SUPORT

CURS
CALIFICARE
MACARAGIU

1
 CUPRINS
CAPITOLUL 1 – CLASIFICAREA MACARALELOR
1.1 Clasificarea macaralelor
Clasificarea macaralelor funcţie de grad constructiv şi grade de mişcare
Clasificarea macaralelor pe grupe de exploatare
1.2 Tipurilor de macarale
Macarale simple
Poduri rulante
Macarale turn
Macarale portal
Macarale pe roţi cu pneuri deplasabile prin autopropulsie
Automacarale
Modernizări constructive aplicate la macarale
1.3. Antrenarea macaralelor
Echipament de forţă electrică
Echipament de forţă hidraulică
1.4. Mecanismele macaralelor
Mecanismul de ridicare/coborâre sarcină
Mecanismul de deplasare al macaralelor
Mecanismele de rotire ale macaralelor
1.5 Acţionarea electrică a macaralelor
Motoare electrice
Echipamentul electric al macaralelor
Echipament de acţionare al macaralelor
Echipamente electrice de comandă
Echipamentul şi instalaţiile de protecţie
Echipamente de iluminat, încălzire şi semnalizare

CAPITOLUL 2 - COMPONENTELE DE SECURITATE LA MACARALE

SI ALTE COMPONENT NECESARE PENTRU ASIGURAREA
SIGURANTEI IN EXPLOATARE
2.1.1 Limitatoare de sfârşit de cursă
2.1.2 Limitatoare de sarcină şi de moment al sarcinii
2.1.3 Supape de siguranta, de blocare, de reglare a vitezei
2.1.4 Paraczatoare si limitatoare de viteza
2.1.5 Anemometre
2.1.6 Dispozitive de blocare şi de evitare a mersului oblic
2.1.7 Tampoane, opritoare, siguranţe de cârlig

2
 2.1.8 Piese de reazem, curăţitoare de şină
2.1.9 Contacte şi siguranţe electrice, intreruptor de securitate

CAPITOLUL 3 - DISPOZITIVE DE FRANARE

Dispozitive de frânare la macarale
Generalităţi
Rolul dispozitivelor de frânare
Tipuri de dispozitive de frânare
Descriere şi mod de funcţionare
Reglarea şi verificarea dispozitivelor de frânare

CAPITOLUL 4 – CABLURI SI LANTURI

4.1 Cabluri
Generalităţi şi descriere
Clasificarea cablurilor
Construcţie şi materiale de construcţie
Cablarea
Modul de fixare a cablurilor
Verificarea cablurilor, uzura permisa, intretinere
4.2. Lanţuri
Generalităţi şi descrierea lanţurilor
Construcţie si caracteristici
Verificarea lanturilor, uzura permisa, intretinere

CAPITOLUL 5 – DISPOZITIVE DE PRINDERE A SARCINILOR

CAPITOLUL 6 - OBLIGAŢIILE MACARAGIILOR

CAPITOLUL 7 - SEMNALIZAREA COMENZILOR LA MACARALE

CAPITOLUL 8 - MANEVRAREA ŞI EXPLOATAREA MACARALELOR

Manevre permise şi interzise, cauzele deranjamentelor
Legarea sarcinilor si legătorii de sarcină
Organizarea exploatării, cartea macaralei, registrul de evidenţă a supravegherii

CAPITOLUL 9 - ÎNTREŢINEREA, REVIZIA, REPARAREA ŞI

VERIFICAREA TEHNICĂ OFICIALĂ
Întreţinerea si revizia macaralei
Repararea macaralei

3
 Verificarea tehnică oficială, autorizarea funcţionarii,
Incercări statice şi dinamice
Verificarea periodică la scadenţă

CAPITOLUL 10 - AVARII SI ACCIDENTE

Cauzele avariilor şi accidentelor în exploatarea macaralelor
Măsuri pentru prevenirea avariilor şi accidentelor

CAPITOLUL 11 - MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE AVARIE

/ACCIDENT
Măsuri de prim ajutor în caz de avarii, de incendii şi în caz de accidente la macarale

CAPITOLUL 12 - LEGISLAŢIE, REGLEMENTARI, NORMATIVE,

INSTRUCŢIUNI

BIBLIOGRAFIE
MACARAGIU – OCUPATIE AUTORIZATA ISCIR autori ing. Marian Raducanu, ing. Daniel-Catalin Motounu, prof.univ.dr.ing. Mircea
Clementin Ilinca, ing. Victoria Zmacanu, ing. Elena Guzga, ing. Milorad Adam
INDRUMATOR PENTRU CONSTRUCTIA SI EXPLOATAREA MACARALELOR-
Editura Tehnica 1965
INDRUMATOR PENTRU CONSTRUCTIE, EXPLOATARE SI VERIFICARE LA MACARALE SI MECANISME DE RIDICAT-
Editura Tehnica Autori: ing.Dan Dragos, ing.Villi Carlan, ing.Nicolae Davidescu, dr.ing.Ioan Nang, ing.Pavel Antonov, dr.ing.Liviu Coman,
ing.Radu Gotia, ing.Gheorghe Rimbetiu
LEGEA PROTECTIEI SI SECURITATII MUNCII NR. 319/2006
HOTARAREA NR.84/2002 PRIVIND „REGULI SI DISPOZITII DE APARAREA IMPOTRIVA INCENDIILOR”-JUDETUL BRASOV
CARTI TEHNICE : MACARALE, PODURI RULANTE, STIVUITOARE,ETC.
MASINI DE RIDICAT VOL. I „ORGANELE SPECIFICE, MECANISMELE SI ACTIONARE A MASINILOR DE RIDICAT”,
Coordonator Mircea Alamoreanu, prof.dr.ing.Liviu Coman, ing.Serban Nicolaescu,
Editura Tehnice Bucuresti 1996
MASINI DE RIDICAT VOL. II „DISPOZITIVE DE SIGURANTA”,
Coordonator Mircea Alamoreanu, prof.dr.ing.Liviu Coman, ing.Serban Nicolaescu,
Editura Tehnice Bucuresti 1996
MASINI DE RIDICAT IN CONSTRUCTII.EXPLOATARE.INTRETINERE.REPARATII ,
Ing.Teodor Nuteanu, Ing.Constantin Alexandru, Editura Tehnica 1989 Bucuresti
CULEGERE DE MATERIALE PENTRU DOCUMENTARE LA MAȘINI DE RIDICAT L. Boleantu & T. Babeu Editura Didactica si
Pedagogica 1983
Codul Muncii -Legea 53/2003 cu modificările ulterioare : L480/2003, L541/2003 şi OUG 65/2005. Principalele capitole cuprinse in Codul
Muncii

4
 CAPITOLUL 1

CLASIFICAREA MACARALELOR

Clasificarea macaralelor funcţie de tip constructiv şi grade de mişcare

Macaralele sunt instalaţii de ridicat utilizate la manipularea sarcinilor prin ridicarea

neghidată pe verticală şi deplasarea pe orizontală a acestora.
Macaralele pot fi clasificate după diverse criterii ţinând seama de modul de acţionare, de tipul
constructiv (fixe sau deplasabile pe cale de rulare proprie şi fără cale de rulare proprie),
autopropulsate sau tractate, după regimul de funcţionare, după locul de comandă, etc. Clasificarea lor
detaliată conform acestor criterii de produse şi servicii cuprinde:
1. Macarale portal:
-macarale portal fără console;
-macarale portal cu console fixe;
-macarale portal cu console mobile;
-macrale portal cu portalul pivotant;
-macarale semiportal
2. Macarale rotitoare fixe:
-macaralele rotitoare fixe, cu braţ fix, cu cârlig;-
-macaralele rotitoare fixe, cu braţ fix, cu graifer;
-macaralele rotitoare fixe, cu braţ fix, cu diverse mijloace de prindere detaşabile din cârlig;
-macaralele rotitoare fixe, cu braţ mobil, cu cârlig;
-macaralele rotitoare fixe, cu braţ mobil, cu graifer;
-macaralele rotitoare fixe, cu braţ mobil, cu diverse mijloace de prindere detaşabile din cârlig;
-macarale derrick
3. Macarale rotitoare mobile, pe cale de rulare proprie:
-macarale rotitoare mobile, pe cale de rulare proprie, cu braţ fix;
-macarale rotitoare mobile, pe cale de rulare proprie, cu braţ mobil;
-macarale portic, cu braţ fix;
-macarale portic cu braţ mobil;
-macarale turn;
-macarale ciocan

5
4. Macarale de perete:
-macarale de perete rotitoare, cu consolă, cu mecanism de ridicare fix;
-macarale de perete rotitoare, cu consolă, cu mecanism de ridicare mobil;
-macarale consolă, cu mecanism de ridicare fix;
-macarale consolă, cu mecanism de ridicare mobil;
-macarale consolă, cu braţ rotitor nedeplasabil;
-macarale consolă, cu braţ rotitor deplasabil;
5. Macarale mobile fără cale de rulare proprie:
-macarale mobile pe şine;
-macarale autopropulsate, fără cale de rulare proprie;
-automacarale;
-macarale pe remorcă;
-macarale pe cărucior;
-macarale pe tractor;
-macarale portal pe pneuri
6. Diverse macarale:
-utilaje uşoare pentru construcţii

Clasificarea macaralelor pe grupe de exploatare

În raport cu complexitatea manevrării şi gradului de pericol ce-l prezintă în exploatare şi în

baza prescripţiei tehnice ISCIR-R1-2010 instalaţiile de ridicat – macaralele, se împart în
următoarele grupe de exploatare:
Grupa A – În această grupă se încadrează macaralele deplasabile pe căi fără şină de rulare şi cele
montate pe vagoane de cale ferată. Cele mai reprezentative macarale din această grupă şi care au o
utilizare mai mare în procesul de producţie din întreprinderi şi din şantiere de construcţii sunt:
automacaralele, macarale pe şenile, macarale autopropulsate pe pneuri şi macaralele montate pe
vagoane de cale ferată.
Grupa B - Din această grupă fac parte macaralele deplasabile pe căi de rulare având braţ şi
platformă rotiroare şi anume: macaralele turn, macaralele portic şi altele similare. Deasemenea din
această grupă fac parte macaralele Derrick.
Grupa C - Din această grupă fac parte macaralele deplasabile pe căi cu şine de rulare şi anume:
poduri rulante de uz general, poduri rulante tehnologice, poduri rulante cu graifăre sau electromagnet,
macarale portal şi semiportal, grinzi rulante suspendate, transbordoare, macarale de turnare,şarjare,
stripaj, forjare şi similare. Aceste tipuri de macarale sunt cel mai des folosite în ateliere, hale şi clădiri
industriale.
Grupa D – În această grupă se încadrează macaralele de tip special, care nu se includ în grupele
anterioare şi anume: macaralele pe cablu şi macaralele foarfece.
Grupa E – Din această grupă fac parte macarlele de orice tip care sunt comandate de la sol printr-o
timonă ( cutie cu butoane ), comandă radio şi/sau infraroşu.

6
Clasificare după modul de acţionare:
-cu acţionare manuală;
-cu acţionare hidraulică;
-cu acţionare pneumatică;
-cu acţionare electrică;
-cu acţionare cu motor cu ardere internă
Clasificare după regimul de lucru:
-regim uşor (1000 ore pe an);
-regim mediu (2000 ore pe an);
-regim greu (3000 ore pe an);
-regim foarte greu (peste 3000 ore pe an).
Clasificare după mobilitate.

a. Macarale staţionare (fixe):

-cu mişcarea sarcinii numai pe verticală:
-macara cu consolă fixă:
-macara trepied;
-cu mişcarea sarcinii pe orizontală şi verticală;
-macara cărucior pe cale de rulare (monorai);
-macara cu braţ oscilant (foarfece);
-macara funicular;
-cu mişcarea sarcinii pe verticală, pe orizontală şi de rotaţie;
-macara rotitoare cu braţ şi cărucior;
-macara cu coloană fixă, cu braţ rotitor şi cărucior;
-macara cu coloană rotitoare şi cu braţ oscilant;
b. Macarale deplasabile.

-pe căi cu şine de rulare:

-macara pivotanta: macara cu braţ orizontal rotativ, în formă de T, echipată
cu un cărucior care circulă de-a lungul braţului susţinut de o coloană de tip turn,
deplasabilă pe şină sau fixă.
-macara turn: macara cu braţ orizontal echipat cu un cărucior care circulă de-
a lungul braţului, susţinut de o coloană de construcţie turn, deplasabilă pe şină.
Macaralele turn sunt utilizate la executarea construcţiilor de înălţime mare care
necesită deschideri mari ale braţului şi posibilităţi de ridicare şi manevrare a unor
sarcini mari, cu viteze sporite pentru realizarea unor cicluri de lucru mici.Sunt cele mai
economice pentru că deservesc în raza de acţiune atât construcţia cât şi locul de
depozitare al materialelor.
-macara portal: o macara cu câmp de acţiune paralelipipedic, la care scheletul
metalic este compus dintr-o construcţie orizontală susţinută de picioare care se pot
7
 deplasa pe sol, pe şine de rulare paralele.Pe construcţia orizontală se mişcă
mecanismul sau instalaţia de ridicare propriuzisă (cărucior, macara cu braţ, etc).
-macara semiportal: macara tip portal cu una din căile de rulare aflată la sol
iar cealaltă la un nivel maxim superior.
-macara pe şasiu de vagon (CFR speciale)
-podul rulant: este o macara cu câmp de acţiune paralelipipedic, la care
scheletul metalic este compus dintr-o construcţie orizontală având la capete roţi de
rulare care se deplasează pe şine de rulare paralele situate la înălţime.
Pe construcţia orizontală se mişcă mecanismul sau instalaţia de ridicare propriu-zisă
(cărucior, macara cu braţ, etc.);
-macara velociped: o macara cu coloană şi braţ rotitor care rulează pe o cale
monoşină.
-pe căi fără şine de rulare:
-macara ,,Pionier”;
-automacara;
-macara pe şenile;
-macara pentru lansarea conductelor.
c. Macarale speciale.
-macara foarfece;
-macara Derrick: macara cu braţ oscilant articulat şi cu acţionare electrică.
Constă dintr-un pilon principal rotitor, fixat prin tiranţi reglabili, ancorat, care suportă
braţul din mecanisme de acţionare plasate la nivelul solului.
Maşinile de ridicat sunt maşini de lucru cu funcţionare ciclică, în regim intermitent, care servesc
la deplasarea sarcinilor între puncte situate la înălţimi diferite. Prin sarcină se înţelege orice bun
de naturmaterială care constituie obiect de lucru al maşinilor de ridicat.
În funcţie de complexitatea maşinii, sarcina poate fi deplasată numai pe verticală, sau poate fi
deplasată fie pe traiectorii plane, fie pe traiectorii spaţiale. În primul caz maşina efectuează o
singură mişcare de lucru, iar în celelalte, două sau mai multe mişcări care pot avea loc simultan sau
succesiv. Rezultă de asemenea din definiţie că maşinile de ridicat sunt caracterizate printr-o
funcţionare ciclică, în regim intermitent, un ciclu cuprinzând succesiunea de faze de lucru şi
perioade de pauză care decurg de la ridicarea unei sarcini până în momentul premergător ridicării
sarcinii următoare.
Maşinile de ridicat sunt utilizate în cele mai diverse sectoare ale activităţii economice, întrucât de
regulă toate bunurile materiale: materiile prime, produsele intermediare şi cele finite în procesele de
extracţie, fabricaţie, depozitare, transport, montaj, instalare, desfacere, comportă multiple operaţii
de ridicare–coborâre. Varietatea domeniilor de utilizare a generat varietate în concepţia şi
construcţia maşinilor de ridicat atât din punct de vedere funcţional, cât şi din punct de vedere al
performanţelor: există în prezent o largă gamă de tipuri de maşini de ridicaţ, fiecare tip fiind adaptat
unor anumite categorii de lucrări (tehnologii), iar maşinile de acelaşi tip se execută într-o gamă
largă de dimensiuni.

8
CLASIFICAREA MAŞINILOR DE RIDICAT

În scopul clasificării maşinilor de ridicat există posibilitatea adoptării unor criterii diverse, cum
sunt: forma traiectoriei sarcinii, complexitatea maşinii, destinaţia ei, numărul şi felul mişcărilor de
lucru, configuraţia structurii de rezistenţă şi altele. Această diversitate a criteriilor, a însuşi scopului
clasificării ca şi a întrepătrunderii elementelor constructive şi funcţionale caracteristice unui criteriu
sau altuia în cadrul aceleiaşi maşini, au făcut ca, cel puţin până în prezent, să nu existe o clasificare
generală, făcută riguros logic şi în baza unor criterii unice la fiecare nivel al clasificării, care să
prezinte garanţia epuizării tuturor posibilităţilor.
Se menţionează că la noi în ţară, în cadrul clasificării generale şi detaliate a produselor şi serviciilor
şi elaborate în vederea identificării claselor de produse, unificării denumirilor, sistematizării şi
codificării lor, maşinile de ridicat sunt cuprinse în grupele principale de produse 381 şi 382. Astfel,
grupa 381 se referă la poduri rulante şi macarale, iar grupa 382 se referă la utilaje de ridicat,
transportat şi manipulat (exclusiv poduri rulante şi macarale). Această clasificare crează un limbaj
unificat de comunicare a informaţiei în toate domeniile economiei naţionale, dar este destinată să
satisfacă în principal, necesităţile de ordonare, prelucrare şi analiză a informaţiilor la nivel
guvernamental. Din acest motiv în prezenta lucrare criteriile de clasificare – deşi în mare parte
comune cu cele din clasificarea generală – sunt ierarhizate diferit. De asemenea nu vor fi adoptate
criterii de clasificare referitoare la aspecte dimensionale ale maşinilor de ridicat. Logica şi structura
clasificării generale şi detaliate rezultă din cele amintite, se prezintă şi modul de formare a codului
care se atribuie fiecărei maşini, cod care, în conformitate cu prescripţiile ISCIR, trebuie indicat în
documentaţia de execuţie a maşinii.
Se semnalează de asemenea că în standarde sunt precizate denumirile, sunt definite şi schiţate
principalele tipuri de instalaţii de ridicat. Standardul împarte instalaţiile de ridicat în două grupe:
mecanisme de ridicare şi macarale, grupare care corespunde celei din prezenta lucrare, dar care nu
cuprinde ascensoarele şi platformele de ridicare.
MECANISME SIMPLE DE RIDICARE.
Sunt mecanisme care asigură efectuarea unei singure mişcări de deplasare a sarcinii, de
regulă pe verticală (ridicare–coborâre), uneori pe o traiectorie înclinată sau orizontală (tractarea
sarcinilor). Acţionarea acestor mecanisme este fie manuală, fie cu motor. Din categoria
mecanismelor simple de ridicare fac parte vinciurile, palanele, troliile, tirfoarele şi platformele de
ridicare. Se menţionează că aceste mecanisme sunt utilizate fie ca mecanisme independente, fie
intră în alcătuirea macaralelor sau instalaţiilor de ridicat complexe.
MACARALE.

Sunt maşini de ridicat complexe, dispunând de unul sau mai multe mecanisme cu ajutorul
cărora efectuează mişcările de deplasare a sarcinilor. Acţionarea macaralelor se face cu unul sau
mai multe motoare, sursa primară de energie fiind motorul cu ardere internă sau reţeaua de energie
electrică.
Macaralele cu braţ sunt caracterizate prin prezenţa unui braţ, de regulă rotitor, în jurul unei axe

9
verticale, astfel încât câmpul de acţiune al dispozitivului de suspendare a sarcinii este un volum de
formă cilindrică. Mişcările posibile sunt: ridicarea–coborârea sarcinii, rotirea braţului, înclinarea
(bascularea) braţului sau deplasarea dispozitivului de prindere în lungul braţului – în cazul braţelor
orizontale. Prezenţa mecanismului de deplasare a macaralei amplifică corespunzător câmpul de
acţiune al macaralelor cu braţ. Se menţionează că bascularea braţului şi deplasarea întregii macarale
pot fi concepute fie ca mişcări care să se poată efectua cu sarcină, fie ca mişcări care nu se pot
efectua decât în gol. În primul caz se spune că mişcarea respectivă este o mişcare de lucru, iar în cel
de-al doilea, că mişcarea este de schimbare a poziţiei.

Macaralele rulante au particularitatea de realizare a tuturor mişcărilor de lucru prin translaţii

reciproc perpendiculare, astfel că, în general, dispozitivul de suspendare a sarcinii are acces în orice
punct al unui câmp de acţiune paralelipipedic. Mişcările posibile sunt: ridicarea–coborârea sarcinii,
translaţia căruciorului de sarcină, translaţia întregii macarale. Toate aceste mişcări sunt concepute
ca mişcări de lucru.

Macaralele funicular sunt macarale la care căruciorul de care este suspendat dispozitivul de
ridicare a sarcinii se deplasează pe unul sau mai multe cabluri purtătoare întinse între două structuri
de ancorare fixe, sau deplasabile.

Clasificarea prezentată cuprinde tipurile de macarale care pot fi denumite "clasice".

Diversificarea domeniilor de activitate si a tehnologiilor de lucru, precum şi necesitatea ridicării
unor sarcini supergrele la înălţimi mari, nu numai că a diversificat construcţia de macarale, dar a
condus şi la apariţia unor tipuri hibride şi chiar a unor macarale care admit configuraţii de lucru (de
alcătuire) diferite, şi prin urmare pot fi încadrate în tipuri de bază diferite. De pildă există în prezent
macarale pe şenile utilizate în activitatea de construcţii-montaj care pot lucra în varianta clasică de
macara cu braţ basculant cu sau fără braţ prelungitor, dar care pot fi montate şi în configuraţie de
macara turn sau de macara Derrick.

10
Componenţa macaralelor
În general, o macara se compune din următoarele părţi principale:
-structura portantă (construcţia metalică);
-organe de transmisie;
-mecanismele macaralei;
-instalaţia de comandă, control, semnalizare;
-echipamentul de acţionare;
-componentele de securitate.
Structura portantă (construcţia metalică).

11
 Este construcţia metalică relativ rigidă care preia sarcinile de lucru ale macaralei, cît şi
pe cele provenite din greutatea proprie şi le transmite organelor de rezemare.
Structura portantă serveşte ca suport pentru organele mecanismelor şi a celorlalte
sisteme ale macaralei, le fereşte de şocurile şi sarcinile dinamice care apar în timpul
funcţionării şi păstrează poziţia reciprocă a acestor organe.
Elementele principale ale construcţiei metalice pot fi:
-grinzi cu inimă plină din profile I sau U;
-grinzi cu zăbrele din profile sau ţevi;
-grinzi cheson din tablă
Organe de transmisie
Sunt organe şi mecanisme simple care transformă mişcarea motorului şi o
transmit organelor de lucru ale mecanismelor macaralelor.
Transmisia mecanică cuprinde organe de transmitere a mişcării rigide (arbori,
cuplaje,angrenaje, lagăre, reductoare) sau flexibile (cablu, lanţ sau curea).
La acţionările combinate transmisia energiei de la maşina generatoare, generator
electric sau pompă hidraulică, la motoare, electrice sau hidraulice se face pe cale electrică
respectiv hidraulică iar de la motoare la organele de lucru prin transmisie mecanică.
Axele sunt organe de maşini care susţin piese în mişcare de rotaţie sau când sunt în
repaus.Axele pot fi fixe, cum sunt cele care susţin role de cabluri sau rotitoare, cum sunt axele
de la cărucioarele podurilor rulante.
Arborii sunt organe de maşini care susţin un moment de torsiune prin rotire în jurul
axei proprii.Avem arbori între motoarele de acţionare şi reductoarele mecanismelor.
Lagărele sunt organe de maşini care susţin atât arborii cât şi axele şi permit rotirea
acestora.
Pot fi:
-lagăre cu alunecare, împreună cu cuzineţii formaţi dintr-o compoziţie antifricţiune în
scopul micşorării frecării cu arborele.Aceste lagăre sunt folosite pentru turaţii reduse şi sunt
lubrifiate cu ulei.
-lagărele de rostogolire care folosesc rulmenţi sunt foarte utilizate datorită
randamentului superior faţă de lagărele cu alunecare.
In funcţie de modul în care preiau efortul, rulmenţii sunt:
-radiali;
-axiali;
-axiali-radiali, cu bile sau cu role.
Cuplajele sunt organe de maşini care servesc la realizarea unei legături permanente
sau intermitente între doi arbori în scopul transmiterii mişcării de rotaţie şi a momentului de
torsiune.
Cuplajele se clasifică după mai multe criterii:
-după modul de realizare a legăturii între arbori:cuplaje permanente şi cuplaje
intermitente (ambreiaje);
-după posibilităţile de amortizare a şocului mişcării:cuplaje elastice şi cuplaje rigide;
12
 -după natura transmisiei:cuplaje mecanice, cuplaje pneumatice, cuplaje hidraulice,
cuplaje electromagnetice;
-după scopul transmisiei: cuplaje funcţionale care transmit în orice situaţie mişcarea
sau cuplaje de siguranţă care întrerup mişcarea la depăşirea unui anumit moment de torsiune.
Angrenajele sunt organe de maşini formate din două sau mai multe roţi dinţate care
au rolul de a transmite mişcarea de rotaţie dintre doi arbori.Roţile dinţate se confecţionează
din oţel, fontă cenuşie sau nodulară, bronz sau materiale plastice.La roţile din oţel dinţii se
tratează termic prin călire şi revenire sau se cementează.
Caracteristici principale ale unui angrenaj:
n1-turaţia roţii conducătoare (rot/min);
n2-turaţia roţii conduse (rot/min);
z1-numărul de dinţi al roţii conducătoare;
z2-numărul de dinţi al roţii conduse;
n1 z 2
i= = − raportul de transmisie;
n 2 z1
p-pasul danturii (mm);
p = π . m;
m- modulul (mm);
Angrenaje folosite uzual;
-angrenaje cu dinţi drepţi sau înclinaţi, cu dantura exterioară sau interioară;
axele arborilor acestor angrenaje sunt paralele.
-angrenajele melcate, des întilnite la macarale, sunt cele în care axul arborelui
melcat este la 900 faţă de axul roţii melcate.Roata este confecţionată din bronz, iar arborele
din oţel de calitate;
-angrenajele planetare, cu una sau mai multe roţi dinţate, sateliţi, care se rotesc
în jurul unei axe centrale împreună cu cadrul suport al acestora.
Reductoarele sunt formate din angrenaje montate în carcase închise şi sunt folosite la
reducerea turaţiei arborelui motor şi implicit la mărirea cuplului (moment de torsiune)
transmis.
Caracteristicile principale ale unui reductor sunt:
-raportul de transmitere i;
n1
i= ;
ne
ni-turaţia arborelui de intrare;
ne-turaţia arborelui de ieşire.
-puterea la arborele de intrare;
-momentul de torsiune la arborele de ieşire;
-numărul de trepte;
-randamentul.

13
 Carcasele reductoarelor sunt formate din corp şi capac iar suprafaţa de separaţie între
acestea se prelucrează astfel încât să se etanşeze.Ungerea angrenajelor se asigură cu ulei prin
capacele special prevăzute cu jojă sau indicator de nivel şi orificiu de golire pe fundul
băii.Lagărele folosite sunt cu rulmenţi iar în carcasă avem capace pentru verificarea stării
angrenajelor şi găurile de aerisire prevăzute cu dopuri.
MECANISMELE MACARALEI.
Sunt părţi componente ale macaralelor care folosesc la ridicarea şi coborârea
sarcinilor, deplasarea şi rotirea macaralelor.
Întâlnim următoarele mecanisme:
-mecanismul de ridicare-coborâre a sarcinii;
-mecanismul de basculare a braţului;
-mecanismul de rotire;
-mecanismul de deplasare al macaralei;
-mecanismul de deplasare al căruciorului de sarcină;
-mecanism de telescopare braţ;
-alte mecanisme specifice operaţiilor pe care instalaţia trebuie să le execute:deplasare
masă, închidere-deschidere, dispozitiv de prindere, rotire dispozitiv de prindere,etc.
Pentru podurile rulante, principalele mecanisme sunt:
-mecanismul de ridicare-coborîre a sarcinii;
-mecanismul de deplasare (translaţie) al macaralei;
-mecanismul de deplasare (translaţie) al căruciorului de sarcină.
Mecanismul de ridicare-coborire
Se compune, în principal, din:
-motorul de acţionare;
-cuplajul aflat între motor şi reductor;
-frâna amplasată pe semicupla spre reductor;
-reductor;
-tambur pentru înfăşurarea cablului;
-cablu de tracţiune;
-rolele de abatere cablu;
-dispozitivul de prindere a sarcinii;
-dispozitivele de siguranţă (componente de securitate):limitatori de sfîrşit
de cursă la ridicare şi coborîre, limitatorul de sarcină sau de moment, siguranţa la cârlig.
Mecanismul de basculare (înclinare) a braţului
Serveşte la modificarea momentului de sarcină la macaralele cu braţ prin modificarea
corespunzătoare a proiecţiei orizontale a lungimii braţului.
Mecanismul de deplasare (translaţie) al macaralei
Serveşte la deplasarea macaralei cu sau fără sarcină în cârlig.

14
 La podul rulant mecanismul de deplasare poate fi cu acţionare centrală, în care caz,
ambele roţi motoare de pe o şină şi cealaltă sunt acţionate de acelaşi mecanism printr-un ax
comun sau cu acţionare independentă (de capete).
Componenţa mecanismului este următoarea:
-motorul de acţionare;
-cuplajul elastic dintre motor şi reductor;
-frâna amplasată de regulă pe semicupla spre reductor;
-reductorul;
-arborii de transmisie;
-cuplajele arborilor de transmisie;
-lagărele arborilor de transmisie;
-roţile macaralei (motoare şi libere);
-dispozitive de siguranţă (componente de securitate): limitatori de sfîrşit de
cursă, tampoane, opritori, limitatoare de apropiere între macarale care circulă pe aceeaşi cale
de rulare, dispozitive de blocare la şine, piese de reazem, curăţitoare de şine, limitatoare de
oblicitate, dispozitive de oprire în caz de vînt.
Mecanismul de deplasare (translaţie) al căruciorului de sarcină.
Este asemănător cu mecanismul de deplasare al macaralei.
Mecanismul de translaţie cărucior la macarale turn cu braţ orizontal.
Căruciorul de sarcină este tractat prin cablu, troliul mecanismului fiind amplasat pe
contrabraţul macaralei.
1 – mecanism de translaţie;
2 – mecanism de ridicare a sarcinii;
3 – cablu tracţiune cărucior;
4 – cablu de ridicare sarcină.

DESCRIEREA DETALIATĂ A TIPURILOR DE MACARALE

MACARALE USOARE

Sistemul de macara usoara este simplu de montat,

reprezinta eficienta si fiabilitate in exploatare.
Sistem de suspendare dublu articulat.

15
Pod rulant monogrinda cu deplasare manuala. Sistem monogrinda cu cale de
Sarcina pana la 500 kg, deschidere max 8 m. rulare curbata.

16
PODUL RULANT

Este o macara cu câmp de acţiune paralelipipedic, la care scheletul metalic este compus dintr-
o construcţie orizontală având la capete roţi de rulare care se deplasează pe şine de rulare
paralele situate la înălţime; pe construcţia orizontală se mişcă mecanismul sau instalaţia de
ridicare propriu-zisă (cărucior, macara cu braţ etc.).
Este încadrat în grupa E de deservire conform prescriptiei tehnice PT CR8-2009, daca este cu
comanda de la sol si in grupa C daca este cu comanda din cabina

Elementele de actionare,
electropalanul si grupurile de
antrenare fiind de productie Stahl
CraneSystems GmbH, Germania sau
SWF Krantechnik Germania
(componente a grupului KoneCranes
International)

17
Clasificarea podurilor rulante:
a) Dupa constructia grinzilor:
- cu grinzi cu inima plina in care intra si varianta cu grinda suspendata
- cu grinzi cu zabrele
- cu grinzi cu tabla sudata
b) Dupa numarul de grinzi
- cu o grinda principala (pod rulant monogrinda)
- cu doua grinzi principale (cazul general)
- cu doua grinzi principale si doua grinzi secundare
c) Dupa asezarea sinei pe caile de rulare :
- normal asezate (calea sub grinzile de capat)
- suspendate (calea sub grinzile de capat)
d) Dupa mecanismul de ridicat
- cu mecanisme montatete pe carucior
- cu electroplan
e) Dupa locul de comanda
- din cabina aflata pe pod
- de la sol
- telecomanda

18
 f) Dupa numarul carligelor si mecanismelor de ridicat
- cu un carlig
- cu doua carlige
- cu trei sau mai multe carlige
g) Dupa organul de prindere a sarcinii
- cu carlig
- cu ochi
- cu traversa
- cu graifar
- cu electromagnet
h) Dupa destinatie
- poduri rulante de uz general
- poduri rulante tehnologice

PODURI RULANTE DE UZ GENERAL

Sunt poduri rulante cu carlig intalnite in majoritatea halelor industriale. Ele sunt destinate
manevrarii in spatii inchise (hale industriale, centrale electrice, depozite, etc) sau in aer liber a
sarcinilor.
19
 Constructia metalica
Constructia metalica a macaralelor formeaza scheletul pe care sunt montate mecanismele de
lucru si preiau incarcarile provenie din masa proprie, sarcina, presiunea vantului, forte de
inertie, etc, transmitandu-le dupa caz prin calea de rulare la constructia in care se monteaza
macaraua sau la fundatia caii de rulare sau a macaralei. Este formata din grinzi principale si
grinzi de capat, asamblate prin sudura si suruburi. Pe constructia metalica se afla podete de
circulatie cu latimea de minimum 40 cm, iar in dreptul aparatajului electric 50 cm. Podetele
de circulatie trebuie prevazute cu balustrade.
Caruciorul
Este format dintr-un sasiu a carui constructie metelica trebuie exectutata din OL 37 pana
la OL 52. Cariuciorul circula pe sine aflate pe grinzile principale. Carucioarele podurilor
rulante seunt acatuite din trei parti principale :
- mecanismul de ridicare, alcatuit din sistemul de infasurare al cablului, denumit si
palan si mecanismul de antrenare al palanului. Sistemul de infasurarea al cablului este
la randul sau alcatuit din mufla, tambur de cablu, bloc de role si rola de egalizare.
Mecanismul de antrenare este alcatuit din motor electric, cuplaje, frana, reductor si
cuplaj pentru tambur.
- mecanismul de translatie este alcatuit din roti de rulare, reductor, frana, cuplaj si
motor electric
- sasiul alcatutid in grinzi asamblate intre ele prin sudura, grinzile obtinandu-se din
profile laminate, profile indoite din table subtiri, chesoane sau grinzi cu inima plina
din table sudate
Mecanismul de ridicare - coborare
Mecanismele de ridicare-coborare servesc pentru ridicarea si coborarea sarcinilor. In
general, mecanismele de ridicare-coborare se compun din urmatoarele subansambluri :
- Elemente de actionare care sunt de mai multe tipuri si anume :
- manuale cu ajutorul manivelelor
- motor electric
- motor termic
- motor sau pompa hidraulica
- Cuplaj elastic care este amplasat intre motorul de antrenare si reductorul
mecanismului de ridicare
- Frana mecanismului de ridicare – care are rolul sa produca franarea arborelui de
intrare in reductor
- Reductorul mecanismului de ridicare – este necesar in vederea multiplicarii
momentului elementului de actionare pentru a se asigura ridicarea sarcinii
- Tamburul mecanismului de ridicare – are rolul de a infasura cablul de tractiune a
sarcinii
Mecanismul de deplasare (translatie a podului)

20
 Serveste pentru deplasarea podului si a sarcinilor in plan orizontal in cazul in care este
dmisa deplasarea cu sarcina suspendata
Componenta mecanismelor de deplasare este urmatoarea :
- motoare electrice
- cuplaj elastic
- frana mecanismului de deplasare
- reductor
- arbori de transmisie
- cuplajele arborilor de transmisie
- rotile macaralelor
- dispozitive de siguranta (limitatoare de sfarsit de cursa, tapoane si opritoare, piese de
reazem, limitatoare de oblicitate, dispozitive de blocare pe sina, limitatoare de
apropiere intre doua macarale care circula pe aceeasi cale de rulare, dispozitive pentru
oprirea macaralei in caz de vant)
MACARALE TURN
Generalităţi

Macaralele turn sunt utilizate în industria construcţiilor la o mare diversitate de lucrări de

construcţii: civile, social-culturale, industriale, hidrotehnice şi în depozite pentru lucrări speciale.

21
 Macaralele turn s-au dovedit a fi tipul cel mai economic de macarale specializate pentru
construcţii înalte, clădiri cu multe etaje sau turnuri de diverse destinaţii, deoarece în raza lor de
acţiune pot fi cuprinse atât construcţia propriu-zisă cât şi locul de depozitare al materialelor.
Datorită avantajelor certe pe care le prezintă, există un bogat sortiment de tipodimensiuni de
macarale turn, produse de firme de renume, cum ar fi: Liebherr Otto, Kaiser, Wolff, Pingon, Richier
şi Potain. Cu toate acestea, în prezent se constată agregatizarea şi unificarea tipurilor de macarale
prin crearea unor ansamble interschimbabile a căror montare (alăturare) în anumite combinaţii să
genereze tipuri de macarale performante şi cât mai uşor exploatate.
Se prezintă în continuare aspectul unor tipuri de macarale turn aflate în exploatare în
construcţii civile.
Construcţia macaralelor turn.
Macaralele turn sunt alcătuite din următoarele componente principale: structură portantă,
saşiu, turn,braţ.contrabraţ şi mecanisme
Structura portantă , este alcătuită din: saşiu, platformă rotitoare, turn,braţ, consola contragreutăţii
sau contrabraţ (pentru macaralele cu braţ orizontal şi cărucior de sarcină).
Saşiu, componentă alcătuită ca o reţea de grinzi din profile standard sau chesonat. Asamblările
nedemontabile sunt în exclusivitate sudate. Rezemarea se face pe boghiuri de roţi, pe căi cu şine.
Doar modelele uşoare nu sunt prevăzute cu boghiuri, în schimb multe dintre ele pot fi livrate pe roţi
cu pneuri, caz în care sunt prevăzute cu suporţi de calare. Uneori echipamentul de roţi cu pneuri este
executat cu un echipament de schimb ceeace oferă avantajul simplificării transportului macaralei
între şantiere şi care se face printr-o simplă remorcare deoarece turnul şi braţele se pliază pe
orizontală. Platforma rotitoare este realizată cu o construcţie chesonată sub formă de placă cu nervuri
pe mai multe direcţii şi este în întregime sudată. Pe ea se montează mecanismele, cu excepţia celor de
deplasare şi anume braţul şi turnul macaralei. Pentru rezemarea platformei pe saşiu se folosesc
rulmenţii cu dublu efect, având două rânduri de bile sau role de tip oblice şi dispuse cu axele
alternativ încrucişate.
Turnul, este o construcţie zăbrelită şi mai rar de formă tubulară executată din ţeavă de diametru
mare.Pentru construcţie se utilizează profile deschise sau închise, deobicei din oţel cornier. În raport
cu profilele tubulare acestea sunt mai ieftine şi necesită o manoperă de debitare, asamblare-sudare
redusă şi deasemenea se pretează la realizarea de construcţii tronsonate automontate, admiţând soluţii
simple de ghidare în timpul telescopării. La turnurile fixe, dispunerea profilelor realizează o secţiune
transversală de formă pătratică întrucât planul sarcinilor este rotitor odată cu braţul( coloanele
rotitoare) şi se pot utiliza în secţiuni triunghiulare. Pentru reducerea continuă a duratei de
montaj/amplasare pe locul de lucru, turnul se execută din tronsoane spaţiale, rigide, zăbrelite a căror
îmbinare se efectuează prin bolţuri calibrate fixate prin siguranţe speciale.
Braţul sau braţele oscilante (basculante) ale macaralei lucrează în general la compresiune,
momentul încovoietor fiind redus. Din această cauză construcţia lor se poate realiza ca o construcţie
usoară tronsonabilă din două, trei sau cel mult patru tronsoane. Suspendarea braţului se face la
extremitatea sa prin palan sau cablu. Secţiunea transversală este dreptunghiulară şi variabilă cu
lungimea braţelor. Braţele orizontale cu cărucior de sarcină lucrează la încovoiere, deaceea sunt mult
mai mari în secţiunea transversală. Realizarea unei greutăţi reduse se face prin reducerea secţiunii
22
tălpilor de la bază spre vârful braţului. Suspendarea se realizează cu tiranţi rigizi într-o singură
secţiune de prindere (macarale MTA 125, MTA 100 şi Richier), cu tiranţi flexibili într-o singură
secţiune de prindere (macarale tip Liebherr) sau cu tiranţi flexibili care ancorează braţul în mai multe
secţiuni (macarale tip Linden-Alimak Liebherr) şi şi prin procedee speciale de optimizare a
eforturilor în tiranţi.
Braţul este alcătuit din profile deschise sau tubulare şi sunt utilizate cu precădere pentru zăbrelire.
Dispunerea tălpilor realizează în secţiune un profil triunghiular cu vârful în jos, un profil triunghiular
cu vârful în sus sau un profil pătratic. Primul profil este utilizat la macaralele cu deschideri şi sarcini
mai mici, iar celelalte în cazul deschiderilor şi sarcinilor mai mari.
Încă de la proiectare pentru anumite braţe se prevăd contrasăgeţi de montaj care să asigure deplasarea
sarcinii pe o traiectorie nu prea îndepărtată de orizontală.
Contrabraţul echipează macaralele cu turn fix şi braţ orizontal cu cărucior. La extremitatea sa se
amplasează contragreutatea, iar în vecinătatea turnului este mecanismul de ridicare şi echipamentul
său electric, eventual părţi ale echipamentului electric al mecanismului de rotire.

Mecanismele

Mecanismul de ridicare a sarcinii la macarale turn a evoluat din punct de vedere constructiv,
datorită evoluţiei în înălţimea construcţiilor, astfel că a crescut ponderea timpului de ridicare-
coborâre a cârligului cu sau fără sarcină în durata totală a ciclului de lucru al macaralei. Pentru
menţinerea aceleiaşi productivităţi precum şi pentru obţinerea unor nivele de productivitate mult mai
mari a fost necesară creşterea vitezelor de ridicare atingându-se valori de peste 100m/min.
Deasemenea a fost necesară obţinerea unor demarări cu acceleraţie progresivă astfel ca solicitarea
dinamică a structurii macaralei să fie cât mai redusă. Pornirea progresivă se realizează cu ajutorul
rezistenţelor de pornire conectate în circuitul rotoric al motorului. O îmbunătăţire sensibilă s-a obţinut
prin realizarea frânelor cu curenţi turbionari (Foucault) acţionând în timpul trecerii curentului asupra
funcţionării rotorului de pe o treaptă de rezistenţă pe alta atât la demarare cât şi la oprire.
Ca dispozitiv de frânare se utilizează frânele automate mai ales cele cu împingătoare
electrohidraulice.

23
 Mecanismul de deplasare a căruciorului de sarcină este amplasat la baza braţului şi realizează
deplasarea căruciorului prin tractare cu cablu. Troliul este prevăzut cu motor asincron care în cazul
sarcinilor mici este de tipul cu rotor în scurtcircuit, reductor de turaţie cu una sau două viteze şi frână
automată.
Mecanisml de rotire are în construcţia sa introduse frânele cu curenţi turbionari sau cuplaje
hidraulice pentru accelerare progresivă.
Mecanismul de deplasare a macaralei turn este alcătuit din grupuri de acţionare independente
ataşate boghiurilor cu motoare. Pentru obţinerea unor demarări progresive în vederea reducerii
solicitărilor întregii construcţii a macaralei în timpul deplasării se folosesc motoare cu număr
comutabili de poli, motoare de curent continuu acţionate de convertizoare de frecvenţă tip pas cu pas
şi cu frâne moderne.
Mecanismul de basculare a braţului se realizează fără sarcină şi subsarcină adică la macaralele
turn la care bascularea braţului este mişcarea de lucru. La macaralele cu coloană rotitoare pentru
bascularea braţului se folosesc mecanisme cu cablu. Macaralele cu coloană fixă şi braţ oscilant( firma
Liebherr) care pot fi folosite şi ca macarale căţărătoare sunt prevăzute cu instalaţie hidraulică şi doi
cilindri de forţă pentru înclinarea braţului. Folosirea acestui sistem este limitată şi destul de
pretenţioasă deoarece cuplarea cinematică a închiderii braţului cu mecanismul de ridicare este
realizată tot cu palan cu cablu. Sistemul basculării hidraulice prezintă avantajul eliminării riscului de
aruncare înapoi a braţului aflat în poziţie limită atunci când are loc descărcarea bruscă (eliberarea

24
bruscă a sarcinii ). Se ştie că acest pericol există efectiv în cazul braţelor susţinute prin cabluri,
datorită elasticităţii sistemului braţ-cablu.
Mecanismul de telescopare. La macaralele cu coloană rotitoare, coloanele telescopabile fiind din
două tronsoane se utilizează mecanismul de cablu, deoarece deplasarea pe verticală a tronsonului
mobil de vârf se ectuează pe o înălţime relativ mare. La macaralele cu coloană fixă autoridicătoare se
utilizează pentru telescopare, fie dispozitiv cu şurub, fie dispozitive hidraulice cu cilindru de forţă.
Sistemul hidraulic cu cilindrul de forţă este tot mai des folosit pentru calităţile sale incontestabile din
punct de vedere a siguranţei în lucru.

Potain a lansat o noua macara de 8 tone, denumita MCT 178. Aceasta a fost conceputa pentru
pietele din Rusia, Africa si Turcia. MCT 178 utilizeaza pentru cadru sectiuni de tip L, acestea
fiind disponibile in dimensiuni de 1.6 si 2 metri. Inaltimea maxima ajunge la 67.6 metri, iar
greutatea de ridicare in varful bratului de 60 de metri este de 1.5 tone.

MACARALE PORTAL
Generalităţi
Macaralele portal pe căi de rulare sunt folosite la transportul pe verticală şi orizontală a
diferitelor materiale pentru construcţii sau diferite echipamente pentru montaj.
Macaralele portal cu capacitatea de 5t se execută în două variante:
a) macarale pentru depozit

25
 b) macarale pentru montaj
Ambele tipuri prezintă aceeaşi soluţie constructivă. În plus, la cea pentru depozit există posibilitatea
lărgirii consolei în partea electropalanului pentru o utilizare mai bună în zona drumurilor sau a liniilor
de acces a vagoanelor de căi ferate cu ecartament normal.

Construcţia macaralelor portal

Construcţia macaralelor portal este zăbrelită, executată din ţeavă şi este formată din: grindă
principală şi patru picioare cu secţiunea transversală de formă triunghiulară. Atât grinda principală
cât şi picioarele sunt transportabile. Mărimea tronsoanelor grinzii principale variază la macarale
pentru depozit în funcţie de mărimea ecartamentului, fiind de 6; 8 şi 10m. Pentru macaralele portal de
montaj există un singur tronson de 10m.
Macaralele portal de montaj şi pentru depozit funcţionează în afara construcţiilor şi sunt
protejate împotriva pătrunderii apei în interiorul ţevilor ceea ce înlătură efectele de uzură prematură a
elementelor construcţiei lor metalice.

26
 Acţionarea macaralelor portal este electrică ( curent trifazic 380V ).
Deplasarea macaralei este asigurată de două cărucioare motrice independente, situate pe una
din laturile conturului de sprijin.
Celelalte mişcări de ridicare/coborâre a sarcinii şi de deplasare a electropalanului sunt
asigurate constructiv de acesta. Translaţia electropalanului se efectuează de asemenea prin
intermediul a două cărucioare motrice situate de aceeaşi parte a grinzii principale.
În funcţie de electropalanele din dotare se poate calcula capacitatea de înfăşurare a cablului
pe tambur asigurându-se astfel înălţimea de ridicare a cârligului.Pentru o mai bună vizibilitate a
modului de lucru cu macaraua, comenzile electropalanelor se fac dintr-o cabină suspendată ce
prezintă o vedere de ansamblu a întregului proces de producţie.
Dispozitivele de siguranţă se compun din dispozitiv pentru limitarea sarcinii maxime la cârlig
introduse în circuitul de comandă al electropalanului, pentru a limita cursa de ridicare a cârligului şi
pentru deplasarea electropalanului precum şi din dispozitive introduse în circuitul de forţă a
mecanismelor de deplasare macarale.
Căile de rulare sunt amplasate pe terenuri normale cu capacitate portantă suficientă
menţinerii planeităţii căii în timpul lucrului.
Pentru buna funcţionare a macaralelor este necesar a se respecta indicaţiile date de
constructor asupra executării căii de rulare, iar nerespectarea indicaţiilor constructorului duce la
deformarea elementelor construcţiei metalice a macaralei, urmată de avarii grave.

MACARALE PE ROŢI CU PNEURI DEPLASABILE PRIN AUTOPROPULSIE -

AUTOMACARALE

Macaralele pe roţi cu pneuri deplasabile prin autopropulsie numite şi macarale mobile pe

pneuri sau automacarale prezintă o serie de avantaje faţă de celelalte tipuri de macarale şi anume:
- prezintă o mobilitate mare sau durată redusă la schimbarea poziţiei de lucru de la un obiectiv
de exploatare la altul;
- punerea în funcţiune nu necesită personal suplimentar;
- fiind dotate cu sisteme de acţionare independente (energie electrică) poate lucra în diferite
situaţii de teren , la încărcări-descărcări materiale, în pachete, palete şi containere;
- se poate deplasa cu sarcina în cârlig având o stabilitate foarte mare şi astfel pot participa la
efectuarea tuturor operaţiilor de transport pe întreguln process tehnologic al unei fabrici.
Aceste macarale se deplasează prin autopropulsie utilizând un singur motor montat pe
platforma rotitoare atât pentru acţionarea mecanismelor cât şi pwentru deplasarea întregii instalaţii.
Există însă şi unele tipuri, de exemplu macarale tip P&H şi tip DEMAG care sunt dotate cu două
motoare diesel, unul pentru deplasare şi celălalt pentru mecanisme.
Construcţia macaralelor pe pneuri cuprinde următoarele elemente componente mai importante:
Saşiul, care este executat de regulă într-o construcţie specială chesonată sau din profile
standardizate şi rezemate pe 2…7 osii, numărul lor fiind în funcţie de capacitatea maximă de ridicare.
Pentru mărirea suprafeţelor de sprijin în timpul lucrului se utilizează calaje independente acţionate

27
hidraulic şi comandate de la un tablou de comandă , fie din cabină, fie din afara cabinei, asigurându-
se totodată aşezarea în plan orizontal a platformei rotitoare.
Verificarea planeităţii se realizează prin nivele fixate de saşiu sau sensorial de la computerul de
bord.
Transmisia puterii de la motor (motorul pentru deplasarea macaralei) se face prin mai multe
moduri şi anume:
-prin convertizor de cuplu
-prin cutia de viteză tip Power-Shift
-prin cutia de distribuţie
-prin diferenţiale autoblocabile
Platformă rotitoare este realizată la toate tipurile existente din profile sudate sau tipul cheson,
rezemarea pe saşiu făcându-se printr-un rulment radial axial cu bile pe două rânduri. La macarale de
mare capacitate, suplimentar pe lângă rulmentul radial axial sunt prevăzute şi 3-4 grupuri de role
dispuse pe lungimea căii de ghidare la distanţe egale între ele, pentru asigurarea unei siguranţe bune
în timpul lucrului.
Pe platforma rotitoare sunt aşezate mecanismele dispuse cât mai compact pentru reducerea la
minim a dimensiunilor de gabarit.
Construcţia metalică a braţului pentru macaralele mobile pe pneuri prezintă soluţii constructive
legate de mărimea celor trei parametri principali:
-raza de acţiune
-capacitatea de încărcare
-înălţimea de ridicare
Datorită cerinţelor tot mai mari privind înălţimea de ridicare a sarcinii a fost necesară
asigurarea unor lungimi mari de braţ. În consecinţă, s-a trecut de la construcţia braţelor din oţeluri
carbon obişnuite la oţeluri speciale cu calităţi fizico-mecanice şi chimice superioare i laminate ca
bare sub formă de ţeavă sau cornier respectiv combinat (lonjeroane din cornier,contravânturi şi
montanţi din ţeavă).
Din soluţiile constructive de braţe se remarcă:
- braţ telescopic format din 2-3 şi 4 tronsoane chesonate cu limita capacităţii de ridicare de max.75tf
la o înălţime de ridicare de max.50m
- braţ zăbrelit din tronsoane intermediare cu lungimea de a 2,5 la 5,5m iar vârful şi baza având
lungimea de până la 8m fiecare. În acest caz variantele constructive sunt:
-în întregime din ţeavă (lonjeroane contravânturi şi montanţi);
-în întregime din profil cornier;
-lonjeroanele din profil cornier, iar contravânturile şi montanţii din ţeavă
- braţ zăbrelit din tronsoane ale căror dimensiuni în secţiune transversală permite strângerea în pachet
compact prin introducerea unui tronson în altul. O astfel de construcţie face posibilă reducerea
dimensiunilor de gabarit în transport a braţului şi utilizarea mai eficientă a suprafeţei platformei de
lucru a mijlocului de transport.
Acţionarea macaralelor mobile pe pneuri

28
 Pentru acţionarea macaralelor mobile pe pneuri s-a trecut de la acţionarea mecanică / diesel-
electrică la acţionarea modernă diesel-hidraulică, fapt ce a permis îmbunătăţirea performanţelor prin
ridicarea de sarcini mult mai mari( 100-200t) la inălţimi mari de 50m având aceeaşi greutate proprie
şi putere instalată.
Acţionarea independentă a mecanismelor folosind grupurile de acţionare hidrostatică cuplate la
motoarele diesel de macara prezintă următoarele avantaje:
- din punct de vedere constructiv, are loc o simplificare a schemelor cinematice ale
mecanismelor cu reducerea gabaritului acestora;
- se elimină aproape complet şocurile în timpul lucrului ceea ce creează posibilitatea unei
reglări continue, fără trepte a vitezelor de lucru.
Macaralele pe pneuri de mare capacitate dispun de două motoare diesel cu putere de 100-500CP
şi anume:
-un motor pentru acţionarea sistemului de deplasare (de putere mai mică);
-un motor pentru acţionarea mecanismelor
Pompele hidrostatice folosite la acţionarea mecanismelor sunt cu roţi dinţate pentru mecanismul
de rotire şi cu pistonaşe axiale pentru celelalte mecanisme, asigurând presiuni sporite de la 80 la
180at şi chiar mai mari.
Comenzile
În cabina macaragiului există o amplasare judicioasă a comenzilor şi anume:
-comenzi hidraulice, pneumatice şi electrice
-comenzi combinate, electrohidraulice sau electropneumatice
-comenzi de la distanţă prin radio
Dispozitivele pentru calare şi siguranţă
Asigurarea stabilităţii în lucru a macaralelor prin mărirea suprafeţei de sprijin se face cu ajutorul
dispozitivelor-picioare de calare.
Macaralele pe pneuri cu capacitatea de 120-150t, în condiţii de lucru la sacină maximă, pe un
picior de calare revin încărcări de mai mult de 50t . Cel mai des sunt folosite dispozitive- picior de
calare cu sistem hidraulic de fixare la sol.
Prin fixarea picoarelor de calare nu întotdeauna se poate realiza un contur de sprijin în formă
pătrată sau care să permită la orice poziţie a braţului în timpul rotirii cu 360° ridicarea aceleiaşi
sarcini. Marea majoritate a macaralelor pe pneuri ridică numai cu spatele sarcina maximă şi nu pe
partea laterală sau dealungul axei macaralei.( de exemplu, macaraua DEMAG TC500 ridică sarcina
maximă numai în limita unui unghi de 2x10° pe spate).
Prin aşezarea raţională a picioarelor de calare pe cercul descris de un punct al braţului în timpul
rotirii se poate însă ridica aceeaşi sarcină în cârlig, de exemplu, forma macaralei Liebherr.
Dispozitivele de siguranţă existente la macaralele pe pneuri au rolul de a proteja întrega
instalaţie împotriva producerii de avarii sau accidente.
Aceste dispozitive sunt destinate umătoarelor funcţii:
-de limitare a sarcinii şi momentului la ridicare
-de limitare a cursei la rotirea platformei

29
 -de limitare a înălţimii de ridicare

În grupa automacarale sunt cuprinse macaralele mobile amplasate pe saşiuri standard de

autocamioane sau pe autosaşiuri special construite, motorul care le echipează servind fie numai
pentru deplasarea utilajului, fie şi pentru antrenarea mecanismelor macaralei. În cazul în care
motorul care echipează autosaşiul serveşte numai pentru deplasare, utilajul este prevăzut cu un motor
suplimentar destinat antrenării mecanismelor aflate pe platforma rotitoare.
În prezent au apărut o gamă largă de soluţii constructive care au condus la creşterea
performanţelor macaralei. Astfel principalii parametrii tehnici s-au modificat substanţial şi anume:
capacitatea de ridicare de 70-90t a crescut la 250-300t;
înălţimea de ridicare a crescut de la 20-30m la 50m;
viteza de lucru a mecanismelor cuprinde o gamă mai mare de variante de lucru, devenind viteză
liniară variabilă.
Creşterea capacităţii de ridicare a macaralei a impus o sporire a numărului de osii şi odată cu
aceasta o mărire corspunzătoare a dimensiunilor de gabarit, în acest fel având loc o îngreunare a
transportului utilajului de la un loc de lucru la altul.
Asigurarea unei înălţimi de ridicare a sarcinii sub 50m se realizează cu braţe telescopice
acţionate hidraulic (formate din 3,4 tronsoane).
Din punct de vedere constructiv, asemănător macaralelor pe roţi cu pneuri, automacaralele
prezintă aceleaşi componente de bază fiind unele particularităţi la saşiu, platforma rotitoare şi braţ.
Saşiul automacaralelor cu capacitate de ridicare până la Q=30-40tf este de construcţie simplă tip
standard de autocamioane cu modificări corespunzătoare, pentru adaptare la condiţii de lucru ca
mijloc de ridicat. Pentru sarcini mai mari de 40tf se construiesc saşiuri speciale sau la cele existente
se aduc îmbunătăţiri, prin rigidizări şi întăriri. Toate modificările la saşiurile existente trebuie să
asigure şi stabilitatea la răsturnarea macaralei în timpul lucrului.
30
 Prin execuţia saşiurilor speciale utilizând din ce în ce mai mult agregatizarea, odată cu creşterea
capacităţii de ridicare şi respectiv a greutăţii echipamentului, a fost necesară. echiparea
automacaralelor cu un număr sporit de osii pentru ca sarcina transmisă la sol să fie mult mai mică,
cuprinsă între 8-10tf. În această situaţie , raza de viraj scade foarte mult, iar deplasările automacaralei
se pot efectua aproape perpendicular pa axa sa longitudinală.
La toate tipurile de automacarale de mare capacitate, sistemul de direcţie este hidraulic sau cel
puţin este prevăzut cu servomecanism hidraulic , mărind astfel manevrabilitatea maşinii. În cazul în
care mecanismul de deplasare antrenează mai mult de două osii, pentru antrenarea tuturor roţilor,
schema cinematică va conţine un distribuitor al mişcării sau un diferenţial intermediar autoblocabil
necesar compensării eventualelor diferenţe de turaţii dintre roţile osiilor, fapt ce permite urcarea
rampelor cu 30..50%.
Constructiv, au apărut tot mai multe soluţii moderne utilizând ambreiaje hidraulice,
convertizoare hidraulice sau turbotransformatoare, antrenarea roţilor prin reductoare planetare şi
utilizarea cutiei de distribuţie cu două trepte de turaţie prin care s-a dublat numărul de viteze
Creşterea dimensiunilor saşiului mai ales a înălţimii lui prin mărirea capacităţii de ridicare a
determinat scoaterea în consolă şi coborârea cabinii şoferului pentru a mări vizibilitatea acestuia şi
pentru a permite aşezarea braţului peste cabină, în poziţie de transport şi astfel micşorând gabaritul.
Fixarea automacaralelor pe poziţie la locul de lucru se efectuează cu calaje independente
acţionate hidraulic cu comandă de la cabină sau de la sol.
Platforma rotitoare a automacaralelor este o construcţie sudată rezemată pe saşiu prin intermediul
unui rulment radial-axial cu bile pe două rânduri , ceea ce poate duce la posibilităţi de tipizare şi
reducere a gabaritului.
Contragreutatea ce asigură stabilitatea macaralei este montată pe partea din spate a platformei
rotitoare şi favorizează astfel următoarele elemente:
-dimensiunile de gabarit ale macaralei
-uşurarea circulaţiei pe drumurile publice
-demontarea şi montarea efectuându-se cu macaraua propriu-zisă
Construcţia metalică a braţului automacaralelor
La construcţia braţului se ţine seama de:
-capacitatea de ridicare [ Q]
-raza de acţionare [ r ]
-înălţimea de ridicare [H ]
O tot mai mare răspândire au căpătat-o construcţiile de braţe telescopice prin următoarele
avantaje:
-sunt comode şi eficiente în exploatare prin reducerea timpului de fixare în poziţia de lucru ( fără
montaj);
-operaţia de telescopare este permisă cu sarcina în cârlig
Pentru obţinerea unei raze mari de acţiune se folosesc din construcţie ataşate la braţele
automacaralelor în formă de cot braţe suplimentare articulate la cel principal astfel încât să se poată
manevra sarcini voluminoase.

31
 Oţelurile folosite la construcţia braţelor telescopice sunt oţeluri speciale aliate cu Ni cu limita de
curgere foarte ridicată de 70-100kgf/mm², cu tenacitate la temperaturi joase şi rezistenţă bună la
solicitări variabile , cu granulaţie fină, sudabile şi apte pentru formare la rece. Folosirea acestor
oţeluri în locul oţelurilor carbon obişnuite, face posibilă construcÎia braţelor suple şi cu o greutate
redusă cu 25-30%.
Acţionarea automacaralelor
Urmărind evoluţia soluţiilor constructive la automacarale se constată o preferinţă pentru
acţionarea diesel-hidraulică, acţionarea independentă a mecanismelor folosind grupuri de acţionare
hidrostatică cuplate fie la motorul autosaşiului, fie dacă utilajul este echipat cu două motoare, la
motorul amplasat pe platforma reotitoare. Se permite astfel o mai mare eficienţă la utilizarea
macaralei din punct de vedere al productivităţii şi o mai bună folosire aa puterii motorului, evitându-
se supradimensionarea instalaţiei hidraulice. Deasemenea, se simplifică schemele cinematice ale
mecanismelor, se micşorează dimensiunile acestora, se elimină şocurile datorate acţionării şi
suprasarcinile apărute în cursul funcţionării , permiţând şi o reglare continuă fără trepte a vitezelor de
lucru.
Comenzi şi dispozitive de siguranţă:
Pentru comenzi şi dispozitive de siguranţă se are în vedere o amplasare judicioasă şi
ergonomică a lor în construcţia automacaralei şi în paralel înzestrarea automacaralelor cu
dispozitive de siguranţă adecvate, capabile să conducă la asigurarea siguranţei lor în funcţionare şi
respectiv la creşterea productivităţii în exploatare.
Comanda acţionării mecanismelor se face din cabina macaragiului şi anume cu:
-sisteme hidraulice
-sisteme pneumohidraulice
-sisteme electrice sau electropneumatice
Se mai remarcă utilizarea servomecanismelor hidraulice de direcţie şi a direcţie hidraulice
precum şi a servomecanismelor pentru ambreiaj şi pentru sistemul de frânare.
Dispozitivele de siguranţă sunt de o mare varietate constructivă, cele mai importante fiind:
limitator de sarcina, limitator de moment şi indicator de înclinare a braţului.

MODERNIZĂRI CONSTRUCTIVE APLICATE LA MACARALE

Prin aplicarea de tehnologii constructive moderne la instalaţiile de ridicat existente (macarale
şi poduri rulante) se urmăreşte creşterea performanţelor lor funcţionale în ceeace priveşte:
-mărirea performanţelor de lucru şi a fiabilităţii, fapt ce conduce implicit la scăderea
mentenanţei privind mai ales scăderea numărului de lucrări de întreţinere;
-adaptarea la noi aplicaţii prin modificarea destinaţiei iniţiale a utilajului, pentru a lucra pe
noi amplasamente sau pentru a deservi alte fluxuri tehnologice;

32
 -sporirea siguranţei în exploatare şi asigurarea confortului optim pentru operatori (maşinist
pod rulant sau macaragiu).
Pentru obţinerea acestor factori este nevoie de a se respecta următoarele cerinţe ce impun
tehnologii moderne actuale repartizate pe componente şi ansamble, astfel:
a) Cabina de comandă –asigurarea de vizibilitate mărită, post de comandă ergonomic şi
modern şi climatizare corespunzătoare;
b) Instalaţii electrice moderne –asigurarea posibilităţii reglajului vitezei continue sau în
trepte prin intermediul convertizoarelor de frecvenţă, demarări şi frânări cu reducerea
şocurilor mecanice/ dinamice în construcţia metalică a utilajului şi diagnoza utilajului
pentru depanări uşoare şi rapide;
c) Frâne – asigurarea de gabarite reduse prin construcţia de componente dotate cu senzori de
poziţie şi ridicători electro-hidraulici;
d) Reductoare – asigurarea de reductoare din noua generaţie, compacte cu mase şi gabarite
reduse şi cu fiabilitate mărită datorită angrenajelor realizate din oţeluri înalt aliate cu
danturi durificate şi rectificate, precum şi noi soluţii de etanşare;
e) Acţionări moderne ale mecanismelor de deplasare pod şi căricior – asigurarea de acţionări
de capăt în soluţii moderne care înlocuiesc acţionările centrale, eliminându-se astfel
arborii şi cuplajele de legătură între reductor şi roţile de rulare, de exemplu, reductoare
montate pe axul roţii de rulare acţionate cu motoare cu frână inclusă flanşate pe reductor;
f) Motoare electrice –asigurarea de motoare electrice destinate aplicaţiilor uzuale sau
speciale, acţionate prin convertizoare de frecvenţă, echipări cu traductoare incrementale
(encodere) şi dispozitiv de control al vitezei;
g) Linii de alimentare electrică – asigurarea de linii de alimentare prevăzute cu culegătoare
de curent capsulate cu grad mare de protecţie care să aibe cablu flexibil suspendat ce
rulează pe profile adecvate, utilizate la alimentarea cu curent a cărucioarelor de sarcină.
De asemenea liniile de alimentare să fie prevăzute cu ghirlande de cable flexibile rotunde
sau tip panglică folosite şi în cazul liniilor de alimentare pod cărucior sarcină cu
durabilitate mărită şi gabarite de montaj reduse;
h) Limitatoare –asigurarea de limitatoare cu posibilitatea afişării unui display de cursă
pentru limitarea mişcării în spaţiul de lucru şi a unui display de sarcină pentru controlul
manipulării sarcinii;
i) Opţiuni diverse pentru comanda instalaţiei – asigurarea de comandă radio prin cutie cu
butoane sau de comandă din cabină, ceeace permite reducerea personalului de manevră şi
folosirea eficientă a policalificării acestuia;
j) Organe de prindere a sarcinii îmbunătăţite constructiv –de exemplu, asigurarea de
muflă cu cârlig simplu sau dublu, rotative, cu posibilitatea blocării rotaţiei cu siguranţă la
cârlig, traversă cu cârlige sau electromagneţi pentru sarcini de lungimi mari sau
combinaţii între organelle de prindere a sarcinii, asigurându-se interschimbabilitatea
acestora;

33
 k) Podeste şi scări de acces – pentru a spori siguranţa în mentenanţă, se construiesc şi se
dispun astfel încât să fie utilizate instinctive şi să asigure acces uşor la mecanismele de
lucru;
l) Roţile de rulare – asigurarea măririi duratei lor de utilizare prin tratare termică şi
asamblare cu rulmenţi capsulaţi.
Ca performanţe pentru comenzi şi dispozitive de siguranţă se pot menţiona:
- limitator de sarcină automat, electronic, care înregistrează permanent sarcina şi deschiderea
braţului;
- calculator de siguranţă, care înregistrează sarcina limită la deschiderea corespunzătoare;
- indicator electronic al sarcinii, care semnalizează sonor şi luminos, ori de câte ori o
combinaţie sarcină-deschidere tinde să răstoarne macaraua;
- limitator de moment, cu braţ pantograf;
- limitator de sarcină, care urmăreşte permanent curba de sarcină şi care opreşte funcţionarea
automacaralei la atingerea valorii admisibile de sarcină;
- dispozitiv de control electronic al efortului din cablu de ridicare,al vitezei vântului şi al
unghiului braţului, care emite semnale de alarmă în vecinătatea limitelor admisibile şi care opreşte
funcţionarea la atingerea acestora;
- supape de siguranţă în circuitul hidraulic, pentru evitarea suprasarcinilor sau spargerea
conductelor la ridicarea braţului;
- limitator de cursă, pentru ridicarea sarcinii şi înclinarea braţului

NOI TIPURI DE INSTALATII / ECHIPAMENTE

34
 Sany a lansat o noua macara pe senile, cu o capacitate maxima de 165 tone. Aceasta
este propulsata de un motor diesel Cummins de 340 cai putere (316 KW), conform cu
normele de poluare Tier 4 Interim.

Potain a lansat o noua macara de 8 tone, denumita MCT 178. Aceasta a fost conceputa
pentru pietele din Rusia, Africa si Turcia. MCT 178 utilizeaza pentru cadru sectiuni de tip
L, acestea fiind disponibile in dimensiuni de 1.6 si 2 metri. Inaltimea maxima ajunge la
67.6 metri, iar greutatea de ridicare in varful bratului de 60 de metri este de 1.5 tone.

35
 Liebherr a lansat noua macara mobila cu 3 axe, LTM 1060-3.1. Aceasta are un brat
telescopic de 48 metri, care poate fi lungit prin extensii pana la 64 metri. Masa maxima pe
care LTM 1060-3.1 o poate ridica este de 60 tone.

Liebherr a prezent la Bauma 2013 o noua macara mobila, LR 11000. Utilajul este
clasificat in zona macaralelor de 1000 de tone.

Liebherr a prezentat la Bauma 2013 o noua macara, care se va incadra intre LR 1750
si LR 11350.Noul utilaj va putea sa ridice incarcaturi de mare tonaj si va fi disponibila in
viitor cu sistemul PowerBoom. O atentie deosebita a fost acordata dimensiunilor si maselor de
transport.
Cu o varietate mare de brate disponibile, inclusiv sistemul Derrick si a echipamentelor pentru
vant, noua macara mobila Liebherr va putea sa acopere o gama larga de aplicatii.
Noua LR 11000 a fost proiectata pentru a putea lucra in spatii inguste.

36
Potain Igo 36 este o macara cu capacitate de 4 tone, care a fost prezentata la Bauma 2013.
Igo 36 poate ridica 1.1 tone la o distanta de 32 metri, inaltimea de lucru fiind de 22 metri.

37
 Macaraua mobila Palfinger PK 200002 L SH este cel mai impresionant utilaj al
producatorului austriac, avand posibilitatea de a ajunge prin bratul hidraulic la 25.6 metri.
Cu ajutorul extensiei Fly-Jib PJ 300 L, noua macara poate atinge 45.3 metri.

38
 Chinezii de la XCMG au lansat o noua macara de mari dimensiuni, numita
XGC88000. Aceasta este proiectata pentru incarcaturi de pana la 4000 de tone. Utilajul a fost
testat cu succes si pentru incarcaturi de 4500 de tone.

Noul Bobcat TR38160 are o capacitate de ridicare de 3.8 tone si o inaltime maxima de
ridicare de pana la 15.7 metri. Noul utilaj este dotat cu un brat telescopic din doua
sectiuni.

39
 YardBoss YB5520 este o macara industriala de 18 tone, care este dotata cu brat
telescopic, din 4 sectiuni, de 16.6 metri. YardBoss YB5520 are un motor Cummins
Euromot 3B, de 3.3 litri.

Grove RT770E este o macara de 65 tone si un brat telescopic din cinci sectiuni, care se poate
intinde pana la 42 metri. Noul utilaj este propulsat de un motor de 6.7 litri
Cummins si are tractiune pe patru roti.

40
Grove RT550E este o macara compacta de 45 tone si un brat telescopic de 39 metri.
RT550E are mai putin de 12 metri lungime si 2.55 metri latime, cantarind sub 29 tone.

41
 Grove GMK3060 reprezinta varianta imbunatatita a modelului GMK3055 si are un brat
telescopic de 43 metri. Noua macara ofera o capacitate sporita si este este echipata cu o
noua cabina pentru operator.

ANTRENAREA MACARALELOR

ECHIPAMENTE DE FORŢĂ ELECTRICĂ

Generalităţi privind acţionarea electrică a macaralelor

Cu excepţia macaralelor pe pneuri sau pe şenile toate celelalte tipuri de macarale (macarale
turn, macarale portal, , etc.) sunt acţionate electric, fiecare mecanism fiind acţionat independent cu
propriile lor motoare electrice. Astfel , pentru fiecare tip de macara se poate realiza o amplasare
optimală a mecanismelor pe structură. Ca sursă de alimentare se utilizează reţeaua de forţă de circuit
alternativ trifazic de 380V.
Majoritatea macaralelor sunt echipate cu motoare asincrone cu rotorul bobinat şi a căror
pornire progresivă este realizată cu ajutorul rezistenţelor conectate în circuitul rotoric. Acestea
servesc de asemenea la limitarea curentului de pornire, dar este neeconomic de a le folosi la reglarea
vitezei în afara perioadelor scurte. Excepţie fac motoarele de putere mică (sub 5kW) cum sunt cele
de acţionare a mecanismului de translaţie a căruciorului de sarcină şi care deobicei sunt motoare cu

42
rotorul în scurtcircuit. Deşi nici pentru rotire Pu nu trebuie să fie prea mare se preferă motoare cu
rotorul bobinat pentru evitarea pentru evitarea unor demarări prea bruşte.
Alte tipuri de macarale folosesc motoare asincrone cu număr comutabil de poli. În acest mod
se obţin de regulă două trepte de viteză, trecerea de la viteza mare la cea redusă făcându-se prin
dublarea numărului de poli, motorul funcţionând în timpul acestei treceri în regim de frânare
recuperativă. Dezavantajul principal al acestui sistem de reglaj constă în faptul că trecerea de la o
viteză la alta nu se face treptat ci în salturi.
Acţionarea cu motoare de curent continuu comandate prin convertizoare de frecvenţă sunt
soluţiile cele mai moderne care au reuşit să asigure cei mai pretenţioşi utilizatori. În operaţiile
tehnologice moderne (obiectivele energetice) sunt situaţii frecvente când pentru ridicarea/coborârea
unor sarcini ce depăşesc Qn a macaralei se foloseşte cuplarea şi acţionarea în tandem, operaţie ce
necesită o conlucrare perfectă a celor două macarale, fapt ce a dus la o modernizare a sistemului de
ridicare a sarcinii cu motoare electrice performante precum şi automatizarea sistemului prin procesare
de sistem.
Acţionarea prin motoare cu ardere internă nu este caracteristică macaralelor turn, ca dealtfel
nici acţionarea cu motoare hidrostatice. Totuşi unele excepţii ne obligă să semnalăm astfel de
acţionări, de exemplu la macaralele de capacitate redusă a căror construcţie se realizează în două
variante: cu acţionare electrică sau cu motor termic, cea de a doua oferă autonomie prin
necondiţionarea funcţionării de existenţa surselor de energie electrică. Modelele Potain 201C şi 201
D sunt acţionate cu motor cu benzină, la fel modelele Boilot-Petolat BP 250, Cadillon 600 şi 307
(Franţa), etc. precum şi modelele de macarale cu motoare Diesel cu o putere cuprinsă între 75CP-
400CP (Franţa şi Germania).
La macaralele pe şenile cele mai frecvente cazuri de acţionare este acţionarea Diesel-electrică
care constă din motor primar termic Diesel, generator de current continuu şi motoare de current
continuu (câte unul pe mecanism). Acest lucru permite variaţia continuă a vitezelor de lucru prin
schimbarea turaţiei motorului primar sau prin modificarea tensiunii generatorului , de exemplu firma
‘Coles Kraus’ şi ‘Manitowoc Engineering Co’.
Marca motorului UTB
Model D-115
Tipul motorului diesel în patru timpi cu injecţie directă
Puterea nominală a motorului 45 CP
Turaţia nominală 2400 rot/min
Momentul motor maxim (la 1600 rot/min) 13,3 kgf/m
Numărul şi aşezarea cilindrilor 3 vertical în linie
Alezaj/cursă 95/110
Cilindrea totală 2,34 l
Raportul de compresie 17:1
Ordinea de injecţie 1–2–3
Distribuţia
– poziţia şi numărul supapelor în cap (câte una de admisie şi una de evacuare pentru

43
 fiecare cilindru)
Pornirea motorului cu demaror electric 4 CP
Masa motorului 252 kg
Sistemul de ungere mixt
– capacitatea sistemului de ungere 6,8 l
Sistemul de răcire
– circulaţia apei forţată
– pompă de apă tip centrifugal
– amplasarea ventilatorului pe axul pompei de apă
– reglarea temperaturii cu termostat
– capacitatea sistemului de răcire 13 l
Sistemul de alimentare
– presiunea de injecţie 230 ± 5 kgf/cm2
– pompa de alimentare cu dublă membrană
– filtrele de combustibil un filtru al pompei de alimentare şi două filtre cu
elemente de filtrare schimbabile, plasate în serie,
între pompa de alimentare şi pompa de injecţie
– filtrul de aer cu baie de ulei

44
SCHEMA CINEMATICA – este prezentata pentru modul general
1 – ambreiaj; 2 – furcă ambreiaj; 3 – arbore principal; 4 – arbore secundar; 5 – roată
vitezăI.; 6 – roată viteză II.; 7– roată mers înainte; 8 – ax intermediar; 9 – roată
intermediară II.; 10 – roată intermediară I.; 11 – roată dinţată pentru pompa hidraulică; 12 –
pompă hidraulică; 13 – grup inversor; 14 – roată dinţată; 15 – pinion conic; 16 – diferenţial
montat; 17 – arbore planetar dreapta; 18 – arbore planetar stânga

45
 Sennebogen a prezentat la Bauma o macara pe senile de 80 de tone, numita 2200E.
Aceasta are un motor CAT Tier 3b/4i, are o zona de rulare extensibila, cu latimi de 3.5-5
metri si poate fi dotata cu mai multe configuratii de brate.

Sennebogen 673 R-HD este o macara de 70 tone, care este dotata cu un brat telescopic de 36
metri. Extensiile de 8 si 15 metri permit noului utilaj sa ajunga pana la inaltimi de 51 metri.
SENNEBOGEN a prezentat la Bauma noua macara pe senile 673 R-HD. Aceasta macara de
70 de tone are un design robust si este primul utilaj din noua serie E.
673 R-HD are mai putin de 3 metri latime, pentru a putea fi transportata usor pe trailer.
Noua macara este dotata cu un brat telescopic din patru sectiuni de 36 metri lungime, dar
poate fi echipata si cu extensii de 8 si 15 metri. Utilajul este propulsat de un motor Deutz de
160 kW (215 cai putere), care respecta normele de poluare Tier 3B/4.

46
 ECHIPAMENTE DE FORŢĂ HIDRAULICĂ

Generalităţi privind acţionarea hidraulică a macaralelor

În ultima perioadă a căpătat o dezvoltare rapidă acţionarea Diesel hidraulică compusă din motor
termic primar Diesel, pompe simple sau pompe cu mai multe ieşiri şi motoare hidraulice.
Acţionarea hidraulică aşa cum s-a mai arătat prezintă avantajul unei acţionări independente a
mecanismelor, folosind pentru aceasta grupuri de acţionare hidrostatice cuplate fie la motorul

47
autosaşiului, fie la două motoare amplasate independent pe platforma rotitoare, ceeace permite o
mai mare şi efficientă utilizare a macaralei din punct de vedere al productivităţii. Totodată duce la o
mai bună folosire a puterii motorului şi se evită supradimensionarea instalaţiei hidraulice. Faptul că
majoritatea automacaralelor sunt acţionate hidrostatic se datoreşte avantajelor pe care le prezintă
acest sistem în comparaţie cu acţionarea Diesel-electrică. Astfel se simplifică schemele cinematice
ale mecanismelor, se micşorează dimensiunile acestora, se elimină şocurile datorate acţionării şi a
suprasarcinilor apărute în cursul funcţionării, permiţând totodată reglarea continuă fără trepte a
vitezelor de lucru.
Pompele hidraulice cu roţi dinţate pentru mecanismul de rotire şi cu pistonaşe axiale pentru
celelalte mecanisme sunt cu debit constant şi pot ajunge la valori de 160-200at în unele cazuri până la
300at.

MECANISMELE MACARALELOR

MECANISMUL DE RIDICARE/COBORÂRE SARCINĂ

Descriere părţi componente şi rol funcţional
Mecanismul de ridicare/coborâre sarcină se compune din motor, frână, transmisie, tobă
(tambur),cablu, dispozitiv pentru apucarea sarcinii şi dispozitiv de montare a acestuia pe cablu.
Ansamblul compus din motor, frână, transmisie, tobă şi cablu poartă numele de troliu.
Parametrii de bază care determină calculul mecanismului de ridicare sunt: capacitatea de
ridicare, viteza de ridicare şi regimul de funcţionare.
Calculul mecanismului se începe cu alegerea palanului şi dimensionarea cablului. Pentru sarcini
nominale mici (sub 10kN) se poate renunţa la palan.
Raportul de transmisitere al palanului se alege constructiv ţinând cont că un palan cu raport de
transmitere mare duce la diametrul mic de cablu şi tambur, dar la lungimi mari de tambur. Diametrul
tamburului se alege în funcţie de dimetrul cablului. La macarale cu înălţimi mari de ridicare pentru a
evita lungimi mari de tambur, cablul se înfăşoară în mai multe straturi pe acesta.

Puterea ‘P’ a motorului este dată de relaţia:

Qxv
P = ----------- [kw]
1000 η
unde: Q = sarcina nominală, în N
v = viteza de ridicare, în m/s
η =randamentul întregului mecanism
(în primă aproximaţie η = 0,75….0,8 )
Raportul de transmitere ‘i’ este egal cu rapotul dintre viteza de rotaţie a motorului‘nm ‘ şi cea
a tamburului ‘nt ‘ambele exprimate în rot/min, conform expresiei:

48
 nm
i = -------------- [rot/min]
nt
Din cele expuse mai sus rezultă că motorul electric trebuie să dezvolte un cuplu activ la
coborârea sarcinii la mecanismele cu autofrânare. La motoarele de current continuu ( motoare cu
excitaţie în serie ) motorul electric se transformă în generator, iar viteza lui de rotaţie se reglează prin
introducerea de rezistenţe în circuitul rotoric.
Pentru obţinerea unei raze mari de acţiune se folosesc din construcţie ataşate la braţele
automacaralelor în formă de cot, braţe suplimentare articulate la cel principal astfel încât să se poată
manevra sarcini voluminoase.

MECANISMUL DE DEPLASARE AL MACARALELOR

Descriere şi rol funcţional

Mecanismul de deplasare al macaralelor serveşte pentru deplasarea acestora, precum şi a
sarcinilor pe orizontală în cazul în care este admisă deplasarea macaralelor cu sarcina suspendată în
organul de prindere.
La macaralele deplasabile pe şine de rulare, deplasarea macaralei cu sarcină este una din
mişcările principale ale acestora.
Mecanismul de deplasare al vehicolului pe şenile. Descriere şi părţi componente.
Motoare electrice
Puterea motorului pentru mecanismul de translaţie este dată de relaţia:
( wfr + wv + wd )
P = ----------------------- [kw]
1000 η
v = viteza de translaţie , în m/s
η = randamentul mecanismului ( ~ 0,85 )
wfr = rezisenţa totală la deplasare datorită frecărilor Xn lagărele roţilor
şi între roţi şi calea de rulare
wv = rezistenţa opusă de forţa vântului asupra sarcinii şi a elementelor construcţiei
macaralei determinată din calcul şi tabele
wd = rezistenţa la deplasare dacă şinele nu sunt perfect coplanare
( wd = Q`sin α , unde α = unghiul de înclinare plan)
Rezistenţa la deplasare a macaralelor pe şenile în cazul mişcării de translaţie este dată de relaţia:
wfr + wd + wv + wi
w = -----------------------------
ηs
49
wfr = rezistenţa datorită frecării dintre şenile şi sol
wd = componenta greutăţii după direcţia planului înclinat
wv = rezistenţa opusă de vânt
wi = forţa de inerţie care apare la pornirea vehicolului
ηs = randamentul şenilelor ( 0,7….0,8 )
Cuplajul elastic
Este amplasat între motorul de antrenare şi reductorul mecanismului de deplasare. Acest
cuplaj lipseşte în cazul mecanismelor de deplasare cu grupuri de acţionare, la roţile de rulare
(acţionate la capete ) şi atunci când pe arborele motorului electric se montează pinionul primei trepte
a reductorului. La toate celelalte scheme, aceste cuplaje se folosesc normal, au o întreţinere uşoară şi
sunt interschimbabile.
Frâna mecanismului de deplasare
În cazul macaralelor cu acţionare centrală această frână este de tip cu saboţi sau cu bandă şi
în cazul acţionării de capete , de regulă este o frână axială, cu discuri sau conică.
Este de menţionat faptul că macaralele care funcţionează în hale sau depozite închise şi au o viteză
nominală de până la 32m/min pot fi lipsite de frână.
Reductorul
La mecanismele de deplasare cu acţionare centrală, reductorul este de tip vertical cu două sau
trei trepte de reducţie. La acţionarea de capete, reductorul este de construcţie specială în unele cazuri
arborele de intrare al reductorului fiind însuşi arborele motorului electric, iar arborele de ieşire fiind
arborele roţii de rulare.
Lagărele arborilor de transmisie
În general se folosesc lagăre cu rulmenţi.
Roţile macaralelor
Servesc la realizarea deplasării acestora pe căile de rulare. Ele sunt de tipul roţilor libere şi de
tipul roţilor motoare. Pentru confecţionarea lor se foloseşte procedeul turnare cu strunjire, iar
prelucrarea odadei este standardizată în funcţie de calea de reulare. În timpul exploatării roţilor,
pentru eliminarea uzurilor se fac corecturi prin strunjire.
Dispozitive de siguranţă
Dispozitivele de siguranţă sunt următoarele:
-limitatoare de cursă
-anemometre
-dispozitiv de blocare şi evitare mers oblic
-tampoane şi opritori
-dispozitiv de blocare pe şine
-limitatoare de apropiere între două macarale care circulă pe aceeaşi cale de rulare
Există şi alte dispozitive de siguranţă cum ar fi :
-siguranţă la cârlig
-contacte şi siguranţe electrice
-limitatoare de viteză

50
 -supape pneumatice şi hidraulice

MECANISMUL DE ROTIRE LA MACARALE

Descriere şi rol funcţional

Mecanismul de rotire poate fi montat pe partea rotitoare a maca ralei, pe partea ei fixă
sau chiar în afara macaralei.
Pe construcţia rotitoare a macaralei se montează mecanismul, constând din motor, reductor
melcat şi pinionul de atac. Pe partea fixă se montează coroana dinţată. Pentru evitarea unor mari
solicitări ( suprasolicitări ) întâmplătoare a mecanismului, adeseori se introduce în mecanism un
cuplaj de siguranţă, format dintr-un disc de fricţiune acţionat de un arc, cuplaj care limitează
momentul care poate fi transmis. Din acelaşi motiv, unele construcţii de mecanisme de rotire sunt
prevăzute cu cuplaje hidraulice.
La mecanismele de rotire este indicată folosirea reductoarelor melcate, dat fiind raportul mare de
transmitere ca urmare a limitării turaţiei macaralelor la valori foarte mici. Din acelaşi motiv uneori
roata dinţată este înlocuită cu o roată cu bolţuri.
La unele construcţii ale mecanismului de rotire, reductorul melcat este înlocuit cu un reductor
cu roţi dinţate cilindrice şi cu o transmisie cu roţi dinţate conice.
În cazul în care nu poate fi asigurată verticalitatea coloanei, la macaralele cu coloană
rotiroare se foloseşte mecanismul de rotire cu cablu care limitează însă unghiul de rotire al macaralei.
La astfel de macarale mecanismul de rotire are două cable fixate la tobă(tambur) cu câte un capăt şi
înfăşurate pe el în sens contrar, iar cu celălalt capăt sunt fixate la discul montat la coloana rotitoare a
macaralei.
Între tobă şi disc cablurile înfăşoară rolele de ghidare şi sunt întinse de rolele acţionate cu arcuri.
Dacă intinderea la montaj este So , efortul maxim în cablu este :

2M 1
S= (So + -------) x ----
D η
unde: M = momentul rezistent la rotire
D = diametrul discului
η = randamentul global al rolelor pe care se înfăşoară ramura activă a cablului
La macaralele complet rotitoare care lucrează pe şantiere ( în aer liber ) se preferă frâne
comandate de tip deschis care permit o frânare mai lină. De asemenea aceste frâne permit ca atunci
când macaraua nu lucrează, braţul acesteia să se îndrepte în direcţia vântului, micşorând astfel
suprafaţa macaralei expusă acţiunii vântului. În cazul în care se montează totuşi frâne normal închis
şi macaraua nu funcţionează , macaraua dispune de un dispozitiv care permite braţului să se îndrepte
după direcţia vântului .

51
ACŢIONAREA ELECTRICĂ A MACARALELOR
Majoritatea macaralelor sunt acţionate electric datorită avantajelor pe care le prezintă faţă de
celelalte sisteme de acţionare. Mult mai rar se întrebuinţează acţionarea manuală hidraulică,
pneumatică sau cu motoare termice.
Avantajele acţionării electrice care au determinat utilizarea lor la macarale sunt:
- posibilităţi de construcţie şi transport la mare distanţă
- siguranţă mare în exploatare
- adaptare la toate condiţiile de lucru
- economicitate în exploatare
În general acţionarea macaralelor se face în curent continuu cu tensiuni de 110; 220;
440; 600V sau trifazat 380V sau 500V/50Hz.

MOTOARE ELECTRICE

Motoarele electrice se caracterizează prin:

-moment ridicat de demarare, în scopul ajungerii rapide în regim stabilizat, prin posibilitatea de a
suporta un număr mare de conectori pe oră 120; 240 sau mai mult.
-construcţie robustă
Regimul acestor motoare este intermitent.
a) Motoare de curent continuu
Acestea sunt folosite la macaralele de înaltă capacitate.
- Motorul serie, la care înfăşurarea de excitaţie şi rotorul sunt conectate în serie, are
proprietatea că turaţia se adaptează automat sarcinii, iar frânarea se face în regim de generator.
- Motorul cu excitaţie separată se întrebuinţează în special la acţionările cu tensiune variabilă
aplicate rotorului deoarece nu are pierderi şi prezintă o bună reglabilitate.
- Motoare de curent continuu acţionate cu convertizoare de frecvenţă şi automate
programabile la macaralele ce lucrează în tandem şi unde turaţia motoarelor de la cele două macarale
trebuie să fie sincronizată.
b) Motoare de curent alternativ
Ponderea cea mai mare în acţionările de macarale o prezintă motoarele trifazate asincrone
(statorul are o înfăşurare trifazată, iar rotorul are o înfăşurare trifazică conectată la inele sau colivie).
Turaţia sincronă(Ns ) este dată în funcţie de numărul de poli şi frecvenţă, conform relaţiei:
60 f
Ns = --------- [rot/min]
p
f = frecvenţa [Hz]

52
 p = numărul perechilor de poli ai înfăşurării statorice
Turaţiile sincrone obişnuite pentru motoarele de macara sunt: 600; 750; 1000; 1500 rot/min.
Caracteristica motorului asincron este rigidă. Dacă se depăşeşte un anumit cuplu numit cuplu de
răsturnare motorul se opreşte. Inversarea sensului de rotaţie se face prin schimbarea între două faze.
Dacă motorul este antrenat de sarcină peste turaţia de sincronism el trece în regim de generator şi
dezvoltă un cuplu de frânare.
c) Motorul cu rotorul în scurtcircuit prezintă o serie de avantaje:
-construcţie robustă
-siguranţă în exploatare
-relativ puţine aparate de comandă
Ca dezavantaje se pot enumera:
-curentul de demarare este ridicat ( 3,5-6 ) In , în care In = intensitatea nominală
-poate produce şocuri în mecanisme dacă nu este correct dimensionat şi adaptat mecanismului
antrenat.
d) Motorul cu inele are cea mai largă răspândire. Prin introducerea de rezistenţe rotorice, cuplu
de demarare poate varia, în limite largi fără a avea curenţi mari. Deasemenea turaţia poate fi reglată
până la cca 50% din turaţia nominală.

ECHIPAMENTUL ELECTRIC AL MACARALELOR

Echipamentul electric al macaralelor se compune din:

-echipament electric de alimentare la sursa de curent
-echipament de acţionare al macaralelor
-echipament electric de comandă
-echipament şi instalaţii electrice de protecţie
-echipament de iluminat, semnalizare, încălzire, ventilaţie
Echipamentul electric de alimentare pentru majoritatea macaralelor se compune din
următoarele componente:
-întrerupător tripolar de reţea cu posibilitatea de încuiere pe poziţia deschis, ce se amplasează
cât mai aproape de locul de funcţionare al macaralei, în loc vizibil şi uşor accesibil;
-liniile de alimentare formate din profile laminate, bare sau conducătoare de cupru
monofilare, neizolate, care se montează sub nivelul căii de rulare, la o înălţime mai mare de 3,5m de
la sol sau de la platforme sau căi de circulaţie.
Liniile de alimentare din conductorii neizolaţi se protejează prin grătare, plase, alte elemente
mobile ale macaralei care să nu se atingă chiar în condiţii extreme.
Legătura electrică între părţile fixe şi mobile ale macaralei poate fi realizată prin cabluri
electrice flexibile izolate sau culegătoare de current.
Cablurile flexibile izolate pot fi fixate pe cărucioare ( cabluri armonice) sau înfăşurate pe
tamburi. Culegătoarele de curent sunt elemente care asigură realizarea contactului electric permanent
între liniile de alimentare formate din conductoare neizolate şi instalaţia electrică de pe macara.

53
 În circuitul principal de forţă după culegători se montează în ordine aparatele:
Întrerupătorul general ( acţionat manual ), având rol de separator împreună cu siguranţe
fuzibile sau relee electromagnetice. Trebuie să poată fi închis cu cheie în stare deconectată.
Întrerupător de avarie ce poate întrerupe rapid şi sigur instalaţia electrică a macaralei cu
excepţia iluminatului de balizare, semnalizărilor luminoase, circuitelor de alimentare a bobinei de
acţionare a întrerupătorului însuşi şi circuitului de alimentare a electromagneţilor de ridicare a
sarcinii ce se vor monta înainte de acesta.
Întrerupător principal pentru manevre curente, comandat de la distanţă prin butoane de la
locul de comandă sau cu acţionare manuală dacă este în cabina de comandă. Acest întrerupător
trebuie să deconecteze de la reţea în mod automat întreaga reţea electrică, cu excepţiile prevăzute la
întrerupătorul de avarie.

ECHIPAMENTUL DE ACŢIONARE AL MACARALELOR

Pentru frânarea mecanismelor acţionate electric se utilizează frâne acţionate cu ridicătoare

electrohidraulice sau cu electromagneţi.
Frânele electrohidraulice sunt descries la capitolul 3- dispozitive de frânare.
Electromagneţii pot fi de c.c.sau de c.a. La rândul lor electromagneţii de c.a. pot fi mono sau
trifazaţi. Din punct de vedere constructiv pot fi cu acţionare de jos în sus sau cu acţionare de sus în
jos.
Îndiferent de tip, electromagneţii trebuie să respecte următoarele reguli cu caracter general:
-se vor încărca până la cel puţin 2/3 din sarcina nominală pentru a nu avea şocuri prea mari
-frâna se va construi astfel încât să nu se producă înţepeniri şi cursa de închidere să fie completă
-cursa de închidere se va utiliza numai 2/3 pentru a ţine cont de uzura frânei.
Dezavantajele electromagneţilor sunt:
-curent mare de anclanşare
-şocuri mari ce duc la distrugeri ale bobinajului
-scăderea forţei la căderile de tensiune cu riscul de a nu se închide şi de a se arde.

ECHIPAMENTE ELECTRICE DE COMANDĂ

Pentru executarea mişcărilor la mecanisme, variaţia vitezelor şi inversarea mişcărilor se folosesc:

-controlere cu comandă directă
-controlere cu comandă indirectă
-butoane şi conductori
Controlere cu comandă directă se folosesc numai în cazul instalaţiilor de mică putere şi se compun
dintr-un ax izolat pe care se montează suporturi din fontă placate cu cupru, formând cotactoarele
mobile rotitoare. Pentru a fixa sigur poziţia contactelor există la manetă un dispozitiv cu bilă ce scapă
în lăcaşurile corespunzătoare poziţiilor dorite ale controlerului. Contactele sunt dimensionate pentru
curenţi mari, adică cei absorbiţi de motor.

54
 Controlere cu comandă indirectă sunt de dimensiuni reduse, întrucât contactele lor sunt mici,
dimensionate pentru curenţi slabi, necesari circuitelor de commandă ale contactoarelor. În acest caz
controlerele nu sunt intercalate în circuitele principale ale motoarelor. Controlerele cu comandă
indirectă sunt grupate în blocuri de comandă, putând manevra mai multe mecanisme.
Butoanele şi contactoarele se utilizează pentru comanda la distanţă şi în special la macarale
comandate de la sol. Butoanele de comandă sunt reunite de regulă într-un singur pupitru sau cutie.
Contactoarele sunt aparate electrice pentru comanda la distanţă, ele realizând închiderea
circuitelor tot timpul cât durează comanda. Acţionarea contactoarelor, în general se face
electromagnetic, ele având inclusă o bobină care este pusă sub tensiune cât se face comanda indirectă.
Bobina crează un câmp magnetic ce atrage armătura mobilă a contactorului realizând închiderea
contactelor din circuitul principal al motorului.
La întreruperea comenzii se întrerupe circuitul ce alimentează bobina, dispare câmpul
magnetic şi armătura mobilă este îndepărtată cu ajutorul unor resorturi şi astfel se întrerup contactele
şi odată cu acestea şi circuitul principal al motoarelor.

ECHIPAMENTUL ŞI INSTALAŢIILE DE PROTECŢIE

Aceste echipamente protejează macaralele împotriva suprasarcinilor şi scurtcircuitelor.

Protecţia împotriva suprasarcinilor se face cu siguranţe şi relee termice. Siguranţele pot fi
fuzibile sau automate.
Protecţia împotriva tensiunilor de atingere prin legare la priza de pământ a echipamentului
electric şi al construcţiei metalice se face astfel:
La macarale ce circulă pe căi de rulare, legătura între priza de pământ şi macara se face prin
sudarea a cel puţin unei platbande de şina căii de rulare, ce are continuitate electrică până la priza de
pământ.
La macaralele pe ale căror şine de rulare există posibilitatea depunerii de materiale izolatoare,
la linia de alimentare cu energie electrică se prevede un conductor suplimentar destinat pentru
protecţia tensiunilor de atingere, având secţiunea cel puţin egală cu a comutatoarelor de fază.
La macaralele unde şina căii de rulare este aşezată pe grinzi metalice, iar acestea, la rândul lor
pe stâlpi metalici, asigurând continuitatea, nu mai este necesară legarea la pământ, dacă printre stâlpi
se realizează o priză naturală cu rezistenţa de 4Ω.
Priza de pământ se realizează din ţeavă galvanizată bătută în pâmânt. Numărul de electrozi
este în funcţie de rezistivitatea solului.Verificarea prizei de pământ se face la un interval de cel puţin
6 luni. După reparaţii, în afară de priza de pământ se mai măsoară rezistenţa de izolaţie a
conductorilor, aparatelor şi electromotoarelor şi se remediază deficienţele.

ECHIPAMENTE DE ILUMINAT, ÎNCĂLZIRE ŞI SEMNALIZARE

55
 Corpurile de iluminat montate deasupra platformelor de circulaţie sau în raza de acţiune a
persoanelor până la 2,5m în sus, 1,5m în lateral şi în jos se alimentează la maxim 24V.
Macaralele comandate din cabină sunt prevăzute cu două sisteme de semnalizare acustică,
acţionate la locul de comandă. Sistemele trebuie să se deosebească între ele, deoarece unul este de
manevre curente, iar celălalt este pentru semnalizarea pericolului

CAPITOLUL 2
COMPONENTELE DE SECURITATE LA MACARALE SI ALTE
COMPONENTE NECESARE PENTRU ASIGURAREA SIGURANTEI IN
EXPLOATARE
Componentele de securitate (dispozitive de siguranţă ) au rolul de a asigura condiţii optime
de securitate personalului de deservire al instalaţiilor de ridicat cât şi a instalaţiilor de ridicat însăşi
conform prevederilor prescripţiilor tehnice - colecţia ISCIR.
Componentele de securitate la mecanismele de deplasare la macarale şi poduri rulante şi a
cărucioarelor acestora sunt:
- limitatoare de sfârşit de cursă
- limitatoare de sarcină şi de moment al sarcinii
- supape de siguranta, de blocare, de reglare a vitezei
- paracazatoare si limitatoare de viteza
- anemometre, numai la macaralele ce funcţionează în medii deschise
- dispozitive de blocare pe şine şi evitarea mersului oblic
- tampoane, opritoare, siguranţe la cârlig
- piese de reazem, curăţitoare de şină
- contacte şi siguranţe electrice

LIMITATOARE DE SFÂRŞIT DE CURSĂ

Se găsesc la :
-la mecanismul de ridicare-coborare carlig pentru sensul de ridicare;
-la mecanismul de basculare (înclinare) braţ;
-la mecanismul de rotire;
-la tamburii de cablu.
Sunt cunoscute sub denumirea de limitatoare de sfarsit de cursa. Functia lor este de a
intrerupe automat actionarea mecanismelor instalatiilor de ridicat in situatiile in care
partile in miscare ale acestora depasesc pozitiile de lucru prestabilite. Functionarea
lor trebuie in asa fel conceputa incat sa permita actionarea mecanismelor protejate in sensul
aducerii partilor in miscare in cadrul limitelor normale de lucru.

56
Limitatoare de sfarsit de cursa pentru mecanismele de ridicare
Dupa miscarea pe care o limiteaza, aceste limitatoare se impart in:
-limitatoare de sfarsit de cursa la ridicare;
-limitatoare de sfarsit de cursa pentru pozitia limita inferioara a dispozitivului de prindere
a sarcinii.
Limitatoare de sfarsit de cursa la ridicare
Se construiesc in mai multe variante:
1. cu surub si came declansatoare, utilizate la instalatiile de ridicat care nu-si
modifica raportul de transmitere al palanului, iar infasurarea cablului este dirijata;
2. cu parghie si contragreutate, utilizate la instalatiile de ridicat cu brat basculant
sau care in timpul exploatarii isi pot modifica raportul de transmitere al palanului de ridicare,
iar infasurarea cablului pe tambur se poate face si nedirijat;
3. cu reductoare cu roti dintate si came, utilizate ca limitatoare pentru macarale cu graifar,
avand si functia de dispozitiv de comanda semiautomata a mecanismului de inchidere-
ridicare a graifarului.
Limitatorul de cursa cu surub se compune din: axul surub cu sistemul de reglaj al
numarului de rotatii, sistemul de sacadare, axul cu came, sistemul de contacte cu
camerele de stingere ale arcului electric. Contactele limitatorului sunt actionate prin rotirea
surubului in ambele sensuri, la numarul de rotatii pentru care a fost reglat. De regula,
actionarea surubului se face de la arborele tamburului mecanismului de ri-
dicare prin intermediul unei transmisii cinematice cu lant sau cu roti dintate.
Limitatoare de sfarsit de cursa pentru pozitia limita inferioara a dispozitivului de
prindere a sarcinii
Aceste dispozitive au rolul sa asigure pe tamburul de cablu rezerva de cel putin trei
spire de siguranta.Pentru mecanismele de ridicare care nu-si schimba raportul de transmitere
al palanului, functia acestor dispozitive este indeplinita de acelasi dispozitiv care
asigura protejarea si la limita superioara a carligului(se foloseste LSC cu surub si came
declansatoare).
Pentru macarale mobile si automacarale unde in functie de lungimea bratului raportul de
transmitere al palanului de ridicare se modifica, sunt folosite dispozitive cu rola de apasare,
care au rolul de a ajuta la infasurarea uniforma a cablului pe tambur.

L Limitator de sfârşit de cursă ridicare-coborâre cu

ax filetat

5.- inion

57
 1.- carcasă; 2.- ax filetat; 3.- lagăre; 4.- piuliţă;
antrenare; 6.- piesă acţionare contact; 7.- contacte electrice

Acest tip de limitator asigură deconectarea atât pentru sensul de ridicare, cât şi pentru
coborârea cârligului. Se compune dintr-o carcasă 1, în interiorul căreia axul filetat 2, se
sprijină pe două lagăre 3. Pe axul filetat se află o piuliţă 4 ghidată lateral, de-a lungul axului,
ceea ce nu-i permite rotirea ci doar deplasarea longitudinală
Axul este antrenat de o roată dinţată 5 cuplată la tamburul de înfăşurare a cablului printr-un
reductor. În timpul rotirii tamburului, piuliţa se deplasează până în dreptul unuia din
întrerupătoarele 6 pe care îl acţionează decuplând contactul limitator 7 şi orind mişcarea
mecanismului.
LSC pentru mecanismele de basculare
La macaralele cu brat basculant se prevad limitatoare care sa actioneze atat la sfarsitul
cursei de ridicare (inchidere) a bratului, cat si a celei de coborare (deschidere) a
acestuia. Se folosesc intrerupatoarele electrice cu tija telescopica si rola, conectate in
circuitel de comanda a bascularii, actionate prin cama. Intrerupatorul se poate monta
atat pe brat, cat si pe partea fixa.
LSC pentru mecanismele de translatie
Sunt dotate cu astfel de dispozitive de siguranta carucioarele de sarcina si macaralele
deplasabile pe cai cu sine de rulare.
Se utilizeaza de regula intrerupatoare cu parghie basculanta actionate de rigle
declansatoare. Parghia 1 este prevazuta cu o rola 2, care este elementul ce intra in contact
cu rigla. Revenirea parghiei in pozitie normala se face sub actiunea unui arc. Declansarea se
face la un unghi de basculare de 30°…40°, functie de constructie, dar cursa maxima ajunge
la 60°.
De regula, in cazul carucioarelor intrerupatorul este plasat pe capatul caii si rigla pe
carucior, iar in cazul macaralelor rigla este fixa si intrerupatorul pe macara. In ambele
cazuri intrerupatorul si lungimea riglei se aleg avandu-se in vedere ca dupa declansare si
franare, din cauza inertiei,caruciorul si macaraua mai parcurg o distanta egala cu spatiul de
franare.
În figura de mai jos sunt prezentate cele două limitatoare (cu pârghie şi cel cu furcă).

Limitator de cursă cu pârghie

1.-pârghie de comandă; 2.- ax ; 3.-
pârghia de
contact ; 4.- contact mobil ; 5.- contact
fix ; 6.-arc ; 7.- lamă elastică ; 8.- rolă ;
a.
9.- camă de declanşare

b.
58
 Acest limitator (fig. a.) se montează pe macara şi acţionează prin pârghia de comandă 1
solidară cu axul 2 pe care este fixată şi pârghia de contact 3 cu contact mobil 4. Arcul 6
menţine limitatorul în poziţie cuplat, iar contactul fix 5 este apăsat pe contactul mobil de lama
elastică 7. Pentru a asigura un contact cu frecare redusă între pârghia de comandă şi cama de
declanşare 9, la capătul pârghiei se montează o rolă 8.Lungimea camei se alege astfel încât,
după declanşare, până la atingerea opritoarelor să nu mai fie posibilă acţionarea mecanismului
decât în sensul opus. Prin retragerea macaralei din poziţia limitată, pârghia de comandă,
eliberată de sub camă, este redusă în poziţia iniţială de lucru. Unghiul de înclinare de la
capetele camei de comandă se alege între 30˚ şi 45˚ , iar lăţimea camei nu va permite ca
pârghia de comandă să scape lateral de pe şină.
Un alt tip de limitator, cu două poziţii fixe, nu are revenire (fig.b.). Pe axul său său este
montată o piesă 1 în formă de V. Acţionarea limitatorului se face prin lovirea acestei piese, de
către un bolţ 2, fixat pe instalaţia mobilă a cărei cursă o limitează. Comutarea limitatorului cu
noua poziţie produce întreruperea contactelor corespunzătoare sensului de deplasare în
direcţia care la declanşat. La ieşirea din poziţia limitată, limitatorul este din nou pregătit
pentru limitare. Acest tip de limitator nu impune nici o restricţie asupra lungimii camei care
produce declanşarea, spre deosebire de limitatorul cu pîrghie şi rolă.
LSC la rotire
Sunt utilizate la macaralele rotitoare la care trebuie limitat unghiul de rotire. Se folosesc
limitatoare electrice de cursa cu tija telescopica si rola montate pe partea fixa sau pe
partea rotitoare, actionate prin came.
LSC la deplasare sau rotire pentru evitarea lovirii cabinei
Pentru acest scop nu exista dispozitive speciale. Se utilizeaza LSC de tipul cu surub si cu
parghie si rola(ca la limitarea mecanismelor de translatie).

LIMITATOARE DE SARCINĂ ŞI DE MOMENT AL SARCINII

Elementele constructive ale unei maşini de ridicat sunt dimensionate la o anumită sarcină
(sarcină nominală = Qn ).
Depăşirea acestei sarcini poate duce la distrugerea unui element, cel mai slab dimensionat,
ceea ce uneori poate duce la distrugerea întregii maşini.
Întrucât aprecierea sarcinii care poate fi ridicată nu poate fi lăsată pe seama experienţei sau
îndemnânării personalului de deservire, macaralele sunt înzestrate cu dispozitive speciale-limitatoare
de sarcină, care întrerup automat funcţionarea maşinii în cazul depăşirii cu 10% a sarcinii nominale
(Qn). Ele nu trebuie însă să reacţioneze la impulsuri de scurtă durată (sub 0,8s).
Limitator de sarcină cu pârghie funcţionează astfel: cablul palanului de sarcină este trecut
peste o rolă montată într-unul din capetele unei pârghii cu două braţe. La celălalt capăt al pârghiei,

59
aflat în legătură cu întrerupătorul circuitului electric al motorului este montat un arc comprimat care
prin forţa elastică N menţine întrerupătorul în poziţie de funcţionare.
Dacă rezultanta R a eforturilor S din ramurile de cablu depăşeşte valoarea de calcul, respectiv
dacă Ra > Nb , limitatorul intră în funcţiune întrerupând circuitul electric.
LIMITATORUL DE SARCINĂ CU CAPSULĂ CU ARCURI-DISC:
6

2
1

Acest tip de limitator este folosit la poduri rulante cu sarcina de la 5 – 160 t.

Elementul de măsurare şi declanşare al limitatorului îl constituie o capsulă cu arcuri
disc-vezi figura.
Limitatorul este alcătuit din tija 1 de care se leagă capătul fix al cablului de sarcină şi
care culisează în interiorul unei capsule 2 conţinînd arcurile disc 3.Partea superioară a tijei
este filetată şi pe ea se înşurubează piuliţa 4 care se reazemă pe arcuri.Capătul superior al tijei
culisează în bucşa 5 şi împinge tija întrerupătorului 6 care deschide circuitul de alimentare al
motorului de ridicare.
LIMITATORUL DE SARCINĂ MONTAT PE CABLU:

4 5
6 7
3

T T

60
 Limitatorul se montează pe ramura fixă a cablului care este trecut peste roata fixă 2
montată pe suportul 1 şi rola de deviere 3 fixată pe tija cu furcă 4 care apasă resortul 5 cu
tensiune reglabilă prin piuliţa 6.Limitatorul este susţinut de cablul trecut peste rola de
egalizare.Cablul este deviat de la poziţia verticală prin acţiunea resortului.
Sub acţiunea sarcinii cablul tinde să se îndrepte şi acţionează asupra contactului 7
oprind mişcarea de ridicare cînd este depăşită sarcina maximă de lucru.Posibilitatea de
folosire a acestui limitator este dată de rigiditatea cablului.

LIMITATORUL DE SARCINA ELECTRONIC

Permite realizarea functiei de cantarire a sarcinii si limitare a cuplului dat de sarcina.
Este compus din traductoare de forta, juguri, ax, rola de cablu si rola de egalizare.

LIMITATOR DE SARCINĂ CU SISTEM DE PÂRGHII, funcţionează pe principiul pârghiei cu

două braţe, la care asupra braţului a acţionează sarcina r, iar asupra braţului b forţa rezistenţă a unui
resort n.
Limitatorul cu pârghie şi resort tip Liebherr (fig. II.1) se montează la roata de deviere 1 a
cablului de sarcină prinsă la vârful turnului pe o pârghie 2, articulată prin braţul 3. Capătul pârghiei
2 sprijinită la celălalt capăt pe resorturile 4. La o anumită comprimare a resortului 4 este acţionat
contactul electric 5 prin pârghia 6 fixată, rigid la 2.

LIMITATOR DE SARCINĂ CU SISTEM DE PÂRGHII

Condiţia de declanşare a limitatorului este: Ra > Nb

Neavând dispozitiv de amortizare, acest limitator prezintă dezavantajul că poate declanşa la vârfuri
de sarcini dinamice de scurtă durată.

61
LIMITATOR DE SARCINĂ CU TRADUCTOR DE FORŢĂ intre pârghia cu braţe inegale 1 şi
traversa 2 a construcţiei metalice a instalaţiei de ridicat 3, se articulează tirantul 4 şi traductorul de forţă
5. limitatorul de sarcină poate fi montat la capătul fix al cablului de sarcină sau la capetele cablurilor
ancoră de braţ 7, având în acest caz funcţia de limitator de moment.

LIMITATOR DE SARCINĂ CU TRADUCTOR DE FORŢĂ

Prin perechile de găuri S, poziţia traductorului este reglată, realizându-se astfel simplu şi operativ,
rapoarte diferite între braţele pârghiei 1. Limitatorul poate fi folosit la diferite sarcini. Avantajele
acestui dispozitiv constau în montajul simplu şi construcţia simplă şi robustă.
LIMITATOARE DE SARCINĂ ELECTRICĂ. mărimea măsurată este sesizată cu ajutorul unor
traductoare electrice, cele mai utilizate sunt TRADUCTOARELE REZISTIVE SUB forma unor
potenţiometre sau mărci tensiometrice. valorile măsurate pot fi amplificate cu uşurinţă. au eroare
relativ mică. prezintă dezavantajul unui cost ridicat, sensibilitate mare faţă de condiţiile exploatării de
şantier şi degradare în timp.

LIMITATOARE DE MOMENT

La macaralele cu braţ, sarcina nominală este funcţie de raza de acţiune şi depăşirea valorii
nominale (Qn ) a sarcinii duce la pierderea stabilităţii macaralei, la răsturnarea ei.
De aceea la astfel de macarale nu pot fi montate limitatoare de sarcină şi se impune montarea
unor limitatoare de moment.
Limitatorul de moment
Este componenta de securitate cu rolul de a preîntâmpina pierderea stabilităţii normale a
automacaralelor (macaralelor cu braţ).
Evită posibilitatea distrugerii macaralei prin depăşirea capacităţii de ridicare pentru
poziţia respectivă a braţului.

62
 Limitatorul de moment trebuie să fie sensibil şi la factorii care pot influenţa sarcina
cum sunt: sarcinile date de vânt, panta terenului,forţele de inerţie mari sau oscilaţiile
încărcăturii.
De regulă, limitatorul de moment înregistrează permanent o mărime care este
funcţie de două variabile: sarcina şi deschiderea.
Părţi funcţionale ale limitatorului de moment al sarcinii:
1.Traductorul de forţă :
-cilindru hidraulic de măsurare a presiunii din cilindrul de basculare braţ;
-arbore excentric cu rol de transformare a mişcării liniare în mişcare de rotaţie;
-bucşă canelată ce preia mişcarea circulară şi o transmite unei bare de torsiune
fixată la un capăt.Deformarea barei de torsiune este proporţională cu presiunea din cilindrul
hidraulic.
2.Modulul de declanşare:
-3 came electroconducătoare pe care sunt trasate curbele de declanşare ale
limitatorului;acestea sunt rotite prin intermediul unei pârghii acţionate de braţ;
l1 = distanţa de la ramura palanuluil la articulaţia 3 pentru aceeaşi poziţie a brâului macaralei
-palpatoare ce se deplasează pe came fiind acţionate de un braţ antrenat de bara de torsiune de
la traductorul de forţă;
3.Bloc de selectare lungime braţ
-tambur de cablu acţionat în dublu sens, came de acţionare, palpatori, suporţi,
capace.
4.Transmisia prin cablu :tambur de cablu, rolă de întindere şi deviere,suporţi,
cablu.
5.Sistem de avertizare optic şi acustic:
În cazul limitatoarelor de moment semiautomate este necesar să fie asigurate cel puţin patru
semnale în exterior:
-semnalul de unghi al braţului (unghiul făcut de braţ cu orizontala);
-semnalul razei de acţiune a braţului;
-semnalul proporţional cu sarcina de lucru (cuprinde efectul a trei
variabile;lungimea braţului, unghiul braţului cu orizontala, valoarea sarcinii);
-semnalul cilindrului de basculare dat de traductorii de presiune.
Aceste semnale pot fi introduse într-un procesor (calculator) care le
compară cu semnale de referinţă ale momentului dat de lungimea braţului, sarcină şi ungiul
făcut cu orizontala.

STABILITATEA AUTOMACARALELOR

Mărimi care influenţează stabilitatea automacaralei în timpul lucrului:

-valoarea sarcinii ridicate;

63
 -poziţia sarcinii faţă de axa de rotire a macaralei care depinde de:

-lungimea braţului;

-unghiul făcut de braţ cu orizontala.

-viteza vântului;

-oscilaţiile sarcinii;

-stabilitatea terenului de calare (presiunea admisibilă a solului)

Pentru îmbunătăţirea stabilităţii automacaralelor de tip hidraulic se adoptă următoarele

măsuri:
-amplasarea rezervorului de ulei în interiorul construcţiei metalice a platformei
fixe;
-şasiu rigid cuplat la suspensii independente pe roţi sau osii pentru a fi
împiedicată torsionarea în timpul lucrului (deplasării);
-rigidizarea suplimentară a zonei centrale (unde este montată suprastructura
automacaralei pe coloana de rotire);
-calarea punţilor oscilante în vederea deplasării cu sarcină în cârlig;
-calarea platformei fixe.
Relaţia pentru verificarea stabilităţii unei macarale este:
M R ≤ CM S , unde: M R - momentul de răsturnare;
M S - momentul de stabilitate;
C - coeficient de stabilitate funcţie de condiţiile de lucru şi destinaţia
macaralei.
C = 0,7 pentru macarale cu braţ autopropulsate.

Cunoscând valoarea momentului de stabilitate se poate realiza diagrama de

sarcină a automacaralei funcţie de unghiul de basculare şi lungimea braţului telescopat.

64
INDICATOARE DE SARCINĂ MAXIMĂ
Pentru indicarea sarcinii maxime a macaralelor se recomandă următoarele:
Dacă o macara are un mecanism de ridicare principal şi altul secundar şi care nu au voie să
ridice o sarcină simultan, sarcina maximă se va indica printr-o fracţie, de exemplu 200/50t. Sarcina
nominală Qn a macaralei va fi sarcina maximă a mecanismului de ridicare principal, adică Qn = 200t;
Dacă pe aceeaşi macara există două mecanisme de ridicare care pot ridica simultan o sarcină,
sarcina maximă se va indica prin suma lor, de exemplu 50+50t, suma fiind totodată şi sarcina
nominală a macaralei, adică Qn = 100t;
La macaralele cu braţ variabil se va indica sarcina maximă raportată la deschiderea minimă a
braţului şi sarcina maximă raportată la deschiderea maximă a braţului, de exemplu 30-2,5m şi 0,7-
5,5m. În cazul în care momentul sarcinii exprimat prin produsul dintre sarcina maximă şi deschiderea
respectivă a braţului este constant se va indica momentul sarcinii, de exemplu 400t;
Dacă sarcina nominală a macaralei este mai mare decât sarcina pe care o poate suporta calea
de rulare, atunci pe placa indicatoare se va indica la locul de funcţionare şi după montaj noua sarcină
maximă admisă. Analog se procedează în cazul montării unui cărucior a cărui sarcină nominală este
mai mare decât sarcina nominală a podului rulant sau când din diferite motive se reduce sarcina
nominală.
65
 Pentru indicarea sarcinilor la cârligul macaralei s-au construit cântare dinamometrice ce pot
indica sarcina medie şi mică, sarcina mare şi alte aplicaţii.
Spre exemplu, firma OLSA produce cântare adaptabile unei game lărgite de domenii de
activitate de la aparaturi de încărcare/descărcare şi până la manipularea stocurilor sau activităţii de
dozare şi schimbare flux producţie. Aceste indicatoare de sarcină comportă o serie de componente şi
accesorii, cum ar fi:celulă de sarcină, indicatoare digitale de greutate (sarcină), aparate ce afişează
direct greutatea, cutii de joncţiune şi altele.
În prezent, macaralele moderne prin intermediul microprocesoarelor şi procesoarelor
tehnologice îşi pot calcula singure greutatea (sarcina) şi pot ridica diagrama de moment sarcină,
reducând astfel riscul unei exploatări necorespunzătoare.

SUPAPE DE SIGURANŢĂ, DE BLOCARE, DE REGLARE A

VITEZEI

SUPAPA DE SIGURANTA
Când din diverse motive se întâmplă ca sertarul să se blocheze într-o poziţie de lucru, sau sarcina de
ridicare depăşeşte 10% din valoarea nominală, presiunea în circuit creşte. Pentru ca presiunea să nu
atingă valori ce ar putea periclita securitatea instalaţiei hidraulice de forţă, instalaţia este prevăzută
cu o supapă de siguranţă. Supapa funcţionează în felul următor: presiunea din circuit atingând
valoarea cca 120 kgf/cm2, forţa arcului este învinsă de ventilul ce
se ridică de pe scaun, lăsând liberă trecerea uleiului spre rezervor. După deschiderea supapei
presiunea scade, şi ca urmare supapa de siguranţă se închide, apoi presiunea creşte şi fenomenul se
repetă. Supapa de siguranţă are astfel o mişcare oscilatorie, care se manifestă printr-un zgomot
specific. Astfel, presiunea se menţine în circuit în jurul valorii de 120–150 kgf/cm2. Această
presiune de altfel, corespunde şi cu presiunea la care forţa de ridicare realizată este cu 30% mai
mare decât sarcina nominală. În felul acesta supapa de siguranţă are şi rolul delimitator de sarcină,
nepermiţând să se producă supraîncărcări mai mari de 30%, care ar periclita întreaga construcţie a
motostivuitorului.

SUPAPA HIDRAULICĂ LIMITATOARE DE SARCINĂ. Se utilizează la

instalaţii de ridicat cu acţionare hidraulică şi la electro- şi motostivuitoare. Declanşează la o
suprasarcină de 10 % şi protejează şi instalaţia hidraulică de avarii în cazul apariţiei unor
suprasarcini. instalaţia hidraulică sesizează suprasarcina prin creşterea presiunii în circuit
peste valoarea reglată.

SUPAPA DE BLOCARE
În imediata apropiere a cilindrului de ridicare, pe conducta de alimentare al acestuia, se
intercalează supapa de blocare care în eventualitatea ruperii conductei, caz în care se scoate din
66
funcţiune supapa de reglare viteza coborâre, limitează căderea sarcinei, respectiv închide ieşirea
uleiului menţinând în stare blocată sarcina , evitând eventualele accidentări.

ÎNTRERUPĂTOR DE SFÂRŞIT DE CURSĂ, care întrerupe circuitul de alimentare cu

curent atunci când organele de prindere a sarcinilor sau cabina au ieşit din spaţiul de lucru.

SUPAPA DE REGLARE VITEZA COBORÂRE (DROSSEL)

Are rolul de a strangula uleiul la coborârea sarcinii permiţându-se astfel reglarea vitezei de coborâre
în limitele prescrise (max. 30 m/min). La dirijarea uleiului de la distribuitor spre cilindrul de
ridicare, pistonul se deplasează spre dreapta permiţând astfel intrarea uleiului în cilindrul de
ridicare; la întoarcerea fluidului, pistonul se aşază pe scaun obligând astfel uleiul să treacă printr-un
orificiu practicat în corpul care se poate obtura după necesitate cu ajutorul şurubului de reglare

DISPOZITIVE DE SEMNALIZARE
Acustice:
-actionate de macaragiu -claxoane, hupe, sonerii, clopote electrice;
-actionate automat de componentele de securitate avand rolul atentionarii macaragiului:
limitatorul de moment, unele limitatoare de sfarsit de cursa, anemometrul, dispozitivul de
sesizare a intrarii in camp electric periculos.
Optice:
-prezenta tensiune la bornele intreruptorului general in pozitia declansat;
-prezenta tensiune in instalatie in pozitia anclansat;
-semnalizare optica a gradului de incarcare (in procente):de exemplu galben la sarcina de 90
% si rosu la sarcina de 100 %;
-semnalizare lipsa presiune de ulei sau de aer comprimat la automacaralele cu actionarile
respective;
-becuri de balizare la brate turn;
-nivele bidirectionale sau aparate similare la platforma fixa sau sasiu pentru indicarea
orizontalitatii.
ANEMOMETRUL pentru măsurarea intensităţii vântului.
Anemometrul este un generator electric la care forţa electromotoare este proporţională
cu turaţia. Rotorul este acţionat de 3 palete sub formă de cupe. La vitezele prescrise ale
vântului tensiunea generatorului atinge tensiunea de anclanşare a unor relee prin care se pune
în funcţiune presemnalizarea , semnalizarea şi deconectarea translaţiei (deplasării) sau calarea
macaralei.

67
 Acestea declanşează un semnal acustic (sirenă) sau un semnal optic (bec roşu) la
depăşirea vitezei vîntului exprimată prin presiunea acestuia:
-25 daN/m2 (v = 20 m/s), la macarale portal;
-15 daN/m2 (v = 15,6 m/s), la celelalte macarale.
La noi în ţară normele de tehnica securităţii muncii prevăd că macaralele pot funcţiona în
condiţii climaterice cu anumite temperaturi de lucru şi presiuni ale văntului. Astfel la intensitatea
vântului de peste 20m/s orice macara îşi încetează activitatea, iar macaralele turn au restricţia de a
funcţiona la o intensitate de 15,5m/s.
Pentru realizarea acestor cerinţe macaralele sunt echipate cu aparate de protecţie şi măsurare a
intensităţii vântului, numite anemometre.
Anemometrele sunt înzestrate cu un stabilizator de temperatură şi o lampă indicatoare pentru
funcţionare normală.

DISPOZITIVE DE BLOCARE ŞI DE EVITARE A MERSULUI

OBLIC LA MACARALE

DISPOZITIVUL DE BLOCARE A MACARALELOR

Se montează la toate macaralele care funcÎionează în exterior pe şine de rulare în scopul
reţinerii acesteia de la răsturnare sau deraiere de pe şine la acţiunea vântului. În acest scop se folosesc
următoarele dispozitive de blocare:
- fixare de opritor cu lanţuri sau cabluri de ancorare
- dispozitiv de blocare cu bolţ trecut printr-o roată şi grinda de capăt
- fixare cu cleşte

DISPOZITIVE DE EVITAREA MERSULUI OBLIC LA MACARALE

68
 La macaralele cu deschidere mare ( macarale portal sau macarale capră) mersul oblic este
facilitat de deformaţiile elastice ale construcţiei metalice care odată cu utilizarea îndelungată a
macaralei pot atinge valori importante. Mersul oblic poate avea ca urmare, transmiterea unor eforturi
suplimentare construcţiei metalice a macaralei şi a căii de rulare, ceeace poate conduce la înţepenirea
sau deraierea unui capăt datorită unei uzuri premature a roţilor sau a căii de rulare .
Un dispozitiv limitator la aşezarea oblică a macaralei, cu funcţii complete, cuprinde
următoarele elemente:
- dispozitiv de semnalizare a poziţiei incorecte
- element de indicare şi avertizare de pericol
- dispozitiv de corectare a avansului
Un sistem utilizat la poduri rulante cu deschidere mare este realizat prin separarea grinzilor de
capăt la mijloc şi legarea lor prin elemente de cuplare, astfel încât cele 2 grinzi principale se pot
deplasa una faţă de alta în plan orizontal.
Componenţa unui dispozitiv pentru evitarea mersului oblic la podurile rulante şi modul său de
funcţionare. Astfel, piesele din articulaţia nr.2 permit deplasarea grinzilor de capăt nr.1 şi rotindu-se
la o anumită valoare unghiulară acţionează asupra limitatoarelor nr.4 şi nr.5 prin braţul nr.3.
Limitatoarele comandă la rândul lor motoarele de acţionare nr.6 în sensul redresării mişcării de
translaţie.

TAMPOANE, OPRITOARE, SIGURANŢE DE CÂRLIG

TAMPOANE ŞI OPRITOARE
Pentru evitarea accidentelor la depăşirea de către macara a limitatorului de cursă, aceasta este
echipată cu tampoane, care iau contact cu opritoarele montate pe calea de rulare şi amortizează
şocurile provenite din ciocnire.
Deşi există diverse tipuri de tampoane, cel mai frecvent utilizate în construcţia macaralelor
sunt tampoanele cu arc. La acest tip de tampoane, energia cinetică a maselor în mişcare (macara sau
cărucior) se transformă în lucru mecanic de deformaţie a arcului.
Deoarece energia cinetică ( E ) şi lucrul mecanic ( L )sunt date de relaţiile:

m x v2 Q' x v2 Pxf
E = ---------- = -------------[J] L = ----------- [ J]
2 2g 2
atunci forţa de dimensionare a tamponului ( P ) va fi:

Q' x v2
P = ------------ [ N ]
ixgxf

69
în care, Q' = greutatea totală a macaralei (inclusiv sarcina), în N;
v = viteza macaralei în momentul ciocnirii, în m/s;
i = numărul de tampoane; f = deformaţia arcului, în m
Întrucât în momentul ciocnirii viteza macaralei este redusă prin intrarea în funcţiune a frânei şi
a limitatorului de cursă se ia în vedere la calculul tampoanelor o viteză egală cu 25…50% din vn
nominală.
Poziţia tampoanelor se stabileşte astfel încât partea lor frontală în stare comprimată să
depăşească cu cel puţin 100mm partea frontală cea mai proeminmentă a construcţiei macaralei sau
căruciorului. Tampoanele macaralelor şi cărucioarelor care circulă pe aceeaşi cale de rulare trebuie să
fie coaxiale.
În cazul cărucioarelor, tampoanele pot fi montate numai pe opritoare astfel încât nici una din
părţile extreme ale căruciorului să nu depăşească grinda de capăt sau să nu existe pericolul de strivire
în cazul în care pe acesta se poate circula.

SIGURANŢE LA CÂRLIG
Macaralele folosesc în general cârlige forjate sau turnate şi prelucrate, simple sau duble.
Pentru evitarea desprinderii sarcinii din cârlig se foloseşte un sistem de siguranţe cu arc sau cu
contragreutate ce are rolul de a elimina posibilitatea desprinderii sarcinii, adică ieşirea gaşelor sau
ocheţilor de fixare a cablelor sau a altor organe de legare a sarcinii. Pentru eliberarea sarcinii din
cârlig este necesară acţionarea siguranţei manual.

70
MOD DE PRINDERE CARLIGE

71
 PIESE DE REAZEM, CURĂŢITOARE DE ŞINĂ

PIESELE DE REAZEM sunt montate sub grinzile sau boghiurile în care sunt montate roţile de
rulare sau axele acestora împotriva ruperii acestora şi deraierii. De regulă sunt montate frontal pe
grinzile de capăt sau pe şaşiul cărucioarelor. În faţa fiecărei roţi de rulare tabla este decupată pentru a
încadra şina.

CURĂŢITOARELE DE ŞINĂ se fixează la partea frontală a grinzilor şi boghiurilor în care

sunt montate roţile de rulare, atât la macarale cât şi la cărucioare. Acestea pot fi din tablă sau cu perii
din sârmă şi sunt destinate curăţării în mod obligatoriu a depunerilor de praf sau mizerii la locurile
de exploatare.

CONTACTE ŞI SIGURANŢE ELECTRICE

CONTACTE ELECTRICE ŞI ALTE DISPOZITIVE DE BLOCARE

În cazul podurilor rulante şi a macaralelor portal acestea sunt poziţionate astfel:
- la uşa de acces în cabină
- la chepenguri
- la porţile de acces pe macarale
- la dispozitivele de calare
- contact electric la poziţia ‘O’ a manetelor de comandă . Acesta este un contact foarte
important
La deschiderea unuia din aceste contacte, întrerupătorul principal al macaralei este automat
deconectat şi instalaţia este oprită din funcţiune.
BUTONUL DE ÎNTRERUPERE în caz de avarie (butonul roşu ciupercă)
ÎNTRERUPĂTOR DE SFÂRŞIT DE CURSĂ, care întrerupe circuitul de alimentare cu
curent atunci când organele de prindere a sarcinilor sau cabina au ieşit din spaţiul de lucru.
CONTACTE ELECTRICE DE SIGURANŢĂ la:
-paracăzătoare
-dispozitivul de întindere a cablului limitatorului de viteză
-cablu de tracţiune, dacă acesta este întins
-dispozitive de semnalizare acustică şi optică. Cu unele excepţii, fiecare macara este dotată cu
două semnale acustice, una pentreu manevră (clopot) şi alta pentru pericole (hupă).

72
 CAPITOLUL 3

DISPOZITIVE DE FRÂNARE LA MACARALE

Frâna este un dispozitiv destinat micşorării sau opririi unui ansamblu mecanic
ce se află în mişcare.Frânele pot micşora viteza de coborâre a sarcinii şi asigură oprirea
mecanismelor respective la încetarea acţiunii lor , menţinându-le blocate în stare de repaus.
ROLUL DISPOZITIVELOR DE FRÂNARE
Frânarea se realizează datorită frecării uscate dintre organul mobil (roata de frână) şi
organul de frână ( saboţi, bandă) transformând energia mecanică a corpului în mişcare în căldură prin
intermediul frecării dintre organul de frânare, montat pe partea fixă a mecanismului şi discul de frână
montat pe unul din arborii mecanismului. Pentru o bună funcţionare frâna trebuie să asigure o frânare
lină, iar la defrânare să fie o întrerupere totală a contactului elementelor de frecare.
DISPOZITIVE DE FRÂNARE ŞI DE OPRIRE
Frâna este un dispozitiv destinat să micşoreze viteza sau să oprească un ansamblul mecanic ce se
găseşte în mişcare. Frânele pot micşora vitezele de coborâre a sarcinii şi asigura oprirea
mecanismelor respective la încetarea acţionării lor menţinându-le blocate în stare de repaos.
Frânarea se realizează datorită frânării uscate dintre organul mobil (roata de frână) şi organul
de frână (saboţi, bandă) transformând energia cinetică a corpului în mişcare în căldură.
Stivuitorul este prevăzut cu frâne de picior pentru deplasare şi frâne de staţionare. Cele două
tipuri de frână funcţionează independent una de alta şi acţionează asupra tamburilor roţilor motrice
din faţă.
FRÂNA DE PICIOR este de tip hidraulic şi se compune din:
– pedala de frână;
– pompa centrală;
– cilindri de frână
– frânele cu saboţi;
– conducte pentru lichid de frânare.
FRÂNA DE STAŢIONARE este de tip mecanică cu acţionare manuală.
Verificarea frânelor se face prin:
– verificarea lichidului de frână;
– uzura saboţilor de frână;
– acţionarea pedalei de frână;
– verificarea cablurilor şi conductei de ulei.
Reglajul constă în strângerea sau slăbirea şurubului de reglare în funcţie de uzura elementelor
mecanismului de frânare.
ROL FUNCŢIONAL ŞI CLASIFICARE
În construcţia mecanismelor sunt prevăzute dispozitive de frânare şi de oprire în scopul opririi

73
mişcării sarcinii, părţilor mobile ale instalaţiilor de ridicat şi menţinerii acestora în poziţiile dorite
cu o siguranţă dată.
Dispozitivele de frânare introduc un moment rezistent în mecanismul în al cărui lanţ cinematic
sunt incluse care, cumulat cu momentul rezistent propriu al mecanismului (dat de frecările
interioare şi rezistenţele externe), conduce la reducerea vitezei sau la oprirea completă a mişcării
elementului frânat, transformând energia cinetică a maselor în mişcare în energie calorică, pe care o
cedează mediului înconjurător. Astfel de dispozitive sunt prevăzute obligatoriu la toate
mecanismele maşinilor de ridicat.
Dispozitivele de frânare şi de oprire trebuie să aibă o funcţionare sigură, o construcţie simplă şi
robustă, trebuie să poată fi reglate şi depanate uşor şi să se încadreze într-un gabarit cât mai redus.
În acest scop ele se montează, de regulă, pe arborele cu viteza unghiulară cea mai mare, unde
momentul redus al forţelor exterioare are valoarea cea mai mică (arborele motorului). În cazul
instalaţiilor de ridicat acţionate de la un motor termic unic, existenţa cuplajelor intermitente obligă
amplasarea frânelor pe arborele legat rigid cu organul de lucru.
Condiţiile de lucru ale frânelor depind de parametrii cinematici şi dinamici ai mecanismului,
precum şi de numărul de frânări efectuate în unitatea de timp. De aceea, la proiectarea sau la
alegerea unei frâne, trebuie să se aibă în vedere atât asigurarea momentului de frânare necesar, cu
uzura minimă a elementelor în frânare, cât şi posibilitatea evacuării căldurii, astfel încât temperatura
elementelor să nu depăşească valoarea admisibilă.
Frânele trebuie să asigure o frânare lină, iar la defrânare să permită rotirea liberă a elementului
mobil.

DUPĂ ROLUL FUNCŢIONAL frânele se împart în frâne de oprire, capabile să învingă atât
momentul static (al forţelor exterioare), cât şi momentul dinamic dat de energia maselor în mişcare,
oprind mişcarea într-un timp impus, respectiv în frâne de coborâre (de menţinere a vitezei), care –
învingând numai momentul static – asigură coborârea sarcinii cu viteză practic constantă. În unele
construcţii funcţia aceasta este asigurată pe cale electrică.
DUPĂ MODUL DE COMANDĂ frânele pot fi împărţite în frâne comandate, semiautomate şi
automate. Frânele comandate sunt acţionate de operator prin manetă sau pedală, procesul de frânare
fiind menţinut sub controlul acestuia. La frânele semiautomate procesul de frânare este declanşat de
conducătorul utilajului odată cu întreruperea acţionării mecanismului, desfăşurându-se apoi fără
posibilitatea intervenţiei operatorului asupra intensităţii sau duratei procesului de frânare. La frânele
automate, conducătorul maşinii nu poate declanşa şi nu poate interveni în procesul de frânare, el
având loc automat, sub acţiunea greutăţii sarcinii ridicate sau a vitezei de coborâre a acesteia.
DUPĂ POZIŢIA ORGANELOR DE FRÂNARE ÎN STARE NEACŢIONATĂ frânele pot fi
normal închise, la care în repaus elementul mobil este frânat şi normal deschise, la care organul de
frânare este depărtat de roata de frână pe timpul pauzei.
La majoritatea mecanismelor instalaţiilor de ridicat şi obligatoriu la mecanismele de ridicare
acţionate mecanic se folosesc frâne de oprire, semiautomate, normal închise.
Frânele comandate normal deschise sunt preferate la mecanismele acţionate manual, precum şi

74
la mecanismele de rotire şi de deplasare ale unor macarale, procesul de frânare putând fi controlat
prin apăsarea unei pedale sau acţionarea unei manete. Aceste frâne nu împiedică deplasarea
necontrolată a părţilor în mişcare sub acţiunea unor cauze accidentale (de exemplu acţiunea
vântului). În astfel de cazuri sunt prevăzute obligatoriu dispozitive suplimentare de blocare sau de
frânare. Frânele automate se utilizează limitat, la mecanisme de ridicare acţionate manual, precum
şi la unele mecanisme de ridicare ale macaralelor cu motor unic de acţionare.
DUPĂ DIRECŢIA DE ACŢIUNE A FORŢELOR CARE APASĂ ASUPRA
ELEMENTELOR DE FRÂNARE se disting frâne radiale şi frâne axiale. La frânele radiale
momentul de frânare al forţelor de frecare tangenţiale este produs prin apăsarea radială a doi saboţi,
sau prin strângerea unei benzi pe roata de frână, frânele respective fiind denumite frâne cu saboţi,
respectiv frâne cu bandă. La frânele axiale forţele de frecare iau naştere ca urmare apăsării axiale
asupra elementelor de frânare, după forma elementelor de frânare deosebindu-se frâne conice şi
frâne cu discuri plane.
FRÂNE CU SABOŢI
După poziţia relativă a saboţilor faţă de roata de frână se deosebesc frâne cu saboţi exteriori, la care
forţa radială de apăsare se exercită din exterior, saboţii strângând roata de frână şi frâne cu saboţi
interiori, la care saboţii sunt apăsaţi pe suprafaţa cilindrică interioară a roţii de frână, denumită
tambur de frână.
Frânele cu saboţi exteriori echipează majoritatea mecanismelor instalaţiilor de ridicat, în special
cele acţionate electric, frânele cu saboţi interiori având un domeniu mai restrâns de utilizare, şi
anume, la mecanismele de deplasare ale macaralelor pe roţi cu pneuri şi ale automacaralelor. Deşi
au construcţie mai simplă, ele nu au căpătat răspândire la celelalte mecanisme din cauza evacuării
dificile a căldurii.
FRÂNE CU SABOŢI EXTERIORI
CONSTRUCŢIE ŞI FUNCŢIONARE. Organele de frânare – saboţii – au suprafaţa de frecare
cilindrică şi înfăşoară simetric roata de frână. La frânele normal închise frânarea este asigurată de
un arc sau de o greutate, iar la frânele comandate normal deschise prin acţionarea unei pedale sau
manete. Efortul acestora este transmis şi amplificat de un sistem de pârghii care la defrânare este
acţionat în sens invers de un electromagnet, de un ridicător electrohidraulic sau de un arc.
Câteva scheme de frâne cu saboţi exteriori, normal închise sunt prezentate mai jos. La aceasta
frânarea se realizează prin acţiunea cumulată a greutăţilor elementelor situate pe pârghia de frânare
7 (greutatea de frânare 8, pârghia şi armătura electromagnetului 9), care prin intermediul tijei 6
provoacă rotirea în sens orar a triunghiului 5 şi strângerea saboţilor 2 pe roata de frână 1.
Defrânarea are loc prin conectarea electromagnetului 9, care – ridicând armătura – provoacă în
sistemul de pârghii o mişcare în sens invers, depărtând pârghiile portsabot 3. Reglajul egalei
depărtări a saboţilor se realizează din şuruburile opritorilor 16, iar cel al poziţiei orizontale a
pârghiei de frânare 7, din tija reglabilă 4.
TIPURI CONSTRUCTIVE DE FRÂNE: a, b – cu doi saboţi; c, d – cu bandă

75
76
TIPURI CONSTRUCTIVE DE FRÂNE: e – cu discuri
FRÂNE SEMIAUTOMATE NORMAL ÎNCHISE:
a - cu frânare cu contragreutate şi defrânare prin electromagnet cu cursă lungă;
b şi d - cu frânare prin arc şi defrânare prin ridicător electrohidraulic;
c - cu frânare prin arc şi defrânare prin electromagnet cu cursă lungă;
e - cu frânare prin arc şi defrânare prin electromagnet cu cursă scurtă
Frâna are aceeaşi cinematică, strângerea saboţilor având loc datorită forţei arcului principal 12,
montat precomprimat.
Frânele din c şi d au un număr mai redus de elemente, producând o frânare mai promptă, din
cauza jocului cumulat din articulaţii mai redus. Rotirea triunghiului rigid 5 este produsă la frânare
de forţa din arcul principal 12, iar la defrânare de deplasarea în sus a pistonului ridicătorului
electrohidraulic 10, electropompa hidraulică transferând sub piston uleiul aflat deasupra.
Construcţia cea mai simplă şi mai sigură o are frâna din fig. e din cauza numărului redus de
articulaţii şi repere şi a cursei scurte a electromagnetului 11, dar care fiind lipsită de pârghii de
amplificare este capabilă numai de momente de frânare mici şi mijlocii, sub 500 Nm.

77
 În construcţia frânelor din fig d şi e sunt prevăzute arcurile secundare 13 care la defrânare,
împreună cu opritorii 16 amplasaţi numai la câte o pârghie portsabot, realizează depărtarea egală a
saboţilor de roata de frână. În fig. a şi b sunt prezentate două scheme de frâne normal deschise-
comandate, asemănătoare din punct de vedere cinematic, diferind doar tipul acţionării frânării:
mecanic, respectiv hidraulic. Micile deosebiri constructive sunt dictate doar de modul diferit de
aplicare a forţei de frânare: la cablul 9 – tracţiune, iar la cilindrul hidraulic 9' – împingere. La
ambele frâne saboţii 2, prin intermediul pârghiilor portsabot 3 sunt depărtaţi de roata 1 prin acţiunea
arcului 7 asupra triunghiului rigid 5, respectiv a pârghiei cotite 5'. Frânarea se produce datorită
apăsării pedalei 11, care trăgând direct de cablul 9, respectiv pompând ulei din pompa 10 în
cilindrul de forţă 9', deplasează tija de frânare 6 în sensul anulării forţei arcului 7 şi provoacă astfel
strângerea saboţilor pe roata de frână. Tija 4 şi opritorii 8 au rolul de reglare a poziţiei corecte a
saboţilor şi a sistemului de pârghii în cazul defrânării.

78
FRÂNE COMANDATE, NORMAL DESCHISE: a – cu acţionare prin cablu şi defrânare prin arc;
b – cu acţionare hidraulică şi defrânare prin arc

ORGANELE FRÂNELOR CU SABOŢI EXTERIORI. Pentru reducerea gabaritului frânele sunt

montate frecvent pe arborele cu turaţia cea mai mare, folosind drept roată de frână semicuplajul
dinspre reductor al cuplajului dintre motorul şi reductorul mecanismului. Dacă schema cinematică
sau gabaritul disponibil nu permit aceasta, se utilizează roţi de frână speciale, executate din oţel
turnat durificat superficial până la cel puţin 300 HB.
Saboţii se construiesc fie turnaţi din fontă, mărcile Fc200 – Fc300, sau preferabil din aluminiu
marca ATP Si5Cu2, fie în execuţie sudată; pentru mărirea coeficientului de frecare sunt căptuşiţi cu
plăci din materiale sintetice de tip ferodo, cu coeficientul de frecare μ = 0,37... 0,42 , fixate cu nituri
cu cap înecat, sau prin lipire cu adezivi speciali termorezistenţi. Întrucât aceste căptuşeli rezultă prin
înglobarea (presarea la cald) a fibrelor de azbest, cu sau fără fibre de cupru, într-o masă de bitum
sau cauciuc, utilizarea lor este limitată până la temperatura de maximum 200... 220 °C, după care
coeficientul de frecare scade brusc, aceste materiale topindu-se parţial şi aderând la roata de frână.
În ultimul timp se utilizează şi căptuşeli metalo-ceramice (de exemplu bronz sinterizat), care
realizează un coeficient de frecare de ordinul μ = 0,6...0,7, fără a fi practic influenţat de
temperatură.
Saboţii se montează obişnuit articulat la pârghiile portsabot pentru a permite aşezarea lor
corectă, chiar dacă prezintă uzură sau dezaxări. Împiedicarea rotirii lor arbitrare, sub acţiunea
greutăţii proprii sau a momentului de frânare, se face utilizând opritoare cu şurub sau dispozitive cu
fricţiune, conform fig. a, b şi c.

79
 DISPOZITIVE PENTRU LIMITAREA ROTIRII ARBITRARE A SABOŢILOR:
a – dispozitiv cu şurub; b şi c – dispozitive cu fricţiune

Mai rar se întâlnesc saboţi rigizi, care în afara uzurii inegale a căptuşelii, încarcă suplimentar, cu
eforturi de încovoiere, pârghiile portsabot şi arborele roţii de frână.
Pârghiile şi tijele sunt confecţionate din oţel laminat (lat sau rotund), mai rar din oţel turnat, iar
bolţurile articulaţiilor din oţel carbon de calitate OLC 45 sau OLC 60 îmbunătăţit şi durificat
superficial. Greutăţile de frânare se realizează din fontă Fc100, iar arcurile din oţel special.
Ridicătorii de frână utilizaţi curent sunt construiţi în trei variante: electromagnetici cu cursă
lungă şi cursă scurtă, respectiv electrohidraulici. La unele construcţii de frâne se utilizează ridicători
centrifugali, alcătuiţi din electromotorul 1 pe al cărui arbore sunt fixate masele rotitoare 2. Datorită
forţei centrifuge, apărute la conectarea la reţea, axul 3 este împins în sus şi prin intermediul flanşei
cu rulment 4 se ridică tija 5 comprimând sistemul de arcuri 6. Masele în mişcare sunt mult mai mari
ca la ridicătorii electrohidraulici, ceea ce impune utilizarea unui sistem de frânare electrică a
electromotorului, cu ajutorul unor condensatori conectaţi între bobinele statorului. Acest tip de
ridicători realizează forţe de defrânare de 250–1250 N şi curse ale tijei de 20–40 mm.

80
RIDICĂTOR DE FRÂNĂ CENTRIFUGAL
VERIFICAREA FRÂNELOR CU SABOŢI EXTERIORI. Realizarea condiţiilor de bună
funcţionare a frânelor şi menţinerea parametrilor de frânare constanţi în timp reclamă efectuarea
verificărilor la presiunea admisibilă şi la încălzire, în zona de contact între saboţi şi roata de frână.

Relaţia de verificare a presiunii este:

p ≤ pa
valorile presiunii admisibile adoptându-se diferenţiat conform tabelului III.1, în funcţie de destinaţia
frânei (de oprire sau de coborâre). Din această condiţie rezultă lăţimea saboţilor.
Cantitatea de căldură rezultată în procesul de frânare se disipează prin conducţie, ridicând în
principal temperatura roţii de frână şi parţial a celorlalte elemente ale frânei (saboţi şi pârghii),
precum şi prin convecţie şi radiaţie către mediul înconjurător. Transferul de căldură are loc gradat
până la atingerea unei temperaturi de regim, după care fenomenul rămâne staţionar. În fig III.6 este
prezentat acest proces, simbolurile având următoarele semnificaţii: tfr = timpul de frânare; top =
timpul de oprire (saboţii sunt în contact); tf = timpul de funcţionare (saboţii sunt depărtaţi); T =

81
perioada unui ciclu; θr = temperatura de regim.

2 Temperatu-ra
Coeficientul de Presiunea admisibilă pa (daN/cm )
Material frecare μ Frâne radiale Frâne axiale maximă
sabot/material roată de a suprafeţei
frână Frecare De De De De în contact
În ulei
uscată coborâre oprire coborâre oprire (°C)
lemn/oţel sau fontă 0,2–0,4 – 2 6 – –6 60–70

fontă/oţel sau fontă 0,15 0,06 15 20 2 6 150

bronz/oţel 0,16 0,06 – – 2 6 150

ferodo cu bitum/oţel
0,35 0,12 3 6 2 6 200
sau fontă
ferodo cu cauciuc/oţel
0,42 0,12 3 6 2 6 220
sau fontă
metalo-ceramic/oţel
0,6–0,75 – 3 8 2 8 250
sau fontă

VARIAŢIA TEMPERATURII ROŢII DE FRÂNĂ LA FUNCŢIONARE INTERMINENTĂ

82
Temperatura creşte pe perioada frânării (zona 1–2), scade lin pe perioada opririi (2–3) şi apoi mai
accentuat în timpul rotirii discului de frână (3–4), datorită măririi suprafeţei de schimb cu exteriorul,
prin depărtarea saboţilor.
Modul de calcul exact al încălzirii duce la relaţii complicate, cu utilizare greoaie în practică,
motiv pentru care se adoptă o metodă simplificatoare de verificare la încălzire, bazată pe
stabilizarea temperaturii – după parcurgerea câtorva cicluri de funcţionare – la o anumită valoare de
regim.
Practic se calculează produsul valorilor efective ale presiunii şi vitezei periferice, care
reprezintă lucrul mecanic specific de frânare în unitatea de timp, care se compară cu o valoare
admisibilă, conform relaţiei:
(pv)ef ≤ (pv)a
pentru (pv)a adoptându-se următoarele valori: 50 daNm/cm2s pentru frâne de oprire şi 25 daNm/
cm2s pentru cele de coborâre.
FRÂNE CU SABOŢI INTERIORI
CONSTRUCŢIE ŞI FUNCŢIONARE. Frânele cu saboţi interiori fac parte din categoria frânelor
comandate, normal deschise, procesul de frânare fiind declanşat de operator prin apăsare pe o
pedală. Instalaţia de frânare poate fi de tip mecanic, hidraulică sau pneumatică. Aceste frâne sunt
utilizate la sistemele de deplasare ale macaralelor pe pneuri şi ale automacaralelor. Frânele sunt
plasate de regulă în interiorul roţilor de rulare, roata de frână având forma unui tambur cilindric cu
suprafaţa activă interioară, tambur solidar cu roata. Saboţii şi elementele de comandă şi acţionare a
frânei sunt montate pe un taler nerotitor ataşat grinzii punţii.
La instalaţiile hidraulice, pedala acţionează pistonul unei pompe – pompa centrală de frână – de
unde lichidul sub presiune este repartizat cilindrilor receptori ai fiecărei frâne; pistonaşele acestora
creează forţa necesară de frânare (de îndepărtare a saboţilor spre tamburul de frână). Intensitatea
frânării depinde de forţa de acţionare a pedalei, iar construcţia specială a pompei asigură răspunsul
prompt al sistemului la frânări, respectiv defrânări bruşte.
La instalaţiile pneumatice apăsarea pedalei comandă, prin intermediul robinetului distribuitor,
accesul aerului comprimat, stocat în rezervoarele alimentate de la un compresor la camerele de aer
cu membrană, care printr-un sistem de pârghii provoacă îndepărtarea saboţilor. În acest caz
intensitatea frânării nu mai depinde de forţa de apăsare pe pedală, ca la frânele acţionate hidraulic,
ci de durata apăsării, presiunea aerului comprimat fiind menţinută constantă cu ajutorul unei supape
de siguranţă.
Acţionarea mecanică este utilizată rar, de regulă la frânele de staţionare.
Frânele cu saboţi interiori sunt realizate, în principal, în trei tipuri constructive, după modul de
articulare al saboţilor, conform fig. III.7.

83
 TIPURI PRINCIPALE DE FRÂNE CU SABOŢI INTERIORI:
a – frâna simplex; b – frâna duplex; c – servofrâna
Frâna simplex are saboţii 2 articulaţi în punctele 3, apăsarea lor pe interiorul tamburului de frână 1
fiind provocată de rotirea camei 4, acţionată pneumatic sau mecanic. La frânele acţionate hidraulic
cama este înlocuită printr-un cilindru de forţă, care acţionează bilateral asupra saboţilor. Readucerea
la starea neacţionată – defrânată – are loc sub acţiunea arcului 5. Datorită construcţiei simetrice,
acest tip de frână se comportă la fel pentru ambele sensuri de rotaţie ale tamburului, dar saboţii
lucrează, şi deci se uzează diferit. Într-adevăr, sub efectul forţei tangenţiale de antrenare a
tamburului sabotul plasat în sensul mişcării este apăsat suplimentar pe suprafaţa tamburului,
producând un efect de frânare mai mare; acesta este denumit sabot primar. Acţiunea forţei
tangenţiale de antrenare a tamburului asupra celuilalt sabot este de îndepărtare, prin urmare efectul
său de frânare este diminuat. Acesta poartă denumirea de sabot secundar.
Frâna duplex are saboţii articulaţi în puncte diametral opuse şi necesită două came sau doi
cilindri hidraulici de acţionare a frânării. În funcţie de sensul de rotaţie, ambii saboţi pot fi primari
sau secundari, diferind deci şi eficacitatea frânei.
La servofrână cei doi saboţi au construcţie diferită, unul fiind articulat la partea fixă, iar celălalt,
care este acţionat de camă sau de cilindru, articulat la primul sabot. Şi aici comportarea frânei este
diferită la schimbarea sensului de rotaţie, dar la acelaşi gabarit cu frâna duplex realizează momente
mai mari de frânare.
Din fiecare tip constructiv au fost realizate mai multe variante, în scopul îmbunătăţirii
performanţelor de exploatare şi în special a realizării de momente de frânare egale, independent de
sensul de rotaţie.

84
FRÂNE CU BANDĂ
CONSTRUCŢIE ŞI FUNCŢIONARE. Frâna cu bandă are ca element caracteristic o bandă de
oţel 2 căptuşită cu ferodo, mai rar cu saboţi de lemn. Banda înfăşoară roata de frână 1 sub un unghi
la centru de aproximativ 250°. Capetele benzii sunt prinse articulat la o pârghie 3, care rotită într-un
sens produce frânarea, iar în celălalt slăbirea frânei. Acţionarea pârghiei în sensul frânării se face, la
frânele semiautomate-normal închise cu ajutorul unei greutăţi 5 sau a unui arc 8, iar la frânele
normal deschise-comandate, prin apăsarea pe o pedală, direct sau asistat hidraulic; defrânarea se
face cu ajutorul electromagneţilor cu cursă lungă 4, a ridicătorilor electrohidraulici 9 sau
centrifugali, respectiv cu ajutorul unui arc la frânele comandate. La defrânare banda de frână
datorită rigidităţii, tinde să se depărteze inegal de roată. Pentru egalizarea jocului radial sunt
prevăzute şuruburile de reglare 10, montate în apărătoarea rigidă 7. Reglajul lungimii benzii şi de
compensare a uzurii căptuşelii se face cu sistemul filetat 6.

TIPURI DE FRÂNE CU BANDĂ:

a – frâna simplă; b – frâna diferenţială; c şi d – frâne prin însumare
Există trei tipuri principale de frâne cu bandă, care se deosebesc prin modul de prindere a capetelor
benzii la pârghia de comandă: cu un capăt articulat la pârghie şi cu unul la punctul ei de oscilaţie, cu
ambele capete prinse de pârghie, de-o parte şi de alta, sau de aceeaşi parte a punctului de oscilaţie,
frânele numindu-se: simplă, diferenţială, prin însumare.
Frânele cu bandă dezvoltă la acelaşi gabarit, comparativ cu frânele cu saboţi, momente de
frânare mai mari, au o construcţie mai simplă, dar sunt mai puţin răspândite datorită faptului că
solicită puternic la încovoiere arborele pe care se montează, precum şi a condiţiilor de evacuare mai

85
dificilă a căldurii. Se recomandă utilizarea lor la mecanismele macaralelor acţionate de la un motor
unic, unde se montează chiar pe organul care trebuie frânat (de exemplu pe tamburul de cablu).
Domeniul de utilizare este limitat, de asemenea, şi de realizarea de momente de frânare diferite în
funcţie de sensul de rotaţie, frânele simplă şi diferenţială utilizându-se numai la mecanisme de
ridicare a sarcinii sau de înclinare a braţului, iar frâna prin însumare numai la mecanisme de
deplasare sau de rotire, unde este necesar acelaşi moment de frânare, indiferent de sensul de rotaţie.
ORGANELE FRÂNELOR CU BANDĂ. organul specific, banda, de lăţime constantă bb, se
realizează prin nituirea sau lipirea unei benzi de ferodo pe o bandă de oţel marca ol60 sau olc45. se
utilizează nituri de cupru sau de aluminiu, având capul îngropat în jumătate din grosimea benzii,
limitându-se uzura căptuşelii de fricţiune. la capete, de bandă sunt nituite piesele de prindere la
pârghia de acţionare, conform fig. iii.9.

DETALII CONSTRUCTIVE ALE BENZII DE FRÂNE

FRÂNE CU DISCURI (FRÂNE AXIALE)

CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA FRÂNELOR CU DISCURI. Frânele cu discuri
lucrează pe principiul apăsării axiale a unor garnituri de fricţiune plane sau tronconice, pe suprafaţa
unui disc plan, respectiv pe o suprafaţă tronconică conjugată, unul din elemente fiind fix, iar celălalt
rotitor, odată cu unul din arborii mecanismulu.
Aceste tipuri de frâne au cea mai compactă construcţie, şi din această cauză sunt larg
întrebuinţate ca frâne semiautomate şi automate. Datorită condiţiilor bune de evacuare a căldurii,
mai ales când au posibilităţi de ventilare forţată, frânele cu discuri au intrat în componenţa
electromotoarelor, care acţionează mecanismele de ridicat (electropalane, trolii etc.), realizând
construcţii deosebit de compacte.
Forţa de apăsare între elementele rotitoare şi fixe este dată de un arc – la frânele semiautomate,
de cilindrii de forţă cu simplu efect – la frânele comandate, acţionate hidraulic, respectiv de forţa
axială dintr-un mecanism şurub-piuliţă sau melc-roată melcată – la frânele automate, comandate de
sarcină. Defrânarea se produce electromagnetic la frânele semiautomate înglobate în electromotoare
sau prin acţiunea unor arcuri la frânele comandate.
Pentru exemplificarea funcţionării, sunt prezentate o frână cu discuri plane şi o frână cu disc

86
conic, înglobate în motoare electrice de macara.
Frâna fabricată de firma Demag, echipează un electromotor de construcţie specială, având rotorul 1
tronconic, cu posibilitatea limitată de deplasare axială odată cu arborele 2 pe care este fixat discul
de frână 3, prevăzut cu elemente de fricţiune. De carcasa motorului electric este fixată carcasa
tronconic-interioară 4 a frânei, deplasarea axială a discului 3 şi strângerea lui pe carcasa 4 având loc
sub acţiunea arcului de compresiune 5, a cărui tensiune se reglează cu bucşa filetată 6, asigurată cu
piuliţa 7. Slăbirea frânei are loc la conectarea motorului electric, când statorul atrage rotorul 1 şi
învinge rezistenţa arcului 5, deplasarea axială fiind limitată de arcurile disc 8 la valoarea necesară
jocului dintre elementele frânei. Pentru o mai bună răcire discul de frână 3 este prevăzut cu palete
care îndeplinesc rolul de ventilator.
Frânele de mai jos sunt frâne axiale automate, frânarea fiind produsă de acţiunea momentului
dat de sarcina de ridicat, permanent de acelaşi sens. Frâna cu disc conic din se utilizează la palanele
manuale cu melc şi se compune din discul tronconic 1, fixat pe arborele melcului 2, care se poate
deplasa axial în lagărele sale. Elementul fix al frânei îl constituie roata de clichet 3 (având suprafaţa
interioară tronconică) montată în carcasa 4 în care se poate roti numai într-un sens (sensul de
ridicare a sarcinii), în sens contrar rotirea fiind împiedicată de clichetul 5. Reglarea cursei arborelui
2 se face din şurubul 6, asigurat cu contrapiuliţă. Sensul înclinării elicei melcului este astfel ales
încât sub acţiunea momentului sarcinii să producă strângerea permanentă a discului 1 în interiorul
roţii 3.
La acţionarea roţii de lanţ 7 în sensul ridicării, discul 1 şi roata 3 se rotesc solidar, clichetul
sărind peste dinţii rotiţi. În staţionare clichetul intră între dinţii roţii şi blochează sarcina în poziţia
cerută.
La învârtirea roţii 7 în sens invers, clichetul menţine starea blocată a roţii 3, dar în acest sens de
rotire melcul are tendinţa de deplasare axială în sensul reducerii forţei de apăsare a discului 1,
făcând posibilă coborârea.
Frâna automată cu discuri plane se utilizează ca frână de coborâre şi este compusă din arborele 1
(aparţinând mecanismului), pe care sunt montate discurile de frână 2 şi 3; discul 2 fixat prin pană, iar
discul 3 înşurubat, cu posibilitatea deplasării axiale. Roata dinţată 4, legată cinematic cu tamburul pe
care se înfăşoară cablul de sarcină, face corp comun cu discul 3. Elementul fix al frânei este roata de
clichet 5, montată liber pe arborele 1 şi prevăzută, de ambele părţi, cu suprafeţe plane pe care apasă
discurile 2 şi 3. Ca şi la frâna prezentată anterior, clichetul 6, fixat la un element nerotitor, nu
împiedică rotirea roţii 5 în sensul ridicării, dar o blochează în staţionare sau la coborâre.

87
FRÂNĂ SEMIAUTOMATĂ CU DISC CONIC

88
FRÂNĂ CONICĂ AUTOMATĂ

FRÂNĂ AUTOMATĂ CU DISCURI PLANE

La rotirea arborelui 1 în sensul ridicării sarcinii discul 3 se înşurubează iar elementele frânei se
rotesc monobloc. La staţionare, roata 5 fiind blocată, mecanismul este frânat. Coborârea se asigură

89
prin rotirea arborelui 1 în sens invers; discul 3 se deplasează în sensul slăbirii frânei şi sarcina
coboară rotind roata 4. În momentul în care viteza unghiulară a roţii 4 este mai mare decât cea a
arborelui 1, discul 3 se înşurubează pe arbore în sensul strângerii frânei şi reduce viteza de coborâre
menţinând-o în limitele prescrise.
Pentru ascensoare de şantier, firma Alimak (Suedia) utilizează frâne automate de siguranţă,
declanşarea frânării producându-se la depăşirea vitezei admise de coborâre .
Pinionul 1, în angrenare permanentă cu cremaliera ascensorului, este fixat pe arborele 2 care
roteşte contragreutatea glisantă 3, cu viteza unghiulară ω . În momentul depăşirii turaţiei limită
prescrisă, contragreutatea face contact cu discul conic 4 şi îl antrenează în mişcarea de rotaţie,
obligând piuliţa 5 să avanseze pe şurubul 6 solidar cu discul 4. Prin comprimarea arcurilor disc 7,
contra carcasei fixe 8, discul 4 este introdus în carcasa 8 şi are loc frânarea şi oprirea completă a
mecanismului, concomitent cu întreruperea alimentării cu energie electrică a motorului de acţionare
(cu un contact de fine de cursă, comandat de piuliţa 5). Frâna rămâne în această stare datorită
autofrânării sistemului şurub-piuliţă şi poate fi adusă la situaţia defrânată, prin deşurubarea piuliţei,
cu mecanismul în repaus, după remedierea cauzei care a dus la creşterea vitezei de coborâre.

FRÂNĂ AUTOMATĂ CU SIGURANŢĂ

REGLAREA ŞI VERIFICAREA DISPOZITIVELOR DE FRÂNARE

Reglarea frânelor se face de către persoane autorizate şi calificate în specialitatea respectivă.
Controlul saboţilor şi schimbarea ferodourilor se face periodic şi în cazul în care se constată o uzură
avansată, se înlocuiesc saboţii cu saboţi noi sau se bat ferodouri noi. După fiecare intervenţie la
90
sistemul de frânare (înlocuiri ferodouri, ulei de frână, piese de schimb uzate, arcuri, tije, etc.) se
verifică tot ansamblul de frânare după care se reglează dinamometric tot lanţul cinematic de frânare.
Reglajele şi intervenţiile sunt consemnate în caietul de întreţinere la fiecare revizie sau
intervenţie în parte.
Indiferent de tipul de electromagnet, la construcţia frânelor se vor avea în vedere
următoarele reguli cu caracter general:
-elctromagneţii se vor încărca până la cel puţin 2/3 din sarcina nominală. Subîncărcarea are ca efect o
distrugere a suprafeţei de contact a armăturii datorită şocurilor foarte mari.
-tinometria frânei se va construi astfel încât să nu se producă înţepeniri şi cursa de închidere să fie
complet efectuată. Înţepenirea armăturii ar avea ca efect crearea unui întrefier, o creştere exagerată a
curentului şi arderea bobinei electromagnetului.
-pentru a ţine cont de uzura căptuşelii sabotului de frână, cursa de deschidere a electromagnetului se
va întrebuinţa pe numai 2/3 din total la aplicarea sabotului nou pe discul frânei, iar restul de 1/3 se
efectuează pe măsura uzurii ferodoului.
Când cursa electromagnetului se realizează în întregime, este necesară o reglare a frânei.
Electromagneţii de frână prezintă o serie de dezavantaje şi anume:
-curentul de anclanşare este foarte mare
-la neefectuarea completă a cursei de închidere, magnetul se arde datorită depăşirii curentului.
-sunt foarte sensibili la căderi de tensiune
În practică datorită acestor dezavantaje, electromagneţii sunt înlocuiţi cu ridicătoare
electrohidraulice. Ridicătoarele de frână prezinta şi ele un dezavantaj principal care constă în timpul
relativ mare de închidere , ceeace se poate manifesta printr-o accelerare nedorită a sarcinii la
deconectarea motorului de antrenare. Pentru înlăturarea acestui dezavantaj , ridicătorul se foloseşte
aproape de sarcina nominală.
VERIFICAREA FRÂNELOR CU SABOŢI EXTERIORI. Realizarea condiţiilor de bună
funcţionare a frânelor şi menţinerea parametrilor de frânare constanţi în timp reclamă efectuarea
verificărilor la presiunea admisibilă şi la încălzire, în zona de contact între saboţi şi roata de frână.

Relaţia de verificare a presiunii este:

p ≤ pa
valorile presiunii admisibile adoptându-se diferenţiat conform tabelului III.1, în funcţie de destinaţia
frânei (de oprire sau de coborâre). Din această condiţie rezultă lăţimea saboţilor.
Cantitatea de căldură rezultată în procesul de frânare se disipează prin conducţie, ridicând în
principal temperatura roţii de frână şi parţial a celorlalte elemente ale frânei (saboţi şi pârghii),
precum şi prin convecţie şi radiaţie către mediul înconjurător. Transferul de căldură are loc gradat
până la atingerea unei temperaturi de regim, după care fenomenul rămâne staţionar. În fig III.6 este
prezentat acest proces, simbolurile având următoarele semnificaţii: tfr = timpul de frânare; top =
timpul de oprire (saboţii sunt în contact); tf = timpul de funcţionare (saboţii sunt depărtaţi); T =
perioada unui ciclu; θr = temperatura de regim.

91
 2 Temperatu-ra
Coeficientul de Presiunea admisibilă pa (daN/cm )
Material frecare μ Frâne radiale Frâne axiale maximă
sabot/material roată de a suprafeţei
frână Frecare De De De De în contact
În ulei
uscată coborâre oprire coborâre oprire (°C)
lemn/oţel sau fontă 0,2–0,4 – 2 6 – –6 60–70

fontă/oţel sau fontă 0,15 0,06 15 20 2 6 150

bronz/oţel 0,16 0,06 – – 2 6 150

ferodo cu bitum/oţel
0,35 0,12 3 6 2 6 200
sau fontă
ferodo cu cauciuc/oţel
0,42 0,12 3 6 2 6 220
sau fontă
metalo-ceramic/oţel
0,6–0,75 – 3 8 2 8 250
sau fontă

VARIAŢIA TEMPERATURII ROŢII DE FRÂNĂ LA FUNCŢIONARE INTERMINENTĂ

Temperatura creşte pe perioada frânării (zona 1–2), scade lin pe perioada opririi (2–3) şi apoi mai
accentuat în timpul rotirii discului de frână (3–4), datorită măririi suprafeţei de schimb cu exteriorul,

92
prin depărtarea saboţilor.
Modul de calcul exact al încălzirii duce la relaţii complicate, cu utilizare greoaie în practică,
motiv pentru care se adoptă o metodă simplificatoare de verificare la încălzire, bazată pe
stabilizarea temperaturii – după parcurgerea câtorva cicluri de funcţionare – la o anumită valoare de
regim.
Practic se calculează produsul valorilor efective ale presiunii şi vitezei periferice, care
reprezintă lucrul mecanic specific de frânare în unitatea de timp, care se compară cu o valoare
admisibilă, conform relaţiei:
(pv)ef ≤ (pv)a
pentru (pv)a adoptându-se următoarele valori: 50 daNm/cm2s pentru frâne de oprire şi 25 daNm/
cm2s pentru cele de coborâre.

CAPITOLUL 4
CABLURI SI LANTURI
CONSTRUCŢIA ŞI CLASIFICAREA CABLURILOR
Cablurile sunt organe flexibile, alcătuite din mai multe sârme sau din mai multe toroane înfăşurate
elicoidal în jurul unei inimi centrale, într-unul sau mai multe straturi suprapuse. Toroanele sunt
mănunchiuri de sârme înfăşurate elicoidal în jurul unei inimi proprii într-unul sau mai multe straturi
suprapuse, iar inima este partea centrală metalică sau nemetalică a cablului în jurul căreia se înfăşoară
sârmele sau toroanele lui.
Cablurile multifilare de oţel sunt folosite la legarea, suspendarea, ridicarea sau tractarea sarcinilor
sau părţilor mobile ale instalaţiilor de ridicat (cum sunt cărucioarele de sarcină tractate sau braţele
basculante cu mecanism cu cablu). Ele au înlocuit aproape total lanţurile, întrucât sunt mai uşoare, mai
ieftine, prezintă aceeaşi flexibilitate în orice direcţie şi, ceea ce este deosebit de important, au
proprietatea de a nu se rupe brusc, ci – în mod normal – fir cu fir, ceea ce permite constatarea uşoară a
stării şi înlocuirea lor din timp. De asemenea au avantajul de a funcţiona liniştit, fără şocuri; în
consecinţă permit acţionarea cu viteze mai mari. Singurul dezavantaj în raport cu lanţurile îl constituie
faptul de a avea o flexibilitate mai mică, deci de a necesita role şi tamburi de diametre mai mari.
Există o mare varietate de cabluri determinată de varietatea destinaţiei şi condiţiilor de
exploatare. Din acest motiv, în scopul precizării anumitor amănunte constructive, este utilă
clasificarea lor. Cablurile de oţel se clasifică după cum urmează.
A. După forma secţiunii transversale cablurile se pot grupa în cabluri rotunde a căror secţiune
transversală se poate înscrie într-un cerc şi cabluri plate, a căror secţiune se poate înscrie într-un
dreptunghi. La maşinile de ridicat se folosesc cabluri rotunde.
B. După forma secţiunii transversale a toroanelor cablurile pot fi: cu toroane rotunde sau cu toroane
profilate – cu secţiune triunghiulară, ovală sau plată. Cablurile cu toroane rotunde sunt cele uzuale.
Toroanele cu secţiune triunghiulară, de fapt sub forma unor sectoare de terc, umplu mai bine
secţiunea cablului, conferindu-i acestuia o capacitate portantă mai mare, dar şi o rigiditate mai mare.
Toroanele ovale se utilizează în construcţia cablurilor flexibile.
C. După forma secţiunii sârmelor cablurile pot fi: cabluri deschise – dacă secţiunea tuturor sârmelor

93
 cablului este circulară, cabluri semiînchise – dacă stratul exterior este alcătuit din sârme profilate
dispuse alternativ cu sârme rotunde, astfel încât se asigură o închidere relativă a straturilor interioare
alcătuite numai din sârme rotunde, şi cabluri închise – dacă unul sau mai multe straturi (de la exterior
spre interior) sunt alcătuite din sârme profilate, care asigură o bună închidere a straturilor interioare,
alcătuite numai din sârme rotunde. Transmisiile prin cablu ale maşinilor de ridicat utilizează numai
cabluri deschise, întrucât cablurile semiînchise şi cele închise sunt mult mai rigide şi nu pot fi
înfăşurate pe role sau pe tamburi. În schimb, aceste cabluri au suprafaţa exterioară netedă, asigurând
un contact mult mai favorabil cu rolele de rulare cu canal profilat, deci prezintă o rezistenţă la uzură şi
o durabilitate superioară. Din acest motiv sunt utilizate drept cabluri purtătoare la macaralele
funicular, teleferice, telecabine etc.
D. După sensul de cablare cablurile pot fi cabluri dreapta, dacă toroanele au sensul de înfăşurare spre
dreapta, şi cabluri stânga, dacă sensul de înfăşurare al toroanelor este spre stânga. Similar, toroanele
pot fi toroane dreapta sau stânga, corespunzător sensului de înfăşurare al sârmelor care le compun.
Sensul dreapta se marchează prin Z, iar sensul stânga prin simbolul S.
E. După caracteristicile constructive de bază cablurile rotunde pot fi: simple, duble şi triple.

FORMA SECŢIUNII TOROANELOR: a – rotund; b – triunghiular; c – oval

CABLURI SIMPLE: a – deschise; b – semiînchise; c – închise

Cablurile simple sunt cabluri monotonon, alcătuite dintr-unul sau mai multe straturi răsucite în jurul
unei inimi centrale metalice sau vegetale. Sensul de înfăşurare al straturilor succesive este alternant,
astfel încât ultimul strat să aibă sensul dorit. Denumirea de cablu simplu derivă din faptul că fiecare fir
component urmăreşte traiectoria unei linii elicoidale cilindrice, şi prin urmare are o curbură simplă.
Cablurile simple se execută în construcţie deschisă, semiînchisă sau închisă. Cablurile simple deschise

94
se utilizează ca ancoraje şi ghidaje flexibile, iar cablurile semiînchise şi închise drept cabluri
purtătoare.

ILUSTRAREA SENSULUI DE CABLARE: Z – dreapta; S – stânga

Cablurile duble sunt cabluri compuse, realizate prin înfăşurarea mai multor toroane în jurul
unei inimi centrale. Firele constituente au o dublă curbură determinată de înfăşurarea iniţială
în cadrul toronului şi de înfăşurarea toronului în cadrul cablului. Din acest punct de vedere
cablurile duble pot avea cablare paralelă (Z/Z sau S/S), cablare în cruce (Z/S sau S/Z) sau
cablare mixtă (SZ/Z sau SZ/S). Simbolul de la numitor indică sensul de înfăşurare al
toroanelor în jurul inimii, iar cel de la numărător – sensul de înfăşurare al ultimului strat de
sârme în cadrul toronului. La cablarea mixtă, la toroanele vecine, sensul înfăşurării sârmelor
din ultimul strat alternează. Cablurile duble sunt cabluri deschise, care se realizează într-una
din următoarele variante constructive.

CABLURI COMPUSE, DUBLE:

a – construcţie normală; b – construcţie flexibilă; c – construcţie concentrică

95
CABLURI COMPUSE, DUBLE, CONSTRUCŢIE COMBINATĂ:
a – Seale; b – Warrington; c – Filler

Cablurile duble, construcţie normală (fig. IV.4.a) sunt cabluri alcătuite din sârme având
acelaşi diametru. Numărul firelor dintr-un toron poate fi 7, 19, 37 sau 61, iar numărul
toroanelor poate fi 6 sau 8. Inima toroanelor este metalică (un fir central), iar inima cablului
poate fi metalică sau nemetalică.
O particularitate a cablurilor de construcţie normală este aceea că înclinarea axei firelor din
diferitele straturi ale toroanelor, faţă de axa acestora, este egală. Prin urmare, lungimea firelor
– indiferent de stratul în care sunt dispuse – este aceeaşi, dar pasul de înfăşurare variază de la
strat la strat, întrucât diametrul de înfăşurare depinde de poziţia stratului (straturilor exterioare
le corespund paşi de înfăşurare mai mari). De aici rezultă că firele diferitelor straturi nu sunt
paralele, se încrucişează, iar contactul între firele diferitelor straturi este punctiform. Dar
înclinarea egală a firelor toroanelor determină în mod teoretic o distribuţie uniformă a
efortului total din cablu între firele constituente. Cablurile duble, construcţie normală
împreună cu cele de construcţie combinată constituie categoria cea mai frecvent utilizată în
domeniul instalaţiilor de ridicat.
Cablurile duble, construcţie flexibilă sunt cabluri având sârme de acelaşi diametru, inimă
centrală nemetalică şi toroane alcătuite dintr-unul sau maximum două straturi de sârme
înfăşurate în jurul inimii, de asemenea nemetalică, a toronului. Sunt cabluri utilizate în special
în marină.
cablurile duble, construcţie concentrică sunt cabluri alcătuite din sârme de acelaşi diametru, inimă
centrală nemetalică sau metalică şi toroane cablate în două sau mai multe straturi concentrice.
sensul cablării toroanelor din straturile succesive este alternant, iar sensul înfăşurării ultimului strat
de sârme la toroanele vecine (situate pe acelaşi strat) este diferit. in acest fel rezultă un cablu cu
proprietatea de a fi antigiratoriu, adică un cablu care nu prezintă tendinţa de răsucire atunci când
este tensionat.

96
CABLURI COMPUSE, CONSTRUCŢIE TRIPLĂ
Cablurile duble, construcţie combinată sunt cabluri duble alcătuite din sârme cu diametre
diferite. La cablurile Seale sârmele cu diametru mai mic sunt plasate în straturile din
interiorul toroanelor, stratul exterior fiind alcătuit din sârme de diametru mai mare; la
cablurile Warrington între sârmele ultimului strat al fiecărui toron sunt intercalate sârme de
diametru mai mic, iar la cablurile Filter sârmele de diametru mai mic sunt intercalate între
sârmele cu diametru mai mare ale straturilor interioare ale toroanelor. Cablurile de construcţie
combinată se realizează cu inimă nemetalică sau metalică.
Prin utilizarea sârmelor de diametre diferite se obţine un dublu avantaj. Primul constă în faptul că se
asigură un coeficient de umplere a secţiunii mai mare, ceea ce înseamnă că capacitatea portantă a
cablurilor de construcţie combinată este – comparativ – mai mare. Al doilea avantaj constă în realizarea
unui contact liniar între sârmele straturilor succesive ale toroanelor. Într-adevăr toronarea sârmelor din
toate straturile se face cu acelaşi pas, ceea ce înseamnă că înclinarea firelor diferitelor straturi nu este
egală, iar sârmele din straturile exterioare se dispun în interstiţiile dintre sârmele straturilor interioare,
contactul sârmelor între straturi realizându-se pe toată lungimea firelor. Sub acest aspect cablurile
construcţie combinată având pasul constant, sunt superioare în exploatarea cablurilor construcţie
normală, care au constantă înclinarea sârmelor. Înfăşurarea cu pas constant se numeşte înfăşurare
paralelă, iar cea cu unghi constant se numeşte înfăşurare normală.
Cablurile compuse, construcţie triplă sunt cabluri care se alcătuiesc prin cablarea mai
multor cabluri duble în jurul unei inimi nemetalice sau metalice. Este evident că curbura unei
sârme luată independent este triplă.
Sârmele utilizate la cablurile de oţel multifilare sunt realizate prin trefilare din oţel carbon de
calitate mărcile: OLC 35, OLC 45, OLC 55 şi OLC 60, la trei clase de calitate conform tabelului şi
cinci categorii de rezistenţă, conform tabelului . Pentru categoriile IV şi V se folosesc oţeluri cu un
conţinut maxim de carbon de 0,85%.

CLASELE DE CALITATE ALE SÂRMELOR DESTINATE CABLURILOR MULTIFILARE DE

97
OŢEL

Clasa de calitate Destinaţie

A Cabluri pentru transport persoane
B Cabluri pentru tracţiune şi transport materiale
C Cabluri pentru ancorare şi ghidare
Categoriile de rezistenţă ale materialului sârmelor destinate cablurilor multifilare de oţel

Clasa de calitate
Categoria deRezistenţa minimă
A B şi C
rezistenţă la tracţiune
Rezistenţa maximă la tracţiune
I 1180 1320 1470
II 1370 1520 1670
III 1570 1720 1860
IV 1760 1910 2060
V 1960 2110 2250
OBSERVAŢIE. Rezistenţele sunt indicate în N/mm2

Sârma pentru cabluri se execută fie cu suprafaţa în stare neacoperită, mată, fie – în scopul protecţiei
contra coroziunii – într-una din următoarele variante de acoperire: zincată înainte de trefilare sau
zincată trasă (zt), zincată final electrolitic (g), zincată cu strat gros de zinc (G) şi stanată (S), această
ultimă variantă aplicându-se numai la sârmele de categoria IV şi V.
Materialul inimii cablurilor şi toroanelor este determinat de mediul şi condiţiile de exploatare.
Astfel inima poate fi: vegetală, (h, H, H1), metalică (M), metalică independentă, sintetică (p, P, P1) sau
minerală (x, X, X1). Simbolurile caracteristice din paranteze se referă în ordine la: inima toroanelor,
inima cablului, respectiv inima cablului construcţie triplă.
Inima vegetală se confecţionează din fibre dure naturale (sisal, manila) sau din fibre moi
(cânepă, bumbac pescăresc, iută), înfăşurate într-un singur toron pentru cablurile rotunde cu
diametre sub 20 mm, sau în mai multe toroane înfăşurate în sens invers sensului de înfăşurare
a cablului. Inima vegetală asigură o mare flexibilitate cablului, o ungere din interior a
acestuia, întrucât este impregnată iniţial cu un lubrefiant neutru, precum şi o oarecare
amortizare a şocurilor în funcţionare.
Inima sintetică se confecţionează din fibre sintetice (nylon, capron, perfan etc.) sau textile
sintetice (poliamidă, polietilenă şi polipropilenă) şi îndeplineşte aceleaşi funcţii ca şi inima
vegetală.
Inima metalică se confecţionează din aceeaşi sârmă din care este confecţionat şi cablul, având
forma unui toron de aceeaşi construcţie ca cele ale cablului. Se utilizează în cazul în care
cablul este supus unor solicitări transversale mari, de exemplu în cazul înfăşurării pe tamburi

98
în mai multe straturi. Reduce flexibilitatea cablului. Dacă materialul sârmelor inimii are
aceeaşi rezistenţă ca sârmele cablului, inima se numeşte metalică rezistentă, dacă este mai
mică, atunci inima se numeşte metalică nerezistentă.
Inima metalică independentă este alcătuită ca un cablu de construcţie 6x7 sau M+6x7, cu
toroane de construcţie şi caracteristici diferite de cele ale toroanelor cablului (fig. IV.5.b şi c).
La acelaşi diametru cu inima metalică, inima metalică independentă fiind alcătuită din sârme
mai multe dar de diametru mai mic, asigură o flexibilitate mai mare a cablului.
Inima minerală se confecţionează din fibre de azbest neimpregnate în unsori consistente. Este
utilizată la cablurile destinate lucrului în medii cu temperaturi înalte în cazurile în care se
urmăreşte asigurarea unei flexibilităţi mai mari decât cea oferită de cablurile cu inimă
metalică.

CARACTERISTICILE MECANICE ALE CABLURILOR

Principalele caracteristici geometrice şi mecanice ale cablurilor, depinzând de tipul constructiv şi
de materialul sârmelor, sunt următoarele:
DIAMETRUL NOMINAL d al cablului – reprezintă diametrul cercului circumscris secţiunii
transversale a acestuia. Se defineşte numai pentru cablurile rotunde.
ARIA SECŢIUNII TRANSVERSALE A – reprezintă suma ariilor secţiunilor transversale ale sârmelor
care alcătuiesc cablul.

A = Σ πd2 / 4

Coeficientul (grad) de umplere ω este raportul dintre secţiunea metalică a cablului şi aria cercului
circumscris secţiunii transversale:

ω = 4A / πd2

Sarcina teoretică minimă de rupere Str a cablului reprezintă suma sarcinilor minime teoretice de rupere
ale sârmelor componente, inclusiv acelora care alcătuiesc inima metalică rezistentă:

Str = A · σr

unde σr reprezintă rezistenţa la rupere a materialului sârmei.

Sarcina reală minimă de rupere Sr reprezintă a sarcină teoretică de rupere care se obţine prin corectarea
sarcinii teoretice minime de rupere cu ajutorul coeficientului de scădere a rezistenţei kc datorită cablării
sau toronării sârmei. Acest coeficient este specific fiecărui tip de cablu:

Sr = kc · Str

Sarcina efectivă de rupere Sef a cablului reprezintă valoarea efortului de tracţiune la care în timpul

99
încercării la tracţiune se produce ruperea primului toron al cablului.
Sarcina de rupere totală calculată Sc a cablului se determină însumând sarcina de rupere a
fiecărui fir al cablului, determinată prin încercarea la tracţiune a firelor prelevate din cablu
luate individual, în prealabil îndreptate. La cablurile cu inimă metalică se includ şi sarcinile
firelor inimii în cazul inimii rezistente şi nu se includ în cazul inimii nerezistente. Sarcina de
rupere totală calculată serveşte la calculul rezistenţei cablului atunci când nu se poate realiza
ruperea efectivă prin încercare a întregului cablu.
Coeficientul de scădere a rezistenţei kc este raportul între sarcina efectivă de rupere a cablului şi suma
sarcinilor efective de rupere a sârmelor active componente, necablate.
În standardele de produse se indică atât valorile sarcinilor efective de rupere ale cablurilor, cât
şi valorile coeficienţilor de scădere a rezistenţei.

MODULUL DE ELASTICITATE
Din cauza cablării modulul de elasticitate al cablurilor este sensibil mai mic decât al materialului din
care sunt confecţionate sârmele, ceea ce înseamnă că supus aceluiaşi efort de tracţiune un cablu
multifilar se alungeşte mai mult decât s-ar alungi un eşantion plin, având aceeaşi arie a secţiunii
transversale şi aceeaşi lungime.

Modulul de elasticitate al cablurilor se defineşte în acelaşi mod ca şi în cazul general

Ec = dσ / dε

în care σ este tensiunea, iar ε deformaţia specifică, dar valoarea lui depinde în mare măsură de
construcţia cablului. Astfel, el scade cu creşterea unghiului de cablare; este mai mic la cablurile cu
inimă vegetală şi sintetică, şi mai mare la cele cu inimă metalică. Mai mult, modulul de elasticitate al
cablurilor nu este o mărime constantă; el variază atât cu numărul ciclurilor de solicitare, cât şi cu
nivelul de solicitare. Cablurile noi au un modul de elasticitate mai mic şi prezintă un histerezis
pronunţat. Cu creşterea numărului de solicitări, panta medie a curbei de încărcare σ (ε) creşte, curba
însăşi se deplasează spre dreapta. Din aceeaşi figură se constată că după parcurgerea unui număr de
cicluri de încărcare–descărcare care conduc la stabilizarea procesului, panta acesteia creşte uşor cu
nivelul de solicitare, ceea ce duce la concluzia că la un nivel mai înalt de solicitare modulul de
elasticitate este mai mare.

100
DIAGRAMA σ–ε PENTRU UN CABLU CU SÂRME ROTUNDE CU DIAMETRUL DE 26 MM

Valorile medii orientative pentru modulul de elasticitate al cablurilor Ec sunt următoarele:

– sârmă de oţel pentru cabluri: Ec = 2·105 N/mm2
– cabluri simple: Ec = (1,4…1,7)·105 N/mm2
– cabluri duble cu inimă metalică: Ec = (1,0…1,3)·105 N/mm2
– cabluri duble cu inimă vegetală, sintetică sau minerală: Ec = (0,7…1,0)·105 N/mm2
În cazul cablurilor care nu se găsesc în poziţie verticală, din cauza variaţiei săgeţii cablului sub
greutatea proprie atunci când tensiunea din el variază, se poate defini un modul de elasticitate aparent.
Într-adevăr, din fig. IV.8 se observă că atunci când efortul S creşte cu cantitatea ds, săgeata cablului se
reduce. În consecinţă deplasarea ds însumează atât deplasarea cauzată de deformaţia elastică dse, cât şi
cea cauzată de reducerea lungimii cablului prin trecerea la noua poziţie de echilibru, dsv
ds = dse + dsv

Deformaţia specifică aparentă va fi:

dεa = ds / s = (dse + dsv)/ s = (dεe + dεv)

iar modulul de elasticitate aparent:

Ea = dσ / dεa = dσ / (dεe + dεv) = dσ / dσ/Ec + dσ/Ev = Ec / 1 + Ec/Ev

101
SCHEMA PENTRU CALCULUL MODULUL DE ELASTICITATE APARENT AL CABLURILOR

FACTORI DE DURABILITATE ŞI CRITERII PENTRU ALEGEREA

CABLURILOR
În raport cu celelalte organe care intră în alcătuirea macaralelor, chiar în condiţii normale de
exploatare, cablurile au o durabilitate mai mică. Din acest motiv problema durabilităţii lor a preocupat
mulţi cercetători; ea reprezintă problema centrală pe care proiectantul sau constructorul trebuie să o
aibă în vedere când optează pentru un anumit tip de cablu.
Durabilitatea cablului depinde atât de factori de exploatare (externi), cât şi de factori
constructivi (interni).
Este evident că, cu cât nivelul efortului de exploatare în cablu este mai mare, cu cât regimul
de lucru este mai intensiv, cu cât numărul de îndoituri pe care cablul îl face în cadrul
transmisiei este mai mare şi cu cât diametrul organelor de înfăşurare şi dirijare este mai mic,
cu atât durabilitatea cablului este mai redusă. Fiind daţi aceşti factori externi defavorizanţi,
prin alegerea corespunzătoare a tipului de cablu, precum şi a altor factori constructivi care vor
fi menţionaţi mai jos, efectele acestora pot fi atenuate.
a. CATEGORIA DE REZISTENŢĂ A MATERIALULUI SÂRMELOR. Cercetările
experimentale au arătat că prin creşterea categoriei de rezistenţă a materialului sârmei nu se obţine o
creştere proporţională a durabilităţii. La acelaşi diametru şi nivel de efort se constată o anumită creştere
a durabilităţii la cablurile din categoria 1570 N/mm2 faţă de cele de categorii inferioare; creşterea
durabilităţii în cazul utilizării unor sârme din categoria 1760 N/mm2 este mai mică, iar prin trecerea la
categoria 1960 N/mm2 se înregistrează chiar o diminuare a acesteia. Mai mult, dacă se adoptă drept
criteriu de dimensionare menţinerea unei valori constante date de coeficientului de siguranţă în raport
cu sarcina de rupere, nivelul de solicitare admis în exploatare va fi mai mare, în măsura în care se
utilizează sârme din categorii de rezistenţă mai ridicate. Durabilitatea scade însă cu nivelul de
solicitare, astfel încât cablurile din categoria 1570 N/mm2 vor avea o durabilitate ceva mai mică decât
cele din categoria 1370 N/mm2, iar cablurile din categoriile mai ridicate prezintă o diminuare a
durabilităţii şi mai pronunţată. Din acest motiv pe de-o parte, nu este recomandabil să se utilizeze la

102
maşinile de ridicat cabluri din categoriile superioare categoriei 1570 N/mm2, iar pe de altă parte,
metodica de calcul nu face distincţie între cablurile alcătuite cu sârme de diferite calităţi.
b. STAREA SUPRAFEŢEI SÂRMELOR. Prin zincare rezistenţa la îndoiri alternante şi răsuciri a
sârmelor scade, scăderea fiind mai pronunţată la sârmele cu strat gros de zinc sau stanate. Cu toate
acestea, prin protecţia oferită împotriva coroziunii, aceste acoperiri conferă cablului, pe ansamblu, o
durabilitate în general sporită.
c. DIAMETRUL SÂRMELOR. La acelaşi diametru, cablurile cu mai multe fire, deci cu sârme de
diametru mai mic, sunt mai flexibile, proprietate pe care proiectantul este tentat să o exploateze. Dacă
se ţine însă cont că la trecerea peste role sârmele, cu cât au diametrul mai mic cu atât sunt mai expuse
să fie strivite şi că această tendinţă se accentuează cu creşterea dimensiunii canalului rolei de cablu,
este preferabil să se utilizeze, cu cât regimul de lucru este mai intensiv, cabluri cu sârme cu diametru
moderat. Astfel dacă ne referim la cablurile compuse duble, construcţie normală, sunt de preferat
tipurile 6x19 şi 6x37 tipurilor 6x7 (rigid) şi 6x61 (flexibil, dar cu sârme de diametru prea mic).
d. TIPUL ÎNFĂŞURĂRII. La cablurile cu înfăşurare normală, straturile succesive de sârme din
cadrul toroanelor se înfăşoară în acelaşi sens şi au acelaşi unghi de înclinare faţă de axa toronului.
Rezultă o lungime egală a firelor şi o repartizare mai uniformă a efortului total. Cu toate acestea,
durabilitatea lor este sensibil mai mică decât a cablurilor cu înfăşurare paralelă, deoarece contactul între
sârmele diferitelor straturi este punctiform, ceea ce determină solicitări de contact importante, precum
şi uzură prin frecare de alunecare.
e. PREFORMAREA. Preformarea este operaţia tehnologică executată anterior cablării, prin care se dă
firelor şi toroanelor o formă potrivită prin care să se anihileze tendinţa acestora de a se desface sub
acţiunea tensiunilor remanente, provocate de operaţia de cablare. Preformarea are multiple avantaje,
care prin însumare conduc la o creştere considerabilă a durabilităţii. Acesta este motivul pentru care,
deşi preformarea scumpeşte cablul, se prevede confecţionarea prin preformare a cablurilor. Calităţile
conferite cablului prin preformare sunt: o mai uniformă distribuţie a sarcinii între fire, o flexibilitate
mai mare, o reducere a uzurii la trecerea cablului peste role sau tamburi, întrucât nu se manifestă în
timpul îndoirii tendinţa sârmelor sau toroanelor de a ieşi în relief, prin urmare sârmele exterioare se
uzează uniform. De asemenea, eventualele sârme rupte rămân în poziţia lor iniţială şi nu ies proeminent
la suprafaţa cablului.
f. SENSUL CABLĂRII. Cablurile cu cablare paralelă (Z/Z sau S/S) sunt mai flexibile decât cele cu
cablare în cruce sau mixtă. Aceasta se explică prin faptul că sârmele au, în cazul cablării paralele,
curburile în acelaşi sens. Totuşi utilizarea acestor cabluri este limitată, datorită tendinţei de răsucire la
tensionare, doar la tractarea sarcinilor cu mişcare ghidată, când datorită fixării la capete, cablul nu
poate da curs acestei tendinţe.
g. NATURA INIMII. Inima moale, vegetală sau sintetică este impregnată cu lubrefiant anterior
cablării şi asigură ungerea normală a cablului, constituie un suport plastic pentru toroanele cablului,
astfel încât la interior nu se produc tensiuni de contact între fire şi toroane. Pe de altă parte, tocmai
această lipsă de rezistenţă a inimii împiedică utilizarea ei la cablurile care trebuie să se înfăşoare pe
tamburi în mai multe straturi. În acest caz se utilizează inima metalică. Se recomandă utilizarea
cablurilor cu inimă metalică şi în cazul unor regimuri intensive de lucru sau la temperaturi ridicate, dar
103
durabilitatea sporită se explică desigur prin creşterea secţiunii utile a cablului (cu valoarea
corespunzătoare inimii) şi – prin urmare – a diminuării nivelului general de solicitare a sârmelor.
h. FORMA TOROANELOR. Cablurile cu toroane rotunde sunt cele aflate în fabricaţie curentă. La
utilizări sever intensive, în cazul în care numărul rolelor de deviere pentru cablu este mare, poate fi
avantajos să se utilizeze cabluri cu toroane ovale, întrucât asigură contactul simultan al mai multor
sârme cu canalul rolelor sau tamburilor. Prin aceasta uzura şi strivirea se reduc, iar durabilitatea creşte.
SOLICITAREA ŞI CALCULUL CABLURILOR
Luate în ansamblu, în timpul exploatării, cablurile sunt supuse tracţiunii, încovoierii generale şi
strivirii, ultimele două – la trecerea peste role sau la înfăşurarea pe tamburi. Solicitarea firelor
constituente este însă mult mai complexă datorită formei pe care o iau ca urmare a cablării, precum şi
datorită contactului reciproc de vecinătate. Astfel, chiar în porţiunile rectilinii ale cablului efortul de
tracţiune determină în fir în afara solicitării de tracţiune, solicitare la încovoiere, întrucât raza de
curbură a firului înfăşurat elicoidal sau dublu elicoidal prin tracţiune tinde să se modifice; de asemenea
apare solicitare de răsucire, întrucât curbura firului nu este plană, precum şi solicitare de contact între
firele vecine.

În prezent practic toate normele europene indică pentru dimensionare o relaţie de forma:

d ≥ k √S

în care: d este diametrul cablului, în mm; S – efortul în ramura cea mai încărcată a cablului, în daN; k –
coeficientul depinzând de grupa de funcţionare a mecanismului în care este integrat cablul, de
destinaţie, precum şi de construcţia cablului.
Efortul S se determină ţinând cont de efectul static al sarcinii, greutăţii proprii a muflei şi cablului,
de randamentul transmisiei prin cablu şi de solicitarea suplimentară dată de forţele de inerţie, dacă
acestea depăşesc 10% din efortul de tracţiune static. La evaluarea lui S se neglijează înclinarea cablului
în raport cu axa palanului dacă unghiul între ramurile cablului care înfăşoară o rolă nu depăşeşte 45°.
Valorile coeficientului k sunt indicate în tabelului IV.3.

VALORILE COEFICIENTULUI PENTRU CALCULUL DIAMETRULUI CABLURILOR

Grupa deTransporturi uzuale Transporturi periculoase

funcţionare Cabluri normale Cabluri antigiratorii Cabluri normale
M1 şi M2 (0,250) – –
M3 0,265 (0,250) 0,280 (0,265) –
M4 0,280 0,300 0,300
104
M5 0,300 0,335 0,335
M6 0,335 0,375 0,375
M7 0,375 0,425 0,425
M8 0,425 0,475 0,475

OBSERVAŢII
1. PRIN TRANSPORTURI PERICULOASE SE ÎNŢELEG TRANSPORTURI DE MATERIALE
INCANDESCENTE, TOXICE, EXPLOZIVE, ACIDE ETC.
2. Valorile înscrise între paranteze se admit numai în cazurile când rezistenţa la rupere a sârmelor este
de cel puţin 1760 N/mm2
3. VALOAREA 0,265 ÎN CAZUL CABLURILOR ANTIGIRATORII ESTE ADMISĂ ÎN
SITUAŢIA ÎN CARE CABLUL SE ÎNFĂŞOARĂ DIRECT PE TAMBUR FĂRĂ A MAI
TRECE PESTE ROLE.
4. Pentru macaralele de lansat conducte k = 0,210.

Din structura formulei d ≥ k √S şi din modul în care sunt indicate valorile coeficientului k rezultă că în
calculul de dimensionare nu se reflectă nici tipul constructiv al cablului, nici categoria de rezistenţă a
materialului sârmei. Aceasta este o consecinţă a celor menţionate în § IV.1.4 şi în special a faptului că
durabilitatea cablului depinde pentru un regim de exploatare dat, mai ales de nivelul de solicitare.
Alegând la diametrul care rezultă din d ≥ k √S corespunzător criteriilor de asigurare a unei durabilităţi
adecvate un tip constructiv sau altul, având un material cu rezistenţă mai ridicată sau mai coborâtă,
singura consecinţă este realizarea unui coeficient de siguranţă diferit. Dar nu atât valoarea
coeficientului de siguranţă este determinantă, cât criteriul de durabilitate. Acest fapt este pus în legătură
şi cu alegerea diametrului rolelor de cablu, care reprezintă un alt factor de durabilitate deosebit de
important. Astfel, chiar dacă coeficientul de siguranţă este ales în mod convenabil, corespunzător
grupei de funcţionare a mecanismului, diametrul de înfăşurare determinat pornind de la acest
coeficient, nu conduce în general la soluţia optimă. Într-adevăr, proiectantul şi constructorul urmăresc
utilizarea unui cablu cu diametru cât mai mic, care să conducă la diametre minime pentru role şi
tamburi. Fiind dat coeficientul de siguranţă, se ajunge la acest rezultat utilizând sârme având o
rezistenţă cât mai ridicată şi un cablu având un coeficient de umplere cât mai mare. Durabilitatea unui
cablu ales în acest fel, în general nu este cea optimă. De exemplu, utilizând un cablu cu sârme având o
rezistenţă inferioară (de exemplu 1570 N/mm2 în loc de 1960 N/mm2) şi cu un coeficient de umplere
inferior (de pildă un cablu cu 8 toroane în loc de un cablu cu 6 toroane), se asigură o durabilitate mai
mare, deşi coeficientul de siguranţă este mai redus.
SISTEME DE PRINDERE ALE CAPETELOR CABLURILOR
Capetele cablurilor pot fi acţionate, şi în acest caz se fixează la tamburii de antrenare, sau neacţionate, caz
în care se fixează fie la un element de construcţie al maşinii, fie la mufla mobilă.
Sistemele de prindere ale ramurii neacţionate trebuie să fie concepute astfel încât să aibă
rezistenţa şi durabilitatea cel puţin egale cu cele ale cablului, să fie sigure, să permită constatarea
cu uşurinţă a stării tehnice, să permită montarea–demontarea uşoară a cablului şi să realizeze o

105
prindere articulată a ramurii cablului. În practica actuală sunt utilizate următoarele sisteme, care
corespund cel mai bine acestor cerinţe.
a. FIXAREA CU RODANŢĂ
Rodanţa este un ochet din oţel utilizat pentru modelarea formei şi protejarea cablului în zona de
ancorare contra strivirii şi uzurii. Rodanţele sunt organe standardizate. Varianta S, ştanţată sau forjată,
se execută într-o gamă cuprinzând 21 mărimi corespunzătoare unor diametre de cablu cuprinse între 4
şi 68 mm şi se confecţionează din oţel OL 37.4 prin forjare liberă; se protejează contra coroziunii prin
acoperire termică cu AlZn (min 120 g/m2) şi poate fi utilizată în intervalul de temperatură a mediului
ambiant -25° … +40 °C. Varianta T, turnată (fig. IV.9.b) se execută într-o gamă de 15 mărimi, pentru
diametre de cablu cuprinse între 8 şi 68 mm. Se confecţionează din oţel OT 500–3 şi poate fi utilizată
în intervalul de temperatură -10°C … +40°C.

RODANŢE PENTRU CABLURI: a – ştanţate sau forjate; b – turnate

După ce înfăşoară rodanţa, capătul liber al cablului se fixează de ramura lui continuă printr-unul din
următoarele procedee: prin împletire şi matisare, cu manşoane ovale presate, cu cleme de cablu
Tehnologia de realizare a prinderii prin împletire şi matisare este următoarea. Dincolo de rodanţă,
capătul liber se desface în toroane şi se îndepărtează inima pe porţiunea desfăcută. Cu ajutorul unor
scule speciale se realizează împletirea cu ramura continuă a cablului astfel ca fiecare toron al capătului
liber să o străpungă de cel puţin şase ori; după fiecare străpungere se taie un număr de sârme din toron
astfel încât, la ultima străpungere, fiecare toron să conţină jumătate din numărul iniţial de sârme. Se
regularizează prin ciocnire părţile proeminente şi apoi se matisează cu sârmă moale zincată de 1,4 … 2
mm. Lungimea porţiunii împletite trebuie să fie de 15 ori diametrul cablului, dar nu mai mică de 300
mm, iar porţiunea matisată de 8–10 ori diametrul cablului.
Prinderea cu manşon presat este avantajoasă, întrucât utilizează pentru prindere o porţiune
mai scurtă a cablului şi necesită un volum de muncă mult mai redus decât în cazul prinderii
prin împletire. În schimb nu se poate realiza decât în ateliere specializate, întrucât necesită o
presă prevăzută cu o matriţă adecvată. Prinderea capătului liber cu ramura continuă se face cu
ajutorul unui manşon standardizat confecţionat din ţeavă ovală de AlMg 2,5 având o lungime

106
de minimum 3,5 ori diametrul cablului. Tehnologia prinderii cuprinde următoarele faze:
tăierea cablului şi asigurarea împotriva despletirii toroanelor prin încălzirea la roşu a capătului
de cablu şi răsucirea în sensul înfăşurării până la sudarea sârmelor (această operaţie se face la
o maşină de atelier cu încălzire electrică); curăţirea de grăsime a manşonului şi cablului pe
porţiunea de îmbinare, presarea în matriţă a manşonului introdus pe cablu în zona de
îmbinare.
Prinderea cu cleme are avantajul de a fi demontabilă şi de a se putea realiza oriunde, nu numai în
ateliere. Clemele pentru cabluri sunt standardizate şi se realizează în două variante constructive.
Clemele tip A sunt alcătuite dintr-un corp, o bridă şi două piuliţe cu guler; se execută în 10 mărimi,
pentru cabluri având diametrul nominal de maximum 40 mm. Clemele tip B se execută în 5 mărimi şi
sunt utilizate pentru cabluri cu diametre mai mari de 40 mm, până la 68 mm, inclusiv.
Corpul clemelor se execută din oţel marca OLC 45, brida din OLC 35, şuruburile din oţeluri cu
caracteristici mecanice corespunzătoare grupei 8.8, iar piuliţele – corespunzătoare grupei 8. Clemele tip
A se montează astfel încât ramura activă a cablului să fie presată pe corpul clemei, iar brida să preseze
ramura liberă, nesolicitată a cablului. Se evită astfel strivirea de către bridă a ramurii solicitate.
Numărul minim de cleme necesar pentru realizarea prinderii, momentul de prestrângere a
piuliţelor, precum şi distanţa minimă între două cleme vecine sunt indicate în tabel.
Ancorarea cablului în articulaţie se poate face fie direct, numai cu ajutorul rodanţei, fie cu
ajutorul unor chei de tachelaj.

107
SISTEME DE FIXARE CU RODANŢĂ A CAPETELOR DE CABLU: a – prin împlătire şi
matisare;b – cu manşon presat; c – cu cleme de cablu

CLEME PENTRU CABLURI

CHEIE DE TACHELAJ
Uneori este avantajos pentru soluţia constructivă a ancorării ca în locul rodanţei să se
utilizeze mici role cu alezaj cilindric sau chiar role de cablu.

108
FIXAREA CAPĂTULUI DE CABLU CU ROLĂ DE MIC DIAMETRU ŞI ÎMPLETIRE

DATE PRIVIND UTILIZAREA CLEMELOR DE CABLU

Mărimea clemei (diametru Numărul minim

Tipul Momentul de prestrângere Pasul
nominal de cleme
clemei (Nm) clemelor
maxim al cablului) pentru prindere
8 6 4
10 9 5
13 33 5
16 49 5
19 67,7 5
A ≥b
22 107 6
26 147 6
30 212 7
34 296 7
40 363 8
44 420 8
48 462 9
B 55 520 10 2 … 2,5b
64 572 11
68 620 12
b. FIXAREA CU PAPUC
Papucul de cablu este un ansamblu format dintr-o carcasă prevăzută cu ureche de articulaţie şi o pană
înclinată, cu care se asigură fixarea cablului prin autoîmpănare sub acţiunea tensiunii din ramura activă
a acesteia. Introducerea penei şi a cablului înfăşurat în jurul ei se face prin deschiderea mare a carcasei,
prestrângerea iniţială realizându-se prin ciocănire uşoară. Papucii de cablu sunt organe standardizate,
gama cuprinzând 11 mărimi care acoperă necesarul pentru cabluri cu diametre între 6 şi 44 mm.
Carcasa se confecţionează din oţel turnat, clasa de calitate 3, cu rezistenţa minimă de 4500 daN/cm2, iar
pana din oţel laminat cu rezistenţa minimă de rupere de 3700 daN/cm2, clasa de calitate 4. Zonele
active de strângere ale penei au canale unghiulare cu deschiderea de 120°, iar cele ale carcasei au formă
109
semicilindrică. Montajul trebuie să se facă astfel încât ramura activă a cablului să se găsească pe faţa
neînclinată a penei, asigurându-se în acest fel centrarea găurii de articulaţie cu axa cablului; capătul
liber se matisează.Unghiul suprafeţei înclinate a penei trebuie să îndeplinească atât condiţia de
autoîmpănare sub acţiunea efortului din cablu, cât şi condiţia de autoreţinere atunci când datorită

absenţei sarcinii, cablul este lipsit de efort.

PAPUC DE CABLU: a – ansamblu; b – carcasă; c – panăc.

FIXAREA CU MANŞON CONIC

FIXAREA CABLURILOR CU MANŞON CONIC
Manşonul conic este o piesă prevăzută cu ureche de articulaţie şi alezaj conic care asigură fixarea
capătului de cablu prin intermediul unui aliaj metalic turnat în manşon . Manşonul se realizează din oţel
110
turnat având caracteristici mecanice similare oţelurilor pentru papucii de cablu. Prin tehnologia de
realizare se urmăreşte să se asigure aderenţa aliaj–cablu şi aliaj–manşon astfel încât aceste elemente să
conlucreze. Principalele ei faze sunt: despletirea cablului, îndepărtarea inimii vegetale sau minerale,
îndoirea capetelor sârmelor sub formă de cârlig, decaparea şi neutralizarea lor precum şi a manşonului
şi turnarea aliajului. Se utilizează aliaje cu fluiditate ridicată la temperaturi sub 400°C pentru a nu
influenţa negativ proprietăţile mecanice ale materialului sârmelor. Lucrarea recomandă aliaje cu plumb,
cum ar fi aliajul cu 76% Pb, 18% Sb şi 6% Sn.
CONSTRUCŢIA ROLELOR DE CABLU
Rolele de cablu sunt organe pentru dirijarea cablurilor multifilare din oţel. Ele se prezintă sub forma
unor roţi a căror obadă este prevăzută cu un canal al cărui profil asigură o înfăşurare normală şi sigură a
cablului, precum şi un contact favorabil al acestuia cu rola. Rolele de cablu sunt organe rotitoare, astfel
că butucul lor sprijină prin intermediul unei bucşe sau a unei perechi de rulmenţi pe o osie nerotitoare.
În mod curent rolele se execută din fontă Fc 200. Inima lor poate fi plină, prevăzută cu goluri de
uşurare sau prevăzută cu nervuri şi goluri, funcţie de diametrul lor. Mai jos este indicată o soluţie
constructivă uzuală pentru role turnate din fontă, iar în tabel sunt indicate valori orientative pentru
principalele dimensiuni ale acestora.
SOLUŢII CONSTRUCTIVE PENTRU MONTAJUL ROLELOR DE CABLU:
a – rolă cu bucşe de bronz;
b – role pe rulmenţi

ROLĂ DE CABLU
Diametrul butucului rolei se ia 1,5 … 1,6 ori diametrul alezajului său.
La mecanisme cu regimuri intensive de funcţionare se recomandă confecţionarea din oţel turnat,
întrucât oţelul are proprietăţi plastice superioare fontei; se poate utiliza marca OT 400-2. De asemenea
111
rolele pot fi executate din oţel laminat OL37.3k. Rolele cu diametre mici, sub 200–250 mm, se pot
executa din tablă groasă, dar utilizarea lor nu este recomandabilă decât la producţii unicale; întrucât
costul manoperei, precum şi pierderea de material prin strunjire sunt ridicate. Este recomandabil ca
rolele de diametru mare să se execute din oţel laminat în construcţie sudată, întrucât rezultă o
însemnată reducere de greutate. Astfel, pentru role de tipul celei reprezentate realizate dintr-un butuc,
spiţe şi o obadă din platbandă sau din oţel cornier deformate în două etape: pentru realizarea profilului
canalului şi apoi curbarea la raza roţii, rezultă, pentru diametre de 400 ... 900 mm, greutăţi cu 58 până
la 75% mai mici decât cele ale unor role echivalente din fontă.

ROLĂ DE CABLU ÎN CONSTRUCŢIE SUDATĂ

DIMENSIUNILE ROLELOR DE CABLU DIN FONTĂ

B Nr.
D D1 D2 b1 s s1
b* r* nervuri
320 210 50 80 60 10 10 8 4
355 240 60 80 60 10 10 8 4
400 260 80 100 70 12 10 8 4
450 290 100 110 80 12 10 8 4
500 316 110 118 90 14 12 10 4

112
560 360 120 125 100 14 12 10 4
630 400 120 140 110 16 12 10 6
800 440 160 160 120 16 12 10 6
* b – montaj pe bucşe; r – montaj pe rulmenţi

Cercetări efectuate în ultimii ani au dus la concluzia că pot fi utilizate role confecţionate din mese
plastice. Se obţine un triplu avantaj: rolele sunt mult mai uşoare, sprijinirea pe osie se simplifică
întrucât nu mai sunt necesare organe intermediare de tipul bucşelor sau rulmenţilor, creşte durabilitatea
cablului deoarece contactul acestuia cu materialul plastic este practic inofensiv pentru cablu. Se
utilizează poliamida 6, care are următoarele proprietăţi mecanice: rezistenţa la tracţiune 500 daN/cm2,
rezistenţa la rupere prin încovoiere 600 daN/cm2 şi densitatea 1,12 ... 1,18 kg/dm3. Rolele din
poliamidă pot fi executate prin strunjire din placă, fie prin injectare sub presiune.
Materialul rolelor, prin duritate şi modulul de elasticitate influenţează durabilitatea cablurilor.
Celelalte condiţii fiind egale, un material mai puţin dur şi cu un modul de elasticitate mai
redus conduce la o durabilitate sporită a cablului. Astfel, rolele din fontă asigură o durabilitate
cu 10–20% mai mare decât rolele din oţel, iar rolele din poliamidă practic dublează
durabilitatea cablurilor.

113
 ROLE DE POLIAMIDĂ
a – strunjite; b – injectate sub PROFILUL CANALULUI
presiune ROLELOR DE CABLU

Dimensiunile caracteristice rolelor de cablu

Dimensiunile caracteristice ale rolelor de cablu sunt acelea care determină forma şi mărimea profilului
canalului pe care se înfăşoară cablul. Ele sunt indicate în fig. IV.20. Toate aceste dimensiuni sunt
funcţie de diametrul cablului şi sunt alese fie din considerente de asigurare a unei durabilităţi cât mai
mari a cablului (r – raza şi D – diametrul la fundul canalului), fie din considerente de securitate:
evitarea ieşirii cablului de pe rolă (unghiul de deschidere a şi adâncimea canalului – h).
Cercetările au arătat că raza optimă la fundul canalului se găseşte în limitele r = (0,53 ... 0,55) d. În
acest fel se asigură un contact cu cablul pe o zonă suficient de mare, efectul fiind un nivel redus al
tensiunilor de contact, precum şi conservarea secţiunii rotunde a cablului. La raze mai mari, zona de
contact devine mai mică, în consecinţă tensiunile de contact cresc, iar cablul se aplatisează. La raze mai
mici creşte uzura cablului, datorită frecării laterale cu pereţii canalului.
Deschiderea canalului se ia egală cu 45°, iar adâncimea h aproximativ între 1,5 şi 2,5 d; valorile
mici corespund diametrelor mari de cablu, iar cele mari diametrelor mici. În acest fel devine posibilă o
deviere laterală a cablului faţă de planul median al rolei în limite practice acceptabile, fără contactul şi
deci frecarea cu bordura canalului.
Prin îndoitură se înţelege trecerea cablului din forma rectilinie într-o formă curbă sau
invers, prin urmare numărul de îndoituri corespunde numărului de schimbări ale razei de
curbură a cablului pe traseul său.
STABILIREA NUMĂRULUI DE ÎNDOITURI ALE CABLURILOR

Nr. de îndoi-
Cazul Schiţa Explicaţii turi simple
echivalente

Înfăşurare pe rolă fără schimbarea

1 2
sensului curburii

114
 Înfăşurare pe rolă cu schimbarea
2
sensului curburii

Înfăşurare pe rolă care abate calculul

din planul iniţial
3
α < 120°
2
α ≥ 120°
3

Role cu unghiuri de înfăşurare sub 5° şi

4 – 0
role de egalizare
5 – Tamburi de cablu 1
Rezultă că atunci când cablul înfăşoară o rolă, el face două îndoituri, întrucât la intrare pe
rolă curbura lui variază de la valoarea zero la 2/D, iar la ieşirea de pe rolă ea variază din nou,
de data aceasta de la 2/D la zero (cazul 1, tab.). Efectul schimbării sensului de îndoire asupra
durabilităţii cablului, adică al trecerii de la o curbură convenţional pozitivă la una negativă
este practic de două ori mai mare decât al unei îndoituri simple, de aceea schimbarea sensului
de îndoire este echivalent cu două îndoituri simple (cazul 2, tab). Celelalte cazuri posibile

115
sunt ilustrate în tab., cazurile 3, 4 şi 5.

Randamentul rolelor de cablu

ROLE CU AXĂ NEDEPLASABILĂ. Introduse în lanţul cinematic al transmisiilor prin cablu, rolele
opun anumite rezistenţe de care trebuie să se ţină cont la stabilirea efortului care este necesar să se
aplice la ramura acţionată a cablului. Aceste rezistenţe sunt luate în considerare prin intermediul
randamentului rolei, definit ca raport între efortul util Su şi cel aplicat în mod efectiv S:

η = Su/ S

Există două cauze care determină aceste rezistenţe: frecarea în lagărele rolei şi rigiditatea la încovoiere
a cablului. Aceasta din urmă este determinată de doi factori: rigiditatea cablului luat ca corp elastic şi
frecarea reciprocă a firelor care alcătuiesc cablul. Primul factor determină o egală abatere a celor două
ramuri de cablu de la forma corespunzătoare firului ideal flexibil conform
fig. a, şi este caracterizat de mărimea e'. Al doilea determină o îndepărtare de rolă a ramurii care se
înfăşoară şi o apropiere corespunzătoare a celei care se desfăşoară, caracterizate de mărimea e",
întrucât frecările interioare care se opun alunecărilor relative ale firelor la înfăşurare împiedică cablul
să ia imediat direcţia tangentă rolei, tinzând către o menţinere a traiectoriei iniţiale rectilinii, iar la
desfăşurare tind să menţină curbura pe care cablul a luat-o la trecerea peste rolă. Întrucât e"> e', rezultă
prin suprapunerea efectelor situaţia reală reprezentată

EFECTUL RIGIDITĂŢII LA ÎNCOVOIERE A CABLULUI

Din cele de mai sus rezultă că efectul rigidităţii la încovoiere a cablului se manifestă prin îndepărtarea
de rolă a ramurii de cablu care se înfăşoară şi apropierea celei care se desfăşoară. Prin urmare pentru
stabilirea echilibrului efortul în ramura acţionată trebuie să fie mai mare decât efortul util. Pierderile
determinate de rigiditatea la încovoiere a cablurilor se determină pe cale experimentală. În condiţii

116
normale ele nu depăşesc 1–1,5% din valoarea efortului util. Frecarea în lagărul rolei determină o
rezistenţă proporţională cu rezultanta eforturilor din cele două ramuri ale cablului, cu coeficientul de
frecare şi cu raportul d/D, ceea ce se deduce elementar din condiţia de echilibru a rolei.
Pe baza cumulării rezistenţei determinată de rigiditate cu cea determinată de frecare se
stabileşte expresia randamentului. În proiectarea curentă randamentul rolelor de cablu se alege
în funcţie de condiţiile de utilizare corespunzător indicaţiilor din tabel. După cum rezultă din
tabel, influenţa hotărâtoare asupra valorii randamentului o are tipul frecării în lagăr, frecvenţa
ungerii şi unghiul de înfăşurare a cablului pe rolă.
RANDAMENTUL ROLELOR DE CABLU

Randamentul rolei
Tipul frecării în lagărele roleiModul de ungere
(unghi de înfăşurare 180°)
Ungere proastă, temperatură ridicată 0,94
Ungere rară 0,95
Frecare de alunecare
Ungere periodică normală 0,96
Ungere automată 0,97
Ungere proastă, temperatură ridicată 0,97
Frecare de rostogolire Ungere normală cu unsoare
0,98
consistentă

Rolele de deviere pe care cablul se înfăşoară cu unghiuri mai mici de 180° au un randament mai mare.
De exemplu la rolele pe rulmeţi cu ungere normală, variaţia randamentului cu unghiul este:

α 180° 90° 45° 15°

η 0,98 0,985 0,987 0,99

ROLE CU AXĂ DEPLASABILĂ. Rolele cu axa mobilă sunt role care efectuează nu numai o mişcare
de rotaţie în jurul axei proprii, dar şi o mişcare de translaţie. Aceste role sunt utilizate fie în scopul
demultiplicării forţei de acţionare (fig. a), fie pentru multiplicarea vitezei (sau cursei) de acţionare
(fig.b). În ambele cazuri randamentul rolelor este mai mare decât al rolelor cu axă nedeplasabilă.

117
ROLE CU AXĂ DEPLASABILĂ: a – pentru demultiplicarea forţei de acţionare; b – pentru
multiplicarea vitezei de acţionare

Montajul rolelor de cablu

Soluţiile uzuale de montaj ale rolelor de cablu sunt indicate. Ele reazemă pe osii a căror rotire este
împiedicată cu ajutorul unor plăcuţe pentru fixarea axelor, orientată paralel cu rezultanta eforturilor din
cele două ramuri ale cablului. Roţile de fontă sau oţel (fig.a) sunt prevăzute cu bucşe de bronz, iar
ungerea se asigură cu ajutorul ungătoarelor cu pâlnie sau cu bilă. Canalul de repartizare a unsorii între
suprafeţele în frecare trebuie să se găsească în dreptul zonei neîncărcate, adică diametral opus punctului
de aplicaţie al rezultantei eforturilor din cablu. În cazul rolelor din poliamidă, bucşele pot să lipsească.
În cazul utilizării rulmenţilor (fig. c) se preferă utilizarea unei bucşe intermediare asigurându-se în
acest fel o montare şi o demontare uşoară a rolei. Ungătorul se montează în acest caz în butucul rolei,
iar etanşarea se asigură cu capace laterale. Este obligatoriu ca rolele să fie prevăzute cu sistem de
protecţie pentru împiedicarea ieşirii cablului din şanţul lor. Se utilizează în acest scop apărători din
tablă de oţel (nu mai subţire de 3 mm) dispuse în jurul rolei în sectorul în care cablul este înfăşurat pe
rolă. Distanţa între piesa de siguranţă şi rolă nu trebuie să fie mai mare decât 0,25 d (d – diametrul
cablului). Sistemul este foarte util în special la rolele montate la extremitatea braţelor macaralelor, unde
– din cauza balansului lateral al sarcinii – există pericolul urcării cablului pe bordura rolei.

118
SIGURANŢĂ CONTRA IEŞIRII CABLULUI DIN ŞANŢUL ROLELOR

Calculul osiei se face considerând-o grindă simplu rezemată, încărcată cu o sarcină uniform distribuită
pe lungimea bucşei: p = R/l în care R este rezultanta eforturilor din ramurile de cablu, iar l este
lungimea de contact a bucşei cu osia.
În cazul rezemării pe rulmenţi montaţi direct pe osie (fără bucşă intermediară), se consideră că
rezultanta se repartizează egal celor doi rulmenţi sub forma unor sarcini concentrate aplicate
în planul median al rulmenţilor.
Presiunea admisibilă de contact este:
• bronz pe oţel 100... 120 daN/cm2;
• fontă antifricţiune pe oţel 40...60 daN/cm2;
• poliamidă pe oţel 40 daN/cm2.
În cazul rolelor cu viteză mare de rotaţie, lagărele de alunecare se verifică şi la încălzire, produsul (pv)
admisibil având valorile de 60 daN/cm2s în cazul perechii bronz–oţel şi 30 daN/cm2s în cazul
perechilor fontă antifricţiune–oţel şi poliamidă–oţel.
TAMBUR SUDAT
În cazul înfăşurării cablului în straturi suprapuse, în general întotdeauna când există pericolul ca prin
înfăşurare cablul să scape de pe tambur, este necesar ca la extremităţi tamburul să fie prevăzut cu
borduri a căror înălţime trebuie să depăşească nivelul ultimului strat de cablu cu minimum de două ori
diametrul cablului.
SOLUŢII DE REZEMARE ŞI ANTRENARE A TAMBURILOR
Rezemarea tamburilor se face, după soluţia de antrenare adoptată, pe arbore, pe osie rotitoare sau pe
osie fixă. În primele două cazuri tamburul se solidarizează cu arborele, respectiv cu osia rotitoare, cu
pană plasată la butucul dinspre capătul de antrenare. Rezemarea arborelui se poate face atât în lagăre de
alunecare, cât şi în lagăre de rostogolire. Se preferă utilizarea lagărelor cu rulmenţi oscilanţi care
asigură dezvoltarea liberă a rotirii elastice de încovoiere pe reazem a arborelui (osiei). Pe osia fixă
tamburul se montează liber: fie pe rulmenţi, fie pe bucşe de alunecare.

119
TAMBUR TURNAT ANTRENAT PRIN ARBORE

Aici este prezentată soluţia unui tambur turnat, antrenat prin arbore şi rezemat în lagăre cu rulmenţi
oscilanţi, iar mai jos o soluţie de tambur turnat antrenat prin coroană dinţată şi rezemat pe osie
nerotitoare. Coroana trebuie centrată pe tambur şi se solidarizează cu acesta cu ajutorul unor şuruburi.
Două sau trei dintre acestea sunt păsuite sau prevăzute cu bucşe de forfecare; restul şuruburilor intră cu
joc în găuri de trecere.

120
TAMBUR TURNAT ANTRENAT PRIN COROANĂ DINŢATĂ
Două soluţii moderne

TAMBUR ANTRENAT CU CUPLAJ DINŢAT

TAMBUR SUDAT ANTRENAT CU CUPLAJ CU BOLŢURI SFERICE

Antrenarea tamburului se face cu ajutorul unui cuplaj compensator unghiular dinţat, respectiv cu
bolţuri sferice, iar rezemarea se asigură într-un lagăr cu rulment radial oscilant la un capăt, iar la

121
celălalt, prin intermediul unor bucşe sferice direct în arborele de ieşire al reductorului de turaţie. În
acest scop capătul arborelui reductorului este prevăzut cu un alezaj pentru rezemare şi cu un semicuplaj
dinţat, respectiv cu bolţuri. Discul frontal al tamburului are fie un semicuplaj cu dantură interioară, fie
are incorporate bucşe de antrenare în care lucrează bolţurile semicuplajului antrenor.
Avantajele soluţiei sunt: asigurarea unui gabarit minim pe direcţia axei tamburului,
transmiterea directă a momentului de torsiune către tambur, masă redusă.
BENZI
Producatorul sau reprezentantul sau autorizat trebuie sa emita pentru fiecare banda o
documentatie tehnica ce trebuie sa contina:
- denumirea si adresa producatorului sau reprezentantului sau autorizat;
- lungimea benzii livrate;
- masa medie pe metru liniar;
- tipul, simbolul sau alte date de identificare;
- executia si principalele dimensiuni;
- rezistenta la rupere la tractiune;
- tipul materialului utilizat (poliester, poliamida, etc)
- indicativul standardului utilizat.

122
LANŢURI
Sunt elemente flexibile de tracţiune utilizate la mecanismele cu funcţionare în condiţii
grele de lucru (temperaturi ridicate, suprasolicitări, lovituri, uzură de frecare şi coroziune).
LANTUL SUDAT DIN OTEL ROTUND

123
 Alcătuit din elemente succesive identice (zale) de formă ovală, confecţionate din oţel
rotund. Are următoarele elemente caracteristice:
-diametrul zalei lanţului, d;
-pasul lanţului, p;
-lăţimea zalei, B.

d
B

p + 2d

Lant sudat din otel rotund

Din punct de vedere al preciziei lanţurile pot fi:

-calibrate, p = ± 3 % d;
-necalibrate, p = ± 10 % d.
Din punct de vedere al mărimii pasului lanţurile pot fi:
-cu zale scurte p = (2,5…3) d;

124
 -cu zale lungi, p > 3d.
Lanţurile cu zale scurte se utilizează pentru instalaţiile de ridicat.
Lanţurile necalibrate se folosesc ca elemente de suspendare şi apucare, iar cele
calibrate pentru acţionare.

LANTURI CU BOLTURI SI ECLISE

Sunt folosite la instalaţii de ridicat cu viteze mici şi supuse eforturilor mari.
Sunt formate din plăcuţe (eclise), legate articulat prin bolţuri cu zale lungi sau
scurte.Prezintă avantaje faţă de cele sudate printr-o mai mare siguranţă în exploatare,
flexibilitate mărită, uzură de frecare mai mică.Ca dezavantaje amintim că nu pot prelua sarcini
decît într-un singur plan şi sunt sensibile la funcţionarea în mediu de praf.

L a n t c u e c l is e s i b o lt u r i - G a lle

Sunt organe pentru trasmiterea mişcării. După modul de construcţie pot fi:
– lanţuri cu zale sudate;
– lanţuri cu eclise şi bolţuri (Galle).
Lanţurile cu zale sunt construite din zale sudate din oţel rotund şi se caracterizează prin diametrul
sârmei din care se execută zalele, pasul şi lăţimea zalei. la macarale se folosesc lanţuri calibrate cu
zale scurte.
În comparaţie cu cablurile, lanţurile cu zale au avantajele:
– insensibilitate mai mare la căldură şi agenţi corozivi;
– flexibilitate mai mare, ceea ce permite folosirea unor roţi şi tamburi de diametru redus.
Ca dezavantaje, datorită cărora utilizarea este foarte redusă, menţionăm:
– siguranţă redusă în funcţionare, deoarece ruperea lui se face brusc, fără a determina ruperea
dinainte;
– durata de serviciu mai redusă, în aceleaşi condiţii, din cauza uzurii rapide la suprafaţa de
contact a două zale;
– greutate proprie mare;

125
 – funcţionarea neuniformă, cu şocuri;
– viteză de funcţionare redusă.
Lanţurile cu zale se scot din funcţiune în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice – Colecţia
ISCIR, atunci când:
– zalele sunt îndoite, deformate, turtite, alungite sau fisurate;
– s-a întins cu mai mult de 5% în raport cu lungimea sa iniţială sau cu o valoare mai mare decât
cea indicată de constructor;
– uzura, chiar a unei singure zale, în sensul micşorării diametrului, este egală sau depăşeşte 20%
din diametrul iniţial.
Lanţuri cu eclise şi bolţuri (galle) sunt executate din plăcuţe (eclise) identice din tablă de oţel,
articulate pe bolţuri la distanţă egală. după cum sunt construite pot fi: simple, având două rânduri de
eclise; duble, având trei rânduri de eclise; triple, cu patru rânduri de eclise.
Aceste lanţuri au o funcţionare sigură, liniştită, randamente bune în transmiterea mişcării,
dimensiuni reduse ale roţilor de antrenare.
Scoaterea lor din funcţiune se face în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice – Colecţia
ISCIR, atunci când:
– eclisele prezintă îndoiri sau lovituri;
– s-a rupt una din eclise;
– diametrul bolţurilor s-a micşorat cu sau peste 20% faţă de diametrul iniţial.
ÎNTREŢINEREA ZILNICĂ, VERIFICAREA PERIODICĂ, UZURA PERMISĂ
ŞI NEPERMISĂ A CABLURILOR ŞI LANŢURILOR, MOD DE EFECTUARE

În timpul exploatării, cablurile transmisiilor prin cablu şi de ancorare, precum şi lanţurile

transmisiilor prin lanţ se vor verifica periodic conform tabelului.

FELUL
PERIODICITATEA PERSONALUL CARE EXECUTĂ
verificării VERIFICĂRII VERIFICAREA
cilnic, la începutul fiecărui personalul de manevrare la macarale, stivuitoare,
verificarea schimb ascensoarele cu schimb şi ascensoarele pentru
aspectului şi şantierele de construcţii
fixarea capetelor cel puţin o dată la două
săptămâni şeful echipei de întreţinere a instalaţiei de ridicat
maistrul care răspunde de întreţinerea instalaţiei de
o data pe lună ridicat sau înlocuitorul său
verificarea
amănunţită a
la verificarea tehnică oficială a responsabilul cu supravegherea tehnică a
stării tehnice
instalaţiei de ridicat instalaţiilor de ridicat, autorizat de ISCIR

126
La verificarea cablurilor se va urmări existenţa următoarelor defecte:
– deteriorări (striviri, ruperi de toroane, aplatisări etc.) sau înnodări;
– sârme rupte, încrucişate sau fisurate vizibil;
– uzuri (provenite din exploatarea normală, din corodare datorită mediului în care funcţionează
instalaţia sau datorită influenţelor climatice).
Un cablu se scoate din funcţiune dacă:
– unul din toroane este deteriorat (rupt, strivit etc.) sau cablul prezintă gâtuiri, aplatisări sau
înnodări;
– sârmele încep să plesnească la intervale repetate pe întreaga lungime a cablului;
– sârmele din stratul exterior, pe o porţiune sau întreg cablul şi-au micşorat diametrul cu sau
peste 40% faţă de diametrul iniţial.
La verificarea lanţurilor se va urmări îndeosebi existenţa următoarelor defecte:
– deteriorări (îndoiri, turtiri, fisuri etc.);
– alungiri;
– uzuri (provenite din exploatarea normală, din corodare datorită mediului în care funcţionează
instalaţia sau datorită influenţelor climatice).
Un lanţ cu zale se scoate din funcţiune dacă:
– zalele sunt îndoite, turtite, alungite sau fisurate;
– s-a alungit mai mult de 5% în raport cu lungimea sa iniţială sau cu o valoare mai mare decât
cea indicată de constructor în cartea instalaţiei – partea de construcţie;
– uzura, chiar a unei singure zale, în sensul mişcării diametrului este egală sau depăşeşte 20% din
diametrul iniţial.
Un lanţ cu eclise şi bolţuri se scoate din funcţiune dacă:
– eclisele prezintă îndoiri, lovituri sau fisuri;
– s-a rupt una din eclise;
– diametrul bolţurilor este cu sau peste 20% mai mic decât diametrul iniţial.
Alungirile, precum şi uzurile la lanţuri se vor determina pe porţiunea de lanţ cea mai solicitată.
O funie se scoate din funcţiune dacă:
– toroanele îsi pierd forma lor rotundă;
– firele se rup şi se resfiră, destrămându-se pe suprafeţele de contact al toroanelor;
– interiorul funiei începe să putrezească
– secţiunea funiei ş-a micşorat cu sau peste 5% faţă de lungimea iniţială a benzii, indicată pe
plăcuţa de marcare.

127
CAPITOLUL 5

DISPOZITIVE DE PRINDERE A SARCINILOR

ORGANE ŞI DISPOZITIVE PENTRU SUSPENDAREA SI MANEVRAREA SARCINILOR

Suspendarea sarcinilor la maşinile de ridicat se face în general prin intermediul cârligelor sau ocheţilor. Se
folosesc cârlige simple forjate pentru sarcini foarte mici, mici, mijlocii şi mari (0,08–160 t), cârlige duble
forjate pentru sarcini mici, mijlocii şi mari (1–160 t), cârlige lametare simple pentru sarcini importante sau
periculoase mijlocii, mari şi foarte mari (10–200 t) şi ocheţi pentru sarcini foarte mari (peste 100 t).
Prinderea acestor organe la grupul mobil de role al palanului de ridicare se face în cadrul unui ansamblu
denumit muflă. Această prindere trebuie să le asigure mobilitate de rotaţie faţă de o axă verticală şi o
anumită mobilitate de rotaţie faţă de o axă orizontală, astfel încât operaţia de prindere a sarcinii să se facă
cu uşurinţă.
De regulă sarcinile nu pot fi atârnate direct în cârlig sau ochet. De aceea se utilizează fie
organe flexibile de legare, fie dispozitive auxiliare adecvate. Practica exploatării a demonstrat
că majoritatea accidentelor se datoresc unor prinderi defectuoase cu elemente improvizate. De
aceea se recomandă utilizarea dispozitivelor auxiliare. Prin aceasta creşte nu numai siguranţa,
dar şi productivitatea muncii, întrucât durata prinderii şi desprinderii sarcinii se reduc; de
asemenea prin folosirea unor dispozitive de suspendare adecvate, cu înălţime constructivă
minimă, se asigură utilizarea raţională a înălţimii de ridicare a macaralei.
CÂRLIGE FORJATE
FORMĂ, MATERIALE, EXECUŢIE.
cârligele forjate pentru instalaţii de ridicat sunt organe standardizate, astfel încât utilizatorului
nu îi revine decât sarcina de a alege tipul şi mărimea de cârlig potrivit sarcinii nominale şi
grupei de funcţionare care corespund condiţiilor de exploatare.
Forma şi dimensiunile caracteristice ale cârligelor simple sunt indicate în fig. , iar ale celor duble
în fig. Forma secţiunii este variabilă încât să aibă caracteristici de rezistenţă optime: tija – solicitată la
întindere – este cilindrică, iar partea curbă are o secţiune trapezoidală, adecvată solicitării compuse de
încovoiere, întindere şi forfecare. Cârligele simple se execută în 28 mărimi (notate 1...28) pentru
sarcini cuprinse între 0,08 şi 160 t, corespunzătoare grupelor de funcţionare M3...M8, iar cârligele
duble pentru sarcini între 1 şi 160 t, grupele de funcţionare M3...M8.

128
CÂRLIG SIMPLU, EXECUŢIE FORJATĂ

Porţiunea filetată a tijei serveşte la montaj în cadrul muflei. La modelele 1–13 se prevede filet metric, iar
la modelele mai mari (14–28) se prevede filet rotund. Opţiunea pentru filetul rotund este justificată prin
capacitatea superioară de rezistenţă a acestuia. Astfel, cercetările experimentale în regim de încărcare
pulsator au permis să se ajungă la concluzia că filetul rotund are o capacitate de rezistenţă de 1,5 ori mai
mare decât a filetului metric cu profil triunghiular şi de 1,8 ori mai mare decât a celui cu profil trapezoidal.

CÂRLIG DUBLU, EXECUŢIE FORJATĂ

Cârligele se execută din oţeluri calmate prin forjare în matriţă – modelele mici (1...16, respectiv
7…11), şi forjare liberă – modelele mari. Funcţie le marca de oţel utilizată şi proprietăţile obţinute
după tratamentul termic, cârligele se încadrează în două clase de rezistenţă notate P şi S conform tab.

CLASELE DE REZISTENŢĂ ALE CÂRLIGELOR FORJATE

129
 Clasa de rezistenţă
P S
Mărimile cârligelor
Cârlige forjate simple şi1–28
1–7 8–28
duble (toate)
1–10
Cârlige cu ochi 1–3 4–10
(toate)
Materialul R 52 32Cr10 (32C4) 33MoCr11 X

În urma tratamentului termic, adecvat mărcii de oţel utilizată, cârligele în stare finită trebuie să prezinte
următoarele caracteristici mecanice:
• rezistentă la oboseală la încărcare cu o forţă egală cu capacitatea de încărcare: 400 000 cicluri;
• să nu prezinte deformaţii permanente a deschiderii lor la încărcarea cu forţa de încercare;
• să nu prezinte început de ruptură sau deformaţii permanente atât de mari, încât să nu reţină sarcina, la
o suprasarcină egală cu dublul forţei de încercare.

Forţa de încercare este cuprinsă între 20 şi 13 ori capacitatea de încărcare.

CÂRLIGE CU OCHI: a – tip O; B – tip C

În afara cârligelor menţionate pot fi utilizate pentru instalaţii de ridicat şi cârlige cu ochi, concepute în
principal pentru lanţuri pentru legături. Aceste cârlige se realizează în două variante: tip O şi tip C.
Sunt confecţionate din oţel prin forjare în matriţă (v. tabelul). După forjare sunt supuse unui tratament
de normalizare. Se execută în 10 mărimi pentru sarcini cuprinse între 0,16 şi 25 t.

CÂRLIGE LAMELARE
130
Cârligele lamelare prezintă în raport cu cârligele forjate avantajul de a fi alcătuite din tole pentru care
se poate asigura o omogenitate superioară a structurii pe secţiune şi în consecinţă caracteristici fizico-
mecanice superioare celor ce pot fi realizate la cârligele masive. Din acest motiv se recomandă să fie
utilizate în cazul sarcinilor mari, importante sau periculoase. Se utilizează cu precădere în oţelării la
podurile rulante pentru manevrarea oalelor de turnare, întrucât s-a constatat o comportare mai bună în
condiţiile de expunere îndelungată la acţiunea temperaturii ridicate decât a cârligelor forjate. În acelaşi
timp prezintă dezavantajul că lamelele cârligului se execută prin decupare din foi de tablă, rezultând
cantităţi relativ mari de resturi.

CÂRLIG LAMELAR SIMPLU

Cârligele lamelare simple pentru oale de turnare sunt standardizate. Sunt prevăzute 17 mărimi pentru
sarcini nominale cuprinse între 10 şi 125 t. În alcătuirea lor intră (fig. V.4): 1 – lamelele;
2 – niturile de solidarizare, 3 – şaua de sprijin a sarcinii (a bolţului oalei de turnare), 4 – bucşa pentru
prinderea articulată a cârligului.
Lamelele cârligului se execută din table laminate şi recoapte. Se recomandă ca ele să fie astfel
croite încât axa cârligului să fie orientată după direcţia de laminare a tablelor. Tăierea se face cu
aparate de tăiere cu oxigen după un contur mai mare decât cel al lamelei în stare finită, astfel încât prin

131
îndepărtarea adaosului de prelucrare; prin polizare, să se elimine zona influenţată termic a procesului
de tăiere. Pot fi utilizate table de oţel cu granulaţie fină, de exemplu OCS 52.6a.
OCHEŢI
Pentru macarale cu capacitate de ridicare mare şi foarte mare (peste 80–100 t) se utilizează uneori ocheţi
pentru suspendarea sarcinilor (fig. V.5). Datorită formei lor închise, sub aceeaşi încărcare, starea de
tensiune în ocheţi este mai uşoară decât cea care se dezvoltă în cârlige, de unde rezultă avantajul unei
greutăţi mai mici. Acesta reprezintă argumentul principal pentru justificarea preferinţei, pentru astfel de
organe de suspendare. Dezavantajul ocheţilor constă într-o oarecare dificultate a suspendării sarcinii,
deoarece organele auxiliare de legare trebuie introduse prin interiorul ochetului.

OCHEŢI RIGIZI

Ocheţii rigizi se execută prin forjare liberă, dintr-o singură bucată de material. Se pot folosi aceleaşi
mărci de oţeluri ca şi în cazul cârligelor forjate. Se recomandă ca deschiderea unghiulară a ocheţilor să
fie 2γ = 30°...50°, celelalte dimensiuni care stabilesc proporţiile rezultă din figură.
Ocheţii articulaţi din punct de vedere constructiv prezintă avantajul unei execuţii mai comode. Sunt
alcătuiţi dintr-o traversă 1, patru bare laterale 2, tija centrală 3 şi bolţurile articulaţiilor. Traversa are în
câmp secţiune elipsoidală, barele au secţiune dreptunghiulară, iar tija circulară.

132
OCHEŢI ARTICULAŢI
MONTAJUL CÂRLIGELOR ŞI OCHEŢITOR
În cazul suspendării sarcinii pe o singură ramură de cablu se utilizează montaje de tipul celui din Se
folosesc cârligele fără tijă, tip O sau C, care se ataşează unei porţiuni de lanţ de 0,5–1 m. lungime cu
rolul de a asigura mobilitatea necesară manevrării cârligului. Lanţul se prinde la partea inferioară a
unei greutăţi de întindere care, la rândul ei, se ataşează cablului printr-un sistem cu papuc şi pană
înclinată. Greutatea adiţională are rolul ca în absenţa sarcinii să creeze o tensiune minimală în cablu,
necesară atât pentru împiedicarea ieşirii cablului din canalul rolelor dirijoare, cât şi pentru asigurarea
coborârii normale a cârligului gol. Se recomandă ca valoarea acestei greutăţi să se aleagă astfel încât
atunci când cârligul se află în poziţia limită superioară, în ramura de cablu care se desfăşoară de pe
tambur să se creeze un efort Smin > 100 mg, în care m este masa unităţii de lungime a cablului.

133
ECHIPAMENT DE CÂRLIG PENTRU RIDICAREA PE O SINGURĂ RAMURĂ DE CABLU
Montajul cârligelor şi ocheţilor la grupul mobil de role ale palanelor de ridicare se face în cadrul unui
ansamblu denumit muflă. Principala cerinţă impusă muflei este asigurarea mobilităţii de rotaţie a
cârligului (ochetului) după axa tijei sale, precum şi după o axă perpendiculară pe aceasta.
Complexitatea muflelor depinde de numărul de ramuri portante ale palanului (prin numărul de role
de cablu), iar construcţia lor depinde de destinaţie şi de condiţiile particulare de lucru. În funcţie de
aceşti factori, muflele pot fi clasificate în: mufle normale, mufle scurtate şi mufle speciale. Muflele
normale sunt utilizate de regulă la macaralele cu braţ basculant, în timp ce muflele scurtate sunt
folosite la macaralele rulante.
Muflele normale sunt alcătuite din: ansamblul rolelor de cablu 1, osia rolelor 2, tiranţii 3, traversa
cârligului 4, piuliţa 5, rulmentul axial 6, cârligul 7 şi – în cazul macaralelor cu înălţime de ridicare
134
mare şi foarte mare – greutăţile de lestare 8. Rolele sunt montate pe osia nerotitoare 2 prin intermediul
rulmenţilor radiali. Montajul pe bucşă de alunecare se practică din ce în ce mai rar. Montajul traversei
în cei doi tiranţi se face pe mici fusuri care îi asigură mobilitate de rotaţie în raport cu axa geometrică a
acestora, în timp ce sistemul piuliţă-rulment permite rotirea uşoară a cârligului faţă de axa lui verticală.
Împiedicarea piuliţei contra deşurubării trebuie făcută cu mijloace sigure. Se foloseşte frecvent
sistemul cu pană transversală. Carcasa de protecţie, atunci când există, se confecţionează din tablă şi
trebuie să împiedice pătrunderea prafului şi apei în interiorul muflei. Ea trebuie totuşi să fie prevăzută
cu orificii alungite care să permită trecerea ramurilor de cablu, iar la partea inferioară cu unul sau două
orificii pentru scurgerea apei pătrunse. Pentru evitarea ieşirii cablului din canalul rolelor sunt prevăzute
sisteme de protecţie.

MUFLE NORMALE

La muflă se mai ataşează de regulă o piesă adecvată 9, care acţionează dispozitivul limitator de sfârşit
de cursă a ridicării.

135
 Organele de rezistenţă ale muflelor, când nu se impun cerinţe speciale, se confecţionează din
următoarele materiale: osia rolelor din OL 50, tiranţii din OL 37 sau OL 52, traversa din OL 37 sau OL
50. Oţelurile trebuie să fie calmate, iar clasa de calitate 3 pentru mufle care echipează macarale care
lucrează în spaţii închise, şi clasa de calitate 4 pentru cele care lucrează în exterior.

Muflele scurtate au înălţimea constructivă mai mică decât a muflelor normale, prin urmare
determină un câştig în ceea ce priveşte înălţimea de ridicare. Acest avantaj devine deosebit de
important în cazul podurilor rulante şi al macaralelor capră, deoarece în primul caz înălţimea la care
trebuie montată calea de rulare poate fi corespunzător redusă, iar în al doilea, poate fi redusă înălţimea
picioarelor macaralei. În acelaşi timp aceste mufle sunt mai simple, întrucât rolele de cablu se
montează direct pe fusurile traversei cârligului. Singurul dezavantaj decurge din necesitatea ca
numărul de role de cablu să fie par.

Traversa cârligului este o piesă puternic solicitată; din cauza deschiderii mai mari, rezultă mai grea
decât traversa muflelor normale. Canalele de ungere se realizează în secţiunea axială orizontală, astfel
încât slăbirea secţiunii (reducerea modului de rezistenţă) să fie minimă.
Mufle diferite constructiv de cele două variante de bază se realizează fie în cazul unor sarcini
foarte mari, fie din anumite considerente funcţionale. Astfel se prezintă o soluţie constructivă în care,
în vederea atenuării şocurilor, între cârlig, piuliţă şi rulmentul axial pe de o parte şi traversa cârligului,
se intercalează un sistem cu două arcuri volute.

136
MUFLE SCURTATE

137
MUFLĂ DE 150 t PENTRU PODURI RULANTE METALURGICE

138
MUFLĂ CU NUMĂR VARIABIL DE ROLE DE CABLU

DISPOZITIVE AUXILIARE PENTRU PRINDEREA ŞI RIDICAREA SARCINILOR

Aproape în toate cazurile sarcinile nu pot fi prinse direct în cârligul macaralelor. Din acest motiv se
utilizează dispozitive auxiliare, detaşabile din cârlig, prevăzute cu organe adaptate apucării diferitelor
sarcini şi, de regulă, cu inel pentru suspendarea în cârlig.

139
Echipament de ridicare electro-hidraulic pentru manipulat diverse structruri
metalice de dimensiuni si greutati deosebit de mari. Portanta dispozitivului este
de 50.000 kg.

Dispozitiv special, automatizat, pentru ridicat containere

FRÂNGHII, CABLURI ŞI LANŢURI. Utilizarea frânghiilor este admisă numai pentru legarea
sarcinilor având suprafeţe uşor deteriorabile şi numai cu avizul responsabilului tehnic autorizat ISCIR.
Pot fi utilizate în acest scop frânghii din cânepă, prevăzute la capete – dacă este necesar –cu rodanţe.
Coeficientul de siguranţă minim admis în raport cu efortul de rupere este 10.
Cablurile de legături se execută în patru variante ale formei: inelare (varianta I), cu urechi fără
rodanţă (varianta U), cu urechi cu rodanţă (varianta R), cu urechi la un capăt fără, iar la celălalt cu
rodanţă (varianta UR). Variantele U, R şi UR se livrează fie cu capetele matisate, fie presate cu bucşe
de AlMg 2,5. Sunt utilizate cablurile duble construcţie normală 6x19, 6x37 şi 6x61, precum şi cele de
construcţie combinată 6x19 S, 6x31 S, 6x19 W şi 6x25 F. Cablurile cu rodanţe (tip R) pot fi dotate cu
cârlige cu ochi.
Sarcina maximă de utilizare a cablurilor pentru legături, definită ca efort de tracţiune maxim admis
în exploatare este funcţie de diametrul nominal al cablului utilizat şi este cuprinsă pentru cele 34
tipodimensiuni între 5 şi 200 kN. Coeficientul de siguranţă minim admis faţă de sarcina reală minimă
140
de rupere este de 5,5. Dacă sarcina este suspendată pe două sau mai multe cabluri, atunci se recomandă
ca unghiul între ele să nu depăşească 90°. Utilizarea la unghiuri peste 120° este interzisă.

CABLURI PENTRU LEGĂTURI: a – tip I pentru legături inelare; b – tip U pentru legături cu urechi;
c – tip R pentru legături cu rodanţe: d – tip UR pentru legături cu ureche şi rodanţă; e –
dispozitiv cu trei ramuri de cablu şi cârlige
Pentru manipularea sarcinilor se pot utiliza şi dispozitive cu una, două, trei sau patru ramuri de cablu.
Se execută în 16 variante funcţie de numărul de ramuri de cablu şi felul elementului de capăt. Fiecare
variantă se execută în 13 mărimi în funcţie de diametrul cablului (10...40 mm). Dispozitivele cu ramuri
de cablu unt alcătuite din zaua de prindere, cablul şi – la celălalt capăt – bucla, rodanţa, zaua sau
cârligul ochi. La dispozitivele cu 2, 3 şi 4 ramuri, acestea se ataşează la capătul superior la o za tip ou,
cu ajutorul căreia dispozitivele se atârnă în cârligul macaralei. Efortul nominal în ramură este
determinat cu un coeficient de siguranţă cs = 8 luând în calcul rezistenţa minimă de rupere a sârmelor
cablului σr = 1570 N/mm2.
Lanţurile pentru legături se execută în patru variante: cu una, două, trei şi patru ramuri. Aici este
reprezentată varianta cu două ramuri. Lanţurile pentru legături au în alcătuirea lor: 2 – cârlige ochi, 5,
6 – zale intermediare şi inele, precum şi 1 – lanţul propriu-zis. Se execută în 9 mărimi pentru sarcini
maxime de utilizare pe ramură cuprinse între 2,5 şi 85 kN. Recomandările de utilizare privind unghiul
între ramuri formulate pentru cablurile pentru legături, se păstrează şi pentru lanţuri. În plus se prescrie
o diminuare a sarcinii de utilizare ajungând până la 50% la exploatarea la temperaturi scăzute sau
ridicate.

141
Lanţuri pentru prinderea sarcinilor de cârligul instalaţiilor de ridicat

DISPOZITIVE FOLOSITE ÎN CONSTRUCŢII-MONTAJ. Înaltul grad de tipizare a elementelor

de construcţii a determinat tipizarea şi realizarea unor dispozitive adecvate care să corespundă
manipulării acestora în fazele de depozitare, încărcare–descărcare, transport şi montaj. La noi în ţară
proiectarea şi tipizarea dispozitivelor de ridicare folosite în construcţii a fost realizată de către
Institutul de proiectare pentru construcţii industriale (IPC). În cazul elementelor de construcţii şi în
mod deosebit al celor din beton armat, în plus faţă de cerinţele generale, la alcătuirea dispozitivelor
trebuie să se ţină cont de poziţia de depozitare sau transport din care elementele trebuie preluate şi
poziţia în care trebuie aduse în faza de montaj.

DISPOZITIVE TIP TRAVERSĂ PENTRU ELEMENTELE PREFABRICATE DIN BETON

ARMAT: a – dispozitiv tip U–115 pentru chesoane, ferme şi pane (2,5 t); b – dispozitiv tip
U–272 pentru grinzi (6 t);
c – grindă compensată pentru montajul fermelor (17,5 t)

Sunt prezentate dispozitive pentru manipularea stâlpilor din beton armat. Ele sunt astfel concepute încât
să preia stâlpii depozitaţi în poziţie orizontală şi să îi aducă în timpul ridicării în poziţie verticală. În acest
scop prinderea stâlpilor la dispozitiv este realizată articulat în punctele plasate între centrul de greutate şi
extremitatea superioară a stâlpilor. Pentru acesta stâlpii sunt prevăzuţi cu unul sau două orificii realizate
prin plasarea în cofrajul stâlpului a unei ţevi metalice, care rămâne înglobată în stâlpul finit.

142
DISPOZITIVE PENTRU MANIPULAT STÂLPI DIN BETON ARMAT: a – dispozitiv tip U–117
(3,5 t) şi U–118 (5,5 t); b – dispozitiv pentru montat stâlpi fără consolă tip U–119-0 (7 t); c
– dispozitiv pentru montat stâlpi cu consolă (17 t)
Cleşti au utilizare şi în alte domenii unde produse de dimensiuni mici se transportă pachetizat,
ambalat sau în lăzi. Ei se compun din ochiul 1 de ataşare la cârligul macaralei, tiranţii 2, braţele 3
articulate la traversa 4 şi bacurile 5. Cârligul 6 serveşte la blocarea dispozitivului în poziţie deschisă.
Condiţia de ridicare este ca, prin strângere, forţa de frecare produsă între bacuri şi sarcină să fie
superioară greutăţii sarcinii.

143
JUG DE DESCĂRCARE CU AUTOECHILIBRARE PENTRU ELEMENTE DIN BCA TIP UP–847
(2,7 t)

CLEŞTE DE APUCAT VERTICAL PLĂCI DE BCA TIP UP–846 (675 kg)

DISPOZITIVE DIVERSE. O serie de dispozitive cu utilizare mai largă sunt aratate mai jos. Dacă
cele două macarale nu au capacităţi de ridicare egale, cârligul traversei poate fi plasat excentric astfel
încât să împartă distanţa între cele două puncte de suspendare invers proporţional cu capacităţile de
ridicare ale macaralelor. Utilizarea dispozitivului este condiţionată de lucrul cu viteze de ridicare
sensibil egale şi în general cu manevrare supravegheată cu mare atenţie.

144
CLEŞTI: a – pentru buşteni; b –pentru palplanşe

Dispozitivele cu excentric sunt utilizate de regulă la manipularea pachetelor de tablă groasă.

DISPOZITIVE TIP FURCĂ: a – pentru baloturi de tablă; b –pentru tuburi din BA

145
TRAVERSĂ DE RIDICARE PENTRU LUCRUL SIMULTAN A DOUĂ MACARALE

DISPOZITIV DE RIDICARE CU EXCENTRIC PENTRU FOI DE TABLĂ

146
DISPOZITIVE CU EXCENTRIC PENTRU RIDICAREA FOILOR DE TABLĂ ÎN POZIŢIE
VERTICALĂ
a – cu un singur excentric; b – cu excentric şi pârghie de amplificare; c – cu două excentrice
DISPOZITIVE PENTRU SARCINI ÎN VRAC
Pentru manipularea sarcinilor în vrac, cum ar fi: clinkerul, calcarul, cărbunele, minereurile, sarea,
varul, nisipul, pietrişul, lemnele sub formă de bile, cerealele, şpanul, ţunderul etc. se folosesc
graifărele, benele, cupele, electromagneţii etc. Cu ajutorul lor materialele se descarcă din nave,
vagoane sau camioane şi se depozitează în hale, sau invers.
GRAIFĂRE
Graifărele sunt cupe cu închidere şi deschidere comandată, ataşate instalaţiilor de ridicat care servesc
la preluarea prin săpare a materialelor vărsate, la ridicarea şi descărcarea acestora în mijloace de
transport sau în grămadă. Orice graifăr are două mecanisme: mecanismul de închidere–deschidere a
cupelor şi mecanismul de ridicare–coborâre a graifărului.
147
 În funcţie de modul de amplasare a celor două mecanisme se disting două categorii de graifăre:
graifăre bicablu şi graifăre monocablu.
Graifărele bicablu sunt manevrate cu două mecanisme care pot fi gemene sau mecanisme cu
angrenaj planetar, amplasate de obicei pe un cărucior de sarcină (cazul podurilor rulante cu graifăr) sau
în casa maşinilor (cazul macaralelor portuare). În general macaralele cu graifăr bicablu sunt construite
să lucreze numai cu acestea, dar în cazuri speciale (de exemplu la macaralele portuare) graifărul poate
fi înlocuit de o traversă cu cârlig aşa încât macaraua poate fi folosită şi pentru descărcarea sarcinilor
unitare. În general graifărele bicablu echipează maşini de ridicat destinate să lucreze în cadrul unor
linii tehnologice.
Graifărele monocablu se suspendă prin intermediul unui cârlig şi au înglobat în construcţia
proprie mecanismul de închidere-deschidere. Aceste tipuri de graifăre se întrebuinţează la
acele maşini care deservesc atât descărcarea materialelor în vrac, cât şi descărcarea de sarcini
unitare.
După forma cupelor, ambele tipuri de graifăre pot fi:
– cu două cupe;
– cu mai multe cupe (graifăre polip);
– cu cupe speciale.
Graifărele cu cupe topa închid un anumit volum şi sunt destinate pentru manevrarea materialelor cu
granulaţie mai fină ca: nisip, pietriş, clinker, sare, ciment etc. Pentru materiale cu granulaţie ceva mai
mare, cele două cupe sunt prevăzute cu dinţi care se întrepătrund şi se folosesc la manipularea
pietrişului, minereului, cocsului etc.

CALCULUL VOLUMELOR PENTRU GRAIFĂRE BICABLU ŞI MONOCABLU

Graifărele cu mai multe cupe (polip) au de obicei un număr de 6–8 cupe care se închid şi se deschid
radial şi se folosesc pentru manipularea materialelor cu granulaţie mare: piatră, lemne de formă
neregulată etc. Cupele se pot deschide sincron sau pot să se închidă – în anumite limite –independent
pentru a se adapta formei materialului.
Graifărele cu cupe speciale sunt adaptate pentru diferite cazuri, cum ar fi de exemplu manevrarea

148
de lemn rotund (bile) aşezat în stive regulate.
În funcţie de densitatea materialului manipulat, graifărele pot fi:
– de tip uşor, pentru materiale cu ρ ≤ 1 t/ m3;
– de tip mediu, pentru materiale cu ρ ≤ 1,6 t/m3;
– de tip greu, pentru materiale cu ρ ≤ 2,5 t/m3;
– de tip foarte greu, pentru materiale cu ρ ≤ 4 t/m3.
Capacitatea graifărelor este standardizată în funcţie de tip: pentru graifărele de tip uşor şi mediu prin
volumul de apă V0 şi volumul de taluz V1, considerând unghiul de taluz φ = 10° la graifărele
monocablu şi φ = 30° la graifărele bicablu; pentru graifărele de tip greu şi foarte greu se consideră
numai volumul de apă V0. Felul cum se consideră volumele rezultă din fig. V.23.
Seria nominală de capacităţi pentru graifăre bicablu rezultă din tabelul V.2, iar pentru graifăre
monocablu din tabelul V.3.
CAPACITĂŢILE GRAIFĂRELOR BICABLU
Tipul graifărului Sarcina nominală
a utilajului
Uşor Mediu Greu Foarte greu de ridicat
Capaci- Masa Capaci- Masa Capaci- Masa Capaci- Masa
tatea graifăr tatea graifăr tatea graifăr tatea graifăr kN
3 3 3 3
m kg m kg m kg m kg
1,6 1600 1 1600 0,6 1700 0,4 1600 32
2,5 2500 1,6 2440 1,0 2500 0,6 2600 50
4,0 4000 2,5 4000 1,6 4000 1,0 4000 80
6,3 6200 4,0 6100 2,5 6250 1,6 6100 125
8 8000 5,0 8000 3,2 8000 2,0 8000 160
10 10000 6,3 10000 4,0 10000 2,5 10000 200
12,5 12500 8,0 12200 5,0 12500 3,2 12200 250
CAPACITĂŢILE GRAIFĂRELOR MONOCABLU
Tipul graifărului Sarcina nominală
a utilajului
Uşor Mediu Greu de ridicat
Masa Masa Masa
Capacitatea Capacitatea Capacitatea
3 graifăr 3 graifăr graifăr kN
m m m3
kg kg kg
0,6 400 0,32 490 0,2 500 10
1,0 1000 0,6 1040 0,32 1000 20
1,6 1600 1,0 1600 0,4 1700 32
2,5 2500 1,6 2440 1,0 2500 50

GRAIFĂRELE BICABLU. Tipurile constructive de graifăre bicablu, manevrate prin intermediul a

149
două mecanisme gemene sau cu reductor planetar, sunt: graifărele bicablu cu bare, graifărele
răzuitoare, graifărele foarfecă.
GRAIFĂRUL BICABLU CU BARE . Se compune din două semicupe 1, articulate între ele în
traversa inferioară 2; care susţine blocul de role inferioare 5. Cele două perechi de bare 3, articulate la
traversa superioară 4 şi la cupe, servesc la legătura dintre aceste două elemente. Tot în traversa
superioară este montat blocul de role superioare 6 şi prinderea cablurilor de ridicare 7. Pe rolele
superioare şi inferioare este înfăşurat, formând un palan, cablul de închidere 8.

GRAIFĂRUL BICABLU CU BARE

Modul de funcţionare al graifărului bicablu.
Graifărul gol deschis este coborât şi aşezat pe material. În acest scop greutatea graifărului gol este
repartizată numai pe mecanismul de coborâre-ridicare, cablurile de închidere-deschidere sunt libere
sau tensionate cu o forţă foarte mică, pentru a nu provoca închiderea cupelor. După ce graifărul gol
deschis a fost aşezat pe material, se porneşte mecanismul de închidere, în timp ce cablurile de
coborâre-ridicare sunt libere sau foarte puţin tensionate, astfel ca să permită afundarea graifărului în
material sub acţiunea greutăţii proprii. Graifărul se închide afundându-se în material. Cum forţa de
pătrundere în material este determinată de greutatea proprie, rezultă că graifărul trebuie să fie suficient
de greu pentru a se putea realiza o umplere eficientă.
După ce graifărul s-a închis, mecanismul de închidere lucrând în continuare, graifărul este ridicat
din material, fiind susţinut pentru un timp scurt numai de cablurile de închidere. În continuare este
pornit şi mecanismul de ridicare, care fiind descărcat demarează rapid şi la atingerea unei turaţii
apropiate de cea nominală preia aproximativ 50% din sarcină.

150
Pentru deschiderea graifărului plin se porneşte mecanismul de deschidere–închidere, mecanismul de
ridicare fiind oprit. Pentru un timp scurt întreaga greutate a graifărului se repartizează pe cablurile de
ridicare. Pe măsură ce graifărul se deschide, materialul se goleşte şi cablurile de ridicare ajung să
suporte din nou numai jumătate din sarcina totală, adică greutatea graifărului gol.

SCHEMA DE FUNCŢIONARE A GRAIFĂRELOR BICABLU

151
Analizând modul de funcţionare rezultă că repartiţia sarcinilor pe cabluri depinde de iscusinţa
macaragiului. În cazul când nu se iau măsuri speciale (limitator diferenţial, sistem de acţionare
reglată), cablurile şi mecanismele se dimensionează pentru sarcina totală. În cazul când există aceste
măsuri de repartizare a sarcinilor în mod automat, indiferent de abilitatea macaragiului, se admite
dimensionarea mecanismelor la 0,55…0,66 din sarcina totală în funcţie de eficienţa sistemului de
repartiţie a sarcinilor. (Se recomandă dimensionarea la 0,66 din sarcina totală pentru funcţionarea cu
limitator diferenţial şi cu valori mai mici în cadrul sistemelor de acţionare reglată).
Graifărul bicablu cu bare nu este potrivit pentru descărcarea din vagoane şi vase maritime sau
fluviale, întrucât în timpul pătrunderii în material poate deteriora structura de rezistenţă a acestora. De
asemenea în faza finală a descărcării, când grosimea stratului de material este mică, umplerea se
realizează defectuos, ceea ce duce la scăderea productivităţii. Deschiderea relativ mică a cupelor
prezintă inconvenientul că graifărul nu poate ajunge în toate colţurile magaziilor navelor, deci apare un
nou motiv de scădere a productivităţii. Motivele enumerate au făcut să fie dezvoltate alte tipuri de
graifăr bicablu, care să nu prezinte aceste dezavantaje.
GRAIFĂRUL RĂZUITOR . Un astfel de graifăr se compune din două cupe 1, articulate între ele în
traversa superioară 2. Deschiderea cupelor se realizează prin intermediul unor tije 3 având articulaţie
comună 4 şi articulate la cealaltă extremitate la câte o cupă. Pentru închiderea cupelor, între acestea
sunt montate unul sau două palane orizontale 5.

GRAIFĂR RĂZUITOR

152
Modul de funcţionare al mecanismelor este puţin diferit de acela al graifărului bicablu cu bare. Astfel,
unul din mecanisme denumit mecanismul de închidere-susţinere, care are cablul trecut peste rola 4 a
pârghiei genunchi, realizează deschiderea graifărului şi susţinerea lui pe tot parcursul deschiderii.
Celălalt mecanism, denumit mecanism de închidere graifăr are cablul trecut peste cele două palane
orizontale şi realizează închiderea graifărului, precum şi susţinerea lui în timpul ridicării.

GRAIFĂR RĂZUITOR CU O SINGURĂ ARTICULAŢIE ÎN TRAVERSA SUPERIOARĂ

Faţă de graifărul bicablu cu bare, graifărul răzuitor prezintă o serie de avantaje. Acestea sunt:
– graifărul deschis acoperă o suprafaţă mai mare, ceea ce permite adunarea materialului din toate
colţurile magaziilor; el poate fi introdus în poziţia închis prin chepenguri şi deschis sub puntea
vasului; în poziţia deschis gabaritul de înălţime este redus;
La închiderea graifărului acesta nu se mai afundă în material, ci execută o operaţie de răzuire, de
unde îi vine şi numele, fără a pune în pericol structura calelor de vas sau a vagoanelor; chiar în cazul
straturilor subţiri de material, umplerea se face în condiţii bune;
– graifărul poate fi făcut atât de uşor cât permit considerentele de rezistenţă şi rigiditate a cupelor.
Un dezavantaj al graifărelor răzuitoare îl constituie uzura mare a cablurilor în zona palanelor
orizontale, din cauză că acestea ajung în contact direct cu materialul din hală. Pentru a nu fi necesară
înlocuirea întregului cablu, porţiunea care trece peste palane este separată de restul cablului prin nişte
elemente speciale de îmbinare, care permit o înlocuire relativ rapidă a porţiunii uzate. Pentru a face
posibilă trecerea acestor elemente peste role, acestea au un profil special.

153
 Cupele graifărelor răzuitoare pot fi îmbinate în traversa superioară în două moduri: cu acelaşi bolţ ,
cu două bolţuri aşezate simetric .

GRAIFĂR RĂZUITOR CU DOUĂ ARTICULAŢII ÎN TRAVERSA SUPERIOARĂ

Acest din urmă sistem prezintă avantajul că graifărul are un grad de libertate mai mare, putându-se
adapta mai uşor la diverse obstacole, în special în cala vaselor (fig. V.29).

ADAPTAREA GRAIFĂRULUI RĂZUITOR CU DOUĂ ARTICULAŢII LA SPAŢII LIMITATE

GRAIFĂRUL FOARFECĂ . Denumirea îi vine de la forma constructivă şi modul de închidere.

Elementele constructive au fost definitivate în jurul anului 1970. Graifărul foarfecă se pretează în

154
special la descărcarea din nave a minereului de fier. Cupele articulate sunt prelungite cu două braţe 5,
între care este montat palanul de închidere 4. Traversa superioară 1 de dimensiuni reduse serveşte la
suspendarea şi legarea cablurilor de ridicare. Suspendarea cupelor de traversa superioară este realizată
prin patru cabluri 2 cu rol de tiranţi. Blocul de role de închidere este montat în cele două braţe
superioare în prelungirea cupelor 3.

GRAIFĂR FOARFECĂ

Graifărele foarfecă prezintă o serie de avantaje faţă de graifărele cu bare sau răzuitoare. Acestea sunt:
– raportul dintre greutatea proprie şi sarcina utilă este mai favorabil;
– lungimea de închidere a cablului este mai mică având drept consecinţă scurtarea ciclului şi
creşterea productivităţii;
– forţa de închidere creşte spre final în timp ce la graifărul cu bare descreşte;
– centrul de geutate la graifărul deschis este mai coborât decât la graifărul cu bare;
– cursa de închidere se apropie mai mult de o dreaptă decât la graifărul răzuitor şi cu atât mai mult
decât la grafărul cu bare; în consecinţă graifărul foarfecă adună mai uşor minereul în straturi
subţiri protejând în acelaşi timp structura de rezistenţă a magaziilor navelor;
– schimbarea cablurilor este mai simplă;

155
 – cablurile gaifărului foarfecă sunt mai protejate de ajungerea în contact cu materalul, în
consecinţă au o durată de viaţă mai mare în special faţă de cele ale graifărului răzuitor;
– graifărul foarfecă este mai stabil decât graifărul răzuitor în special la manipularea minereului în
bulgări, când acesta are tendinţa de a vibra, ceea ce duce la mărirea ciclului;
– având greutatea proprie mai mică, costul energiei pe tona de minereu descărcată se reduce.
Avantajele graifărului foarfecă rezultă din comparaţia dintre un graifăr cu bare, un graifăr răzuit cu
cablurile în diagonală, un graifăr răzuitor longitudinal şi un graifăr foarfecă, toate de aeeaşi sarcină de
50 t şi lucrând în aceleaşi condiţii de acceleraţie şi ciclu. Rezultă datele din tabelul V.4.
Alegerea tipului de graifăr depinde în general de trei factori, şi anume:
– tipul mecanismului de ridicat;
– natura materialului, granulaţia, densitatea, starea;
– situaţia locală (mărimea navelor sau vapoarelor, temperaturi, înălţimi, gabarite ale gurilor de
magazie etc.).
Astfel, de exemplu, pentru acelaşi descărcător de nave se recomandă un graifăr foarfecă pentru
minereu de fier şi un graifăr cu bare pentru cocs.
TABEL COMPARATIV AL TIPURILOR DE GRAIFĂR DE 50 t PENTRU MINEREU
Graifăr răzuitor
Caracteristici Graifăr cu bare Graifăr cu foarfecă
cu cabluri oblice longitudinal
Sarcina kN 500 500 500 500

Masa proprie t 25 23 21 18,5

Masa transportată t 25 27 29 31,5

Lungimea de închidere
≈13 ≈11 ≈11 ≈8
a cablului (m)
Productivitatea (t/h) 2250 2430 2610 3118
GRAIFĂRE POLIP. Se întrebuinţează pentru manipularea materialelor greu de apucat ca: pietre
mari, sfărâmături metalice, pământ cu vegetaţie, minereu, lemne în vrac etc.
Cupele au o bună mobilitate laterală, iar traversa inferioară se poate aşeza oblic faţă de traversa
superioară în funcţie de rezistenţa de pătrundere. Pentru a mări şi mai mult această mobilitate, cupele
pot fi prevăzute cu role individuale, fără a mai fi reunite în traversa inferioară. Datorită acestei prinderi
individuale, forţa de închidere este aceeaşi, indiferent de rezistenţa opusă de materialul apucat, iar
unele cupe pătrund mai mult, altele mai puţin, ceea ce permite o apucare mai sigură.

156
GRAIFĂR POLIP, CU CUPE CU MIŞCARE INDIVIDUALĂ

Schema de înfăşurare a cablului :partea de egalizare a cablului este înlocuită cu un lanţ Gall trecut
peste două role de diametru mic (în scopul reducerii gabaritului traversei superioare). Deplasarea
independentă a cupelor este limitată de un lanţ, care uneşte toate cupele. Dacă se depăşeşte o anumită
limită, lanţul – care în mod normai este destins – se întinde şi cupa rămasă prea mult în urmă este
închisă în mod forţat de celelalte.

SCHEMĂ DE ÎNFĂŞURARE A CABLULUI LA GRAIFĂRUL POLIP CU CUPE CU MIŞCARE

INDIVIDUALĂ

GRAIFĂRE PENTRU LEMNE. Pentru manevrarea materialului lemnos se utilizează graifăre la care
cupele au formă de cleşte . Datorită posiblităţii de deplasare în timpul închiderii a punctelor de
articulaţie "1" pe arce de cerc cu centrul în punctele "2", cupele descriu o curbă mai plată,
asemănătoare cu a graifărelor răzuitoare. Secţiunea graifărului este mărită în sus, pentru a putea
cuprinde materialul adunat.

157
GRAIFĂR PENTRU LEMNE
ALTE TIPURI DE GRAIFĂRE.

GRAIFĂR PENTRU STRUNJITURI METALICE (a); GRAIFĂR PENTRU SFECLA DE ZAHĂR

(b)

158
GRAIFĂR MONOCABLU DE 0,2 m3 CU DESCHIDERE PRIN TRAGERE

159
GRAIFĂR MONOCABLU CU DESCHIDERE PRIN AŞEZARE

160
 GRAIFĂR ELECTROHIDRAULIC CU CUPE ŞI BARE
Graifărul electrohidraulic de tip "geamantan" are doi cilindri montaţi orizontal. Acest tip de graifăr se
caracterizează printr-o înălţime constructivă redusă şi un centru de greutate plasat jos, aşa încât se
elimină pericolul răsturnării, deci este posibil lucrul în condiţii mai grele.
La graifărul electrohidraulic cu buzunare în traversa 1 este montat grupul electrohidraulic 2
compus din motor, cuplaj, pompă cu pistoane axiale, blocul de comandă şi rezervorul de ulei. Cilindrii
hidraulici 3 sunt articulaţi în traversă şi la cupele 5. Între cupă şi traversă mai sunt montate articulat
braţele 4, care au rolul de a transmite componentele forţelor de la cilindri, care nu servesc la închidere,
direct la traversă. În acest fel cupele pot fi făcute mai uşoare, întregul graifăr rezultând mai uşor.
Centrul de greutate al graifărului electrohidraulic cu buzunare este situat într-o poziţie favorabilă,
joasă, iar înălţimea constructivă este mai mică decât la tipurile anterioare.

161
GRAIFĂR ELECTROHIDRAULIC CU BUZUNARE
BENE ŞI GODEURI
Spre deosebire de graifăre, benele şi godeurile pot fi numai golite automat; în timp ce umplerea trebuie
asigurată prin alte mijloace, de exemplu din silozuri. Având în vedere că benele nu trebuie să pătrundă
în material la încărcare, ele sunt supuse la solicitări mult mai mici decât graifărele şi în consecinţă au o
construcţie mai uşoară, ceea ce măreşte capacitatea de transport.
Godeurile basculante se întrebuinţează când materialul de transportat se depune întotdeauna la
aceeaşi înălţime, de exemplu în grămezi de formă geometrică. Recipientul 1 având posibilitate de
basculare în jurul axei A–A este suspendat în cârligul macaralei şi blocat cu ajutorul zăvorului 2.
Centrul de greutate G al godeului încărcat este astfel ales încât acesta are tendinţa de basculare spre
golire. Prin desfacerea zăvorului 2 godeul se goleşte şi în această stare centrul de greutate fiind în G0 se
redresează automat şi revine în poziţia iniţială în care se blochează. Blocarea împotriva basculării
godeului plin se face manual sau prin lovire de un inel de golire. Umplerea este favorizată de forma
înclinată care permite aşezarea godeului la taluzul materialului care astfel poate fi uşor împins
înăuntru. Capacitatea godeurilor este cuprinsă între 0,5 şi 3 m3. Masa proprie este cuprinsă între
300...500 kg/ m3.

162
Fig. V.44. GODEU BASCULANT

BENĂ

Benele se compun din două semicupe, legate între ele printr-o articulaţie 1. Când articulaţia este prinsă
în cârligul macaralei, bena rămâne închisă. Dacă bena este ridicată de cârligele 2 suspendate de
traversa 3 şi se slăbeşte cablul de închidere 4 legat de articulaţia 1, bena se deschide şi se goleşte. În
timpul transportului benei încărcate, întreaga greutate este susţinută de cablul de închidere 4, în timp
ce cablurile de golire 5 sunt slăbite.
Pentru manevrarea benelor este necesar un mecanism de ridicare cu doi tamburi care au
posibilitatea de a executa mişcări de rotaţie relative, întocmai ca la mecanismele de graifăr.
Alte tipuri de bene au trape de golire de fund sau laterale. O benă cu trapă de golire de fund:
recipientul cu secţiune pătrată 1 este suspendat cu ajutorul ţevii 2, de cablurile de ridicare 3. Trapele de
fund 4 care se aplică pe cornierele 5 sunt ţinute închise prin intermediul barelor articulate 6 şi tija 7
ghidată în ţeava 2. Cablul de golire 8 este prins pe tija 7, prin intermediul unui ochi 9 şi a unui cârlig.

163
Închiderea se realizează prin întinderea cablului de golire, iar deschiderea prin întinderea cablurilor de
ridicare 3 şi slăbirea cablului de golire 8.

BENĂ CU TRAPE DE GOLIRE DE FUND

164
BENĂ CU TRAPE LATERALE

Trocile basculante, se agaţă în două cârlige de macara sau într-unul singur. În cazul a golirea se face
prin ridicarea cârligului auxiliar, în cazul b golirea se poate realiza prin lovire de tija 2 care provoacă
bascularea.
La un alt sistem, troaca este prevăzută cu un dispozitiv de ghidare în care alunecă o camă solidară
cu jugul de prindere. Troaca fiind aşezată orizontal, dacă jugul este ridicat în poziţie verticală, troaca
rămâne orizontală. Dacă troaca este aşezată orizontal şi jugul de prindere este lăsat în jos şi apoi
deplasat lateral, ca în poziţia punctată, cama poate aluneca pe un ghidaj înclinat şi provoacă răsturnarea
trocii. Toată manevrarea se poate face de la o macara cu un singur cârlig, fără a fi necesar alt personal
în afara macaragiului.

165
TROACĂ BASCULANTĂ: a – cu două cabluri; b – cu un cablu

TROACĂ BASCULANTĂ CU PÂRGHIE

Electromagneţi de ridicare
Pentru manipularea şi transportul materialelor feromagnetice sub diferite forme ca: brame, protile
laminate, table, sfărâmături de fontă, şpan etc., a căror manipulare cu alte mijloace (graifăre sau
dispozitive de legare) ar prezenta inconvenientul unei productivităţi mici sau ar fi periculoasă, se
întrebuinţează electromagneţi de ridicare. Prinderea sarcinii se realizează prin intermediul unuia sau
mai multor electromagneţi suspendaţi în cârligul mecanismului de ridicare sau de o traversă fixă sau
rotitoare. Datorită sistemului de prindere, realizat prin închiderea fluxului magnetic, rezultă o serie de
particularităţi proprii acestei categorii de macarale.
Se ştie că liniile magnetice de câmp sunt întotdeauna închise şi că datorită permeabilităţii diferite
în aer şi oţel, prin acesta din urmă, este necesar un număr de amperspire mai mic de aproximativ 3500
ori decât pentru trecerea unei linii de aceeaşi lungime prin aer. Din acest motiv liniile magnetice se
orientează de preferinţă prin oţel, atât timp cât nu apare fenomenul de saturaţie, rezultând în cazul

166
electromagneţilor, atragerea sarcinii. Forţa de atracţie depinde de traseul posibil al liniilor de câmp, şi
aşa se explică variaţiile foarte mari ale portanţei, care atinge valorile maxime pentru blocuri masive şi
table groase, valori mici pentru şpan şi valori foarte mici pentru deşeuri de fier vechi. Este necesar de
asemenea să se ţină cont că proprietăţile magnetice ale materialelor feroase scad cu creşterea
temperaturii. Deja peste 200°C această scădere este importantă, iar la 720°C ele se anulează.
TIPURI CONSTRUCTIVE DE ELECTROMAGNEŢI: electromagnetul rotund poate fi
considerat drept tipul clasic şi schema lui constructivă poate servi pentru aproape toate tipurile de
electromagneţi. în fig. v.50 este arătată o secţiune printr-un astfel de electromagnet. el se compune
dintr-o carcasă turnată sau sudată 1, servind pentru transmiterea fluxului şi în acelaşi timp ca protecţie
pentru bobina de excitaţie 2, confecţionată de obicei din aluminiu izolat cu răşini epoxidice, placa de
închidere 3, executată din material nemagnetic, de cele mai multe ori oţel cu mangan. această placă
este prinsă de polul central printr-un inel elastic 4 şi de polul exterior printr-un alt inel 5.
Electromagnetul este suspendat în mod normal prin intermediul a trei lanţuri 6, prinse la o
extremitate în urechi 7 fixate pe carcasă şi la cealaltă într-un inel comun 8, care se agaţă de traversă
sau de cârligul macaralei. Alimentarea electromagnetului se asigură prin intermediul unei prize
protejată cu un capac rabatabil 9.

ELECTROMAGNET DE RIDICARE

Construcţiile moderne de electromagneţi permit transportul materialelor în stare caldă până la

temperaturi de aproximativ 500 °C.
În afară de magnetul rotund, cu utilizări multiple, se mai construiesc magneţi rotunzi pentru
ridicarea bilelor de spart fontă, la care polul exterior şi interior sunt prelucraţi sferic, magneţi
dreptunghiulari, magneţi cu degete pentru transportul laminatelor, magneţi de dimensiuni mici, pentru
transportul tablelor etc.

167
TIPURI DE ELECTROMAGNEŢI

ELECTROMAGNET CU DEGETE

Tot pentru transportul laminatelor se pot folosi electromagneţii bipolari

168
PRINCIPIUL ELECTROMAGNETULUI BIPOLAR

Electromagnet dreptunghiular cu o întrebuinţare tot atât de universală ca şi a electromagneţilor rotunzi.

ELECTROMAGNET DREPTUNGHIULAR

169
ELECTROMAGNET DE DIMENSIUNI REDUSE PENTRU TRANSPORTUL TABLELOR

MONTAREA ELECTROMAGNEŢILOR PE TRAVERSĂ PENTRU TRANSPORTUL TABLELOR

LUNGI

Pentru a preveni desprinderea sarcinii la dispariţia accidentală a tensiunii, este necesar să se prevadă o
baterie tampon care să asigure alimentarea electromagneţilor pentru un timp minim de 10 minute. În
acest scop se utilizează de obicei baterii NiCd, care sunt mai robuste. Comutarea alimentării
electromagneţilor de la redresor la baterie prin intermediul unui întrerupător ultrarapid, nu a dat până
în prezent rezultate satisfăcătoare. Dispariţia tensiunii de alimentare de la redresor se indică de obicei
printr-un semnal optic sau acustic.
În circuitele de alimentare cu curent continuu ale electromagneţilor care nu sunt prevăzuţi cu
baterii tampon, pentru a preveni căderea sarcinii, nu trebuie utilizate culegătoare de curent.
Fac excepţie de la această regulă culegătoarele rotative de curent care au viteze mici de rotaţie

170
ale inelelor, suprafeţe mărite de contact la perii şi cel puţin două căi de trecere (perii) pentru
fiecare cale de curent.

CAPITOLUL 6

OBLIGAŢIILE MACARAGIILOR
Îndatoririle macaragiilor rezultă din prevederile prescripţiei tehnice PT R1-2010, ale
instrucţiunilor de exploatare, precum şi din instrucţiunile interne ale unităţii deţinătoare.
În exercitarea atribuţiilor sale, macaragiul are următoarele obligaţii principale:
1) să cunoască instalaţia pe care lucrează şi normele de exploatare ale
macaralelor, pe care să le aplice întocmai;
2) să cunoască şi să respecte codul de semnalizare;
3) să nu acţioneze nici un mecanism atât timp cât există oameni pe macara; în
cazul în care acest lucru nu poate fi evitat (de exemplu la unele lucrări de reglaj
sau de întreţinere), manevrele se vor executa sub directa supraveghere a unei
persoane desemnate în acest scop;
4) să ia în primire şi să predea serviciul prin notare în registrul de evidenţă a
supravegherii; dacă macaraua prezintă defecte care periclitează siguranţa în
funcţionare, macaragiul va opri instalaţia şi va anunţa pe conducătorul
procesului de producţie RSVTI, autorizat de ISCIR.
5) să aprindă luminile de balizare (la macaralele care sunt dotate cu asemenea
instalaţii) în caz de vizibilitate redusă precum şi noaptea;
6) să participe la lucrările de revizie, întreţinere şi reparaţie precum şi la toate
verificările care se fac la macaraua pe care o conduce;
7) să interzică accesul persoanelor străine în cabina de comandă sau pe
macara.
SARCINILE PRINCIPALE ALE MACARAGIULUI ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA
LUCRULUI sunt următoarele:
1.să nu se urce pe macara în stare de oboseală sau de ebrietate;
2.să se convingă că linia principală de alimentare se află sub tensiune; în caz că
întreruptorul general este deconectat şi asigurat cu un lacăt sau cu o inscripţionare avertizoare,
macaragiului nu-i este permis să-l conecteze fără avizul RSVTI şi fără a se pune de acord cu
macaragii celorlalte macarale de pe aceeaşi cale;
3.să verifice starea căii de rulare şi rigiditatea opritoarelor de la capete; la macaralele care
funcţionează în aer liber, trebuie să verifice dacă dispozitivele de blocare pe calea de rulare au
fost deblocate;
4.să instaleze automacaralele, macaralele pe pneuri sau şenile numai pe un teren
corespunzător (bine compactat, orizontal); la macaralele pentru care se prevede calarea, să se
execute această operaţie în mod corespunzător;
5.la urcarea pe scara de acces la cabină, să aibă ambele mâini libere;

171
 6.să verifice existenţa lubrifianţilor în locurile de ungere, conform indicaţiilor din schema
de ungere din cartea macaralei;
7.să verifice ca pe macara să nu se găsească obiecte aşezate liber;
8.să verifice starea, înfăşurarea şi fixarea cablurilor sau lanţurilor pe tamburi, role şi
ocheţi;
9.să verifice cârligul şi dispozitivele de prindere a sarcinii; în cazul cârligului susţinut pe
rulment axial, trebuie să verifice dacă acesta se roteşte uşor sau dimpotrivă, în cazul în care se
specifică astfel în cartea macaralei, dacă este blocat;
10.să verifice existenţa legăturii electrice la instalaţiile de protecţie împotriva tensiunilor
de atingere a şinelor de rulare şi a întregii instalaţii electrice a macaralei;
11.să verifice funcţionarea instalaţiilor de semnalizare, iluminat, aerisire şi climatizare;
12.să verifice la macaralele cu braţ variabil buna funcţionare a indicatorului sarcinii
maxime admise corespunzător deschiderii braţului;
13.să verifice dacă mecanismele de acţionare ale macaralei funcţionează în mod sigur, lin
şi fără vibraţii accentuate;
14.să verifice părţile componente ale macaralei, componentele de securitate şi îndeosebi
limitatoarelor de cursă şi frânele mecanismelor;
15.să nu pună în funcţiune macaralele cu braţ în imediata apropiere a conductoarelor
electrice aeriene sau în zona lor de influentă, decât în condiţiile prevăzute în prezenta
prescripţie tehnică;
16.în cazul când macaragiul constată un defect pe care nu-l poate îndepărta singur, nu va
pune în funcţiune macaraua ci va întrerupe curentul cu ajutorul întreruptorului general, pe
care-l va asigura contra reanclanşării nedorite şi va anunţa şeful secţiei de care aparţine în
scopul luării măsurilor necesare; după îndepărtarea defectului se va face o nouă verificare de
către macaragiu;
17.în cazul în care macaraua este deservită de doi sau mai mulţi legători de sarcină,
trebuie să se informeze la conducătorul procesului de producţie, înainte de a se urca pe
macara, care dintre aceştia este destinat să semnalizeze mişcările necesare;
18.să semnalizeze prin dispozitivul de semnalizare acustic, înainte de fiecare pornire sau
manevră a macaralei.
SARCINILE PRINCIPALE ALE MACARAGIULUI ÎN TIMPUL LUCRULUI
SUNT URMĂTOARELE:
1.să efectueze manevre numai pe baza comenzilor date în conformitate cu codul de
semnalizare de către legătorul de sarcină sau RSVTI; semnalul de oprire va fi luat în
considerare din partea oricărei alte persoane;
2.să nu transporte sarcina deasupra oamenilor;
3.la ridicarea sarcinilor, să nu depăşească sarcina nominală sau în cazul macaralelor cu
braţ variabil să nu depăşească sarcina maximă admisă pentru deschiderea respectivă a
braţului;
4.la ridicarea unor sarcini care depăşesc 50% din sarcina admisă, va executa în prealabil, o
ridicare de probă, la înălţimea de circa 100 mm de la sol, pentru a se convinge dacă frâna,
172
cablurile şi întreaga instalaţie rezistă normal, iar sarcina este corect legată şi bine echilibrată;
5.la funcţionarea macaralelor echipate cu graifăr, cu electromagneţi şi în general a celor la
care sarcina nu este legată de cârlig, în perioadele cu temperaturi scăzute, să nu se efectueze
mişcări de ridicare înainte de a verifica dacă sarcina nu este aderentă la sol sau nu s-a
compactat;
6.să urmărească să nu cadă cablul de pe rolă sau de pe tambur, de asemenea să nu formeze
7.să nu comande funcţionarea simultană a două mecanisme, la macaralele la care acest
lucru este interzis;
8.să nu deplaseze macaralele cu braţ având sarcina suspendată în cârlig, decât în condiţiile
prevăzute de constructor şi înscrise în cartea macaralei;
9.la deservirea unor macarale care lucrează la niveluri diferite, ale căror căi de rulare se
intersectează, precum şi la lucrul concomitent cu mai multe macarale cu braţ ale căror
câmpuri de acţionare se intersectează, macaragii vor respecta prioritatea fixată; între
gabaritele părţilor în mişcare vor păstra spaţii de siguranţă de cel puţin 500 mm şi vor
semnaliza intenţia de începere a mişcării precum şi că au luat cunoştinţă şi au înţeles intenţia
celorlalţi macaragii;
10.să nu transporte persoane cu cârligul macaralei sau alte dispozitive de prindere şi să nu
permită echilibrarea sarcinilor prin greutatea unor persoane;
11.să efectueze manevrele pentru deplasările pe orizontală a sarcinilor astfel ca acestea să
se afle la o distanţă de cel puţin 1 m faţă de obiectele aflate în raza de acţiune a macaralelor;
dacă la deplasarea sarcinilor pe orizontală se întâlnesc obstacole care nu pot fi evitate prin
ocolire, sarcinile vor fi ridicate deasupra lor la cel puţin 300 mm; nu se admite trecerea
sarcinilor peste maşini unelte, tuburi de oxigen, materiale explozibile, vehicule sau în general
peste acele obiecte a căror deteriorare reprezintă sau poate provoca pagube sau accidente;
12.să execute manevrarea macaralei astfel încât să se evite balansarea sarcinii şi
producerea şocurilor; în acest scop, se interzice acţionarea mecanismelor dintr-un sens într-
altul, fără a fi oprite în prealabil în poziţia “zero”; macaragiul trebuie să prevadă la executarea
comenzilor şi timpul necesar pentru frânarea completă;
13.să execute manevrele pentru deplasările mijloacelor de prindere a sarcinilor (cârlige,
graifăre etc.), cărucioarelor şi macaralelor în astfel de limite încât să nu fie necesar să
folosească limitatoarele de sfârşit de cursă;
14.să oprească din funcţiune macaraua dacă se aud zgomote anormale dacă limitatoarele
sau frânele nu acţionează în bune condiţii sau dacă constată orice alt defect care poate
periclita siguranţa în funcţionare;
15.să oprească funcţionarea macaralei dacă iluminatul la locul de muncă este insuficient
sau dacă vizibilitatea este împiedicată de fum, vapori, ceaţă, obiecte plasate între macaragiu şi
câmpul de acţiune al macaralei etc., dacă nu s-au luat măsuri suplimentare de siguranţă (de
exemplu transmiterea comenzilor prin intermediul unor persoane instruite în acest scop);
16.să oprească funcţionarea macaralei care lucrează în aer liber atunci când vântul
depăşeşte limita până la care funcţionarea macaralei este permisă şi să o ancoreze
corespunzător; dacă ancorarea se face de calea de rulare se va verifica, în prealabil, dacă şina
173
este fixată corespunzător;
17.să deconecteze imediat întreruptorul principal şi să aducă imediat toate controlerele în
poziţia “zero” în cazul unei întreruperi accidentale a curentului electric de alimentare;
18.să nu părăsească locul de lucru înainte de prezentarea schimbului; în cazul în care este
obligat să o facă, va aduce toate controlerele în pozitia “zero”, va deconecta întreruptorul
principal de alimentare, va închide cu cheia uşa cabinei sau, după caz, dispozitivul care nu
permite reconectarea întreruptorului principal, iar în cazul acţionării cu motor termic va opri
funcţionarea acestuia;
19.să nu permită nimănui să se urce pe macara atunci când aceasta este conectată la
circuitul electric de alimentare;
20.să utilizeze materialele şi echipamentul de protecţie prevăzute de normativele legale în
vigoare.
SARCINILE PRINCIPALE ALE MACARAGIULUI DUPĂ TERMINAREA
LUCRULUI SUNT URMĂTOARELE:
1.să descarce sarcina şi să ridice dispozitivul de prindere a sarcinii (cârligul, graifărul, traversa etc.) în
poziţia cea mai de sus, fără însă ca limitatorul de cursă să fie acţionat; dacă nu este posibilă coborârea
sarcinii suspendate, se va îngrădi locul de sub ea şi se vor instala plăci avertizoare corespunzătoare pentru
a se interzice accesul persoanelor;
2.să deplaseze macaraua la locul stabilit pentru repaus; macaralele care lucrează în
exterior se fixează pe calea de rulare fie cu cleşti de prindere, fie cu dispozitive de ancorare
sau de calare, pentru a se evita deplasarea datorită unui vânt puternic sau a unor trepidaţii;
macaralele turn sau în general macaralele cu braţ rotitor vor fi garate ca mai sus, însă cu
mecanismul de rotire a turnului sau a braţului nefrânat, pentru a permite rotirea liberă în caz
de vânt (braţul se va pune în giruetă);
3.să aducă în poziţia de oprire (poziţia “zero”) toate aparatele de comandă;
4.să deconecteze întreruptorul principal aflat pe macara;
5.să pună în funcţiune iluminatul de balizare, la macaralele prevăzute cu acest sistem;
6.să închidă cu cheia uşa cabinei de comandă; la macaralele care nu au cabină închisă, se
va închide cu lacăt sau cheie întreruptorul principal; la macaralele cu comandă de la sol va
asigura eliminarea posibilităţilor ca o persoană neinstruită să efectueze manevre cu macaraua
(existenţa unei chei de contact etc.);
7.în cazul când pe calea de rulare există numai o singura macara şi aceasta nu mai
funcţionează în schimbul următor, să deconecteze şi întreruptorul principal al liniei de
alimentare electrică şi să-l închidă cu lacăt sau cheie; la macaralele care funcţionează în
exterior, iluminatul de balizare trebuie să rămână conectat.

CAPITOLUL 7

SEMNALIZAREA COMENZILOR LA MACARALE

Comenzile date macaragiului în vederea executării lucrului cu macaraua sunt cuprinse în
,,Codul de semnalizare” conform prescripţiei tehnice PT R1-2010.
174
Cunoaşterea şi respectarea codului de semnalizare este prima obligaţie a macaragiului şi a
legătorului de sarcină.

CÂRLIG SUS! CÂRLIG JOS!

BRAŢUL SUS! BRAŢUL JOS!

MIŞCĂ ÎNCET! ROTEŞTE!

175
 ROTEŞTE! MIŞCĂ CĂRUCIORUL!

EXTINDERE BRAŢ TELESCOPIC! RETRAGERE BRAŢ TELESCOPIC!

MIŞCĂ MACARAUA! MIŞCĂ MACARAUA!

176
 OPREŞTE! OPREŞTE BRUSC!

FOLOSIRE MECANISM PRINCIPAL FOLOSIRE MECANISM AUXILIAR

CAPITOLUL 8

MANEVRAREA ŞI EXPLOATAREA MACARALELOR

MANEVRE PREMISE ŞI INTERZISE, CAUZELE DERANJAMENTELOR

Pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă, macaralele vor fi supuse unui regim

special de supraveghere, în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii tehnice şi ale
instrucţiunilor de exploatare elaborate de producător.
Unităţile care deţin şi/sau exploatează macarale sunt direct răspunzătoare pentru

177
funcţionarea acestora în condiţii de siguranţă.
În vederea aplicării prevederilor prescripţiei tehnice PT R1-2010, privind securitatea în
funcţionare a macaralelor, unităţile care deţin şi exploatează aceste instalaţii vor numi
personal tehnic, ingineri şi tehnicieni de specialitate, în raport cu numărul şi complexitatea
instalaţiilor, care vor fi autorizaţi ca RSVTI.
Personalul autorizat (RSVTI) răspunde împreună cu conducerea unităţilor menţionate de luarea
măsurilor pentru aplicarea prevederilor prezentei prescripţii tehnice privind securitatea în funcţionare a
macaralelor.
Pentru fiecare macara unitatea deţinătoare va întocmi un registru de evidenţă a
supravegherii în care macaragiii şi şeful echipei de întreţinere şi revizie sunt obligaţi să scrie
sub semnătură toate observaţiile avute asupra macaralei respective. De asemenea vor înscrie
sub semnătură remedierile care se execută ca urmare a observaţiilor precum şi descrierea
succintă a reparaţiilor.
Macaragiii vor consemna observaţiile avute la preluarea macaralei, în timpul lucrului
(dacă este cazul) şi la predarea macaralei sau la încetarea lucrului. Dacă nu au nimic de
semnalat, vor menţiona în scris acest lucru la preluarea şi la predarea macaralei.
Dacă legătorii de sarcină au observat defecţiuni la cablurile şi lanţurile de tracţiune sau
de legare sau un zgomot anormal produs de macara, vor nota aceasta în registrul de evidenţă a
supravegherii.
În registrul de evidenţă a supravegherii se vor înscrie, de asemenea, sub semnătură
dispoziţiile pentru oprirea macaralelor din funcţiune, ca urmare a unor deficienţe care
afectează siguranţa în funcţionare inclusiv natura deficienţelor respective.
Registrul de evidenţă a supravegherii se va întocmi după modelul dat în PT R1-2010 si
se va numerota, şnurui şi viza de către conducerea unităţii deţinătoare.
Registrul se va păstra în bune condiţii la macaraua respectivă. RSVTI va verifica şi
viza acest registru periodic, cel puţin o dată pe semestru.
NORME DE EXPLOATARE
Exploatarea (manevrarea) macaralelor trebuie să se facă în conformitate cu prevederile
prescripţiei tehnice, cu normele specifice de protecţia muncii, cu instrucţiunile de exploatare
specifice macaralei respective şi cu instrucţiunile interne elaborate de unitatea deţinătoare.
Este interzisă funcţionarea macaralelor în cazul în care componentele de securitate nu sunt
în stare perfectă de funcţionare sau nu îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute.
Macaralele nu pot funcţiona dacă zonele periculoase nu sunt îngrădite corespunzător sau
dacă organele de maşini în mişcare şi elementele neizolate aflate sub tensiune nu sunt prevăzute cu
apărători de protecţie.
Este interzisă blocarea întreruptoarelor simple sau automate prin împănare, legare sau prin
orice alte mijloace care să le scoată de sub controlul permanent al macaragiului. De asemenea, este
interzisă comanda prin butoane cu autoreţinere pentru acţionarea mecanismelor de ridicare,
deplasare, rotire sau basculare.
Este interzisă folosirea macaralelor pentru ridicarea unor sarcini mai mari decât sarcina
maximă admisă.
178
 Macaralele la care sarcina este limitată prin condiţii de formă sau de gabarit nu pot
funcţiona dacă nu sunt îndeplinite condiţiile respective.
La macaralele prevăzute cu mai multe mecanisme de ridicare (principal şi auxiliar), care în
conformitate cu prevederile prezentei prescripţii tehnice nu au prevăzut blocaj electric împotriva
acţionării simultane a ambelor mecanisme, sarcina totală manevrată nu va depăşi sarcina nominală
a macaralei.
La macaralele cu braţ cu deschidere variabilă nu se vor ridica sarcini mai mari decât
sarcinile maxime admise, corespunzătoare diagramei de sarcină.
Sarcinile care se ridică în mod frecvent pe şantierele de construcţii vor avea marcate vizibil
greutatea. Pentru restul cazurilor, dacă macaragiul nu cunoaşte greutatea sarcinii şi nici nu o poate
determina, va solicita conducătorului procesului tehnologic precizarea în scris a greutăţii sarcinii.
Este interzisă folosirea lanţurilor la temperaturi peste 200ºC, cu excepţia celor utilizate la
manipularea lingourilor la macaralele de forjare.
Ridicarea unei sarcini cu ajutorul a două macarale, care nu sunt cuplate mecanic şi electric,
se admite numai în mod excepţional în următoarele condiţii:
-la nici una din macarale să nu se depăşească sarcina maximă admisă;
-poziţia cablurilor de tracţiune să fie verticală;
-vitezele de ridicare să fie aceleaşi;
-manevrarea să se execute numai sub conducerea şi supravegherea atentă a RSVTI,
autorizat de ISCIR.
În condiţiile de mai sus, sarcinile cu forme neregulate, care nu au centrul de greutate în
centrul lor geometric, se pot ridica şi manevra cu ajutorul a două macarale numai dacă se foloseşte
un dispozitiv special construit, astfel ca sarcina să se repartizeze proporţional pe fiecare din cele
două macarale.
La ridicarea şi transportarea tuburilor cu gaze sub presiune (oxigen, dioxid de carbon,
acetilenă etc.) sau a recipientelor care conţin clor, acid sulfuric şi similare, se vor lua măsuri
speciale de protecţia muncii. Toate manevrele se vor executa sub supravegherea directă a unui
cadru tehnic care răspunde de acest transport.
Sarcinilor menţionate mai sus nu se vor ridica şi transporta prin legare directă sau
utilizându-se electromagneţi de ridicare, ci se vor folosi suporturi sau dispozitive speciale.
Viteza maximă pentru deplasarea macaralelor, de 50 m/min, este permisă în cazul
comenzilor de la sol, numai în condiţii optime de deplasare ale manevrantului (culoare de trecere în
permanenţă libere, fără cotituri bruşte, de lăţime suficientă, fără denivelări bruşte ale pardoselei, cu
o bună vizibilitate a întregului câmp de lucru etc.).
Este interzisă utilizarea macaralelor cu comandă de la sol la transportul de metal topit dacă
nu au fost proiectate şi construite special în acest scop.
Este interzisă funcţionarea macaralelor care lucrează în aer liber dacă viteza vântului
depăşeşte valorile admise (20 m/s la macaralele portal sau 15,6 m/s la celelalte macarale), precum
şi dacă temperatura este sub -20ºC.
Funcţionarea la temperaturi sub -20ºC este permisă numai dacă macaralele au fost construite
pentru funcţionarea în asemenea condiţii, fiind garantate în acest sens de producător.
179
 Dacă vizibilitatea este împiedicată de fum, vapori, ceaţă sau obiecte plasate între macaragiu
şi câmpul de acţiune al macaralei, se vor lua măsuri pentru transmiterea corespunzătoare a
comenzilor la macaragiu, fără de care macaralele în cauză nu pot funcţiona.
Macaralele prevăzute să lucreze calat vor funcţiona numai în aceste condiţii. Sub
braţele de calare se vor aşeza elemente de sprijin rezistente, care să nu se deplaseze în timpul
efectuării manevrelor şi care să aibă o suprafaţă astfel determinată, în funcţie de natura terenului,
încât să asigure funcţionarea în condiţii de siguranţă a macaralei.
Macaralele prevăzute să lucreze necalat vor funcţiona în condiţiile prevăzute în
instrucţiunile de exploatare ale producătorului.
Se interzice funcţionarea macaralelor cu braţ dacă în raza de acţiune a braţului se găsesc
conductoare electrice aeriene. În astfel de situaţii, conductoarele se vor îndepărta iar dacă acest
lucru nu este posibil se vor lua, după caz, măsurile necesare pentru:
-interzicerea intrării macaralei în zona periculoasă;
-blocarea posibilităţilor de rotire a braţului înspre zona respectivă, asigurându-se distanţa
minima de 1,5 m faţă de conductoarele neizolate, respectiv 1,2 m fată de conductoarele
izolate (pentru tensiuni până la 1000 V).
Dacă este necesar să se efectueze lucrări în zona de influenţă a liniilor de înaltă tensiune, se
vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura ca personalul, utilajul sau sarcina să nu se
apropie de piesele conductoare neizolate la o distanţă mai mică de:
-3 metri, pentru liniile la care tensiunea existentă între două conductoare este mai mica de
57000V;
-5 metri, pentru liniile la care tensiunea existentă între două conductoare este egală sau
mai mare de 57000 V.
Pentru stabilirea distanţelor efective, care trebuie să fie respectate, se va ţine seama, pe de o
parte, de toate mişcările posibile ale pieselor conductoare neizolate ale liniei, iar pe de altă parte de
mişcările macaralei, datorate unor balansuri, smucituri, ruperii eventuale a unui element sau căderii
sarcinii.
Macaralele cu braţ utilizate la lucrări ce se efectuează în vecinătatea zonelor de influenţă a
liniilor de înaltă tensiune de peste 6 kV, se vor echipa cu dispozitive de semnalizare a intrării
braţului macaralei în zona de influenţă respectivă. Macaralele la care dispozitivul de semnalizare nu
poate fi adaptat, nu pot fi folosite la astfel de lucrări.
În cazul montării unei macarale cu braţ la înălţime, fixarea ei pe eşafodajul demontabil sau
pe elementele fixe ale construcţiei se va face numai pe baza schemei de montaj. În asemenea
situaţii se va asigura atât stabilitatea macaralei prin mijloace corespunzătoare precum şi rezistenţa
eşafodajului sau elementelor construcţiei.
Pentru evitarea accidentelor la macaralele turn utilizate pe şantierele de construcţii se va
asigura între poziţia limită superioară a sarcinii şi cel mai înalt nivel de lucru un spaţiu liber de
minimum 2 m. Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită, un observator amplasat corespunzător
va fi prezent obligatoriu pentru a da semnalele necesare.
Macaralele prevăzute cu electromagnet de prindere a sarcinilor pot fi puse în funcţiune
numai după delimitarea zonelor periculoase în care este interzis accesul persoanelor şi după
180
prevederea de indicatoare de securitate referitoare la interzicerea accesului în zonele respective, în
condiţiile prevăzute în prezenta prescripţie tehnică.
Se interzice transportarea sarcinilor pe deasupra oamenilor, încăperilor locuite (imobile,
birouri etc.) sau halelor industriale date în funcţiune.
Se va limita corespunzător raza de acţiune a macaralelor astfel încât să se împiedice
transportarea sarcinilor peste încăperile locuite sau halele industriale chiar dacă traseul căii de
rulare nu poate evita aceste spaţii.
Exploatarea unor macarale în hale suprapuse se admite numai dacă proiectantul şi
constructorul halei garantează că planşeele au fost calculate şi construite corespunzător.
La ridicarea sau coborârea unei sarcini, care în timpul manevrei se poate lovi sau agăţa de
părţi ale macaralei sau de elemente situate în raza de acţiune a macaralei, aceasta trebuie să fie
condusă de la distanţă cu ajutorul unor frânghii sau alte mijloace, asigurându-se măsurile de
protecţia muncii pentru personalul care execută această manevră (instructaj special, interdicţia
staţionării în apropierea sarcinii etc.).
Se interzice utilizarea de elemente rigide (bare, pârghii, căngi etc.) pentru conducerea
sarcinii. Se exceptează încărcarea sau descărcarea materialelor sau obiectelor a căror masă nu
depăşeşte 50 kg, care pot fi conduse de la distanţă cu ajutorul unor căngi de lungime suficientă.
La manevrarea unei sarcini aflate în apropierea unui perete, stâlp, vagon, utilaj etc. nu se
permite prezenţa persoanelor între acestea şi sarcina suspendată.
Se interzice:
-folosirea macaralelor pentru târârea sarcinilor pe sol, dezbaterea prin lovire a pieselor în
turnătorii, smulgerea sarcinilor aderente la sol sau a altor elemente;
-ridicarea sau deplasarea sarcinilor atunci când cablul este în poziţie oblică;
-balansarea sarcinilor pentru a le aşeza într-un punct care nu poate fi deservit în mod
normal de macara;
-deplasarea macaralelor cu lanţurile, cablurile sau cârligele târâte pe sol;
-baterea sau scoaterea penelor de la prese, ciocane, maşini de forjat etc.;
-transportul persoanelor cu cârligul macaralei sau alte dispozitive de prindere (cutii, bene
etc.).
Macaralele cu braţ, pe şasiu de vagon de cale ferată sau pe autovehicule pe roţi sau şenile,
înainte de a se deplasa vor avea braţul aşezat în lungul căii pe care se efectuează deplasarea, cu
cârligul situat într-o poziţie care să asigure buna lui vizibilitate din cabina macaragiului, de
preferinţă în sensul de mers.
Nu se admite deplasarea acestor macarale în acelaşi timp cu rotirea braţului, în afară de
cazul când prin construcţie sunt destinate să lucreze în asemenea condiţii. În asemenea situaţii se va
face menţiunea respectivă în instrucţiunile macaralei. În curbe şi la macazuri viteza de deplasare va
fi redusă spre a se evita balansarea sarcinii.
Macaralele deplasabile pe căi de rulare fără şine vor fi conduse pe drumuri amenajate pentru
circulaţia vehiculelor, evitându-se unghiurile şi curbele bruşte, planurile înclinate, rampele care
prezintă pante pronunţate, pasajele care prezintă gabarite necorespunzătoare.
Deplasarea pe terenuri neamenajate pentru circulaţie se va efectua cu respectarea
181
prevederilor din cartea tehnică a utilajului, acordându-se o atenţie deosebită rezistenţei terenului,
corespunzător greutăţii sarcinii, vitezei de deplasare şi tipului roţii sau şenilei.
Macaralele acţionate prin motoare termice nu vor fi utilizate:
-în apropierea locurilor sau în încăperi cu praf, gaze sau vapori inflamabili, fără a fi
prevăzute cu dispozitive de protecţie corespunzătoare (parascântei, para-flăcări etc.);
-în interiorul încăperilor al căror volum sau a căror ventilare nu sunt suficiente pentru a
elimina pericolele pe care le prezintă gazele de eşapament, cu excepţia cazurilor în care
eşapamentul este prevăzut cu dispozitive eficace de epurare a gazelor.
Dacă mai multe macarale funcţionează la niveluri diferite, se va fixa o prioritate de manevră
şi se vor lua toate măsurile necesare pentru a se evita lovirea sarcinilor sau dispozitivelor de
prindere ale acestora de macaralele care circulă la nivelurile inferioare. Aceleaşi reguli se aplică şi
atunci când căile de rulare se intersectează, fiind situate la acelaşi nivel (inclusive pe sol). În toate
cazurile, trecerea macaralei care are prioritate va fi semnalizată prin semnale acustice sau optice.
De asemenea, se va stabili o prioritate de manevră şi în cazul macaralelor cu braţ care
funcţionează concomitent şi ale căror câmpuri de acţiune a braţelor se intersectează.
Se interzice intersectarea câmpurilor de acţiune ale braţelor cu ale contrabraţelor precum şi
ale contrabraţelor între ele.
În vederea evitării producerii de accidente, datorită organizării necorespunzătoare a locurilor
de muncă, unităţile deţinătoare de macarale vor întocmi instrucţiuni interne de exploatare pe baza
specificului locurilor de muncă, în care se vor preciza: înălţimea maximă a stivelor sau a
materialelor depozitate, modul de depozitare, locurile destinate depozitării, obligativitatea
amenajării şi întreţinerii corespunzătoare a căilor de acces şi a pardoselii, asigurarea de gabarite
corespunzătoare pentru căile de transport şi în general toate prevederile necesare pentru asigurarea
condiţiilor de protecţie a muncii.
Căile de acces la locurile de urcare pe macarale şi la întreruptoarele liniei principale de
alimentare situate în hală, trebuie să fie în permanenţă libere, neblocate prin nici un fel de
obstacole.
Este interzisă împrăştierea de nisip sau alte materiale pe şine în vederea preîntâmpinării
patinării la macaralele la care acestea servesc şi pentru legarea la pământ. Este de asemenea
interzisă ungerea suprafeţei superioare a şinei cu lubrifiant.
Căile de rulare ale macaralelor care se deplasează pe sol trebuie să fie aşezate pe o suprafaţă
de reazem care să prezinte o rezistenţă corespunzătoare garantării siguranţei în funcţionare a
macaralelor, indiferent de natura şi starea terenului. În tot timpul funcţionării macaralei, căile de
rulare trebuie să rămână orizontale şi cu firele paralele. Căile de rulare vor fi prelungite până
dincolo de opritoarele finale cu o lungime suficientă, pentru a asigura la atingerea opritoarelor o
repartizare normală pe sol a greutăţii macaralei încărcate cu sarcina maximă. Lungimea prelungirii
nu va fi în nici un caz mai mica de 1 m.
Pentru asigurarea împotriva deplasării macaralelor în zone periculoase, pe şinele de rulare
se vor instala opritoare. Determinarea punctelor în care urmează să fie fixate se va stabili cu avizul
RSVTI.
Locurile de muncă în care funcţionează macarale trebuie să fie bine iluminate în tot timpul
182
lucrului. Dacă iluminatul obişnuit este insuficient sau dacă prin trecerea macaralei se produce o
variaţie a iluminatului, macaraua trebuie să fie înzestrată cu mijloace proprii de iluminat,
utilizându-se surse de lumină neobositoare şi convenabil dirijate.
În cabina macaragiului se va prevedea în mod obligatoriu un instinctor pentru incendii.
Pentru încărcarea instinctorului se va avea în vedere toxicitatea anumitor produse şi pericolul pe
care îl prezintă utilizarea lor în spaţiu închis precum şi scopul pentru care poate fi utilizat.
La macaralele cu comandă hidraulică lichidul de lucru utilizat trebuie să-şi păstreze toate
proprietăţile în intervalul de temperatură cuprins între -20ºC şi +40ºC, să nu fie periculos din punct
de vedere exploziv, să nu fie toxic şi să nu ducă la coroziunea echipamentului.
Pe macara se admit numai cantităţi mici de materiale inflamabile sau combustibile de
întreţinere (cârpe, bumbac de şters, lubrifianţi). Aceste materiale se vor păstra exclusiv în cutii sau
vase de tablă fixate de construcţia macaralei şi care nu vor fi niciodată depozitate în cabina
macaragiului. Cârpele şi bumbacul de şters folosite se vor îndepărta imediat de pe macara.
Este interzis a se executa ungerea, curăţirea, întreţinerea sau repararea macaralelor în timpul
funcţionării lor.
Este interzisă rotirea liberă a manivelei la macaralele acţionate manual, la coborârea
sarcinilor.
După terminarea sau la întreruperea lucrului, sarcina nu trebuie să rămână suspendată. În
cazuri excepţionale, când nu e posibilă coborârea sarcinii, se vor lua măsuri de asigurare prin
îngrădirea locului de sub sarcină şi prevederea unor indicatoare de securitate şi după caz prin
sprijinirea sarcinii.
Nu este permis să se execute lucrări de montare, verificare, măsurare etc. la sarcina care este
suspendată în cârlig. Orice intervenţie asupra sarcinii se va face numai după coborârea ei şi
desfacerea din cârligul macaralei.
La urcarea sau coborârea pe scări, macaragiul sau personalul de întreţinere trebuie să aibă
mâinile libere. Pentru sculele sau obiectele necesare va fi utilizată o geantă specială, care se poartă
pe umăr sau care se ridică sau se coboară cu ajutorul unei frânghii. Este interzisă aruncarea oricărui
obiect de pe macara.
La exploatarea macaralelor cu acţionare manuală se vor respecta prevederile în legătură cu
efortul fizic, înscrise în normele de protecţia muncii.
Accesul pe macara este permis numai macaragiului şi persoanelor a căror activitate se
desfăşoară în legătură cu instalaţia respectivă (RSVTI, personalul de întreţinere, revizii şi reparaţii,
inspectori de specialitate etc.) şi care şi-au însuşit în prealabil instructajul privind lucrul pe
macarale.
Urcarea şi coborârea de pe macara se vor face numai prin locurile special destinate pentru
aceasta şi numai atunci când macaraua staţionează. În aceste locuri se vor amplasa indicatoare de
securitate cu inscripţionarea: ”Accesul permis numai persoanelor în drept”.
Accesul pe căile de circulaţie existente de-a lungul căilor de rulare ale macaralelor se va
face, de asemenea, prin locurile special amenajate în acest scop şi numai după ce macaragiul a fost
anunţat de persoana respectivă, iar acesta a confirmat că a înţeles ceea ce i s-a comunicat.
Accesul la căile de rulare care nu au căi de circulaţie laterale amenajate se poate face numai
183
în cazuri speciale, cu luarea unor măsuri suplimentare pentru prevenirea accidentelor şi anunţarea
prealabilă a macaragiilor care conduc macaralele în zona respectivă.
Toate locurile sau căile de acces la macara trebuie să aibă asigurate condiţii corespunzătoare
de iluminat.
Macaragiii, legătorii de sarcină sau alte persoane însărcinate să dirijeze mişcările macaralei
trebuie să cunoască codul de semnalizare pentru macarale, cu eventualele completări elaborate de
unitatea care le utilizează. La macaralele pe cablu, al căror loc de comandă este amenajat la o mare
distanţă faţă de locurile de muncă deservite şi nu se poate asigura o înţelegere corectă a comenzilor
se vor prevedea mijloace de telecomunicaţie (radiotelefoane, telefoane etc.).
Conducerile unităţilor deţinătoare şi ale celor ce folosesc macarale sunt obligate să
dispună măsuri şi să controleze respectarea lor, astfel ca întreg personalul implicat în
transporturile efectuate cu macaralele, să fie instruit şi să cunoască atât normele de exploatare
cât şi normele specifice de protecţia muncii.
Contragreutăţile macaralelor trebuie să fie asigurate împotriva căderii sau ieşirii
necontrolate din sistemul lor de prindere.
La podurile rulante cu grinzi de capăt circulabile, accesul de pe calea de rulare pe
podul rulant se va face numai în dreptul podestelor podului rulant.
Accesul pe platforme sau podeste se va efectua pe scări verticale sau înclinate.
La macaralele care circulă pe sol urcarea pe macara trebuie să fie posibilă în orice
poziţie.
Pentru a permite circulaţia macaralelor fără limitare a vitezei şi în deplină siguranţă,
elementele de construcţie, utilajele şi orice alte obiecte depozitate trebuie să se găsească în
afara gabaritului de liberă trecere şi cel mult până la limita acestuia.
Gabaritul de liberă trecere la macarale este reprezentat de conturul transversal limită în
plan vertical, perpendicular pe axa căii de rulare, în interiorul căruia nu trebuie să intre nici o
parte a construcţiilor şi instalaţiilor fixe.
La macaralele rotitoare, gabaritul de liberă trecere este determinat de conturul părţilor
fixe şi cel rezultat prin rotirea elementelor mobile aflate le distanţa maximă în plan,
perpendicular pe axul de rotire.
Spaţiul de siguranţă între gabaritul macaralelor şi gabaritul de liberă trecere trebuie să
fie lăsat liber.
Spaţiile de siguranţă minime care trebuie să fie asigurate sunt:
-spaţiul de siguranţă superior de 100 mm;
-spaţiul de siguranţă lateral de 100 mm;
-spaţiul de siguranţă pe orizontală de 400 mm;
-spaţiul de siguranţă inferior pe verticală de 200 mm.
În cazul prezenţei unor instalaţii montate în câmpul de lucru al macaralei se admite
ocolirea lor prin dirijarea sarcinii pe un traseu bine determinat prin interblocări electrice ale
cursei căruciorului.

184
ORGANIZAREA EXPLOATĂRII
CARTEA MACARALEI
Cartea macaralei -partea de construcţie şi de montaj ( dacă este cazul) şi anexele obligatorii
conţine următoarele:
-desenul tip de ansamblu;
-fişa (schiţa) de marcaje aplicate pe macara, pentru subansamble ( număr de fabricaţie, ponsoane
suduri,etc.);
-scheme electrice, hidraulice, pneumatice, etc.;
-scheme cinematice şi de ungere;
-diagrame de sarcină;
-calculul stabilităţii la răsturnare (după caz);
-instrucţiuni şi scheme pentru montaj;
-instrucţiuni pentru încercări şi exploatare;
-lista pieselor de schimb
Cartea macaralei –partea de exploatare, în care se completează procesele –verbale de verificare
şi inspecţie.
REGISTRUL DE EVIDENŢĂ A SUPRAVEGHERII MACARALEI
Pentru fiecare macara unitatea deţinătoare va întocmi un registru de evidenţă a supravegherii
în care macaragii şi şeful de echipă de întreţinere şi revizie sunt obligaţi să scrie sub semnătură toate
observaţiile avute asupra macaralei respective. De asemenea vor înscrie sub semnătură remediile care
se execută ca urmare a observaţiilor precum şi descrierea succintă a reparaţiilor.
Macaragii vor consemna observaţiile avute la preluarea macaralei, în timpul lucrului (dacă este
cazul) şi la predarea macaralei sau la încetarea lucrului. Dacă nu are nimic de semnalat va menţiona
în scris acest lucru la preluarea şi la predarea macaralei.
Dacă legătorii de sarcină au observat defecţiuni la cablurile şi lanţurile de tracţiune sau de
legare sau un zgomot anormal produs de macara vor nota aceasta în registrul de evidenţă a
supravegherii.
În registrul de evidenţă a supravegherii se vor înscrie, de asemenea sub semnătură dispoziţiile
care afectează siguranţa în funcţionare inclusiv natura deficienţelor respective.
Registrul de evidenţă a supravegherii se va întocmi după modelul prevăzut în prescripţiile
tehnice ISCIR –R1/2010, Anexa A, se va numerota ,semna şi viza de către conducerea unităţii
deţinătoare.
RSVTI va verifica şi viza acest registru periodic, cel puţin o dată pe luna.

CAPITOLUL 9

ÎNTREŢINEREA, REVIZIA, REPARAŢIA ŞI VERIFICAREA TEHNICĂ OFICIALĂ A

MACARALELOR

185
 Întreţinerea şi revizia periodică a macaralelor trebuie să fie executată de către o
persoana juridica autorizata de ISCIR, care dispune de personal calificat şi instruit în acest
scop compus din mecanici, lăcătuşi şi electricieni cu o practică de cel puţin 2 ani în meserie,
constituiţi în echipe conduse de personal de specialitate (tehnicieni, ingineri).
Pentru efectuarea operaţiilor de întreţinere şi revizie se determină starea tehnică a
macaralei şi principalele operaţii ce urmează a se efectua.
Periodicitatea şi volumul lucrărilor de întreţinere şi revizie se vor stabili în funcţie de
complexitatea macaralei, regimul de funcţionare şi condiţiile de mediu în care lucrează.
Întreţinerea cuprinde cel puţin următoarele operaţiuni:
a) curăţarea macaralei;
b) verificarea stării de uzură a lagărelor şi a bunei funcţionări a sistemului de ungere;
c) ungerea pieselor supuse frecării, conform schemei de ungere;
d) verificarea uzurii cablurilor sau lanţurilor de tracţiune şi a fixării acestora;
e) verificarea funcţionării componentelor de securitate şi reglarea acestora;
f) verificarea funcţionării mecanismelor macaralei;
g) verificarea elementelor de prindere sau de manipulare a sarcinii;
h) strângerea şi verificarea elementelor de îmbinare şi a articulaţiilor;
i) verificarea fixării tampoanelor şi a opritoarelor;
j) verificarea funcţionării sistemului electric de forţă, de comandă, de iluminare şi
semnalizare;
k) verificarea rezistenţei de izolaţie şi a rezistenţei prizei de legare la pământ a
echipamentelor electrice;
l) verificarea conexiunilor la aparate şi clemelor din dulapurile electrice şi din cutiile de
conexiuni;
m) verificarea stării căilor de rulare şi a roţilor de rulare;
n) verificarea funcţionării şi etanşeităţii circuitelor hidraulice şi pneumatice;
Prin revizie se asigură reglarea sau înlocuirea pieselor, aparatelor sau modulelor
înglobate în maşina de ridicat în scopul asigurării menţinerii macaralei în parametrii de
funcţionare în condiţii de siguranţă conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice.
Pentru prevenirea avariilor şi accidentelor la executarea lucrărilor de întreţinere şi
revizie se vor lua măsuri corespunzătoare, respectându-se în special următoarele:
-înainte de oprirea unei macarale, responsabilul cu supravegherea lucrărilor va
anunţa macaragiul în cauză cât şi pe cei de pe macaralele învecinate, stabilind şi locul de
staţionare; de asemenea, va fi anunţat şi electricianul de exploatare din locul respectiv de
muncă;
-înainte de începerea lucrărilor, macaraua va fi deplasată la locul de staţionare,
se va deconecta de la reţeaua de alimentare; în cazul în care este necesară prezenţa tensiunii
de alimentare se vor lua măsuri speciale de securitate;
-se vor lua măsuri pentru împiedicarea punerii în funcţiune accidentale a
macaralei;
-toate materialele necesare lucrărilor vor fi păstrate numai în cutii bine fixate pe
186
macara;
-după terminarea lucrărilor de întreţinere şi revizie se vor remonta toate
carcasele, apărătorile de protecţie, balustradele etc. şi se va verifica buna funcţionare a
mecanismelor, a dispozitivelor de securitate şi semnalizare, precum şi a aparatelor de
comandă;
-operaţiile executate şi durata acestora se vor consemna în registrul de evidenţă
a supravegherii macaralei sub semnătură;
-repunerea în funcţiune a macaralei se va face numai după finalizarea tuturor
lucrărilor şi după coborârea persoanelor de execuţie a lucrărilor.
REPARAREA MACARALELOR
Condiţia de bază pe care trebuie să o satisfacă repararea macaralelor este asigurarea
funcţionării în condiţii de securitate pe toată perioada de utilizare .
Repararea macaralelor trebuie să fie făcută de persoane juridice care dispun de
mijloacele tehnice corespunzătoare şi sunt autorizaţi de ISCIR in acest scop.
Reparatorul răspunde de alegerea corectă a procedeelor tehnologice de execuţie şi de
calitatea execuţiei şi a materialelor folosite, în conformitate cu prevederile prezentei
prescripţii tehnice, cu prevederile documentaţiei tehnice pentru reparare şi cu instrucţiunile de
reparare a macaralelor.
Autorizaţia de a repara macarale nu este necesară atunci când reparaţia se efectuează de
către producatorul acesteia.
La lucrările de reparaţii ale macaralelor trebuie să fie folosit personal calificat şi
instruit anume în acest scop.
La efectuarea lucrărilor de reparaţii ale macaralelor se vor lua măsuri corespunzătoare
pentru prevenirea avariilor şi accidentelor.
Repararea se execută conform instrucţiunilor date de producător în documentaţia tehnică a
macaralei, conform instrucţiunilor din documentaţia tehnică de verificări şi încercări tehnice
în utilizare pentru investigaţii/examinări cu caracter tehnic, conform documentaţiei tehnice de
reparare preliminară, după caz şi ori de câte ori se constată o defecţiune.
Prin reparare se asigură înlăturarea neconformităţilor/defecţiunilor constatate la o maşină
de ridicat în scopul aducerii acesteia la performanţele iniţiale prevăzute de producător în
documentaţia tehnică asigurându-se funcţionarea în condiţii de siguranţă a acesteia conform
prevederilor prezentei prescripţii tehnice.
Componentele de uzură se înlocuiesc la intervalele de timp stabilite prin instrucţiunile date
de producător în documentaţia tehnică a macaralei sau prin instrucţiunile date în documentaţia
tehnică de verificări şi încercări tehnice în utilizare pentru investigaţii/examinări cu caracter
tehnic, indiferent de starea de uzură din momentul înlocuirii.
Componentele de securitate defecte se înlocuiesc cu altele noi de aceeaşi tipodimensiune,
cu prezentarea declaraţiei de conformitate a producătorului acestora.
În cazul în care pe parcursul lucrărilor de reparare apar modificări faţă de documentaţia
tehnică preliminară de reparare acceptată de ISCIR, aceste modificări se avizează de RADTP
şi se transmit la ISCIR pentru acceptare. (Art. 68)
187
Lucrările de reparare care se verifică de către inspectorul de specialitate din cadrul
ISCIR, cu participarea RSVTI al deţinătorului/utilizatorului şi a RSL al persoanei juridice
autorizate pentru lucrări de reparare, sunt următoarele:
a) înlocuirea sau modificarea construcţiei metalice, refacerea sau remedierea îmbinărilor
sudate ale elementelor de rezistenţă;
b) transformarea de principiu a modului de acţionare a macaralei, ca de exemplu de la
acţionare electrică la acţionare hidraulică şi altele asemănătoare;
c) înlocuirea mecanismelor sau a elementelor lor componente din lanţul cinematic cu alte
tipodimensiuni, care diferă de cele prevăzute în documentaţia tehnică iniţială;
d) modificarea de principiu a schemei electrice, hidraulice sau pneumatice de acţionare;
e) înlocuirea totală a instalaţiei electrice, hidraulice sau pneumatice;
f) înlocuirea sau modificarea componentelor de securitate ale macaralei cu alte
tipodimensiuni, care diferă de cele prevăzute în documentaţia tehnică iniţială;
g) înlocuirea cu alte tipodimensiuni sau modificarea constructivă a căruciorului macaralei.
Repararea macaralei se face pe baza unei documentaţii tehnice preliminare de reparare
avizată de către RADTP.
(1) Documentaţia tehnică preliminară de reparare a macaralei trebuie să conţină cel puţin
următoarele:
a) desenul de ansamblu (unde este cazul);
b) breviarul de calcul de rezistenţă al elementelor portante;
c) documentaţiile tehnice pentru subansambluri sau alte dispozitive aferente macaralei ce
urmează să se înlocuiască, după caz;
d) planul de verificări şi încercări care se efectuează pe parcursul lucrărilor de reparare;
e) condiţiile tehnice de încercări pentru atestarea parametrilor (unde este cazul).
(2) În cazul în care pe parcursul efectuării lucrărilor de reparare apar şi alte neconformităţi
care nu au fost tratate în documentaţia tehnică preliminară de reparare, aceasta se completează
cu partea aferentă tratării acestor neconformităţi.

AUTORIZAREA DE FUNCŢIONARE
Macaralele pot fi puse în funcţiune numai după obţinerea autorizaţiei de funcţionare în
urma unei verificări tehnice efectuate în conformitate cu prevederile PT R1-2010.
Pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a macaralelor, beneficiarul de acord, după
caz, cu unitatea de montaj trebuie să solicite în scris la CNCIR, efectuarea verificării.
Totodată, va prezenta următoarea documentaţie:
Pentru obţinerea autorizării funcţionării maşinii de ridicat, deţinătorul/utilizatorul trebuie să
înainteze la CNCIR o cerere, însoţită de următoarele documente, după caz:
a) declaraţia de conformitate tip CE, întocmită de producătorul macaralei sau de
reprezentantul autorizat al acestuia, stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii
Europene, după caz;
b) documentaţia tehnică a macaralei, care trebuie să conţină, după caz, următoarele:
1) denumirea maacaralei, aşa cum este indicată pe aceasta;
188
 2) o descriere generală a macaralei;
3) caracteristicile tehnice ale macaralei:
I. sarcina maximă de utilizare şi, după caz, o copie a plăcii sau a tabelului cu sarcini;
II. reacţiunile din reazeme sau încastrări şi, după caz, caracteristicile căilor de rulare;
III. dacă este necesar, definirea şi mijloacele de instalare a contragreutăţilor;
4) conţinutul carnetului de urmărire a macaralei, dacă el nu este furnizat împreună cu
aceasta;
5) îndrumări pentru utilizare, în special pentru a remedia insuficienţa observării directe a
sarcinii de către personalul de deservire a macaralei;
6) dacă este necesar, un raport de încercări care prezintă încercările statice şi dinamice
efectuate de către sau pentru producător ori pentru reprezentantul său autorizat;
7) instrucţiunile referitoare la punerea în funcţiune şi utilizare a macaralei (inclusiv la prima
punere în funcţiune) pentru macaralele care nu sunt asamblate la sediul producătorului în
configuraţia în care urmează a fi utilizate;
8) planurile, schemele, descrierile şi explicaţiile necesare pentru utilizarea, întreţinerea şi
repararea macaralei, inclusiv pentru verificarea funcţionării corecte a acesteia;
9) o descriere a postului (posturilor) de lucru susceptibil (susceptibile) să fie ocupate de
către personalul de deservire a macaralei;
10) o descriere a utilizării normale a macaralei;
11) avertismentele referitoare la contraindicaţii legate de utilizarea macaralei care, din
experienţă, pot să existe;
12) instrucţiunile de instalare şi montare, inclusiv planurile, schemele şi mijloacele de
fixare şi descrierea şasiului sau a instalaţiei pe care macaraua urmează a fi montată şi în
vederea reducerii zgomotului şi vibraţiilor;
13) informaţiile legate de riscurile reziduale care subzistă în ciuda aplicării de măsuri de
integrare a securităţii în proiectarea macaralei şi dacă au fost adoptate măsuri de protecţie şi
măsuri de prevenire complementare;
14) instrucţiunile referitoare la instruirea personalul de deservire a macaralei precum şi
măsurile de protecţie care trebuie luate de către utilizatori, inclusiv, după caz, echipamentul
individual de protecţie care trebuie prevăzut;
15) caracteristicile esenţiale ale dispozitivelor de prindere ce pot fi montate pe macara;
16) condiţiile în care macaralele îndeplinesc cerinţa de stabilitate în timpul utilizării,
transportului, asamblării ori al dezasamblării, dacă acestea sunt scoase din funcţiune, sau în
timpul verificărilor ori defectărilor previzibile;
17) instrucţiunile care permit garantarea faptului că operaţiile de transport, manipulare sau
depozitare se pot realiza în condiţii de securitate, indicându-se masa macaralei şi a diferitelor
sale părţi componente, atunci când acestea trebuie să fie, în mod regulat, transportate separat;
18) modul de operare care trebuie urmat în cazul unui accident sau al unei defectări; în
cazul în care există probabilitatea producerii unui blocaj, modul de operare care trebuie urmat
pentru a permite deblocarea în condiţii de securitate;

189
 19) descrierea operaţiilor de reglare şi mentenanţă care trebuie efectuate de către utilizator,
condiţiilor de securitate, măsurilor de protecţie care trebuie să fie luate pe durata acestor
operaţii şi măsurilor de prevenire care trebuie să fie respectate;
20) specificaţiile referitoare la piesele de schimb care trebuie utilizate, dacă acestea
afectează sănătatea şi securitatea personalul de deservire macaralei.
Macaraua se supune urmatoarelor verificari si incercari tehnice:
a) verificări tehnice:
1) verificarea montării ansamblurilor şi subansamblurilor macaralei conform prevederilor
documentaţiei tehnice de însoţire şi prescripţiei tehnice PT R1-2010;
2) verificarea îmbinărilor nedemontabile ale structurii metalice;
3) verificarea integrităţii şi conformităţii constructive a structurii metalice;
4) verificarea amenajărilor care să permită accesul personalului pentru efectuarea lucrărilor
de reparare, întreţinere şi revizie;
5) verificarea respectării gabaritelor de liberă trecere şi a spaţiilor de siguranţă prevăzute;
6) verificarea echipării instalaţiei electrice cu dispozitive de protecţie şi cu inscripţionările
necesare;
7) verificarea fixării grinzilor căilor de rulare şi a sistemului de susţinere a acestora;
8) verificarea maşinii de ridicat pentru preîntâmpinarea uzurii şi pericolului de deraiere a
ansamblului roţi de rulare-cale de rulare;
9) verificarea existenţei componentelor de securitate prevăzute în documentaţia tehnică;
b) încercări tehnice:
1) încercări în gol, care se efectuează prin acţionarea mecanismelor macaralei, fără ca
macaraua să fie încărcată cu sarcină; cu această ocazie se verifică şi funcţionarea
componentelor de securitate, cu excepţia limitatorului de sarcină şi/sau de moment;
2) încercări în sarcină, care se efectuează atât static cât şi dinamic în condiţiile stabilite de
producător prin documentaţia tehnică (numai după ce încercările în gol au dat rezultate
corespunzătoare), astfel:
I. încercarea statică se realizează cu sarcina de încercare ridicată la circa 100 mm de sol,
timp de 10 minute. Calculul sarcinii de încercare trebuie să ţină seama de valorile
coeficientului de încercare statică astfel încât să se poată garanta un nivel adecvat de
securitate; coeficientul de încercare statică este 1,25 în condiţiile în care nu este precizat în
documentaţia tehnică a macaralei. Nu se admite nicio deformaţie remanentă a structurii
portante a macaralei.
NOTE:
1) Sarcina de încercare trebuie să fie constituită numai din greutăţi verificate metrologic sau
a căror masă este determinată cu instrumente de măsură verificate metrologic.
2) La încercarea podurilor rulante, acestea trebuie să se afle în dreptul stâlpilor de susţinere
a căii de rulare, iar sarcina trebuie să fie poziţionată la mijlocul deschiderii podului.
3) La macaralele care au două frâne încercarea statică se efectuează separat cu fiecare frână
în parte.

190
 4) La macaralele cu braţ, încercarea statică se efectuează atât la raza minimă cât şi la raza
maximă, sarcina de încercare fiind sarcina maximă admisă pentru poziţiile respective.
5) Pentru macaralele, la care se poate modifica lungimea braţului sau înălţimea turnului,
încercarea se efectuează cu sarcina nominală menţionată în documentaţia tehnică pentru
varianta respectivă.
6) La macaralele deplasabile pe căi de rulare fără şine, înainte de efectuarea încercărilor
statice se respectă următoarele:
a) poziţionarea pe o suprafaţă dură şi orizontală cu abateri maxime de +/- 5%;
b) utilizarea dispozitivelor de calare (stabilizatoare) astfel încât roţile să se elibereze de
sarcină;
c) realizarea unei orizontalităţi cu abateri maxime de +/- 0,5%.
7) La macaralele deplasabile pe căi de rulare cu şine, se efectuează încercarea statică şi
măsurarea săgeţii la sarcina nominală, cu următoarele precizări:
a) săgeata elastică măsurată trebuie să se încadreze în limita admisă, conform
documentaţiei tehnice; în cazul în care nu se face o asemenea precizare în documentaţia
tehnică, măsurarea săgeţii nu este obligatorie;
b) la macaralele cu două sau mai multe mecanisme, care nu pot funcţiona simultan, se
efectuează încercarea statică şi măsurarea săgeţii la sarcina nominală numai pentru
mecanismul principal;
c) la macaralele cu două sau mai multe mecanisme, care pot lucra simultan, se efectuează
încercarea statică şi măsurarea săgeţii la sarcina nominală prin suspendarea sarcinii în toate
cârligele sau în dispozitivele de prindere;
d) la macaralele care au grinzile principale rezemate în două locuri şi consolă, se efectuează
încercarea statică şi măsurarea săgeţii la sarcina nominală atât la mijlocul deschiderii cât şi în
poziţia extremă a sarcinii pe consolă.
II. încercările dinamice se realizează cu sarcina maximă de utilizare multiplicată cu
coeficientul de încercare dinamică numai dacă macaraua s-a comportat corespunzător la
încercarea statică, măsurarea săgeţii şi încercarea de etanşeitate, după caz. Coeficientul de
încercare dinamică este egal cu 1,1 în condiţiile în care nu este precizat în documentaţia
tehnică a macaralei.
Încercarea dinamică se efectuează numai dacă circuitul de comandă al maşinii de ridicat
permite mai multe mişcări simultane în condiţiile cele mai defavorabile.
Se interzice acordarea autorizaţiei de funcţionare în următoarele cazuri:
-cartea macaralei şi documentaţia de montaj lipsesc sau sunt incomplete;
-componentele de securitate lipsesc, nu funcţionează sau funcţionează
defectuos;
-frânele mecanismelor funcţionează defectuos;
-protecţia împotriva tensiunilor de atingere nu este asigurată, creând pericol
de electrocutare;
-lipsesc sau nu funcţionează dispozitivele de semnalizare, optice sau acustice;
-instalaţia electrică este executată defectuos, prezentând pericol de
191
electrocutare;
-modul de fixare al elementelor de rezistenţă, cablurilor, lanţurilor, cârligelor
sau altor dispozitive de prindere a sarcinii nu este corespunzător, putând conduce la
producerea de avarii sau accidente;
-se constată fisuri în suduri sau la grinzile macaralei;
-sunt slăbite sau lipsesc niturile sau şuruburile de la îmbinările principale ale
construcţiei metalice;
-există deformaţii permanente, vizibile cu ochiul liber, la construcţia
metalică;
-la încercările statice se produce o săgeată elastică mai mare decât cea
admisă;
-la încercările la care a fost supusă macaraua nu s-au obţinut rezultate
corespunzătoare;
-şina căii de rulare are suprafaţa de contact deteriorată, are porţiuni rupte sau
este uzată în aşa fel încât buza roţii de rulare calcă pe eclisele de fixare a şinei;
-calea de rulare prezintă şerpuiri, denivelări, pante sau lipsă de paralelism peste
limitele admise;
-stabilitatea macaralei nu este asigurată sau macaraua prezintă oscilaţii sau
trepidaţii periculoase, fie chiar numai din cauza căii de rulare;
-instalaţia hidraulică prezintă scăpări de fluid;
-cablul, în două sau mai multe ramuri, de la mecanismul de ridicare al cârligului
se roteşte, înfăşurându-se o ramură peste cealaltă;
-contragreutăţile nu corespund sau nu sunt bine fixate;
-instalaţia hidraulică prezintă scăpări de fluid.
De asemenea, nu se acordă autorizaţia de funcţionare dacă se constată la verificare
orice alte deficienţe care pot genera avarii sau accidente.

CAPITOLUL 10

AVARII SI ACCIDENTE
În cazul avariilor care determină oprirea din funcţiune sau funcţionarea în condiţii de
nesiguranţă a unei macarale, precum şi în cazurile de accidente provocate la macara, persoana
fizică sau juridică care deţine/utilizează macaraua are obligaţia de a opri din funcţionare
macaraua şi de a anunţa de îndată ISCIR despre producerea evenimentului; cu această ocazie
se anunţă cel puţin următoarele date: numele şi prenumele şi funcţia persoanei care anunţă,
modul în care poate fi contactat în vederea unor eventuale date suplimentare, data, ora şi locul
producerii avariei/accidentului, tipul macaralei, urmările avariei/accidentului.
Persoana fizică sau juridică care deţine/utilizează macaraua care a suferit avaria sau la
care s-a produs accidentul are următoarele obligaţii de îndeplinit, prin RSVTI:
a) să ia măsurile necesare pentru ca starea de fapt produsă de avarie sau în timpul
accidentului să rămână nemodificată până la sosirea inspectorilor de specialitate din cadrul
192
ISCIR, cu excepţia cazului în care situaţia respectivă ar constitui un pericol pentru viaţa şi
sănătatea persoanelor;
b) să ia toate măsurile de asigurare a condiţiilor de securitate;
c) să izoleze pe cât posibil zona de lucru a macaralei avariate sau la care s-a produs
accidentul;
d) să întocmească un raport cu situaţia tehnică a macaralei imediat după avarie/accident,
care include şi fotografii ale macaralei avariate, precum şi intervenţiile efectuate până la
sosirea inspectorilor de specialitate din cadrul ISCIR;
e) să pună la dispoziţia inspectorilor de specialitate din cadrul ISCIR autorizarea
funcţionării macaralei (cartea ISCIR) precum şi raportul de mai sus în cazurile justificate.
Inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR întocmesc procesul-verbal de constatare a
avariei sau accidentului şi de oprire din funcţiune a macaralei.
Macaraua care a suferit avarii în urma cărora s-a determinat oprirea din funcţionare,
trebuie să fie supusă unor investigaţii/examinări cu caracter tehnic (în vederea evaluării stării
tehnice a acestora), efectuate conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice şi ale
prescripţiilor tehnice aplicabile.
(2) Investigaţiile/examinările cu caracter tehnic nu sunt necesare în măsura în care persoana
fizică sau juridică deţinătoare/utilizatoare renunţă la utilizarea macaralei avariate şi decide
scoaterea din uz şi casarea acesteia.
Obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice/ juridice autorizate, conform Legii nr. 64/
2008
Persoanele fizice sau juridice autorizate conform prevederilor prezentei legi au următoarele
obligaţii şi responsabilităţi, după caz:
a) să presteze activităţile pentru care au fost autorizate, în limita competenţelor şi în
condiţiile pentru care sunt autorizate;
b) să pregătească şi să asigure condiţiile pentru realizarea verificărilor tehnice a
instalaţiilor/echipamentelor;
c) să folosească în lucrările aferente activităţilor pentru care au fost autorizate, potrivit
prevederilor prescripţiilor tehnice, tehnologii de sudare stabilite prin proceduri de
sudare aprobate de ISCIR, sudori autorizaţi ISCIR, precum şi personal autorizat
ISCIR, care execută examinări prin mijloace sau metode nedistructive;
d) să întocmească documentaţia prevăzută de prescripţiile tehnice şi să o pună la
dispoziţia deţinătorului/utilizatorului odată cu predarea/recepţia
instalaţiei/echipamentului;
e) să informeze imediat producătorul sau deţinătorul/ utilizatorul despre orice
neconformitate constatată;
f) să asigure realizarea lucrărilor de revizii, precum şi activităţile de reparaţii şi
întreţinere, la termenele scadente;
g) să monteze şi/sau să instaleze instalaţii/echipamente numai dacă este emis şi se
respectă avizul obligatoriu de instalare.

193
Obligaţiile şi responsabilităţile deţinătorilor/utilizatorilor de instalaţii/echipamente,
conform Legii nr. 64/ 2008
Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează o instalaţie/echipament are următoarele
obligaţii şi responsabilităţi conform prescripţiilor tehnice:
a) să solicite şi să obţină avizul obligatoriu de instalare;
b) să solicite şi să obţină autorizaţia de funcţionare iniţială sau reautorizarea;
c) să ia măsurile necesare şi să se asigure că instalaţia/echipamentul este
utilizată/utilizat în condiţii de siguranţă, prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi
întreţinerii de către persoane autorizate, conform instrucţiunilor tehnice ale
producătorilor;
d) să asigure existenţa, la fiecare loc de muncă, a instrucţiunilor tehnice specifice
pentru utilizarea în condiţii normale a instalaţiei/echipamentului şi a documentelor
cuprinzând măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi dereglări ale
instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor în care aceasta/acesta este
înglobată/înglobat;
e) să folosească pentru utilizarea instalaţiei/echipamentului numai personal de
deservire autorizat;
f) să asigure supravegherea şi verificarea tehnică în utilizare a
instalaţiilor/echipamentelor.
- (1) Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează instalaţii/echipamente prevăzute
în anexa nr. 2 pct. 1-4 şi în anexa nr. 3 pct. 1-3 şi 8 are obligaţia să le înregistreze la
ISCIR, să ţină evidenţa centralizată a acestora şi să comunice la ISCIR orice
modificare intervenită în situaţia tehnică sau juridică a acestora, în conformitate cu
prevederile prescripţiilor tehnice.
(2) Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează instalaţii/echipamente prevăzute la
alin. (1) are obligaţia să asigure operator autorizat, responsabil cu supravegherea şi
verificarea tehnică în utilizare a instalaţiilor/echipamentelor, denumit RSVTI, conform
prescripţiilor tehnice.
Prescripţia tehnică PT R1-2010 - Masini de ridicat (macarale, mecanisme de ridicat,
stivuitoare, platforme autoridicatoare si platforme ridicatoare pentru persoane cu
dizabilitati, elevatoare pentru vehicule si masini de ridicat de tip special)

AVARII SI ACCIDENTE PETRECUTE LA MACARALE

• In timpul manevrei de ridicare cu o macara turn, a unei sarcini in greutate de 5,6t, la o

deschidere de 18,1 m, in momentul in care sarcina, formata dintr-o targa, se afla deasupra
terasei blocului, s-a produs ruperea unui montant(spate drept) al tronsonului de baza al

194
 turnului, ruperea urmata de deformarea altor elemente portante ale constructiei metalice
ale macaralei, ceea ce a dus la rasturnarea ei.Cauzele care au generat avaria se datoresc
ridicarii unei suprasarcini, respectiv de 5,6 t in loc de 4,8 t conform diagramei de lucru la
deschiderea respectiva, precum si nefunctionarii limitatorului de sarcina;
• Dupa ridicarea unei greutati formate din doua panouri de prefabricate(2x3600 kg) la o
inaltime de 7 m, cu o macara turn tip Bocsa de 110 tm de 5,5 t la raza de 10 m si 20 m,
macaragiul a efectuat o manevra de rotire.Cand bratul a ajuns in pozitie perpendiculara
pe axa caii de rulare , macaraua s-a rasturnat, accidentand macaragiul.Acest accident a
fost posibil datorita nefunctionarii limitatorului de sarcina, permitand ridicarea unei
suprasarcini(7200 kg), precum si sistemelor de prindere necorespunzatoare ale panourilor
de prefabricate, care prin desprindere au produs un soc, care combinat cu suprasarcina
din carlig, a dus la rasturnarea macaralei;
• Macaragiul unei macarale de tip Bocsa de 40 tm , fiind in stare de ebrietate,avand
limitatorul de moment al macaralei defect si calea de rulare denivelata, in timpul
functionarii pe un santier de constructii a avariat macaraua prin rasturnare astfel:dupa
ridicarea unei sarcini, formata dintr-o lada metalica plina cu mortar in greutate de
aproximativ 4 t , la o raza de actiune a macaralei care permite ridicarea unei greutati de
numai 3 t a efectuat translatia si rotirea macaralei;la inceperea rotirii aceasta si-a pierdut
stabilitatea rasturnandu-se peste o cladire in constructie.Indisciplina macaragiului8,
nefunctionarea limitatorului de moment si calea de rulare denivelata, au condus la
rasturnarea macaralei , ce a avut ca urmare deformarea turnului si a bratului, ruperea unui
ax si deteriorarea partiala a cladirii in constructie, cu pagube materiale importante;

195
• Deplasand automacaraua tip K-162 de 16 t la un nou punct de lucru cu bratul ridicat si
suportii de calare indreptati, macaragiul a efectuat manevrele de rotire si coborare a
bratului, atingand firul unei retele electrice neizolate de 20 kV, avand drept urmare
electrocutarea a trei persoane-macaragiul plus doi muncitori care ridicau suportii de
calare. Manevrele efectuate de catre macaragii in apropierea unei retele electrice sub
tensiune sunt interzise de prescriptiile tehnice R1-Colectia ISCIR, daca macaraua nu este
echipata cu dispozitive de semnalizare a intrarii bratului macaralei in zona de influenta
respectiva. Se precizeaza ca macaralele la care dispozitivul de semnalizare lipseste sau nu
poate fi adaptat, nu pot fi folosite la lucrari care se efectueaza in vecinatatea zonelor de
influenta a liniilor de inalta tensiune de peste 6 kV;
• Dupa ridicarea de pe remorca cu ajutorul unei automacarale de tipul AM 5-2 R, intr-un
depozit de materiale, a unui balot de fier beton in greutate de circa 3,5 t , macaragiul, la
comanda legatorului de sarcina, a efectuat manevra de rotire spre dreapta.Datorita ruperii
sudurii ce face imbinarea intre placa de sprijin a mecanismului de rotire si platforma

196
 rotitoare, angrenarea pinionului motor cu coroana dintata s-a intrerupt, iar calarea fiind
facuta pe un teren inclinat, in loc ca macaraua sa faca miscarea comandata a inceput sa se
roteasca invers, spre stanga si pierzandu-si stabilitatea s-a rasturnat.Sarcina aflata in
carlig a cazut peste alte legaturi de fier beton, iar capetele acestora au lovit legatorul de
sarcina, care se afla in apropiere, accidentandu-l.Cauzele avariei si accidentarea
legatorului de sarcina s-au satorat deficientelor de executie a sudurii, calarii
necorespunzatoare a macaralei, balansului produs de sarcina in timpul rotirii libere, care
au contribuit la scoaterea macaralei din diagrama de sarcina si rasturnarea acesteia;

• La terminarea lucrului din ziua precedenta, controlerul mecanismului de rotire nu a fost

pus pe pozitia de oprire de catre macaragiu.A doua zi, macaragiul , fara a se urca in
cabina sa verifice aparatura de comanda, a actionat macaraua de la sol prin apasare
directa cu mana pe contactorul general de la panoul electric.Datorita pozitiei macaralei,
avand spatiul dintre picior si platforma rotitoare redus, cat si a controlerului lasat pe
pozitia de lucru, macaraua a efectuat miscarea de rotire spre stanga si a prins pe
macaragiu intre piciorul macaralei si platforma rotitoare, strivindu-l;

• Deoarece unul dintre carucioarele mecanismului de translatie al unei macarale turn tip

197
 Bocsa de 40 tm a deviat de pe calea de rulare, macaragiul a incercat aducerea in pozitia
normala a piciorului prin ridicarea acestuia cu ajutorul unei macarale turn tip ZB-120.
Capacitate de ridicare a macaralei turn ZB-120 este de 4 t, fata de o sarcina de 10 t ce
revine pe piciorul macaralei turn tip Bocsa.Datorita suprasolicitarii si nefunctionarii
limitatorului de moment, s-a produs avarierea bratului, trepiedului de varf, contrabratului,
tronsonului al doilea al turnului si al cabinei superioare a macaralei turn ZB-120. Cauzele
care au generat avaria s-au datorat , in principal, ridicarii unei sarcini peste capacitatea
admisa de diagrama de lucru si nefunctionarii limitatorului de moment;

• Dupa ridicarea unei sarcini de pe un trailer formata din 16 colaci de fier beton cu macara
de tip Bocsa de 110 tm, la circa 4m inaltime si rotirea bratului cu 150 grade, in momentul
cand bratul se afla perpendicular pe calea de rulare, macaraua si-a pierdut stabilitatea si s-
a rasturnat, producand accidentarea macaragiului si avarierea instalatiei.Cauzele care au
generat avaria si accidentul sunt: ridicarea unei sarcini de 7,5 t fata de capacitatea
macaralei de 5,5 t, nefunctionarii limitatorului de sarcina, necunoasterea de catre
personalul de deservire a greutatilor de manevrat si folosirea de personal pentru legarea
sarcinii si semnalizare, neinstruit si neautorizat in acest scop;

• In timpul montajului unei macarale turn (80/100 tm) bratul a cazut, iar prin dezechilibrare
turnul s-a smuls din pivoti si cazand pe spate a deformat contrabratul.De asemenea s-a
avariat bratul automacaralei K-162, cu ajutorul careia se efectua montajul macaralei
turn.Caderea bratului se datoreaza smulgerii penei de fixare a cablului prin
suprasolicitarea acesteia, ca urmare a unei manevre gresite.Pierderea stabilitatii prin soc a
provocat iesirea de pe pivoti si deformarea contrabratului.In carcasa locasului din care s-a
smuls pana s-au constatat defecte ascunse de turnare.Urmarile avariei au fost foarte mari
si constau din deformarea bratului si contrabratului, a prelungitorului, ruperea unui pivot
si deformarea altuia de la carucior, precum si deformarea bratului automacaralei;

198
• Dupa ridicare cu o macara turn tip Bocsa de 40 tm, a unei sarcini in greutate de 3,59 t la o
raza de 20,5 metri, ceea ce reprezinta o suprasarcina de 76 % peste sarcina nominala, s-a
efectuat rotirea macaralei.Cand bratul a ajuns in pozitia perpendiculara pe calea de rulare,
macaraua s-a rasturnat cu sarcina in carlig peste blocul aflat in constructie.Avaria a fost
posibila datorita nefunctionarii limitatorului de moment, permitand ridicarea unei
suprasarcini de 3,59 t;

199
 • In timpul ridicarii cu un pod rulant de 5t a unei sarcini de 7580 kg s-a rupt cablul de
tractiune, iar prin caderea sarcinii la sol a fost accidentat mortal un muncitor. Avaria cu
accident s-a datorat nefunctionarii limitatorului de sarcina care a favorizat ridicarea unei
sarcini cu peste 50% mai mare decat sarcina nominala

Inadirea lanturilor, cablurilor vor produce accidente

200
MOD DE PRINDERE CARLIGE

201
202
203
CAPITOLUL 11

MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE AVARIE/ACCIDENT

Prin masuri de prim ajutor se inteleg primele ingrijiri urgente care se dau unui
accidentat inainte de sosirea organelor sanitare sau de a fi transportat la un asezamant
spitalicesc, unde i se va acorda asistenta medicala calificata.
Primul ajutor se acorda la locul unde se gaseste accidentatul, iar prima obligatie a
fiecarui salvator este aceea de a asigura securitatea victimei, de a elimina orice cauza imediata
care ar putea actiona in defavoarea ei.
In cazul existentei unor victime primul ajutor se acorda in ordinea gravitatii:
a) extrema urgenta-accidentatii cu stop cardio-respirator, hemoragii mari, hemoragiile
organelor interne, plagi cu hemoragii arteriale, unde nu se poate aplica garoul (gat,
subsuoara, etc.), traumatisme cranio-cerebrale, stare de soc, etc.
b) urgenta intaia–accidentatii carora li s-a aplicat garoul cu plagi abdominale mari,
memebre distruse, sunt in stare de inconstienta
c) urgenta a doua–accidentatii cu traumatisme cranio-cerebrale de bazin insotite de
fracturi si leziuni ale organelor interne (creier, maduva spinarii, organele din
abdomen), fracturi deschise, hemoragii
d) urgenta a treia–accidentatii cu alte tipuri de traumatisme (fracturi mici inchise, rani
putin adanci)
Posibilele afectiuni ce pot aparea la locul de munca si care necesita acordarea primului
ajutor sunt:
- stopul respirator si reanimarea cardio-respiratorie
- socul
- lesinul
- plagile (rani, leziuni)
- hemoragiile
- fracturile
- traumatismele articulatiilor (entorse, luxatii)
- traumatismele cranio-cerbrale
- arsurile
- electrocutarea
Primul ajutor în caz de răni, hemoragii, fracturi, arsuri, leşin şi electrocutare se acordă
după cum urmează:

204
 Stopul respirator şi reanimarea cardio-respiratorie
Victima este căzută la sol, cu gura încleştată. Nu se constată mişcări respiratorii, nici la
nivelul toracelui, nici la nivelul abdomenului. Respiraţia artificială trebuie să înceapă imediat
(dacă este lipsit de oxigen o perioadă mai mare de 4 minute creierul poate fi afectat definitiv).
Primele gesturi trebuie să încerce să elibereze căile aeriene respiratorii superioare. Se
deschide larg gura, se trage limba afară, se îndepărtează eventualii corpi străini care se pot
afla în fundul gâtului. Se aplică una dintre metodele directe de respiraţie artificială “gură la
gură” sau “gură la nas” (ele nu se vor utiliza dacă accidentatul a fost intoxicat cu gaze şi
vapori, existând pericolul intoxicării şi a salvatorului).
Atunci când executaţi respiraţia artificială “gură la gură” asiguraţi-vă că sunt deschise căile
respiratorii şi apoi:
- Vă aplecaţi peste accidentat, îi strângeţi nările între degetul mare şi arătător, pentru a
preveni pierderile de aer;
- Inspiraţi adânc, deschideţi gura larg, plasaţi-o deasupra gurii accidentatului (peste
care aţi aşezat o batistă), realizând o bună etanşare şi suflaţi în gura acestuia.
- După fiecare insuflare ridicaţi gura de pe faţa accidentatului, pentru a permite aerului
să iasă.
- Pentru a asigura un ritm de insuflare corespunzător, veţi număra 1, 2 în timpul în care
trageţi aer în piept şi 3,4 în timpul în care îl insuflaţi accidentatului.
In cazul în care nu se poate descleşta gura accidentatului sau dacă există vătămări ale
gurii, insuflarea se face pe nasul victimei.
Ca metode indirecte sau manuale de alimentare a plămânilor cu aer sunt cele de apăsare
manuală asupra spatelui sau pieptului urmate de extensia braţelor. Pentru o mai bună irigare a
creierului se recomandă ridicarea membrelor inferioare.
În cazul stopului cardiac manevra cea mai simplă este masajul cardiac. Bolnavul se
întoarce pe spate. Salvatorul, aşezat în genunchi, pe partea stângă a victimei, apasă cu mâinile
încrucişate la 900, una peste cealaltă, în partea inferioară a sternului, în dreptul coastelor 4-6.
Apăsarea trebuie să fie puternică, comprimând cutia toracică cu 3-4 cm, salvatorul lăsându-se
cu greutatea corpului pe mâinile încrucişate, într-un ritm de aproximativ 50-60 apăsări pe
minut.
Deoarece de cele mai multe ori, este vorba de combinarea opririi, atât a mişcărilor
respiratorii, cât şi a bătăilor inimii (stop cardio-respirator) manevrele de salvare trebuie
combinate, ele executându-se de 2-3 persoane. La fiecare 6-8 apăsări pe stern, făcute de un
salvator cel de-al doilea salvator va face o insuflare de aer în plămânii victimei. Este bine ca
cel de-al treilea salvator să ridice picioarele victimei, pentru a creşte cantitatea de sânge care
va iriga organele cele mai importante.
În tot timpul acordării primului ajutor se verifică existenţa pulsului (la încheietura
pumnului sau la baza gâtului) şi reinstalarea ritmului respirator, acţiunea salvatorului
continuând până la sosirea echipei de specialitate.

205
 Şocul reprezintă o stare critică de reacţie a organismului uman, caracterizată printr-o
irigare insuficientă a ţesuturilor corpului. El poate să apară în una din următoarele împrejurări:
sângerare severă, arsuri asociate cu pierdere de plasmă sanguină, răniri grave, striviri cu
zdrobiri de ţesuturi, crize cardiace sau respiratorii, rănirea coloanei etc. Semnele şi
simptomele care pot fi prezente şi pot creşte în intensitate când şocul progresează sunt: starea
de agitaţie, paloarea sau culoarea vânătă a pielii în special la nivelul buzelor, tegumentelor,
unghiilor şi lobilor urechii, pielea rece şi umedă, cu transpiraţie abundentă, pulsul din ce în ce
mai slab, respiraţia rapidă şi superficială, iar în stadiile ulterioare, lipsa de aer, sufocarea,
greaţa şi vărsăturile.
Pentru victimele aflate în stare de şoc, asistenţa medicală trebuie acordată fără întârziere ,
iar până la obţinerea ei încercaţi să preveniţi evoluţia şocului astfel:
- trataţi corect cauzele evidente ale şocului precum sângerarea, fracturile, arsurile;
- liniştiţi şi încurajaţi victima;
- controlaţi respiraţia şi circulaţia (pulsul şi tensiunea arterială);
- mişcaţi victima cu grijă pentru a nu-i provoca dureri;
- poziţionaţi victima astfel încât să i se asigure confort maxim şi să se prevină agravarea
şocului (poziţia ideală este pe spate, cu capul mai jos şi membrele inferioare ridicate
cu 15-30 cm pentru a creşte debitul sângelui spre creier).

Leşinul
Leşinul este rezultatul unei oxigenări temporar insuficiente a creierului datorită oboselii,
unei stări emoţionale, temperaturi ridicate, degajări de gaze, dureri mari etc.
Primul ajutor constă în:
- se asigură aer proaspăt, dar fără temperaturi excesive;
- se aşeză accidentatul în poziţia culcat, picioarele se ridică la înălţimea de 10-30 cm
faţă de sol;
- se slăbeşte strânsoarea hainelor la gât, piept şi talie;
- se plesneşte faţa şi corpul cu palma sau cu un prosop ud;
- se apropie de nări soluţie de amoniac, eter, oţet;
- dacă revenirea nu este rapidă şi completă este necesar ajutorul medicului.

Plăgile (răni, leziuni) sunt orice întrerupere a continuităţii unui ţesut (a tegumentelor,
mucoaselor sau a ţesuturilor mai profunde). Ele sunt însoţite de obicei de sângerări şi pot
avea ca urmare infecţia, prin pătrunderea microbilor în ţesuturi.
Acordarea primului ajutor trebuie să înceapă prin prevenirea suprainfectării plăgii
protejând-o de orice contact cu obiecte murdare (mâini, instrumente, materiale de pansat etc.).
Se curăţă pielea din jurul rănii prin spălare cu o compresă sterilă (nu cu vată) utilizând apă
fiartă şi răcită, săpun lichid, bromocet, benzină, apoi se dezinfectează pielea cu substanţe
antiseptice (alcool, tinctură de iod, rivanol, apă oxigenată) respectându-se direcţia dinspre
marginea plăgii în afară folosind comprese sterile şi evitând pătrunderea în plagă pentru că

206
sunt iritante. Pe rană nu se aplică substanţe grase de tipul alifiilor sulfamidate sau cu
antibiotice şi nu se presară prafuri. Se acoperă rana cu un strat de comprese sterile, se adaugă
eventual un strat de vată, după care se efectuează bandajarea cu tifon.

Hemoragiile sunt scurgeri de sânge în afara vaselor sanguine ca urmare a ruperii, tăierii,
înţepării sau zdrobirii acestora.
În cazul hemoragiilor arteriale sângele este roşu deschis, ţâşneşte ritmic, odată cu bătăile
inimii, iar în cazul celei venoase sângele este de culoare roşu închis, curge în valuri (în jet
continuu) inundând rana. Pentru oprirea unei hemoragii externe se folosesc următoarele
metode:
- pansamentul compresiv pentru hemoragii mici (dacă în rană nu se află corpuri străine
ascuţite),
- compresia manuală care se realizează prin apăsare cu vârful degetelor, cu ajutorul unuia
sau a mai multor degete deasupra rănii (la artere) sau sub rană (la vene),
- aplicarea garoului care se face la rădăcina braţelor sau la rădăcina coapsei; garoul nu poate
fi menţinut mai mult de o oră, de aceea trebuie notate ora şi minutul aplicării sale pe un
bileţel atârnat de garou.
Hemoragia internă se manifestă prin dureri localizate cât şi prin stare generală gravă,
impunând transportarea de urgenţă a bolnavului, înfăşurat în pături, la cel mai apropiat spital.

Fracturile
Fracturile sunt întreruperi ale continuităţii (rupere, zdrobire sau plesnire) unui os, ca
urmare a unui traumatism mai puternic. Ele pot fi închise (pielea şi muşchii sunt nevătămaţi)
sau deschise (însoţite de răni în care apar capetele fracturate ale osului).Nu trebuie să se
acţioneze brutal sau să se impună victimei mişcări inutile Victima nu trebuie ridicată în
picioare sau transportată înainte de imobilizarea fracturii cu ajutorul atelelor confecţionate
special sau improvizate. În caz de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea
hemoragiei şi pansarea rănii. Orice os exteriorizat trebuie protejat cu feşi de jur împrejur, dar
nu trebuie forţat să intre înapoi în rană.

Traumatismele articulaţiilor (entorse, luxaţii)

În cazul unor căderi sau mişcări necontrolate, care mobilizează capetele oaselor care
formează articulaţia, peste limita normală, se produc entorse articulare, iar în cazuri mai grave
subluxaţii sau luxaţii. Deoarece acestea nu pot fi corect diagnosticate fără un examen
radiografic, este bine ca atunci când un accidentat se plânge de dureri la nivelul unei
articulaţii traumatizate ( gleznă, genunchi, şold, cot, umăr etc.) să tratăm leziunea ca pe o
fractură, deci să imobilizăm provizoriu membrul, utilizând unul din procedeele descrise mai
înainte şi să trimitem bolnavul la specialist.

207
 Traumatismele cranio-cerebrale
Traumatismele cranio-cerebrale sunt reprezentate de efectele contactului violent dintre
agentul vulnerant şi cutia craniană. Manevrele de prim ajutor în aceste traumatisme sunt
relativ simple: dacă există o rană a pielii capului ea trebuie pansată foarte repede, pentru că
pielea capului, fiind foarte bine vascularizată, hemoragia este mare, prelungită, putând agrava
starea pacientului prin instalarea şocului hemoragic. În rest, contribuţia noastră se va limita la
manevrarea cu extremă prudenţă a victimei, evitând, pe cât este posibil mişcarea capului şi
trebuie să facem tot ce este posibil pentru a nu întârzia transportul victimei la spital.

Arsurile
Arsurile sunt răniri ale pielii sau ale ţesuturilor produse de agenţi termici, chimici,
electrici sau de radiaţii. După profunzimea lor radiaţiile se clasifică astfel:
- arsuri de gradul întâi-se prezintă sub forma unei înroşiri a pielii, fără băşici sau
plăgi;
- arsuri de gradul doi-când sunt afectate derma şi epiderma prezentându-se sub formă
de băşici cu conţinut seros şi dureri mari;
- arsurile de gradul trei-care se prezintă sub forma distrugerii ţesuturilor în
profunzime. pielea prezentând crustă;
- arsurile de gradul patru-sunt foarte severe, implicând distrugerea tuturor
structurilor, inclusiv a osului (carbonizare).
Primul ajutor în cazul arsurilor constă în:
- scoaterea hainelor şi a încălţămintei (preferabil prin tăiere) de pe suprafaţa arsă a
corpului; dar fără să îndepărtaţi îmbrăcămintea lipită de zona arsă;
- aplicarea de comprese sterile (fără a aplica loţiuni, alifii, uleiuri etc), fără a sparge
băşicile;
- învelirea accidentatului în cearceafuri curate şi pături, dându-i să bea ceai cald;
- transportarea de urgenţă la spital.

Electrocutarea
În toate cazurile de electrocutare rapiditatea în intervenţie este hotărâtoare privind primul
ajutor la locul accidentului, astfel:
- şansele de salvare sunt de 95% atunci când se intervine în primul minut;
- şansele de salvare sunt de 50% atunci când se intervine în primele patru minute;
- şansele de salvare sunt de 15% atunci când se intervine după şase minute.
În primul rând trebuie oprită acţiunea curentului electric asupra victimei, scoţându-se de
sub tensiune partea de instalaţie electrică cu care victima se găseşte în contact.
Trebuie efectuată imediat respiraţia artificială înainte de sosirea personalului medical.
Pentru fiecare in parte se aplica un anumit tip de prim ajutor.

Deţinătorul sau cel care utilizează macarale este obligat ca, în cazul unei avarii sau
accident, să ia masurile necesare de a scoate victima şi a acorda primul ajutor, anunţând
208
ISCIR şi Inspectoratul de Protecţia Muncii in caz de accidente de persoane si să menţină
starea de fapt care a dus la producerea avariei sau accidentului, cu excepţia cazului când
situaţia respectiva ar pune in pericol viata oamenilor sau ar crea alte situaţii periculoase.
Daca este necesar sa modifice starea de fapt din momentul avariei sau accidentului,
deţinătorul va face fotografii sau schiţe ale locului unde s-a produs avaria sau accidentul.
Triajul cazurilor pentru accidentaţ multipli:
Trebuie facut un triaj al cazurilor, in cazul in care trebuie acordat primul ajutor, in acelasi
timp, unui numar mai mare de accidentati, in functie de starea fiecaruia, astfel:
Cazurile de prima urgenta, sunt cele in care accidentatul prezinta stop cardio-respirator,
hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor interne, plagi mari la
nivelul plamanilor, stare de soc;
Cazurile de urgenta a doua sunt reprezentate de accidentatii cu hemoragii arteriale care pot
fi oprite prin garou, plagi mari abdominale, amputatii de membre si mari distrugeri de oase si
musculare, accidentatii care si-au pierdut cunostinta;
Cazurile de urgenta a treia sunt cazurile de accidentati cu traumatisme cranio-cerebrale,
vertebro-medulare si de bazin, insotite de fracturi si de leziuni ale organelor interne, fracturi
deschise, plagi profunde, hemoragii de tot felul;
Ceilalti accidentati intra in categoria urgentelor obisnuite.
Asigurarea unui transport rapid si netraumatizant. In functie de categoria de urgenta se acorda
primul ajutor si se asigura transportul victimelor accidentului.
Urmand indicatiile de mai sus veti asigura un prim ajutor mai eficient in caz de accident, pana
la sosirea cadrelor medicale de specialitate.

CAPITOLUL 12
LEGISLAŢIE, REGLEMENTARI, NORMATIVE, INSTRUCŢIUNI

Prescripţia tehnică PT CR 8 /2009 – „Autorizarea personalului de deservire a

instalatiilor/echipamentelor si acceptarea personalului auxiliar de deservire”, aprobata prin
Ordinul ministrului economiei nr. 2.154/2009, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 11 bis/2010 stabileşte cerinţele şi condiţiile aplicabile în vedrea autorizării
personalului de deservire şi a acceptării personalului auxiliar de deservire în scopul asigurării
condiţiilor de exploatare în condiţii de siguranţă a instalaţiilor/echipamentelor

209
Persoana fizică autorizată de către Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor
sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat- ISCIR- pentru deservirea macaralelor (cu excepţia
celor cu sarcina până la 1 tf inclusive şi a celor cu acţionare manual indifferent de sarcină),
conform prevederilor prescripţiei tehnice PT R 1, colectia ISCIR, este denumita „macaragiu”.
Ocupatia de „macaragiu” este reglementata sub aspectul formarii profesionale de catre
ISCIR. Pentru deservirea in conditii de siguranta a instalatiilor/echipamentelor, macaragii
sunt examinaţi in vederea autorizarii de catre ISCIR dupa absolvirea unui program de formare
profesională .
În funcţie de complexitatea manevrării şi gradul de pericol pe care îl prezintă în exploatare
macaralele, macaragiul autorizat pentru una din următoarele grupe de autorizare şi tipuri de
macarale:
Grupa Tipuri de macarale
Macarale deplasabile pe cai fără şină de rulare şi cele montate pe vagoane de cale
A
ferată
Macarale deplasabile pe căi cu şină de rulare având braţ şi platformă rotitoare
B
(macarale turn, macarale portic şi similare) şi macarale Derrick
Macarale deplasabile pe căi cu şină de rulare (poduri rulante, macarale portal,
C macarale semiportal, grinzi rulante suspendate, transbordoare, macarale de turnare,
şarjare, stripaj, forjare şi similare)
Macarale de tip special care nu se includ în grupele anterioare (macarale pe cablu,
D
macarale foarfece şi similare)
Macarale cu comandă de la sol cu butoane şi/sau manete, prin comandă radio sau
E
prin comandă în infraroşu

Se admit la examenul de autorizare ca macaragiu grupa A, B, C şi D persoanele fizice care au urmat

un curs de calificare conform programei de pregătire prezentate în PT CR 8-2009.
Se admit la examenul de autorizare ca macaragiu grupa E ( maşinist pod rulant) persoanele fizice
care au urmat un curs de calificare conform programei de pregătire specifice prezentate în PT CR 8-
2009.

Persoanele care promovează examenul de autorizare obţin autorizaţia de macragiu însoţită de talonul
cu vize anuale. Valabilitatea talonului este de 4 ani.

Trecerea macaragiului, în cadrul aceleaşi grupe pentru care a fost autorizat, de la manevrarea unui tip
de macara la manevrarea altui tip de macara, se face în urma unui program specific de instruire
teoretică şi practică, organizat de operatorul RSVTI, de minim 16 ore pe noul tip de macara şi a
examinării acestuia de către o comisie internă din care face parte operatorul RSVTI al
deţinătorului/utilizatorului.
Trecerea macaragiului de la o grupă de autorizare la alta se face prin extinderea autorizaţiei. În

210
acest scop macaragiul trebuie să participe la un program specific de instruire teoretică de minim 24
de ore şi de instruire practică de minim 40 de ore organizat de deţinătorul/utilizatorul instalaţiei, să
susţină şi să promoveze examenul în vederea extinderii autorizaţiei.
Programa analitică este întocmită de deţinător/utilizator.
Instruirile se finalizează cu eliberarea de adeverinţe de instruire teoretică şi practică de
către operatorul RSVTI al deţinătorului/utilizatorului. Pentru a participa la examenul în
vederea extinderii autorizaţiei, solicitantul depune la ISCIR următoarele:
1. cererea de extindere a autorizaţiei;
2. copia actului de identitate;
3. autorizaţia în vigoare, din care să rezulte grupa de autorizare actuală;
4. adeverinţa de practică;
5. adeverinţa de instruire teoretică;
6. fişa de aptitudini de medicina muncii cu menţiunea “Apt pentru prestarea activităţii de
macaragiu”. sau un document echivalent emis de autoritatea competentă în domeniu
dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau stat semnatar al Acordului privind
Spaţiul Economic European;
Examinarea în vederea extinderii autorizaţiei se efectuează de către inspectorul de
specialitate din cadrul ISCIR şi constă într-o probă teoretică şi una practică.
Extinderea autorizaţiei se face prin semnarea şi aplicarea ştampilei proprii de către
inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR în rubrica "extinderea autorizaţiei" din talonul
care însoţeşte autorizaţia
La expirarea valabilităîii talonului, pentru obţinerea unui nou talon în vederea
prelungirii valabilităţii autorizatiei, macaragiul trebuie să urmeze un stagiu de instruire de
8 ore, organizat în conformitate cu prevederile PT CR 8/2009.

Personalul de deservire a instalatiilor/echipamentelor este obligat sa poarte

permanent asupra sa autorizatia insotita de talonul cu vize anuale.

211
Programa analitică pentru cursul de calificare de „macaragiu”
Numărul orelor de
Tema predare
Teorie Practică
Clasificarea macaralelor: - tipuri de macarale
- antrenarea macaralelor: echipamente de forţă; tipuri de acţionări 20 10
Componente de Securitate şi alte component necesare pentru asigurarea siguranţei în
exploatare:
- limitatoare de sfârşit de cursă
- limitatoare de sarcină şi limitatoare de moment al sarcinii
- supape de siguranţă, de blocare, de reglare a vitezei
- paracăzătoare şi limitatoare de viteză
- anemometre 32 40
- dispozitive de blocare şi de evitare a mersului oblic
- tampoane, opritori, siguranţe la cârlig
- piese de reazem, curăţitoare de şină
- contacte electrice de siguranţă
- întreruptor de securitate

Dispozitive de frânare:
- tipuri existente, descriere, rol, mod de funcţionare, reglare şi verificare 20 20
Cabluri şi lanţuri:
- materiale, construcţie, mod de fixare, uzură permisă, întreţinere 12 24
Dispozitive de prindere a sarcinilor 12 24
Obligaţiile macaragiului 24 -
Semnalizarea comenzilor la macarale 8 12
Manevrarea şi exploatarea macaralelor:
- manevre permise şi interzise, cauzele deranjamentelor - legarea sarcinilor
- organizarea exploatării, cartea macaralei, registrul de evidenţă a 60 260
supravegherii
Întreţinerea, revizia, repararea şi verificarea tehnică:
- întreţinerea şi revizia
- repararea 20 90
- verificarea tehnică, autorizarea funcţionării, încercări statice şi dinamice,
verificări tehnice periodice la scadenţă
Avarii şi accidente:
- cauzele avariilor şi accidentelor
20 -
- măsuri pentru prevenirea avariilor şi accidentelor

Măsuri de prim ajutor în caz de avarie/accident 8 -

Legislaţie, reglementări, normative, instrucţiuni 4 -
TOTAL 240 480

212
Personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul reglementat de
ISCIR, este examinat în vederea autorizării de către ISCIR după absolvirea unui program
de formare profesională; fac excepţie cetăţenii unui stat membru care au absolvit în statul
membru de origine un program de formare profesională echivalent cu cel prevăzut în
prescripţia tehnică.
Programele de formare profesională în vederea autorizării personalului se organizează de
furnizori de formare profesională avizaţi şi autorizaţi.
Persoanele care sunt cetăţeni ai statelor membre, deţin o autorizaţie eliberată de
autoritatea competentă dintr-un stat membru şi care doresc să deservească o/un
instalaţie/echipament din domeniul ISCIR pe teritoriul României, se prezintă la ISCIR în
vederea susţinerii unui examen şi luării în evidenţă.
Examenul constă dintr-o probă teoretică ce are ca scop evaluarea cunoştinţelor privind
aplicarea legislaţiei naţionale şi a prescripţiilor tehnice aplicabile, necesare pentru
deservirea instalaţiei/echipamentului.
Solicitantul depune la ISCIR următoarele documente:
a) cerere din care să rezulte tipul şi parametrii maximi ai echipamentului care
doreşte să-l deservească;
b) copia actului de identitate/paşaport;
c) o copie a unui certificat medical sau document cu funcţie echivalentă emisă de
autorităţile competente în domeniu din statul membru de origine;
d) copia autorizaţiei eliberată de autoritatea competentă din statul membru.
Pe baza rezultatelor din procesul-verbal de examinare, ISCIR înscrie persoanele
care au promovat examenul în Registrul ISCIR.
Organizarea examenului în vederea autorizării
Examenul în vederea autorizării personalului de deservire se organizează de
furnizorul de formare profesională care are obligaţia să asigure condiţiile necesare pentru
buna desfăşurare a acestuia.
Se admit la examenul în vederea autorizării persoanele care îndeplinesc următoarele
condiţii:
a) au împlinit vârsta minimă de 18 ani;
b) deţin fişa de aptitudini de medicina muncii cu menţiunea „Apt pentru prestarea
ocupaţiei de ...................” sau un document echivalent emis de autoritatea competentă în
domeniu dintr-un stat membru;
c) au absolvit un program de formare profesională organizat de un furnizor de
formare profesională autorizat în condiţiile legii sau echivalent cu cel solicitat, conform
prevederilor prezentei prescripţii tehnice, organizat de o entitate competentă dintr-un stat
membru;
d) au absolvit cursuri universitare tehnice de lungă sau scurtă durată.

213
 Persoanele care au absolvit anterior un program de formare profesională trebuie
să depună la organizatorul examenului documentele menţionate la art. 14, lit. c), pct. 1)-
3), prescriptia tehnica CR8/2009 şi suplimentar, copia certificatului de
absolvire/calificare.
Absolvenţii cursurilor universitare tehnice de lungă sau de scurtă durată trebuie să
depună la organizatorul examenului documentele menţionate la art. 14, lit. c), pct. 1)-3),
prescriptia tehnica CR8/2009 şi suplimentar, următoarele documente:
a) copia diplomei de studii;
b) adeverinţa de practică efectuată cu cel mult 12 luni înainte de depunerea
documentelor, conform modelului din anexa 2; durata de efectuare a practicii este cea
stabilită în programele analitice din prezenta prescripţie tehnică.
Persoanele care sunt cetăţeni ai statelor membre trebuie să depună la
organizatorul examenului documentele menţionate la art. 14, lit. c), pct. 1)-3), prescriptia
tehnica CR8/2009 şi suplimentar, documentul care atestă recunoaşterea
diplomei/calificării profesionale eliberat de autoritatea naţională competentă.
Cu cel puţin 15 zile înainte de data desfăşurării examenului de autorizare
furnizorul de formare profesională depune la ISCIR următoarele:
a) data şi locul organizării examenului;
b) tabelul cu numele şi prenumele candidaţilor înscrişi la examen;
c) dosarele candidaţilor cu următoarele documente:
1) copia actului de identitate;
2) fişa de aptitudini de medicina muncii cu menţiunea „Apt pentru prestarea
ocupaţiei de ...................” sau un document echivalent emis de autoritatea competentă în
domeniu dintr-un stat membru;
3) o fotografie color mărimea ¾ cm;
4) documentele prevăzute la art. 11-13, prescriptia tehnica CR8/2009, după caz.
Inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR verifică documentaţia prevăzută la
art. 14 şi respectarea condiţiilor privind autorizarea personalului de deservire prevăzute la
art. 10.
Susţinerea examenului în vederea autorizării
Examenul în vederea autorizării constă dintr-o probă teoretică şi o probă practică ce au ca
scop verificarea însuşirii cunoştinţelor prevăzute în programa analitică a programului de
formare profesională şi a dobândirii deprinderilor practice necesare pentru deservirea
instalaţiei/echipamentului pentru care se solicită autorizarea. Candidatul care obţine
minim nota 6 (şase) este declarat „admis” la proba teoretică şi susţine proba practică.
Rezultatele examenului se consemnează de inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR
într-un proces-verbal, conform modelului din anexa 3.
Candidatul care nu obţine nota minimă 6 (şase) la una din probe este declarat „respins”.

214
Candidatul absent sau declarat „respins” se poate prezenta la o nouă examinare în
vederea autorizării, în condiţiile prevăzute la art. 11.
Lucrările scrise la proba teoretică se ataşează la procesul-verbal de autorizare.
Dosarele prevăzute la art. 14, precum şi cele de la art. 11- art. 13 se returnează
furnizorului de formare profesională, cu excepţia fotografiei, pentru arhivare, conform
prevederilor legale în vigoare.
Pe baza rezultatelor din procesul-verbal încheiat conform prevederilor art. 16 alin. (4),
ISCIR eliberează candidaţilor care au promovat examenul o autorizaţie tip, conform
modelului din anexa 4, însoţită de talonul pentru vize anuale, conform modelului din
anexa 5, prescriptia tehnica CR8/2009.
Valabilitatea autorizaţiei se confirmă anual, prin vizarea talonului pentru vize anuale de
către operatorul RSVTI al deţinătorului/utilizatorului.
Valabilitatea talonului pentru vize anuale este de 4 ani.
Lipsa vizei anuale la zi pe talonul care însoţeşte autorizaţia atrage suspendarea dreptului
de exercitare a activităţii pentru care a fost autorizat.
În cazul pierderii/deteriorării autorizaţiei şi/sau a talonului pentru vize anuale, pentru
eliberarea unui duplicat, solicitantul depune la ISCIR emitentă a autorizaţiei următoarele
documente:
a) cererea pentru eliberarea duplicatului;
b) copia actului de identitate;
c) o fotografie color mărimea ¾;
d) copia certificatului de absolvire/calificare a programului de formare profesională
sau a adeverinţei de participare la ultimul stagiul de instruire periodică efectuat conform
art. 55, prescriptia tehnica CR8/2009;
e) declaraţia pe propria răspundere privind pierderea/deteriorarea autorizaţiei şi/sau
talonului.
ISCIR emitentă eliberează duplicatul în termen de 30 de zile de la depunerea
documentelor.
Prelungirea valabilităţii autorizaţiilor eliberate personalului de deservire
Personalul de deservire autorizat trebuie instruit periodic şi examinat în vederea
prelungirii valabilităţii autorizaţiei.
Instruirea şi examinarea anuală în perioada de valabilitate a talonului
În perioada de valabilitate a talonului, personalul de deservire trebuie instruit şi examinat
anual, pentru verificarea cunoştinţelor profesionale.
Instruirile se desfăşoară sub îndrumarea operatorului RSVTI care are obligaţia de a
întocmi procesul-verbal de instruire.
Examinarea se efectuează de către o comisie internă a deţinătorului/utilizatorului din care
face parte în mod obligatoriu şi operatorul RSVTI.

215
Examinarea constă dintr-o probă teoretică şi o probă practică. Pentru a fi declarată
"admis" persoana examinată trebuie să promoveze atât proba teoretică cât şi proba
practică.
Rezultatele examinării se consemnează de către operatorul RSVTI într-un proces-verbal,
conform modelului din anexa 6, prescriptia tehnica CR8/2009.
Confirmarea valabilităţii autorizaţiei se face prin semnarea şi aplicarea ştampilei proprii
de către operatorul RSVTI, în rubrica "viză anuală" din talonul care însoţeşte autorizaţia.
Valabilitatea talonului eliberat este de 4 ani.
Personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor a cărui autorizaţie a fost retrasă, se
poate prezenta la reautorizare după finalizarea unui stagiu de instruire periodică, urmat de
susţinerea şi promovarea examenului de autorizare, în condiţiile prevăzute de prezenta
prescripţie tehnică.
Documentele care se depun la ISCIR trebuie redactate/traduse în limba română de către
un traducător autorizat.
Personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor care deţine autorizaţii cu o vechime
mai mare de 4 ani, are obligaţia obţinerii talonului pentru vize anuale care însoţeşte
autorizaţia în condiţiile prevăzute la capitolul IV, secţiunea a 3-a, prescriptia tehnica
CR8/2009, în maxim 3 ani de la aprobarea prezentei prescripţii tehnice.
Personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor care deţine autorizaţii cu o vechime
de cel mult 4 ani, are obligaţia obţinerii talonului pentru vize anuale care însoţeşte
autorizaţia în condiţiile prevăzute la capitolul IV, secţiunea a 3-a, prescriptia tehnica
CR8/2009, în maxim 4 ani de la aprobarea prezentei prescripţii tehnice.
Pentru personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor prevăzut la alin. (1) şi (2)
prelungirea valabilităţii autorizaţiei în intervalele de timp precizate se efectuează prin
semnarea şi aplicarea ştampilei proprii de către operatorul RSVTI, în rubrica "vize
anuale" din autorizaţia deţinută.

LEGISLAŢIA REFERITOARE LA ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA ISCIR

Pentru toţi cei implicaţi în domeniul ISCIR este esenţială cunoaşterea principalelor
reglementări referitoare la existenţa, funcţiile şi atribuţiile acestei instituţii.
În continuare sunt prezentate extrase relevante din actele normative în acest sens.

a) Legea nr. 64/2008, privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub

presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 27 martie 2008, republicata;
b) Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor
de Ridicat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 21 ianuarie
2002, cu modificările şi completările ulterioare;
c) Prescripţia tehnică CR 8- 2009 „Autorizarea personalului de deservire a
instalaţiilor/echipamentelor şi acceptarea personalului auxiliar de deservire”, aprobată cu

216
Ordinul ministrului economiei nr. 2154/2009 şi publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei nr. 11 bis/2010;
d) Prescripţia tehnică PT R 1-2010, "Maşini de ridicat (macarale, mecanisme de
ridicat, stivuitoare, platforme autoridicătoare şi platforme ridicătoare pentru persoane cu
dizabilităţi, elevatoare pentru vehicule şi maşini de ridicat de tip special)", aprobată cu
Ordinul ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 1404/2010 şi
publicată în în Monitorul Oficial al Romaniei nr. 634/2010
e) Ordinul Inspectorului de Stat Şef al Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor,
Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat nr. 130/2011 pentru aprobarea
Metodologiei privind autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea si verificarea
tehnica in utilizare a instalatiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR-operator RSVTI,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395/2011, cu modificarile si
completările ulterioare;

LEGEA 64/2008, REPUBLICATĂ

LEGE Nr. 64/2008 din 21 martie 2008, privind funcționarea în condiții de siguranță a
instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat a aparatelor consumatoare de
combustibil, republicată, cu modificarile si completarile ulterioare.

CAPITOLUl I Dispoziții generale

ART. 1
(1) Prezenta lege stabilește cadrul legal pentru funcționarea în condiții de siguranță a
instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat a aparatelor consumatoare de
combustibil.
(2) Sunt exceptate de la prevederile prezentei legi instalațiile și echipamentele prevăzute
în anexa nr. I. Condițiile de funcționare în siguranță a acestor instalații și echipamente se
reglementează prin legi specifice.
ART. 2
În scopul funcționării în condiții de siguranță, instalațiile sub presiune și instalațiile de
ridicat clasice, aparatele consumatoare de combustibil și componentele acestora,
prevăzute în anexa nr. 2, instalațiile sub presiune, instalațiile de ridicat, unele instalații
din cadrul obiectivelor nucleare, precum și componentele acestora, prevăzute în anexa nr.
3, precum și instalațiile sub presiune și instalațiile de ridicat clasice, aparatele
consumatoare de combustibil și componentele acestora la care verificările tehnice în
utilizare sunt efectuate de către persoane fizice și juridice autorizate de Inspecția de Stat
pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat,
prevăzute în anexa nr. 4, se supun regimului de autorizare și de verificare tehnică, potrivit
prevederilor prezentei legi.
ART. 3
Introducerea pe piață, punerea în funcțiune și/ sau utilizarea instalațiilor și
echipamentelor prevăzute la art. 2 sunt admise numai în condițiile stabilite de prezenta
lege.
ART. 4
(1) Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și
Instalațiilor de Ridicat, denumită în continuare ISCIR, este organul de specialitate al

217
administrației centrale, cu personalitate juridică, responsabil în numele statului pentru
asigurarea măsurilor de funcționare în condiții de siguranță a instalațiilor și
echipamentelor prevăzute în anexele nr. 2, 3 și 4, denumite în continuare
instalații/echipamente.
(2) ISCIR exercită următoarele funcții:
de autoritate în domeniul instalațiilor/echipamentelor, care asigură controlul respectării
prevederilor referitoare la condițiile de introducere pe piață și punere în funcțiune a
instalațiilor/echipamentelor, precum și urmărirea și controlul regimului de autorizare și
verificarea tehnică a instalațiilor/ echipamentelor;
de reglementare, prin care se asigură elaborarea documentelor cu caracter normative
pentru domeniul său de activitate;
de reprezentare a statului în relațiile interne și internaționale din domeniu.
(3) ISCIR funcționează în subordinea Ministerului Economiei și este finanțată integral
din venituri proprii, potrivit legii.
(4) ISCIR este condusă de un inspector de stat șef, numit prin ordin al ministrului
economiei, iar modul de organizare și funcționare a ISCIR se stabilește prin hotărâre a
Guvernului.

ISCIR exercita urmatoarele functii:

a)de autoritate in domeniul instalaţiilor/echipamentelor, care asigura controlul respectarii
prevederilor referitoare la conditiile de introducere pe piata si punere in functiune a
instalaţiilor/echipamentelor, precum si urmarirea si controlul regimului de autorizare si
verificarea tehnica a instalaţiilor/echipamentelor;
b)de reglementare, prin care se asigura elaborarea documentelor cu caracter normativ
pentru domeniul sau de activitate.

In sensul Legii nr. 64, cu modificarile si completarile ulterioare, termenii si expresiile de

mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) accident-evenimentul fortuit, care intrerupe functionarea normala a unei/unui
instalaţii/echipament, provocand avarii si/sau afectand viata sau sanatatea oamenilor ori
mediul;
b) autorizare-activitatea de evaluare si atestare, efectuata de catre ISCIR, a competentei si
capabilitatii unei persoane fizice sau juridice de a desfasura una dintre activitatile prevazute
la art. 8 alin. (1);
c) aviz obligatoriu de instalare-acordul emis de ISCIR pentru detinatorii/utilizatorii de
instalaţii/echipamente, dupa caz, stabilit prin hotarare a Guvernului conform prevederilor
art. 4 alin. (4), ca urmare a verificarii conditiilor de montare/instalare conform prescriptiilor
tehnice, pe baza caruia pot incepe lucrarile de montare/instalare;
"d) autorizare a functionarii-acordul emis de ISCIR pentru detinatorii/utilizatorii de
instalaţii/echipamente, dupa caz, in scopul atestarii faptului ca o/un instalaţie/echipament
indeplineste toate conditiile si cerintele pentru a fi pusa/pus in functiune in conditii de
siguranta;"
e) construire-activitatea de imbinare a componentelor unei/unui instalaţii/echipament,
realizata conform documentatiei tehnice aferente acesteia;
f) detinator-persoana fizica sau juridica ce detine cu orice titlu o instalaţie/echipament in
exploatare;

218
g) documentatie tehnica-totalitatea documentelor si instructiunilor elaborate, conform
prevederilor prescriptiilor tehnice, de catre producator pentru construirea, montarea,
instalarea, punerea in functiune, realizarea reviziilor, reparatiilor si/sau pentru intretinerea
instalaţiilor/echipamentelor sau, respectiv, totalitatea documentelor intocmite de catre
persoanele fizice ori juridice autorizate pentru efectuarea acestor activitati in vederea
realizarii sarcinilor specifice ce le revin; documentatia tehnica include, dupa caz, descrierea
generala a instalaţiei/echipamentului, proiectele de executie, procesul de fabricatie,
schemele si circuitele pentru componentele instalaţiilor/echipamentelor, descrieri si
explicatii necesare pentru intelegerea acestor desene si scheme, rezultatele calculelor de
proiectare, rapoartele incercarilor si examinarilor si altele asemenea;
i) expertiza tehnica-investigatia/examinarea cu caracter tehnic a unei/unui
instalaţii/echipament;
j) instalare-activitatea de fixare/amplasare a unei/unui instalaţii/echipament la locul
utilizarii si/sau de conectare a acesteia/acestuia la alte instalaţii sau echipamente, in vederea
asigurarii conditiilor de functionare;
k) introducere pe piata-actiunea de a face disponibila/disponibil, pentru prima data, contra
cost sau gratuit, o/un instalaţie/echipament in vederea distribuirii si/sau utilizarii;
l) intretinere-totalitatea operatiunilor prin care se asigura mentinerea instalaţiei
/echipamentului in parametrii de functionare in conditii de siguranta;
m) montare-activitatea de imbinare a componentelor unei/unui instalaţii/echipament,
conform documentatiei tehnice, in vederea functionarii acesteia/acestuia;
o) prescriptie tehnica-norma tehnica elaborata de catre ISCIR si aprobata prin ordin al
ministrului economiei si finantelor, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, care
contine, pentru domenii clar definite, conditii si cerinte tehnice referitoare la
instalaţii/echipamente si la activitati specifice domeniului de activitate, prevazute la art. 8
alin. (1), ce se realizeaza in legatura cu acestea, in vederea introducerii pe piata, punerii in
functiune si utilizarii instalaţiilor/echipamentelor respective in conditii de siguranta in
functionare;
p) producator-persoana fizica sau juridica, responsabila pentru proiectarea si/sau realizarea
unei/unui instalaţii/echipament in scopul introducerii pe piata si/sau al punerii in functiune,
in numele sau, precum si orice persoana fizica sau juridica, care construieste, monteaza,
instaleaza, ambaleaza sau eticheteaza o/un instalaţie/echipament in vederea introducerii pe
piata si/sau punerii in functiune sub nume propriu;
q) punere in functiune-actiunea care are loc in momentul primei utilizari a unei/unui
instalaţii/echipament;
r) regim de autorizare si verificare tehnica-totalitatea conditiilor, cerintelor, examinarilor,
incercarilor si/sau evaluarilor la care este supusa/supus, cu caracter obligatoriu, o/un
instalaţie/echipament, pe parcursul realizarii si utilizarii, precum si deciziile luate in legatura
cu aceasta/acesta, in scopul de a se asigura functionarea in conditii de siguranta, conform
prescriptiilor tehnice;
s) reparare-ansamblul de lucrari si operatiuni ce se executa prin inlaturarea
neconformitatilor/defectiunilor constatate la o/un instalaţie/echipament, in scopul aducerii
acesteia/acestuia la parametrii initiali sau la alti parametri care asigura functionarea in
conditii de siguranta a acesteia, conform prescriptiilor tehnice;

219
u) revizie-activitatea, de regula planificata, ce consta in ansamblul operatiunilor ce se
executa asupra unei/unui instalaţii/echipament in scopul reglarii sau inlocuirii pieselor si
aparatelor inglobate de aceasta/acesta, conform prescriptiilor tehnice;
v) utilizator-persoana fizica sau juridica ce are in folosinta o/un instalaţie/echipament.
"w) verificare tehnica-ansamblul examinarilor si incercarilor efectuate in vederea
autorizarii functionarii instalaţiilor/echipamentelor ori realizate in timpul activitatilor de
montare, instalare, reparare sau revizie a instalaţiilor/echipamentelor, in conformitate cu
cerintele din documentatiile tehnice si/sau prevederile prescriptiilor tehnice;
x) verificare tehnica in utilizare-totalitatea examinarilor si incercarilor efectuate la o/un
instalaţie/echipament periodic si ori de cate ori se modifica configuratia acesteia/acestuia
in baza careia s-a acordat autorizarea functionarii, in scopul asigurarii conditiilor de
functionare in siguranta."

La art. 8 se prevede ca:

(1) Activitatile de construire, montare, instalare, punere in functiune si control nedistructiv,
cele ce privesc supravegherea tehnica si, dupa caz, verificarile tehnice in vederea
autorizarii functionarii si verificarile tehnice in utilizare, precum si reviziile, reparatiile,
lucrarile de intretinere, operatiunile de sudare si deservire a instalaţiilor/echipamentelor se
realizeaza de catre persoane fizice sau juridice autorizate, in conditiile stabilite dăe
prescriptiile tehnice si prezenta lege."
(2) Producatorii care presteaza activitati de construire, montare, instalare, punere in
functiune, revizie, reparatii si lucrari de intretinere pentru instalaţiile/echipamentele realizate
de catre ei fac exceptie de la cerinta de autorizare de către ISCIR.
(3) Activitatile persoanelor autorizate se realizeaza in limita competentelor si
responsabilitatilor stabilite prin documentul de autorizare.

La art. 9 se prevede ca:

" (1) Verificarile tehnice in vederea autorizarii functionarii si verificarile tehnice in utilizare
pentru instalaţiile si echipamentele prevazute in anexa nr. 3 se efectueaza de catre CNCIR.
(2) Verificarile tehnice in vederea autorizarii functionarii si verificarile tehnice in utilizare
pentru instalaţiile si echipamentele prevazute in anexa nr. 2 se realizeaza de catre persoane
fizice si juridice autorizate in acest scop.
(3) Responsabilitatile privind realizarea verificarilor tehnice in vederea autorizarii
functionarii si a verificarilor tehnice in utilizare, precum si corectitudinea rezultatelor
aferente obtinute revin ISCIR sau persoanelor autorizate prevazute la alin. (2), dupa caz."

Obligatiile si responsabilitatile producatorilor

Producatorii,...,inainte de introducerea pe piata si/sau punerea in functiune a acestora,

au urmatoarele obligatii si responsabilitati:
a) sa se asigure ca instalaţia/echipamentul se realizeaza cu respectarea cerintelor de
functionare in conditii de siguranta, prevazute in prescriptiile tehnice aplicabile;
c) sa elaboreze instructiuni tehnice pentru montarea, instalarea, utilizarea in conditii
normale, intretinerea, realizarea reviziilor si repararea instalaţiei/echipamentului, documente
cuprinzand masurile ce trebuie luate in caz de avarii, intreruperi si dereglari ale
instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor, precum si instructiuni pentru pregatirea

220
personalului de deservire a acesteia/acestuia, atunci cand prescriptiile tehnice prevad aceasta
cerinta;
f) sa asigure si sa foloseasca la construirea si la montarea instalaţiilor/echipamentelor,
atunci cand prescriptiile tehnice impun, tehnologii de sudare stabilite prin proceduri de
sudare aprobate de catre ISCIR, sudori autorizati ISCIR, precum si personal autorizat
ISCIR, care executa examinari prin mijloace sau metode nedistructive;
g) sa puna la dispozitia utilizatorilor documentele si instructiunile din documentatia tehnica
stabilite in conformitate cu prescriptiile tehnice aplicabile, precum si instructiunile tehnice
prevazute la lit. c).
Producatorii care realizeaza instalaţii/echipamente care intra sub incidenta Directivelor
Europene au obligatiile si responsabilitatile prevazute in reglementarile tehnice ce transpun
directivele europene care stabilesc conditiile de introducere pe piata si/sau punere in
functiune pentru instalaţiile/echipamentele respective.

Obligatiile si responsabilitatile persoanelor fizice sau juridice autorizate

Legea nr. 64 prevede ca persoanele fizice sau juridice autorizate au urmatoarele obligatii si
responsabilitati, dupa caz:
- sa presteze activitatile pentru care au fost autorizate, in limita competentelor si in
conditiile pentru care sunt autorizate;
- sa foloseasca in lucrarile aferente activitatilor pentru care au fost autorizate, potrivit
prevederilor prescriptiilor tehnice, tehnologii de sudare stabilite prin proceduri de sudare
aprobate de ISCIR, sudori autorizati ISCIR, precum si personal autorizat ISCIR, care
executa examinari prin mijloace sau metode nedistructive;....;
- sa intocmeasca documentatia prevazuta de prescriptiile tehnice si sa o puna la dispozitia
detinatorului/utilizatorului odata cu predarea/receptia instalaţiei/echipamentului;
"- sa informeze producatorul sau detinatorul/utilizatorul despre neconformitatile constatate;
- sa asigure realizarea activitatilor pentru care au fost autorizate, conform prescriptiilor si
documentatiei tehnice;".
- sa monteze si/sau sa instaleze instalaţii/echipamente numai daca este emis si se respecta
avizul obligatoriu de instalare.
- sa informeze de indata ISCIR despre situatiile in care instalaţiile nu mai respecta
conditiile de autorizare, precum si despre existenta unui pericol iminent la acestea."

Obligatiile si responsabilitatile detinatorilor/utilizatorilor de instalaţii/echipamente

Persoana fizica sau juridica ce detine/utilizeaza o instalaţie/echipament are

urmatoarele obligatii si responsabilitati conform prescriptiilor tehnice:
"- sa solicite si sa obtina avizul obligatoriu de instalare, dupa caz;
- sa solicite si sa obtina autorizarea functionarii;
- sa ia masurile necesare si sa se asigure ca instalaţia/echipamentul este utilizata/utilizat in
conditii de siguranta, prin efectuarea reviziilor, reparatiilor, intretinerii de catre persoane
autorizate, conform documentatiilor si prescriptiilor tehnice;".
- sa asigure existenta, la fiecare loc de munca, a instructiunilor tehnice specifice pentru
utilizarea in conditii normale a instalaţiei/echipamentului si a documentelor cuprinzand

221
masurile ce trebuie luate in caz de avarii, intreruperi si dereglari ale
instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor in care aceasta/acesta este inglobata/inglobat;
- sa foloseasca pentru utilizarea instalaţiei/echipamentului numai personal de deservire
autorizat;
- sa asigure supravegherea si verificarea tehnica in utilizare a instalaţiilor/echipamentelor.
“(1) Persoana fizica sau juridica ce detine/utilizeaza instalaţiile/echipamentele prevazute in
anexa nr. 2 pct. 1-4 si 9 si in anexa nr. 3 pct. 1-3 si 8 are obligatia sa le inregistreze la
ISCIR, sa tina evidenta centralizata a acestora si sa comunice la ISCIR orice modificare
intervenita in situatia tehnica sau juridica a acestora, in conformitate cu prevederile
prescriptiilor tehnice.
(2) Persoana fizica sau juridica ce detine/utilizeaza instalaţiile/echipamentele prevazute la
alin. (1) are obligatia sa asigure un operator autorizat, responsabil cu supravegherea
tehnica a instalaţiilor/echipamentelor, denumit RSVTI, conform prescriptiilor tehnice."

Accidente, forta majora sau pericol iminent

Potrivit ART. 16 persoana fizică sau juridică ce deține/utilizează

instalațiile/echipamentele prevăzute la art. 15 alin. (1) are obligația, în cazul producerii
oricărui accident la acestea, de a opri din funcționare instalațiile/echipamentele și de a
anunța de îndată ISCIR despre producerea evenimentului.
ART. 17 În cazuri justificate, de forță majoră sau de pericol iminent, accesul
reprezentanților ISCIR se poate efectua indiferent de zi/oră și necondiționat de
participarea unui delegat din partea deținătorului/utilizatorului.
În cazurile prevăzute la alin. (1) reprezentanții ISCIR pot dispune oprirea din funcțiune
sau împiedicarea punerii în funcțiune a instalației/echipamentului prin aplicarea de sigilii,
după caz.
ART. 18 În cazurile prevăzute la art. 17 alin. (1) în care reprezentanții ISCIR sunt
împiedicați să pătrundă în locurile unde sunt amplasate/deținute
instalațiile/echipamentele, aceștia pot solicita sprijinul ofițerilor și agenților din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, care acționează în conformitate cu prevederile legale
incidente.
ART. 19 (1) În aplicarea prevederilor prezentei legi, ISCIR, prin reprezentanții săi, are
dreptul: să solicite informații și documente de la persoanele fizice sau juridice ce
construiesc, montează, instalează, pun în funcțiune, repară, întrețin, asigură realizarea
reviziilor, efectuează verificări tehnice în vederea autorizării/admiterii funcționării,
verificări tehnice în utilizare, verificări tehnice în utilizare pentru estimarea duratei
remanente de viață, dețin, utilizează și/sau comercializează instalații/echipamente;
de acces, cu scopul efectuării controalelor prevăzute la art. 4 alin. (2), la sediul și/sau în
locul în care își desfășoară activitatea persoanele fizice sau juridice ce construiesc,
montează, instalează, pun în funcțiune, repară, asigura realizarea reviziilor, întrețin,
comercializează, efectuează verificări tehnice în vederea autorizării/admiterii
funcționării, verificări tehnice în utilizare, verificări tehnice în utilizare pentru estimarea
duratei remanente de viață, dețin și/sau utilizează instalații/echipamente, precum și în
locurile în care sunt utilizate instalații/echipamente, indiferent de forma de deținere a
acestora.
(2) Persoanele ce dețin/utilizează instalații/echipamente, precum și cele care desfășoară

222
activitățile prevazute la art. 8 alin. (1) au obligatia sa permits accesul sa puny la dispozitia
reprezentanților ISCIR informațiile și documentele referitoare la instalații/echipamente,
pe care aceștia le solicită.
ART. 20 În situația în care pentru anchetarea cauzelor producerii unui accident trebuie
să participe și reprezentanți ai altor autorități, aceștia au obligația să nu modifice starea
de fapt a instalației/echipamentului avariate/avariat și să conserve locul până la sosirea
reprezentanților ISCIR, când este cazul.

INFRACȚIUNI ȘI CONTRAVENȚII
ART. 21 Menținerea sau repunerea în funcționare a instalațiilor ori echipamentelor, după ce a
fost oprită sau interzisă funcționarea acestora, prin proces-verbal încheiat de către inspectorii
de specialitate din cadrul ISCIR, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3
luni la 2 ani ori cu amendă.
ART. 22 Efectuarea fara autorizatie a activitatilor privitoare la instalarea, constructia sau
montajul instalatiilor on echipamentelor constituie infractiune $i se pedepseste cu
inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amends.
Efectuarea fără autorizație a activităților privitoare la punerea în funcțiune, autorizarea de
funcționare, admiterea funcționării, verificarea tehnică în utilizare,
repararea, întreținerea, exploatarea sau modificarea instalațiilor ori echipamentelor
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 7 ani și interzicerea
unor drepturi.
Tentativa se pedepsește.
ART. 23 Scoaterea neautorizata din funcțiune, în totalitate sau în parte, a dispozitivelor de
siguranță și control instalate în condițiile legii la instalații/echipamente, fară a avea motive ce
decurg din cerințele de securitate nucleară sau de radioprotecție, dacă fapta nu constituie o
infracțiune mai gravă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită din culpă, se pedepsește cu închisoare de la
3 luni la un an sau cu amendă.
*** Abrogat
ART. 24 (1) Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum
urmează:
nerespectarea prevederilor art. 6 lit. c) e), art. 10 lit. a), b) și e), art. 12 lit. c), d), e) și g), art.
14 c) și e), art. 16 și ale art. 19 alin. (2), cu amendă de la 2.000 lei la 15.000 lei;
nerespectarea prevederilor art. 6 lit. b) și f), art. 10 lit. c), d), f) g), art. 12 lit. a), b) f) și ale
art. 14 lit. a), b), d) și f), cu amendă de la 15.000 lei la 25.000 lei;
nerespectarea prevederilor art. 6 lit. a) și d) și ale art. 11, cu amendă de la 25.000 lei la
35.000 lei;
nerespectarea prevederilor art. 15, cu amendă de la 30.000 lei la 40.000 lei.
(2) Constituie sancțiune contravențională complementară suspendarea pe o perioada de
până la 6 luni sau retragerea, după caz, a avizului, autorizației eliberate de ISCIR.
(3) Inspectorul de specialitate ISCIR poate fixa prin proces-verbal și un termen-limită
pentru remedierea aspectelor sesizate în urma controlului.
ART. 25 (1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către
inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR, desemnați și delegați pentru activitatea de
control.
Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data

223
încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției jumătate din minimul amenzii
aplicabile; inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR fac mențiune despre această
posibilitate în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face contestație în
termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare a
contravenției.
*) Contestația se adresează inspectorului șef al inspecției teritoriale de care aparține
inspectorul constatator.
*) Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 638/2018, a constatat că prevederile art. 25
alin. (4) din Legea nr. 64/2008 sunt neconstituționale.
ART. 26
Dispozițiile art. 24 și 25 referitoare la contravenții se completează cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile și completările
ulterioare.

Dispoziții finale
ART. 27
Anexele nr. 1 - 4 fac parte integrată din prezenta lege.
Anexele se modifică și/sau se completează prin hotărâre a Guvernului.
ART. 28
Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la data publicării*) in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
*) Legea nr. 64/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240
din 27 martie 2008.
ANEXA 1
Instalaţii şi echipamente exceptate de la prevederile prezentei legi
1. Recipientele pentru aer aferente instalaţiilor şi echipamentelor de frânare, basculare şi
semnalizare, montate pe autovehicule
2. Instalaţiile şi echipamentele sub presiune, instalaţiile şi echipamentele de ridicat
montate pe nave
3. Conductele de gaze naturale de alimentare din amonte, conductele aparţinând
Sistemului naţional de transport al gazelor naturale, precum şi cele aparţinând sistemelor de
distribuţie şi instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale

ANEXA 2
Instalaţii sub presiune şi instalaţii de ridicat clasice, aparate consumatoare de
combustibil şi componente ale acestora
1. Cazane pentru abur, pentru apă caldă sau fierbinte
2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bari
2^1. Instalaţii pentru gaze petroliere lichefiate - GPL, instalaţii pentru gaze naturale
comprimate - GNC şi instalaţii pentru gaze naturale comprimate pentru vehicule - GNCV
3. Recipiente simple sub presiune mai mare de 0,5 bari
4. Macarale, ascensoare, elevatoare, instalaţii de transport pe cablu, instalaţii de ridicat pe
plan înclinat, poduri rulante şi alte mecanisme de ridicat
5. Aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos

224
 6. Arzătoare cu combustibil lichid sau gazos
7. Accesorii de securitate pentru instalaţiile, echipamentele şi aparatele prevăzute la pct. 1
şi 3 - 6
8. Aparatură şi instalaţii de automatizare aferente instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute
la pct. 1 - 7
9. Instalaţii şi echipamente destinate, montate şi utilizate în cadrul parcurilor de distracţii

ANEXA 3
Instalaţii sub presiune, instalaţii de ridicat şi unele instalaţii din cadrul obiectivelor
nucleare, precum şi componente ale acestora
1. Generatoare şi cazane de abur, de apă caldă sau fierbinte, inclusiv corpul reactorului
2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bari şi recipiente simple sub presiune mai
mare de 0,5 bari
3. Pompe
4. Conducte pentru lichide, vapori şi gaze tehnice uscate sau umede
5. Suporturi ale elementelor sub presiune
6. Armături
7. Sisteme tehnologice
8. Macarale, ascensoare, elevatoare, poduri rulante şi alte mecanisme de ridicat
9. Accesorii de securitate pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute la pct. 1, 2, 4 şi 8

NOTĂ:
Materialele folosite la construirea, montarea, utilizarea, repararea şi verificarea instalaţiilor şi
aparatelor se supun regimului de verificare tehnică şi sunt:
a) produse din metale feroase, neferoase şi materiale nemetalice - table, ţevi, tuburi, profiluri,
forjate, turnate, semifabricate pentru organe de asamblare;
b) materiale pentru sudură - electrozi, sârme, fluxuri, materiale pentru brazare.

ANEXA 4
Instalaţii sub presiune şi instalaţii de ridicat clasice, aparate consumatoare de combustibil şi
componente ale acestora la care verificările tehnice în utilizare sunt efectuate de către persoane
fizice şi juridice autorizate ISCIR
1. Cazane pentru abur şi pentru apă fierbinte având presiune x volum </= 60 (bar x litru)
2. Recipiente de categoria I stabilită conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 123/2015
privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor sub presiune, cu
modificările ulterioare
3. Aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos cu puteri nominale </= 400
kW
4. Arzătoare cu combustibil lichid sau gazos
5. Butelii cu volum </= 150 litri şi butoaie cu volum </= 1.000 litri pentru gaze comprimate,
lichefiate sau dizolvate sub presiune
6. Macarale cu sarcina nominală </= 1 t şi cele cu acţionare manuală
7. Stivuitoare şi translatoare stivuitoare, cu acţionare manuală
8. Platforme ridicătoare nedeplasabile/deplasabile exclusiv pentru materiale, cu sarcina nominală
</= 1 t şi platforme ridicătoare pentru persoane cu dizabilităţi
9. Elevatoare pentru vehicule, cu acţionare manuală

225
 10. Mecanisme de ridicat având sarcina nominală </= 1 t şi cele cu acţionare manuală
11. Ascensoare destinate transportului de materiale având sarcina nominală < 100 kg
12. Mecanisme şi instalaţii de ridicat pentru teatre, acţionate manual
13. Echipamente pentru spaţii de joacă
14. Dispozitive de siguranţă aferente instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute la pct. 1 – 3 din
prezenta anexă şi dispozitive de siguranţă aferente instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute la pct. 1
- 3 şi 5 din anexa nr. 2
NOTA:
Reproducem mai jos prevederile art.II din Ordonanta Guvernului nr. 22/2010 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 64/2008 privind functionarea in conditii de siguranta a
instalatiilor sub presiune, instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de combustibil,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 93/2011, cu modificarile ulterioare,
care nu sunt incorporate in forma republicata a Legii nr. 64/2008 si care se aplica, in
continuare, ca dispozitii proprii ale actului modificator:
(1) Până la autorizarea persoanelor fizice și juridice prevăzute la art. 9 alin. (2) din Legea
nr. 64/2008, cu modificările și completările ulterioare, verificările tehnice în vederea
autorizării funcționării și verificările tehnice în utilizare la instalațiile și echipamentele
prevăzute în anexa nr. 2 la această lege se efectuează de către Compania Națională pentru
Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune - S.A.,
denumită în continuare CNCIR, societate comercială pe acțiuni, de interes strategic
național, cu acționar unic statul român, care funcționează sub autoritatea Ministerului
Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, înființată ca urmare a reorganizării prin
divizare a Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și
Instalațiilor de Ridicat, denumită în continuare ISCIR.
(2) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, Guvernul
va aproba prin hotărâre înființarea, organizarea și funcționarea CNCIR, precum și
modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.1340/2001 privind organizarea și
funcționarea Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și
Instalațiilor de Ridicat, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Până la data înființării CNCIR verificările tehnice în vederea autorizării funcționării și
verificările tehnice în utilizare prevăzute la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 64/2008, cu
modificările și completările ulterioare, se realizează de către ISCIR.
(4) Prescripția tehnică pentru stabilirea condițiilor și cerințelor tehnice de autorizare a
persoanelor fizice și juridice ce efectuează verificări tehnice în vederea autorizării
funcționării și verificări tehnice în utilizare la instalațiile și echipamentele prevăzute în
anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aprobă prin
ordin al ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri, în termen de 10 luni de
la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.
(5) În termen de 60 de zile de la data publicării ordinului prevăzut la alin. (4), CNCIR
trebuie să îndeplinească condițiile și cerințele tehnice prevăzute în prescripția tehnică și
să obțină autorizarea conform prevederilor prezentei ordonanțe.

HOTĂRÂREA GUVERNULUI NR. 1340/2001, cu modificările şi completările

ulterioare privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru
Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat

226
 Hotararea de Guvern stabileste ca Inspecţia de Stat pentru Controlul
Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, denumită în
continuare ISCIR, este organul de specialitate al administraţiei publice centrale cu
personalitate juridică, a cărui activitate principală este asigurarea, în numele
statului, a măsurilor de funcţionare în condiţii de siguranţă a instalaţiilor şi
echipamentelor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 64/2008 privind
funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de
ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificările şi completările
ulterioare, denumite în continuare instalaţii şi echipamente.
În cadrul ISCIR funcţionează cinci inspecţii teritoriale fără personalitate
juridică.
Pentru realizarea obiectului de activitate, în domeniul său de competenţă,
ISCIR exercită următoarele funcţii:
a) de autoritate, prin care asigură controlul respectării prevederilor reglementărilor
în domeniu şi a regimului de autorizare şi verificare tehnică;
b) de reglementare, prin care asigură elaborarea actelor cu caracter normativ;
c) de reprezentare, prin care asigură cooperarea şi schimbul de informaţii, pe plan
intern şi extern, în domeniul său de activitate, potrivit legislaţiei în vigoare.

De asemenea, stabileste atributiile ISCIR, si anume:

c) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în
prescripţiile tehnice şi de Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările
ulterioare, persoane fizice sau juridice care realizează, pentru instalaţii şi
echipamente, verificări tehnice în vederea autorizării funcţionării, verificări tehnice în
utilizare, verificări tehnice în utilizare pentru stabilirea duratei remanente de viaţă,
activităţi de construire, montare, instalare, punere în funcţiune, supraveghere
tehnică, lucrări de revizie, reparaţii şi de întreţinere; pentru
instalaţiile/echipamentele din domeniul nuclear se vor respecta şi dispoziţiile Legii
nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi
controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările ulterioare;
c^1) efectuează verificări tehnice în vederea autorizării şi verificări tehnice în
utilizare la instalaţii/echipamente, în condiţiile stabilite de Legea nr. 64/2008, cu
modificările şi completările ulterioare;
d) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în
prescripţiile tehnice, funcţionarea instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute în anexa
nr. 1;
e) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în
prescripţiile tehnice, persoanele fizice care practică ocupaţiile prevăzute în anexa
nr. 1^1;
i) în cazuri justificate, de forţă majoră sau de pericol iminent, poate dispune oprirea
din funcţiune sau împiedicarea punerii în funcţiune a instalaţiilor şi echipamentelor
şi aplică sigilii;
j) efectuează controale periodice şi inopinate la instalaţiile şi echipamentele aflate în
funcţiune, dispune măsuri şi aplică sancţiuni în condiţiile legii, atunci când constată
că nu sunt respectate cerinţele aplicabile acestora;

227
k) supraveghează, prin acţiuni periodice şi inopinate, persoanele fizice şi juridice pe
care le-a autorizat şi decide menţinerea, suspendarea sau retragerea autorizaţiilor
emise;
n) participă, la solicitarea organelor de cercetare penală, la anchetarea cauzelor în
care s-au produs accidentele la instalaţiile şi echipamentele supuse controlului
ISCIR, evaluează efectele produse şi dispune măsurile ce se impun privind
siguranţa în funcţionare a acestora, după caz;
p) avizează, potrivit legii, furnizorii de formare profesională care organizează
programe de formare profesională pentru ocupaţiile prevăzute în anexa nr. 1^1;
condiţiile şi cerinţele pentru avizarea furnizorilor de formare profesională se
stabilesc prin ordin al inspectorului de stat şef al ISCIR, care se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I;
(2) ISCIR îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite în responsabilitatea sa potrivit
legislaţiei în vigoare.

HOTĂRÂRE GUVERNULUI NR. 1.139 din 17 noiembrie 2010 privind înfiintarea,

organizarea şi funcţionarea CNCIR-SA

Aceasta Hotarare de Guvern stabileşte, urmare a aprobarii Ordonantei nr. 22/2010 ca

se înfiinţează Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi
Recipientelor sub Presiune-S.A., denumită în continuare CNCIR, ca urmare a reorganizării
prin divizare a Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat, denumită în continuare ISCIR.
CNCIR are în structura sa 12 sucursale.

CNCIR are ca obiect principal de activitate realizarea de testări şi analize tehnice,

cod CAEN 7120-ed. rev. 2/2008, în scopul efectuării de verificări tehnice în vederea
autorizării funcţionării şi de verificări tehnice în utilizare, pentru instalaţiile şi echipamentele
prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a
instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil,
cu modificările şi completările ulterioare.
In scopul realizării obiectului său de activitate, CNCIR desfăşoară, în principal,
următoarele activităţi:
a) efectuează verificări tehnice în utilizare la echipamentele/instalaţiile prevăzute în anexa
nr. 2 la Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile stabilite în
prescripţiile tehnice;
b) efectuează verificările tehnice în vederea autorizării funcţionării instalaţiilor şi
echipamentelor prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului 1.340/2001 privind
organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile
stabilite în prescripţiile tehnice, cu excepţia celor prevăzute la pct. 5 din aceeaşi anexă;
d) efectuează verificări tehnice în utilizare la instalaţiile şi echipamentele la care se solicită
stabilirea duratei remanente de viaţă, în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice;

228
e) evaluează documentaţii de reparaţii pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa
nr. 2 la Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la cerinţele şi
în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice;
f) efectuează, în condiţiile legii şi cu respectarea cerinţelor stabilite în prescripţiile tehnice,
verificări tehnice în utilizare, după reparaţii şi propune Inspecţiei de Stat pentru Controlul
Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR) data următoarei
verificări tehnice în utilizare;
g) efectuează, raportat la cerinţele din prescripţiile tehnice, evaluări de documentaţii pentru
obţinerea avizului obligatoriu de instalare pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în
anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001, cu modificările şi completările
ulterioare;
h) efectuează analize şi examinări tehnice de laborator;
k) execută expertize tehnice, testări şi măsurători în domeniile specifice obiectului său de
activitate;
l) desfăşoară şi alte activităţi pentru realizarea scopului şi obiectului său de activitate

ORDINUL ISS Nr. 130 din 10 mai 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind
autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea tehnică a instalaţiilor/echipamentelor
din domeniul ISCIR operator RSVTI, modificat și completat cu ORDINUL ISS Nr. 225
din 9 iulie 2013.

În sensul prezentului ordin se defines urmatorii termini:

a) autorizare-activitatea de evaluare, efectuată de ISCIR, a competenţei şi capabilităţii unei
persoane fizice sau juridice de a desfăşura activităţile prevăzute de prezenta metodologie;
b) atestat-documentul eliberat de ISCIR, obţinut pe baza unei evaluări scrise;
d) deţinător-persoana fizică sau juridică ce deţine cu orice titlu o instalaţie/un echipament în
exploatare;
g) operator RSVTI-operatorul autorizat, responsabil cu supravegherea tehnică a
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR;
h) persoană juridică-orice entitate constituită potrivit legii naţionale, precum şi cele
constituite în temeiul dreptului altui stat membru al Uniunii Europene sau reglementat de
acesta;
j) supraveghere tehnică a instalaţiilor-totalitatea activităţilor desfăşurate pentru respectarea
prevederilor Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificările
şi completările ulterioare, şi a prescripţiilor tehnice aplicabile, desfăşurate de către
operatorul RSVTI în scopul funcţionării în condiţii de siguranţă a
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR;
k) utilizator-persoana fizică sau juridică ce are în folosinţă o instalaţie/un echipament.

229
 Acest ordin stabileste ca deţinătorii/Utilizatorii de instalaţii/echipamente din
domeniul ISCIR, indiferent de forma de constituire şi proprietate, au obligaţia să numească
un operator RSVTI. Activitatea de operator RSVTI poate fi prestată de persoane fizice sau
juridice în baza autorizaţiei emise de către ISCIR.
În exercitarea activităţii sale, operatorul RSVTI-persoană fizică are următoarele drepturi:
a) de a păstra originalul autorizaţiei eliberate de către ISCIR, unitatea la care acesta este
angajat sau cu care are raporturi contractuale de altă natură neputând să le reţină;
b) să primească toate informaţiile şi documentele solicitate cu privire la
instalaţiile/echipamentele pe care le are în evidenţă de la reprezentanţii unităţilor
deţinătoare/utilizatoare. …
Obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice şi juridice autorizate ca
operatori RSVTI

Operatorul RSVTI-persoană fizică are următoarele obligaţii specifice:

a) să identifice toate instalaţiile/echipamentele din domeniul ISCIR ale
deţinătorului/utilizatorului;
b) să permită numai funcţionarea echipamentelor/instalaţiilor autorizate şi înregistrate la
ISCIR;
b) să efectueze admiterea funcţionării instalaţiilor/echipamentelor şi verificările
tehnice în utilizare la instalaţiile/echipamentele la care, conform prevederilor
prescripţiilor tehnice aplicabile, aceste activităţi se realizează de către operatorul
RSVTI;
c) să solicite eliberarea avizului obligatoriu de instalare, pentru echipamentele/instalaţiile
pentru care prescripţiile tehnice prevăd acest lucru;
d) să ia măsurile necesare şi să se asigure că instalaţia/echipamentul este utilizată/utilizat în
condiţii de siguranţă, prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi întreţinerii de către persoane
autorizate, conform instrucţiunilor tehnice ale acestora;
e) să se asigure că utilizarea instalaţiei/echipamentului se face numai de către personalul de
deservire autorizat/instruit intern, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice
aplicabile şi ale instrucţiunilor de exploatare ale instalaţiilor/echipamentelor;
f) să anunţe de îndată ISCIR despre producerea unor avarii sau accidente la
echipamentele/instalaţiile pe care le au în evidenţă şi să asigure oprirea acestora din
funcţiune şi, dacă este posibil, izolarea acestora în vederea cercetării;
g) să solicite în scris conducerii deţinătorului/utilizatorului oprirea unor instalaţii sau
echipamente ISCIR din cauza defecţiunilor apărute ori ca urmare a necesităţii efectuării unor
lucrări de întreţinere, verificare, revizii, înlocuiri de piese sau reparaţii capitale;
h) să solicite autorizarea funcţionării numai a instalaţiilor/echipamentelor care îndeplinesc
condiţiile de introducere pe piaţă, conform legislaţiei în vigoare;
i) să verifice existenţa documentelor însoţitoare ale instalaţiilor/echipamentelor din
domeniul ISCIR, conform actelor normative aplicabile;
j)să întocmească şi să actualizeze evidenţa centralizată pentru toate
instalaţiile/echipamentele din domeniul ISCIR, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9;
k) să instruiască şi să examineze anual personalul de deservire, atât cel autorizat de către
ISCIR, cât şi cel instruit intern, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice
aplicabile şi ale instrucţiunilor de exploatare ale instalaţiilor/echipamentelor;

230
l) să asigure existenţa la fiecare loc de muncă a instrucţiunilor tehnice specifice pentru
utilizarea în condiţii normale a instalaţiei/echipamentului şi a documentelor cuprinzând
măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi dereglări ale
instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor în care aceasta/acesta este înglobată/înglobat;
m) să solicite în scris deţinătorului/utilizatorului oprirea din funcţiune a
instalaţiilor/echipamentelor la expirarea scadenţei de funcţionare acordate cu ocazia ultimei
verificări tehnice în utilizare;
n) să propună în scris conducerii deţinătorului/utilizatorului planul de verificări tehnice în
utilizare aferent anului următor, în vederea planificării condiţiilor de pregătire a
instalaţiilor/echipamentelor;
o) să urmărească eliminarea neconformităţilor constatate cu ocazia efectuării verificărilor
tehnice în utilizare;
p) să verifice şi să vizeze registrele de evidenţă a funcţionării instalaţiilor/echipamentelor, în
termenele şi cu respectarea modalităţilor stabilite în prescripţiile tehnice aplicabile;
p.1) să confirme/să accepte lucrările de instalare, montare la instalaţiile/echipamentele
prevăzute în anexa nr. 10, în conformitate cu prevederile
prescripţiilor tehnice aplicabile;
p.2) să întocmească procesul-verbal de introducere în reparare a
instalaţiilor/echipamentelor prevăzute în anexa nr. 10, să supravegheze şi să confirme
efectuarea reparaţiei prin procesul-verbal de finalizare a lucrărilor la
instalaţii/echipamente, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice aplicabile;
p.3) să confirme lucrările de verificări tehnice în utilizare pentru investigaţii/examinări cu
caracter tehnic la instalaţiile/echipamentele prevăzute în
anexa nr. 10, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice aplicabile;
q) să urmărească pregătirea instalaţiilor/echipamentelor pentru verificări tehnice în utilizare;
r) să participe la cercetarea avariilor sau accidentelor produse la instalaţiile/echipamentele
ISCIR pe care le are în evidenţă, în vederea furnizării tuturor informaţiilor organelor de
cercetare a evenimentelor;
r.1) să fie prezent în termen de maximum 120 minute la instalaţiile/echipamentele pe care le
are în supraveghere în cazul producerii unor avarii, accidente sau la solicitarea
inspectorului de specialitate din cadrul ISCIR;
s) să informeze în scris ISCIR, în termen de 15 zile, despre datele de identificare ale noului
deţinător de instalaţii/echipamente, în cazul unui transfer de proprietate sau de folosinţă
asupra acestor bunuri;
t) să anunţe ISCIR în vederea scoaterii din evidenţă a instalaţiilor/echipamentelor casate, în
cel mult 15 zile de la data casării;
u) să anunţe ISCIR, în termen de 15 zile, despre oprirea din funcţiune a
instalaţiilor/echipamentelor care intră în conservare şi să urmărească realizarea lucrărilor de
conservare;
v) să anunţe în scris ISCIR, în termen de cel mult 15 zile, încetarea raporturilor contractuale
cu deţinătorul/utilizatorul instalaţiei/echipamentului;
w) să respecte prevederile prescripţiilor tehnice ISCIR şi celelalte dispoziţii legale în
domeniu.
Persoana juridică autorizată ca operator RSVTI are următoarele obligaţii specifice:
a) transmiterea către ISCIR a datelor de identificare ale operatorului/operatorilor RSVTI
desemnat/desemnaţi pentru fiecare deţinător/utilizator;

231
b) verificarea ca operatorii RSVTI nominalizaţi să respecte obligaţiile prezentate mai sus şi
cele din prescripţiile tehnice aplicabile;
c) informarea în scris a ISCIR, în termen de 15 zile, asupra oricăror modificări ale
condiţiilor care au stat la baza eliberării autorizaţiei;
d) să nu permită desfăşurarea activităţii cu operatori care nu deţin la momentul efectuării
activităţii de supraveghere tehnică o autorizaţie valabilă.
e) să efectueze activitatea de supraveghere tehnică la deţinătorul/utilizatorul
deinstalaţii/echipamente, conform procedurii proprii întocmite cu respectarea cerinţelor
standardului SR EN ISO 9001:2008 - Sisteme de management al calităţii. Cerinţe,
actualizată.

PRESCRIPŢIA TEHNICĂ R 1-2010 "MAŞINI DE RIDICAT (macarale, mecanisme

de ridicat, stivuitoare, platforme autoridicătoare şi platforme ridicătoare pentru
persoane cu dizabilităţi, elevatoare pentru vehicule şi maşini de ridicat de tip
special)".

Prescripţia tehnică stabileşte condiţiile şi cerinţele tehnice pentrumontarea,

punerea în funcţiune, autorizarea funcţionării, supravegherea şi verificarea tehnică în
utilizare pentru investigaţii/examinări cu caracter tehnic, întreţinerea, revizia şi
repararea maşinilor de ridicat.
Prevederile prescripţiei tehnice se aplică maşinilor de ridicat şi
a componentelor de securitate destinate acestora şi dispozitivelor de prindere pentru
ridicarea sarcinii menţionate mai jos:
a) macarale:
1) deplasabile pe căi fără şine de rulare cum ar fi automacarale, macarale pe
pneuri, macarale pe şenile, macarale montate pe vagon de cale ferată, macarale
montate pe vehicule destinate transportului de materiale şi altele asemenea;
2) deplasabile pe căi cu şine de rulare cum ar fi poduri rulante, macarale portal,
electropalane deplasabile pe grindă fixă şi altele asemenea;
3) cu braţ şi/sau platformă rotitoare la punct fix sau deplasabile pe căi cu şine de
rulare cum ar fi macarale turn, macarale pivotante, macarale portic şi altele
asemenea;
4) de construcţie specială cum ar fi macarale pe cablu, macarale foarfece şi altele
asemenea;
b) stivuitoare autopropulsate si translatoare stivuitoare;
c) ……………………..

Componentele de securitate:
1) limitatoare de sfârşit de cursă;
2) limitatoare de sarcină şi limitatoare de moment al sarcinii;
3) dispozitive de reţinere a fluidului în cilindri hidraulici;
4) dispozitive de blocare şi evitare a mersului oblic;
5) tampoane şi opritoare;
6) piese de reazem şi curăţătoare de şină;
7) siguranţe la cârlig;

232
 8) contacte electrice de siguranţă;
9) contact stop (buton stop);
10) anemometre;
11) paracăzătoare;
12) limitatoare de viteză;
13) alte componente de securitate precizate de producător în documentaţia tehnică,
care îndeplinesc o funcţie de securitate atunci când sunt utilizate şi a căror
defectare sau funcţionare necorespunzătoare periclitează siguranţa în funcţionare.

PT R1–2010 STABILESTE CONDIŢIILE REFERITOARE LA PUNEREA ÎN

FUNCŢIUNE ŞI AUTORIZAREA/ADMITEREA FUNCŢIONĂRII MAŞINILOR DE
RIDICAT.
Se admite autorizarea funcţionării:
a) maşinilor de ridicat noi, care fac obiectul prezentei prescripţii tehnice si care respectă
cerinţele privind introducerea pe piaţă, stabilite de reglementările naţionale ce transpun
directivele europene aplicabile (Directiva Maşini 2006/42 EC transpusă în legislaţia naţională prin
HG 1029/2008);
b) maşinilor de ridicat vechi, care fac obiectul prezentei prescripţii tehnice, care au
funcţionat şi :
1) provin din Uniunea Europeană :
I. care respectă cerinţele privind introducerea pe piaţă stabilite, prin directivele europene
specifice;
II. care au fost construite anterior intrării în vigoare a directivelor europene aplicabile şi care
au fost introduse pe piaţă cu respectarea reglementărilor naţionale ale statului membru în
care au fost construite;
2) provin din afara Uniunii Europene:
I. care respectă cerinţele prevăzute la introducerea pe piaţă stabilite prin directivele europene
specifice.
Verificarea tehnică în vederea acordării autorizării funcţionării se efectuează de către
personalul din cadrul CNCIR la următoarele maşini de ridicat:
a) macaralele cu sarcina nominală Sn > 1 t;
b) stivuitoarele autopropulsate si translatoarele stivuitoare;
c) platformele ridicătoare nedeplasabile/deplasabile pentru persoane si/sau materiale;
d) elevatoare pentru vehicule;
e) mecanisme de ridicat cu sarcina nominală Sn > 1 t;
f) masini de ridicat de tip special.
Maşinile de ridicat menţionate mai sus, se înregistrează în evidenţa ISCIR.
Admiterea funcţionării (la prima punere în funcţiune şi periodic în exploatare) se face
de către RSVTI al deţinătorului/utilizatorului şi se înregistrează în evidenţa acestuiala
următoarele maşini de ridicat:
a) macaralele cu sarcina nominală Sn < 1 t şi macaralele acţionate manual;
b) stivuitoarele autopropulsate si translatoarele stivuitoare actionate manual;
c) mecanisme de ridicat cu sarcina nominală Sn <1 t si mecanisme de ridicat actionate
manual;
d) elevatoare pentru vehicule actionate manual;

233
e) platforme ridicătoare pentru persoane cu dizabilităti.
Pentru obţinerea autorizării funcţionării maşinii de ridicat, deţinătorul/utilizatorul trebuie
să înainteze la CNCIR o cerere, însoţită de documentaţia tehnică a maşinii de ridicat......conform
prevederilor PT R 1 – 2010.
În vederea efectuării verificărilor şi încercărilor tehnice trebuie îndeplinite, cel puţin,
următoarele condiţii:
a) toate lucrările de montare să fie complet terminate;
b) construcţia căilor de rulare, a căilor de circulaţie în lungul căii de rulare şi a scărilor
de acces la cabină a personalului de deservire şi la calea de rulare să fie terminată;
c) elementele componente ale maşinii de ridicat supuse frecării să fie gresate;
d) componentele de securitate, frânele, elementele de prindere şi legare a
sarcinii, dispozitivele de semnalizare, aparatele de comandă şi instalaţia de protecţie
împotriva tensiunilor de atingere să fie verificate şi să corespundă;
e) limitatoarele de sfârşit de cursă să fie montate/reglate în conformitate cu
documentaţia tehnică de însoţire;
f) maşina de ridicat să fie prevăzută cel puţin cu următoarele:
1) inscripţionarea sarcinii maxime;
2) panouri de protecţie montate;
3) indicatoare de securitate;
4) inscripţionări de avertizare afişate;
5) instrucţiuni de exploatare inclusiv măsurile ce trebuie luate în caz de avarie,
întreruperi şi dereglări ale maşinii de ridicat;
g) personalul de deservire şi personalul auxiliar de deservire să fie autorizat sau
instruit, după caz;
h) maşina de ridicat să fie legată la pământ printr-o instalaţie corespunzătoare.

Dacă sunt îndeplinite aceste cerinţe, maşina de ridicat se supune următoarelor:

a) verificări tehnice:
1) verificarea montării ansamblurilor şi subansamblurilor maşinii de ridicat conform
prevederilor documentaţiei tehnice de însoţire şi prezentei prescripţii tehnice;
2) verificarea îmbinărilor nedemontabile ale structurii metalice;
3) verificarea integrităţii şi conformităţii constructive a structurii metalice;
4) verificarea amenajărilor care să permită accesul personalului pentru efectuarea
lucrărilor de reparare, întreţinere şi revizie;
5) verificarea respectării gabaritelor de liberă trecere şi a spaţiilor de siguranţăprevăzute;
6) verificarea echipării instalaţiei electrice cu dispozitive de protecţie şi cu inscripţionările
necesare;
7) verificarea verticalităţii turnului macaralei;
8) verificarea fixării grinzilor căilor de rulare şi a sistemului de susţinere a acestora;
9) verificarea fixării maşinii de ridicat pe postamentul de amplasare;
10) verificarea maşinii de ridicat pentru preîntâmpinarea uzurii şi pericolului de
deraiere a ansamblului roţi de rulare-cale de rulare;
11)verificarea existenţei componentelor de securitate prevăzute în documentaţia
tehnică;
b) încercări tehnice:
1) încercări în gol, care se efectuează prin acţionarea mecanismelor maşinii de

234
ridicat, fără ca maşina de ridicat să fie încărcată cu sarcină; cu această ocazie se
verifică ţi funcţionarea componentelor de securitate, cu excepţia limitatorului de sarcină
şi/sau de moment;
2) încercări în sarcină, care se efectuează atât static cât şi dinamic în condiţiile
stabilite de producător prin documentaţia tehnică (numai după ce încercările în gol au dat
rezultate corespunzătoare), astfel:
I. încercarea statică se realizează cu sarcina de încercare ridicată la circa 100 mm de sol,
timp de 10 minute. Calculul sarcinii de încercare trebuie să ţină seama de valorile
coeficientului de încercare statică astfel încât să se poată garanta un nivel adecvat de
securitate; coeficientul de încercare statică este 1,25 pentru maşinile de ridicat în condiţiile în
care nu este precizat în documentaţia tehnică a maşinii de ridicat. Nu se admite nicio
deformaţie remanentă a structurii portante a maşinii de ridicat.
NOTE: 1) Sarcina de încercare trebuie să fie constituită numai din greutăţi verificate
metrologic sau a căror masă este determinată cu instrumente de măsură verificate
metrologic.
2) La încercarea podurilor rulante, acestea trebuie să se afle în dreptul stâlpilor de susţinere a
căii de rulare, iar sarcina trebuie să fie poziţionată la mijlocul deschiderii podului.
3) La maşinile de ridicat care au două frâne încercarea statică se efectuează separat cu
fiecare frână în parte.
4) La maşinile de ridicat cu braţ, încercarea statică se efectuează atât la raza minimă cât şi la
raza maximă, sarcina de încercare fiind sarcina maximă admisă pentru poziţiile respective.
5) Pentru maşinile de ridicat, la care se poate modifica lungimea braţului sau înălţimea
turnului, încercarea se efectuează cu sarcina nominală menţionată în documentaţia tehnică
pentru varianta respectivă.
6) La macaralele deplasabile pe căi de rulare fără şine, înainte de efectuarea încercărilor
statice se respectă următoarele:
a) poziţionarea pe o suprafaţă dură şi orizontală cu abateri maxime de ±5%;
b) utilizarea dispozitivelor de calare (stabilizatoare) astfel încât roţile să se elibereze de
sarcină;
7) La macarale deplasabile pe căi de rulare cu şine, se efectuează încercarea statică şi
măsurarea săgeţii la sarcina nominală, cu următoarele precizări:
a) săgeata elastică măsurată trebuie să se încadreze în limita admisă, conform
documentaţiei tehnice;
b) la macaralele cu două sau mai multe mecanisme, care nu pot funcţiona simultan, se
efectuează încercarea statică şi măsurarea săgeţii la sarcina nominală numai pentru
mecanismul principal;
c) la macaralele cu două sau mai multe mecanisme, care pot lucra simultan, se
efectuează încercarea statică şi măsurarea săgeţii la sarcina nominală prin suspendarea
sarcinii în toate cârligele sau în dispozitivele de prindere;
d) la macaralele care au grinzile principale rezemate în două locuri şi consolă, se
efectuează încercarea statică şi măsurarea săgeţii la sarcina nominală atât la mijlocul
deschiderii cât şi în poziţia extremă a sarcinii pe consolă.
II. încercările dinamice se realizează cu sarcina maximă de utilizare multiplicată cu
coeficientul de încercare dinamică numai dacă maşina de ridicat s-a comportat
corespunzător la încercarea statică, măsurarea săgeţii şi încercarea de etanşeitate, după caz.
Coeficientul de încercare dinamică este egal cu 1,1 în condiţiile în care nu este precizat în

235
documentaţia tehnică a maşinii de ridicat.
NOTĂ: Încercarea dinamică se efectuează numai dacă circuitul de comandă al maşinii de
ridicat permite mai multe mişcări simultane în condiţiile cele mai defavorabile.
3) încercări de stabilitate la macaralele cu braţ - se efectuează cu braţul aşezat
în poziţia cea mai defavorabilă în ceea ce priveşte stabilitatea macaralei. Încercările se
efectuează prin deplasarea macaralei mai întâi cu sarcina maximă admisibilă pentru
deschiderea minimă a braţului şi apoi cu sarcina maximă admisibilă pentru deschiderea
maximă a braţului;
4) încercări de etanşeitate se efectuează cu sarcina nominală, prin
acţionarea mecanismelor maşinii de ridicat. După întreruperea acţionării, sarcina nu trebuie să
coboare timp de 10 minute peste limitele prevăzute în documentaţia tehnică a maşinii de
ridicat şi nu trebuie să se constate scăpări de fluid;
5) alte încercări se efectuează numai dacă sunt prevăzute în documentaţia tehnică a
maşinii de ridicat.
După efectuarea acestor verificărişi încercări tehnice,producătorul sau persoana
juridică autorizată care a efectuat montarea, menţionează rezultatele verificărilor şi
încercărilor în procesul-verbal cu probe de casă.
Verificarea tehnică în vederea autorizării funcţionării maşinilor de ridicat se efectuează
de către personalul din cadrul CNCIR.
La verificarea tehnică trebuie să participe RSVTI al deţinătorului/utilizatorului,
personalul de deservire şi personalul auxiliar de deservire al maşinii de ridicat, după caz,
reprezentantul persoanei juridice autorizate care a efectuat montarea maşinii de ridicat, unde
este cazul, reprezentantul persoanei juridice autorizate care asigură întreţinerea şi revizia
maşinii de ridicat .
Personalul de deservire desemnat pentru efectuarea manevrelor în timpul verificării
tehnice trebuie să fie autorizat ..........pentru maşina de ridicat respectivă.
Autorizarea funcţionării maşinii de ridicat se acordă numai după ce rezultatele
verificărilor tehnice sunt corespunzătoare, prin întocmirea unui proces-verbal de verificare
tehnică, unde se consemnează parametrii de funcţionare şi data efectuării următoarei
verificări tehnice (ziua, luna şi anul).
Dacă rezultatele verificării tehnice sunt necorespunzătoare, neconformităţile se
consemnează în procesul-verbal de verificare tehnică şi nu se acordă autorizarea funcţionării.
În cazul în care întreţinerea şi revizia nu este asigurată de o persoană juridică
autorizată nu se acordă autorizarea funcţionării maşinii de ridicat.
Termenul de valabilitate al autorizării funcţionării maşinii de ridicat este prevazut in
PT R1-2010.
Pentru fiecare maşină de ridicat care a obţinut autorizarea funcţionării se întocmeşte o
carte a maşinii de ridicat, ce trebuie să conţină:
a) documentaţia tehnică menţionată la art. 14 alin. (1) lit. b) din PT R1-2010;
b) partea de evidenţă a verificărilorcare se compune din:
1) copertă fixă;
2) parte legată cu coperta ce conţine informaţii referitoare la amplasare şi verificările tehnice
efectuate;
3) parte prevăzută cu sistem de ataşare a documentelor şi documentaţiilor întocmite pe toată
durata de utilizare a maşinii de ridicat.
(2) Cartea maşinii de ridicat se păstrează de către deţinător/utilizator.

236
Pentru fiecare maşină de ridicat trebuie să existe un registru de supraveghere, care trebuie
păstrat în condiţii bune la maşina de ridicat.
Înscrierile în registru .......... trebuie să fie vizibile, lizibile şi de neşters, nefiind
permise corecturi sau ştersături ci numai anulări contrasemnate de persoana care le-a
efectuat.
Registrul de supraveghere a maşinii de ridicat se întocmeşte conform modelului
prezentat în anexa 3 din PT R1-2010 şi se vizează de către RSVTI al deţinătorului/utilizatorului.
În registru sau în carnet pot face înscrieri personalul de deservire, RSVTI, factorii
responsabili ai deţinătorului/utilizatorului (conducerea deţinătorului/utilizatorului şi persoanele
însărcinate în scris de către aceasta), precum şi alte persoane din exploatare, conform
atribuţiilor ce le revin prin instrucţiunile interne.
Deservirea maşinilor de ridicat care fac obiectul PT R1-2010 se realizează numai de
personal de deservire autorizat sau acceptat, după caz, în conformitate cu prevederile
prescripţiei tehnice CR 8 – 2009.
Personalul de deservire autorizat/acceptat pentru maşini de ridicat la care constructiv
există posibilitatea montării mai multor dispozitive de prindere specifice maşinilor de ridicat
şi poate lucra în regim permanent/nepermanent de macara deplasabilă pe căi fără şine de
rulare, stivuitor, platformă de ridicat deplasabilă şi altele asemenea, la care producătorul a
furnizat declaraţia de conformitate în acest sens, trebuie să fie autorizat/instruit pentru fiecare
regim de lucru al maşinii de ridicat.
Legarea, prinderea si fixarea sarcinii la maşinile de ridicat, care fac obiectul PT
R1-2010 se realizează numai de personal auxiliar acceptat, în conformitate cu prevederile
prescripţiei tehnice CR 8 – 2009.
Personalul auxiliar de deservire care realizează legarea, prinderea şi fixarea sarcinii la
cârligul maşinilor de ridicat, se denumeşte în continuare ”legător de sarcină”.
Verificările tehnice periodice în vederea acordării autorizării funcţionării în
continuare se efectuează în aceleaşi condiţii în care se efectuează verificarea tehnică in
vederea autorizării/admiterii funcţionării.
Dacă rezultatele verificării tehnice periodice, comparativ cu prevederile
documentaţiei tehnice a maşinii de ridicat şi ale prezentei prescripţii tehnice, au corespuns, se
întocmeşte un proces-verbal de verificare tehnică, prin care se acordă autorizarea
funcţionării, stabilindu-se şi data (ziua, luna şi anul) următoarei verificări tehnice periodice,
care este de maxim 2 ani. Data următoarei verificări tehnice periodice se stabileşte în funcţie
de complexitatea, locul de instalare, condiţiile de mediu şi regimul de funcţionare, vechimea
în serviciu şi starea tehnică ale maşinii de ridicat.
Dacă rezultatele verificării tehnice sunt necorespunzătoare, neconformităţile se
consemnează în procesul-verbal de verificare tehnică şi nu se acordă autorizarea/admiterea
funcţionării în continuare.

Procesul-verbal de verificare tehnică se ataşează la cartea maşinii de ridicat-partea de

exploatare, respectiv în evidența deținătorului/utilizatorului.

Este interzisă utilizarea/exploatarea, menţinerea în funcţiune a maşinii de ridicat cu

termenul de valabilitate al autorizării/admiterii funcţionării depăşit.

Cu ocazia verificării tehnice periodice se verifică dacă registrul de supraveghere este

237
completat corect şi ţinut la zi şi dacă întreţinerea şi revizia maşinii de ridicat se efectuează
planificat, în condiţii corespunzătoare, de către persoane juridice autorizate şi se asigură
funcţionarea acesteia în condiţii de siguranţă.

Maşinile de ridicat care deţin autorizarea funcţionării sunt supuse unor verificări
tehnice pentru repunerea în funcţiune, înainte de termenul stabilit pentru verificarea tehnică
periodică, în următoarele cazuri:
a) dacă maşina de ridicat se montează pe un alt amplasament fix;
b) dacă se aduc modificări ale configuraţiei la maşina de ridicat cum ar fi: modificarea
lungimii braţului, modificarea înălţimii turnului şi altele, conform instrucţiunilor din
documentaţia tehnică dată de producător sau instrucţiunilor din documentaţia tehnică de
montare;
d) dacă maşina de ridicat a suferit modificări faţă de documentaţia tehnică dată de
producător şi/sau documentaţia tehnică de montare, ulterior unei acţiuni de reparare, dar care
nu au dus la modificarea performanţelor iniţiale, a scopului sau a tipului acesteia.

Întreţinerea, revizia şi repararea maşinilor de ridicat se face cu respectarea

prevederilor prezentei prescripţii tehnice şi a celorlalte acte normative aplicabile.
Întreţinerea, revizia şi repararea maşinilor de ridicat se efectuează de către
producătorul acestora, de către persoane juridice autorizate de ISCIR sau de către persoane
juridice autorizate de autorităţile competente din statele membre.
Autorizarea pentru lucrări de reparare nu este necesară atunci când acestea se
efectuează de către producătorul maşinii de ridicat.
Pentru lucrările de reparare producătorul sau persoana juridică autorizată trebuie să emită o
declaraţie conform modelului din anexa 1 din PT R1-2010.
Efectuarea lucrărilor de întreţinere şi revizie se consemnează de către RSL al
persoanei juridice autorizate în registrul de evidenţă a lucrărilor de întreţinere şi revizieşi de
către RSVTI al deţinătorului/utilizatorului în registrul de supraveghere al maşinii de
ridicat.
Prin revizie se asigură reglarea sau înlocuirea pieselor, aparatelor sau modulelor
înglobate în maşina de ridicat în scopul asigurării menţinerii în parametrii de funcţionare în
condiţii de siguranţă conform prevederilor PT R1-2010.
Repararea se execută conform instrucţiunilor date de producător în documentaţia
tehnică a maşinii de ridicat, conform instrucţiunilor din documentaţia tehnică de verificări şi
încercări tehnice în utilizare pentru investigaţii/examinări cu caracter tehnic, conform
documentaţiei tehnice de reparare preliminară, după caz şi ori de câte ori se constată o
defecţiune.
Prin reparare se asigură înlăturarea neconformităţilor/defecţiunilor constatate la
maşina de ridicat, în scopul aducerii acesteia la performanţele iniţiale prevăzute de
producător în documentaţia tehnică asigurându-se funcţionarea în condiţii de siguranţă a
acesteia conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice.

Repararea maşinilor de ridicat se face pe baza unei documentaţii tehnicepreliminare de

reparare avizată de către RADTP.
Verificările tehnice după reparare a maşinii de ridicat se efectuează în conformitate
cu prevederile PT R1-2010.

238
PRESCRIPŢIA TEHNICĂ PT R 3-2010 ”VERIFICAREA ÎN UTILIZARE A
ELEMENTELOR DE TRANSMITERE A MIŞCĂRII, A ELEMENTELOR /
DISPOZITIVELOR DE LEGARE/PRINDERE ŞI A ELEMENTELOR DE TRACŢIUNE
A SARCINII UTILIZATE LA INSTALAŢII DE RIDICAT: CABLURI, CÂRLIGE,
LANŢURI, BENZI TEXTILE, FUNII ŞI ALTE ASEMENEA”

Art. 1 (1) Prezenta prescripţie tehnică stabileşte cerinţele tehnice minime obligatorii pe care
trebuie să le satisfacă elementele de transmitere a mişcării, elementele/dispozitivele de
legare/prindere şi elementele de tracţiune a sarcinii utilizate la instalaţii de ridicat pentru a fi
permisă utilizarea acestora.
Art. 2 Personalul din cadrul CNCIR sau RSVTI al deţinătorului/utilizatorului instalaţiei de
ridicat, efectuează verificarea în utilizare a elementelor de transmitere a mişcării, a
elementelor/dispozitivelor de legare/prindere şi a elementelor de tracţiune a sarcinii
utilizate la instalaţiile de ridicat menţionate la art. 3, cu ocazia efectuării verificării tehnice
periodice a acestora.
Art. 3 Prevederile prezentei prescripţii tehnice se aplică elementelor de transmitere a
mişcării, elementelor/dispozitivelor de legare/prindere şi elementelor de tracţiune a sarcinii
utilizate la următoarele instalaţii de ridicat:
a) maşini de ridicat;
b) ..................;
Art. 8 În timpul exploatării, cablurile şi lanţurile pentru transmiterea mişcării se
verificăconform prevederilor tabelului 1 din anexa 1.
Art. 9 Înainte de verificare, cablurile şi lanţurile se curăţă prin spălare cu petrol, astfel
caeventualele defecte să poată fi observate uşor.
Art. 10 Observaţiile rezultate în urma verificării se consemnează, după caz, înregistrul de
supraveghere a instalaţiei de ridicat sauîn procesul-verbal de verificare tehnică.
Art. 11 Pentru verificarea gradului de uzură, cablurile şi lanţurile se examinează în timp ce
se înfăşoară/desfăşoară cu viteză redusă pe tambur, roată de fricţiune, moletă, roată cu
alveole sau rolă, după caz.
Art. 12 La verificarea cablurilor se urmăreşte dacă există următoarele defecte:
a) deteriorări: striviri, ruperi de toroane, aplatizări şi altele asemenea sau înnodări;
b) sârme rupte, încrucişate sau fisurate vizibil;
c) uzuri provenite din utilizarea normală, din ruginire, din corodare etc.
Art. 13 (1) Un cablu se scoate din uz conform criteriilor prevăzute în standardele în vigoare
şi/sau în documentaţia tehnică de însoţire a instalaţiei de ridicat.
(2) La scoaterea din uz a unui cablu se vor avea în vedere, cel puţin, următoarele criterii:
a) unul din toroane este deteriorat: rupt, strivit şi altele asemenea;
b) cablul prezintă deformări, cum ar fi: deformare elicoidală, deformare în colivie,
extrudare a toroanelor şi sârmelor, creştere sau diminuare locală a diametrului cablului,
sârmele din stratul exterior, pe o porţiune sau pe întreg cablul, şi-au micşorat diametrul cu
sau peste 40% din diametrul iniţial, aplatizare, ochiuri sau bucle strânse, frângeri;
c) numărul sârmelor rupte este egal cu sau mai mare decât cel indicat în tabelul 3
coroborat cu tabelele 4 şi 5 din anexa 1;
d) cablul prezintă sârme rupte în dreptul fixărilor de capăt;

239
e) concentraţia de sârme rupte este limitată la o lungime mai mică decât 6d sau se
situează într-un toron, chiar dacă numărul de sârme rupte este mai mic decât cel indicat în
tabelul 3 coroborat cu tabelele 4 şi 5 din anexa 1;
f)creşte numărul de sârme rupte până la valorile indicate în tabelul 3 coroborat cutabelele
4 şi 5 din anexa 1;
g) se diminuează elasticitatea constatată în cadrul examinărilor periodice sau prin
analize specializate;
h) cablul prezintă coroziune exterioară, interioară sau apar pete de rugină;
i) cablul prezintă deteriorare vizibilă la exterior, produsă prin căldură sau prin fenomen
electric, manifestată prin culori de recoacere;
j)s-a produs ieşirea capetelor de sârmă din împletire sau ruperea şi desfacereamatisării
pe un sfert din lungimea acesteia;
k) s-a produs ieúirea sârmelor din inelele presate, în cazul cablurilor de legare presate,
ruperea sau deformarea acestor inele.
Art. 14 Dacă prin construcţie un cablu nu se încadrează în prevederile tabelului 3 din
anexa 1, numărul de sârme rupte care determină scoaterea acestuia din uz se stabileşte
înmulţind numărul de sârme prevăzute în tabelul 3 din anexa 1 pentru cablul de construcţia
cea mai apropiată cu un coeficient de corecţie egal cu raportul dintre numărul de sârme ale
cablului care trebuie încadrat şi cele ale cablului de referinţă.
Art. 15 Cablurile instalaţiilor de ridicat pentru persoane, precum şi cele pentru manipularea
metalelor topite sau incandescente, substanţelor toxice, explozive, inflamabile sau acide se
scot din uz atunci când numărul sârmelor rupte este egal cu sau mai mare decât jumătate din
cel indicat în tabelul 3 din anexa 1 pentru cablul respectiv.
Art. 16 Secţiunea utilă a cablului aflat în utilizare se determină scăzând secţiunea însumată a
sârmelor rupte sau corodate din secţiunea totală a sârmelor cablului nou. Pentru o
determinare corespunzătoare a sârmelor defecte este indicată folosirea metodelor de
examinare nedistructivă.
Art. 17 Numărul de sârme rupte se stabileşte pe porţiunea cea mai uzată a cablului. Dacă
sarcina se suspendă pe două cabluri separate, atunci fiecare cablu se înlocuieúte în funcţie de
starea sa.
Art. 19 Utilizarea cablurilor este permisă numai dacă fixarea capetelor acestora
corespunde prevederilor standardelor în vigoare şi/sau indicaţiilor din documentaţia tehnică a
instalaţiei de ridicat.
Art. 20 După montarea unui cablu nou, este necesar să se execute mai întâi unele mişcări cu
o sarcină redusă cu 10% din sarcina nominală, după care sarcina se măreúte treptat până la
sarcina maximă de utilizare, prin aceasta realizându-se aşezarea corectă a construcţiei
cablului şi prelungirea duratei fizice de viaţă a acestuia.
Art. 21 La verificarea lanţurilor se urmăreşte dacă există următoarele defecte:
a) deteriorări: îndoiri, turtiri, lovituri, fisuri şi altele asemenea;
b) alungiri;
c) uzuri provenite din utilizarea normală, din ruginire, din corodare etc.
Art. 22 (2) La scoaterea din funcţiune a unui lanţ cu zale se vor avea în vedere, cel puţin,
următoarele criterii:
a) zalele sunt îndoite, turtite, alungite sau fisurate;
b) lanţul s-a alungit mai mult de 5% din lungimea sa iniţială sau cu o valoare mai mare
decât cea indicată de producător în documentaţia tehnică de însoţire;

240
c) uzura, chiar a unei singure zale, în sensul micşorării diametrului, este egală cu sau
depăşeşte 20% din diametrul iniţial.
Art. 23 (2) La scoaterea din funcţiune a unui lanţ cu eclise şi bolţuri se vor avea în vedere, cel
puţin, următoarele criterii:
a) eclisele prezintă îndoiri, lovituri sau fisuri;
b) s-a rupt una din eclise;
c) diametrul bolţurilor este cu sau peste 20% mai mic decât diametrul iniţial.
Art. 24 Alungirile şi uzura lanţurilor se vor determina pe porţiunea cea mai solicitată.

Art. 25 În timpul exploatării, cârligele se verifică conform prevederilor tabelului din

anexa 1.
Art. 26 Observaţiile rezultate în urma verificării se consemnează, după caz, înregistrul de
supraveghere a instalaţiei de ridicat sau în procesul-verbal de verificare tehnică.
Art. 27 La verificarea cârligelor se urmăreşte dacă există următoarele defecte:
a) deteriorări: aplatizări, îndoiri, lovituri, fisuri şi altele asemenea;
b) uzuri provenite din utilizarea normală, din corodare, etc.
Art. 28 Un cârlig se scoate din funcţiune conform criteriilor prevăzute în standardele în
vigoare şi/sau în documentaţia tehnică a instalaţiei de ridicat.
Art. 29 Deteriorările şi uzura cârligelor se determină pe porţiunea cea mai solicitată.
ORDIN NR. 165 din 4 iulie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea
personalului tehnic de specialitate în domeniul ISCIR

Având în vedere dispozițiile Legii nr. 64/2008 privind funcționarea în condiții de

siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare
de combustibil, cu modificarile și completările ulterioare, in aplicarea Hotărârii
Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea și funcționarea Inspecției de Stat pentru
Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat, cu
modificările și completările ulterioare, inspectorul de stat șef al Inspecției de Stat pentru
Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat emite
următorul ordin:
ART. 1
Se aprobă Metodologia privind atestarea personalului tehnic de specialitate în domeniul
ISCIR, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Persoanele fizice care doresc să presteze activitățile specifice prescripțiilor tehnice
ISCIR ca personal tehnic de specialitate trebuie să fie atestate în condițiile prevăzute în
metodologia mentionad la art. 1.

METODOLOGIE
privind atestarea personalului tehnic de specialitate în domeniul ISCIR
CAPITOLUL I
Dispoziții generale SECȚIUNEA 1
Scopul metodologiei ART. 1
Prezenta metodologie are ca scop formarea profesională a personalului tehnic de
specialitate în conformitate cu cerințele specifice ale prescripțiilor tehnice privind
siguranța în funcționare a instalațiilor/echipamentelor, în domeniul instalațiilor sub

241
presiune, al instalațiilor de ridicat și al aparatelor consumatoare de combustibil.
Prezenta metodologie urmărește ca formarea profesională a personalului tehnic de
specialitate să se facă unitar de către persoane juridice avizate de către Inspecția de Stat
pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat (ISCIR),
cu formatori atestați de către ISCIR, pe baza unor programe care pun la dispoziția
participanților informațiile necesare în vederea desfășurării activității.
SECȚIUNEA a 2-a
Termeni, definiții și abrevieri
ART. 2
(1) În sensul prezentei metodologii, termenii și expresiile de mai jos au următoarele
semnificații:
atestare - activitatea de evaluare a competenței profesionale a unei persoane fizice pentru
a desfășura o activitate specifică reglementată de prevederile prescriptiilor tehnice
aplicabile;
atestat - documentul eliberat de ISCIR, obținut pe baza unei evaluări scrise;
avizare - procedura de evaluare a persoanelor juridice de a presta o activitate de formare
profesionala în domeniul reglementat de prezenta metodologie;
autorizare - activitatea de evaluare și atestare, efectuată de către ISCIR, a competenței și
capabilității unei persoane fizice sau juridice de a desfășura o activitate specifică
prezentei metodologii;
deținător - persoana fizică sau juridică ce deține cu orice titlu o instalație/un echipament
în exploatare;
k) personal tehnic de specialitate - persoana fizică atestată de către ISCIR pentru
desfășurarea activităților specifice prevăzute în prescripțiile tehnice aplicabile, în
condițiile prevăzute în acestea;
(2) În conținutul prezentei metodologii sunt folosite următoarele abrevieri:
RADTA - personal tehnic de specialitate responsabil cu avizarea documentației tehnice
de automatizare;
RADTE - personal tehnic de specialitate responsabil cu avizarea documentației tehnice
supravegherea lucrărilor de verificare tehnică în utilizare pentru investigații/examinări cu
caracter tehnic;
RADTI - personal tehnic de specialitate responsabil cu avizarea documentației tehnice de
instalare;
RADTP - personal tehnic de specialitate responsabil cu avizarea documentatiei tehnice
preliminare pentru montare/reparare;
RSL - personal tehnic de specialitate responsabil cu supravegherea lucrărilor;
RTS - personal tehnic de specialitate responsabil tehnic cu sudura;
RTEND - responsabil tehnic pentru examinări nedistructive;
RTED - responsabil tehnic pentru examinări distructive;
RVTA - personal tehnic de specialitate responsabil cu verificarea tehnică a ascensoarelor;
RVT - personal tehnic de specialitate responsabil cu verificarea tehnică.
SECȚIUNEA a 3-a
Domeniu de aplicare
ART. 3
Personalul tehnic de specialitate care este atestat de către ISCIR după participarea la un
program de instruire este prevăzut în tabelul 1:

242
Categorii de personal tehnic de specialitate

Personal tehnic de specialitate responsabil cu verificarea tehnică în utilizare a aparatelor

de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos, a cazanelor de apă caldă cu
puterea P </= 400 kW, a cazanelor de abur de joasă presiune cu debitul Q <1= 0,6 t/h și a
arzătoarelor cu combustibili gazoși lichizi (RVT);
Personal tehnic de specialitate responsabil cu verificarea tehnică la ascensoare (RVTA);
3.Personal tehnic de specialitate pentru avizarea documentației tehnice de instalare la
instalații sub presiune (RADTI);
4.Personal tehnic de specialitate pentru avizarea documentației tehnice preliminare de
montare/reparare la instalații sub presiune (RADTP) ;
5.Personal tehnic de specialitate pentru avizarea documentației tehnice preliminare de
montare/reparare la instalații de ridicat (RADTP) ;
6.Personal tehnic de specialitate pentru avizarea documentației tehnice de automatizare
(RADTA);
7.Personal tehnic de specialitate pentru avizarea documentației tehnice și supravegherea
lucrărilor de verificare tehnică în utilizare pentru investigații/examinări cu caracter tehnic
la instalații sub presiune (RADTE);
Personal tehnic de specialitate pentru avizarea documentației tehnice și supravegherea
lucrărilor de verificare tehnică în utilizare pentru investigații/examinări cu caracter tehnic
la instalații de ridicat (RADTE);
Responsabil cu supravegherea lucrărilor la instalații sub presiune (RSL);
Responsabil cu supravegherea lucrărilor la instalații de ridicat (RSL);
Responsabil tehnic cu sudura la instalații sub presiune și instalații de ridicat (RTS);
Responsabil tehnic pentru examinări nedistructive (RTEND);
13. Responsabil tehnic pentru examinări distructive (RTED).
ART. 16
(1) Persoanele care se înscriu la examenul în vederea obținerii atestatului ca personal
tehnic de specialitate trebuie să prezinte la ISCIR următoarele documente:
-cererea de înscriere la examenul de atestare;
-copia diplomei de studii tehnice;
-curriculum vitae;
-copia documentului care dovedeste vechimea în specialitate;
-copia actului de identitate;
-copia documentului de participare la programul de instruire organizat conform
prevederilor art. 9 - 11.
(2) Persoanele care au ocupat timp de 2 ani funcția de inspector de specialitate în cadrul
ISCIR sau care au coordonat activitatea îndeplinesc condițiile de vechime în specialitate
stabilite în prezenta metodologie au dreptul de a participa la examenul de atestare pentru
dobândirea calității de personal tehnic de specialitate, în urma achitării tarifului de
examinare și eliberare a atestatului, fară a mai fi necesară participarea la programul de
instruire.
(3) Persoanele care au ocupat timp de 2 ani funcția de inspector de specialitate în cadrul
ISCIR și sunt atestate ca formatori conform prevederilor prezentei metodologii sau sunt
desemnate de către ISCIR ca formatori experți conform prevederilor legale au dreptul de a

243
dobândi atestatul de personal tehnic de specialitate în domeniul/domeniile pentru care este
valabil atestatul de formator, în urma achitării tarifului de eliberare a atestatului, fară a mai fi
necesară participarea la programul de instruire și la examenul de atestare.
ART. 17
ISCIR stabilește tematica pentru examenul de atestare specific domeniului solicitat și
planifică candidații înscriși.
Examenul de atestare a personalului tehnic de specialitate constă într-o examinare scrisă.
Condiția de promovare a examenului de atestare este obținerea notei minime 7(șapte).
ART. 18
Persoanele care nu au promovat examenul în vederea obținerii atestatului ca personal
tehnic de specialitate pot participa la reexaminare în condițiile prevăzute la art. 16 și 17,
pe baza unei solicitări scrise transmise la ISCIR, în termen de maximum 12 luni de la
data finalizării programului de instruire.
ART. 19
Pentru candidații care la examenul de atestare au fost declarați "Admis", ISCIR
eliberează atestate conform modelului prevăzut în anexa nr. 5.
Atestatul eliberat de ISCIR are termen de valabilitate de 2 ani de la data eliberării
Pe baza atestatului eliberat, personalul tehnic de specialitate deține o ștampilă de
identificare, conform modelului prevăzut in prescripțiile tehnice aplicabile.
SECTIUNEA a 5-a
Prelungirea atestatului personalului tehnic de specialitate
ART. 20
Pentru prelungirea valabilității atestatului, personalul tehnic de specialitate trebuie să
urmeze un program de instruire.
Programul de instruire în vederea prelungirii valabilității atestatului se organizează de
persoanele juridice prevăzute la art. 6, avizate pentru organizarea aceluiași tip de program
de instruire în vederea atestării.
Programa analitică generală de desfășurare a programului de instruire în vederea
prelungirii valabilității atestatului este prevazută în anexa nr. 6 care face parte integrantă
din prezenta metodologie.
Persoanele juridice desfășoară programele de instruire în vederea prelungirii valabilității
atestatului pentru categoriile de personal tehnic de specialitate prevăzute în tabelul 1 pe
baza programelor analitice specifice dezvoltate pe baza programei analitice generale.
Programul de instruire în vederea prelungirii valabilitatii atestatului se organizează în
condițiile prevăzute la art. 9 - 13.
ART. 21
(1) Solicitantul care dorește prelungirea valabilității atestatului depune la ISCIR cu cel
puțin 30 de zile înainte de data expirării valabilității acestuia următoarele documente:
-cererea de prelungire a valabilității atestatului;
-atestatul eliberat de către ISCIR;
-memoriul de activitate pentru perioada de valabilitate a atestatului din care să rezulte
desfășurarea activității pentru care a fost obținut atestatul;
-copia actului de identitate;
-copia documentului de participare la programul de instruire în vederea prelungirii
valabilității atestatului, obținut cu cel mult un an înainte de data expirării valabilității
atestatului.

244
(2) ISCIR analizează documentația depusa și, în cazul în care aceasta corespunde
prevederilor prezentei metodologii, prelungește valabilitatea atestatului pe o perioadă de
2 ani.

ORDONANȚA DE URGENȚĂ Nr. 49 din 20 mai 2009

privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în
România aprobată cu modificări prin Legea 68/2010, cu modificările și completările
ulterioare.
Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
ART. 1
Prezenta ordonanță de urgență reglementează cadrul general al libertății de stabilire a
prestatorilor de servicii libertatea de a furniza servicii pe teritoriul României.
Prezenta ordonanță de urgență nu are ca obiect liberalizarea serviciilor de interes
economic general, rezervate organismelor publice sau private, privatizarea organismelor
publice prestatoare de servicii și eliminarea monopolurilor care prestează servicii.
Prezenta ordonanță de urgență nu afectează dispozițiile penale în vigoare.
Prezenta ordonanță de urgență nu afectează dispozițiile naționale privind definirea,
organizarea și funcționarea serviciilor economice de interes general, relațiile de muncă,
sănătatea și securitatea la locul de muncă, securitatea socială, protecția și promovarea
libertății culturale sau lingvistice, pluralismul mijloacelor de comunicare în masă, precum
și exercitarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt acestea recunoscute potrivit legii.
ART. 2
În ințelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au
următoarele semnificații:
stat membru - stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European;
serviciu - orice activitate economică independentă, prestată în mod obișnuit în schimbul
unei remunerații;
prestator - orice persoană fizică, cetățean al unui stat membru, sau orice persoană juridică
stabilită într-un stat membru, care oferă ori prestează un serviciu;
beneficiar - orice persoana fizică, inclusiv consumatorul, așa cum este acesta definit în
Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, cetațean al unui stat membru sau care beneficiază
de drepturi conferite prin acte normative comunitare, sau orice persoană juridică stabilită
într-un stat membru, care, în scopuri profesionale ori nonprofesionale, utilizează sau
intenționează să utilizeze un serviciu furnizat;
stat membru de stabilire - statul membru pe al cărui teritoriu este stabilit prestatorul de
servicii în cauză;
stabilire - exercitarea efectivă de către prestator, pe o perioadă nedeterminată, a unei
activități economice cu caracter independent, având un sediu stabil, fară ca acesta să fie
în mod necesar un sediu statutar;
stat membru în care se prestează serviciul - statul membru în care serviciul este oferit de
care un prestator stabilit într-un alt stat membru;
autoritate competentă - orice organism sau autoritate dintr-un stat membru cu rol de
control ori de reglementare în ceea ce privește activitățile de servicii, în special

245
autoritățile administrative, precum și ordinele profesionale și asociațiile profesionale sau
alte organisme profesionale care, în exercitarea competenței de autoreglementare, creează
cadrul legal pentru accesul la activitățile de servicii ori exercitarea acestora;
regim de autorizare - orice procedură care obligă prestatorul sau beneficiarul în
efectuarea anumitor formalități în vederea obținerii unei decizii din partea unei autorități
competente pentru accesul la o activitate de servicii ori exercitarea acesteia;
cerința - orice obligație, interdicție, condiție sau limitare impusă prestatorilor ori
beneficiarilor de servicii, care este prevazută în actele cu caracter normativ sau
administrativ ale autorităților competente ori care rezultă din jurisprudență, practici
administrative, norme ale ordinelor profesionale sau norme colective ale asociațiilor
profesionale ori ale altor organizații profesionale, adoptate în exercitarea competenței lor
de autoreglementare; clauzele contractelor colective de muncă negociate de partenerii
sociali nu sunt, în sine, considerate cerințe în sensul prezentei ordonanțe de urgență;

ART. 3
În cazul în care dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență contravin dispozițiilor unui act
normativ național care a transpus o directivă sau a creat cadrul juridic necesar aplicării
directe a unui regulament și care reglementează aspecte specifice ale accesului la o
activitate de servicii ori la exercitarea acesteia în sectoare specifice sau pentru profesii
specifice, în conformitate cu actul normativ comunitar transpus, dispozițiile actului
normativ special prevalează.
Dispozitiile prezentei ordonanțe de urgență nu vizează norme ale dreptului internațional
privat, în special norme care reglementează legislația aplicabilă obligațiilor contractuale și
extracontractuale, inclusiv cele care garantează consumatorilor protecția oferită acestora
prin normele de protecție a consumatorilor din legislația cu privire la consumatorii în
vigoare.
Autoritățile competente asigură aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență în
conformitate cu dispozițiile tratatelor privitoare la dreptul de stabilire și la libera
circulație a serviciilor.
ART. 4
Prezenta ordonanță de urgență se aplică atât serviciilor furnizate de către prestatorii
stabiliți în România, cât și serviciilor furnizate transfrontalier, în Romania, de către
prestatori stabiliți în alt stat membru.
Nu intră în domeniul de aplicare al prezentei ordonanțe de urgență:
serviciile financiare, precum și serviciile bancare, de credit, asigurări și reasigurări, pensii
ocupaționale și personale, valori mobiliare, fonduri de investiții, plăți și consultanță pentru
investiții, inclusiv serviciile menționate la art. 18 alin. (1) din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările
ulterioare;
a.1) serviciile neeconomice de interes general;
serviciile și rețelele de comunicații electronice, precum resursele și serviciile asociate, în
ceea ce privește domeniile reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 34/2002*1) privind
accesul la retelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum
interconectarea acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 527/2002, cu
modificările și completările ulterioare,Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002*2)

246
privind cadrul general de reglementare al comunicațiilor, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.
304/2003*3) pentru serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și
serviciile de comunicații electronice, republicată, Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea
datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor
electronice, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr.
1.208/2007*4) privind condițiile generale referitoare la interoperabilitatea serviciilor de
televiziune digitală interactive, precum și a echipamentelor de televiziune digitală ale
consumatorilor;serviciile în domeniul transportului, inclusiv serviciile portuare;serviciile
de angajare ale agenîțiilor de ocupare temporară a forței de muncă;
serviciile medicale, indiferent dacă sunt asigurate sau nu în cadrul unor unități sanitare și
indiferent de modul în care sunt organizate și finanțate ori dacă sunt de natură publică sau
privată;serviciile audiovizuale, inclusiv serviciile cinematografice, indiferent de modul
lor de producție, distribuție și transmisie, precum și serviciile de radiodifuziune;
activitățile de jocuri de noroc care presupun pariuri cu o miză cu valoare pecuniară,
inclusiv loterie, jocuri de cazinou și tranzacții referitoare la pariuri;activitățile asociate
exercitării autorității publice;serviciile sociale privind locuințele sociale, serviciile
privind îngrijirea copiilor și ajutorul acordat familiilor sau persoanelor aflate în nevoie în
mod permanent ori temporar, care sunt furnizate de stat, de către prestatori mandatați de
stat sau de către organizații caritabile, așa cum sunt ele definite la art. 2 lit. m);serviciile
de securitate privată;serviciile prestate de notari și executori judecătorești.
3) Prezenta ordonanță de urgență nu se aplică în domeniul legislației fiscale
prescriptive și cerințelor administrative de punere în aplicare a legilor fiscale.
ART. 4.1
Autoritățile competente au obligația de a examina procedurile și formalitățile aplicabile
accesului la o activitate de servicii și exercitării acesteia, iar, în cazul în care acestea nu
sunt suficient de simple, de a realiza simplificarea lor.
Formularele armonizate la nivel comunitar în acest domeniu, elaborate de Comisia
Europeană, sunt echivalente cu certificatele, atestarile și orice alte documente solicitate
unui prestator, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
CAPITOLUL II
Simplificarea administrativă
ART. 5
În cazul în care o autoritate competentă română solicită ca prestatorul ori beneficiarul să
prezinte un certificat, o atestare sau un alt document pentru a dovedi că o anumită cerință
a fost îndeplinită, aceasta acceptă orice document dintr-un stat membru întocmit într-un
scop echivalent sau din care reiese clar că cerința respectivă este îndeplinită.
Autoritățile române nu pot solicita prezentarea unui document emis într-un alt stat
membru în original,în copie certificată pentru conformitate sau traducere certificată, cu
excepția cazurilor prevăzute de alte acte normative care transpun acte comunitare ori creează
cadrul pentru aplicarea directă a regulamentelor sau a cazurilor în care o astfel de cerință
este justificată printr-un motiv imperativ de interes general. Autoritățile române pot solicita
prezentarea unor traduceri necertificate ale unor documente în limba română

247
 Legea nr. 93/2011 care aproba cu modificari Ordonanta nr. 22/2010

(1) Pana la autorizarea persoanelor fizice si juridice prevazute la art. 9 alin. (2)
din Legea nr. 64/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, verificarile
tehnice in vederea autorizarii functionarii si verificarile tehnice in utilizare la
instalaţiile si echipamentele prevazute in anexa nr. 2 la aceasta lege se
efectueaza de catre Compania Nationala pentru Controlul Cazanelor,
Instalaţiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiune-S.A., denumita in
continuare CNCIR, societate comerciala pe actiuni, de interes strategic
national, cu actionar unic statul roman, care functioneaza sub autoritatea
Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, infiintata ca urmare
a reorganizarii prin divizare a Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor,
Recipientelor sub Presiune si Instalaţiilor de Ridicat, denumita in continuare
ISCIR.
(3) Pana la data infiintarii CNCIR verificarile tehnice in vederea autorizarii
functionarii si verificarile tehnice in utilizare prevazute la art. 9 alin. (2) din Legea nr.
64/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, se realizeaza de catre ISCIR.

ANEXA Nr. 1
Instalaţii si echipamente exceptate de la prevederile prezentei legi
1. Recipientele pentru aer aferente instalaţiilor si echipamentelor de franare,
basculare si semnalizare, montate pe autovehicule
2. Instalaţiile si echipamentele sub presiune, instalaţiile si echipamentele de ridicat
montate pe nave
3. Conductele de gaze naturale de alimentare din amonte, conductele apartinand
Sistemului national de transport al gazelor naturale, precum si cele apartinand
sistemelor de distributie si instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale

ANEXA Nr. 2
Instalaţii sub presiune si instalaţii de ridicat clasice, aparate consumatoare de
combustibil si componente ale acestora
1. Cazane pentru abur, pentru apa calda sau fierbinte
2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bari
3. Recipiente simple sub presiune mai mare de 0,5 bari
4. Macarale, ascensoare, elevatoare, instalaţii de transport pe cablu, instalaţii de
ridicat pe plan inclinat, poduri rulante si alte mecanisme de ridicat
5. Aparate de incalzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos
6. Arzatoare cu combustibil lichid sau gazos
7. Accesorii de securitate pentru instalaţiile, echipamentele si aparatele prevazute
la pct. 1 si 3-6
8. Aparatura si instalaţii de automatizare aferente instalaţiilor si echipamentelor
prevazute la pct. 1-7
9. Instalaţii si echipamente destinate, montate si utilizate in cadrul parcurilor de
distractii

248
 ANEXANr. 3
Instalaţii sub presiune, instalaţii de ridicat si unele instalaţii din cadrul
obiectivelor nucleare, precum si componente ale acestora
1. Generatoare si cazane de abur, de apa calda sau fierbinte, inclusiv corpul
reactorului
2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bari
3. Recipiente simple sub presiune mai mare de 0,5 bari
4. Conducte pentru lichide, vapori si gaze tehnice uscate sau umede
5. Suporturi ale elementelor sub presiune
6. Armaturi
7. Pompe
8. Macarale, ascensoare, elevatoare, poduri rulante si alte mecanisme de ridicat
9. Accesorii de securitate pentru instalaţiile si echipamentele prevazute la pct. 1, 3,
4 si 8

249
 BIBLIOGRAFIE

PRESCRIPTII TEHNICE ISCIR

1. PT CR- 8 /2009 - autorizarea personalului de deservire a

instalaţiilor/echipamentelor şi acceptarea personalului auxiliar de deservire
2. PT R 1/2010 - MASINI DE RIDICAT (macarale, mecanisme de ridicat,
stivuitoare, platforme autoridicatoare si platforme ridicatoare pentru persoane cu
dizabilitati, elevatoare pentru vehicule si masini de ridicat de tip special)
3. PT R 3 /2010 - Verificarea în utilizare a elementelor de transmitere a miscarii, a
elementelor /dispozitivelor de legare/prindere si a elementelor de tractiune a sarcinii
utilizate la instalatiile de ridicat: cabluri, cârlige, lanturi, benzi textile, funii si altele
asemenea

LEGISLATIE PRIMARA

1.INDRUMATOR PENTRU CONSTRUCTIA SI EXPLOATAREA

MACARALELOR-
Editura Tehnica 1965

2.INDRUMATOR PENTRU CONSTRUCTIE,EXPLOATARE SI VERIFICARE

LA MACARALE SI MECANISME DE RIDICAT-
Editura Tehnica Autori: ing.Dan Dragos,ing.Villi Carlan,ing.Nicolae
Davidescu,dr.ing.Ioan Nang,ing.Pavel Antonov,dr.ing.Liviu Coman,ing.Radu
Gotia,ing.Gheorghe Rimbetiu

3.LEGEA PROTECTIEI SI SECURITATII MUNCII NR. 319/2006

4.HOTARAREA NR.84/2002 PRIVIND „REGULI SI DISPOZITII DE

APARAREA IMPOTRIVA INCENDIILOR”-JUDETUL BRASOV

5.CARTI TEHNICE : MACARALE,PODURI RULANTE,STIVUITOARE,ETC.

6.MASINI DE RIDICAT VOL. I „ORGANELE SPECIFICE,MECANISMELE SI

ACTIONARE MASINILOR DE RIDICAT”,
Coordonator Mircea Alamoreanu,prof.dr.ing.Liviu Coman,ing.Serban Nicolaescu,
Editura Tehnice Bucuresti 1996

7.MASINI DE RIDICAT VOL. II „DISPOZITIVE DE SIGURANTA”,

Coordonator Mircea Alamoreanu,prof.dr.ing.Liviu Coman,ing.Serban Nicolaescu,
Editura Tehnice Bucuresti 1996

250
8.MASINI DE RIDICAT IN
CONSTRUCTII.EXPLOATARE.INTRETINERE.REPARATII ,
Ing.Teodor Nuteanu,Ing.Constantin Alexandru,Editura Tehnica 1989 Bucuresti

9. CULEGERE DE MATERIALE PENTRU DOCUMENTARE LA MAȘINI DE

RIDICAT L. Boleantu & T. Babeu Editura Didactica si Pedagogica 1983

10.Codul Muncii -Legea 53/2003 cu modificările ulterioare : L480/2003, L541/2003

şi OUG 65/2005. Principalele capitole cuprinse in Codul Muncii

LEGI, HOTARARI SI ORDINE DE GUVERN

1. Legea 64 din 2008 publicata in M.O 240/27.03.2008-privind functionarea in conditii

de siguranta a instalatiilor sub presiune,instalatiilor de ridicat si a aparatelor
consumatoare de combustibil,cu modificarile si completarile ulterioare.
2. Legea 93 din 6 iunie 2011 ,publicate in MO 404 la 9 iunie 2011 - privind aprobarea
Ordonanţei Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/2008
privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de
ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil
3. Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în Monitorul Oficial
nr. 633 din 21 iulie 2006
4. Legea nr.319/2006 privind protectia si securitatea muncii publicată în Monitorul
Oficial nr. 646/26.07.2006
5. Legea nr.355/2002 din 06.06.2002 Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
39/1998 privind activitatea de standardizare naţională în România Publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 447 din 26.06.2002.
6. H.G 1340/2001 privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul
Cazanelor, Recipientelor subPresiune şi Instalaţiilor de Ridicat HOTĂRÂRE Nr. 1340
din 27 decembrie 2001 text in vigoare incepand cu data de 22.XI.2010
7.H.G. 1029/2008 publicat in MO 674/ 30.09.2008 privind condiţiile introducerii pe piaţă
a maşinilor instalatiilor /echipamentelor inclusiv din domeniul ISCIR
8. HG 2139/2004 - CATALOG din 30 noiembrie 2004 privind clasificarea si duratele
normale de funcţionare a mijloacelor fixe
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 46 din data de 13 ianuarie 2005
9. HG 2176/30.XI.2004 -pentru modificarea unor hotărâri ale Guvernului în scopul
eliminării unor dispoziţii privind obligativitatea aplicării standardelor şi actualizării
referirilor la standarde
10.ORDIN Nr. 130 din 10 mai 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea
operatorului responsabil cu supravegherea tehnica a instalatiilor/echipamentelor din
domeniul ISCIR - operator RSVT ;Textul actului publicat in MO nr. 395 / 6 iunie 2011
11.Ordin 1169/24.VI.2011 publicat in M.O 444/24.VI.2011-indicativ CR 1-2011
12.ORDIN 163/24.X.2012 publicat in MO 737/1.XI.2012 pentru aprobarea metodologiei
privndi prelungirea autorizarii de functionare si modificarea termenelor scadente pentru
realizarea verificarilor tehnice periodice
13.Ordin 165/2011 publicat in MO nr. 572/11.VIII.2011 pentru aprobarea metodologiei
privind atestarea personalului tehnic de specialitate in domeniul ISCIR

251
14.Ordin 259/19.XII.2011 publicat in MO. Nr. 921/23.XII.2011 privind unele masuri
administrative in domeniul ISCIR
15.Ordin 2154/2009 publicat in MO partea I nr. 11 bis/08..I.2010-indicativ PT-CR 8-
2009
16.Ordin 382/10.ix.2009 -pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea operatorului
responsabil cu supravegherea şi verificarea tehnică în utilizare a instalaţiilor /
echipamentelor din domeniul ISCIR - operator RSVTI
17. ORDONANTA Nr. 129 din 31 august 2000 *** Republicată privind formarea
profesională a adultilor
18. ORDONANTA Nr. 22 din 18 august 2010 pentru modificarea si completarea Legii
nr. 64/2008 privind functionarea în conditii de siguranta a instalatiilor sub presiune,
instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de combustibil ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI SI PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 606 din 26
august 2010

ALTE LEGI, HOTARARI SI ORDINE CE CONCURA LA APLICAREA

LEGISLATIEI ISCIR

1.LEGE nr. 93 din 6 iunie 2011

privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune,
instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 404 din 9
iunie 2011

2. Legea nr. 10 - 1995 privind calitatea în construcţii

3. Hotărârea Guvernului nr. 1029/2008 privind condiţiile introducerii pe piaţă a

maşinilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 30 septembrie
2008
- abrogă Hotărârea Guvernului nr. 119/2004, privind stabilirea condiţiilor pentru
introducerea pe piaţă a maşinilor industriale.
-a intrat în vigoare pe teritoriul României începând cu data de 29.12.2009.
4. HOTARARE Nr. 1139 din 17 noiembrie 2010
In temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. II alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/2008
privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de
ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil,

5. Hotărârea Guvernului nr. 1407/2008 - pentru modificarea şi completarea anexelor

nr. 1 şi 3 la Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor
sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil

6. Hotărârea Guvernului nr. 1488/2009 - pentru abrogarea pct. 4 din anexa nr. 1 la
Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil

252
7. ORDONANTA Nr. 22 din 18 august 2010 - pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune,
instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil (infiintare CNCIR)

8. HOTARARE privind infiintarea si functionarea Companiei Nationale pentru Controlul

Cazanelor, Instalatiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiune - SA, precum si modificarea
si completarea HG 1340/2001 privind organizarea si functionarea Inspectiei de Stat pentru
Controlul cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat.

253