Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării

Catedra Ştiinţe ale Comunicării

Referat
Situaţia lingvistică în Franţa

Realizat: Cristina Ursu

Profesor: V. Negru
Grupa C- 127 L

Chişinău 2013
 Limba oficială a Franței este limba franceză, și de departe este cea mai vorbita limbă. În
grade diferite sunt vorbite dialectul german (2,12%), occitan (1,33%) sau Breton (0,61%).
Guvernul francez este, prin lege, obligat să comunice în primul rând în limba franceză.
Guvernul, de asemenea, stipulează că publicitatea comercială trebuie sa fie disponibila în
limba franceză (deși se poate utiliza, de asemenea, alte limbi). Guvernul francez, cu toate
acestea, nu impune utilizarea limbii franceze de către persoanele fizice sau corporațiile
private.
O revizuire a Constituției franceze a fost efectuată de către Parlament în cadrul Congresului
de la Versailles în iulie 2008, unde s- a decis recunoașterea oficială a limbilor regionale.
Intr- un raport din anul 1999, guvernul a identificat 75 de limbi, care s-ar califica pentru
recunoaștere. 24 dintre aceste limbi sunt indigene pe teritoriul european al statului în timp ce
toate celelalte sunt din zonele de peste mări ale Republicii Franceze (în Caraibe, Oceanul
Indian, Oceanul Pacific și America de Sud).
Limbile regionale din Franța sunt uneori numite „patois”, dar acest termen (ce înseamnă
aproximativ "dialect") este adesea considerat peiorativ. Dialect este folosit pentru a desemna
limbile pur orale, dar acest lucru nu se întâmplă. Ca exemplu se poate lua în considerare
faptul că în occitană a fost deja scris, într-un moment când în franceză nu a fost, și literatura ei
a continuat să prospere cu un Premiu Nobel pentru Frédéric Mistral în 1904.
În timpul Revoluției Franceze în 1789 se estimează că doar jumătate din populația Franței ar
fi putut vorbi limba franceză, iar mai târziu în 1871 doar un sfert vorbea franceza ca limba lor
maternă.

După cum am menţionat, Limba Franceză este singura limbă oficială, națională,
administrativă și de zi cu zi a Republicii Franceze. Cu toate acestea, realitatea diversității
culturale obligă Franța să-și reconsidere poziția sa fermă istoric în acest punct și să ia în
considerare limbile regionale din Franța și anumite limbi străine legate de imigrație (arabă,
portugheză, din Asia, Europa de Est si Centrala). Instruirea în multe din aceste limbi este
asigurată de către asociațiile sau centrele culturale specializate.

Din punct de vedere general, Franța a fost săvârșită, în ultimii ani, la dezvoltarea
multilingvismului, în special prin creșterea numărului de unități de predare a limbilor.
Următoarele exemple ilustrează acest punct:

1. dialectele arabă și berberă sunt predate la mii de studenți la diferite nivele de educație.
Elevii pot susţine examene în aceste limbi (bacalaureat);
2. Informații la Biblioteca Publică de la Centrul Georges Pompidou din Paris, care
prevede metode de auto-predare în peste 120 de limbi;
3. rețeaua de biblioteci mari de referință franceze care dețin colecții de lucrări în limbile
regionale;
 4. Cursuri de limba franceză la radio (Radio France Internationale, RFI) sunt prezentate
în limba franceză;
5. ateliere de lectură și scriere conduse de centre pentru femeile imigrante.

Acest multilingvism a evoluat datorită diverselor şi numeroaselor naţionalitaţi din Franţa. De-
a lungul perimetrului graniţelor sale se întind raioane populate de către minorităţi naţionale. În
Nord-Est, în provinciile Artois şi Flandra (segmentul francez) locuiesc flamanzii care vorbesc
aceeaşi limbă cu olandezii, însă confesează catolicismul (pe cînd ultimiii sînt protestanţi
calvinişti).

Alsacia şi, parţial, Lorena vecină sînt populate de către alsacieni (porecliţi de către francezi
– „les boches”, în traducere „nemţii”) care vorbesc dialectul aleman al limbii germane.
Alsacienii constituie un popor german aparte, la fel ca şi austriecii, luxemburghezii şi
germano-elveţienii. Socotindu-se protejaţi suficient de către statul francez, ei nu pretind la o
autonomie naţional-teritorială.

De-a lungul hotarelor cu Italia, în Nisa şi Savoia locuiesc etnici italieni, însă numărul lor
este prea insignifiant pentru a crea careva probleme statului francez. Tot acelaşi lucru se poate
de vorbit şi despre minoritatea catalană din provincia Roussillion acaparată de la Spania încă
de către „regele-soare” Louis al XIV-lea.

Un fenomen interesant îl reprezintă bretonii care astăzi populează extremitatea vestică

(departamentul Finister) a peninsulei Bretagne (provincia omonimă) situată în Nord-Vestul
Franţei. Bretonii sînt un popor celtic care pînă la invazia din secolul V a anglilor, saxonilor şi
iuţilor au locuit pe insulele britanice.

Cuceritorii anglo-saxoni au procedat la nimicirea populaţiei indigene, de aceea britanicii şi-au

părăsit ţara, aşezîndu-se cu traiul în vechea provincie romană Aremorica (astăzi Bretagne). În
trecutul său medieval, provincia a avut statutul de marcă, ducat şi (ce e drept un timp foarte
scurt) chiar de regat. Bretagne a fost ultima seniorie feudală quasi-independentă care a
recunoscut autoritatea regelui francez.

În secolele care au urmat, bretonii au împărtăşit soarta popoarelor celtice din Europa
Apuseană (irlandezii, galezii şi wallesienii), adică, au fost aproape în întregime asimilaţi de
către populaţia majoritară. În prezent, numai cîteva mii de bretoni (cu precădere bătrîni) mai
ştiu să vorbească în limba maternă.
 La o altă extremitate (Sud-Vestică) a Franţei, în jurul oraşului Biarritz, locuiesc basconii
(despărţiţi de confraţii lor din Ţara Bascilor de graniţa hispano-franceză). În anii dictaturii
franchiste din Spania, Franţa a susţinut gruparea teroristă iredentistă ETA care luptă şi pînă în
ziua de astăzi pentru independenţa Basconiei. După anul 1975 (moartea lui Franco şi
începutul democratizării Spaniei), Parisul a sistat acest sprijin, însă ETA şi-a extins acţiunile
sale şi pe teritoriul Franţei.

În Provence şi Languedoque, încă din timpuri străvechi s-a creat o situaţie lingvistică aparte.
În Evul Mediu în Franţa concurau două dialecte ale limbii franceze vechi: Langue d`Oque
(vorbită la sud de Loara) şi Langue d`Oille (vorbită la nord de acest fluviu). După înăbuşirea
ereziei albigensilor, sudul Franţei a decăzut, şi împreună cu el – şi limba vorbită în aceste
provincii. În prezent, limba oxitană (sau provencală) împărtăşeşte soarta celei bretone.

Un caz cu totul aparte îl prezintă Corsica. Aceasta este o insulă aşezată în Marea Mediterană
şi, din punct de vedere geografic, alcătuieşte un tot întreg mai degrabă cu Italia, decît cu
Franţa. De altfel, corsicanii (populaţia autohtonă) vorbesc un dialect al limbii italiene care
este vestită prin deosebirile dialectale. Acestea sînt într-atît de mari, încît unii lingvişti
vorbesc despre existenţa unor limbi aparte (corsicană, siciliană, sardiniană şi calabreză). Ea
este una dintre cele mai slab dezvoltate din punct de vedere economic regiuni ale Franţei.
Odată cu relaţiile economice, au bătut pasul pe loc şi cele sociale. Corsicanii sînt împărţiţi în
clanuri familiale asemeni teipurilor cecene. Pînă nu demult, pe insulă făcea ravagii
„răzbunarea prin sînge” („vendetta”). Datorită solidarităţii de clan, corsicanii reprezintă
osatura criminalităţii organizate din sudul Franţei (mafia corsicană). Toţi aceşti factori au
contribuit la apariţia pe insulă a unei puternici mişcări separatiste care s-a manifestat mai ales
după cel de-al II-lea Război Mondial şi care, asemeni celei bascone, a luat la înarmare
metodele de luptă teroriste.

Cea mai gravă problemă de care se ciocneşte cea de-a V-a Republică (denumirea actualului
regim constituţional francez) este însă nu separatismul basc sau corsican, ci aceea a
imigranţilor musulmani. Numărul acestora deja a atins zece procente din numărul total al
populaţiei şi este în continuă creştere (alimentat de către o natalitate înaltă şi o crescîndă
imigraţie ilegală din fostele colonii franceze din Africa de Nord).
 Limbile regionale și dialectele lor în Franța metropolitană

Cum se tratează multilingvismul?

Rezolvarea acestor probleme vin odată cu reflecțiile rezultate din cercetările efectuate în
cadrul Lingvisticii Computaționale. În ultimii ani, mai multe agenții și universități franceze
specializate în domeniul de tratament lingvistic au făcut disponibile rezervoare mari de
resurse lingvistice, de exemplu:

 http://www.atilf.fr/
 http://www.up.univ-mrs.fr/cilsh/

Rezolvarea problemelor lingvistice prin Lingvistica Computațională are patru forme:

 1. Inventarierea resurselor lingvistice
(dicționare, terminologii, Corpus, software-uri...).
2. Evaluarea domeniului ingineriei lingvistice
Ingineria lingvistică este un nou domeniu de inginerie, comparativ cu cele mai clasice
și se deosebeşte prin complexitate. Prin dezvoltarea evaluarilor suntem capabili de a
obține informații non-ambigue pe tehnologiile existente și pe domeniile prioritare de
aplicare, precum și instrumentele și metodele de referință. Metodele de evaluare sunt
construite cu scopul de a crea în viitor o metodă de selecţie de oferte si validare a
produselor în domeniul tehnologiei primare (analiza sintactică, indexatorilor, sinteză
de vorbire, agenți lingvistici, cum ar fi corector ortografic, motor de căutare) și a
aplicațiilor integrate ( terminologică extractor).
3. Informaţie motivată privind standardizarea
Domeniul ingineriei lingvistice este mai acut confruntat cu problema de standardizare
decât cu alte domenii. Actorii francezi în domeniul ingineriei lingvistice trebuie, prin
urmare, sa fie informaţi cu evoluția standardelor și să elaboreze strategiile de
dezvoltare. Acest lucru este posibil prin vizionarea de organismele de standardizare,
prin participarea activă la procesul de elaborare a standardelor în cadrul organismelor
de standardizare și de lucrul comun dintre Ministerul Culturii și Comunicării și
Consiliul francez de Ştiinţă şi Cercetare.
4. Supraveghere tehnologică
Utilizatorii de tehnologie (integratori de sisteme, corporații de servicii), ar trebui să
poată obține informațiile cele mai calificate despre tehnologiile oferite pe piață. O
bună organizare a inteligenţei competitive este un vehicul esențial în procesul de
inovare și competitivitate. Este necesar Managementul strategic al informațiilor.
Aceasta lucru se face disponibil datorită instrumentelor de diseminare și comunicare
din cadrul Ministerului francez al Culturii și Comunicării (portal, site-ul, intranet).

În concluzie, în Franţa din cauza nivelului ridicat de multinaţionalism, se utilizează în

consecinţă în vorbire, limbi regionale, dialecte, care într- un oarecare mod divizează
societatea franceză. Pentru a evita acest lucru, trebuie implimentate schimbări care ar limita
răspândirea acestor dialecte şi împiedicarea creşterii numărului de persoane care ar îmbrăţişa
în vorbire limbile regionale pe teritoriul Franţei.
Bibliografie:

1. www.en.wikipedia.org/ , „Languages of France”

2. Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică, articol publicat pe 28 februarie 2006

„EUROPA DE VEST: Precizări necesare (I)”

3. Articol de Cultural Policies and Trends in Europe

http://www.culturalpolicies.net/web/france.php?aid=425