Cuvintele monosemantice

Cuvintele monosemantice sunt acele cuvinte care au un singur sens și sunt, de

regulă, termeni tehnici și științifici.
 termeni tehnici și științifici: antibiotic, femur, infarct, azot, ecograf, ecografie,
electrocardiogramă
 alți termeni: camping, excava, lămâie, motel, pix
 majoritatea regionalismelor (barabulă, curechi, dadă, sabău) și arhaismelor (ienicer,
vornic, caimacan)
Mai multe cuvinte monosemantice, ordonate alfabetic, sunt disponibile la exemple de
cuvinte monosemantice.

Raportat la numărul total al cuvintelor care formează vocabularul, cuvintele

monosemantice sunt puține.
Însușirea cuvintelor de a fi monosemantice nu este foarte stabilă, deoarece
există posibilitate ca un cuvânt să primească oricând și alte sensuri decât cel
inițial.

Spre exemplu cuvântul lămâie, conform DEX, are un singur sens și anume:

„fruct al lămâiului, de formă sferic alungită, învelit într-o coajă galbenă
aromată, cu miezul zemos și acru…”. Dar informal, așa după cum știm din
vorbirea cotidiană, acest cuvânt este utilizat în mod ironic sau glumeț și
pentru a numi semnul șoferului începător, lipit de parbrizul mașinii. Dacă
acest nou sens reușește să se impună și să fie folosit de cât mai mulți
vorbitori, poate, în viitor și DEX-ul îl va înregistra ca pe un sens al
cuvântului lămâie, iar lămâie va deveni un cuvânt polisemantic.

De regulă, atâta timp cât termenii tehnici și științifici sunt folosiți de o

categorie restrânsă de vorbitori rămân monosemantici. Odată ce un număr
mai mare de vorbitor încep să-i folosească frecvent și în contexte tot mai
variate și acestea pot începe să primească mai multe sensuri.

Un astfel de cuvânt polisemantic este termenul medical colaps. Inițial

aparținea domeniului medical, iar sensul lui era „scădere bruscă a activității
(tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoțită de pierderea cunoștinței”.
Intrat în vorbirea de zi cu zi a primit și sensul de „prăbușire totală economică
sau a unei construcții” și a devenit un cuvânt polisemantic.
 Cuvintele polisemantice

Cuvintele polisemantice sunt acele cuvinte care au două sau mai multe sensuri.

Aproximativ 80% din lexicul activ sunt cuvinte polisemantice.
Stabilirea calității de cuvânt polisemantic se face prin analiza comparată a
contextelor în care cuvântul respectiv este folosit. Toate contextele distincte
în care regăsim cuvântul pot atribui tot atâtea sensuri distincte cuvântului
respectiv.

Atunci când un cuvânt este frecvent folosit în numeroase contexte și are

multe sensuri, spunem despre el că are parte de o inflație semantică
(pletoră semantică). Fenomenul de inflație semantică este întâlnit la multe
cuvinte din vocabularul fundamental. Spre exemplu, cuvinte precum gură, cap,
mână, face, fi, lua au fiecare din ele peste zece sensuri principale, cărora li se
adaugă alte sensuri secundare.
În tabelul următor sunt enumerate câteva contexte în care apare cuvântul
polisemantic cap și sensurile pe care le primește în aceste contexte.
Înțeles Context

parte a corpului uman sau animal Are un cap disproporționat de mare.

căpătâiul patului M-am lovit de capul patului.

individ Au primit câte 100 de lei de cap.

inteligent Aceasta este o treabă care trebuie făcută cu cap.

viață Constantin Brâncoveanu a plătit cu capul pentru

îndrăzneala de a se opune turcilor.

căpetenie Avram Iancu a fost capul revoluționarilor din

Transilvania.

margine de țară Eu locuiesc în celălalt cap de țară.

nu-i nimic grav, nicio nenorocire Nu-i un cap de țară dacă economia nu crește cât ne-
am așteptat.

primul nume dintr-o listă de persoane El a fost cap de afiș la concertul de Crăciun.

afișate în ordinea valorii lor

a rezolva; a învinge În cele din urmă i-am dat de cap exercițiului dificil.

absolut nimic Nu-i voi lăsa moștenire niciun cap de ață.

loc de onoare la masă Am stat în capul mesei și m-am simțit important.

dispozitiv de citire discuri Capul magnetic a atins discul și a defectat hard-discul

computerului.

Cauzele polisemiei
 Cuvintele nu denumesc un singur aspect din realitate, ci categorii diferite
de aspecte, rezultate din asociații convenționale. Spre exemplu,
cuvântul prag are două sensuri, care trimit la două categorii de obiecte:
„partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți” și „ridicătură
de teren în formă de prag, treaptă de stâncă greu de trecut”. Pentru
vorbitorii limbii române există o asemănare între cele două categorii de
obiecte care permite folosire aceluiași cuvânt pentru ambele realități. Pe
baza acestei asemănări, convențional, de la sensul de bază al
cuvântului prag „partea de jos a tocului ușii”, s-a format al doilea sens
derivat „ridicătură de teren”.
O altă cauză a polisemiei poate fi și influența unor cuvinte străine.
Sensurile derivate ale unor cuvinte pot fi împrumutate și folosite precum în
limba străină din care au fost copiate. Spre exemplu, cuvântul pânză cu
înțelesul „țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă” a primit
după modelul împrumutat din limba franceză (fr. toile) sensul de „bucată de
țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; tablou”.