Introducere

în lingvistica generală, semestrul 1, 2020-2021

Curs 1 (06-13.10.2020)

INTRODUCERE ÎN LINGVISTICA GENERALĂ

CURS 1

1. Limba și lingvistica
2. Disciplinele lingvisticii

Bibliografia de bază a disciplinei

1. Benveniste, Emile, Problemes de linguistique generale, Paris, Minuit, 1966.
2. Coșeriu, Eugen, Introducere în lingvistică, Cluj, Echinox, 1995.
3. Coșeriu, Eugen, Omul și limbajul său, Iași, Editura Universității “Alexandru
Ioan Cuza”, 2009.
4. Frâncu, Constantin, Curente si tendinţe în lingvistica secolului nostru, Iaşi,
Casa editorialǎ “Demiurg”, 1999.
5. Ionescu, Emil, Manual de lingvistică generală, Bucureşti, Editura All, 1992.
6. Irimia, Dumitru, Curs de lingvistică generală, Iași, Editura Universității
“Alexandru Ioan Cuza”, 2011.
7. Lyons, John, Introducere în lingvistica teoretică, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, 1995.
8. Munteanu, Eugen, Introducere în lingvisticǎ, Iași, Editura Polirom, 2005.
9. Peirce, Charles, Semnificaţie şi acţiune, Bucureşti, Humanitas, 1990.
10. de Saussure, Ferdinand, Curs de lingvistică generală, Iaşi, Editura Polirom,
1999.
11. Tratat de lingvistică generală, Bucureşti, Editura Academiei, 1971.

Scopul acestui curs introductiv în studiul lingvisticii este de a vă familiariza cu

noțiunile de bază pe care le veți aprofunda mai târziu în cadrul disciplinelor
lingvistice pe care urmează să le studiați. Lingvistica este o știință complexă și

1
 Introducere în lingvistica generală, semestrul 1, 2020-2021
Curs 1 (06-13.10.2020)

foarte vastă, așa că nu vă așteptați să învățați totul într-un singur semestru. Mai
mult decât atât, nu vă simțiți frustrați dacă, la sfârșitul semestrului, veți
descoperi că au rămas aspecte nediscutate sau întrebări fără răspuns. Nu uitați
că acesta este totuși un curs introductiv!

Așadar, informația pe care o veți găsi în acest curs nu este exhaustivă ci,
mai degrabă, ar trebui privită ca un punct de pornire în aventura cunoașterii
modului în care funcționează oricare limbă.

1. LIMBA ȘI LINGVISTICA

Comunicarea prin intermediul sunetelor articulate (e.g. toată lumea vorbește,

țipă, minte, înjură, spune povești sau glume etc.) reprezintă ceva atât de comun
încât rareori realizăm că ar fi vorba despre ceva unic și fascinant. Totuși, nicio
altă creatură/ ființă de pe planetă nu comunică verbal așa cum o fac oamenii. Să
ne gândim pentru un moment la impactul pe care îl are limba, fie scrisă sau orală,
asupra vieții de zi cu zi. Exemplele în care limba joacă un rol esențial în viața
noastră sunt numeroase și acoperă situații din cele mai variate, simple sau
complexe. Cu greu ne imaginăm situații comunicaționale banale precum
întâlnirea dintre două persoane, dialogurile de la școală, universitate, de pe
stradă sau de acasă, fără ca limba să fie și ea (omni)prezentă. Exemplele sunt
infinite. Nu e de mirare atunci că încă din vremuri antice (Grecia antică) exista o
mare curiozitate legată de limbă și de felul în care este ea folosită/ exploatată.
Mai mult decât atât, de-a lungul timpului, datorită complexității și unicității
limbii, studiul ei a fost mereu împletit cu studiul filosofiei, psihologiei,
neurologiei și mai recent, chiar și cu studiul știintelor informatice rezultând
astfel o rețea vastă și fascinantă de cunoaștere universală. Pentru a înțelege
complexitatea limbii vom începe cu principiile care fac ca limba să fie atât de
specială.

2
 Introducere în lingvistica generală, semestrul 1, 2020-2021
Curs 1 (06-13.10.2020)

CE ESTE LIMBA?

Limba reprezintă o normă, o convenție sau un sistem extrem de elaborat/

complex de semnalizare, transpunere și transmitere a gândurilor în cuvinte. Deși
multe dintre trăsăturile limbajului uman sunt comune cu cele specifice limbajului
animal, limbajul uman rămâne unic în felul său.

* limbă și limbaj desemnează noțiuni distincte!!! [cf. Eugen Munteanu limbaj =

facultatea de a vorbi - calitatea umană intrinsecă, o caracteristică a speciei
umane în ansamblul ei și o facultate specifică proprie fiecărui individ uman,
aceea de a produce semne vocale specifice, dotate cu sens, în scopul comunicării
interpersonale, într-un cadru social. Așadar, existența limbajului nu este reală, ci
potențială! Oamenii nu vorbesc limbajul, ci vorbesc o limbă anume, una singură
la un moment dat (fie româna, franceza, latina, engleza etc.) Prin limbă vom
înțelege așadar concretizarea istorică a facultății umane universale a limbajului.
Pe când limbile sunt multiple, limbajul uman natural este unic și are trăsături
generale sau universale.]

Limbajul uman, ca entitate potențială, și-a păstrat neschimbate de-a lungul

timpului/ istoriei atributele, pe când limbile se schimbă în permanență, ca
realități istorice. Limbile au un caracter comunitar, în sensul că sunt create și
funcționează în cadrul unor comunități date.

Mai mult decât atât, limbajul se prezintă concret ca o activitate umană specifică și
ușor de recunoscut, și anume ca vorbire sau discurs. (Coșeriu)

Limbajul se împarte în:

• limbaj natural (uman)

• limbaj artificial (creat de om) – semnele de circulație, sistemul Braille,
codul Morse

3
 Introducere în lingvistica generală, semestrul 1, 2020-2021
Curs 1 (06-13.10.2020)

Trăsături ale limbii

1) Capacitatea de producere a vocabularului este infinită/ nelimitată.

• O trăsătură aparte a limbajului uman constă în faptul că, deși operează cu

un număr mic și limitat de sunete (din cauza limitărilor fiziologice ale
aparatului vocal/ fonator) poate să creeze/ producă, în mod virtual, un
număr infinit de combinații (e.g. cuvinte noi);
• Sunetele vorbirii (cele mai mici unități sonore distincte ale unei limbii)
sunt clasificate în consoane (închidere completă sau aproape completă a
unor organe articulatorii; aerul întâlnește un obstacol), vocale (aerul
trece spre exterior, prin gură și eventual prin nas, fără să întâlnească
niciun obstacol), semivocale (se aseamănă cu vocalele, dar nu pot fi
rostite fără ajutorul altor sunete) și sonante (l, m, n,r);
• Din punct de vedere lingvistic, fiecare sunet distinct se numește fonem.
Fonemele nu pot fi folosite izolat pentru a comunica pentru că sunt lipsite
de sens. Totuși, ele pot fi combinate în unități lingvistice mai mari, numite
cuvinte. Paradoxal, chiar dacă numărul de foneme dintr-o limbă este
limitat, combinațiile posibile dintre acestea sunt nelimitate, permițând
astfel formarea unor noi cuvinte. (e.g. cuv. selfie)

2) Caracterul arbitrar al cuvintelor

• De ce obiectul care reprezintă un tablou se numește tablou? Cu siguranță,

obiectul în sine nu ne-a spus niciodată cum se numește. J Mai mult decât
atât, tabloul nu produce niciun sunet specific care să îl motiveze să se
numească așa și nu altcumva. Acest fenomen se aplică majorității
cuvintelor dintr-o limbă.
• Între cuvinte și sensul lor nu există nicio legătură a priori (de dinainte
stabilită). Nu putem să ne dăm seama de sensul unui cuvânt după cum
sună! (excepții cuv. din povești bau-bau, cuvintele motivate lingvistic
cucu, onomatopee miau, bum, poc etc. În asemenea cazuri există o
corelație clară între sunet/ formă acustică și înțeles și atunci vorbim
despre caracterul motivat al cuvintelor.)

3) Aparatul fonator uman este unic, sofisticat și complex.

4
 Introducere în lingvistica generală, semestrul 1, 2020-2021
Curs 1 (06-13.10.2020)

CE ESTE LINGVISTICA?

Lingvistica poate fi definită drept:

(1) disciplină a științelor umaniste care studiază limba ca mijloc de

comunicare și limbajul ca fenomen fizic, mental, psihologic și social;
(2) studiul științific al limbii. (Lyons) Prin studiu științific al limbii se înțelege
cercetarea ei prin observații incontestabile și verificabile empiric în
cadrul unor anumite teorii generale ale structurii limbii;
(3) studiul științific al limbajului omenesc (Martinet);
(4) știința limbajului (Coșeriu). Prin limbaj, înțelegem orice sistem de semne
care servește pentru a exprima și comunica idei și sentimente sau
conținuturi ale conștiinței. În sens strict, lingvistica se ocupă numai de
studierea acelui limbaj în care semnele sunt cuvinte alcătuite din sunete,
adică aparțin limbajului articulat;
(5) știința care studiază ”toate manifestările limbajului uman” (Saussure).

Trebuie să ținem cont de faptul că există foarte multe manifestări și foarte multe
aspecte ale fiecărei manifestării a limbajului uman. În general există câte o
ramură specială pentru fiecare abordare individuală a limbii.

Până la începutul secolului 20, specialiștii au cercetat cu precădere istoria

limbilor și originea cuvintelor. Faimosul lingvist Ferdinand de Saussure a numit
acest tip de abordare analiză diacronică. Saussure a revoluționat lingvistica
propunând o nouă abordare în care analiza se centrează pe sistemul limbii, pe
structura sa punând astfel bazele lingvisticii moderne. Acest tip de paradigmă
(model de cercetare), numit și structuralism lingvistic analizează limba dintr-o
perspectivă sincronică.

• analiza diacronică – urmărește dezvoltarea istorică (în timp) a limbii.

• analiza sincronică – urmărește caracteristicile limbii într-un moment
anume din dezvoltarea sa.

5
 Introducere în lingvistica generală, semestrul 1, 2020-2021
Curs 1 (06-13.10.2020)

2. DISCIPLINELE LINGVISTICII

• lingvistica generală – studiază noțiunile fundamentale ale lingvisticii -

limbaj, limbă, vorbire – ca mijloc de comunicare.
• lingvistica istorică – examinează dezvoltarea limbilor pe parcursul
istoriei. Dincolo de a fi o analiza strict diacronică, lingvistica istorică
analizează sincronic și anumite stadii ale limbii.
• dobândirea limbajului și comunicarea – o ramură a psiholingvisticii și a
neurolingvisticii, analizează modul în care este dobândit limbajul, rolul
memoriei în înțelegerea și (re)producerea limbii.
• fonetica și fonologia – studiază latura materială (sonoră) a elementelor
limbii, expresia lor exterioară, diversitatea relizărilor concrete dintr-o
limbă. În timp ce fonetica privește sunetul ca fenomen fiziologic/ biologic
sau la nivelul vibrațiilor aerului produse la mișcările organelor, fonologia
urmărește rolul, funcția sunetului în sistemul limbii.
• morfologia – studiază regulile care explică structura internă a unui
cuvânt, adică regulile de combinare a morfemelor lexicale și gramaticale
în cuvinte.
• lexicologia – studiază unitatea superioară a limbii: cuvântul.
o etimologia – este o subdisciplină a lexicologiei care studiază
originea cuvintelor pornind de la etimon (i.e. cuvânt de bază,
primitiv, care poate fi cuvânt moștenit dintr-o altă limbă, ajuns în
limbă într-o formă evoluată sau poate fi un cuvânt împrumutat,
preluat ca atare și adaptat)
o lexicografia – disciplina care se ocupă de întocmirea dicționarelor
stabilind norme de redactare și buna organizare a materialelor
pentru dicționare.
• sintaxa – studiază structura propoziției, relațiile dintre semnele
lingvistice.
• semiotica – studiază semnele și sistemele lor precum și rolul acestora în
procesul de comunicare în general.

6
 Introducere în lingvistica generală, semestrul 1, 2020-2021
Curs 1 (06-13.10.2020)

• semantica – studiază sensul semnelor lingvistice, relațiile dintre semnele

lingvistice și lucrurile pe care le denumesc.
• pragmatica – studiază relațiile dintre semnele lingvistice, lucrurile pe
care le denumesc și interpretanții/ utilizatorii acestor semne.
• lingvistica textului – această disciplină tratează textul în sine ca pe un
semn de sine stătător. De aceea vorbim despre texte diferite și despre
mecanisme de textualitate.
• sociolingvistica – studiază interacțiunea dintre limbă și societate. Atât la
nivel individual, cât și la nivel de grup social, diferite contexte sociale
implică/ solicită anumite modele de limbaj.
• lingvistica computațională, lingvistica de corpus – un domeniu
interdisciplinar in care lingvistica se combină cu științele informatice.
Calculatorul poate fi folosit drept unealtă în analiza de text de dimensiuni
mari (corpus).