Training asertiv prin miscare

Nadine Jette si Billie Logan

Prefata

Inca de la inceputuri, oamenii au incercat sa comunice cu ei insisi, cu altii si cu mediul

inconjurator. Comunicarea non verbala a fost primul vehicul prin care oamenii obisnuiau sa
relationeze cu ei insisi si cu imprejurimile. Chiar si astazi, comunicarea care nu implica cuvintele
conteaza mai mult din tot ceea ce inseamna curgere interioara sau catre altcineva sau catre
mediu.
Aceasta carte este scrisa pentru cei care recunosc importanta folosirii activitatii nonverbale in
reducerea anxietatii de contact din interior, intre indivizi si cu mediul lor. Terapia prin miscare
poate fi folosita ca o activitate nonverbala. Acest mediu foloseste corpul, iar o parte din procesul
terapeutic se bazeaza pe cresterea constientizarii corporale a fiecaruia. Abilitatea de a folosi
corpul ca o unealta pentru asertivitate ajuta abilitaea de a initia cereri, de a refuza cereri, de a
exprima emotii si de a tine cont de drepturile ceiluilalt. Elementele de baza in miscare sunt
spatiu, timp si forta si sunt utilizate in acest text pentru a descrie principiile pe care se bazeaza
terapia prin miscare si componentele nonverbale ale asertivitatii. Acest lucru, in schimb, poate
ajuta la observarea si conducerea spre detalii factuale mai degraba decat o privire subiectiva a
componentelor nonverbale in asertivitate.
Terapia prin miscare este un proces experiential. De aceea, exercitiile non verbale pentru
aplicatii practice sunt facute sa deosebeasca caracteristicile constientizarii comportamentelor
asertive, non asertive si agresive, iar in aceasta carte vor face referire la asertivitate/training prin
miscare. Sunt incluse exemple de cazuri in care persoanele schimbau comportamentele din
nonasertive si agresive in comportament asertiv utilizand cadrul si modul de lucru prezentat in
aceasta carte. Pentru a il asista in continuare pe cititor in a intelege materialul, numeroase
fotografii si scheme/grafice prezente pe tot parcursul cartii.
Modificarile comportamentale si relaxarea sunt doua tehnici efective care poti fi folosite sa
intareasca comportamentele asertive pentru populatii speciale. Aceste tehnici pot fi inglobate
intr-o abordare suportiva si complementara a trainerului in asertivitate prin miscare si vor fi
discutate in aceasta carte.
Aceasta carte poate fi o carte de retete sau se doreste a fi folosita ca de catre un bucatar creativ.
Isi doreste sa faciliteze si sa inteleaga experientele nonverbale. Cei care vor folosi aceasta carte
se vor simti liberi sa adauge sau sa scoata orice ingredient care nu se potriveste cu abordarea
personala.
Este important sa se noteze ca aceasta carte este aplicabila oricui este implicat in domeniul
comunicarii prin limbajul nonverbal.
Trainerii pe asertivitate, terapeutii care utilizeaza miscarea, profesorii, asistentii sociali,
terapeutii recreationali, ocupationali, art terapeutii si terapeutii prin muzica sunt doar cativa
dintre cei care si-au manifestat interes in a primi informatii mai multe despre lucrul corporal,
mesajele nonverbale ale corpului in trainingul asertiv.

Introducere
Aceasta carte a fost scrisa sa ajute persoanele interesate in a-si largi tehnicile de lucru in
trainngul asertiv. Ca si terapeuti care folosesc miscarea am fost clienti in grupuri organizate pe
ntru lucrul cu asertivitate de doi ani, am gasit curios ca trainerii se refereau constant la
comunicarea nonverbala insa incercarile au fost timide in a converti cuvintele in actiune cu
scop/inteles. Participantii paraseau fiecare sedinta inarmati cu diferite probleme la care sa lucreze
intre cursuri, dar in afara de contactul vizual si focusarea corporala nu exista lucru pentru a casa
legat de comunicarea nonverbala. Chiar si instructiunile “a lucra la contactul ochi in ochi si a
ramane focusat” erau generale si nu ofereau metode specifice sau situatii unde sau cum acest
“process inspaimantator”sa fie practicat. In timpul cursurilor despre asertivitate, atunci cand
membrii sunt implicati in roluri – non asertiv, asertiv sau agresiv, adesea erau remarci despre cat
de false si nereale erau scenele jucate, ei incercand sa joace un rol nefamiliar. Noi am recunoscut
ca acest sentiment inconfortabil de falsitate era hranit de aventura pe un teren necunoscut, insa
noi am crezut ca autenticitatea unui sentiment de calitate ar putea fi imbratisat prin practicarea
abilitatilor nonverbal combinate cu miscare. Ca si experiment, noi am sugerat ca sesiunile de
miscare continua sesiunile de asertivitate verbal intr-o incercare de a lega impreuna capetele
libere. In acest fel, participantii ar putea intelege mai bine mesajele corporale si sa aplice o parte
din constientizari in cadrul cursului urmator despre asertivitate. In afara eventualului success al
acestui plan, am venit la inceput cu ideea de a alcatui aceste cursuri despre asertivitate prin
miscare si in final cum sa construim structura acestor cursuri si experiente in afara cursurilor.
Noi am dat dinadins un spartiu foarte mic discutiilor despre asertivitate in afara unei descrieri
scurte. Noi credem ca valoarea asertivitatii va vorbi de la sine, iar pe mai departe sunt cateva
carti excelente despre asertivitate valabile. Speranta noastra este ca aceasta carte sa suplineasca
ceea ce se foloseste din ghidul de training asertiv si va oferi o privire proaspata limbajului
nonverbal implicat. Noi speram ca aceasta carte sa fie folosita nu doar “cum sa faci”manual, ci si
ca o scanteie in imaginatie care va stimula sesiunea de training asertiv.
In carte am folosit eticheta terapie prin miscare, iar apoi mai tarziu ne-am referit la aceasta doar
prin training prin miscare. De altfel noi credem ca prin ulitizare indelungata si cunostintele
despre miscare corporala este essential pentru terapeutul prin miscare, noi am descoperit ca
experienta trainerului prin miscare nu se limiteaza la aceasta.
Cu bucurie am vazut cum schimbarile permanente utile pe care oamenii le-au facut in cadrul
cursurilor despre asertivitate. Noi credem ca liderii in asertivitate, chiar si fara un istoric legat de
miscare, pot gasi informatii utile, practicabile ce ii vor ajuta in aceste schimbari. Noi credem ca
miscarea va ajuta sa intareasca, sa energizeze si sa creasca eficacitatea in sesiunile de asertivitate.

Multumiri
Nu am fi putut sa incepem conceptualizarea acestei posibilitati de a scrie aceasta carte, daca nu
ar fi fost incurajarile entuziaste ale colegilor, prietenilor, studentilor si clientilor. Drului Jeralyn
Plack, dorim sa exprimam recunostinta pentru consumul de timp si generozitatea si grija pe care
ne-a aratat-o in timpul editarii acestui manuscript.
Drului Lela June Stoner si Melissa Logan, ne dorim de asemenea sa exprimam multumirile
pentru cititul textului si pentru ajutorul in a lua fotografii, ne simtim pline de recunostinta si
materialele au sporit marimea cartii.
Tuturor celor care au adaugat prin diverse cai valoare acestei carti, dorim sa expriam sincere
aprecieri: Diane Bauer pentru ajutorul in citirea si evaluarea diverselor experiente prezentate in
carte; Karen Hanson, care a lucrat la ilustratii (ii datoram recunostinta pentru rabdarea in
tehnoredactarea materialului si a da o forma lizibila manuscriptului) dr Eric Errickson pentru
support si incurajari; clientilor si personalului din Centrul de Tratament de zi Hennepin Country
si Universitatii Minesota Hospitals si studentilor Universitatii Minesota, Minneapolis care s-au
inscris la cursurile de dans terapie care ne-au invatat ceea ce nici un curs nu ne-ar pregati sa
invatam; si dlui Jerre Logan si Harlan Sween pentru incurajarile entuziaste si sugestiile
folositoare din timpul pregatirii acestei lucrari. Tuturor celor care ne sunt alaturi dorim sa ne
expriam multumirile si apecierile noastre calde
Cuprins:

Prefata ..........5
Introducere......7
Multumiri.......9
Capitole
A te simti asertiv...................................................3
Tehnici in terapia miscarii..........................11
Spatiu, timp si forta....................................23
Stadii ale asertivitatii/Training in Miscare...42
Tehnici complementare............................54
Facilitand asertivitatea/Training in Miscare....60
Cazuri – exemple.........................................91
Sinteza......................................................101
Appendix............................................................106
Bibliografie...........................................................112
Index....................................................................115

Capitolul 1
A te simti asertiv
Pentru a se sti pe sine, cineva ar trebui sa fie asertiv cu sine. Albert Carras, Jurnal 1935-1942
CE este asertivitatea? Este o eticheta atasata unui comportament care respira stima de sine. Este
numele unui act care permite sentimente de mandrie si bunastare de a fi nascut prin sine. Acest
comportament asertiv poate produce incredere si o imagine de sine care poate fi vazuta si de
catre ceilalati. Aceasta exprimare ofera sentimentele de control si abilitatea de a rezolva
problemele care pot aparea din mediu. Toate aceste avantaje din asertivitate sunt posibile fara a
lua drepturile altora.
Ce este nonasertivitatea? Este eticheta atasata unui comportament care poate scurge sensul nostru
de a conta si de a goli sentimentele bune despre sine. Acest comportament poate aduce vorba
despre un sens al ineficacitatii si a lasa manipularea ca singura unealta folosita in cautarea
satisfacerii nevoilor pentru persoana nonasertiva.
Ce este agresivitatea? Ce este acest comportament care poate genera frica? Este un
comportament in care nu exista intelegerea celorlalti, doar atitudinea„eu primul” si atingerea
satisfactiei personale indiferent de costurile celorlalti. Achitarea imediata poate fi un sens al
puterii chiar al bucuriei. Fara indoiala, aceasta euforie poate fi de scurta durata si poate fi
inlocuita de sentimentul singuratatii alimentat de izolare.
Unde invatam aceste comportamente? Cultura vestica recompenseaza nonasertivitatea,
mai ales in scoala. Scoala elementara este suprasolicitata si profesorii apreciaza „baietii
cuminti”si „fetitele cuminti” ca fiind acei copii care nu intrerup orele de clasa, acestia poti fi
copii care ajunsi adulti, nu au invatat cum sa se exprime pentru ca nu pot cere nimic sau nu sunt
capabili sa isi exprime nevoile si dorintele in vreun fel. Observatiile de genul „vorbeste atunci
cand ti se vorbeste”, „nu este politicos sa intrebi”, „respecta adultii”, „copii ar trebui vazuti si nu
auziti” si „niciodata sa nu votezi pentru tine” pot perpetua un comportament nonasertiv si pot
conduce la confuzie si ambiguitate in perioada adulta.
Paradoxal, societatea de asemenea conditioneaza si comportamentele opuse in forma
agresivitatii. Copilul cu atitudinea „eu primul”care nu se gandeste la cealalata persoana, atrage
cea mai mare atentie in clasa. Atunci cand acest copil ajunge la maturitate comportamentele
agresive sunt reflectate in atitudini care sugereaza „castigul este totul”sau „cea mai buna aparare
este atacul”. Aceasta persoana castiga nu doar de pe urma situatiei, dar si a persoanelor care
intervin in timpul procesului. La barbati, aceasta atitudine agresiva este reprezentata de clasicul
vers macho „baietii draguti termina ultimii”. La femei, clasicul exemplu este „ cateaua
insistenta”. Aceasta este femeia care alearga peste ceilalati incaltata cu crampoane pentru
interesul sau personal. Actele agresive ale unei persoane adesea lasa urme de frustrare, ffurie,
nemultumire. Prin urmare, folosirea repetitiva a celor doua comportamente – nonasertivitatea si
agresivitatea - pot cauza dificultate pentru utilizator. O persoana asertiva dezvolta mai multa
flexibilitate in comportament. Aceasta persoana are abilitatea de a exprima spontan sentimentele
fata de o alta persoana fara a se simti jenata. Persoana asertiva de asemenea are compententa de a
si sustine drepturile fara a abuza drepturile altora. Ceea ce spunea Aristotel despre furie se poate
aplica si la asertivitate. Oricine poate invata sa fie asertiv, dar sa fi asertiv cu persoanele potrivite,
la unghiul potrivit, la timpul potrivit si pentru scopul adevarat si cu abordarea buna nu este chiar
asa de usor. Sa admitem ca nu este asa de usor, dar abilitatile de a fi asertiv se invata.
Recompensele pentru individul care isi schimba comportamentul de la nonasertiv la
asertiv sunt increderea in sine, respectul de sine si respectul pe care il castiga din partea
celorlalti. Aceste recompense nu se realizeaza peste noapte, deoarece procesul de dezvoltare a
asertivitatii dureaza in timp. Nu este neobisnuit pentru persoanq nonasertiva sa exagereze si sa
afiseze comportament agresiv in timp ce practica asertivitatea pentru prima data. Aceasta, poate
cauza altora retragerea din implicare sau chiar din interactiune.
Agresivitatea poate aduce castiguri imediate, dar consecintele pe termen lung sunt
negative, din moment ce acesta persoana adesea lasa in urma multe persoane care se pot razbuna
fie direct sau indirect. De cele mai multe ori, acest agresiv „cur de cal” este izolat social. Prin
schimbarea de la un comportament agresiv la unul asertiv, o persoana poate experimenta relatii
care sunt mult mai autentice si satisfacatoare pentru ca impartaseste reactii oneste cu persoane si
nu ii mai blocheaza pe ceilalati sa isi exprime si ei reactiile lor. Cu toate acestea, exista un
moment cand sa fi asertiv si altul cand sa fi nonasertiv si exista un timp cand sa fi chiar agresiv.
 Asertivitatea poate aparea ca fiind tinta evidenta, dar cel mai important este ca trebuie sa
avem abilitatile necesare sa ne ajute sa luam decizia cea mai buna, din moment ce exista
momente cand este in avantajul persoanei sa fie nonasertv sau agresiv. Altfel, urmatorul exemplu
ar putea fi usor exagerat, chiar ilustreaza ideea. Scena incepe cu temuta zi X din calendar. Nu
mai este cale de intors pentru intalnirea anuala la medic. Este prea tarziu pentru scuze si mai mult
decat atat ti-ai luat jumatate de zi libera de la serviciu. Daca amani astazi, nu mai poti
reprograma mai devreme de sase luni. Cu gura uscata si palmele transpirate, intri in sala de
asteptare plina de oameni, aliniati unul langa altul pe langa perete. Receptionera tasteaza in
continuare, nici nu se sinchiseste sa se uite. Timpul se scurge, un minut dupa altul, fiecare
persoana din camera dispare cabinet. Asa cum sentimentele de furie incep sa se agite, tu devi
constient de comportamentul tau nonasertiv. Te apropii de receptie si intrebi daca medicul este
inauntru, atat timp cat timpul tau este pretios. Roata care scartaie este unsa! In zece minute este
introdus in cabinetul micut si rece. Stand pe jumatate dezbracat pe o masa dura, iti strangi o
bucata de hartie in jurul mijlocului. Asertivitatea ta a platit? Macar comportamentul nonasertiv
din sala de asteptare te-a recompensat cu confort si ceva demnitate. Aici nu este nici macar o
revista de citit!
Pentru a tine cald, iti masezi mainile cu pielea de gaina si dai din picioarele goale
atingand bara rece de metal pentru sprijinit picioarele. In final, din disperare iti misti bratele sa
maresti circulatia, rochia se desface la spate. Acum ai doua bucati de hartie care se misca pe
fiecare umar. In acest moment realizezi ca nu vor mai fi miscari ale mainilor. In timp ce
picioarele tale au prin culoarea albastra, aura „pestrita”, incepi sa sari sus, jos , iar usa tocmai se
deschide si asistenta cu o spranceana ridicata intra in camera. Potrivind rochia de hartie
incercand sa acoperi partile expuse si te intorci repede pe masa. Presiunea sangelui, care este
acum considerabil mai mare, este luata. Asistenta se grabeste, iar tu inca o data esti lasat in starea
de limbo intre starea de indignare si neajutorare. Pentru urmatoarea ora montezi cauciucuri si
toate gandurile despre abilitatile de asertivitate sunt impinse afara din mintea ta. Acum singurul
tau gand este Atacul! Adunandu-ti ultimele ramasite de hartie, deschizi usa si tipi: Asistenta, mi-a
ajuns, sunt aici de doua ore. Mi-e frig si lpe punctul de a face pneumonie. Cer sa fiu vazut de un
medic imediat! Doctorul soseste imediat, probabil sa scape de gura mare. Agresivitatea a platit!
Evident ai calcat in picioare cateva drepturi ale altor pacienti pentru beneficiul personal, dar
macar, ai obtinut scopul temporar pentru supravietuire.
O examinare a multitudinilor experientelor care caracterizeaza existenta umana, ne spune ca
sunt momente in care este avantajos sa fi pasiv si nonasertiv. De asemenea, sunt momente cand
frustrarea si furia ne propulseaza spre comportament agresiv. Cu practicarea abilitatilor asertive,
optiunile noastre sunt majorate, putem avea mai mult control peste situatiile mai putin
confortabile.
Efectele pozitive ale abilitatilor asertivitatii verbale sunt dupa cum urmeaza: sa protejezi
drepturile tale respectand drepturile celorlalti, sa obtii ceea ce iti doresti fara sa ii faci pe ceilalti
sa sufere, sa te simti bine cu tine si sa devii expresiv social si emotional, sa faci alegeri pentru
tine (Alberti and Emmons, 1974). Cat de des ai observat ca oamenii exprima verbal cat de
fericiti sau incantati sunt cu jobul lor, cu mariajul, copii sau viata lor in general?
Sigur, o privire mai atenta va scoate la iveala o imagine diferita. Indiciile nonverbale oferite de
stilurile de miscare si postura corporala, reduc comunicarea verbala. Cuvantul spus era diametral
opus in limbajul corporal. Care mesaj sa fie cel crezut – verbal sau nonverbal? O veche zicala
spune „ actiunea vorbeste mai tare decat cuvintele”, ofera o integere a intrebarii. Daca este asa,
este foarte important sa intelegem ca mesajele nonverbale se convertesc in atitudini despre
drepturi, scopuri, sentimente, interactiuni sociale si alegeri.
O persoana nonasertiva poate renunta la drepturile personale prin cedarea spatiului personal, in
timp ce agresivul poate avansa cu asemenea forta incat drepturile celorlalti sunt incalcate.
Persoana asertiva detine si conduce „spatiul personal”. Aceasta persoana are o baza de suport
stabila si ferma, dar este suficient de flexibila incat sa nu fie considerata „blocata in ciment”. Ia,
de exemplu, o persoana nonasertiva care a stat la coada trei ore sa cumpere bilete la un concert si
ramane la finalul cozii, in timp ce agresivul ajunge cu cateva momente inainte sa se deschida
ghiseul si terorizeaza pe cei de la inceptul cozii. Nonasertivul va trebui sa se aseze pe locuri cu
vedere mai putin buna, in timp ce agresivul este recompensat cu locuri bune. Daca nonasertivul
si-ar fi exersat abilitatile asertive prin fermitate si spunand agresorului sa se aseze la capatul
liniei, rezultatul ar fi fost diferit. Astfel, comportamentul agresiv al celeilalte persoane nu ar mai
fi fost incurajat. Focalizand si directionand corpul spre o tinta specifica poate ajuta o persoana sa
se simta asertiva. Aceasta „simtire” calitativa va face raspunsul asertiv sa fie mai real. Persoana
nonasertiva se apropie indirect de scopuri care intensifica sentimentele de indecizie, despre ce
cale sa adopte: totusi daca o persoana devine prea focalizata pe un scop acolo sunt sentimente
legate de rigiditate si restrangere, agresivitatea poate fi rezultatul.
Situatia urmatoare este un exemplu in care utilizarea modelului de miscare orientat spre scop
poate ajuta sa imbunatateasca abilitatile asertive. O sotie a decis sa ii spuna sotului ca ea simte ca
acesta o pune pe rol de „fetita”in cadrul relatiei maritale. Ea recunoaste ca a acceptat acest rol si
l-a incurajat prin pasivitatea ei. Ea practica din nou si din nou aceleasi cuvinte pe care le-a
planificat sa i le spuna sotului ei. Chiar si cu aceasta pregatire, mesajul ei nu va fi unul
convingator daca limbajul corporal promoveaza imaginea unei fetite – timida, ezitanta, indirecta,
ochii tintiti spre podea. Este chiar de preferat, de asemenea, ca o confruntare ostila sa inceapa de
la o directivitate exagerata combinata cu o determinare rigida care sugereaza incapatanare. Sa
speram ca ea va aduce dialogului pregatit si repetat si miscari orientate spre scop si tipare
corporale. Ea va intra in camera si va merge spre sotul ei cu privirea si corpul centrate spre sot.
In final, ea se va aseza cu capul drept, corpul scos in evidenta, greutatea distribuita eventual pe
ambele picioare stand in fata sotului ei atunci cand va impartasi nevoile ei.
Atunci cand persoana asertiva intra in contact cu sentimente, corpul este aliniat sau echilibrat
central cu picioarele pe pamant. In timp ce persoana nonasertiva ar simti corpul clatinandu-se, iar
sentimentul ar fi corp fara echilibru. Persoana agresiva ar simti corpul tensionat si cu o exagerata
inclinare spre inainte cu scopul de a fi ofensiv. Spre exemplu, sentimentele pot fi aparente pentru
o secretara care munceste peste program, atunci cand un sef se apropie sa ceara ajutor. Corpul
nonasertiv al secretarei ar putea fi dezechilibrat din cauza sentimentelor legate de incertitudine si
incercare, in timp ce corrpul secretarei agresive ar putea avea o incordare cand se apleaca in fata,
gata de atac care ar putea sugera furie si frustrare. Secretara care foloseste asertivitatea poate
creste sentimentele de calm si asigurare prin a avea control si echilibru corporal. In interactiunile
sociale, persoana asertiva risca sa ajunga la ceilalti. Atunci cand interactioneaza, corpul pare sa
se dezvolte si sa atraga si pe altii, in timp ce corpul nonasertivului poate lasa impresia ca se
restrange si este izolat in spatiu. Corpul persoanei agresive apare ca un avans urgent si o
sincronizare neregulata. O adunare sociala ar fi o scena evidenta pentru a observa toate cele trei
comportamente. Persoana numarul unu, ar putea fi gazda asertiva care se plimba prin incapere,
comunicand cu toata lumea si facandu-i sa se simta ca acasa. Persoana numarul doi, invitatul
nonasertiv, va ramane lipit de un scaun din coltul camerei, ascuns de plante si persoana numarul
trei este invitatul agresiv, poate fi foarte repede identificat dupa zicala „mireasa de la toate
nuntile si corpul de la toate inmormantarile”. Aceasta persoana vrea sa fie in centrul atentiei la
petrecere, se grabeste dintr-un grup in altul cerand atentie din partea tuturor. Rezultatele posibile
in aceasta situatie pot fi gazda este laudata, peretele inflorat sa fi petrecut momente neplacute, iar
mireasa/cadavrul sa nu mai fie invitat din nou.
In aceasta zona a alegerilor, persoana asertiva are mai multa libertate de miscare in moduri noi,
fara teama de a-si lua riscuri. Asertivitatea permite persoanei sa indrazneasca sa conduca si sa fie
suficient de sensibila sa fie condusa. Persoana nonasertiva are putine optiuni. Disconfortul fizic
sau emotional adesea trece neobservat pana cand apar probleme coplesitoare. Atunci se poate
intampla opusul. Persoana nonasertiva poate deveni foarte inchisa in sine si isi plange de mila,
astfel se formeaza un sistem de credinte in care nu mai este nicio alternativa. Si atunci, cea mai
sigura si mai usoara cale de actiune este lipsa actiunii totale. Astfel, corpul apare letargic sau
schiopatand ceea ce pare sa ii invite pe altii sa il manipuleze. Pe de alta parte, agresivul pare a
avea multe variante, cea mai rapida cale de obtine si de a pastra controlul este dominarea
constanta. Toate fortele minte-corp sunt adunate impreuna pentru scopul de a conduce si a fi „cel
mai tare de la pol” fara sa se gandeasca la alte alegeri sau alte persoane.
Gandeste-te, de exemplu, cate alegeri ar afecta interactiunile intre oameni in relatiile sexuale.
Daca o persoana doreste sa fie atinsa, gadilata si contact fizic prelungit in timpul contactului
sexual si daca aceste nevoi nu sunt urmate de celalalt individ, atunci valoarea alegerilor devine
importanta. Persoana nonasertiva nu vede variante, varianta „nealegerii” poate conduce la
resentimente si tristete. Acest tip de comportament poate forta unele persoane sa sara din pat in
pat in cautarea ingredientului sexual evaziv eronat numit dragoste. De asemenea, daca o
persoana intalneste doar forta si dominare cu o mica preocupare despre ceea ce isi doreste
celalalt, rezultatul va fi inca o data resentiment, ostilitate, amaraciune pentru ambii parteneri.
Persoana asertiva are variante in aceasta situatie. Prim comunicare, verbala sau non verbala,
dorintele pot fi facute cunoscute. Individul asertiv indrazneste sa riste discutii despre sentimente
fizice si emotionale si ofera aceasta informatie catre cealalata persoana ca un cadou. Acest cadou
este un pas inaintea implinirii sexuale.
Aceasta carte se focalizeaza si sintetizeaza abilitatile verbale si nonverbale ale asertivitatii prin
utilizarea miscarii. Aceasta utilizare a miscarii a evoluat spre tehnicile de dans si miscare din
terapie. In scopul definirii acestui proces se vor face referiri la trening asertivitate/miscare. Acest
training pe asertivitate/miscare incepe cu abilitatile verbale ale asertivitatii urmate de miscare.
Miscarea reda oportunitatea sa iti clarifici sentimentele despre comportamentul asertiv. Aceasta
este eficace pentru ca miscarea poate atinge un nivel al sentimentelor, in timp ce cuvantul rostit
poate fi adesea un ecran de fum. In cadrul acestui proces cineva poate lucra sa faca mesajele
verbale si nonverbale compatibile. Timpul sa incepem a sosit! Asa cum spunea un mare profet
chinez „calatoria de o mie de mile incepe cu primul pas”.

Capitolul 2
Tehnici de terapie prin miscare
„gasesc, prin experienta, ca mintea si corpul sunt mai mult decat casatorite caci sunt unite in cel
mai intim mod; si atunci cand una sufera, celalalta o compatimeste.” Philip T. Stanhope 4th Earl
of Cherserfield (1694-1773)
Din punct de vedere istoric, fatetele dimensiunilor dansului au fost in sens larg aplaudate ca fiind
o forma puternica de comunicare nonverbala. In civilizatiile trecute, oamenii se bucurau de
sensatia ritmica din miscare cum ar fi mers, invartit, balansat, sarit si saltat pentru a exprima si a
se afirma pe sine sau era pentru a exprima diverse scopuri victorie, sanatate, viata sau a sarbatori.
Miscarea exprima emotii si controleaza comportamentul. Precum face legatura intre decalajul
dintre realitate si lumea demonilor si a spiritelor. In societatea de astazi, lumea declara sa
experimenteze pozitivul, internalizand schimbarile ca o consecinta a participarii la activitatile de
dans si miscare
Asadar, sunt tot mai multe persoane care iau cursuri de dans din motive terapeutice decat cei care
studiaza dansul sa devina educatori sau artisti dansatori (Chace, 1956). Oamenii vor veni la
aceste cursuri sa invete sa dezvolte relatii interumane, sa le creasca increderea in sine, sa
dezvolte un concept mult mai realist a imaginii lor corporale si sa reuseasca sa se relaxeze si sa
se bucure. Susan, de exemplu, este o persoana care a avut o experienta placuta cu dansul la varsta
de doisprezece ani. Acum are patruzeci si doi de ani, proaspat divortata si uitandu-se spre o
cariera. Singura experienta pe care o putea identifica ca fiind pozitiva a fost dansul de la vasta de
doisprezece. Ea spunea: „corpul meu se simtea viu, ma simteam puternica si in stare de a face
fata experientelor vietii”. Corpul ei a internalizat experienta dans/miscare.
Evidenta ideei ca dansul/miscarea in scop terapeutic este un sens al indepartarii barierelor si
incurajarea cresterii individuale si a interactiunii cu ceilalati. (Baillio 1973, Bernstein 1972,
Chace 1952, Chrisup, 1962). Acest lucru este posibil deoarece mediul folosit sa produca
miscarea este chiar corpul si o parte din procesul terapeutic se bazeaza pe cresterea
constientizarii corporale si pe abilitatea de a il folosi ca un sens al exprimarii si comunicarii.
Sa ne amintim ca doi indivizi nu au acelasi corp si prin urmare, fiecare persoana are modul sau
unic de a se misca. Prin TDM putem ajuta pe cineva sa descopere limbajul sau propriu al
miscarii. TDM este definit de Asociatia Americana de Dans Terapie ca fiind „folosirea miscarii
in scop terapeutic ca un proces care promoveaza integrarea fizica si emotionala a individului.”
Prim urmare, valoarea adusa miscarii care vine din interior si nu din exterior nu poate fi
exagerata. Accentul se pune pe intelegerea raspunsului corporal la emotiile interioare. O premiza
de baza care subliniaza aceasta definitie este ca nu exista dihotomie intre cum lucreaza mintea si
comportamentele corpului. Prin urmare, cum se simte o persoana sau cum isi blocheaza
sentimentele este vizibil prin miscare. Asa cum se misca cineva reflecta experientele sale de la
nastere la maturitate, dar este de asemenea afectat de cultura si mediul de viata (Schmais, 1974).
Pe de alta parte, sunt diverse tehnici si puncte de vedere privind metoda de obtinere a integrarii
in procesul terapiei miscarii, o cale de structurare a unei sesiuni este sa ai experienta miscarii
urmata de verbalizare. Experienta miscarii depinde de nevoile individului sau ale grupului. O
metoda de a folosi aceste experiente este sugerarea unei idei sau a unei teme precum spatiul,
partile corporale sau imageria. Aceata tema este elastica si poate fi folosita in multe cai diferite
de catre individ sau de catre grup. Interactiunile dintre membrii grupului nu este intotdeauna o
tinta, poate sau poate sa nu se intample. Experienta miscarii deschide noi cai de a te uita la
tine si oportunitatea de a experimenta si a intensifica sentimentele. este urmata de parta a
doua a procesului ce implica reflectarea si verbalizarea. Verbalizarea ajuta la recunoasterea
sentimentelor, recunoasterea partilor corporale, sa isi mareasca vocabularul miscarilor corporale
si sa isi clarifice si sa dea sens la „ceea ce am simtit” in timpul miscarii. Verbalizarea in grupul
de terapie prin miscare aduce coeziune si ajuta indivizii sa descopere ca multe din sentimentele
neplacute despre corp sunt impartasite si de altii. Aceasta experienta de miscare corporala
combinata cu descrierea verbala despre ea, poate ajuta in luarea deciziilor si in ultimul rand in
decizia de a se schimba sau nu.
Rolul de conducator ar terapeutului TDM in acest proces este felxibil si variaza in functie de
dinamica fiecarui grup. Rolul terapeutului nu este cel de profesor, ci mai degraba de catalizator.
Ca si catalizator, terapeutul ia o decizie despre cat sa sporeasca-intensifice-transforme miscarile
avand la baza nevoile fiecaruia. (Schmais, 1974). Terapeutul, de asemenea, ia decizii daca sa
foloseasca muzica sau nu in timpul sedintei. Muzica poate capta ideile, sentimentele si impresiile
senzoriale ale unei persoane. Efectele pozitive ale utilizarii muzicii in cadrul unei sedinte de
terapie prin miscare include reducerea nivelului anxietatii si a schimbarii starii de spirit atunci
cand rezistenta e mare. Fara indoiala, aspectele negative ale utilizarii muzicii include evadarea,
dictarea miscarii si mascarea sentimentelor adevarate. Terapeutul poate alege fie sa ramana in
afara grupului sau sa participe la grup; totusi, dezvoltarea legaturii si a increderii intre membrii
grupului si terapeut trebuie sa fie stabilita.
De exemplu, o sedinta cu sase fosti puscariasi a inceput cu barbatii, cate unul pe rand, alergand
pe ritmul dat de percutie pe o linie diagonala spre terapeut. Ei trebuiau sa se opreasca, sa faca un
desen in spatiu cu corpurile lor in fata terapeutului. Ea purta toba pentru a avea mobilitatea de
care avea nevoie pentru a se deplasa acolo unde barbatii se opreau si formau desenul lor. Prin
faptul ca terapeutul era acolo unde barbatii se opreau, elementul increderii a fost intarit. Barbatii
aveau probleme cu alergatul in diagonala si a devenit necesar sa opreasca miscarea. In timpul
discutiei care a precedat, s-a descoperit ca alergarea pe o directie diagonala a fost o experienta
noua in utilizarea spatiului. De asemenea, mai multi barbati nu mai alergasera de mai bine de
douazeci de ani. Urmatoarea faza de miscare a fost inceputa cu o plimbare, mers care sa se
transforme ulterior in alergare. Si apoi cate unul pe rand, barbatii au alergat pe diagonala, s-au
oprit, au facut un desen si l-au asteptat pe urmatorul barbat. Si apoi cei doi barbati au alergat
impreuna, s-au oprit, au facut desene si au asteptat pe al treilea si tot asa pana cand cei sase
barbati alergau, se opreau si faceau desene impreuna in spatiu. Discutiile ulterioare au scos la
iveala semnificatia acestei experiente – a fost prima data cand, multi dintre ei, au avut incredere
intr-o alta fiinta umana intratat incat s-au oprit, au asteptat si s-au miscat cu acea persoana. Un
climat de incredere s-a creat ceea ce a oferit barbatilor suficienta libertate sa fie destul de asertivi
incat sa exprime sentimente reale cu un sens al sigurantei ca ei vor fi intelesi. Eu nu aveau de ce
sa isi nege sentimentele, sa incuie intrebarile lor sau sa ramana tacuti din teama de a parea
stupizi. Barbatii au experimentat focalizarea corporala si directivitatea in miscare in timp ce se
miscau pe linia diagonala. Timpul a fost un alt element al miscarii necesar pentru barbati sa
asimileze aceasta noua experienta. Pentru ca au fost implicate porniri si opriri, barbatii au avut
nevoie si de forta. Sa controleze forta sau greutatea corpului si sa nu intre in altii sau in terapeut,
barbatii au avut nevoie sa lase centrul lor de gravitate. Pentru a invinge greutatea lor si a fi
capabil sa incepi sa te misti din nou, a fost o ridicare a oaselor pieptului sau ale sternului, un
sentiment de lumina, usurare. Acesti barbati au simtit o noua incredere in sine datorita
echilibrarii in balanta puterii celor sase. Unul nu a fost castigator cu ceilalti invinsi. Acesta nu
este doar un exemplu doar de dezvoltarea conexiunii si a increderii intre membrii grupului si
terapeut, dar este de asemenea si un exemplu de dezvoltare a coeziunii de grup, imbunatatind
imaginea corporala, a asuma riscuri, a fi spontan si a avea raspunsuri autentice. Sunt de
asemenea o serie de obiective ale terapiei prin miscare care pot fi cu usurinta obiective ale
trainingului asertivitatii. Trainingul pe asertivitate poate fi aplicat indivizilor care au probleme
sociale, emotionale, cognitive si/sau fizice.
Aplicatiile abilitatii asertivitatii folosing terapia prin miscare ca o forma de comunicare
nonverbala, poate fi facuta cu ïndivizi normali, deranjati emotional, invalizi fizic, afectati
neurologic sau persoane excluse social. Exemple ale acestor aplicatii pe diferite tipuri de
populatii vor fin discutate.
APPLICATII
EMR – PERSOANE RETARDATE MENTAL EDUCABILE – educable mentally retarded
Pentru persoanele EMR, functionare intelectuala este cumva sub media populatiei. Copii Emr au
demonstrat o inabilitate de a dobandi cunostinte la o scoala normala, daca sunt plasati intr-o clasa
cu varsta stabilita. In timp ce ei pot avea potentialul de a dobandi abilitati sociale sau
ocupationale esentiale pentru o viata independenta in cadrul comunitatii, ei pot experimenta
probleme de ajustare sociala. Problemele pot fi manifestate prin agresivitate, comportament ostil
sau nonasertiv, atitudini indiferente. Activitatile de miscare folosind muzica pentru a extinde
emotiile sunt importante deoarece sunt EMR care au dificultati in a simti si a controla emotiile.
Asadar, este important ca ei sa experimenteze placerea miscarii ritmice si suportul pe care cineva
il poate simti in cadrul grupului. Prin miscare si cu sprijinul celorlalati este posibil ca schimbarea
sa se produca de la nonasertiv sau agresiv intr-un comportament asertiv.
PERSOANE cu auzul afectat
O persoana este surda daca auzul este afectat suficient incat sa faca imposibila intelegerea
vorbirii cu sau faca ajutorul auzului. Daca auzul este suficient de afectat incat sa faca intelegerea
vorbirii dificila, dar nu imposibila, cu sau fara ajutorul auzului, se spune ca persoanei ii este
foarte greu sa auda. Comunicarea este o problema majora pentru persoanele surde. Daca
abilitatile de ascultare a vorbirii nu au fost niciodata stapanite, cum poate cineva sa ceara ceva
intr-un magazin? Ce sa mai spunem despre brandurile cu nume alambicate? O persoana surda
trebuie sa se fixeze si pe al doilea in cele mai multe cazuri. El/ea trebuie sa aleaga un item care
este usor de spus pentru a evita situatiile stanjenitoare. PE de alta parte, multe persoane surde
sunt fortate sa isi dezvolte strategii de copiere. Ei pot deveni fie persoane nonasertive sau
agresive atunci cand au de-a face cu alte persoane. Miscarea este una din caile prin care se pot
ajuta aceste persoane sa se deschida la sistemele interioare de comunicare si sa isi exprime
sentimentele astfel incat sa inteleaga caci utilizarea limbajului semnelor nu este singura forma de
comunicare la indemana.
Anorexia Nervoasa
Anorexia nervoasa este o boala care afecteaza persoanele tinere ( un procent estimat 90% sunt
femei) prin infometare si pun presiune pana la vlaguire si chiar moarte. Preocuparea lor pentru
un corp foarte slab, adesea cauzeaza cachexia severa (malnutritie). Desi cauza imbolnavirii este
necunoscuta, comunitatea medicala in general agreeaza ca tratamentul ar trebui sa lucreze atat in
a aduce aport in greutate cat si a descoperi problemele psihiatrice din spate. Bruch (1973)
identifica trei arii de recunoastere a anorexiei nervoase dupa cum urmeaza: (1) tulburare la
nivelul imaginii corporale si a conceptului de corp; (2) tulburari de perceptie ai stimulilor care
apar in corp, (3) dezorganizare nutritionala, (4) hiperactivitate si negarea oboselii, (5) un sens
paralizant al ineficacitatii.
Terapeutul prin miscare poate ajuta pacientul anorexic sa obtina o imagine corporala mult mai
adecvata si reala prin lucrul izolat cu anumite parti ale corpului. Suplimentar, terapeutul poate
ajuta individul sa mai renunte la controlul rigid si supraexagerat prin concentrarea pe exercitii
care ofera flexibilitate si "luarea- deciziilor". Aceasta descoperire a "puterii de schimbare" a
cuiva poate influenta asertivitatea si sa modifice sentimentele de neajutorare si ineficienta.
Aceste persoane vor gasi adesea "sentimente placute" prin miscare fata de a micsora oboseala
provenita din exercitiile epuizabile de gimnastica adesea executate de aceste persoane.
Batrani, varsta a 3a
Chiar daca persoanele peste spatezeci si cinci de ani sunt inca independente sau fie sufera de
vreo boala fizica sau psihica si se afla intr-un azil, miscarea poate fi benefica. in acest moment
particular al vietii, poate fi o scadere a motivatiei, o imagine corporala deformata, o retragere mai
mult spre izolare si o scadere a valorii de sine. Acesti adulti institutionalizati, pot deveni adesea
mult mai dependenti decat e necesar, ceea ce poate naste sentimente de frustrare si inutilitate.
Din moment ce un astfel de grup are limitari ( reale si imaginare) si poate avea nevoi speciale,
sesiunile de miscare si exercitiile specifice, pot fi modificate si cateodata sa fie complet
schimbate. Dupa cateva sesiuni, insa, se poate remarca o diferenta in atitudinile negative si o
crestere in interactiunea sociala. Urmatorul exemplu se refera motivatia scoasa la iveala de
terapia prin miscare intr-o comunitate geriatrica. Sarah, o femeie de 80 de ani, a fost internata
intr-un salon cu patruzeci de paturi. Plangerile ei si in general atitudinea negativa au izolat-o de
celelalte, chiar si personalul incerca sa stea afara din calea ei. Ea isi petrecea zilele masurand
podeaua sau uitandu-se pe fereastra. Cuvantul ei favorit a fost "responsabilitate", pe care il repeta
continuu cu voce in plina expansiune. Din moment ce dans terapia se tinea in zona centrala, cu
paturile puse pe margine?!?!?!, Sarah abia putea sa ignore muzica si activitatea din jurul ei.
Adesea intrerupea sedintele prin ridicarea vocii ei si mai mult repetand cuvantul ei favorit. intr-o
zi terapeutul intra in salon, Sarah statea in coltul de langa usa. Terapeutul o roaga daca poate sa
ajute sa instaleze casetofonul. Terapeutul o intreaba daca are o melodie preferata si Sarah,
mormaie ca ii place polka. Asadar, o polka a fost pusa la casetofon si in curand Sarah a inceput
sa bata din palme in timp ce, cu un picior tinea ritmul. Aceasta participare a fost foarte mult
pentru Sarah in acea zi, dar saptamana urmatoare, terapeutul a fost intaminat la usa de catre
Sarah. Primele ei cuvinte au fost " Mai pui polka astazi?" Curand s-a alaturat grupului in a
explora miscarea in diferite cai. De atunci n-a mai folosit cuvantul "responsabilitate" in timpul
sedintelor si personalul a raportat ca masuratul podelei s-a diminuat si comportamentul sau
agresiv a fost inlaturat. Personalul a inceput sa foloseasca muzica si miscare cu ea in timpul
saptamanii si au avut succes.
Adolescenti dependenti de droguri
Caracteristicile notabile in cazul adolescentilor utilizatori de droguri includ urmatoarele: stima de
sine extrem de scazuta, capacitate scazuta fata de frustrare, o nevoie de a se alinia normelor
grupului. adolescentii dependenti cer imediat gratificare, au un sens deformat al timpului si nu
pot face planuri concrete pentru viitor. Motivele pentru care acesti adolescenti le dau pentru
consumul de droguri includ: reducerea tensiunii si anxietatii, alinarea plictiselii, schimbari de
stare, scaderea nivelului activitatilor, socializare si pentru distractie (Sorosiak, 1973).
Sentimentul insecuritatii printre adolescenti se manifesta prin nevoia apartenenta puternica la un
grup si acceptarea in cadrul grupului. Fiind capabil sa se exprime asertiv la grupul lui/ei si in
familie este exential. Pe de alta parte, este important sa se insiste pe cunoasterea de sine a lui ca
individ in afara grupului. Castigand controlul asupra corpului este un loc de inceput foarte bun
atunci cand se lucreaza cu adolescentii dependenti de droguri. Urmatorul exemplu arata cum,
terapia prin miscare poate ajuta un adolescent fiinf un pacient in spital. Mary, o pacienta de 13
ani, a fost adusa la spital pentru dependenta de droguri si pentru reputatia sa de a fi "o
singuratica". Ea declara adesea ca uraste sa fie fata si singura ei dorinta in viata este sa aiba o
operatie de schimbare de sex, sa devina baiat. Aceasta declaratie i-a adus porecla de "Lezzie" din
partea colegilor, care a lasat-o izolata si dispretuita ca un animal intr-un colt. Ea a ales sa vina la
terapia prin miscare pentru muzica, desi ezita sa participe la activitati in mod activ. Intr-una din
zile, terapeutul a introdus cateva exercitii vizand unicitatea miscarii in fiecare individ. Mary s-a
alaturat atunci cand accentul s-a pus pe cat de diferit se misca oamenii si totusi cat de
asemanatori sunt in diverse moduri. Fiecare persoana a luat acelasi exercitiu si a lucrat pana cand
toti au devenit constienti cat de speciali si unici erau. Mary a fost vizibil unica, interesanta si
amuzanta. atunci cand terapeutul a sugerat sa se faca diade pentru a crea o compozitie, patru din
cei opt tineri din sala au vrut sa faca pereche cu ea. Acceptanta la grup a lui Mary a fost raportata
de personalul de acolo dupa aceste sedinte de terapie.
Pacientii cu dureri cronice
Pacientii cu dureri cronice au experimentat durerea pentru minim sase luni si nu raspund la
modalitatile traditionale de tratament. O persoana cu dureri cronice poate arata o retragere
graduala de la functionarea normala activa. Aceasta persoana poate fi sub moze mari de
medicamente contra durerii si, de cele mai multe ori, devin dependenti de narcotice. O parte din
pacienti au avut mai multe operatii care sa diminueze durerea pentru o perioada de timp foarte
scurta; sunt situatii in care operatia esueaza in inlaturarea simptomelor durerii (Shealy, 1974).
Atunci cand cineva are probleme cu durerea apare tendinta de a se instala miscari specifice care
sunt destinate sa aline sau sa minimalizeze durerea. De exemplu, cineva cu genunchiul inflamat
poate sari. Saritura serveste la scopul logic si folositor de a minimiza durerea. Cativa pacienti pot
dezvolta un comportament evitant, pe care il vor folosi chiar daca sursa principala a durerii a
disparut sau s-a diminuat (Fordyce, 1974).
Terapia prin miscare poate ajuta pacientii cu durere cronica sa isi mareasca vocabularul
miscarilor prin care el/ea va fi mult mai pregatit/a sa isi asume riscuri corporal in loc sa
foloseasca doar miscari protective. A-si asuma riscul si constientizarea corporala poate constitui
baza pentru abilitatile asertivitatii. Ar fi bine sa se sublinieze colaborarea cu medicul fiziolog
prin care sa se evite anumite actiuni care ar avea capacitatea sa mareasca cauza durerii.

Victimele violului
Nimeni nu cere sa fie o victima a violului. Violul se intampla pentru ca este planificat. Este
planuit un act de violare violenta. Este planuit sa fie coplesitoare, terorizanta si sa umileasca, sa
degradeze persoana.
Violatorul emite ostilitate, ambivalenta sau alienare intr-o forma violenta fata de victima care
este obiectul dispetului si a urii (Merzger, 1976). Victima ajunge in atentia publicului mult mai
des decat violatorul din cauza nevoii de ingrijire medicala si a atentiei psihologice de care are
nevoie dupa acest episod. De multe ori, victima se confrunta cu frica de a fi blamata si din
aceasta cauza nu se expun vederii publice (Symonds, 1974). Victima intelege intim violul ca pe o
unealta agresiva pentru asuprire. Procesul de recuperare pentru persoanele victime ale violului
variaza in timp. Timpul este cel care depinde de cat de mare este afectiunea fizica, suma
rezistentelor, cine era violatorul, varsta victimei si aspectele procedurii legale, daca a fost
utilizata (Burgess si Holmstrom, 1976).
Victimele violului au nevoie sa iasa din izolare care le tine in frica si se urasc pe ele insele.
Miscarea poate fi folosita sa ajute victima sa invete sa accepte propriul corp din nou, ceea ce va
ajuta persoana sa trateze furia din interior. Odata ce se stabilizeaza in valoarea de sine, aceasta
persoana incepe sa simta increderea si placerea in corp si se pot dezvolta abilitatile asertive.

Obezitate
"Cu exceptii rare, obezitatea rezulta din mancat excesiv. Multe persoane obeze mananca exagerat
atunci cand sunt suparate emotional. O parte dintre aceste persoane au o parere distorsionata a
imaginii de sine si vad corpul cu dezgust si dispret (Rowe, 1975)", deoarece ei simt ca prezenta
lor fizica ii exclude din activitatile sociale si relatiile intime. O parte dintre aceste persoane obeze
devin preocupate de greutatea corporala pana cand exclud orice alta caracteristica personala.
Greutatea este o preocupare imperativa si vad lumea prin termenii greutatii corporale. Ei nu prea
isi stiu corpul, au o negare interioara si o parere distorsionata despre cum arata. Dupa ce mai
scad in greutate, pot banui ca marimea lor este considerabil mai mare decat este in realitate, si
pot continua sa se simta obezi, chiar si dupa o pierdere importanta in greutate. (GLuckman si
Husch, 1973).
Tratamentul obezitatii poate fi abordat cu succes prin terapie de grup in care cineva poate
construi un sistem de suport pentru sine (Rowe, 1975). Miscarea poate spori construirea unui
sistem de suport. Folosirea miscarii poate ajuta pe cineva sa inteleaga greutatea corporala si sa
simta corpul intr-o maniera diferita, proaspata. Aceste sentimente placute pot fi ca o schimbare
binevenita care poate ajuta individul sa isi asume riscuri atunci cand are de-a face cu altii.

Pacientii suicidari
Probabilitatea suicidului este frecventa la tulburarile depresive de orice tip, dar este bine de
retinut ca nu este limitata exclusiv la persoanele cu astfel de diagnostic. aproape toata lumea a
avut dorinta mortii si ganduri sinucigase. Numarul incercarilor suicidale este mult mai mic fata
de numarul persoanelor care s-au gandit la sinucidere, iar procentul sinuciderilor realizate este si
mai mic. Persoanele sinucigase pot contine o dorinta de a ucide la fel cum este dorinta de a muri.
Ostilitatea fata de persoanele respinse, presupuse sau actuale, pot motiva indivizii sa atenteze la
propria viata si astfel sa faca persoana respinsa vinovata, responsabila (Rowe, 1975).
Cateva semne de pericol pentru incercarea de suicid pe care cineva le poate nota sunt
urmatoarele:
1. istoricul incercarilor sinuciderii sau amenintarilor
2. biletele sinuciderii
3. reactii psihotice cu suspiciune, iluzii paranoide sau panica
4. boala cronica ( in special atitudinea in fata bolii)
5. alcoolism si dependenta de droguri
6. varsta inaintata
7. operatie recenta sau nastere
8. ipohondrie
9. homosexualitate neacceptata (Rowe, 1975)
Terapia prin miscare poate fi folosita ca o modalitate de psihoterapie suportiva pentru clientii
suicidari. Psihoterapia suportiva trateaza predominant cu partea constienta (Rowe, 1975).
Scopurile sunt centrate mai ales pe sustinerea puterii individului si a bunurilor si tind sa mearga
spre problemele curente cum face terapia miscarii si trainingul asertiv. Tehnicile de descarcare,
de urmarire si clarificare la nivel verbal si nonverbal sunt valoroase pentru clientul suicidar.

Individul normal
Poate individul normal, bine adaptat sa fie lipsit de atingere personala? Asa cum spunea
CarlRogers " imi pare rau sa va spun ca adesea, in special cu sentimentele de furie, suparare,
sunt doar partial constient de sentiment la acel moment, iar constientizarea totala vine abia mai
tarziu. Eu invat numai dupa aceea ce sentiment a fost. Atunci cand mi se intampla sa ma trezesc
in toiul noptii si sa ma simt furios luptandu-ma cu cineva, atunci realizez cat de suparat am fost
pe el cu o zi inainte ". (Patton, Giffin, 1977). Experientele prin miscare fac sa se intample mult
mai repede si mai usor descoperirile si recunoasterea sentimentelor care pot fi mai putin
confortabile. In schimb, aceste sentimente inconfortabile, pot cauza cuiva expunerea
sentimentelor nonasertive si agresive, in timp descoperind si recunoscand sentimentele. Cineva
trebuie sa isi aminteasca ca a sti ceea ce altcineva simte cu adevarat este un proces dificil.
O parte din tehnicile terapeutice implicare in terapia miscarii pot fi folosite ca unealte pentru a
dezvolta abilitatile asertivitatii nonverbale; oricum se foloseste miscarea in scopurile
comunicarii, este dezirabil sa se stie elementele implicate in observarea si descrierea miscarii.
Aceste elemente - spatiu, timp, forta - sunt definte si discutate in capitolul urmator.

CAPITOLUL 3
SPATIU, TIMP SI FORTA
Viata sare ca un gheizer pentru cei care sfredelesc prin piatra intertiei. Alexis Carrel
(Izvor intermitent generat de un vulcan, care, la anumite intervale de timp, aruncă în afară apă
fierbinte și vapori)
Sunt carti scrise despre postura asertiva, folosind expesiile faciale si gesturile pentru a aduce
accent cuvintelor si vorbind auzibil ca o forma adecvata de limbaj nonverbal sa insoteasca
asertivitatea verbala. Daca limbajul corporal este programat pe abilitatile asertive inca de la
inceputul procesului , nu incape indoiala ca abilitatile verbale vor fi sporite; totusi, daca limbajul
corporal nu este fuzionat niciodata de sentimente, rezultatul este cel mai probabil sa apara
mecanic si robotizat. Aceste sentimente pot fi actualizate si cristalizate prin miscare. Sentimente
precum bucuria, frica, furie, frustrare, pareri de rau, durere, etc, sunt reflectate in schimbarile
corporale prin miscare. Nu este neobisnuit sa vezi un corp care exprima bucurie sarind peste
diverse obiecte, sarind in sus si in jos, rotindu-se si aruncandu-si bratele deasupra capului. Furia
poate fi afisata nonverbal prin miscari puternice cum ar fi sa scuturi o incheietura sau sa bati
dintr-un picior. De asemenea, o incercare de controla furia poate da corpului o imagine
tensionata si rigida. Fiecare stare emotionala produce schimbari in miscarea corporala, cateodata
subtila, alteori nu chiar subtila. Daca aceste persoane interesate in invatarea abilitatilor asertive
ar putea deveni constienti de aceste schimbari nonverbale si de mesajele pe care se bazeaza,
atunci miscarea naturala a corpului vine sa se alature comunicarii asertive.
Conceptele au fost puse impreuna de Laban si Lawrence (1974) despre spatiu, timp si forta si pot
ffi aplicate abilitatilor asertivitatii nonverbale sa ajute sa inteleaga cum cineva se misca mai
degraba decat ce anume misca. Aceste concepte pot fi folosite sa deschida noi canale ale
perceptiei miscarii. Elementele spatiului, timpului si fortei sunt legate impreuna si nu pot fi
separate exceptand scopurile discutiei. Cineva nu poate face o singura miscare fara sa se
foloseasca de cele trei. Davis (1971) da un exemplu din simplul act al mersului: "alternand
ridicarea fiecarui picior, punandu-l in fata si apoi plasandu-l pe pamant." Acest exemplu poate
transmite o suma surprinzatoare de informatii. O persoana care in mod obisnuit care impinge
greutate pe calcaie atunci cand merge pare o persoana determinata. Daca o persoana merge alert,
poate parea nerabdatoare sau agresiva, iar in acelasi timp, aceeasi pasi facuti de o persoana lenta,
poate crea impresia rabdare, persistenta. O persoana poate merge abia impingand, ca si cand ar
atinge foarte putin peluza, fara sa calce iarba, aceasta ar sugera incercare. Bine inteles, atunci
cand actiunea piciorului incepe de la sold, sunt alte variatii. O ridicare exagerata a fiecarui sold
ar putea parea chiar voios; daca in acelasi timp soldurile sunt rotite foarte putin, cel care merge
este obisnuit, normal. Adauga putina balansare, accent si miscare usoara creand opturi si acea
persoana are tipul de mers care, atunci cand o femeie il face, intoarce capetele barbatilor. Acesta
este "cum"din miscarea corporala in opozitie cu "ce", nu actul miscarii, ci mai degraba cum este
facuta miscarea."
Aceste concepte conduc catre un obiectiv, mai degraba subiectiv al miscarii. Prin a fi capabil sa
observi si sa descrii miscarea in termeni calitativi si nu doar actiune, cineva poate lucra in a mari
registrul calitatilor miscarii astfel incat sa mearga spre intelegerea in profunzime a abilitatilor
asertivitatii nonverbale. elementele de spatiu, timp si miscare au fiecare cate doua calitati:
Elemente Calitati
Spatiu indirect-direct
Timp sustinut- rapid
Forta usoara - puternica
Pentru scopurile discutiei, fiecare element si calitatile aferente, vor fi descrise separat. Este
extrem de important sa se inteleaga si sa experimenteze conceptele de spatiu, timp si forta asa
cum sunt exprimate in acest capitol, inainte de a merge spre aplicatiile practice asa cum miscarea
se aplica in asertivitate.
Spatiu
Fiecare persoana ocupa un spatiu pornind de la miscarea conceperii si pana cand in final se
dezintegreaza inapoi in pamant. Acest spatiu este constant in schimbare pe masura ce corpul
creste si se dezvolta pana la maturitate, in mod particular, cand paraseste o zona si merge sa
ocupe alta zona. Acest spatiu se strange si se largeste in functie de nevoile si cererile individului
plasate in el. Hall (1966) defineste spatiul intim ca fiind spatiul dintre persoana si 18 inches
(45,7cm); spatiul personal include spatiul dintre cei 18 inches si 4 feet (1,21 m), spatiul social
implica spatiul dintre 4 si 12 picioare (3,65 m) si spatiul public intre 12 si 25 feet (7,62m).
Aceasta descriere a utilizarii spatiului este de o importanta vitala pentru persoana care invata
abilitati asertive si este parte integranta a experientelor in trainingul asertivitate /miscare. Acest
capitol se va focusa pe cum functioneaza corpul si cum se misca in spatiu mai mult decat spatiul
actual pe care corpul il ocupa.
Tinta spatiala in miscare exista pe un continuum cu direct si indirect ca fiind cele doua extreme.
Directivitatea poate fi atinsa prin utilizarea totala a corpului, incluzand ochii care trebuie sa stea
atintiti sau canalizati spre un singur punct. Indirectivitatea este atinsa atunci cand se foloseste
corpul si ochii sa ia cat mai multe puncte de contact. Acesti doi factori nu sunt nici pozitivi nici
negativi, dar sunt alegeri de folosit atunci cand situatia o cere. Similar, practica punerii in valoare
pe miscarile directe si indirecte pentru altii este neadecvata, deoarece oamenii au tendinta sa se
miste natural in modul lor unic si natural. Recunoasterea tendintelor cuiva ca fiind naturale in
miscare creeaza o oportunitate de a mari vocabularul miscarilor corporale. Asa cum este utilizat
spatiul, poate influenta toate fatetele ale vietii cuiva. Haideti sa ne uitam la un exemplu cum
calitatile de direct si indirect sunt folosite eficient in viata de zi cu zi. Vizualizeaza o persoana
care intra intr-o cladire pentru prima data in cautarea unui birou anume. Ochii persoanei poate
scana zona mergand de la un punct la altul. Corpul este flexibil, dand atentie diverselor zone, una
dupa alta si adesea suprapunand. In timp ce corpul se misca indirect, informatia este adunata si
asimilata pentru a ajunge la o concluzie. In aceasta situatie, miscarea in spatiu intr-un mod
indirect nu inseamna mersul in zigzag, intr-o directie serpuitoare, ci mai degraba reflecta tinta
corpului spre calea pe care o alege. Daca aceasta persoana ar fi folosit calea directa in extrema si
s-ar fi focusat pe fiecare punct specific din momentul intrarii in cladire, timpul si energia ar fi
putut fi pierdute, iar eficienta efortului cautarii ar fi fost miscorata. Dupa ce s-a utilizat abordarea
indirecta si s-a adunat informatia necesara, persoana poate decide spre ce abordare sa se indrepte
pentru a ajunge la destinatia dorita. Aici corpul, inclusiv ochii, dau o mai mare atentie unei
singure zone si ia o atitudine directa.
Nu exista reguli rigide privind utilizarea spatiului in trainingul asertiv. Etichetele de direct si
indirect pot fi un ajutor in observarea, descoperirea si evaluarea miscarilor personale ale cuiva si
a miscarilor celorlalti.

SPATIU - EXPERIENTE
Obiectiv: sa experimentezi direc si indirect in corp

Experienta 1:
1. Pune pe toata lumea sa mearga prin sala cu focus corporal pe un singur punct.
2. Pune pe toata lumea sa mearga prin sala permitand corpului sa dea atentie la diverse puncte de
interes, lasand corpul sa se "rasfete" in spatiu.
3. In timp ce grupul continua sa mearga si sa se rasfete in spatiu, liderul face un zgomot puternic
si ferm (lasand sa cada un obiect, tipand, sa fluiere foarte tare, sa porneasca o alarma). Lasa
jumatate din grup sa priveasca cealalta jumatate pentru a vedea diferentele individuale in a utiliza
spatiul ( pozele 3-1, 3-2).
Te-ai simtit confortabil in direct/indirect? Ai observat contrastul dintre indirect in partea a doua si
pe focusul involuntar pe direct in partea a treia? Ai observat contrastele intre calitatile indirect si
direct in alte persoane?

Obiectiv: sa fie capabil sa observe, descrie si sa evalueze abilitatile asertive folosind direct si
indirect
Experienta 2

Aranjati decorul pentru o scena care implica receptionistul unui cabinet medical si un pacient
care asteapta de doua ore sa intre la doctor. Instructorul grupului decide care va fi dialogul verbal
dintre cele doua persoane. (Grupul trebuie sa isi aminteasca sa vada mai mult decat sa asculte).
Puneti pacientul sa se apropie de receptionist. Tinand dialogul exact la fel de fiecare data,
repetati scena pana cand cei doi performeri au experimentat si contrastele intre direct si indirect
in corp. Daca este posibil sa utilizati inregistrarea video este extrem de utila aici). Subliniati
valoarea focusului corporal atunci cand se apropie la fel de mult ca atunci cand sta in fata
receptionerului. Pune observatorii sa sprijine pe cei doi performeri prin impartasind atunci cand
combinatia de verbal si nonverbal devine cea mai convingatoare. (vezi figura 3-3, 3-4, 3-5).
Discutati despre impactul mesajului dat privind fara ascultare. A fost dificil sa privesti fara sa
asculti? Ati gasit ca este mai usor sa fi direct in rolul receptionistului in opozitie cu alt rol? Ai
simtit ca ai primit mesajul verbal si nonverbal in deplina compatibilitate?

Obiectiv: Sa dezvolti abilitatile de observare pentru indentificarea direct/indirect.

Experienta 3
Pune grupul sa urmareasca un interviu televizat fara sonor. Pune fiecare persoana sa vina la
sedinta urmatoare cu o interactiune prin miscare care sa implice direct si indirect aparuta in
timpul emisiunii tv.
Ce program ati urmarit? Ati observat o diferenta intre focusul corporal intre diversi invitati si
gazda? Unde sta gazda in relatie cu invitatii? Ai simtit ca au fost persoane mai asertive decat
altele? Poti identifica mai mult cu persoanele care au fost indirecte sau cele directe cu corpurile
lor?

TIME
Folosesirea timpului de catre fiecare persoana este foarte indivudualizata pentru ca este bazata
pe un complex de interactiuni intre alegere, necesitate, mediu si cultura. Ceasurile, calendarele,
natura si presiunea din partea altor persoane, sunt doar cateva surse care pot guverna viata
fiecarui individ. Aceasta comanda poate cauza adesea stress si anxietate. Un sens al panicii poate
fi hranit de sentimente precum "a fi grabit"sau " a fi luat de val". Totusi, constientizarea legata de
cum este timpul folosit de cineva sau de altii devine un important factor in viata de zi cu zi.
Modul in care un individ poate utiliza timpul mult mai eficient este prin recunoasterea
"preferintelor de ritm" personale sau "ceasul" fiecaruia. Fiecare este constient de acele
cunostinte diferite de cele personale in a tine timpul. Tempoul si ritmul unei persoane poate parea
haotic in timp ce pentru alta persoana poate parea plictiseala monotona. Desigur, viteza cu care
cineva se misca si functioneaza poate varia si se poate schimba de la moment la moment, dar, de
obicei, exista o tendinta naturala spre confort si familiaritate in cronometrarea vitezei generale a
fiecaruia.
Aceasta tendinta naturala despre timp este foarte bine stabilita in perioada adulta, dar este posibil
prin constientizare si exercitiu, sa fie marita paleta de cronometrare astfel incat sa fie disponibila
atunci cand este dorita orice forma convenabila si utila intr-o situatie. De exemplu, o persoana
care in mod repetat foloseste miscari excesive, rapide, dintr-o data cu sensul de urgenta ar putea
avea dificultati sa coboare o panta abrupta, sa ingusteze un set de scari. Prin constientizare si
practica a folosirii miscarii mai lente si sustinute, repertoriul miscarilor creste prin persisiunea
mai multor optiuni legate de timp pentru a ajuta in cazul unei probleme.
Pentru a recunoaste cronometrul fiecaruia la fel ca si recunoasterea cronometrului altora si a stii
ca este posibila orice modificare in cadrul acomodarii sunt obiective in invatarea asertivitatii prin
miscare. O mai mare selectivitate a tiparelor legate de timp, chiar si la o scala mica, poate
modifica rezultatul. De pilda, incetineala extrema extinsa care are calitatea de a intarzia poate
cauza imobilizare. O rapiditate dezordonata pe o perioada considerabila de timp poate denota
impulsivitate si comportament nesabuit. Fara indoiala, miscarea rapida si sustinuta poate avea o
calitate asertiva. Repeziciunea poate oferi impulsul pentru a masura o oportunitate, iar miscarea
sustinuta poate oferi timpul necesar pentru stabilizare. Ca si cu spatiul, nu sunt reguli in
utilizarea timpului in trainingul asertiv. Pentru a recunoaste, modifica daca este necesar, pentru a
alege si a evalua rezultatele sunt obiectivele sesiunii asertivitatii nonverbale.

TIME EXPERIENCES

Obiectiv: sa devii constient de cronomentrul personal si de contrastele observate in tendintele

naturale ale altora

Experienta 1
Toata lumea sa miste o parte a corpului (mana, brat, cap, picior, sold, umar etc) si schimbarea
ritmului in functie de ritmul unei tobe. (daca nu exista toba, se pot folosi mainile). Schimba prin
miscarea in jurul camerei dupa ritmul tobei ( a merge, a alerga, a sari peste, a sari, a bate din
picior) Lasa jumatate de grup sa priveasca cealalta jumatate. (vezi figurile 3-6, 3-7)
Cum s-a simtit ritmul foarte alert? Crestea impacienta sau plictiseala atunci cand se folosea
miscarea sustinuta? Se tragea de timp sau era un sentiment de calm? Ai gasit ca timpul este
haotic si frustrant atunci cand te-ai miscat repede sau repeziciunea a fost captivanta, jucausa si
stimulanta? Cum au diferit sentimentele tale atunci cand doar o parte a corpului a fost folosita
comparand cu miscarea corpului intreg?

Obiectiv: sa devii constient de suma de timp individuala necesara sa reactionezi spontan

Experienta 2
Toata lumea este in picioare. Un membru spune cu voce tare o actiune printr-un cuvant ( mergi,
alearga, ridica, impinge, leagana, lasa sa cada, cazi). Fiecare va raspunde spontan cu intelegerea
sa personala si modul de a se misca. Oricine poate striga o alta comanda atunci cand sunt gata
( atunci cand doi sau mai multi membrii striga in acelasi timp, ceilalati membri reactioneaza la
cuvantul pe care l-au auzit). Accentul se pune pe nu exista un fel gresit sau bun de a se misca,
exista "felul bun" este felul individual de a se misca. (vezi fig 3-8)
Ai simtit ca acele comenzi au fost prea rapide sau prea lente atunci cand au fost spuse? Ce ai
facut in aceasta privinta? Ai recunoscut ceasul personal al altora? Ai gasit timp pentru comanda
ta? Ai spus si tu o comanda? Daca este asa, ai simtit ca ai avut nevoie de timp sa te gandesti, sa
copiezi sau sa planifici miscarea inainte de a livra comanda? Ai avut nevoie tot timpul sa iti
focusezi atentia pe raspunsurile tale? Ai ezitat in a striga comanda ta? Ai simtit ca aveai un spatiu
securizant in care sa practici spontaneitatea?

Obiectiv: Sa simti contrastul intre ceasul personal si ceasul altora

Experienta 3
Toata lumea sta intr-un cerc. O persoana va incepe cu o miscare simpla si apoi ceilalti membri
vor folosi liderul in miscare ( este de mentionat aici ca producerea exacta a miscarii liderului nu
este asa importanta, mai degraba scopul este sa urmarim ritmul cat mai fidel posibil). Pentru a
schimba liderul atunci cand terminau, se striga numele altuia, care incepea cu o alta miscare
simpla. Da fiecaruia oportunitatea de a conduce de cel putin doua ori ( vezi fig 3-9)
Ai gasit o diferenta in calitatea timpului printre membrii grupului tau? Discuta acele miscari in
care cronometrul a fost confortabil si discuta si despre cele inconfortabile.

FORTA
Fiecare persoana foloseste forta sa realizeze sarcinile de zi cu zi. Trebuie mult mai multa forta sa
impingi o masina care stagneaza fata de o ridicare gentila a unui balon umflat. Abilitatea de a
impinge o masina implica cresterea presiunii greutatii corporale prin miscorarea centrului de
gravitate si folosindu-se de greutatea corporala pentru a impinge. Lejeritatea poate fi obtinuta
prin ridicarea sternului si de a retine sau a rarefia??!!!? greutatea corporala. Un exemplu de a
retine greutatea corporala ar fi o ridicare gentila a unui balon umflat. Ca un sumar, lejeritatea si
puterea sunt doua calitati ale fortei in miscare. Atunci cand cineva simte greutatea corporala,
atunci poate alege cel mai apropiat grad de forta (usoara- puternica) necesara sa actioneze asertiv.
Felul in care cineva foloseste lejeritatea si puterea ii afecteaza pe altii in mediu. De exemplu, este
valoare in cata forta pune in gesturi un politician pentru a comunica cu audienta sa. Un pumn
care tremura sau un deget care impunge poate lasa impresia de putere, sigur pe el si a avea o
postura ferma. Lejeritatea poate sugera sensibilitate si delicatete. Sa actioneze asertiv inseamna
sa aiba abilitatea ca activ sa modifice calitatea de la usor la puternic sau de la puternic la usor.
Cu aceasta abilitate de schimbare apare si libertatea in miscare.

FORTA - EXPERIENTE
Obiectiv: Sa devii constient de greutatea corporala si de calitatile usor- puternic.

Experienta 1.
Arunca un balon imaginar dintr-o mana spre altcineva. Schimba cu impingerea unei draperii
foarte grele din catifea (vezi figura 3-10, 3-11)
Ai observat contrastul intre a arunca un obiect usor si a impinge un obiect greu? Ce parti ale
corpului au initiat miscarea? Ai gasit calitatea in lejeritatea sau puterea mai confortabila?

Experienta 2
Mergi prin sala ca si cum ai calca pe coji de oua. Fi atent sa nu spargi oualele. Adauga mai multa
forta, stampiland cojile de oua. Si acum piseaza cojile de oua cu picioarele(vezi fig 3-12, 3-13, 3-
14)
Cum s-a simtit corpul sa fie usor si delicat? Cum a fost sa stampileze cu forta? Cum a fost sa
pisezi picioarele pe podea? Aceste experiente au sugerat calitati alte nonasertivitatii, asertivitatii
sau agresivitatii pentru tine?

Obiectiv: sa devii constient de abilitatea cuiva de a schimba activ calitatea fortei prin miscare

Experienta 3
Grupul sa formeze un cerc, toata lumea sa fie cu fata in interior spre centru. Fiecare sa
experimenteze oscilarea bratelor prin miscare sus, jos. Mareste forta atunci cand bratele se
leagana in jos. Simte forta in punctul cel mai de jos al leganarii. Sa simti lejeritatea in partea cea
mai de sus la leganarii. (vezi fig 3-15, 3-16)
Ai simtit ca ai produs o calitate puternica a miscarii la coborarea leganarii? Ai simtit ca ai
rarefiat greutatea in partea de sus a leganarii? Cum te-ai simtit sa produci forta si sa produci
lejeritate?

Obiectiv: sa devii constient de forta cuiva atunci cand ai in responsabilitate alta persoana

Experienta 4
Sa faci grupul sa formeze un cerc stand foarte aproape impreuna. Pune o persoana in centrul
cercului. Aceasta persoana are un corp rigid si cade in fata. Oamenii din exteriorul cercului
prinde aceasta persoana si o paseaza de la unul la altul in interiorul cercului. (vezi fig 3-17)

Discuta despre cum este sa te simti in exteriorul cercului? Cat de multa forta trebuie sa ai sa
prinzi persoana din interiorul cercului? A trebuit sa "treci in spatele greutatii tale" sa poti prinde
si sa o pasezi mai departe acea persoana din cerc? In rolul tau de cel care prinde, te-ai simtit
nonasertiv, asertiv sau agresiv?

Aceste exercitii au in intentie sa fie sugestii pentru implicatii si aplicatii ale conceptelor de
spatiu, timp si forta. Nu ar trebui considerate cercetari si expuneri ale faptelor, dar nici speculatii
pure, deoarece au fost folosite si si-ai dovedit beneficiul in asertivitate/training miscare.
Aceste trei elemente - spatiu, timp si forta - sunt gandite ca si componente pentru fiecare
miscare. Laban cateodata se refera la aceste elemente ca la unde, cand si ce ale miscarii; unde se
refera la spatiu, cand se refera la timp si ce se refera la forta.
Din aceasta perspectiva, o persoana care se misca fara prea multa constientizare despre "unde" ar
trebui sa fie va fi improbabil ca va folosi spatiul de la indirect la direst si invers; o persoana care
acorda foarte putina importanta lui "cand", va pierde probabil abilitatea sa modifice sincronizarea
intre sustinere si repeziciune; o persoana fara constientizarea a "ce" anume se misca, probabil ca
va descoperi dificultatea de schimbare de la lejeritate la forta sau de la forta la lejeritate in
miscarea (Dell, 1977).
Inca o data conceptele de spatiu, timp si forta a fost experimentat si explorat, atunci este posibil
sa observe si sa descrie miscarea.
Prin a fi capabil sa observe si sa descrie o miscare, atunci poate deveni constient despre lipsa
repetivitatii unei calitati particulare in modurile de miscare ale unui individ. De exemplu, daca o
persoana agresiva daca nu ar simti niciodata calitatea lejeritatii si ar fi continuu blocat intr-o
gama foarte restransa de forta, posibilitatea schimbarii in asertivitate ar putea sa fie mai dificila.
Daca o persoana nonasertiva are un mix de calitati indirecte, sustinute si lejere, expansiunea
elementelor legate de spatiu dinspre indirect spre direct ar putea ajuta sa atinga un scop in
asertivitate.
Intelegerea acestor concepte va facilita aplicatiile experientelor din capitolul 6; totusi, inainte de
a merge direct in aplicatii, va ajuta intelegerea procesului din capitolul 4 in care se prezinta
stadiile asertivitatii/ training miscare.

CAPITOLUL 4
STADIILE ASERTIVITATII IN TRAININGUL MISCARII

Toata teoria universului este fara indoiala directionata spre un singur individ - adica spre Tine
(Walt Whitman)

O tinta principala in asertivitatea prin miscare este sase integreze mintea si corpul; sa creeze o
stare de reciprocitate. Daca cineva crede ca mintea poate aduce schimbari pozitive sau negative
in corp, atunci poate fi posibil pentru corp sa aduca schimbari in minte. Pentru a sustine aceasta
ipoteza, exista dovezi prin care alergatul sau joggging-ul pot schimba nivelul depresiei intr-o
directie pozitiva. Pentru a experimenta o schimbare la un nivel specific, cineva poate inspira mi
adanc de vreo cateva ori atunci cand anxietatea ii cauzeaza un sentiment inconfortabil de panica.
Bineinteles, jogging sau respiratia mai adanca nu elimina factorii care au cauzat starea, dar
cineva poate simti o gandire mai clara, blocaj mai mic legate de mesajele transmise si o baza mai
calma in care individul sa functioneze. Adevarul este ca scopul asertivitatii in miscare este
extinderea, caci sunt posibilitati nesfarsite pentru aceasta unealta sa fie folosita de catre un
individ, sa il ajute in schimbarile dorite si o crestere a calitatii vietii. Acest capitol se va axa pe
aceste aspecte ale asertivitatii in miscare care permite sa "aiba o baza nonverbala ferma" pe care
se poate construi abilitatile asertive.
In multe sesiuni de training in asertivitate, accentul pare ca este pus pe "ce"se spune si foarte
putina atentie i se acorda lui "cum"se spune. De pilda, intr-un program de asertivitate de cinci
sedinte a cate doua ore, o singura ora a fost destinata "Componentelor asertivitatii incluzand
Limbajul Corporal, Continut Verbal si Sincronizare". Alte sase ore au fost devotate identificarii,
discutiilor si definirii intelectuale a comportamentelor nonasertive, asertive si agresive. Cele trei
ore ramase au fost destinate exercitiilor si jocurilor de rol de tip experiential in care a fost
subliniat foarte putin comportamentul nonverbal, dar fara sa fie practicat. Acest accent pus
excesiv pe latura verbala poate cauza un conflict intre continuturile mesajului verbal si celui
nonverbal. In schimb, acest fapt poate creea confuzie si poate produce neincredere
destinatarului/receptorului. De cele mai multe ori, daca partea verbala si cea nonverbala sunt
disparate, receptorul alege mesajul exprimat prin comportamentul nonverbal. Daca, o persoana
care a ajuns sa stapaneasca toate uneltele invatate in trainingul asertiv, dar nu este constienta de
modurile de miscare si de limbajele corporale care sunt facute inconstient, va transmite mesaje
ineficiente.
Sunt cinci etape in acest proces de a invata abilitati nonverbale ale asertivitatii:
1. Constientizarea Sinelui
2. Constientizarea celorlalti
3. Luarea deciziilor
4. Constientiarea modurilor de miscare in paralel cu modurile de comportament
5. Schimbare.

1. Constientizarea Sinelui
Daca asertivitatea este tinta suprema, atunci a fi constient de ceea ce se petrece cu tine trebuie sa
fie primul pas spre procesul de crestere nonverbala. De foarte multe ori, oamenii tind sa ignore
mesajele fizice si emotionale din corpurile lor. Se intampla frecvent ca aceasta indiferenta sa fie
invatata de timpuriu cand indemnul era "nu fii copil", "nu exagera", "fii barbat" sau "fii fata
cuminte". Atunci cineva poate fi prins in "persoana placuta" care distruge orice alt mesaj care ar
putea fi transmis. Acest fapt poate aduce conflict intre cuvinte si actiuni si chiar sa distruga
posibilitatea unei comunicari clare. Inapoi in anii saptezeci, sunt foarte multi care critica decada
care reproduce generatia "eu" plina cu ganduri despre sine. Desigur, daca acesta preocupare de
sine este dusa in extrema, adica a exclude complet orice preocupare a celorlati, orice speranta de
comunicare intre oameni ar disparea. Fara indoiala ca, daca suntem invatati ca daca ne acordam
noua importanta inseamna egoism si narcisism, atunci probabilitatea ca noi sa construim
sentimente de valoare de sine se deterioreaza.
Intr-o situatie in care asertivitatea este necesara, a nu fii constient de sine adesea poate aduce
sentimente de a fi neimportant. Cateodata, nivelul de anxietate creste pana la explozie si
constientizarea corpului este blocata. Un exemplu ar putea fi inabilitatea de a experimenta
sentimente legate de placerea sexuala datorita fricii de limite, esec sau asteptarilor celorlalti.
Oamenii ar putea incepe sa se simta indiferent sau " capul se simte separat de corp", daca
constientizarea sinelui devine prea dureroasa sau daca ignorarea sinelui este folosita o perioada
foarte lunga de timp ca o " trapa de evadare". Unele persoane descriu acesta stare "Ma simt ca si
cum sunt in afara corpului meu, dar uitandu-ma la el". O simpla cale de a deveni constient de
sine este pur si simplu sa te intrebi: "Ma simt confortabil sau inconfortabil?" Fii atent la ambele
indicii fizice si emotionale.
• Simt vreo tensiune musculara pe undeva sau exista vreo parte a corpului meu care
exprima durere?
• Ma simt anxios, frustrat sau suparat?
• Am dificultati sa ma concentrez deoarece gandurile mele sunt indreptate spre ieri sau spre
maine?
• Este respiratia mea superficiala?

In trainingul asertivitatii prin miscare, constientizarea de sine se va mari pentru a incorpora felul
in care cineva foloseste spatiul, timpul si forta.
Exemplu:
• Atunci cand sunt intr-un cerc tinandu-ne de maini, ma simt in capcana in stransoarea
cercului, perioada de timp este lunga sau apropierea prea mare a celorlalti? Am
dreptul de a face o schimbare a acestor repere astfel incat sa ma simt mai confortabil?
Este posibil ca, frica de a face pe celalat sa se simta respins, sa ma faca sa pun
deasupra sentimentul de inconfort?
• Atunci cand ma misc spre interiorul cercului, ma simt confortabil sa fiu usor strivit si
apoi sa regret sa am plecat prea repede atunci cand grupul se imprastie?
Nu ar trebui sa existe etichete de bine sau rau atasate fiecarei miscari si emotii a individului. Din
moment ce fiecare individ este unic si fiecare miscare a lui este unica si tinta este constientizarea
de sine, sa urgentezi abilitatile de miscare poate cauza anxietate si fireste, poate bloca
constientizarea. Cu cat oamenii se misca in felul lor "natural", devin mult mai constienti de starea
lor fizica si emotionala mai degraba decat sa se ingrijoreze de nivelul performantei. Trainerul
asertivitatii prin miscare trebuie sa creeze un spatiu securizant daca participantii vor sa
indrazneasca sa exploreze miscarea "naturala". In momentul in care acest spatiu este obtinut si
atunci se experimenteaza miscarile "naturale" si se nasc mici parti de incredere.

2. Constientizarea celorlalti
Desi constientizarea sinelui are o importanta principala in atingerea scopului asertivitatii,
constientizarea celorlalti (existenta, cereri, nevoie, motive) de asemenea, este necesara. Cu cat
cineva invata sa estimeze corect aceste mesaje nonverbale din surse externe, cu cat devine
capabil cineva sa faca fata problemelor asociate cu asertivitatea. Daca impreuna cei doi,
receptorul si transmitatorul sunt constienti de seemnele externe, atunci factorul de risc de a fi
inteles gresit in comunicare se reduce. Cat de puternice ar trebui sa fie aceste semne incat sa
atinga constientizarea si sa devina asimilate? Daca cineva indrazneste sa ajunga la altcineva
nonverbal si acea persoana tot nonverbal incearca sa ii raspunda sau raspunsul este pasib, cat de
temator