1|bogătanul cel lacom

BOGĂTANUL CEL LACOM

(poveste populară bielorusă)
Жадный богатей
The rich greedy
Traducere: Sava Stoichiţescu

Lăcomia aduce multă pagubă.

2|bogătanul cel lacom

Trăiau odată doi fraţi: unul bogat, iar celălalt sărac. Fratele cel bogat nu făcea nimic câtu—i ziulica
de mare, pentru că avea mulţi slujitori care munceau pentru el. Fratele cel sărac trăia de azi pe mâine,
din ceea ce prindea cu undiţa în lac.
3|bogătanul cel lacom

Într—o bună zi, fratele cel bogat a pregătit nunta fiului său. S—au strâns la nuntă oaspeţi mulţi şi de
vază.
„Ia să merg şi eu la fratele meu în ospeţie" — gândi cel sărac. Luă de la vecini, cu împrumut, un
codru de pâine şi plecă la nuntă.
4|bogătanul cel lacom

Sosi la fratele său şi se opri în prag cu pâinea în mână. Îl văzu fratele său cel bogat şi—i zise:
—Ce vânt mi te—a adus? Am oaspeţi care nu—s de nasul tău! Ia pleacă de aici! Şi—l alungă.
Tare s—a mai supărat fratele cel sărac. Întors acasă, şi—a luat undiţa şi—a plecat la pescuit. S—a
urcat într—o luntre veche şi s—a îndreptat spre mijlocul lacului. Arunca undiţa întruna, dar prindea
numai peşte mărunt. Soarele era spre asfinţit.
5|bogătanul cel lacom

„Ei — îşi zise sărmanul pescar — să mai arunc undiţa, pentru ultima oară, poate am mai mult noroc":
Azvârli undiţa şi trase din apă un peşte cum nu mai văzuse în viaţa lui: mare de tot şi cu solzii de
argint.
Tare se bucură el de aşa un peşte şi se apucă să—l îndese în traistă. Deodată peştele îi grăi cu voce
omenească:
6|bogătanul cel lacom

—Nu mă omorî, om bun, dă—mi drumul în lac.

Îşi aminti pescarul de copiii lui şi—i zise:
—Nu pot să—ţi dau drumul — sunt flămând şi, apoi, copiii mei de multă vreme tot cer de mâncare.
Cum să mă întorc acasă cu mâna goală?
7|bogătanul cel lacom

—Dacă eşti atât de sărac — îi răspunse peştele — atunci vâră—ţi mâna în gura mea şi scoate de acolo
un ineluş de aur.
Se gândi pescarul şi—i zise:
—Mi—e frică, să nu—mi smulgi mâna.
—Nu te teme, nu ţi—o smulg.
8|bogătanul cel lacom

Îşi luă pescarul inima în dinţi, vârî mâna în gura peştelui şi scoase ineluşul de aur.
—Ce să fac cu el? îl întrebă pescarul. Doar n—o să mă hrănească ineluşul.
—Stai puţin — îi răspunse peştele miraculos — o să vezi imediat cum o să te hrănească. Azvârle
plevuşca şi aruncă în luntre acest ineluş.
Pescarul aşa şi făcu. Şi numai ce aruncă el ineluşul, că într—o clipită, pe fundul luntrii apăru o
grămadă mare de bani.
Slobozi pescarul peştele în lac şi vâsli cu putere spre mal. Aici, îşi scoase rubaşca, împături banii în
ea şi plecă acasă.
9|bogătanul cel lacom

Şi s—a pus acum fratele cel sărac pe un trai, cum nici în vis n—a visat el vreodată.
Şi—a clădit o casă nouă şi a invitat oaspeţi la o mare petrecere.
Pe frate—su nu l—a chemat — nu—i putea ierta jignirea.
A aflat bogătanul că fratele lui cel sărac şi—a ridicat o casă nouă şi că petrece cu oaspeţii. Îi zise
fiului său:
—Ia du—te şi vezi, ce se întâmplă acolo!
10 | b o g ă t a n u l c e l l a c o m

Sosi fiu! bogătanului, privi şi într—o fugă se întoarse acasă.

—Ehei — îi zise el tatălui — n—ai matale ceea ce are fratele tău cel sărac: şi casă nouă şi curtea plină
de animale şi pe masă de toate, din belşug!
Bogătanul se înnegri de invidie. Îşi trimise din nou fiul, ca să—l cheme la el pe fratele cel sărac.
Veni fratele cel sărac la cel bogat.
—De unde ai atâtea bogăţii? îl întrebă fratele cel bogat pe cel sărac. Zice lumea că trăieşti mai bine
decât mine!
Fratele cel sărac nu ştia să mintă, aşa că—i povesti totul, după cum s—a întâmplat...
Când auzi bogătanul, începu să simtă mâncărimi în palme.
„O să mă duc — se gândi el — să prind şi eu peştele cel mare":
Luă o undiţă mai solidă, se aşeză într—o barcă nouă şi pluti spre mijlocul lacului. Pescui ce pescui şi
până la urmă prinse în undiţă peştele cel minunat.
11 | b o g ă t a n u l c e l l a c o m

—Nu mă omorî — îl rugă peştele — dă—mi drumul înapoi, mă aşteaptă copilaşii mei...
—Nu, puişor, se încăpățână bogătanul. Nu—ţi dau drumul! Dă—mi şi mie un ineluş, ca cel pe care i l
—ai dat fratelui meu.
—Fratele tău era sărac, n—avea nici pâine măcar. Dar ţie la ce—ţi trebuie?
—Cum la ce? Nu vreau ca fratele meu să fie mai bogat decât mine! Dă—mi ineluşul şi să terminăm!
De nu, te duc acasă şi te prăjesc.
—Deci aşa, zise peştele. Bine, ia—l, dacă eşti atât de invidios. Nu—mi pasă.
Deschide peştele gura. Iar bogătanul cel lacom îi vârî mâna în gură până la cot. Cât ai clipi, peştele îşi
înfipse dinţii, îi smulse mâna şi se scufundă cu ea cu tot spre adâncul lacului.
Astfel că se întoarse fratele cel bogat acasă şi fără bani şi fără o mână.
Aşa şi merita.
12 | b o g ă t a n u l c e l l a c o m