Psihodrama 

este astazi utilizata in terapia de grup, terapia de familie sau terapia

individuala.
Psihodrama este o metoda terapeutica si de consiliere de sine statatoare. Ea
abordeaza personalitatea din punctul de vedere al specificitatii individuale, cat si al
integrarii acesteia in structurile sociale. Bazele teoretice ale psihodramei servesc la
explicarea dezvoltarii indivizilor, a grupurilor si a sistemelor sociale, precum si a
tulburarilor acestora. Este instrumentul creator al unui climat in grup, care face
posibila explorarea propriilor conflicte interne, a propriei bucurii sau dureri, prin
activitati specifice avand scopul de a elibera spontaneitatea mijlocitoare actului
psihodramatic propriu-zis.
In special, aceasta permite celor care nu-si exprima emotiile verbal decat cu mare
dificultate sa faca acest lucru mult mai usor, datorita punerii in scena a situatiilor
prezentate, chiar daca emotiile sunt putin prezente in discurs.
Astfel, prin diverse tehnici, pacientul-participant este constient de rolul pe care il
are si de rolul pe care il atribuie altora in functie de trairile constiente si
inconstiente. Prin schimbarile de rol se realizeaza diferite scene, dar de asemenea
sunt utilizate si alte tehnici de psihodrama, astfel: dublarea protagonistului de catre
directorul de psihodrama care permite pacientului sa-si exprime propriile trairi.

Psihodrama pedagogica asigura aplicabilitatea conceptiei si metodelor

psihodramatice in domeniul educatiei (copii, adolescenti, adulti) si in domenii
specifice asistentei sociale. Prin activarea creativitatii si spontaneitatii procesul
educational castiga in eficienta si calitate.
Profesorii si alte persoane din domeniul educatiei utilizeaza psihodrama atat cu
adultii cat si cu copiii pentru a integra materialul predat.

Tehnica de baza este inversiunea de rol, ocazie de restructurare a relatiei cu altul si

de identificare si/sau diferentiere de altul (in relatia cu copilul din grupa).
Participarea activa si creativa a membrilor grupului consta in a gasi noi modalitati
de comportament si de relationare.
In cadrul sedintelor de psihoterapie copiii invata cum sa ia decizii, cum sa rezolve
probleme, cum sa gestioneze resurse limitate sau comune, isi dezvolta gandirea
critica si creativa, comunicarea verbala, cooperarea, munca in echipa. In acelasi
timp, copiii isi imbunatatesc capacitatea de concentrare, rabdarea, perseverenta,
autodisciplina si invata totodata sa se respecte intre ei.