat clasice, aparatele consumatoare de combustibil şi componentele acestora, prevăzute în
anexa nr. 2, precum şi instalaţiile sub presiune, instalaţiile de ridicat, unele instalaţii din cadrul
obiectivelor nucleare, precum şi componentele acestora, prevăzute în anexa nr. 3, se supun
regimului de autorizare şi de verificare tehnică, potrivit prevederilor prezentei legi.
ART. 3 (1) Introducerea pe piaţă, punerea în funcţiune şi/sau utilizarea instalaţiilor şi
echipamentelor prevăzute la art. 2 sunt admise numai în condiţiile stabilite de prezenta lege.
(2) În situaţia în care instalaţiile şi echipamentele prevăzute la art. 2 sunt reglementate prin
directive europene, acestea se supun regimului de autorizare şi verificare tehnică dacă prin
această cerinţă nu se aduce atingere directivelor europene aplicabile, transpuse prin
reglementări tehnice.
ART. 4 (1) Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat, denumită în continuare ISCIR, este organul de specialitate al administraţiei
centrale, cu personalitate juridică, responsabil în numele statului pentru asigurarea măsurilor de
funcţionare în condiţii de siguranţă a instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute în anexele nr. 2 şi
3, denumite în continuare instalaţii/echipamente.
(2) ISCIR exercită următoarele funcţii:
a) de autoritate în domeniul instalaţiilor/echipamentelor, care asigură controlul
respectării prevederilor referitoare la condiţiile de introducere pe piaţă şi punere în funcţiune a
instalaţiilor/echipamentelor, precum şi urmărirea şi controlul regimului de autorizare şi
verificarea tehnică a instalaţiilor/echipamentelor;
b) de reglementare, prin care se asigură elaborarea documentelor cu character
normativ pentru domeniul său de activitate.
(3) ISCIR funcţionează în subordinea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de
Afaceri şi este finanţată integral din venituri proprii, potrivit legii.
(4) ISCIR este condusă de un inspector de stat şef, numit prin ordin al ministrului
economiei, comerţului şi mediului de afaceri, iar modul de organizare şi funcţionare a ISCIR se
stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
………………
Accidente, forţă majoră sau pericol iminent

111
 ART. 16 Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează instalaţiile/echipamentele
prevăzute la art. 15 alin. (1) are obligaţia, în cazul producerii oricărui accident la acestea, de a
opri din funcţionare instalaţiile/echipamentele şi de a anunţa de îndată ISCIR despre producerea
evenimentului.
ART. 17 (1) În cazuri justificate, de forţă majoră sau de pericol iminent, accesul
reprezentanţilor ISCIR se poate efectua indiferent de zi/oră şi necondiţionat de participarea unui
delegat din partea deţinătorului/utilizatorului.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) reprezentanţii ISCIR pot dispune oprirea din funcţiune
sau împiedicarea punerii în funcţiune a instalaţiei/echipamentului prin aplicarea de sigilii, după
caz.
ART. 18 În cazurile prevăzute la art. 17 alin. (1) în care reprezentanţii ISCIR sunt împiedicaţi
să pătrundă în locurile unde sunt amplasate/deţinute instalaţiile/echipamentele, aceştia pot
solicita sprijinul ofiţerilor şi agenţilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, care
acţionează în conformitate cu prevederile legale incidente.
ART. 19 (1) În aplicarea prevederilor prezentei legi, ISCIR, prin reprezentanţii săi, are
dreptul:
a) să solicite informaţii şi documente de la persoanele fizice sau juridice ce construiesc,
montează, instalează, pun în funcţiune, repară, întreţin, asigură realizarea reviziilor, deţin,
utilizează şi/sau comercializează instalaţii/echipamente;
b) de acces, cu scopul efectuării controalelor prevăzute la art. 4 alin. (2), la sediul şi/sau în
locul în care îşi desfăşoară activitatea persoanele fizice sau juridice ce construiesc, montează,
instalează, pun în funcţiune, repară, asigură realizarea reviziilor, întreţin, comercializează, deţin
şi/sau utilizează instalaţii/echipamente, precum şi în locurile în care sunt utilizate
instalaţii/echipamente, indiferent de forma de deţinere a acestora.
(2) Persoanele ce deţin/utilizează instalaţii/echipamente, precum şi cele care desfăşoară
activităţile prevăzute la art. 8 alin. (1) au obligaţia să permită accesul şi să pună la dispoziţia
reprezentanţilor ISCIR informaţiile şi documentele referitoare la instalaţii/echipamente, pe care
aceştia le solicită.
ART. 20 În situaţia în care pentru anchetarea cauzelor producerii unui accident trebuie să
participe şi reprezentanţi ai altor autorităţi, aceştia au obligaţia să nu modifice starea de fapt a
instalaţiei/echipamentului avariate/avariat şi să conserve locul până la sosirea reprezentanţilor
ISCIR, când este cazul.
Infracţiuni şi contravenţii (secțiune actualizată cu prevederile Codului penal adoptat prin
Legea 187/2012)
ART. 21 Menţinerea sau repunerea în funcţionare a instalaţiilor ori echipamentelor, după ce
a fost oprită sau interzisă funcţionarea acestora, prin proces-verbal încheiat de către inspectorii
de specialitate din cadrul ISCIR, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la
2 ani ori cu amendă.
ART. 22 (1) Efectuarea fără autorizaţie a activităţilor privitoare la instalarea, construcţia
sau montajul instalaţiilor ori echipamentelor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Efectuarea fără autorizaţie a activităţilor privitoare la punerea în funcţiune, exploatarea
sau modificarea instalaţiilor ori echipamentelor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
112
 (3) Tentativa se pedepseşte.
ART. 23 (1) Scoaterea neautorizată din funcţiune, în totalitate sau în parte, a dispozitivelor
de siguranţă şi control instalate în condiţiile legii la instalaţii/echipamente, fără a avea motive ce
decurg din cerinţele de securitate nucleară sau de radioprotecţie, dacă fapta nu constituie o
infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită din culpă, se pedepseşte cu închisoare de
la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Efectuarea verificărilor tehnice la instalaţiile/echipamentele prevăzute la anexa nr. 3
pct. 1 - 9, în vederea autorizării de funcţionare, de către persoane care nu sunt angajate în cadrul
ISCIR, se pedepseşte cu amendă.
ART. 24 (1) Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum
urmează:
a) nerespectarea prevederilor art. 6 lit. c) şi e), art. 10 lit. a), b) şi e), art. 12 lit. c),d), e) şi
g), art. 14 lit. c) şi e), art. 16 şi ale art. 19 alin. (2), cu amendă de la 2.000 lei la 15.000 lei;
b) nerespectarea prevederilor art. 6 lit. b) şi f), art. 10 lit. c), d), f) şi g), art. 12 lit. a), b) şi f)
şi ale art. 14 lit. a), b), d) şi f), cu amendă de la 15.000 lei la 25.000 lei;
c) nerespectarea prevederilor art. 6 lit. a) şi d) şi ale art. 11, cu amendă de la 25.000 lei la
35.000 lei;
d) nerespectarea prevederilor art. 15, cu amendă de la 30.000 lei la 40.000 lei.
(2) Constituie sancţiune contravenţională complementară suspendarea pe o perioadă
de până la 6 luni sau retragerea, după caz, a avizului, autorizaţiei eliberate de ISCIR.
(3) Inspectorul de specialitate ISCIR poate fixa prin proces-verbal şi un termen limită pentru
remedierea aspectelor sesizate în urma controlului.
ART. 25 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii
de specialitate din cadrul ISCIR.
(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data
încheierii procesului-verbal de constatare a contravenţiei jumătate din minimul aplicabile;
inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR fac menţiune despre această posibilitate în procesul-
verbal de constatare a contravenţiei.
(3) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face contestaţie în
termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare a
contravenţiei.
(4) Contestaţia se adresează inspectorului-şef al inspecţiei teritoriale de care aparţine
inspectorul constatator.
ART. 26 Dispoziţiile art. 24 şi 25 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţii finale
ART. 27 (1) Anexele nr. 1 - 3 fac parte integrantă din prezenta lege.
(2) Anexele se modifică şi/sau se completează prin hotărâre a Guvernului.
ART. 28 Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării*) în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Anexa 1 Instalaţii şi echipamente exceptate de la prevederile prezentei legi

113
 1. Recipientele pentru aer aferente instalaţiilor şi echipamentelor de frânare, basculare şi
semnalizare, montate pe autovehicule
2. Instalaţiile şi echipamentele sub presiune, instalaţiile şi echipamentele de ridicat montate pe
nave
3. Conductele de gaze naturale de alimentare din amonte, conductele aparţinând Sistemului
naţional de transport al gazelor naturale, precum şi cele aparţinând sistemelor de distribuţie şi
instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale
4. Instalaţiile sub presiune, instalaţiile de ridicat şi aparatele consumatoare de combustibil din
administrarea Ministerului Apărării
Anexa 2 Instalaţii sub presiune şi instalaţii de ridicat clasice, aparate consumatoare de
combustibil şi componente ale acestora
1. Cazane pentru abur, pentru apă caldă sau fierbinte
2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bari

3. Recipiente simple sub presiune mai mare de 0,5 bari

4. Macarale, ascensoare, elevatoare, instalaţii de transport pe cablu, instalaţii de ridicat pe
plan înclinat, poduri rulante şi alte mecanisme de ridicat
5. Aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos
6. Arzătoare cu combustibil lichid sau gazos
7. Accesorii de securitate pentru instalaţiile, echipamentele şi aparatele prevăzute la pct. 1 şi 3
-6
8. Aparatură şi instalaţii de automatizare aferente instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute la
pct. 1 – 7
9. Instalaţii şi echipamente destinate, montate şi utilizate în cadrul parcurilor de distracţii

Anexa 3 Instalaţii sub presiune, instalaţii de ridicat şi unele instalaţii din cadrul obiectivelor
nucleare, precum şi componente ale acestora
1. Generatoare şi cazane de abur, de apă caldă sau fierbinte, inclusiv corpul reactorului
2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bari şi recipiente simple sub presiune
mai mare de 0,5 bari
3. Pompe
4. Conducte pentru lichide, vapori şi gaze tehnice uscate sau umede
5. Suporturi ale elementelor sub presiune
6. Armături
7. Sisteme tehnologice
8. Macarale, ascensoare, elevatoare, poduri rulante şi alte mecanisme de ridicat
9. Accesorii de securitate pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute la pct. 1, 2,4 şi 8.
………….

Ordonanţa nr. 22/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/2008 privind
funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a
aparatelor consumatoare de combustibil
…….

114
 Art. 9. (1) Verificările tehnice în vederea autorizării funcţionării şi verificările tehnice în
utilizare pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr. 3 se efectuează de către
ISCIR.
(2) Verificările tehnice în vederea autorizării funcţionării şi verificările tehnice în utilizare
pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr. 2 se realizează de către persoane fizice
şi juridice autorizate în acest scop.
(3) Responsabilităţile privind realizarea verificărilor tehnice în vederea autorizării
funcţionării şi a verificărilor tehnice în utilizare, precum şi corectitudinea rezultatelor aferente
obţinute revin ISCIR sau persoanelor autorizate prevăzute la alin. (2), după caz."
……
Art. II. (1) Până la autorizarea persoanelor fizice şi juridice prevăzute la art. 9 alin. (2) din
Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, verificările tehnice în vederea
autorizării funcţionării şi verificările tehnice în utilizare la instalaţiile şi echipamentele prevăzute
în anexa nr. 2 la această lege se efectuează de către Compania Naţională pentru Controlul
Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune - S.A., denumită în continuare
CNCIR, societate comercială pe acţiuni, de interes strategic naţional, cu acţionar unic statul
român, care funcţionează sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de
Afaceri, înfiinţată ca urmare a reorganizării prin divizare a Inspecţiei de Stat pentru Controlul
Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, denumită în continuare ISCIR.
(2) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Guvernul va
aproba prin hotărâre înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea CNCIR, precum şi modificarea şi
completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei
de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3) Până la data înfiinţării CNCIR verificările tehnice în vederea autorizării funcţionării şi
verificările tehnice în utilizare prevăzute la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 64/2008, cu modificările şi
completările ulterioare, se realizează de către ISCIR.
(4) Prescripţia tehnică pentru stabilirea condiţiilor şi cerinţelor tehnice de autorizare a
persoanelor fizice şi juridice ce efectuează verificări tehnice în vederea autorizării funcţionării şi
verificări tehnice în utilizare la instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr.
64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă prin ordin al ministrului economiei,
comerţului şi mediului de afaceri, în termen de 10 luni de la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe.
(5) În termen de 60 de zile de la data publicării ordinului prevăzut la alin. (4), CNCIR trebuie
să îndeplinească condiţiile şi cerinţele tehnice prevăzute în prescripţia tehnică şi să obţină
autorizarea conform prevederilor prezentei ordonanţe.
………
În termenul prevăzut de Ordonanța 22/2010 se adoptă:

Hotărârea Guvernului nr. 1139/2010 privind înfiintarea, organizarea si functionarea

Companiei Nationale pentru Controlul Cazanelor, Instalatiilor de Ridicat si Recipientelor sub
Presiune - S.A., precum si modificarea si completarea Hotarârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind
organizarea si functionarea Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune si Instalatiilor de Ridicat
115
 ……
Art. 1. - (1) Se înfiinţează Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de
Ridicat şi Recipientelor sub Presiune - S.A., denumită în continuare CNCIR, ca urmare a
reorganizării prin divizare a Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, denumită în continuare ISCIR.
(2) CNCIR este persoană juridică română, de interes strategic naţional, organizată ca
societate comercială pe acţiuni, cu acţionar unic statul român, conform legilor în vigoare şi
statutului prevăzut în anexa nr. 1.
(3) CNCIR are în structura sa 12 sucursale.
(4) CNCIR funcţionează sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de
Afaceri.
Art. 2. - CNCIR are ca obiect principal de activitate realizarea de testări şi analize tehnice,
cod CAEN 7120 - ed. rev. 2/2008, în scopul efectuării de verificări tehnice în vederea autorizării
funcţionării şi de verificări tehnice în utilizare, pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în
anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificările şi
completările ulterioare.
……….
(3) Capitalul social este deţinut în întregime de statul român, în calitate de acţionar unic,
care îşi exercită drepturile şi obligaţiile prin Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de
Afaceri.
………
Ordonanța 22/2010 a fost aprobată cu modificări prin:
Legea nr. 93/2011 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2010 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a
instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil
Articol unic. Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 22 din 18 august 2010 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 64/2008 referitoare la funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor
sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, adoptată în
temeiul art. 1 pct. I.10 din Legea nr. 138/2010 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe
şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 august 2010, cu următoarele
modificări şi completări:
………..
(4) Prescripţia tehnică pentru stabilirea condiţiilor şi cerinţelor tehnice de autorizare a
persoanelor fizice şi a persoanelor juridice ce efectuează verificări tehnice în vederea autorizării
funcţionării şi verificării tehnice în utilizare la instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr.
2 la Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă prin ordin al
ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri, în termen de 3 ani de la data intrării în
vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe."
…….
La împlinirea termenului din Legea 93/2011 se adoptă:
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2014 privind prorogarea termenului prevăzut la
art. II alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.

116
64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de
ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil
………
Articol unic Termenul prevăzut la art. II alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2010
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă
a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 august 2010, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 93/2011, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2015.
Legea nr. 2/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2014
privind prorogarea termenului prevăzut la art. II alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2010
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă
a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil
……..
Articol unic. Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33 din 4 iunie 2014 ……………,
cu următoarea modificare:
- Articolul unic se modifică şi va avea următorul cuprins:
Articol unic. Termenul prevăzut la art. II alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2010
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă
a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 august 2010, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 93/2011, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2016.
Ordonanţa de urgenţă nr. 64/2015 privind prorogarea termenului prevăzut la alin. (4) al
art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/2008
privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a
aparatelor consumatoare de combustibil.
Articol unic
Termenul prevăzut la art. II alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 august 2010, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 93/2011, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 1 aprilie
2016.
LEGE Nr. 80/2016 din 29 aprilie 2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 64/2015 privind prorogarea termenului prevăzut la alin. (4) al art. II din Ordonanţa
Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea
în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor
consumatoare de combustibil
ARTICOL UNIC
Termenul prevăzut la art. II alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 august 2010, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 93/2011, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 1 august
2018."
117
 Hotărârea Guvernului Nr. 1340/2001, cu modificările şi completările ulterioare privind
organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat

Hotararea de Guvern stabileste ca Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor,

Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, denumită în continuare ISCIR, este organul
de specialitate al administraţiei publice centrale cu personalitate juridică, a cărui activitate
principală este asigurarea, în numele statului, a măsurilor de funcţionare în condiţii de siguranţă
a instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 64/2008 privind
funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a
aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în
continuare instalaţii şi echipamente.
În cadrul ISCIR funcţionează cinci inspecţii teritoriale fără personalitate juridică.
Pentru realizarea obiectului de activitate, în domeniul său de competenţă, ISCIR exercită
următoarele funcţii:
a) de autoritate, prin care asigură controlul respectării prevederilor reglementărilor în domeniu şi
a regimului de autorizare şi verificare tehnică;
b) de reglementare, prin care asigură elaborarea actelor cu caracter normativ;
c) de reprezentare, prin care asigură cooperarea şi schimbul de informaţii, pe plan intern şi
extern, în domeniul său de activitate, potrivit legislaţiei în vigoare.
De asemenea, stabileste atributiile ISCIR, si anume:
c) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice
şi de Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, persoane fizice sau juridice
care realizează, pentru instalaţii şi echipamente, verificări tehnice în vederea autorizării
funcţionării, verificări tehnice în utilizare, verificări tehnice în utilizare pentru stabilirea duratei
remanente de viaţă, activităţi de construire, montare, instalare, punere în funcţiune,
supraveghere tehnică, lucrări de revizie, reparaţii şi de întreţinere; pentru
instalaţiile/echipamentele din domeniul nuclear se vor respecta şi dispoziţiile Legii nr. 111/1996
privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare,
republicată, cu modificările ulterioare;
c^1) efectuează verificări tehnice în vederea autorizării şi verificări tehnice în utilizare la
instalaţii/echipamente, în condiţiile stabilite de Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările
ulterioare;
d) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice,
funcţionarea instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute în anexa nr. 1;
e) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice,
persoanele fizice care practică ocupaţiile prevăzute în anexa nr. 1^1;
i) în cazuri justificate, de forţă majoră sau de pericol iminent, poate dispune oprirea din funcţiune
sau împiedicarea punerii în funcţiune a instalaţiilor şi echipamentelor şi aplică sigilii;

118
j) efectuează controale periodice şi inopinate la instalaţiile şi echipamentele aflate în funcţiune,
dispune măsuri şi aplică sancţiuni în condiţiile legii, atunci când constată că nu sunt respectate
cerinţele aplicabile acestora;
k) supraveghează, prin acţiuni periodice şi inopinate, persoanele fizice şi juridice pe care le-a
autorizat şi decide menţinerea, suspendarea sau retragerea autorizaţiilor emise;
n) participă, la solicitarea organelor de cercetare penală, la anchetarea cauzelor în care s-au
produs accidentele la instalaţiile şi echipamentele supuse controlului ISCIR, evaluează efectele
produse şi dispune măsurile ce se impun privind siguranţa în funcţionare a acestora, după caz;
p) avizează, potrivit legii, furnizorii de formare profesională care organizează programe de
formare profesională pentru ocupaţiile prevăzute în anexa nr. 1^1; condiţiile şi cerinţele pentru
avizarea furnizorilor de formare profesională se stabilesc prin ordin al inspectorului de stat şef al
ISCIR, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;
(2) ISCIR îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite în responsabilitatea sa potrivit legislaţiei în
vigoare.

HOTĂRÂRE GUVERNULUI Nr. 1.139 din 17 noiembrie 2010

privind înfiintarea, organizarea şi funcţionarea CNCIR-SA

Aceasta Hotarare de Guvern stabileşte, urmare a aprobarii Ordonantei nr. 22/2010 ca se

înfiinţează Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi
Recipientelor sub Presiune-S.A., denumită în continuare CNCIR, ca urmare a reorganizării prin
divizare a Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor
de Ridicat, denumită în continuare ISCIR.
CNCIR are în structura sa 16 sucursale.
CNCIR are ca obiect principal de activitate realizarea de testări şi analize tehnice, cod
CAEN 7120-ed. rev. 2/2008, în scopul efectuării de verificări tehnice în vederea autorizării
funcţionării şi de verificări tehnice în utilizare, pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în
anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificările şi
completările ulterioare.
In scopul realizării obiectului său de activitate, CNCIR desfăşoară, în principal,
următoarele activităţi:
a) efectuează verificări tehnice în utilizare la echipamentele/instalaţiile prevăzute în anexa nr. 2
la Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile stabilite în
prescripţiile tehnice;
b) efectuează verificările tehnice în vederea autorizării funcţionării instalaţiilor şi echipamentelor
prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului 1.340/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de
Ridicat, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice, cu
excepţia celor prevăzute la pct. 5 din aceeaşi anexă;
d) efectuează verificări tehnice în utilizare la instalaţiile şi echipamentele la care se solicită
stabilirea duratei remanente de viaţă, în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice;

119
e) evaluează documentaţii de reparaţii pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr.
2 la Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la cerinţele şi în
condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice;
f) efectuează, în condiţiile legii şi cu respectarea cerinţelor stabilite în prescripţiile tehnice,
verificări tehnice în utilizare, după reparaţii şi propune Inspecţiei de Stat pentru Controlul
Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR) data următoarei verificări
tehnice în utilizare;
g) efectuează, raportat la cerinţele din prescripţiile tehnice, evaluări de documentaţii pentru
obţinerea avizului obligatoriu de instalare pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa
nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
h) efectuează analize şi examinări tehnice de laborator;
k) execută expertize tehnice, testări şi măsurători în domeniile specifice obiectului său de
activitate;
l) desfăşoară şi alte activităţi pentru realizarea scopului şi obiectului său de activitate.

PRESCRIPŢIA TEHNICĂ CR 8-2009

„Autorizarea personalului de deservire a instalaţiilor/echipamentelor
şi acceptarea personalului auxiliar de deservire”.

Personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor, este examinat în vederea

autorizării de către ISCIR după absolvirea unui program de formare profesională.
Programele de formare profesională în vederea autorizării personalului se organizează de
furnizori de formare profesională avizaţi şi autorizaţi.
Examenul constă dintr-o probă teoretică ce are ca scop evaluarea cunoştinţelor privind
aplicarea legislaţiei naţionale şi a prescripţiilor tehnice aplicabile, necesare pentru deservirea
instalaţiei/echipamentului.
În acest scop, solicitantul depune la ISCIR următoarele documente:
a) cerere din care să rezulte tipul şi parametrii maximi ai echipamentului care doreşte să-l
deservească;
b) copia actului de identitate/paşaport;
c) o copie a unui certificat medical sau document cu funcţie echivalentă emisă de
autorităţile competente în domeniu din statul membru de origine;
d) copia autorizaţiei eliberată de autoritatea competentă din statul membru.
Pe baza rezultatelor din procesul-verbal de examinare, ISCIR înscrie persoanele care au
promovat examenul în Registrul ISCIR.

Eliberarea autorizaţiei
Pe baza rezultatelor din procesul-verbal de examinare în vederea autorizării, ISCIR eliberează
candidaţilor care au promovat examenul o autorizaţie tip, însoţită de talonul pentru vize anuale.
Valabilitatea autorizaţiei se confirmă anual, prin vizarea talonului pentru vize anuale de către
operatorul RSVTI al deţinătorului/utilizatorului.
Valabilitatea talonului pentru vize anuale este de 4 ani.
120
 Lipsa vizei anuale la zi pe talonul care însoţeşte autorizaţia atrage suspendarea
dreptului de exercitare a activităţii pentru care a fost autorizat.
În cazul pierderii/deteriorării autorizaţiei şi/sau a talonului pentru vize anuale, pentru
eliberarea unui duplicat, solicitantul depune la ISCIR emitentă a autorizaţiei următoarele
documente:
 cererea pentru eliberarea duplicatului;
 copia actului de identitate;
 o fotografie color mărimea ¾;
 copia certificatului de absolvire/calificare a programului de formare profesională sau a
adeverinţei de participare la ultimul stagiul de instruire periodică;
 declaraţia pe propria răspundere privind pierderea/deteriorarea autorizaţiei şi/sau
talonului.
ISCIR emitentă eliberează duplicatul în termen de 30 de zile de la depunerea
documentelor.
Prelungirea valabilităţii autorizaţiilor eliberate personalului de deservire
Personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor autorizat trebuie instruit periodic şi
examinat în vederea prelungirii valabilităţii autorizaţiei.
Instruirea şi examinarea anuală în perioada de valabilitate a talonului
În perioada de valabilitate a talonului, personalul de deservire trebuie instruit şi examinat
anual, pentru verificarea cunoştinţelor profesionale.
Instruirile se desfăşoară sub îndrumarea operatorului RSVTI care are obligaţia de a întocmi
procesul-verbal de instruire.
Examinarea se efectuează de către o comisie internă a deţinătorului/utilizatorului din care
face parte în mod obligatoriu şi operatorul RSVTI.
Examinarea constă dintr-o probă teoretică şi o probă practică. Pentru a fi declarată
"admis" persoana examinată trebuie să promoveze atât proba teoretică cât şi proba practică.
Rezultatele examinării se consemnează de către operatorul RSVTI într-un proces-verbal
de examinare anuală..
Confirmarea valabilităţii autorizaţiei se face prin semnarea şi aplicarea ştampilei proprii
de către operatorul RSVTI, în rubrica "viză anuală" din talonul care însoţeşte autorizaţia.
Organizarea stagiului de instruire la expirarea perioadei de valabilitate a talonului
La expirarea perioadei de valabilitate a talonului/autorizaţiei eliberate până la intrarea în vigoare
a prezentei prescripţii tehnice, pentru obţinerea unui nou talon în vederea prelungirii valabilităţii
autorizaţiei, personalul de deservire trebuie să urmeze un stagiu de instruire.
Stagiul de instruire se organizează de persoane juridice avizate.
Avizarea persoanelor juridice se face de către ISCIR.
Programa analitică a stagiului de instruire este următoarea:

Numărul
Partea teoretică orelor de
predare
Legislaţie şi reglementări tehnice 2
Noi tipuri de instalaţii/echipamente 2

121
 Deservirea eficientă şi în condiţii de siguranţă a instalaţiilor/echipamentelor 2
Avarii şi accidente 2
Pentru participarea la stagiul de instruire, solicitantul depune la organizator următoarele
documente:
a) cererea de participare la stagiul de instruire;
b) copia autorizaţiei şi a talonului pentru vize anuale care urmează a fi înlocuit.
La sfârșitul stagiului de instruire, persoana juridică avizată care a organizat stagiul de
instruire eliberează participanților:
- adeverință de participare la stagiul de instruire;
- talon pentru vize anuale, primit de la ISCIR, model prevăzut în Anexa nr.5.
Model de autorizaţie (faţă)

Model de autorizaţie (verso)

Posesorul autorizaţiei are obligaţia să cunoască şi să aplice
întocmai prevederile prescripţiilor tehnice şi ale instrucţiunilor
specifice referitoare la deservirea instalaţiilor/echipamentelor.
Autorizaţia este personală , se p ăstrează în timpul serviciului
asupra posesorului în bună stare şi se prezintă la cererea
inspectorului de specialitate din cadrul ISCIR şi a persoanelor
împuternicite ale deţinătorului/utilizatorului
instalaţiei/echipamentului.
Posesorul autoriza ţiei nu poate deservi decât
instalaţii/echipamente de tipul celor înscrise în autorizaţie.
Este interzisă deservirea instalaţiilor/echipamentelor dacă acestea
nu sunt autorizate să funcţioneze, exceptând cazurile în care se
execută verificări şi încercări în vederea punerii în funcţiune.
Operatorul RSVTI poate propune retragerea autorizaţiei de către
emitentul acesteia atunci când posesorul a săvârşit abateri grave
care periclitează siguranţa în funcţionare a
instalaţiei/echipamentului şi securitatea persoanelor.
Autorizaţia poate fi suspendată sau retrasă de către inspectorul de
specialitate din cadrul ISCIR, în122
condiţiile Legii nr. 64/2008, cu
modificările şi completările ulterioare, privind siguranţa în
funcţionare a instalaţiilor/echipamentelor.
 Model de talon pentru vize anuale (faţă)

1. Extinderea autorizatiei

2.

3.

4.

Model de talon pentru vize anuale (verso)

Talon pentru vize anuale seria...................

Anexă la autorizaţia nr.: ..............................
..... ..... ..... .....

ANUL 20.. 20.. 20.. 20..

VIZA
ANUALĂ 5)

_______________
1. Hologramă.

1. Se înscrie clasa şi grupa, după caz, a instalaţiei/echipamentului pentru care se face

extinderea autorizaţiei.
2. Se înscrie numărul şi data procesului-verbal de examinare.

3. Semnătura şi ştampila inspectorului de specialitate din cadrul ISCIR.

4. Semnătura şi ştampila operatorului RSVTI/inspectorului de specialitate din cadrul ISCIR.

123
 ORDINUL ISS Nr. 130 din 10 mai 2011
pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea
tehnică a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR
operator RSVTI,
modificat și completat cu ORDINUL ISS Nr. 225 din 9 iulie 2013.

În sensul prezentului ordin se definesc urmatorii termini:

a) autorizare-activitatea de evaluare, efectuată de ISCIR, a competenţei şi capabilităţii unei
persoane fizice sau juridice de a desfăşura activităţile prevăzute de prezenta metodologie;
b) atestat-documentul eliberat de ISCIR, obţinut pe baza unei evaluări scrise;
d) deţinător-persoana fizică sau juridică ce deţine cu orice titlu o instalaţie/un echipament în
exploatare;
g) operator RSVTI-operatorul autorizat, responsabil cu supravegherea tehnică a
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR;
h) persoană juridică-orice entitate constituită potrivit legii naţionale, precum şi cele constituite în
temeiul dreptului altui stat membru al Uniunii Europene sau reglementat de acesta;
j) supraveghere tehnică a instalaţiilor-totalitatea activităţilor desfăşurate pentru respectarea
prevederilor Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificările şi
completările ulterioare, şi a prescripţiilor tehnice aplicabile, desfăşurate de către operatorul
RSVTI în scopul funcţionării în condiţii de siguranţă a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul
ISCIR;
k) utilizator-persoana fizică sau juridică ce are în folosinţă o instalaţie/un echipament.

Acest ordin stabileste ca deţinătorii/Utilizatorii de instalaţii/echipamente din domeniul

ISCIR, indiferent de forma de constituire şi proprietate, au obligaţia să numească un operator
RSVTI. Activitatea de operator RSVTI poate fi prestată de persoane fizice sau juridice în baza
autorizaţiei emise de către ISCIR.
În exercitarea activităţii sale, operatorul RSVTI-persoană fizică are următoarele drepturi:
a) de a păstra originalul autorizaţiei eliberate de către ISCIR, unitatea la care acesta este angajat
sau cu care are raporturi contractuale de altă natură neputând să le reţină;
b) să primească toate informaţiile şi documentele solicitate cu privire la
instalaţiile/echipamentele pe care le are în evidenţă de la reprezentanţii unităţilor
deţinătoare/utilizatoare. ............................

Obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice şi juridice autorizate ca operatori

RSVTI

Operatorul RSVTI-persoană fizică are următoarele obligaţii specifice:

a) să identifice toate instalaţiile/echipamentele din domeniul ISCIR ale
deţinătorului/utilizatorului;
b) să permită numai funcţionarea echipamentelor/instalaţiilor autorizate şi înregistrate la ISCIR;
124
b^1) să efectueze admiterea funcţionării instalaţiilor/echipamentelor şi verificările
tehnice în utilizare la instalaţiile/echipamentele la care, conform prevederilor
prescripţiilor tehnice aplicabile, aceste activităţi se realizează de către operatorul
RSVTI;
c) să solicite eliberarea avizului obligatoriu de instalare, pentru echipamentele/instalaţiile pentru
care prescripţiile tehnice prevăd acest lucru;
d) să ia măsurile necesare şi să se asigure că instalaţia/echipamentul este utilizată/utilizat în
condiţii de siguranţă, prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi întreţinerii de către persoane
autorizate, conform instrucţiunilor tehnice ale acestora;
e) să se asigure că utilizarea instalaţiei/echipamentului se face numai de către personalul de
deservire autorizat/instruit intern, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice aplicabile
şi ale instrucţiunilor de exploatare ale instalaţiilor/echipamentelor;
f) să anunţe de îndată ISCIR despre producerea unor avarii sau accidente la
echipamentele/instalaţiile pe care le au în evidenţă şi să asigure oprirea acestora din funcţiune şi,
dacă este posibil, izolarea acestora în vederea cercetării;
g) să solicite în scris conducerii deţinătorului/utilizatorului oprirea unor instalaţii sau
echipamente ISCIR din cauza defecţiunilor apărute ori ca urmare a necesităţii efectuării unor
lucrări de întreţinere, verificare, revizii, înlocuiri de piese sau reparaţii capitale;
h) să solicite autorizarea funcţionării numai a instalaţiilor/echipamentelor care îndeplinesc
condiţiile de introducere pe piaţă, conform legislaţiei în vigoare;
i) să verifice existenţa documentelor însoţitoare ale instalaţiilor/echipamentelor din domeniul
ISCIR, conform actelor normative aplicabile;
j)să întocmească şi să actualizeze evidenţa centralizată pentru toate instalaţiile/echipamentele
din domeniul ISCIR, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9;
k) să instruiască şi să examineze anual personalul de deservire, atât cel autorizat de către ISCIR,
cât şi cel instruit intern, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice aplicabile şi ale
instrucţiunilor de exploatare ale instalaţiilor/echipamentelor;
l) să asigure existenţa la fiecare loc de muncă a instrucţiunilor tehnice specifice pentru utilizarea
în condiţii normale a instalaţiei/echipamentului şi a documentelor cuprinzând măsurile ce
trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi dereglări ale instalaţiei/echipamentului sau ale
proceselor în care aceasta/acesta este înglobată/înglobat;
m) să solicite în scris deţinătorului/utilizatorului oprirea din funcţiune a
instalaţiilor/echipamentelor la expirarea scadenţei de funcţionare acordate cu ocazia ultimei
verificări tehnice în utilizare;
n) să propună în scris conducerii deţinătorului/utilizatorului planul de verificări tehnice în
utilizare aferent anului următor, în vederea planificării condiţiilor de pregătire a
instalaţiilor/echipamentelor;
o) să urmărească eliminarea neconformităţilor constatate cu ocazia efectuării verificărilor
tehnice în utilizare;
p) să verifice şi să vizeze registrele de evidenţă a funcţionării instalaţiilor/echipamentelor, în
termenele şi cu respectarea modalităţilor stabilite în prescripţiile tehnice aplicabile;
p^1) să confirme/să accepte lucrările de instalare, montare la instalaţiile/echipamentele
prevăzute în anexa nr. 10, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice aplicabile;

125
p^2) să întocmească procesul-verbal de introducere în reparare a instalaţiilor/echipamentelor
prevăzute în anexa nr. 10, să supravegheze şi să confirme efectuarea reparaţiei prin procesul-
verbal de finalizare a lucrărilor la instalaţii/echipamente, în conformitate cu prevederile
prescripţiilor tehnice aplicabile;
p^3) să confirme lucrările de verificări tehnice în utilizare pentru investigaţii/examinări cu
caracter tehnic la instalaţiile/echipamentele prevăzute în
anexa nr. 10, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice aplicabile;
q) să urmărească pregătirea instalaţiilor/echipamentelor pentru verificări tehnice în utilizare;
r) să participe la cercetarea avariilor sau accidentelor produse la instalaţiile/echipamentele ISCIR
pe care le are în evidenţă, în vederea furnizării tuturor informaţiilor organelor de cercetare a
evenimentelor;
r^1) să fie prezent în termen de maximum 120 minute la instalaţiile/echipamentele pe care le are
în supraveghere în cazul producerii unor avarii, accidente sau la solicitarea inspectorului de
specialitate din cadrul ISCIR;
s) să informeze în scris ISCIR, în termen de 15 zile, despre datele de identificare ale noului
deţinător de instalaţii/echipamente, în cazul unui transfer de proprietate sau de folosinţă asupra
acestor bunuri;
t) să anunţe ISCIR în vederea scoaterii din evidenţă a instalaţiilor/echipamentelor casate, în cel
mult 15 zile de la data casării;
u) să anunţe ISCIR, în termen de 15 zile, despre oprirea din funcţiune a
instalaţiilor/echipamentelor care intră în conservare şi să urmărească realizarea lucrărilor de
conservare;
v) să anunţe în scris ISCIR, în termen de cel mult 15 zile, încetarea raporturilor contractuale cu
deţinătorul/utilizatorul instalaţiei/echipamentului;
w) să respecte prevederile prescripţiilor tehnice ISCIR şi celelalte dispoziţii legale în domeniu.
Persoana juridică autorizată ca operator RSVTI are următoarele obligaţii specifice:
a) transmiterea către ISCIR a datelor de identificare ale operatorului/operatorilor RSVTI
desemnat/desemnaţi pentru fiecare deţinător/utilizator;
b) verificarea ca operatorii RSVTI nominalizaţi să respecte obligaţiile prezentate mai sus şi cele
din prescripţiile tehnice aplicabile;
c) informarea în scris a ISCIR, în termen de 15 zile, asupra oricăror modificări ale condiţiilor care
au stat la baza eliberării autorizaţiei;
d) să nu permită desfăşurarea activităţii cu operatori care nu deţin la momentul efectuării
activităţii de supraveghere tehnică o autorizaţie valabilă.
e) să efectueze activitatea de supraveghere tehnică la deţinătorul/utilizatorul
deinstalaţii/echipamente, conform procedurii proprii întocmite cu respectarea cerinţelor
standardului SR EN ISO 9001:2008 - Sisteme de management al calităţii. Cerinţe, actualizată.
Obligaţiile şi responsabilităţile unităţilor deţinătoare/utilizatoare de
instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR
Deţinătorii/utilizatorii de instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR au următoarele
obligaţii specifice:
a) să numească prin decizie internă operatori RSVTI pentru toate instalaţiile/echipamentele din
domeniul ISCIR pe care le deţin/utilizează;

126
b) în cazul în care deţinătorul/utilizatorul are subdiviziuni/puncte de lucru ale persoanei juridice
care deţin instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR, în raza de competenţă teritorială a mai
multor inspecţii teritoriale ISCIR, să numească câte un operator RSVTI corespunzător fiecărei
inspecţii teritoriale ISCIR;
c) să identifice şi să înregistreze, împreună cu operatorul RSVTI, toate instalaţiile/echipamentele
supuse autorizării ISCIR pe care le deţin;
d) conducerea unităţii este obligată ca la normarea timpului de lucru al operatorului RSVTI
(angajat propriu) să ţină cont de numărul de instalaţii/echipamente, complexitatea şi vechimea
acestora, precum şi de amplasarea lor pe o anumită arie geografică;
e) conducerea unităţii deţinătoare/utilizatoare este obligată să asigure operator RSVTI pentru
fiecare punct de lucru unde se desfăşoară activităţi cu instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR;
f) conducerea unităţii poate să dispună înlocuirea/suplinirea personalului care desfăşoară
activitatea de operator RSVTI, dar asigurând derularea activităţii tot cu personal autorizat RSVTI,
conform dispoziţiilor legale în vigoare.
(2) În vederea înregistrării instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR pe care le deţine,
unitatea deţinătoare/utilizatoare va transmite la ISCIR următoarele documente:
a) cerere scrisă prin care solicită luarea în evidenţă ca unitate ce beneficiază de serviciile unui
operator RSVTI;
b) evidenţa centralizată, în original, semnată de conducătorul unităţii, a
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR pe care le deţine, conform tabelului prevăzut în
anexa nr. 9;
c) copia deciziei conducerii unităţii deţinătoare de instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR prin
care a fost numit operatorul RSVTI sau copia documentelor care atestă raporturile contractuale
stabilite între operatorul RSVTI şi unitatea deţinătoare;
d) copia autorizaţiei operatorului RSVTI.

Prescripţia tehnică R 1-2010

"Maşini de ridicat
(macarale, mecanisme de ridicat, stivuitoare,
platforme autoridicătoare şi platforme ridicătoare pentru persoane cu dizabilităţi, elevatoare
pentru vehicule şi maşini de ridicat de tip special)".

Prescripţia tehnică stabileşte condiţiile şi cerinţele tehnice pentrumontarea, punerea în

funcţiune, autorizarea funcţionării, supravegherea şi verificarea tehnică în utilizare pentru
investigaţii/examinări cu caracter tehnic, întreţinerea, revizia şi repararea maşinilor de ridicat.
Prevederile prescripţiei tehnice se aplică maşinilor de ridicat şi
a componentelor de securitate destinate acestora şi dispozitivelor de prindere pentru ridicarea
sarcinii menţionate mai jos:
a) macarale:
1) deplasabile pe căi fără şine de rulare cum ar fi automacarale, macarale pe pneuri, macarale pe
şenile, macarale montate pe vagon de cale ferată, macarale montate pe vehicule destinate
transportului de materiale şi altele asemenea;
2) deplasabile pe căi cu şine de rulare cum ar fi poduri rulante, macarale portal, electropalane
deplasabile pe grindă fixă şi altele asemenea;
127
3) cu braţşi/sau platformă rotitoare la punct fix sau deplasabile pe căi cu şine de rulare cum ar fi
macarale turn, macarale pivotante, macarale portic şi altele asemenea;
4) de construcţie specială cum ar fi macarale pe cablu, macarale foarfece şi altele asemenea;
b) stivuitoare autopropulsate si translatoare stivuitoare;
c) ……………………..

Componentele de securitate:
1) limitatoare de sfârşit de cursă;
2) limitatoare de sarcină şi limitatoare de moment al sarcinii;
3) dispozitive de reţinere a fluidului în cilindri hidraulici;
4) dispozitive de blocare şi evitare a mersului oblic;
5) tampoane şi opritoare;
6) piese de reazem şi curăţătoare de şină;
7) siguranţe la cârlig;
8) contacte electrice de siguranţă;
9) contact stop (buton stop);
10) anemometre;
11) paracăzătoare;
12) limitatoare de viteză;
13) alte componente de securitate precizate de producător în documentaţia tehnică, care
îndeplinesc o funcţie de securitate atunci când sunt utilizate şi a căror defectare sau
funcţionare necorespunzătoare periclitează siguranţa în funcţionare.

PT R 1 – 2010 stabileste condiţiile referitoare la punerea în funcţiune şi

autorizarea/admiterea funcţionării maşinilor de ridicat.
Se admite autorizarea funcţionării:
a) maşinilor de ridicat noi, care fac obiectul prezentei prescripţii tehnice si care respectă cerinţele
privind introducerea pe piaţă, stabilite de reglementările naţionale ce transpun directivele
europene aplicabile (Directiva Maşini 2006/42 EC transpusă în legislaţia naţională prin HG 1029/2008);
b) maşinilor de ridicat vechi, care fac obiectul prezentei prescripţii tehnice, care au funcţionat şi
:
1) provin din Uniunea Europeană :
I. care respectă cerinţele privind introducerea pe piaţă stabilite, prin directivele europene
specifice;
II. care au fost construite anterior intrării în vigoare a directivelor europene aplicabile şi care au
fost introduse pe piaţă cu respectarea reglementărilor naţionale ale statului membru în care au
fost construite;
2) provin din afara Uniunii Europene:
I. care respectă cerinţele prevăzute la introducerea pe piaţă stabilite prin directivele europene
specifice.

Verificarea tehnică în vederea acordării autorizării funcţionării se efectuează de către

personalul din cadrul CNCIR la următoarele maşini de ridicat:
a) macaralele cu sarcina nominală Sn > 1 t;
128
b) stivuitoarele autopropulsate si translatoarele stivuitoare;
c) platformele ridicătoare nedeplasabile/deplasabile pentru persoane si/sau materiale;
d) elevatoare pentru vehicule;
e) mecanisme de ridicat cu sarcina nominală Sn > 1 t;
f) masini de ridicat de tip special.
Maşinile de ridicat menţionate mai sus, se înregistrează în evidenţa ISCIR.
Admiterea funcţionării (la prima punere în funcţiune şi periodic în exploatare) se face de
către RSVTI al deţinătorului/utilizatorului şi se înregistrează în evidenţa acestuiala următoarele
maşini de ridicat:
a) macaralele cu sarcina nominală Sn ≤ 1 t şi macaralele acţionate manual;
b) stivuitoarele autopropulsate si translatoarele stivuitoare actionate manual;
c) mecanisme de ridicat cu sarcina nominală Sn ≤1 t si mecanisme de ridicat actionate manual;
d) elevatoare pentru vehicule actionate manual;
e) platforme ridicătoare pentru persoane cu dizabilităti.

Pentru obţinerea autorizării funcţionării maşinii de ridicat, deţinătorul/utilizatorul trebuie să

înainteze la CNCIR o cerere, însoţită de documentaţia tehnică a maşinii de ridicat......conform
prevederilor PT R 1 – 2010.
În vederea efectuării verificărilor şi încercărilor tehnice trebuie îndeplinite, cel puţin,
următoarele condiţii:
a) toate lucrările de montare să fie complet terminate;
b) construcţia căilor de rulare, a căilor de circulaţie în lungul căii de rulare şi a scărilor de
acces la cabină a personalului de deservire şi la calea de rulare să fie terminată;
c) elementele componente ale maşinii de ridicat supuse frecării să fie gresate;
d) componentele de securitate, frânele, elementele de prindere şi legare a sarcinii,
dispozitivele de semnalizare, aparatele de comandă şi instalaţia de protecţie împotriva
tensiunilor de atingere să fie verificate şi să corespundă;
e) limitatoarele de sfârşit de cursă să fie montate/reglate în conformitate cu documentaţia
tehnică de însoţire;
f) maşina de ridicat să fie prevăzută cel puţin cu următoarele:
1) inscripţionarea sarcinii maxime;
2) panouri de protecţie montate;
3) indicatoare de securitate;
4) inscripţionări de avertizare afişate;
5) instrucţiuni de exploatare inclusiv măsurile ce trebuie luate în caz de avarie, întreruperi
şi dereglări ale maşinii de ridicat;
g) personalul de deservire şi personalul auxiliar de deservire să fie autorizat sau instruit,
după caz;
h) maşina de ridicat să fie legată la pământ printr-o instalaţie corespunzătoare.

Dacă sunt îndeplinite aceste cerinţe, maşina de ridicat se supune următoarelor:

a) verificări tehnice:
1) verificarea montării ansamblurilor şi subansamblurilor maşinii de ridicat conform
129
prevederilor documentaţiei tehnice de însoţire şi prezentei prescripţii tehnice;
2) verificarea îmbinărilor nedemontabile ale structurii metalice;
3) verificarea integrităţii şi conformităţii constructive a structurii metalice;
4) verificarea amenajărilor care să permită accesul personalului pentru efectuarea lucrărilor
de reparare, întreţinere şi revizie;
5) verificarea respectării gabaritelor de liberă trecere şi a spaţiilor de siguranţăprevăzute;
6) verificarea echipării instalaţiei electrice cu dispozitive de protecţie şi cu inscripţionările necesare;
7) verificarea verticalităţii turnului macaralei;
8) verificarea fixării grinzilor căilor de rulare şi a sistemului de susţinere a acestora;
9) verificarea fixării maşinii de ridicat pe postamentul de amplasare;
10) verificarea maşinii de ridicat pentru preîntâmpinarea uzurii şi pericolului de
deraiere a ansamblului roţi de rulare-cale de rulare;
11)verificarea existenţei componentelor de securitate prevăzute în documentaţia
tehnică;
b) încercări tehnice:
1) încercări în gol, care se efectuează prin acţionarea mecanismelor maşinii de ridicat,
fără ca maşina de ridicat să fie încărcată cu sarcină; cu această ocazie se verifică ţi
funcţionarea componentelor de securitate, cu excepţia limitatorului de sarcină şi/sau de
moment;
2) încercări în sarcină, care se efectuează atât static cât şi dinamic în condiţiile stabilite de
producător prin documentaţia tehnică (numai după ce încercările în gol au dat rezultate
corespunzătoare), astfel:
I. încercarea statică se realizează cu sarcina de încercare ridicată la circa 100 mm de sol, timp de
10 minute. Calculul sarcinii de încercare trebuie să ţină seama de valorile coeficientului de
încercare statică astfel încât să se poată garanta un nivel adecvat de securitate; coeficientul
de încercare statică este 1,25 pentru maşinile de ridicat în condiţiile în care nu este precizat în
documentaţia tehnică a maşinii de ridicat. Nu se admite nicio deformaţie remanentă a structurii
portante a maşinii de ridicat.
NOTE: 1) Sarcina de încercare trebuie să fie constituită numai din greutăţi verificate metrologic
sau a căror masă este determinată cu instrumente de măsură verificate metrologic.

II. încercările dinamice se realizează cu sarcina maximă de utilizare multiplicată cu coeficientul

de încercare dinamică numai dacă maşina de ridicat s-a comportat corespunzător la
încercarea statică, măsurarea săgeţii şi încercarea de etanşeitate, după caz. Coeficientul de
încercare dinamică este egal cu 1,1 în condiţiile în care nu este precizat în documentaţia tehnică a
maşinii de ridicat.
NOTĂ: Încercarea dinamică se efectuează numai dacă circuitul de comandă al maşinii de ridicat
permite mai multe mişcări simultane în condiţiile cele mai defavorabile.
4) încercări de etanşeitate se efectuează cu sarcina nominală, prin acţionarea
mecanismelor maşinii de ridicat. După întreruperea acţionării, sarcina nu trebuie să coboare timp
de 10 minute peste limitele prevăzute în documentaţia tehnică a maşinii de ridicat şi nu trebuie să
se constate scăpări de fluid;
5) alte încercări se efectuează numai dacă sunt prevăzute în documentaţia tehnică a
maşinii de ridicat.
130
După efectuarea acestor verificărişi încercări tehnice,producătorul sau persoana juridică
autorizată care a efectuat montarea, menţionează rezultatele verificărilor şi încercărilor în
procesul-verbal cu probe de casă.
Verificarea tehnică în vederea autorizării funcţionării maşinilor de ridicat se efectuează de
către personalul din cadrul CNCIR pana la autorizarea peroanelor fizice si juridice prevazute la art.9
alin.(2) din Legea nr.64/2008,cu modificarile si completarile ulterioare.
La verificarea tehnică trebuie să participe RSVTI al deţinătorului/utilizatorului,
personalul de deservire şi personalul auxiliar de deservire al maşinii de ridicat, după caz,
reprezentantul persoanei juridice autorizate care a efectuat montarea maşinii de ridicat, unde este
cazul, reprezentantul persoanei juridice autorizate care asigură întreţinerea şi revizia maşinii de
ridicat .
Personalul de deservire desemnat pentru efectuarea manevrelor în timpul verificării
tehnice trebuie să fie autorizat ..........pentru maşina de ridicat respectivă.
Autorizarea funcţionării maşinii de ridicat se acordă de catre ISCIR numai după ce rezultatele
verificărilor tehnice sunt corespunzătoare, prin întocmirea unui raport de inspectie si a unei fise
de date tehnice care se va transmite la ISCIR , unde se consemnează parametrii de funcţionare
şi data efectuării următoarei verificări tehnice (ziua, luna şi anul).
Dacă rezultatele verificării tehnice sunt necorespunzătoare, neconformităţile se
consemnează în raportul de inspectie şi nu se propune autorizarea funcţionării.
În cazul în care întreţinerea şi revizia nu este asigurată de o persoană juridică autorizată
nu se acordă autorizarea funcţionării maşinii de ridicat.
Termenul de valabilitate al autorizării funcţionării maşinii de ridicat este prevazut in PT R1-
2010.
Pentru fiecare maşină de ridicat care a obţinut autorizarea funcţionării se întocmeşte o carte a
maşinii de ridicat, ce trebuie să conţină:
a) documentaţia tehnică menţionată la art. 14 alin. (1) lit. b) din PT R1-2010;
b) partea de evidenţă a verificărilorcare se compune din:
1) copertă fixă;
2) parte legată cu coperta ce conţine informaţii referitoare la amplasare şi verificările tehnice
efectuate;
3) parte prevăzută cu sistem de ataşare a documentelor şi documentaţiilor întocmite pe toată
durata de utilizare a maşinii de ridicat.
(2) Cartea maşinii de ridicat se păstrează de către deţinător/utilizator.

Pentru fiecare maşină de ridicat trebuie să existe un registru de supraveghere, care trebuie păstrat
în condiţii bune la maşina de ridicat.
Înscrierile în registru .......... trebuie să fie vizibile, lizibile şi de neşters, nefiind permise
corecturi sau ştersături ci numai anulări contrasemnate de persoana care le-a efectuat.
Registrul de supraveghere a maşinii de ridicat se întocmeşte conform modelului
prezentat în anexa 3din PT R1-2010 şi se vizează de către RSVTI al deţinătorului/utilizatorului.
În registru sau în carnet pot face înscrieri personalul de deservire, RSVTI, factorii
responsabili ai deţinătorului/utilizatorului (conducerea deţinătorului/utilizatorului şi persoanele
însărcinate în scris de către aceasta), precum şi alte persoane din exploatare, conform
131
atribuţiilor ce le revin prin instrucţiunile interne.

Deservirea maşinilor de ridicat care fac obiectul PT R1-2010 se realizează numai de

personal de deservire autorizat sau acceptat, după caz, în conformitate cu prevederile prescripţiei
tehniceCR 8 – 2009.
Personalul de deservire autorizat/acceptat pentru maşini de ridicat la care constructiv
există posibilitatea montării mai multor dispozitive de prindere specifice maşinilor de ridicat şi
poate lucra în regim permanent/nepermanent de macara deplasabilă pe căi fără şine de
rulare, stivuitor, platformă de ridicat deplasabilă şi altele asemenea, la care producătorul a
furnizat declaraţia de conformitate în acest sens, trebuie să fie autorizat/instruit pentru fiecare
regim de lucru al maşinii de ridicat.

Legarea, prinderea si fixarea sarcinii la maşinile de ridicat, care fac obiectul PT R1-
2010se realizează numai de personal auxiliar acceptat, în conformitate cu prevederile prescripţiei
tehnice CR 8 – 2009.
Personalul auxiliar de deservire care realizează legarea, prinderea şi fixarea sarcinii la
cârligul maşinilor de ridicat, se denumeşte în continuare ”legător de sarcină”.

Verificările tehnice periodice în vederea acordării autorizării funcţionării încontinuare se

efectuează în aceleaşi condiţii în care se efectuează verificarea tehnică in vederea
autorizării/admiterii funcţionării.
Dacă rezultatele verificării tehnice periodice, comparativ cu prevederile documentaţiei
tehnice a maşinii de ridicat şi ale prezentei prescripţii tehnice, au corespuns, se întocmeşte un
raport de inspectie, prin care se acordă autorizarea funcţionării, stabilindu-se şi data (ziua, luna şi
anul) următoarei verificări tehnice periodice, care este de maxim 2 ani. Data următoarei verificări
tehnice periodice se stabileşte în funcţie de complexitatea, locul de instalare, condiţiile de mediu
şi regimul de funcţionare, vechimea în serviciu şi starea tehnică ale maşinii de ridicat.
Dacă rezultatele verificării tehnice sunt necorespunzătoare, neconformităţile se
consemnează în procesul-verbal de verificare tehnică/raportul de inspectie şi nu se acordă
autorizarea/admiterea funcţionării în continuare.
Procesul-verbal de verificare tehnică/raportul de inspectie se ataşează la cartea maşinii de
ridicat-partea de exploatare, respectiv în evidența deținătorului/utilizatorului.
Este interzisă utilizarea/exploatarea, menţinerea în funcţiune a maşinii de ridicat cu
termenul de valabilitate al autorizării/admiterii funcţionării depăşit.
Cu ocazia verificării tehnice periodice se verifică dacă registrul de supraveghere este
completat corect şi ţinut la zi şi dacă întreţinerea şi revizia maşinii de ridicat se efectuează
planificat, în condiţii corespunzătoare, de către persoane juridice autorizate şi se asigură
funcţionarea acesteia în condiţii de siguranţă.
Maşinile de ridicat care deţin autorizarea funcţionării sunt supuse unor verificări tehnice
pentru repunerea în funcţiune, înainte de termenul stabilit pentru verificarea tehnică periodică, în
următoarele cazuri:
a) dacă maşina de ridicat se montează pe un alt amplasament fix;
b) dacă se aduc modificări ale configuraţiei la maşina de ridicat cum ar fi: modificarea lungimii
braţului, modificarea înălţimii turnului şi altele, conform instrucţiunilor din documentaţia
132
tehnică dată de producător sau instrucţiunilor din documentaţia tehnică de montare;
d) dacă maşina de ridicat a suferit modificări faţă de documentaţia tehnică dată de
producător şi/sau documentaţia tehnică de montare, ulterior unei acţiuni de reparare, dar care
nu au dus la modificarea performanţelor iniţiale, a scopului sau a tipului acesteia.
Întreţinerea, revizia şi repararea maşinilor de ridicat se face cu respectarea prevederilor
prezentei prescripţii tehnice şi a celorlalte acte normative aplicabile.
Întreţinerea, revizia şi repararea maşinilor de ridicat se efectuează de către producătorul
acestora, de către persoane juridice autorizate de ISCIR sau de către persoane juridice autorizate
de autorităţile competente din statele membre.
Autorizarea pentru lucrări de reparare nu este necesară atunci când acestea se
efectuează de către producătorul maşinii de ridicat.
Pentru lucrările de reparare producătorul sau persoana juridică autorizată trebuie să emită o
declaraţie conform modelului din anexa 1 din PT R1-2010.
Efectuarea lucrărilor de întreţinere şi revizie se consemnează de către RSL al
persoanei juridice autorizate în registrul de evidenţă a lucrărilor de întreţinere şi revizieşi de
către RSVTI al deţinătorului/utilizatorului în registrul de supraveghere al maşinii de ridicat.

Prin revizie se asigură reglarea sau înlocuirea pieselor, aparatelor sau modulelor
înglobate în maşina de ridicat în scopul asigurării menţinerii în parametrii de funcţionare în condiţii
de siguranţă conform prevederilor PT R1-2010.
Repararea se execută conform instrucţiunilor date de producător în documentaţia
tehnică a maşinii de ridicat, conform instrucţiunilor din documentaţia tehnică de verificări şi încercări
tehnice în utilizare pentru investigaţii/examinări cu caracter tehnic, conform documentaţiei
tehnice de reparare preliminară, după caz şi ori de câte ori se constată o defecţiune.
Prin reparare se asigură înlăturarea neconformităţilor/defecţiunilor constatate la maşina de
ridicat, în scopul aducerii acesteia la performanţele iniţiale prevăzute de producător în
documentaţia tehnică asigurându-se funcţionarea în condiţii de siguranţă a acesteia conform
prevederilor prezentei prescripţii tehnice.
Repararea maşinilor de ridicat se face pe baza unei documentaţii tehnicepreliminare de
reparare avizată de către RADTP.
Verificările tehnice după reparare a maşinii de ridicat se efectuează în conformitate cu
prevederile PT R1-2010.

LEGEA 319 / 2006 – privind sănătatea şi securitatea muncii

Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale,
protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare.
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în
perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de
muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;
b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu
lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
c) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută
profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
133
serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice,
invaliditate ori deces;
d) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă,
precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de
muncă;
e) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;
f) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un
lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în
pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu
proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
g) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii
şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are
acces în cadrul desfăşurării activităţii;
h) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar
prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
i) securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop
asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii,
integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de
muncă;
j) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul
tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui
echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat
lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să
producă pagube materiale;
Obligaţiile lucrătorilor
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de
transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea
arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor,
instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă
despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a
face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi
inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru
a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără
riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
134
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari .

Prescripţia tehnică PT R 3-2010

”Verificarea în utilizare a elementelor de transmitere a mişcării,
a elementelor/dispozitivelor de legare/prindere
şi a elementelor de tracţiune a sarcinii
utilizate la instalaţii de ridicat:
cabluri, cârlige, lanţuri, benzi textile, funii şi alte asemenea”

Art. 1 (1) Prezenta prescripţie tehnică stabileşte cerinţele tehnice minime obligatorii pe care
trebuie să le satisfacă elementele de transmitere a mişcării, elementele/dispozitivele de
legare/prindere şi elementele de tracţiune a sarcinii utilizate la instalaţii de ridicat pentru a fi
permisă utilizarea acestora.
(2) Prevederile prezentei prescripţii tehnice se aplică doar în măsura în care nu există
alte dispoziţii specifice (cu acelaşi obiectiv) în legislaţia comunitară de armonizare.
Art. 2 Personalul din cadrul CNCIR sau RSVTI al deţinătorului/utilizatorului instalaţiei de
ridicat, efectuează verificarea în utilizare a elementelor de transmitere a mişcării, a
elementelor/dispozitivelor de legare/prindere şi a elementelor de tracţiune a sarcinii utilizate
la instalaţiile de ridicat menţionate la art. 3, cu ocazia efectuării verificării tehnice periodice a
acestora.
Art. 3 Prevederile prezentei prescripţii tehnice se aplică elementelor de transmitere a
mişcării, elementelor/dispozitivelor de legare/prindere şi elementelor de tracţiune a sarcinii
utilizate la următoarele instalaţii de ridicat:
a) maşini de ridicat;
b) ..................;

ART. 4
Nu fac obiectul prevederilor prezentei prescripţii tehnice elementele de transmitere a
mişcării, elementele/dispozitivele de legare/prindere şi elementele de tracţiune a sarcinii
utilizate la următoarele instalaţii de ridicat:
a) instalaţii de transport pe cablu pentru persoane: telecabine, telegondole, telescaune,
teleschiuri şi telesănii;
b) teleferice pentru materiale;
c) instalaţii de transport pe plan înclinat pentru persoane;
d) instalaţii de transport pe plan înclinat pentru materiale.
ART. 5
În funcţie de scopul pentru care sunt utilizate, elementele şi dispozitivele se clasifică astfel:
a) elemente pentru transmiterea mişcării la părţile mobile ale instalaţiilor de ridicat: cabluri de
tracţiune, lanţuri şi altele asemenea;
b) elemente pentru legarea şi ridicarea sarcinii: cabluri, lanţuri, funii, benzi şi altele asemenea;
c) elemente şi dispozitive pentru prinderea şi ridicarea sarcinii: graifere, electromagneţi, cleşti,
furci, dispozitive vacuumatice, cadre, traverse şi altele asemenea;
135
 d) elemente pentru tractarea sarcinii: cabluri, lanţuri şi altele asemenea, utilizate la tirfoare,
cabestane şi altele asemenea.

Art. 8 În timpul exploatării, cablurile şi lanţurile pentru transmiterea mişcării se verifică

conform prevederilor tabelului 1 din anexa 1.
Art. 9 Înainte de verificare, cablurile şi lanţurile se curăţă prin spălare cu petrol, astfel
caeventualele defecte să poată fi observate uşor.
Art. 10 Observaţiile rezultate în urma verificării se consemnează, după caz, înregistrul de
supraveghere a instalaţiei de ridicat sauîn procesul-verbal de verificare tehnică.
Art. 11 Pentru verificarea gradului de uzură, cablurile şi lanţurile se examinează în timp ce se
înfăşoară/desfăşoară cu viteză redusă pe tambur, roată de fricţiune, moletă, roată cu alveole
sau rolă, după caz.
Art. 12 La verificarea cablurilor se urmăreşte dacă există următoarele defecte:
a) deteriorări: striviri, ruperi de toroane, aplatizări şi altele asemenea sau înnodări;
b) sârme rupte, încrucişate sau fisurate vizibil;
c) uzuri provenite din utilizarea normală, din ruginire, din corodare etc.
Art. 13 (1) Un cablu se scoate din uz conform criteriilor prevăzute în standardele în vigoare
şi/sau în documentaţia tehnică de însoţire a instalaţiei de ridicat.
(2) La scoaterea din uz a unui cablu se vor avea în vedere, cel puţin, următoarele criterii:
a) unul din toroane este deteriorat: rupt, strivit şi altele asemenea;
b) cablul prezintă deformări, cum ar fi: deformare elicoidală, deformare în colivie,
extrudare a toroanelor şi sârmelor, creştere sau diminuare locală a diametrului cablului,
sârmele din stratul exterior, pe o porţiune sau pe întreg cablul, şi-au micşorat diametrul cu sau
peste 40% din diametrul iniţial, aplatizare, ochiuri sau bucle strânse, frângeri;
c) numărul sârmelor rupte este egal cu sau mai mare decât cel indicat în tabelul 3
coroborat cu tabelele 4 şi 5 din anexa 1;
d) cablul prezintă sârme rupte în dreptul fixărilor de capăt;
e) concentraţia de sârme rupte este limitată la o lungime mai mică decât 6d sau se situează
într-un toron, chiar dacă numărul de sârme rupte este mai mic decât cel indicat în tabelul 3
coroborat cu tabelele 4 şi 5 din anexa 1;
f)creşte numărul de sârme rupte până la valorile indicate în tabelul 3 coroborat cutabelele 4 şi
5 din anexa 1;
g) se diminuează elasticitatea constatată în cadrul examinărilor periodice sau prin analize
specializate;
h) cablul prezintă coroziune exterioară, interioară sau apar pete de rugină;
i) cablul prezintă deteriorare vizibilă la exterior, produsă prin căldură sau prin fenomen electric,
manifestată prin culori de recoacere;
j)s-a produs ieşirea capetelor de sârmă din împletire sau ruperea şi desfacereamatisării pe
un sfert din lungimea acesteia;
k) s-a produs ieúirea sârmelor din inelele presate, în cazul cablurilor de legare presate, ruperea
sau deformarea acestor inele.
Art. 14 Dacă prin construcţie un cablu nu se încadrează în prevederile tabelului 3 din
anexa 1, numărul de sârme rupte care determină scoaterea acestuia din uz se stabileşte
înmulţind numărul de sârme prevăzute în tabelul 3 din anexa 1 pentru cablul de construcţia cea
136
mai apropiată cu un coeficient de corecţie egal cu raportul dintre numărul de sârme ale cablului
care trebuie încadrat şi cele ale cablului de referinţă.
Art. 15 Cablurile instalaţiilor de ridicat pentru persoane, precum şi cele pentru manipularea
metalelor topite sau incandescente, substanţelor toxice, explozive, inflamabile sau acide se scot
din uz atunci când numărul sârmelor rupte este egal cu sau mai mare decât jumătate din cel indicat
în tabelul 3 din anexa 1 pentru cablul respectiv.
Art. 16 Secţiunea utilă a cablului aflat în utilizare se determină scăzând secţiunea însumată a
sârmelor rupte sau corodate din secţiunea totală a sârmelor cablului nou. Pentru o
determinare corespunzătoare a sârmelor defecte este indicată folosirea metodelor de
examinare nedistructivă.
Art. 17 Numărul de sârme rupte se stabileşte pe porţiunea cea mai uzată a cablului. Dacă
sarcina se suspendă pe două cabluri separate, atunci fiecare cablu se înlocuieúte în funcţie de
starea sa.
Art. 19 Utilizarea cablurilor este permisă numai dacă fixarea capetelor acestora
corespunde prevederilor standardelor în vigoare şi/sau indicaţiilor din documentaţia tehnică a
instalaţiei de ridicat.
Art. 20 După montarea unui cablu nou, este necesar să se execute mai întâi unele mişcări cu
o sarcină redusă cu 10% din sarcina nominală, după care sarcina se măreúte treptat până la sarcina
maximă de utilizare, prin aceasta realizându-se aşezarea corectă a construcţiei cablului şi
prelungirea duratei fizice de viaţă a acestuia.
Art. 21 La verificarea lanţurilor se urmăreşte dacă există următoarele defecte:
a) deteriorări: îndoiri, turtiri, lovituri, fisuri şi altele asemenea;
b) alungiri;
c) uzuri provenite din utilizarea normală, din ruginire, din corodare etc.
Art. 22 (2) La scoaterea din funcţiune a unui lanţ cu zale se vor avea în vedere, cel puţin,
următoarele criterii:
a) zalele sunt îndoite, turtite, alungite sau fisurate;
b) lanţul s-a alungit mai mult de 5% din lungimea sa iniţială sau cu o valoare mai mare decât cea
indicată de producător în documentaţia tehnică de însoţire;
c) uzura, chiar a unei singure zale, în sensul micşorării diametrului, este egală cu sau
depăşeşte 20% din diametrul iniţial.
Art. 23 (2) La scoaterea din funcţiune a unui lanţ cu eclise şi bolţuri se vor avea în vedere, cel
puţin, următoarele criterii:
a) eclisele prezintă îndoiri, lovituri sau fisuri;
b) s-a rupt una din eclise;
c) diametrul bolţurilor este cu sau peste 20% mai mic decât diametrul iniţial.
Art. 24 Alungirile şi uzura lanţurilor se vor determina pe porţiunea cea mai solicitată.

Art. 25 În timpul exploatării, cârligele se verifică conform prevederilor tabelului din anexa
1.
Art. 26 Observaţiile rezultate în urma verificării se consemnează, după caz, înregistrul de
supraveghere a instalaţiei de ridicat sau în procesul-verbal de verificare tehnică.
Art. 27 La verificarea cârligelor se urmăreşte dacă există următoarele defecte:
a) deteriorări: aplatizări, îndoiri, lovituri, fisuri şi altele asemenea;
137
b) uzuri provenite din utilizarea normală, din corodare, etc.
Art. 28 Un cârlig se scoate din funcţiune conform criteriilor prevăzute în standardele în
vigoare şi/sau în documentaţia tehnică a instalaţiei de ridicat.
Art. 29 Deteriorările şi uzura cârligelor se determină pe porţiunea cea mai solicitată.

………………………..

HOTĂRÂRE Nr. 1029 din 3 septembrie 2008

privind condiţiile introducerii pe piaţă a maşinilor

ART. 1
Prezenta hotărâre se aplică următoarelor produse: maşini, echipamente interschimbabile,
componente de securitate, dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii, lanţuri, cabluri şi
chingi, arbori de transmisie cu articulaţii cardanice, cvasimaşini, stabilind cerinţele esenţiale de
sănătate şi securitate specifice acestora, prevăzute în anexa nr. 1.
ART. 2
Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:
a) componentelor de securitate destinate a fi utilizate ca piese de schimb pentru înlocuirea
pieselor identice şi furnizate de către producătorul maşinii originale;
b) echipamentelor specifice destinate utilizării în târguri şi/sau parcuri de distracţii;
c) maşinilor special proiectate sau puse în funcţiune în scopuri nucleare care, în cazul avariilor,
pot avea ca rezultat emisii radioactive;
d) armelor, inclusiv armelor de foc;
e) mijloacelor de transport următoare: tractoare agricole sau forestiere, cu excepţia maşinilor
montate pe aceste vehicule, pentru riscurile prevăzute de Ordinul ministrului lucrărilor publice,
transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea
de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a
produselor utilizate la acestea - RNTR 2, cu modificările şi completările ulterioare, vehicule şi
remorcile acestora, cu excepţia maşinilor montate pe aceste vehicule, prevăzute de Ordinul
ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi
completările ulterioare, vehicule, cu excepţia maşinilor montate pe aceste vehicule, prevăzute de
Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi
completările ulterioare, vehicule destinate exclusiv competiţiilor şi mijloacelor de transport
aerian, naval şi feroviar, cu excepţia maşinilor montate pe aceste mijloace de transport;
f) navelor maritime şi platformelor maritime, inclusiv echipamentelor instalate la bordul
acestor nave şi/sau platforme;
g) maşinilor special proiectate şi construite în scop militar sau de menţinere a ordinii publice;
h) maşinilor special proiectate şi construite în scop de cercetare pentru utilizare temporară în
laboratoare;
i) ascensoarelor care echipează puţurile de mină;
j) maşinilor special destinate deplasării artiştilor în timpul spectacolelor;
k) produselor electrice şi electronice, în măsura în care acestea sunt reglementate de
Hotărârea Guvernului nr. 457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente
electrice de joasă tensiune, republicată, cu modificările ulterioare: aparate electrocasnice,
138
echipamente audio şi video, echipamente pentru tehnologia informaţiei, echipamente pentru
birouri, mecanisme de joasă tensiune pentru conexiuni şi control, motoare electrice;
l) echipamentelor electrice de înaltă tensiune: aparataje pentru conexiuni şi control
transformatoare.
ART. 3*)
(1) În sensul prezentei hotărâri, prin maşini se înţelege produsele prevăzute la art. 1, cu
excepţia cvasimaşinilor.
(2) În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. maşină:
a) un ansamblu de părţi sau componente legate între ele, dintre care cel puţin una este în
mişcare, care sunt reunite de o manieră solidară în vederea unui anumit scop, în special montat
ori destinat montării cu un sistem de acţionare, altul decât forţa umană sau animală, aplicată
direct;
b) un ansamblu prevăzut la lit. a), căruia îi lipsesc numai componentele care să îl conecteze la
locul de utilizare sau conexiunile la surse de energie şi de mişcare;
c) un ansamblu prevăzut la lit. a) şi b), pregătit să fie instalat şi care nu poate să funcţioneze
decât montat pe un mijloc de transport sau instalat într-o clădire ori structură;
d) un ansamblu de maşini prevăzute la lit. a) - c) sau o cvasimaşină prevăzută la pct. 7, care, în
scopul de a ajunge la acelaşi rezultat, sunt dispuse şi comandate astfel încât să funcţioneze ca un
întreg;
e) un ansamblu de părţi sau componente legate între ele, dintre care cel puţin una este în
mişcare, care sunt reunite în scopul ridicării sarcinilor şi a căror singură sursă de energie este
forţa umană, aplicată direct;
2. echipament interschimbabil - un dispozitiv care, ulterior punerii în funcţiune a unei maşini
sau a unui vehicul-tractor, este asamblat pe aceasta chiar de către operator, în scopul de a
modifica funcţia sa ori de a asigura o funcţie nouă, în măsura în care acest echipament nu este o
piesă de schimb ori o unealtă;
3. componentă de securitate - componenta care este introdusă separat pe piaţă şi este
destinată să asigure o funcţie de securitate, a cărei defectare sau funcţionare necorespunzătoare
periclitează securitatea şi/sau sănătatea persoanelor expuse şi care nu este necesară pentru
funcţionarea maşinii ori care poate fi înlocuită cu alte componente ce permit funcţionarea
normală a maşinii. Lista indicativă a componentelor de securitate, prevăzută în anexa nr. 5, este
actualizată periodic potrivit procedurii reglementate la art. 8 alin. 1 lit. a) din Directiva
2006/42/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 17 mai 2006 privind maşinile industriale
şi modificarea Directivei 95/16/CE;
4. dispozitiv de prindere pentru ridicarea sarcinii - o componentă sau un echipament nefixat la
maşina de ridicat, care este amplasat între maşină şi sarcină ori pe sarcină, în scopul prinderii ei,
sau care este destinat să facă parte integrantă a sarcinii şi este introdus separat pe piaţă;
elementele care servesc la realizarea unei legături şi componentele lor sunt considerate
dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii;
5. lanţuri, cabluri şi chingi - lanţurile, cablurile şi chingile proiectate şi construite în scopul de a
ridica, fiind parte a maşinilor de ridicat sau a dispozitivului de prindere pentru ridicarea sarcinii;
6. arbore de transmisie cu articulaţie cardanică - un dispozitiv amovibil pentru transmisie
mecanică; o componentă amovibilă destinată transmisiei de putere între o maşină
139
autopropulsată sau un vehicul-tractor şi maşina receptoare, prin primul lagăr fix al acesteia. Dacă
acest dispozitiv este introdus pe piaţă împreună cu un protector, ansamblul este considerat un
singur produs;
7. cvasimaşină - maşina parţial finalizată; un ansamblu care se constituie ca o maşină, dar care
nu poate să asigure el însuşi un scop definit. Un sistem de acţionare este o cvasimaşină.
Cvasimaşina este destinată a fi încorporată sau asamblată cu alte maşini ori alte cvasimaşini sau
echipamente în vederea constituirii unei maşini căreia i se aplică prezenta hotărâre;
8. introducere pe piaţă - prima punere la dispoziţie, în România sau într-un stat membru al
Uniunii Europene, a unei maşini ori cvasimaşini în vederea comercializării sau utilizării sale,
contra cost ori gratuit;
9. producător - orice persoană fizică sau juridică ce proiectează şi/sau construieşte o maşină
ori o cvasimaşină căreia i se aplică prezenta hotărâre şi care este responsabilă de conformitatea
acestei maşini sau cvasimaşini cu prezenta hotărâre, în vederea introducerii pe piaţă sub numele
său ori marca sa sau pentru propria utilizare. În absenţa unui producător, aşa cum este definit
mai sus, este considerat ca fiind producător orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe
piaţă ori pune în funcţiune o maşină sau cvasimaşină căreia i se aplică prezenta hotărâre;
10. reprezentant autorizat - orice persoană fizică sau juridică stabilită în România sau într-un
alt stat membru al Uniunii Europene, care a primit un mandat scris din partea producătorului
pentru a acţiona în numele acestuia, integral ori parţial, pentru formalităţi şi obligaţii
reglementate de prezenta hotărâre;
11. punere în funcţiune - prima utilizare, în România sau într-un alt stat membru al Uniunii
Europene, a unei maşini căreia i se aplică prezenta hotărâre, în conformitate cu destinaţia sa;
12. standard armonizat - o specificaţie tehnică, fără caracter obligatoriu, adoptată de un
organism de standardizare, şi anume Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul
European de Standardizare Electrotehnic (CENELEC) sau Institutul European pentru Standarde în
Telecomunicaţii (ETSI), în baza unui mandat acordat de Comisia Europeană, denumită în
continuare Comisie, potrivit procedurii reglementate de Directiva 98/34/CEE, transpusă în
legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea
şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice,
precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele
membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană.
13. cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate - dispoziţii obligatorii referitoare la proiectarea şi
fabricarea produselor care fac obiectul prezentei hotărâri, menite să asigure un nivel ridicat de
securitate şi protecţie a sănătăţii persoanelor şi, după caz, a animalelor domestice şi a bunurilor
şi, atunci când este cazul, a mediului.
Cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate sunt prevăzute în anexa nr. 1. Cerinţele esenţiale
de securitate şi sănătate destinate să asigure protecţia mediului se aplică numai maşinilor
prevăzute la pct. 2.4 din anexa nr. 1.
*) Conform art. IV din Hotărârea Guvernului nr. 517/2011, prevederile articolului 3 alineatul (2)
punctul 13 intră în vigoare începând cu data de 15 decembrie 2011.

140
SECŢIUNEA a 2-a
Reglementări specifice

ART. 4
În situaţia în care, pentru o maşină, riscurile prevăzute de anexa nr. 1 sunt reglementate, total
sau parţial, în alte reglementări specifice armonizate, prezenta hotărâre nu se aplică ori încetează
să se aplice de la data intrării în vigoare a acestora pentru maşina în cauză, în ceea ce priveşte
acele riscuri.

CAP. 2
Condiţii de introducere pe piaţă

SECŢIUNEA 1
Supravegherea pieţei

ART. 5*)
(1) Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în calitate de autoritate competentă în
domeniu, trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru ca maşinile să fie introduse pe piaţă
şi/sau puse în funcţiune numai dacă acestea satisfac prevederile prezentei hotărâri şi nu
compromit sănătatea şi securitatea persoanelor şi, dacă este cazul, a animalelor domestice sau
bunurilor, atunci când ele sunt instalate şi întreţinute corespunzător şi utilizate în conformitate
cu destinaţia lor sau în condiţii rezonabil previzibile.
(2) Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse trebuie să adopte toate măsurile necesare
pentru ca cvasimaşinile să fie introduse pe piaţă numai dacă acestea satisfac prevederile
prezentei hotărâri.
(3) Autoritatea competentă în domeniul maşinilor este Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii
de Şanse. Organul de control care verifică respectarea prevederilor prezentei hotărâri şi este
responsabil pentru supravegherea pieţei este Inspecţia Muncii.
(4) Sarcinile şi competenţele organului de control sunt stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.
891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile
reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor,
republicată. Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse informează Comisia şi celelalte state
membre ale Uniunii Europene cu privire la orice modificare ulterioară.
(5) Pentru îndeplinirea prevederilor alin. (3) şi (4), Inspecţia Muncii, organ de specialitate al
administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse,
desemnează personal cu atribuţii specifice, pentru realizarea supravegherii pieţei.
*) Conform art. I pct. 2 şi art. IV din Hotărârea Guvernului nr. 517/201 , începând cu data de 15
decembrie 2011, la articolul 5, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"ART. 5
(1) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în calitate de autoritate competentă, adoptă
măsurile necesare pentru ca maşinile să fie introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune numai
dacă acestea îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta hotărâre şi nu pun în pericol securitatea
141
şi sănătatea persoanelor şi, după caz, a animalelor domestice şi a bunurilor şi, atunci când este
cazul, a mediului, atunci când ele sunt instalate şi întreţinute corespunzător şi utilizate potrivit
destinaţiei lor sau în condiţii rezonabil previzibile."

SECŢIUNEA a 2-a
Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune

ART. 6
(1) Înainte de introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a unei maşini, producătorul
sau reprezentantul său autorizat trebuie:
a) să se asigure că aceasta satisface cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate care îi sunt
aplicabile, prevăzute în anexa nr. 1;
b) să se asigure că este disponibil dosarul tehnic prevăzut în anexa nr. 7 lit. A;
c) să pună la dispoziţie, în special, informaţiile necesare, cum ar fi instrucţiunile;
d) să aplice procedurile specifice de evaluare a conformităţii, potrivit prevederilor art. 13;
e) să întocmească declaraţia CE de conformitate, potrivit prevederilor anexei nr. 2 lit. A pct. 1,
şi să se asigure că aceasta însoţeşte maşina;
f) să aplice marcajul CE în conformitate cu prevederile art. 16.
(2) Înainte de introducerea pe piaţă a unei cvasimaşini, producătorul sau reprezentantul său
autorizat se asigură că a fost îndeplinită procedura prevăzută la art. 14.
(3) În sensul procedurilor menţionate la art. 13, producătorul sau reprezentantul său autorizat
dispune ori are acces la mijloacele necesare pentru a se asigura de conformitatea maşinii cu
cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate prevăzute în anexa nr. 1.
ART. 7
(1) În cazul în care maşina face obiect şi al altor reglementări armonizate, care se referă la alte
aspecte şi care prevăd, de asemenea, aplicarea marcajului CE, acest marcaj trebuie să indice şi
conformitatea maşinilor cu prevederile respectivelor reglementări.
(2) În situaţia în care una sau mai multe dintre reglementările armonizate prevăzute la alin. (1)
lasă producătorului ori reprezentantului său autorizat, într-o perioadă tranzitorie, posibilitatea
alegerii regimului de aplicare, marcajul CE indică conformitatea numai cu dispoziţiile
respectivelor reglementări aplicate de către producător sau de reprezentantul său autorizat.
Declaraţia CE de conformitate trebuie să menţioneze referinţele reglementărilor aplicabile, astfel
cum au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

………………………….

142