UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

BRAŞOV
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE ȘI PEDAGOGIE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT
PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ
ANUL I- SEMESTRUL I

PORTOFOLIU

MANAGEMENTUL SĂNĂTĂȚII MINTALE PRIN TEHNICI DE GRUP

TITULAR DE CURS

NUME SI PRENUME MASTERAND

BRAȘOV
2023
Tema 1.
Tehnici de grup utilizate pentru intervenții terapeutice în cadrul cabinetului de psihoterapie din centrul
de detenție pentru minorii/tinerii privați de libertate

Cuprins

Capitolul 1. Descrierea fundamentării teoretice

1.1. Definiția grupului de suport
1.2. Caracteristici generale
1.3. Obiectiv
Capitolul 2. Descrierea tehnicilor combinate de grup
2.1. Reabilitarea psihosocială a minorilor privați de libertate în cadrul grupurilor de suport prin terapie
ocupațională
2.1.1.Temele și conținuturile activităților de terapie ocupațională
2.2. Exerciţii practice de modelare comportamentală în cadrul grupurilor de suport
Capitolul 3. Concluzii
3.1. Observații asupra activităților desfășurate în cadrul grupurilor de suport
Bibliografie

2
1. Descrierea fundamentării teoretice
1.1. Definiția grupului de suport: Grupul de suport poate fi definit ca un cadru formal care oferă
participanților posibilitatea de a împărtășii temerile și problemele cu alte persoane care au experiențe
asemănătoare și pot înțelege prin ce trece fiecare. Grupul de suport se bazează în principal pe nevoia
de sprijin și de ajutor reciproc, de învățare a unor abilități într-un climat optim și comun.
1.2. Caracteristici generale:
 Dimensiunea optimă a unui astfel de grup este de 6-8 persoane. În acest mod se creează cadrul
confortabil pentru interacțiune și în același timp pentru a se lucra pe echipe în vederea rezolvării
fiecărei probleme aparute și deasemenea se asigură timpul necesar fiecărui participant pentru a-și
împărtășii experiențele
 Durata întâlnirii unui grup de suport este de maxim 90 de minute și minim 30 de minute
 Frecvența întâlnirilor este o dată pe săptămână pentru grupurile de exerciții practice și la
doua săptămâni pentru grupurile de terapie ocupațională
 Grupurile de suport sunt structurate astfel încât frecvența întâlnirilor precum și temele
abordate la fiecare întâlnire sunt stabilite încă de la formarea grupului
 Liderul grupului(psihoterapeutul) are rolul de a identifica problematicele aparute în cadrul
centrului de detenție și împreună cu ceilalți profesioniști implicați, de a găsi teme/activități adecvate
pentru soluționarea lor și deasemenea participanții potriviți pentru o bună funcţionare a grupului
respectiv. Psihoterapeutul se focalizează în egală măsură pe identificarea aspectelor pozitive şi pe a
celor problematice pe care le întâmpină membrii grupului, precum şi pe evaluarea efectelor pe care
activitățile desfășurate le are asupra grupului ca întreg şi a participanților ca indivizi.
1.3. Obiectiv: În activitățile desfășurate în cadrul cabinetului de psihoterapie din centrul de
detenție, avem ca obiectiv general, găsirea și folosirea de tehnici combinate, pentru a stimula
concomitent abilităţile minorului/tânărului sub mai multe aspecte (cognitiv, emoţional, relaţional/social,
creativ / expresiv), oferindu-i posibilitatea să descopere noi modalităţi de adaptare, comunicare,
interacțiune, integrare și recreere pe perioada de detenție și pentru o pregatire cât mai bună în vederea
reîntoarcerii lui în societate/familie.
Prin organizarea de grupuri de suport și folosirea unor tehnici combinate în activitățile noastre, în
cadrul orelor de terapie, urmarim să abordăm 4 arii importante ale dezvoltării personale:
 aria educațională/cognitivă (dezvoltarea cunoștiințelor, a limbajului receptiv și expresiv, a
creativității)

3
 aria de dezvoltare vizual motorie ( motricitate fină și grosieră, îndemânare, deprinderi motorii,
coordonare ochi-mână, simt estetic)
 aria socială și interacțională ( abilitatea de lucru în echipă, de a comunica și a asculta, de a se
adapta în cadrul unui grup și a-și îmbunătăți deschiderea către interacțiune)
 aria emoțional-afectivă ( identificarea și descărcarea emoțiilor, exprimare afectivă prin tehnici
expresive, dezvoltarea spontanietății, a încrederii în sine și în abilitățile proprii).
2. Descrierea tehnicilor combinate de grup
2.1.Reabilitarea psihosocială a minorilor privați de libertate în cadrul grupurilor de suport prin
terapie ocupațională
Una din tehnicile folosite ca metodă terapeutică este terapia ocupaţională care se bazează pe
organizarea unor activități specifice pentru minorii/tinerii ale căror capacităţi de a face faţă sarcinilor de
zi cu zi sunt ameninţate de situația dificilă în care se află, de carențele apărute în dezvoltarea lor
emoțională sau psihologică, de dificultățile de adaptare sau integrare în centru pe perioada deteției.
Totodată, terapia ocupațională folosită în cadrul grupurilor de suport, este demersul de
recuperare în situaţii speciale şi nu numai, fiind necesar a sublinia faptul că, în momentele de activitate,
se pot stimula dezvoltarea abilităților de cooperare, a modului de comunicare asertivă, puterea de
stăpânire de sine şi de autocontrol, diminuarea furiei si pornilor violente, încrederea în abilitățile proprii
prin găsirea de satisfacţii şi împliniri în activitățile practice din cadrul grupului.
Prin intermediul acestor tehnici de terapie ocupațională se operează la nivel de diagnosticare și
intervenție pe problemele specifice ale minorilor/tinerilor privați de libertate. Se pot identifica și
ameliora probleme în legătură cu contextul familial, relațional, capacitatea de comunicare, echilibrul
afectiv, relațiile de atașament, capacitatea de integrare în grupul contextual, comportamentul școlar,
imaginea de sine.
2.1.1.Temele și conținuturile activităților de terapie ocupațională
 Un suflet, o floare (Grup de suport pentru dezvoltarea abilităților emoționale cu tema
“Învățăm să dăruim"; Confecționare de flori din diferite materiale)

4
  Libertatea este prețioasa (Grup de suport pentru formarea abilităților de adaptare cu
tema ”Un nou început”; Confecționare de lumânări prin tehnica șervețelului)

 Viitorul meu (Grup de suport pentru dezvoltarea abilităților de integrare socio-

profesională “O meserie, un viitor”; Confecționare de obiecte folosind materiale reciclabile (suport pix,
covorașe, cutiuțe, coșulețe;)

2.2. Exerciţii practice de modelare comportamentală în cadrul grupurilor de suport

 Exercițiul emoțiilor: Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de
dezvoltare a abilităţilor emoţionale;
 Scop: Să numească trăiri emoţionale cât mai variate. În cadrul acestei activităţi minorii/tinerii
vor identifica variate trăiri emoţionale care sunt în mod uzual cuprinse sub eticheta “mă simt bine” sau
“mă simt rău” şi vor exersa numirea lor corespunzătoare.
 Materiale: Planşe cu principalele trăiri emoţionale; Scenarii (secvenţe de texte literare în care
personajul are o anumită trăire emoţională; aceste scenarii pot fi alese astfel încât să fie adecvate
intereselor şi vârstei participanţilor); ziare, reviste; foarfeci; lipici; cartoane.
 Desfăşurare: Minorii/tinerii sunt invitaţi să spună pe rând cum se simt și vor trebui să numească
cel puțin o emoție (se poate remarca faptul că cel mai frecvent mod de exprimare a emoţiilor este
“bine” sau “rău”). Este prezentată planşa cu principalele trăiri emoţionale. Fiecare minor/tânăr trebuie
să descrie ultima situaţie în care s-a simţit: Vesel; Furios; Speriat; Trist; Singur.
Minori/tinerii sunt împărţiţi în echipe de câte 2/3 persoane. Fiecare echipă primeşte un scenariu în care
este prezentată o situaţie. Sarcina lor este aceea de a identifica şi de a numi trăirea emoţională a
personajului. Fiecare echipă primeşte sarcina de a realiza un colaj de imagini care prezintă trăirea
emoţională a personajului din scenariu.

5
  Ghid de utilizare a prietenilor: Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de
dezvoltare a abilităţilor sociale;
 Scop: Înțelegerea conceptului de prietenie adevărată și modul de relaționare în “gașcă”
 Desfăşurare: Participații sunt împărțiți în echipe de 2/3 persoane și sunt rugaţi să scrie câteva
sfaturi pe care i le-ar da unui minor/tânăr care este nou venit în centru și cum ar putea acesta să iniţieze
şi să mențină relațiile de prietenie. Ideile echipelor se centralizează şi se realizează un ghid de utilizare
a prietenilor.
 Puncte de discuţie:Ce înseamnă să fii prieten cu cineva?Cum ne alegem prietenii?Cum iniţiem o
relaţie de prietenie?Cum menţinem o relaţie de prietenie?Cum ne comportăm într-o astfel de relaţie?Ce
aşteptăm de la un prieten?Cum ne poate ajuta un prieten într-o situaţie – problemă?Cum spunem NU
unor situații aparute în cadrul grupului de prieteni?
 Comportamentul nostru pe timp de „Vreme rea”: Se recomandă să se realizeze în
cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor de adaptare în situații dificile;
 Scop: Înţelegerea modului în care abilităţile pe care ni le dezvoltăm pot reprezenta mecanisme
de a face faţă problemelor cu care ne confruntăm.
 Materiale: Hârtie decupată sub formă de picături de ploaie; baloane; umbrelă.
 Desfăşurare: Se realizează 6 picături mari de ploaie (din hârtie decupată sau, dacă exerciţiul se
desfăşoară afară, baloane umplute cu apă şi înnodate). Fiecare picătură se denumeşte după unul din
comportamentele de risc. Un participant ţine o umbrelă, în timp ce un altul aruncă picăturile de ploaie.
Se explică faptul că cel care ţine umbrela este pregătit să înfrunte “furtunile” cu care oamenii se pot
confrunta în viaţă. Li se explică faptul că este normal să avem nevoie de ajutor, ca şi adulţii cer ajutorul
cuiva când au probleme.
 Puncte de discuţie: Se discută ce ar putea constitui o umbrelă pentru noi (lucruri care ne ajută să
facem faţă problemelor care pot apărea) şi cum ne pot proteja acestea: abilitatea de a lua decizii
responsabile, de a căuta suportul celorlalţi, valorile pe care le ai în viață
 Inventarul abilităţilor: Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de
dezvoltare a abilităţilor de comunicare asertivă;
 Scop: Să conştientizeze abilităţile de a comunica asertiv în situaţii dificile.
 Materiale: Foi de flipchart; Markere.
 Desfăşurare: Participanții pot face o listă de comportamente care exprimă abilităţile lor de
comunicare, pe care le folosesc în viaţa de zi cu zi. Se lucrează pe echipe. Apoi ideile se pot centraliza

6
într-un inventar pe care aceştia îl pot aplica altor participanți din grup. Se explică faptul că nu e vorba de
un test, ci de o ocazie ca fiecare să se gândească la resursele pe care le are pentru a face faţă într-o
situație dificilă.
 Puncte de discuții: Cum cer ajutorul când am nevoie; Pot accepta că cineva să mă critice
constructiv; Evit să bârfesc; Vorbesc cu grijă, fără a mă pripi; Nu abuzez verbal alte persoane şi nu-i las
pe alţii să mă abuzeze; Cum răspund în situații dificile?
3. Concluzii
3.1. Observații asupra activităților desfășurate în cadrul grupurilor de suport:
În activitățile desfășurate cu minorii /tinerii privați de libertate, prin grupuri de suport din cadrul
cabinetului de psihoterapie din centrul de detenție, atât prin tehnici de terapie ocupațională cât și prin
exerciții practice, s-a observat o schimbare de atitudine și formarea de relații armonioase între
minorii/tinerii participanți, o echilibrare în ce privește exprimarea propriilor emoții și a
tensiunilor/anxietăților acumulate. Minorii/tinerii au dezvoltat încrederea în sine și în propriile abilități
practice pentru o adaptabilitate cât mai bună pe perioada de detenție și o integrare socio-profesională
completă dupa reîntoarcerea în societate/familie.

Bibliografie
1. Suport de curs “Managementul serviciilor de sănătate mintală prin tehnici de grup”, prof.univ.dr.
Răzvan-Lucian Andronic
2. Irvin D. Yalom, Molyn Leszcz, 2008, Tratat de psihoterapie de grup, Editura Trei

7
Tema 2.
Prezentarea Serviciului de Reintegrare Socială a persoanelor private de libertate din cadrul Centrului
de detenție pentru minori

Cuprins
Capitolul 1. Scopuri organizatorice
1.1.Scopul serviciului de reintegrare socială
Capitolul 2. Structura organizatorică
2.1. Scopul activităților de educație și asistență psihosocială
2.2. Activități desfășurate în cadrul serviciului
Capitolul 3. Mediul organizatoric
3.1. Mediul socio-educativ
Capoitolul 4.Persoanele în organizație
4.1. Atribuții ale personalului
4.2. Criterii de angajare
4.3.Cerințe psihologice generale
Capitolul 5. Procese de construcție ale realității organizatorice
5.1. Rolul psihologului în echipa serviciului de reintegrare socială
Bibliografie
Poster imagine

8
 1. Scopuri organizatorice
Serviciul de reintegrare socială din centrul de detenție desfășoară o multitudine de activități
socio-educative cu scopul de a atenua influența negativă a privării de libertate asupra personalității și
comportamentului deținuților precum și identificarea și dezvoltarea aptitudinilor și abilităților care să le
permită integrarea într-o viață socială normală dupa liberarea din centru și totodată, sa le diminueze
riscul de recidivă.
2. Structura organizatorică
Serviciul de reintegrare socială a persoanelor private de libertate din cadrul centrului de
detenție pentru minori, este o structură organizată în interiorul centrului și are în componență o echipă
multidisciplinară formată din educatori, psihologi, asistețti sociali și preoți.
Scopul activităților de educație și asistență psihosocială îl constituie reinserția socială a
persoanelor private de libertate și se realizează prin stimularea acelor deprinderi și atitudini care oferă
posibilitatea dezvoltării comportamentelor prosociale și dinamizarea relațiilor cu mediul de suport și
comunitatea.
În vederea atingerii scopurilor propuse specialiștii noștrii organizează cu persoanele private de libertate
urmatoarele activități:
 identificarea nevoilor privind adaptarea la condițiile privării de libertate
 dezvoltarea deprinderilor sociale
 dinamizarea relațiilor cu mediul de suport și comunitatea
 cunoașterea personalității
 asistarea psihologică
 asistarea moral – religioasă
 derularea unor programe generale și specifice adaptate nevoilor persoanelor private de libertate
Programele sunt desfășurate de către personalul angajat sau prin colaborarea cu
reprezentanții instituțiilor publice și voluntarii acreditați pentru activități de educație și asistență
psihosocială desfășurate în centru sau în comunitate și se adresează fără nici un fel de discriminare
tuturor persoanelor private de libertate.
3. Mediul organizatoric
Centrul de detenție este un mediu socio-educativ în care viața persoanelor private de libertate
poate fi influențată de diverse aspecte ce construiesc un stil de viață, atât în interiorul centrului, pe
timpul perioade de detenție, cât și în viața de zi cu zi, în momentul punerii sale în libertate.

9
  Instruirea școlară
În centru se organizează cursuri de școlarizare în vederea promovării ciclului primar și gimnazial
pentru toți deținuții care nu au absolvit aceaste niveluri de învățământ și au capacitatea intelectuală
necesară.
Cu deținuții neștiutori de carte se organizează cursuri de alfabetizare pentru învățarea cititului,
scrisului și efectuarea unor operații simple de aritmetică.
Dacă există un număr suficient de deținuți care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, în centru se
pot organiza cursuri școlare profesionale sau liceale pe baza solicitării scrise a deținuților.
 Formarea profesională
Formarea profesională are drept scop calificarea, recalificarea sau inițierea deținuților în diferite
meserii, avându-se în vedere opțiunile și aptitudinile deținutilor, oferta forței de muncă pe piața muncii
și repartizarea geografică a acesteia.
Cursurile pentru calificarea deținuților se organizează la întreprinderile speciale, atelierele de
producție care funcționează în/sau pe lângă centrele de deținere, instituții și organizații abilitate să
organizeze astfel de cursuri.
 Munca
Folosirea deținuților la muncă constituie o modalitate de ocupare a timpului ca terapie ocupațională
sau ca activitate productivă, care poate creea satisfacții și venituri materiale proprii. Deținuților care nu
sunt cuprinși la școlarizare sau la alte activități li se va da șansa să muncească și li se va aduce la
cunoștiință că atitudinea lor față de muncă și implicarea lor în activitățile productive constituie un
argument pozitiv la liberarea condiționată.
 Biblioteca
Biblioteca din centru funcționează dupa un regulament propriu.
Biblioteca va cuprinde un numar suficient de cărți ținând seama de diversitatea nivelului cultural și de
respectarea libertății de alegere.
Stimularea interesului deținuților pentru lectură se realizează prin acțiuni specifice cum sunt:
prezentarea unor cărți, recenzii, organizarea de seri literare, concursuri, cercuri de citit, standuri de
carte.
 Difuzarea programelor de televiziune și radio
Televizoarele și aparatele radio pot fi folosite conform programului stabilit, astfel încât să nu
stânjenească programul zilnic, pe alți deținuți și să nu contravină regulilor de disciplină din centru.

10
  Activități de fizică și sport
Administrația locului de deținere asigură practicarea individuală sau colectivă a unor jocuri și activități
sportive în raport de starea de sănătate, aptitudini, vârstă și preferințe, în locuri amenajate.
 Educația moral-religioasă
Deținuții au drept neîngrădit la asistență religioasă din partea cultelor de care aparțin, dacă acestea sunt
autorizate de stat. În cadrul unităților de detenție, acordarea asistenței religioase este coordonată de
catre preotul penitenciarului în spirit ecumenic.
4. Persoanele în organizație
Personalul angajat al serviciului de reintegrare socială are urmatoarele atribuții:
 Evaluează persoanele private de libertate din punct de vedere psihologic
 Recomandă strategiile psihopedagogice privind parcursul educațional
 Îndrumă și urmărește programul de adaptare a deținuților la viața din penitenciar
 Desfășoară activități terapeutice specifice cu deținuții
În cadrul evaluării psihologice pentru accesul în cadrul servicului de reintegrare socială
personalul angajat trebuie să îndeplinească anumite criterii:
 Potenţialul aptitudinal general – vizează eficienţa intelectuală generală, claritatea gândirii,
spiritul de observaţie, capacitatea de înțelegere, capacitatea de memorare, raţionamentul, atenţia
 Analiza structurii personalităţii – lipsa accentuărilor, echilibrul şi stabilitatea emoţională,
adaptabilitatea, toleranţa la frustrare, maturizarea psihosocială, motivaţia, cooperarea
Cerinţele psihologice generale pentru personalul angajat în cadrul serviciul de reintegrare socială:
 încredere în sine, siguranţă în relaţionare, fermitate, maturitate emoțională, autocontrol
 adaptabilitate la situații noi, flexibilitate, responsabilitate/capacitate de asumare a răspunderii
 stabilitate emoţională ,abilitatea de a-şi menţine echilibrul emoţional în situaţii de stres crescut
 eficiența intelectuală, atenția cel puțin de nivel mediu, capacitate de analiză şi sinteză
 asertivitate, abilităţi de comunicare și relaționare
 interiorizarea normelor şi regulilor impuse, acceptarea autorităţii
 integritate morală
5. Procese de construcție ale realității organizatorice
În cadrul serviciului de reintegrare socială, psihologii au un rol deosebit de important. Aceștia
trebuie pe de-o parte să evalueze situația deținuților, să îi sprijine în adaptarea la viața de penitenciar și
teoretic să pună o bază solidă la ceea ce presupune reabilitarea deținutului și pregătirea acestuia pentru

11
reintegrarea socială. Pe de altă parte, acești specialiști trebuie să sprijine și personalul angajat, trebuie
să faciliteze relațiile dintre deținuți și personalul din cadrul serviciului de reintegrare.
În situația descrisă psihologul are responsabilitatea, în primul rând să evalueaze potențialul de risc al
deținuților și să semnaleze necesitatea intervențiilor personalizate, să sprijine deținuții atunci când au
dificultăți și probleme si să faciliteze accesul acestora la programe și activități adecvate. Totodată
personalul serviciului de reintegrare socială trebuie să cunoască faptul că au un sprijin real, un psiholog,
că pot apela la acesta atunci când întâmpină dificultăți în relaționarea cu deținuții dar și în gestionarea
confictelor aparute în interiorul echipei de lucru.
Psihologul din cadrul serviciului de reintegrare are un rol activ și este implicat direct în gestionarea
problemelor, trebuie să sprijine implicarea deținuților în activități care să ajute la corectarea
comportamentelor, să identifice soluții de mediere a conflictelor dintre deținuți. Deasemenea,
psihologul trebuie sa medieze relațiile de lucru ale personalului din echipă, dar și a deținuților cu
ceilalți angajați ai serviciului de reintegrare.

Bibliografie
1. Suport de curs “Managementul serviciilor de sănătate mintală prin tehnici de grup”,
prof.univ.dr. Răzvan-Lucian Andronic
2. Suport de curs “Reintegrarea socială a foştilor deţinuţi”, prof.univ.dr. Palaghia Carmen

12
13