Introducere

în lingvistica generală - semestrul 1, 2020-2021

Curs 3 (27.10.2020)

INTRODUCERE ÎN LINGVISTICA GENERALĂ

CURS 3

Funcția de comunicare a limbii. Manifestarea funcțiilor limbii. Aplicații.

1. Raporturile dintre limbă si gândire

2. Funcțiile limbii

1. Raporturile dintre limbă și gândire

Limba – gândire – societate – această relație caracterizează însăși esența

omului ca ființă superioară. Coexistența celor trei factori a fost fundamentală
pentru saltul enorm de la stadiul animalic la cel uman.

- relație de concomitență, cauzalitate și condiționare reciprocă

- raportul dintre cei trei factori este de absolută reciprocitate în perioada
devenirii omului, când se constituie cele trei atribute esențiale ale sale:
(1) omul = ființă socială
(2) omul este dotat cu limbaj
(3) omul este dotat cu gândire.

Limbă și societate

Dependența limbii de societate se oglindește cel mai ușor în vocabular -

compartiment al limbii cel mai expus la schimbare. Există teorii conform cărora
orice eveniment lingvistic, orice schimbare lingvistică se explică prin dependența
limbii de societate.

Limba și societatea au ritmuri de evoluție diferite. Societatea se schimbă relativ

repede, în timp ce limba, ca instrument de comunicare evoluează mai încet, sau,
în orice caz, evoluțiile ei sunt percepute mai greu de către vorbitori.

Limbă și gândire

1
 Introducere în lingvistica generală - semestrul 1, 2020-2021
Curs 3 (27.10.2020)

Gândirea este proprie omului, ea este un produs al societății. Ea își desfășoară
funcțiile esențiale în contactul omului cu realitatea lumii materiale.

Funcția centrală a gândirii este una de cunoaștere, în timp ce funcția esențială a

limbii este cea de comunicare între membrii aceleași comunități. Astfel, funcțiile
limbii și gândirii se sprijiină reciproc, provocând permanente schimbări de
roluri, fără să își anuleze însă specificul.

- gândirea stimulează limba

- limba organizează gândirea
- limba devine instrument fundameltal al gândirii
- funcția centrală a limbii, cea de comunicare, devine și una de cunoștere
- la nivelul gândirii, cunoașterea este de regulă subiectivă, prin limbă
cunoașterea este obiectivă (! există și alte tipuri de cunoaștere, i.e. cea
afectivă, emoțională)
- natura gândirii este ideală pe când a limbii este duală: materială
(expresie) și ideală (sens)

2. Funcțiile limbii

Funcția centrală a limbii este cea de comunicare.

Tipuri de comunicare:

Ø Verbală (orală și scrisă)

Ø Nonverbală (kinetica: gesturi, limbajul trupului, postură, expresii faciale,
zâmbetul, contact vizual; îmbrăcăminte; hairstyle; proxemica etc.) +
elemente paralingvistice (ritm, intonație, accent)
Ø Vizuală (cromatica, arhitectura etc.)
Ø Acustică (muzică, zgomot etc.)
Ø Limbajul tăcerii

Comunicarea presupune:

(1) un vorbitor (locutor)

(2) un destinatar/ receptor

2
 Introducere în lingvistica generală - semestrul 1, 2020-2021
Curs 3 (27.10.2020)

(3) un mesaj (oral sau scris)
(4) un canal de transmitere (aerul, linia telefonică, poșta etc.)
(5) mesajul este compus pe baza unui cod (o limba anume, un inventar de
semne grafice etc.) și are de obicei o temă (reală sau imaginară)
(6) un context (situațional, social, istoric etc.)
(7) [feedback-ul]

Funcția de comunicare a limbii

Limba îndeplinește o serie de funcții, dintre care cea mai importantă este cea de
comunicare interumană. A comunica nu înseamnă însă, neapărat, a folosi o
limbă. Oamenii pot comunica între ei și prin intermediul gesturilor, al mimicii, al
semnalelor acustice sau luminoase, al simbolurilor matematice sau chimice, al
notelor muzicale, al culorilor etc. Limba reprezintă însă, indiscutabil, mijlocul de
comunicare cel mai important între membrii aceleiași comunități.

Funcția de comunicare este strâns legată de natura socială a limbii. Ea

presupune existența unei societăți în cadrul căreia se manifestă, în primul rând,
ca o necesitate. Nevoia de comunicare este de neconceput în afara unor grupuri
sociale de dimensiuni mai reduse sau mai mari.

Conform lingvistului rus, Roman Jakobson, fiecărui factor îi corespunde câte

o funcție a limbii, el identificând astfel 6 funcții particulare:

1. Funcția emotivă / expresivă - mesajul: emoțiile, atitudinile, statusul

profesional, clasa socială a emițătorului
e.g. poezia, jurnalul, memoriile etc.
2. Funcția conativă / apelativă/ imperativă / persuasivă – efectul mesajului
asupra destinatarului
e.g. reclamele la bere, parfumuri, mașini etc.
3. Funcția referențială / informativă / denotativă / cognitivă /
reprezentativă – exprimă legatura cu realitatea, cu faptele
e.g. reclamele la detergenți, romanele realiste etc.
4. Funcția metalingvistică / metasemiotică – identificarea codului utilizat în
comunicare; funcția de traducere a nefamiliarului în familiar
e.g. notele de subsol, parantezele, digresiunile (abatere de la
subiectul tratat pentru a lămuri o chestiune secundară)
5. Funcția fatică / relațională – deschide comunicarea și o menține, funcție de
contact e.g. reclamele în serie (seriale)
6. Funcția poetică / estetică /retorică / literară – relația mesajului cu el
însuși

3
 Introducere în lingvistica generală - semestrul 1, 2020-2021
Curs 3 (27.10.2020)

e.g. figuri de stil, jocuri de cuvinte, elemente de prozodie etc.
N.B. Pe lângă cele 6 funcții enumerate, Jakobson menționează o a 7-a funcție a
limbii, funcția magică, de incantație. Aceasta se întâlnește în textele
descântecelor, ale vrăjilor, practicilor magice, în anumite superstiții cu origini în
cultura primitivă, acolo unde referentul (receptorul mesajului), o “persoană a
treia”, este absent sau inanimat. Bazate pe credința în forța magică a cuvântului,
descântecele, vrăjile urmăresc, de cele mai multe ori, îndepărtarea sau
îmblânzirea forțelor malefice și atragerea spiritelor benefice.

Tot aici trebuie menționat și tabú-ul lingvistic, înțeles ca interzicere a

întrebuințării unor anumite cuvinte, cum ar fi, de pildă, rostirea adevăratului
nume al unor spirite și conferirea în schimb de nume cât mai frumoase. (e.g.
Ielelor din mitologia românească populară li se mai spune si Zâne, Rusalii,
Nemilostive, Drăgaice, Nagode, Irodițe, Dânse, Iude, Fetele lui Iuda, Vâlve,
Vântoase, Vânturi, Fetele Vântoaselor sau Milostive, Măiestre, Domnițe, Bune, Fete
Frumoase, Frumușele, Fetele Câmpului, Fetele Codrului, Harnice, Sfinte Mari,
Șoimane etc. deoarece credința populară impune ca ele să nu fie chemate după
adevăratul lor nume, ci cu un alt termen, convențional, care după ce devine
cunoscut tuturor trebuie abandonat și înlocuit.)

Tabú lingvistic este considerată, în unele comunități tribale, chiar rostirea

numelui șefului de trib de către membrii acestuia sau a numelui soțului de către
soție. Rostirea acestor nume – socotite sacre – nu este îngăduită, fiind
considerată o formă de atentat la autoritatea și prestigiul celor care le poartă.

Manifestarea funcțiilor limbii

Vorbind despre funcțiile limbii, R. Jakobson sublinia că este greu de găsit un

mesaj verbal care să îndeplinească o singură funcție. Diversitatea mesajelor “nu
rezidă în monopolul uneia dintre aceste multiple funcțiuni, ci în ordinea
ierarhică diferită a funcțiunilor. Structura verbală a unui mesaj depinde, în
primul rând de funcțiunea predominantă” (Jakobson)

Așadar, funcțiile limbii nu se manifestă izolat unele față de altele. Pe lângă

funcția dominantă într-un mesaj se manifestă, concomitent, încă una sau alte

4
 Introducere în lingvistica generală - semestrul 1, 2020-2021
Curs 3 (27.10.2020)

câteva funcții. De obicei, funcția dominantă este aceea care răspunde la
următoarea întrebare: Cu ce intenție este transmis acest mesaj? Intenția însă, la
rândul ei, poate fi explicită/ directă sau implicită/ indirectă. (e.g. Răspunde la
ușă! vs. A sunat cineva la ușă!)

Aplicații

I. Identificați funcțiile limbajului dominante în fiecare dintre enunțurile

următoare:

1. Îmi place în mod deosebit această carte, este extraordinară!
2. Domnule, dați-mi vă rog voie să trec!
3. Sunt mai aproape dinții ca părinții.
4. Trenul pleacă la ora șapte.
5. “Moftangioaica româncă vorbește românește numai avec les domestiques,
încolo franțuzește – acu ia lecții de limba engleză.” (I. L. Caragiale, Moftangii,
Românca).
6. Tu, Oltule, să ne răzbuni! (Octavian Goga, Oltul)
7. Trenul pleacă la ora 17:30 de la linia 3.
8. “- Ce este optimismul? întrebă Cacombo.
-Vai! zise Candide, este furia de a susține că totul e bine când îți merge rău.”
9. Vai, ce vreme frumoasă!
10. “Alo, mă auziți?”, „Vorbiți mai tare, vă rog!”
11. “Apele plâng, clar izvorând în fântâne” (Mihai Eminescu, Sara pe deal)
12. Alo! Mă auzi?, Mai ești pe fir?, Înțelegi ce spun sau trebuie să repet?, Ai putut
să deschizi fișierul pe care ți l-am trimis? Hei! Mă asculți? –Așa, da, da.
13. Oximoronul este o figură semantică bazată pe îmbinarea unor termeni
incompatibili: tăcere asurzitoare, dureros de dulce, țiuitul tăcerii, cioară
albă;
14. Când spun aici scriitor clasic, mă refer la valoarea sa reprezentativă în cadrul
unei literaturi, nu la faptul că opera sa aparține clasicismului.
15. “Răsai, soare,/ Frățioare,/ Nu peste cârduri de oi,/ Nici peste cârduri de boi,/
Ci peste ochișorii mei,/ Și peste satul meu,/ Și peste sfatul meu,/ Și peste
mersul meu,/ Și peste viersul meu.”

5
 Introducere în lingvistica generală - semestrul 1, 2020-2021
Curs 3 (27.10.2020)

16. A
17. Soarele răsare în est.
18. Soarele răsare în vest.
19. “If you drink, then drive, you are a bloody idiot!”
20. “Run, Forest, run!”
21. “Jesus, this text you gave me to correct is a bunch of rubbish! Listen to this,
you’ve got several verbs with no subject, you state the obvious (a day lasts
24 hours), then, - are you still following me? – you use obscure metaphors
(‘work is the drop hammerof life’)...”
22. the traffic road work sign

II. Alcătuiți enunțuri care să ilustreze următoarele funcții ale limbii:

a. metalingvistică
b. expresivă
c. referențială
d. fatică
e. poetică
f. conativă

III. Realizați un slogan publicitar pentru un brand de țigări/ parfumuri/
mașini: