orvegia este una dintre cele mai bogate ţări, de unde şi nivelul de trai foarte ridicat.

Beneficiază totodată de un puternic sistem de asistenţă socială şi de venituri

substanţiale datorită industriei petroliere.

Geografie.Coasta Norvegiei se întinde pe 25000 km., iar în cel mai îngust loc terenul nu
este mai lat de 6 km. coasta se caracterizează prin fiorduri care s-au format în timpul
ultimei ere glaciare. În interiorul ţării găsim multe lanţuri muntoase şi păduri, dar şi
suprafeţe plane, cu precădere în centru. Climatul este mai blând decât ar sugera
poziţionarea geografică datorită curentului din Golf care se manifestă de-a lungul coastei.
Există deosebiri între regiuni, întrucât avem un climat rece şi uscat prin părţile estice, un
climat de coastă temperat şi umed în vest şi desigur un climat polar în zona de nord.
Unele părţi au fost afectate de degajările radioactive de la Cernobâl din 1986 şi chiar mai
luptă şi astăzi cu efectele ulterioare. Norvegia este una din ţările cu cele mai mari emisii
de dioxid de carbon din lume, dar asta în raport cu numărul de locuitori. Faptul se
datorează investiţiilor solide în gazele naturale, industriei în expansiune şi unui vechi
parc auto. Emisiile au crescut constant în ultimii ani, dar statul a semnat protocolul de la
Kyoto şi s-a angajat să ia măsuri pentru a le reduce.

Istorie.Norvegia a fost condusă vreme de secole de către mai mulţi regi care stăpâneau
doar zone restrânse de teritoriu. În secolul al X-lea, regele Harald Hårfagre este cel care
reuşeşte să unifice ţara sub forma unui singur regat. Pentru următorii 400 de ani liderii
norvegieni acaparează Islanda şi Groenlanda şi totodată organizează raiduri prin părţi
întinse din Europa. În acest moment Norvegia capătă un statut de mare putere comercială.
Din păcate însă, tara este lovită de ciumă la finele secolului al XIV-lea şi jumătate din
populaţie piere. Tot atunci Norvegia intră într-o uniune cu Danemarca care durează până
la începutul secolului al XIX-lea. Urmează apoi uniunea cu Suedia, iar abia în 1905 îşi
câştigă independenţa. Odată realizat acest lucru, ţara renunţă la tradiţionala neutralitate.
Perioada postbelică se remarcă prin reconstrucţia statală şi dezvoltarea unui sistem
eficient de protecţie socială. Economia se dezvoltă rapid odată ce încep exploatările
petroliere în anii ’70. Cetăţenii votează în 1994 împotriva intrării în UE.

Societate.Norvegia este o monarhie constituţională însă astăzi regele mai dispune doar de
drepturi şi îndatoriri simbolice. Puterea de facto aparţine parlamentului (Stortinget), ales
intergal o dată la patru ani. Majoritatea parlamentară stă la baza formării guvernului.
Norvegia are, ca şi celelalte state nordice, o tradiţie social-democrată puternică. De
curând însă partidele de dreapta şi centru încep să câştige mai mult teren. Nivelul de trai
este foarte ridicat, dar şi costurile sunt pe măsură, iar sistemele de taxe şi obligaţii bine
organizate. Ţara oferă asistenţă socială avansată, educaţie gratuită, un sistem de sănătate
performant şi asigurări avantajoase. Cum se vor menţine aceste condiţii odată ce
rezervele de petrol se vor epuiza rămâne una dintre problemele principale ale politicii
nordicilor. Alte dezbateri importante se poartă cu privire la schimbările climatice,
imigraţia crescândă şi rolul statului în dezvoltarea industriei. La alegerile din 2013 s-a
produs o tranziţie a puterii către elementele clasei mijlocii întrucât dreapta conservatoare
câştigă, iar Erna Solberg ajunge prim-ministru.

Economie.Înainte de descoperirea zăcămin