Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
După serviciul militar, recruţii erau repartizaţi în Forţa Civilă sau în trupe de comando
care erau trimise în taberele din „zonele operaţionale” începând cu 1974 sau în servicii de
intervenţie în localităţile locuite de negri, din 1984. Cei mai mulţi au făcut serviciul de
bunăvoie, cuprinşi de fervoare patriotică. Şi mulţi sud-africani albi au văzut acest serviciu
militar ca pe un ritual de trecere de la frontiera dintre adolescenţă şi maturitate.
Dacă „teroristul” unei părţi este „luptătorul pentru libertate” al celeilalte, atunci războiul
minorităţii albe a fost „lupta pentru eliberare” al majorităţii negre. Termenul de „Război
de frontieră” – sau Grensoorlog– a fost dat războiului purtat în Angola/Namibia, dar
conflictul a fost, de fapt, parte a unui război civil din interiorul Africii de Sud şi al întregii
regiuni. Termenul a fost omniprezent în discursul public al albilor din Africa de Sud în
anii 1970 şi 1980. Acesta codifica viziunea celor mai mulţi albi, care credeau în retorica
regimului de apartheid, care stipula că FAAS proteja cetăţenii de rooi/swart gevaar(trad.
ad litteram, „pericolul roşu/negru”):dubla ameninţare a comunismului şi a
naţionalismului African.
Au trecut 20 de ani de când FAAS s-a retras din Angola şi mişcările de eliberare africane
au încetat lupta armată împotriva apartheidului. Când conflicul militar s-a sfârşit, iar
serviciul militar obligatoriu a fost eliminat, mulţi foşti soldaţi nu au putut înţelege de ce li
s-a cerut să sacrifice atât de multe, numai pentru a predea apoi puterea celor pe care îi
consideraseră inamici. O parte erau convinşi că liderii lor îi trădaseră. Totuşi veteranii
FAAS au tăcut, fie din loialitate faţă de vechiul regim, fie de teamă de a nu fi traşi la
răspundere de noul regim pentru încălcări grave ale drepturilor omului.
Aşadar, cum au ales aceşti veterani să îşi amintească războiul, având în vedere noul
context politic? În timp ce mai devreme îmbrăţişaseră conceptul de „victimă” – erau
victime ale unui regim opresiv care îi obligase să lupte pentru apartheid –, acum se pare
că sunt pregătiţi să evite corectitudinea politică şi procesul de reconciliere din Africa de
Sud. Unii veterani au insistat că ei sunt cei care au câştigat războiului, reiterând
argumentele foştilor generali care consideră că, luptând împotriva cubanezilor, a ruşilor şi
a mişcărilor negre de eliberare, FAAS a ţinut linia până ce comunismul s-a prăbuşit, şi
astfel a fost posibilă o tranziţie politică în condiţii favorabile. Veteranii pretind că aportul
lor la construirea noii Africi de Sud nu le este recunoscut.
Membrii Forţei Civile au încercat să evite să participe la operaţiuni, mai ales dupa 1984,
când au fost presaţi să sprijine eforturile Poliţiei sud-africane în distrugerea rezistenţei din
localităţile negrilor. Dar serviciul militar încă era considerat preţul care trebuia plătit
pentru supremaţia albilor. Ambiguitatea morală ce plutea asupra războiului din punctul de
vedere al albilor sud-africani a apărut după încheierea evenimentului;mulţi recruţi care au
susţinut războiul acum nu mai consideră că a fost legitim şi că trebuia purtat.
"South Africa’s Forgotten War", Gary Blaines, History Today, vol. 59, nr. 4, 2009
RECOMANDĂRI HISTORIA
HISTORIA SPECIAL: 30 de ani de la destrămarea Iugoslaviei.
Mai sunt Balcanii butoiul cu pulbere al Europei?
Africa
Africa de Sud
apartheid
militari
razboi civil
razboiul de frontiera
Top articole
Share
Bărbatul care l-a împușcat pe preşedintele american Ronald Reagan ar putea fi eliberat
Share
Share
Share
Citeşte şi