Profesor univ. dr.

Voidăzan Septimiu
Medic Primar Epidemiolog
Disciplina de Epidemiologie
Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu-Mureş

Epidemiologia infecţiilor asociate asistenței medicale (IAAM).

 Cuprins
Epidemiologia infecţiilor asociate asistenței medicale (IAAM) I.
Definiție, etiologie, factori de risc, categorii de IAAM.
Structura procesului epidemiologic.
 ORGANIZAREA SPAȚIAL FUNCȚIONALĂ
A SPITALELOR

• Atât la proiectarea, cât şi la amenajarea spitalului se recomandă

aplicarea simultană a criteriilor de organizare spaţial-funcţională,
ceea ce conduce la un model general de zonare, model valid atât la
spitalele generale, cât şi la unele spitale de specialitate, conform
Ordinului 914/2006, după cum urmează:
• zona "curată" din punct de vedere al condițiilor igienico-sanitare
• zona "murdară" (sau cu subzone "murdare") din punct de vedere al
condiţiilor igienico-sanitare
• zona "neutră" din punct de vedere al condiţiilor igienico-sanitare
• zona "intermediară" din punct de vedere al condiţiilor igienico-
sanitare
 ORGANIZAREA SPAȚIAL FUNCȚIONALĂ A SPITALELOR
• zona "curată": cu compartimente adresate numai pacienților spitalizați, cu cerințe
severe privind igiena şi asepsia, recomandabil a fi amplasate departe de circulația
principală a spitalului, include:
• a)blocul operator, serviciul ATI, blocul de nașteri, sterilizarea centralizată;
• b)secţiile medicale cu paturi;
• zona "murdară": este încadrată astfel întrucât constituie zona de interfaţă a
spitalului în relaţia cu serviciile tehnice şi de prestaţii ale localităţii, cu unităţile
furnizoare de materiale şi produse, cu diverse reţele edilitare. Această zonă cuprinde
compartimente strict separate de zonele cu cerinţe de asepsie, închise accesului
pacienţilor şi altor categorii de personal în afara celui propriu, amplasate uzual la
demisolul (parterul) clădirilor spitaliceşti, precum şi în construcţii anexe izolate, şi
include următoarele:
• a)unele servicii tehnico-medicale (prosectură, farmacie);
• b)zona gospodărească;
• c)servicii tehnice;
 ORGANIZAREA SPAȚIAL FUNCȚIONALĂ A SPITALELOR

• zona "neutră": este încadrată astfel întrucât reprezintă

interfaţa spitalului, pe componenta medicală, în relaţia cu
pacienţii, aparţinătorii şi vizitatorii şi are deschidere directă
spre căile de circulaţie auto şi pietonale din zona publică a
incintei spitaliceşti. Compartimentele încadrate în această
zonă se recomandă a fi amplasate la parter sau mezanin şi
includ:
• a)serviciul de urgenţă;
• b)secţia de spitalizare de o zi;
• c)ambulatoriul spitalului;
• d)serviciul de primire - internări şi externări;
 ORGANIZAREA SPAȚIAL FUNCȚIONALĂ A SPITALELOR
• zona "intermediară": zona laboratoarelor şi zona administraţiei sunt
segregate accesului pacienţilor sau aparţinătorilor, cu excepţia spaţiilor de
relaţii (punctul de recoltare şi, respectiv, secretariatul), şi se vor amplasa
periferic faţă de zonele de circulaţie principale ale acestor utilizatori. Zona
include următoarele compartimente şi servicii:
• a)laboratoarele;
• b)serviciul centralizat şi unităţile de explorări funcţionale;
• c)serviciul centralizat şi unităţile de roentgendiagnostic;
• d)administraţia şi serviciile anexe pentru personal.
Infecțiile asociate asistenței medicale
(IAAM)
• reprezintă o problemă a sistemului de sănătate în întreaga
lume, prin prejudiciile și suferințele grave aduse
pacienților,
• constituind o cauză de creștere a morbidității,
• a creșterii duratei de spitalizare
• a ratei de reinternare în spital.

• IAAM reprezintă în același timp un indicator de calitate al

activității medicale.
 ACREDITAREA UNITĂȚILOR SANITARE

• IAAM =indicator de calitate al activității medicale.. Intens urmărit în momentul

evaluării spitalelor publice.
• Prin acreditare, potrivit legii, se validează conformitatea caracteristicilor serviciilor de
sănătate, efectuate de către unitățile sanitare cu standardele de acreditare, ceea ce înseamnă că
o unitate medicală face eforturi să acorde îngrijiri medicale care să satisfacă așteptările
pacienților, atât din punct de vedere al rezultatelor, cât și din punct de vedere al condițiilor în
care se acordă.
 Planul de management al managerului
• Indicatori de calitate.
• Rata mortalității intraspitalicești pe spital
• Rata infecțiilor asociate asistenței medicale
• Indicele de concordanță între diagnosticul la internare și
diagnosticul la externare
• Procentul pacienților internați și transferați către alte spitale
• Număr reclamații/plângeri pacienți
 Definiţiile infecţiilor asociate asistenței
medicale
• Infecţia asociată îngrijirilor medicale se defineşte ca infecţia
apărută în cursul sau după o intervenţie medicală asupra
unui pacient (diagnostică, terapeutică sau prevenţională) şi
care nu era nici prezentă şi nici în incubaţie la începutul
aplicării îngrijirilor specifice.
• În această categorie de infecţie se pot încadra şi cele apărute la
personalul medical în urma îngrijirilor acordate, dar şi la cel
nemedical, ca: voluntari, vizitatori, personal tehnic care lucrează
în unităţi medicale.
 Precizări date în cadrul definiției

• 1.Cazurile de infecţii importate în spital la

internare, inclusiv în perioada de incubaţie
sau prodromală nu se includ în noţiunea de
„nosocomială”, decât în cazurile cu
anamneză spitalicească;
• 2. Cazurile de manifestare a infecţiei cu
localizare nouă, sau apariţia unui nou
microorganism în aceeaşi localizare, sau
existenţa dovezilor de contaminare
intraspitalicească, sunt considerate drept
„nosocomiale”.
Ordine, legi
• Ordinul nr. 1101/2016 privind
aprobarea Normelor de supraveghere,
prevenire și limitare a infecțiilor
asociate asistenței medicale în
unitățile sanitare
• Ord. M.S. Nr. 1761/2021 cu
următoarele puncte: Norme
tehnice privind curăţenia şi
dezinfecţia în unităţile sanitare;
• Ord. M.S. Nr. 1226/2012 privind
gestionarea deşeurilor medicale:
modul de colectare, triere,
evacuare şi depozitare temporară
până la eliminarea finală a acestora.
Conținut....
• serviciul/compartimentul trebuie să aibă în componență cel
puțin un medic epidemiolog, cu funcție/atribuții de șef
serviciu/coordonator compartiment și membru în Comitetul
director al unității sanitare, direct subordonat managerului
unității (Plan anual de PSL a IAAM);
• în cadrul serviciului/compartimentului trebuie asigurată
funcția de responsabil al politicii de utilizare a
antibioticelor de către un medic de boli infecțioase încadrat la
unitatea sanitară sau prin contractarea de prestări de servicii
specifice, iar în lipsa acestuia de către un medic clinician care a
absolvit un curs de perfecționare profesională în domeniu;
Din Conținut Ordinului
• în cadrul serviciului/compartimentului se vor asigura cel puțin un
medic epidemiolog și cel puțin un medic de boli infecțioase la 400 de
paturi.

• În toate unitățile sanitare cu paturi se va înființa Comitetul de

prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale, din care vor
face parte:
• șeful serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor
asociate asistenței medicale,
• medicul responsabil de politica de utilizare a antibioticelor,
• directorul medical,
• directorul de îngrijiri,
• farmacistul,
• microbiologul/medicul de laborator din laboratorul propriu sau
desemnat de laboratorul cu care unitatea are contract, toți șefii
de secție.
Conținut....
• În toate unitățile sanitare activitatea de
supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor
asociate asistenței medicale face parte din
obligațiile profesionale ale personalului și va fi
înscrisă în fișa postului fiecărui salariat.
• la nivelul tuturor unităților sanitare cu paturi, de
stat sau private, se organizează
servicii/compartimente specializate de
prevenire a infecțiilor asociate asistenței
medicale;
Atribuțiile unității sanitare în activitatea de supraveghere, prevenire și limitare a
infecțiilor asociate asistenței medicale
• Comitetul director al unității sanitare
• Managerul unității sanitare
• Directorul medical
• Directorul de îngrijiri
• Directorul economic/financiar-contabil
• Medicul șef de secție
• Medicului curant (indiferent de specialitate)
• Serviciul/compartimentul pentru supravegherea, prevenirea și limitarea
infecțiilor asociate asistenței medicale (SSPLIAAM)
• Medicul de boli infecțioase sau medicul responsabil de politica de utilizare a
antibioticelor
• Laboratorul unității sanitare
• Farmacistul
• Asistenta șefă de secție
• Asistenta medicală responsabilă de salon
FIŞA POSTULUI
Atribuţiile asistentei medicale responsabile de un salon:
• implementează practicile de îngrijire a pacienţilor în vederea controlului
infecţiilor;
• se familiarizează cu practicile de prevenire a apariţiei şi răspândirii infecţiilor
şi aplicarea practicilor adecvate pe toată durata internării pacienţilor;
• menţine igiena, conform politicilor spitalului şi practicilor de îngrijire
adecvate din salon;
• monitorizează tehnicile aseptice, inclusiv spălarea pe mâini şi utilizarea
izolării;
• informează cu promptitudine medicul de gardă în legătură cu apariţia
semnelor de infecţie la unul dintre pacienţii aflaţi în îngrijirea sa;
• iniţiază izolarea pacientului şi comandă obţinerea specimenelor de la
toţi pacienţii care prezintă semne ale unei boli transmisibile, atunci
când medicul nu este momentan disponibil;
FIŞA POSTULUI
• limitează expunerea pacientului la infecţii
provenite de la vizitatori, personalul spitalului,
alţi pacienţi sau echipamentul utilizat pentru
diagnosticare;
• menţine o rezervă asigurată şi adecvată de
materiale pentru salonul respectiv, medicamente
şi alte materiale necesare îngrijirii pacientului;
• identifică infecţiile nosocomiale;
• investighează tipul de infecţie şi agentul
patogen, împreună cu medicul curant;
• participă la pregătirea personalului;
• participă la investigarea epidemiilor;
• asigură comunicarea cu instituţiile de sănătate
publică şi cu alte autorităţi, unde este cazul.
Date statistice..
• Raportul Centrului European al Bolilor Transmisibile: anual, aproximativ 3
milioane de persoane din Uniunea Europeană se îmbolnăvesc de o IAAM,
iar în jur de 50.000 de persoane mor anual din această cauză.

• România este putin reprezentata in statisticile privind IAAM pentru că, în

România, astfel de îmbolnăviri nu sunt raportate integral de către unitatile
medicale (spitale si alte servicii care asigura asistenta medicala si sunt la
risc )

• Estimările globale europene din ultimii 10 ani arată că 5,5-7,5% din totalul
pacienţilor internaţi contractează IAAM.
• În România, raportările oficiale, comunicate de spitalele, sunt doar de 0,2-
0,25%. Date mai credibile pentru Romania au fost furnizate prin
participarea la un studiu european în 2012, și anume că procentul minim
este de 2,7%, ceea ce ar reprezenta aprox. 100.000 de cazuri înregistrate
anual în România
IAAM- Date statistice
Europa
-estimare IAAM
(5.5-7.5%)

Romania
-subestimare IAAM
(0.2-0.25%)
-studiu european 2012 2.7% (100.000 cazuri/an)
IAAM in Romania
Incidenţa IAAM
în România, în
perioada 1995-
2014

În anul 2014 -
IAAM =
subestimate -
Incidenţă
calculată
(raportări
statistice ale
spitalelor) =
0,25% din
pacienții
externați.
 EUROPA
Prevalenţa
observată
Intervalul de
Încredere 95%
Prevalenţa estimată

Prevalenţa observată,
IC 95% şi prevalenţa
estimată a IAAM în
spitalele europene
incluse în PPS, în
perioada 2011-2012

Sursa: *** ECDC. Prevalence of HAIs and antimicrobial use. (http://ecdc.europa.eu/en/healthtopics/Healthcare-associated_infections/database/Pages/hai-

pps-database-prevalence-antimicrobial-use.aspx)

This report has been generated from HAI-Net PPS data submitted to TESSy, The European Surveillance System on 2016-10-11. The report reflects the state of
submissions in TESSy as of 2013-02-06 14:06:48
 Nosocomial Infections

• 5-10% of patients admitted to acute care hospitals

acquire infections
• 2 million patients/year
• ¼ of nosocomial infections occur in ICUs
• 90,000 deaths/year
• Attributable annual cost: $4.5 – $5.7 billion
• Cost is largely borne by the healthcare facility not 3rd party
payors

Weinstein RA. Emerg Infect Dis 1998;4:416-420.

Jarvis WR. Emerg Infect Dis 2001;7:170-173.
O cauză a subraportării..
• Dacă în America, un spital care raportează IAAM este
premiat, pe motiv de spirit civic, în România, dacă un
spital raportează IAAM este sancționat. Inclusiv si aceste
motive ar putea explica faptul ca in spitalele din
România exista tendinta a subestimare care se asociaza
deficientelor metodologice reale ale sistemului de
raportare.
• Orice daună adusă pacienților prin nerespectarea
prevederilor ordinului 1101/2016 sau a normativelor
profesionale privind asigurarea calității asistenței medicale
acordate pacienților în scopul prevenirii infecțiilor asociate
asistenței medicale atrage responsabilitatea individuală
sau, după caz, instituțională, în condițiile prevăzute de
legislația în vigoare.
 O altă cauză: RAPORTAREA

In sistemul actual :
Y 95 – afectiuni nosocomiale . Factori suplimentari legati
de cauza de morbiditate si mortalitate– NU SE CODIFICA
IN PRACTICA !!!!

J15.0 – Pneumomia cu
Klebsiella A014.7 – Enterocolita cu
Clostridium
J15.1- Pneumonia cu
A04.4 – Infectii enteropatogene prin
Pseudomonas E.coli
B96.5 – Boli cu
Pseudomonas
J.15.8 – Pneumonii DE RETINUT : schimbarea
bacteriene sistemului de raportare –
o necesitate !!!!
J.12.8 – Pneumonii virale
 Infectie vs Colonizare/contaminare/ purtator
Colonizare Contaminare
• multiplicarea unui microorganism pe
suprafetele organismului gazda (tegumente,
• prezenta
mucoase), fara a determina o reactie imuna, microorgasnismelor pe
leziune morfo-functionala sau o
simptomatologie clinic detectabila
suprafetele organismului
uman, în absența reacțiilor
GRUPELE DE RISC,  tisulare sau imune
spitalizări  frecvente 
durata lungă de spitalizare
prezenta dispozitivelor invazive (cateter 
urinar, sonda endotraheală, linii venoase 
centrale)
sugari /copii 
vârstnici și/sau dependenţi funcțional de alții 
pentru îngrijire 
Stare de purtător
infecții recurente 
utilizarea frecventă de antibiotice 
•gazduirea și eliminarea
prezenṭa afecţiunilor cronice, co-morbidități  agentului infectios de pe
călătorii în țări cu risc ridicat tegument, mucoase sau din
  cavitățile organismului la
persoanele aparent
sănătoase
Epidemiologia IAAM
Procesul epidemiologic în IAAM
• Definiţie: totalitatea fenomenelor biologice, de mediu
ambiental şi socio-economice care intervin în apariţia
unei boli şi extinderea acesteia la nivel populaţional.

• A. Factorii DETERMINANȚI:
• 1. Izvorul de infecţie (sursa, rezervorul de infecţie) este
reprezentat de om şi animale bolnave cu diverse forme de boală
sau purtători de germeni (sănătoşi, convalescenţi cronici).
• 2. Căile de transmitere reprezintă drumul parcurs de agentul
patogen de la sursa de infecţie până la persoana receptivă (om,
animal).
• 3. Organul receptor
• B. Factori FAVORIZANȚI
1. Izvorul de infecţie (sursa, rezervorul de
infecţie)
• Pacienți cu variate maladii sau persoane cu infecții,
în perioada de incubație sau cu forme atipice, care
beneficiază de prestații medicale
• Purtători de agenți cu potențial nosocomial,
preinfecțioși, sănătoși sau foști bolnavi
convalescenți sau cronici (nazal, faringian,
tegumentar, intestinal, genito-urinar, etc.)
1. Izvorul de infecţie (sursa, rezervorul de
infecţie)
• Sursele de agenți patogeni pot fi depistate printre:
bolnavi sau persoane instituționalizate (la
internare sau ulterior), personalul medico-sanitar,
practicanți (rezidenți, vizitatori), personalul de
întreținere a igienei mediului în spital ca și cel
auxiliar (bucatărie, spălătorie, magazie, etc.)
 Agenții etiologici
• Bacterii (aprox. 80%)
Ø Escherichia coli (infecţii ale tractului urinar)
Ø Pseudomonas aeruginosa (infecţii ale arborelui respirator inf.)
Ø Staphylococcus aureus (infecţii ale plăgilor chirurgicale)
Ø Staphylococcus epidermidis (septicemie)
qFungi (aprox. 10%)
• Virusuri (aprox. 5%)

• Altele (aprox. 5%)

33
CARACTERELE GENERALE ALE BACTERIILOR

• Mare adaptibilitate la
condițiile de mediu
• Au capacitate mare de
sinteză şi multiplicare.
• Se înmulţesc asexuat prin
diviziune directă.
• Diverse forme:
• sferice (coci)
• cilindrice (bacili)
• curbe-spiralate
 Sunt principalii agenţi infecţioşi fiind implicaţi în
afecţiuni primare sau complicând afecţiuni preexistente
(ca în cazul infecţiilor nosocomiale).

SPOR-formă de rezistenţă bacteriană

Dacă sporul bacterian ajunge ulterior într-un

mediu propice se produce reacţia inversă, cu
transformarea în forma vegetativă capabilă de
multiplicare.
35
 Criterii de clasificare a bacteriilor

• a. În funcţie de rezultatul interacţiunii dintre

microorganisme şi organismul uman:
• comensale, saprofite - pe epiteliile şi mucoasele
organismului formând flora normală a acestuia cu
efecte benefice (flora de putrefacţie de la nivelul
colonului care sintetizează vitamine din grupul B şi K)

- pe/şi în organismul uman trăiesc de 10

ori mai multe microorganisme decât
totalul numărului de celule (epiteliale,
nervoase, musculare etc.)
- pe/şi în organismul uman trăiesc între
500 –1000 specii diferite de
microorganisme
Criterii de clasificare a bacteriilor

• a. În funcţie de rezultatul
interacţiunii dintre
microorganisme şi
organismul uman:
• condiţionat patogene sau
oportuniste,
• patogene cu acţiuni
negative asupra
organismului fie prin
multiplicare şi invazivitate,
fie prin toxigeneză.
 Criterii de clasificare a bacteriilor.

• b. în funcţie de afinitatea lor

tinctorială:
• coloraţia Gram împarte
bacteriile în Gram + şi
Gram –
• c. în funcţie de nevoia de
oxigen:

• Bacterii aerobe-se multiplică

doar în prezenţa oxigenului;

• Bacterii anaerobe-se multiplică

în lipsa oxigenului.
 Rezistența în mediul extern

Majoritatea microorganismelor patogene pot rezista câteva luni pe suprafeţe

inerte.

Klebsiella spp. 30 luni

Pseudomonas aeruginosa 16 luni
Escherichia coli 16 luni
Staphylococcus aureus incl. 7 luni
MRSA
Enterococcus spp. 4 luni
Vacciniavirus 5 luni
Adenovirus 3 luni
HAV 2 luni
Norovirus 7 zile39
Definiția BMR-ESKAPE
E-E. coli
• Din punct de vedere epidemiologic, S-Staphiloccocus aureus
BMR sunt definite ca K-Klebsiella
microorganisme, care sunt A-Acinetobacter
rezistente la unul sau mai multe P-Pseudomonas
clase de agenți antimicrobieni. E-Enterobacter
• Cu toate că denumirile anumitor
BMR descriu rezistență la un singur
agent (de exemplu, MRSA, VRE,
BLSE, CRE), acești agenți patogeni
sunt frecvent rezistenți la
majoritatea agenților antimicrobieni
disponibili.
• Aceste organisme extrem de
rezistente, merită o atenție specială
în unități sanitare
Afecţiuni bacteriene-
Principalii agenţi infecţioşi
Genul Staphylococcus
(gr.staphylo-ciorchine)
• Coci Gram+, nesporulaţi şi aerobi, saprofiţi sau
patogeni;
• Rezistenţi la uscăciune şi NaCl, dezvoltă rapid
rezistenţă antibiotică;
• Sunt sensibili la dezinfectante şi antiseptice în
concentraţii uzuale;
• Elaborează exotoxine, având un echipament enzimatic
bogat;
• Dimensiuni 0,8-1,2μ;
• Se transmit cu uşurinţă fiind foarte rezistenţi în mediul
extern.
 Genul Staphylococcus cuprinde 3 specii cu importanţă medicală:

•Staphylococcus aureus-cel mai des implicat în infecţiile umane;

•Staphylococcus epidermidis-considerat saprofit,ocazional patogen;
•Staphylococcus saprophyticus- agentul etiologic unor infecţii urinare;

→ 99% din infecţiile cutanate

•infecţii respiratorii;
•infecţii urinare.

*MRSA-Methicilin Resistant Staphylococcus Aureus, agent

microbian rezistent la antibiotice.

42
Staphylococcal folliculitis
Furuncul
Staphylococcal carbuncle
There is no end to the trouble that staphylococcal infection
can cause
Septic arthritis. Following elective surgery complicated bya staphylococcal wound infection, this
woman was re-admitted with fever, right shoulder pain and lumbar backpain. Needle aspirationof
the right shoulder and an intravertebraldisk revealed a coagulasepositive Staphylococcus aureus.
Epidemiologie
• Sursa de infecţie: este reprezentată de omul
bolnav cu diferite forme de boală, purtătorul
sănătos de germeni în special din mediul
spitalicesc (nas, tegumente), animale, alimente,
elemente de mediu.
• Calea de trasmitere: directă sau indirectă,
complexă.
• Receptivitatea: generală, în special la nou
născuţi, bolnavi imunodeprimaţi, cu transplant
de organ, maladii cronice decompensate.
• Factorii socioeconomici precari, pot influenţa
negativ circulaţia stafilococilor în mediu.
 S-Staphiloccocus
aureus
Rezistența la meticilină
Sursa:www.ecdc.europa.eu
• MRSA = „multidrug resistant
Staphylococcus aureus”
• bacterie ce a dezvoltat
rezistenţă la betalactamine
• grad sporit de virulenţă
intrinsecă, şi conduce la
dificultăţi terapeutice
majore cu antibioticele
standard
• Incidenţa MRSA este mult
crescută în mediul
spitalicesc (servicii
chirurgicale, pacienţi
imunocompromişi)
 Mod de transmitere
• MRSA – sursa de infecţie:
• Pacienţi cu infecţie acută (contact direct, respirator)
• Persoane colonizate
• Obiecte contaminate: inclusiv telecomanda, telefon,
marginea patului, scaun de toaletă, prosop, burete,
obiecte de toaletă, etc)
 MRSA

• Situsuri posibile pentru colonizare:

• la nivel nazal, faringian, inghinal, mai puţin
frecvent vagin sau rect;
• Leziuni cutanate: leziuni superficiale, ulcere
de decubit, ulcere, dermatită;
• Plăgi cutanate, arsuri;
• Dispozitive invazive: cateter venos, urinar,
stoma, cateter de tracheostomie
 Factori de risc ai infectiilor cu MRSA
• Spitalizare prelungită
• Pacienţi vârstnici, în special imobilizaţi
• Pacienţi imunodeprimaţi
• Terapie antibiotică în antecedente
• Exces al terapiei antibiotice în secţia din care
provine pacientul
• Pacienţii din secţii la risc (ATI, secţii pt. arşi)
• Transferuri repetate în interiorul secţiilor
clinice sau spitalelor, rezidenţii spitalelor de
recuperare
• Măsuri inadecvate de igienă, de izolare a
pacienţilor colonizaţi
 Profilaxie:
• măsuri de igienă riguroasă în unităţile sanitare
• spălarea mâinilor înainte şi după contactul cu
pacienţii
• utilizarea mănușilor
• determinarea portajului nazal de S. Aureus
• administrarea profilactică de antibiotice pre si post
-operator.
 II. Genul Streptococcus (gr.streptos-lanţ)
Coci Gram+, saprofiţi, patogeni sau condiţionat patogeni;
•Se găsesc la nivelul tegumentelor şi mucoaselor;
•Au un important bagaj enzimatic mai ales cei
patogeni→STREPTOLIZINE.
•Sunt distruşi de razele UV;
•Sunt sensibili la dezinfectante
şi antiseptice în concentraţii uzuale;
•Sursa este reprezentată de omul
bolnav sau purtător sănătos;
•Calea de transmitere: respiratorie
sau alimentară.
55
Dintre speciile mai frecvent implicate în infecţiile umane :
oStreptococcus Pyogenes;
oStreptococcus Viridans (în cavitatea bucală/condiţonat patogen);
oStreptococcus Pneumoniae (pneumonia francă lobară).

→Infecţii cutanate (erizipel)

•angine
•endocardită
•reumatism articular acut
•glomerulonefrită
56
Epidemiologie
• Sursa de infecţie este reprezentată omul bolnav cu
diverse forme de boală sau purtătorul de germeni.
• Căi şi mecanisme de transmitere: prin contact direct:
bolnavul fiind mult mai periculos decât purtătorul,
întrucât diseminează prin picături, secreţii, mîini
contaminate doza infectantă apreciată la 100 germeni.
Infecţiile transmise cutanat sunt favorizate de abraziuni,
înţepături prin manevre traumatice, inclusiv înţepături
determinate de insecte.
• Streptococii vehiculaţi indirect prin lenjerie de pat şi
corp, inventar moale, sunt mai puţin infectanţi. Prin
mecanism indirect streptococii pot fi diseminaţi şi prin
alimente contaminate: salate, ouă, lapte, derivate
contaminate.
• Receptivitatea este generală.
 III. Genul Enterobacteriaceae
•Bacili Gram-, dimensiuni variabile, pot prezintă cili,
•Habitat-la nivelul intestinului;
•Sunt patogeni şi condiţionat patogeni;
•Foarte rezistenţi în mediul exterior: 5-6 LUNI;
•Sunt inactivaţi de dezinfectante şi antiseptice .
Schigella-dizenteria bacteriană;
Salmonella-toxiinfecţii alimentare, febra tifoidă;
Klebsiela-colite, enterocolite, infecţii respiratorii;
Escherichia coli- 90% din infecţii urinare
enterite, enterocolite;
Proteus-rezistă inclusiv pe metale→complică
plăgile (necroză)

*VRE-Vancomycin Resistant Enterococcus

58
Epidemiologie
• Sursa de infecţie: exclusiv umană: omul bolnav sau
purtător pentru febră tifoidă, dizenterie bacilară, dar şi
animale, păsări, alimente, apă pentru alte
Enterobacterii.
• Căile şi mecanismele de transmitere:
• fecal orală este indrectă şi complexă datorită
contaminării cu dejecte a solului. Ca vehicole sunt
frecvent incriminate: apa, solul, alimente insuficient
sau incorect prelucrate termic, muşte, mâini murdare;
• rar contaminarea poate fi directă de la o persoană la
alta.
• Receptivitatea este generală, gravitatea maladiilor
provocate de Enterobacterii rămâne maximă la extremele
de vârstă şi la malnutriţi.
Definitii
• ESBL: Betalactamaze cu spectru
extins, produse de bacterii gram-
negative (E.coli, Klebsiella spp.,
Proteus mirabilis, Enterobacter,
Salmonella, Acinetobacter
baumanii, Pseudomonas
aeruginosa).
• → inactivarea
betalactaminelor
• In multe cazuri: rezistenţă
dobandită şi la
fluorochinolone, uneori şi la
aminoglicozide, dificultăţi
terapeutice îngrijorătoare
• !!!!!! CARBAPENEMAZE
 E-Escherichia coli
Rezistența la fluoroquinolone
Sursa:www.ecdc.europa.eu
• gram negativă
• cauză frecventă a
infecțiilor fluxului
sanguin, infecții ale
tractului urinar.
• este unul dintre cei mai
importanți agenți cauzali
în TIA la nivel mondial
• rezistența la beta-
lactamine se datorează în
mare parte producției de
beta-lactamaze.
 Bacterii gram-negative producatoare de
betalactamaze cu spectru extins

• Colonizează tubul digestiv, tractul urinar

• Mod de transmitere:
• Contact direct (fecal-oral, urină)
• Contact indirect (fecal-oral, urină)
• Nu prin aer, cu exceptia pacienţilor cu IACRS/IACRI cu BGN ESBL+
• Nu există un protocol de decolonizare eficient
• Majoritatea pacienţilor de debarasează în următoarele
luni/ani cu excepţia pacienţilor imunodeprimaţi/cu
afecţiuni grave digestive şi urinare
• Tratamentul:
• Nu asigură vindecarea
• Contribuie la selecţia de suşe multiR
 Factori de risc pentru achizitia ESBL
• Spitalizare prelungită/ repetate
• Pacienţi vârstnici, în special imobilizaţi, pacienţi imunodeprimaţi (boli
cronice, vârsta)
• Pacienţii din secţii la risc (ATI, secţii pt. arşi)
• Transferuri în interiorul secţiilor clinice sau spitalelor, rezidenţii
spitalelor de recuperare
• Măsuri inadecvate de igienă, de izolare a pacienţilor colonizaţi
• Tratamente antibiotice anterioare, în ultimele 3 luni, cu cefalosporine
de generaţia III sau cu fluorochinolone
• Pacienţi cu spitalizări prelungite sau în mai multe secţii/spitale
• Călătorie în zona endemică (Israel, Grecia, Spania, Italia, Anglia, etc).
• Situsuri posibile pentru colonizare:
• La nivel anal, urogenital
• Rar: pulmonar, cutanat
 E-Enterobacter
Rezistența la vancomicină
Clinic: Colonizare/portaj la persoane Sursa:www.ecdc.europa.eu
sănătoase care au venit în contact cu
VRE
Infecţie propriu-zisă, enterococii:
Patogenitate/virulenţă scăzută/medie
Colonizează tractul digestiv, urinar
la femei
VRE = enterococi ce devin rezistenţi
la vancomicină prin achiziţia
plasmidelor sau a transpozonilor ce
conferă rezistenţă la glicopeptide
Direct corelată cu utilizarea excesivă
a vancomicinei
E. faecalis si E.faecium: pot dezvolta
rezistenţă de nivel înalt!!!
 P-Pseudomonas
• Pseudomonas spp. – ubicuitar în spaţii “umede”
• MDR= multirezistenţă= rezistenţă concomitentă
la:
• Betalactamine cu IBL antipseudomonas
• Cefalosporine antipseudomonas
• Flourochinolone antipseudomonas
• Carbapeneme
• Aminoglicozide
• Panrezistenţa: rezistenţa la toate antibioticele
disponibile

-Colistin
-Teoria
variabilitaii
suselor de Ps.
 P-Pseudomonas

• Bacil gram-negativ strict aerob

• Factori de virulenţă:
• Capacitate de aderenţă
• Toxine-enzime
• Pigment chelator de fier
§ 17 serotipuri răspunzătoare de un comportament
diferit faţă de:
• Rezistenţă la antibiotice (011-012)
• Epidemiologie (012-serotip spitalicesc)
 P-Pseudomonas
Rezistența la carbapeneme
Sursa:www.ecdc.europa.eu
România 2011 2014 2013 2014

%R %R %R %R
(95 % CI) (95 % CI) (95 % CI) (95 % CI)

Amino 60.0 51.1 51.2 63.4

glicozide (26-88) (36-66) (40-62) (53-73)

Fluoro 30.0 53.3 45.2 55.4

chinolone (7-65) (38-68) (34-56) (45.66

Cefta 44 51.3 43.8 59.1

zidime (24-65) (35-68) (31-57) (48-69)

Carba 60.0 57.8 60.5 58.5

peneme (26-88) (42-72) (49-71) (48-69)
 P-Pseudomonas

• Pacienţi “ţintă”:
• Pacienţi în TI
• Pacient neutropenic
• Mucoviscidoza
• Infecţii frecvente:
• Infecţii urinare
• Infecţii cutanate/supuraţii
• Pneumonii (VAP, HAP):
• 20% etiologie, 50-70% †, mortalitate atribuibilă 30%
• Pneumonii “cronice”: 80% din pacienţii >26 ani cu
mucoviscidoza, de obicei multiR
 A-Acinetobacter

• Acinetobacter spp.:
• Supraviețuieste în mediu umed/uscat
• Colonizator “fiziologic”al tegumentului – este non-
patogen la persoane sanatoase
• 10%colonizator faringian la alcoolici
• Accidental: contaminant al HC
• Colonizează: tubulatura de ventilație, catetere,
umidificatoare, pungile cu nutriție parenterală, fiolele
multidoză, apa potabilă, urinale, mediul spitalicesc, etc.,
etc., etc.
 A-Acinetobacter

• Germen ubicuitar prezent în sol, apa potabilă, ape de

suprafață
• Foarte rezistent condițiilor de mediu
• 25% din populație este purtator de Acinetobacter spp. la
nivelul florei cutanate
• A.baumanii: 70% din tulpini prezintă semnificație clinică
• 4-30% din personal este identificat ca și purtător de
Acinetobacter spp.
 A-Acinetobacter

• TRANSMITEREA MANUPORTATĂ are un rol

esențial în transmitere
• Epidemii spitalicești:
• Supraviețuire câteva zile în mediu inert
• Transmitere prin mâini, aparate de asistență
ventilatorie, umidificatoare
• Permite transmiterea prin vectori: lenjerie
contaminată, instrumente contaminate
• Problemă majoră de multirezistență
 A-Acinetobacter

• Mortalitate brută atribuibilă: 25-68%

• Rezistența: 3 mecanisme, ce pot fi asociate:
• Inactivare enzimatică (betalactamaze,
metalobetalactamaze, cefalosporinaze tip Amp-C)
• Alterarea țintei (mutații)
• Modificarea accesului la ținte (alterarea porinelor, eflux,
etc.)
 A-Acinetobacter

• Antibiotice active (încă):

• Betalactamine cu inhibitor de betalactamaza
• Carbapeneme
• Tigeciclina
• Polimixine
• Aminoglicozide
A-Acinetobacter Rezistența la carbapeneme
România 2012 2013 2014 Sursa:www.ecdc.europa.eu

%R %R %R
(95 % CI) (95 % CI) (95 % CI)

Amino 57.4 80.3 77.9

glicozide (43-71) (73-87) (69-85)

Fluoro 88.9 90.5 83.7

chinolone (77-96) (84-95) (76-90)

Carba 81.5 85.4 81.3

peneme (69-91) (78-91) (73-88)
 De reținut
• Rezistență antibacteriană în creștere
• Panrezistența descrisă pentru tot mai multe
specii bacteriene, tot mai frecvent
• Rata de apariție a noilor antibiotice
2000-2010 2012-2020
17 molecule 4 molecule
• Administrare judicioasă, conformă cu
ghidurile internaționale, corectă ca și:
• Indicație
• Dozaj
• Durata
• Dezescaladare cât mai rapid posibil
 Infecţia cu Cl. difficile

• “dacă nu o cunoşti, nu o cauţi”

• “dacă nu o cauţi, nu o găseşti”
• “dacă nu o găseşti, nu o tratezi”
• “dacă nu o tratezi, scapă controlului”
 Cl. difficile

• Bacil anaerob G+ non-invaziv

• Spori, inactivi metabolic
• Patogenitate datorată producţiei de toxine A, B
• Infecţie nozocomială digestivă frecventă

Portaj comunitar intraspitalicesc

3-8% 20-40%
Căile de transmitere
 Infecţia simptomatică:
scenariu frecvent

• Tratament antibiotic →
perturbare a florei
intestinale → conversia
sporilor în forme vegetative
→ eliberarea toxinelor
 INFECŢIA SIMPTOMATICĂ

• Risc dependent de:

• Tipul antibioticului utilizat:
Risc crescut Risc moderat Risc scazut
CFSP (Amoxi +/- Alte peniciline Tetracicline
IBL)
Clindamicina Macrolide Sulfamide
FQ metronidazol
• Durata tratamentului: CHIAR ŞI O DOZĂ DE
ANTIBIOTIC POATE DECLANŞA O COLITĂ CU CL.
DIFFICILE
• Poate surveni şi la 6 săptămâni după întreruperea
antibioticului
 INFECŢIA SIMPTOMATICĂ

• Diaree benignă
• Moderată, fără febră, dureri abdominale moderate
• Leziuni de colită asociate puţin probabile
• DD: diaree metabolică
• Diaree de severitate medie
• Febră posibilă
• Colită probabil asociată
• Colită pseudo-membranoasă
• Colită gravă
• Ileus, absenţa scaunelor
 Clinic+ biologic

• Scaune verzui, fetide, uneori sangvinolente

• Nr. de 3-8-n/zi
• Dureri abdominale
• Febră 75% din cazuri
• Coprocitograma
• Biologic: Leucocitoză → hiperleucocitoză (50.000-60
000/mm3), sindrom inflamator ++++,
hipoalbuminemie
• Endoscopie: aspect caracteristic cu plăci gălbui
• CT: edem al peretelui colic
 Diareea cu Clostridium difficile

• IZOLARE STRICTĂ CONTACT

• Respectarea tuturor normelor de igienă
intraspitalicească, deoarece:
• Germen extrem de contagios
• Număr mic de bacili necesari infectării
• Rezistenţa îndelungată în mediul spitalicesc
Studiu..pe 162 de cazuri
• o linie clară a implicării antibioterapiei în această patologie, un procent
major de 90% a celor care au primit antibiotic, cu sau fără prescripție
medicală, cel mai frecvent incriminat fiind Cefort.
• Antisecretoriile gastrice sunt o altă clasă de medicamente prescrisă
excesiv. Dintre acestea pentru inhibitorii de pompă de protoni - 59%
de pacienți care au primit în ultimele 3 luni blocanți ai secreției acide.
Un risc suplimentar îl reprezintă asocierea dintre IPP și antibiotice
• un risc mai mare de apariție la persoanele vârstnice, în special grupa
de vârstă cuprinsă între 60 – 80 ani
• 69% din totalul pacieților au fost spitalizați în ultimul an dintre care
52% pacienți cu mai puțin de 4 săptămâni de la diagnosticarea cu C.
difficile.
• Procesul infecțios sub tratament adecvat în perioada spitalizării, dar și
în prezența complicațiilor, în urma studiului efectuat, a fost ameliorat
la aproximativ 68% dintre pacienți, rata vindecării fiind de 20,4% iar
cea a mortalității de 8%.
Ce sunt virusurile?

….sunt organisme vii?

…pot fi omorâte?

85
 VIRUSURI
•Sunt organisme unicelulare cu multiplicare strict intracelulară cu
interfenţa totală a metabolismului celulei gazdă .

•În funcţie de câteva aspecte morfologice există 2 mari categorii de

virusuri:

üanvelopate (încapsulate);
üneanvelopate
Nu se tratează cu antibiotice!

•Determină infecţii acute, autolimitante sau persistente.

86
 HIV/SIDA
•Se transmite prin soluţii de continuitate(plăgi deschise, sânge, plasmă,
lichid seminal).
•Virus anvelopat.
•La nivelul organismului infectat/o evoluţie lent/insidioasă şi dramatică.

SIDA

DECES

•Reprezintă una dintre cele importante afecţiuni virale la nivel mondial cu 40

milioane subiecţi infectaţi la nivelul Globului (2000), vârsta medie 25-44 de ani.

În România se estimează un număr de 11035 de cazuri.

87
 Virusuri hepatitice

1.VHB-transmitere prin soluţii de continuitate;

2.VHC-transmitere prin soluţii de continuitate;
3.VHA-transmitere fecal-orală;
4.VHD-transmitere prin soluţii de continuitate doar împreună cu VHB;
Primele 2 tipuri-VHB şi VHC evoluează către afectare
completă/ireversibilă ficatului (ciroză hepatică/hepatocarcinom).

România-zonă hiperendemică în privinţa VHB!

88
 VIRUSURI
1. HERPEX SIMPLEX VIRUS
• 8 tulpini virale
encefalită herpetică
• HVS1, HVS2 cel mai frecvent întâlnite →
malformaţii congenitale severe
2. RHINO VIRUSURI
• peste 100 de serotipuri implicate în etiologia guturaiului
• foarte contagioşi
3. ORTOMIXOVIRIDAE
• virusuri gripale (ex.H5N1)
• sunt virusurile care suferă cele mai ample mutaţii→VACCIN
• epidemii→impact economic
4. PAPOVAVIRUSURI
• HPV-mai multe tulpini,unele implicate în diverse forme de cancer genital

89
Agentul patogen poate fi transmis prin două
mecanisme:
• transmiterea directă (contact direct) este
posibilă când realizează o legătură strânsă între
sursă şi receptor prin: sărut (parotidita,
mononucleoza), contact sexual (sifilis, gonoree,
infecţia HIV-SIDA), muşcătură (turbare), infecţii
intrapartum (gonoree), transplacentar (rubeola,
infecţia HIV-SIDA), transfuzii (hepatitele virale,
infecţia HIV-SIDA).
Agentul patogen poate fi transmis prin două
mecanisme:
• transmiterea indirectă
este o cale mai lungă în care
vehicularea agentului
patogen se realizează prin
elemente ale mediului
extern: aer (infecţii
aerogene determinate de
Corynebacterium
diphteriae, Bacilul
tuberculozei),
Transmiterea COVID-19

Transmiterea prin picături

- poate avea loc prin picături de dimensiuni mari (riscul este

limitat la o distanță mai mare de 1,8 metri față de pacient).
- transmiterea pe această cale poate fi prevenită prin utilizarea
unei măsti chirurgicale standard ca rutină în spitale, dar în
contact cu pacienți cu COVID-19 masca chirurgicală NU este
suficientă.
Transmiterea COVID-19

Transmiterea pe cale aeriană

- această cale este deocamdată controversată (particule mici pot rămâne

suspendate în aer pentru perioade mai lungi de timp).
- evitarea transmiterii pe cale aeriană necesită folosirea măstilor N95 (FFP2).
- instituirea precauțiilor legate de transmiterea pe cale aeriană pentru
efectuarea procedurilor în cazul cărora pot rezulta aerosoli (intubația,
ventilația non-invazivă, manevrele de resuscitare, ventilația pe mască,
bronhoscopia).
- Ghidul CDC SUA recomandă instituirea precauțiilor legate de transmiterea
pe care aeriană pentru toate îngrijirile oferite pacienților cu COVID-19.
Transmiterea COVID-19

Transmiterea prin contact

- acest mod de transmitere este probabil subestimat, deși poate fi foarte
important deoarece: - un pacient cu COVID-19 poate tuși, eliberând în
mediul înconjurător picături mari care conțin virusul. Picăturile se așează pe
suprafețe, creând un biofilm care adăpostește virusul. Virusul poate exista
de asemenea și în secrețiile nazale, care pot fi de asemenea transmise în
mediul înconjurător. - Virusul persistă pe suprafețele din mediul
înconjurător.
- altă persoană atinge suprafața contaminată în orele sau zilele următoare,
transferând astfel virusul de pe suprafață pe mâini.
- când mâinile ating o mucoasă (ochi, nas, gură), infecția poate fi transmisă.
- orice efort făcut pentru a limita transmiterea COVID-19 trebuie să includă
blocarea transmiterii de contact.
Agentul patogen poate fi transmis prin două
mecanisme:
• transmiterea indirectă apa
(Salmonella, Shigella, Vibrio,
Escherichia, Leptospire, etc),
alimente (Salmonella,
Shigella, Bacilul tuberculozei,
Bacillus anthracis, Clostridium
botulinum, stafilococi),
Agentul patogen poate fi transmis prin două
mecanisme:

• transmiterea indirectă
obiecte precum
instrumentarul chirurgical
sau stomatologic, batiste,
prosoape, lenjeria de corp şi
de pat, jucării, tacâmuri,
pahare ce pot vehicula
germeni ca stafilococi,
streptococi, bacili tuberculoşi,
virusuri hepatitice, etc, prin
intermediul mîinilor
murdare se pot transmite
boli ca febra tifoidă,
dizenteria, hepatitele virale,
poliomielita, tuberculoza, etc.
Vectorii
• fac parte din familia artropodelor pot
transporta agenţi patogeni fie pasiv,
mecanic, accidental ca: muştele
(Salmonelle, Shigelle, Vibrio holeric,
bacilul Koch, stafilococul ) şi în mod
activ servind şi ca gazde intermediare:
păduchele (ricketttsii), puricele
(Yersinia pestis, Francisella tularensis,
Rickettsia prowazecki,), ţânţarii
(Plasmodii, Francisella tularensis),
căpuşă (Francisella tularensis,
rickettsii, virusuri encefalitice, etc).
Principalele porţi de intrare sunt
următoarele:
• Tegumentele şi mucoasele
• Prin pielea intactă pătrund: Francisella tularensis,
Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae
• Prin orificii preformate ale tegumentului (foliculi
piloşi, canale de ale glandelor excreţie sebacee şi
sudoripare) pot pătrunde stafilococi, streptococi.
• Prin soluţii de continuitate artificiale
microscopice sau macroscopice: majoritatea
microorganismelor: streptococii, stafilococii, bacilul.
anthracis, bacilul tetanic, leptospire, treponeme,
virusul rabic, etc.
PLĂGI CHIRURGICALE

• Profilaxia infecţiilor
nozocomiale ale plăgilor
chirurgicale revine în
principal chirurgului.
• Tehnica chirurgicală
aseptică şi profilaxia
antibiotică sunt
elementele cheie de
prevenire a infecţiilor
plăgilor operatorii.
Plăgi infectate superficiale/profunde
AGENȚI PATOGENI ASOCIAȚI

Patogen %
S. aureus 17
Enterococci 13
Coag - Staph 12
E. coli 10
P. aeruginosa 8
Enterobacter 8
P. mirabilis 4
K. pneumoniae 3
Streptococci 3
Principalele porţi de intrare sunt
următoarele:
• Mucoasa tractului digestiv: enterobacterii
(Sallmonella, Shigella, Escherichia),
enterovirusuri, biohelminti;
• Mucoasa căilor respiratorii pentru
Mycobacterium, Diplococcus pneumoniae,
Neisseria meningitidis, virusuri;
• Mucoasa organelor genitale: Treponema
pallidum, Neisseria gonorrhoeae,
Trichomonas vaginalis, etc.
Organisme % of all
isolates

P. aeruginosa 31.7

MRSA 11.8

A. baumannii 11.8

H. influenzae 8.4

S. pneumoniae 7.7

MSSA 3.1
Cateter urinar
• 25% din pacienții spitalizați vor avea un
cateter urinar pe timpul spitalizării
• 20-25 milioane de catetere urinare vândute
pe an în SUA
• Incidența ITU nosocomiale este de ~ 5% pe zi
cateterizare
• Practic toți pacienții dezvoltă bacteriuria pe
parcursul a 30 de zile de cateterism
• Din pacienții care dezvolta bacteriurie, 3%
vor dezvolta bacteriemie
• Marea majoritate a ITU asociate cateterului
sunt ușoare, dar unele cuprind agenți
patogeni de spital rezistenți la antibiotice
AGENȚI ETIOLOGICI : catheter associated

Bacteria % Distribuție
E. coli 32
Proteus spp 14
Enterococcus 12
Klebsiella 9
Pseudomonas 9
Enterobacter 4
Candida 4
Serratia 1
Other 15
Căile de eliminare a agenţilor patogeni.
Germenii se pot elimina pe tot parcursul bolii cât şi
după vindecarea clinică.
• Prin calea intestinală se elimină germeni
enterotropi (Salmonelle, Shigelle, virusul
poliomielitei, a hepatitei epidemice, geohelminţi).
• Prin secreţiile nasofaringiene se elimină agenţii
infectioşi ai bolilor respiratorii (Corynebacterium,
Bordetella, streptococi, virusul gripal, varicelos,
urlian, etc).
Căile de eliminare a agenţilor patogeni.
• Se mai citează ca şi căi de eliminare a
agenţilor patogeni: urina (Salmonella,
Leptospiroze, etc), leziuni deschise ca
răni, supuraţii (stafilococi, streptococi,
piocianici), glande mamare (bruceloza,
tuberculoza), secreţii patologice ale
mucoaselor (Neisseria. gonorrhoeae,
Treponema pallidum).
Modul de transmitere a
germenilor
Prezenţa microorganismelor pe
pielea pacientului sau a mediului
înconjurător
Transferul microorganismelor de la pacient
prin intermediul mâinilor
Colonizarea germenilor
Mod de transmitere
Mod de transmitere
Mod de transmitere
B. Factorii de risc favorizanți pentru infecțiile de
spital

1. mediul intraspitalicesc
2. pacienți cu sistemul imunitar
compromis-vulnerabilitatea
3. creșterea rezistenței microbiene
4. microorganisme noi
1. Factorii de risc: spitalul
• aglomerația
• exces de manopere invazive
• exces în antibioticoterapie
• nerespectarea circuitelor,
protocoalelor, precauțiunilor
universale
• lipsuri: personal, materiale
sanitare, etc, etc, etc!!!
 2. Factori de risc legați de
pacient
• Spitalizare prelungită
• Pacienţi vârstnici, în special
imobilizaţi
• Pacienţi imunodeprimaţi
• Terapie antibiotică în antecedente
• Exces al terapiei antibiotice în
secţia din care provine pacientul
• Pacienţii din secţii la risc (ATI,
secţii pt. arşi)
• Transferuri repetate în interiorul
secţiilor clinice sau spitalelor,
rezidenţii spitalelor de recuperare
• Măsuri inadecvate de igienă, de
izolare a pacienţilor colonizaţi
3. Factori de risc legați de utilizarea inadecvată a
antibioticelor

• doze inadecvate,
• durată de antibioterapie
inadecvată,
• lipsa aderenţei la tratament,
• eliberarea de antibiotice fără
prescripţie medicală,
• utilizarea din proprie iniţiativă de
către pacient a unor antibiotice
rămase în casă de la o altă cură
sau de la un alt pacient,
• greşeli cu privire la prescrierea
antibioticelor în afecţiuni care nu
necesită terapie cu antibiotice etc.
Rezistența bacteriană la antibiotice

-Inerentă
(naturală)

- Achiziționată
(mutație sau
import)
REZISTENŢA MICROORGANISMELOR LA
ANTIBIOTICE

• Germenii asupra cărora

acţionează antibioticele pot
deveni la un moment dat
insensibili la efectele toxice
ale acestora, supravieţuind şi
multiplicându-se în prezenţa
antibioticului respectiv.
• Fenomemul se numeşte
rezistenţă microbiană.
Noi molecule de antibiotic sintetizate: din ce în ce mai rar.
Rezistența bacteriană la antibiotice: din ce în ce mai rapid.
Principii generale de diagnostic
CELE MAI FRECVENTE IAAM

• Tract Urinar
• Pneumonia
• Surgical site
• Bloodstream
 Rezultate și discuții
Distribuția numerică pe secții a cazurilor de IAAM pe anii de studiu 2011-2016
Secția clinică Sepsis Bronhopneumonie/ ITU Infecție de Infecție Alte infecții
pneumonie plagă catete
r
ATI-205 59 94 28 9 2 13
ATI copii-16 7 4 1 0 2 2
Chirurgie generală-58 6 3 2 33 1 13
Chirurgie plastică-3 0 0 0 2 0 1
Diabetologie-2 0 0 0 0 0 2
Gastroenterologie-3 0 0 0 0 0 3
Hematologie-3 2 0 0 0 0 1
Medicina internă-31 3 4 2 1 0 21
Nefrologie-11 0 0 4 0 0 7
Neonatologie-21 12 4 0 0 1 4
Neurochirurgie-37 3 3 7 12 6 6
Neurologie-41 3 8 17 1 0 12
Obstetrică -15 0 0 0 8 0 7
Ortopedie-44 0 0 0 40 0 4
Pediatrie-13 7 0 0 0 0 6
SMURD-1 0 0 0 0 0 1
Total= 504 cazuri 102 120 61 106 12 103
Definiții de caz utilizate pentru supravegherea infecțiilor asociate
asistenței medicale sunt cele prevăzute în Decizia 2012/506/UE.
 Definiţie de caz: INFECŢIA URINARĂ ASOCIATĂ
ASISTENŢEI MEDICALE (UTI)
UTI-A UTI-B UTI –C
infecţie urinară infecţie urinară simptomatică fără bacteriurie
simptomatică şi
confirmată
confirmare microbiologică asimptomatică
microbiologic
- pacient care are ≥ Ø ≥ 2 din următoarele (fără altă cauză): •Febră (> 380C)
•Disurie •Polachiurie •Tensiune suprapubiană
exclusa din
1 din următoarele ŞI supravegherea
semne şi simptome ≥ 1 un criteriu din următoarele: infectiilor dobandite
fără altă cauză - test urină rapid (esterază leucocitară şi/sau nitrat)
pozitiv in ATI
recunoscută: •febră - piurie cu ≥10leucocite/ml sau cu ≥ 3 leucocite /pe un
(>380 C), •disurie, câmp microsopic cu imersie (x90) în urina necentrifugată
- microorganisme vizibile la coloraţia gram a urinei
NOTĂ
•polakiurie sau
•tensiune
necentrifugate septicemiile
- cel puţin 2 uroculturi în care se izolează repetat
suprapubiană acelaşi patogen urinar (bacterii gram negative sau secundare unei
ŞI Staphylococcus saprophyticus) cu ≥ 102 colonii / ml de bacteriurii
urină necentrifugată
- pacient care are o - ≤ 105 colonii /ml dintr-un singur patogen urinar (bacterii
asimptomatice vor
urocultură pozitivă, gram negative sau Staphylococcus saprophyticus) la un fi raportate ca
adică ≥105 pacient tratat cu un antibiotic eficient pentru o infecţie
septicemii cu sursa
urinară
microorganisme / - diagnostic de infecţie de tract urinar pus de medic (origine) S-UTI
ml cu ≤ 2 specii de - medicul instituie terapie adecvată pentru o infecţie
microorganisme de tract urinar
 Definiţie de caz: PNEUMONIE ASOCIATĂ
ASISTENŢEI MEDICALE
Pneumonia se defineşte prin îndeplinirea concomitentă a criteriului radiologic şi a
celui clinic ± cel microbiologic
Pe baza datelor microbiologice obţinute de la pacient pneumonia se poate încadra în
urmatoarele categorii :
PN1 PN2 PN3 PN4 PN5
Culturi cantitative Culturi Unul dintre următoarele teste pozitive cultură fără
pozitive din probe cantitative ▪ hemoculturi pozitive care nu sunt corelate
pozitivă probe
recoltate din tractul pozitive din cu altă sursă de infecţie
respirator inferior cu risc probe din tractul ▪ culturi pozitive din lichidul pleural din spută microbiol
de contaminare minim respirator inferior ▪ culturi pozitive din puroiul extras din sau din ogice
▪ lavaj brohoalveolar ≥ cu risc de abcese pleurale sau pulmonare secreţii pozitive
104 unităţi formatoare de contaminare ▪ examen histologic pulmonar caracteristic
din
colonii (UFC)/ml sau ≥ mai ridicat pentru pneumonie
5% din celulele obţinute ▪ culturi ▪ examene pozitive pentru pneumonie cu tractul
prin lavaj bronho-alveolar cantitative din virusuri sau germeni particulari (ex. respirator
care conţin bacterii probe recoltate Legionella, Aspergilius, mycobacteria, inferior
intracelulare la examenul din tractul mycoplasma, Pneumocistis carinii ):
(calitativ)
microscopic direct respirator inferior - detecţie a antigenului viral sau
▪ proba recoltată cu ( ex. secreţie anticorpilor din secreţiile respiratorii
perie bronşică (PB traheală) ≥ 106 - examen direct pozitiv sau cultură
Wimberley) UFC/ml pozitivă din secreţiile bronşice sau şesuturi
≥ 103 UFC/ml - seroconversie (ex. virusul gripal,
▪ aspirat distal Chlamydia)
protejat (ADP) ≥ 103 - detectarea antigenelor în urină (
UFC/ml Legionella)
 Definiţie de caz: INFECŢII DE PLAGĂ
CHIRURGICALĂ
Infecţie plagă
superficială
Infecţie care apare în decurs de
30 de zile după intervenţia
chirurgicală ŞI care se limitează
numai la piele şi ţesutul subcutan
SAU cel puţin una din
următoarele caracteristici:
1. secreţi purulente cu sau fără
confirmare etiologică de
laborator din incizia superficială
2. izolarea unui microorganism
dintr-o cultură din fluid/ţesut
recoltate aseptic dintr-o incizie
superficială
3. cel puţin unul din următoarele
semne sau simptome: durere sau
tensiune, edem localizat, rosşaţă
sau căldură ŞI deschiderea
deliberată a plăgii de către
chirurg în cazul în care culturile
sunt negative
4. diagnostic de infecţie
superficială de plagă pus de
chirurg sau medicul curant
Infecţie plagă profundă
Infecţie care apare în decurs de 30 de zile de la
operaţie în cazul în care nu este lăsat nici un
dispozitiv/dren la nivelulul inciziei operator sau în
decurs de un an în cazul în care dispozitivul este
lăsat la acel nivel ŞI infecţia pare a fi corelată cu
operaţia ŞI infectţa cuprinde ţesuturile moi
profunde (fascia, muşchi) ale inciziei ŞI cel puţin
una din următoarele:
1.secreţii purulente cu origine în incizia adâncă
dar nu din organ/spaţiu component al situsului
chirurgical
2. dehiscenţa spontană sau deschiderea
deliberată de către chirurg a plăgii operatorii
când pacientul prezintă următoarele semne şi
simptome: febra (>38*C), durere localizată sau
tensiune în cazul în care culturile sunt negative
3. un abces sau alte evidenţe de infecţie care
implică incizia adâncă şi care sunt găsite la
examinarea directă, în timpul reintervenţiei sau la
examenul histopatologic sau radiologic.
4. diagnosticul chirurgului sau al medicului curant
Infecţie de
organ/cavitate
Infecţie care apare în decurs de 30 de
zile de la operatţe în cazul în care nu
există nici un dispozitiv/dren l ăsat în
situsul chirurgical sau în decurs de un
an în cazul în care acesta este lăsat în
situsul chirurgical ŞI infecţia poate fi
corelată cu operaţia ŞI infecţia
cuprinde oricare parte anatomic ă (ex.
organ şi spaţiu) altele decât incizia
iniţială ŞI cel puţin una din
următoarele:
1.puroi obţinut dintr-un dren situat într
-o rană prin înţepare a
organului/spaţiului
2. izolarea unui microorganism dintr-o
cultură din organ/cavitate recoltate
aseptic
3. un abces sau alte eviden ţe de
infecţie care implică organul/cavitatea
adâncă şi care sunt găsite la
examinarea direct ă, în timpul
reinterven ţiei sau la examenul
histopatologic sau radiologic.
4. diagnosticul chirurgului sau al
medicului curant
 Definiţie de caz: INFECŢII ASOCIATE
CATETERULUI VENOS CENTRAL (CRI)
CRI1 CRI2 CRI3
infecţie locală infecţie generalizată septicemie asociată CVC cu
(fără pozitivarea asociată cu CVC (fără diagnostic etiologic
hemoculturii) hemocultură pozitivă)
cultură cantitativă de pe cultură cantitativă de pe septicemie apărutĂ cu 48 de ore înainte sau
cateter venos central CVC după îndepărtarea cateterului
(CVC) ≥ 103 UFC/ml ŞI
culturi pozitive cu acelaşi microorganism:
≥ 103 UFC/ml - cultură cantitativă de pe CVC ≥ 103 UFC/ml
SAU sau cultură semicantitativă din CVC ≥
SAU 15UFC/ml
cultură semicantitativă SAU
cultură semicantitativă de pe CVC ≥ 15 UFC/ml - raportul dintre numărul de microorganisme
de pe CVC ≥ 15 UFC/ml obţinute prin hemocultura cantitativă din CVC şi
ŞI hemocultura periferică > 5
SAU
ŞI - întarziere diferenţială a pozitivării
- atenuarea hemoculturilor: hemocultura din CVC se
- puroi/inflamaţie la simptomatologiei la 48 de pozitivează cu 2 sau mai multe ore înaintea
nivelul inserţiei ore de la îndepărtarea celei din hemocultura periferică (hemoculturi
dispozitivului cateterului prelevate în acelaşi timp)
- cultură pozitivă cu acelaşi microorganism din
secreţia purulentă de la locul de inserţie
 Definiţie de caz SEPSIS
Pacient care are cel puţin o Sepsis de cultură pozitivă cu acelaşi microorganism de pe
hemocultură pozitivă pentru un cateter cateter
patogen identificat SAU
ameliorarea simptomelor în 48 de ore după
îndepărtarea cateterului
SAU
C-CVC* dacă există confirmarea microbiologică, se
raportează sepsisul cu origine C-CVC sau C-PVC
Pacient care are cel puţin una din
ca fiind
următoarele: febră (>380C), frisoane CRI3-CVC sau respectiv CVI3-PVC
sau hipotensiune
C-PVC** dacă nu se face cultura din cateter atunci se
ŞI
raportează ca sepsis cu origine C-CVC sau C-PVC
- 2 hemoculturi pozitive pentru
germeni care fac parte din flora Sepsis acelaşi microorganism este izolat dintr-o infecţie
secundar cu altă localizare
normală a tegumentului (din 2 probe
unei alte SAU
separate de sânge în decurs de 48 de infecţii există date clinice convingătoare că sepsisul este
ore. (ex. Staphilococcus aureus - secundar unei infecţii cu altă localizare, unor
coagulazo negativ, Micrococcus sp., proceduri diagnostice invazive sau unui corp
Bacillus sp., Corynebacterium sp.) străin.
S-PUL infecţie pulmonară
Sepsis:
- primar (sepsis cu origine S-UTI infecţie urinară
necunoscută sau asociată cateterului) S-DIG infecţie de tract digestiv
* C-CVC = cateter vascular central
** C-PVC = cateter vascular periferic S-SSI infecţie de plagă chirurgicală
- secundar (secundar unei infecţii cu S-SST infecţie de piele şi ţesuturi moi
altă localizare)
 Scorul Carmeli-model de diferențiere a infectiilor

A. Contactul cu sistemul sanitar:

1) Fără contact 1
2) Contact fără proceduri invazive 2
3) Contacte repetate cu proceduri invazive 3
B. Tratament antibiotic:
1) Fără antibiotic 1
2) Tratament antibiotic recent 2
C. Caracteristicile pacientului:
1) Tânăr sau puţine comorbidităţi 1
2) Vârstnic sau multiple comorbidităţi 2
3) Pacient imunodeprimat 3
Ø AIDS, BPOC, Diabet zaharat, BMT
 Clasificarea infecţiilor

SCOR CARMELI 1 SCOR CARMELI 2 SCOR CARMELI 3

INFECŢII
INFECŢII COMUNITARE ASOCIATE
INFECŢII NOSOCOMIALE
ASISTENŢEI
MEDICALE

Gram-negativi MDR
Germeni cu (+/-ESBL)
sensibilitate + non-fermentativi:
la antibiotice Gram-negativi posibil
Pseudomonas
posibil păstrată MDR ± ESBL
Acinetobacter