Vocabularul

Cuvântul. Forma și conținutul cuvântului. Categorii semantice

I. Cuvântul reprezintă unitatea lexicală (unitatea de bază a vocabularului), unitatea

fundamentală a limbii (materialul de construcție a limbii în ansamblul ei), unitatea
fundamentală a gândirii și a comunicării dintre oameni.
Totalitatea cuvintelor (unităților lexicale) formează vocabularul (lexicul) limbii.

II. Forma și conținutul cuvântului

Forma cuvântului se referă la manifestarea lui sonoră (pronunțarea), adică unul sau mai multe
sunete, și care poate avea și o reprezentare prin semne grafice (litere în scrierile alfabetice).
Spre exemplu, cuvântul copac este format din înșiruirea de sunete c-o-p-a-c (transcriere
fonetică [kopak]).

Conținutul cuvântului se referă la imaginea mentală abstractizată și generalizată pe care un

vorbitor o asociază la pronunțarea sau scrierea unor sunete.
Spre exemplu, sunetele c-o-p-a-c au asociate imaginea abstractă de , care are semnificația de
„plantă lemnoasă cu crengi și coroană”.
Prin interdependența dintre forma și conținutul cuvântului înțelegem că un grup de sunete care
nu au asociate nici măcar un sens nu constituie un cuvânt, precum și faptul că sensul care
formează conținutul există doar în măsura în care are asociat o formă.

III. Categorii semantice

În funcție de formă și sens/ conținmut, cuvintele se împart în omonime, sinonime, antonime,

paronime.

✔ Monosemia (monosemantismul) este însușirea unor cuvinte de a avea un singur sens.

Cuvintele care au această însușire se numesc cuvinte monosemantice.

Cuvintele monosemantice sunt acele cuvinte care au un singur sens și sunt, de regulă,

termeni tehnici și științifici.

1
 ● termeni tehnici și științifici: antibiotic, femur, infarct, azot, ecograf, ecografie,
electrocardiogramă
● alți termeni: camping, excava, lămâie, motel, pix
● majoritatea regionalismelor (barabulă, curechi, dadă, sabău) și arhaismelor (ienicer,
vornic, caimacan)

✔ Polisemia (polisemantism) este însușirea unor cuvinte de a avea mai multe sensuri.

Cuvintele cu această însușire se numesc cuvinte polisemantice.

Cuvintele polisemantice sunt acele cuvinte care au două sau mai multe sensuri.

Aproximativ 80% din lexicul activ sunt cuvinte polisemantice.

Exemple:
Înțeles Context

parte a corpului uman sau animal Are un cap disproporționat de mare.

căpătâiul patului M-am lovit de capul patului.
individ Au primit câte 100 de lei de cap.
inteligent Aceasta este o treabă care trebuie făcută cu cap.
căpetenie Avram Iancu a fost capul revoluționarilor din
Transilvania.
margine de țară Eu locuiesc în celălalt cap de țară.
nu-i nimic grav, nicio nenorocire Nu-i un cap de țară dacă economia nu crește cât
ne-am așteptat.
primul nume dintr-o listă de persoane El a fost cap de afiș la concertul de Crăciun.
afișate în ordinea valorii lor
a rezolva; a învinge În cele din urmă i-am dat de cap exercițiului
dificil.
absolut nimic Nu-i voi lăsa moștenire niciun cap de ață.
loc de onoare la masă Am stat în capul mesei și m-am simțit important.
dispozitiv de citire discuri Capul magnetic a atins discul și a defectat hard-
discul computerului.

● Omonime sunt cuvintele cu formă identică și înțeles total diferit.

lac („apă stătătoare”) ‒ lac („soluție din rășini folosită pentru a proteja unele obiecte”)

2
broască („animal amfibiu”) ‒ broască („încuietoarea ușii”)
război („mașină folosită pentru obținerea țesăturilor) ‒ război („conflict armat”)
bancă („scaun lung pentru mai multe persoane”) ‒ bancă („instituție financiară”)

● Sinonime sunt cuvintele cu forme diferite, dar cu înțeles identic sau foarte

asemănător.

parfum = aromă
speranță = nădejde
amor = iubire, dragoste
adevărat = real, autentic, veritabil
a vorbi = a spune, a grăi, a rosti
deștept = inteligent, isteț, ager

● Antonime sunt cuvintele cu formă diferită și înțeles opus.

adjective: bun ≠ rău; frumos ≠ urât; dulce ≠ acru; bucuros ≠ trist; cald ≠ rece; mic ≠
mare; iubire ≠ ură; curaj ≠ lașitate
substantive: bunătate ≠ răutate; frumusețe ≠ urâțenie; bucurie ≠ tristețe; căldură ≠
răceală; prefață ≠ postfață; cinste ≠ necinste
verbe: a da ≠ a lua; a veni ≠ a pleca; a intra ≠ a ieși; a iubi ≠ a urî; a înfrunzi ≠ a (se)
desfrunzi; a coborî ≠ a urca; a începe ≠ a sfârși
adverbe: bine ≠ rău; sus ≠ jos; repede ≠ încet; aici ≠ acolo; aproape ≠ departe; încolo ≠
încoace
pronume: tot ≠ nimic; cineva ≠ nimeni; toți ≠ niciunul
prepoziții: înaintea ≠ înapoia; pe ≠ sub; în ≠ din; deasupra ≠ dedesubt; spre ≠ dinspre
conjuncții: și ≠ nici

● Paronime sunt cuvintele aproape identice sau foarte asemănătoare că formă, însă

diferite ca înțeles.
original / originar
pronume / prenume
familial / familiar
temporar/ temporal
orar/oral