Laborator 2 - formule şi funcţii

1. Formulele şi elementele lor

O formulă calculează date întorcând un rezultat. Ea poate conţine constante (valori
fixe, de exemplu numere), operatori (sau operații matematice), referinţe la celule şi
funcţii. În Excel, o formulă începe întotdeauna cu semnul "=".
Constanta este un număr sau un text care nu provine dintr-un calcul (ex: numărul
127,75, textul "NrReal" sau data 1/8/2016). Constantele îşi păstrează valoarea până le
modifică utilizatorul sau sistemul.
Operatorul specifică operaţia de calcul ("+" pentru adunare, "-" pentru scădere etc).
Referinţa de celulă reprezintă adresa celulei în care se află valoarea ce intră în calcule.
De exemplu A1 (coloana A, rândul 1) furnizează valoarea din celula A1.
Excel admite următoarele referinţe de celule:

Referinţa Semnificaţia
A1 Celula din coloana A, rândul 1
A1:A10 Domeniul format din celulele coloanei A, rândurile de la 1 la 10
A1:F10 Domeniul format din celulele rândurilor 1-10, coloanele de la A la F
1:1 Domeniul format din toate celulele rândului 1
1:5 Domeniul format din toate celulele rândurilor de la 1 la 5
A:A Domeniul format din toate celulele coloanei A
A:F Domeniul format din toate celulele coloanelor de la A la F
Dist!A1:A10 Domeniul A1:A10 din foaia de calcul numită Dist

Funcţia realizează calcule predefinite utilizând valori numite argumente. Exemplu,

funcţia SUM(B1:B10) returnează suma tuturor valorilor numerice ale celulelor din
domeniul B1:B10.
Un argument poate fi: un număr, un text, o valoare logică (TRUE, FALSE), un tablou
de valori, o eroare (#N/A), o referinţă la o celulă, constante, formule sau alte funcţii
(funcţii imbricate).
Formatarea oricărei funcţie urmează structura:
=nume_funcţie(argument1,argument2,...)
Exemplu:
=AVERAGE(A1:A10)
returnează media aritmetică (în engl. average) a valorilor din celulele de la A1 la A10.
În timpul introducerii funcţiei apare sugestia de ecran cu structura generală a funcţiei.
Orice modificare a elementelor implicate într-o funcţie, duce la recalcularea funcţiei.
În exemplul de mai sus, dacă una dintre valorile din domeniul A1:A10 va fi
modificată, media aritmetică se va recalcula automat.
Ordinea de efectuare a operaţiilor
Formulele se calculează de la stânga spre dreapta, în funcţie de prioritatea operatorilor.
La formulele care conţin mai mulţi operatori, operaţiile sunt efectuate în ordinea
aritmetică obișnuită: ridicarea la putere, înmulţirea şi împărţirea, adunarea şi scăderea.
De asemenea, au prioritate operaţiile cuprinse între paranteze.
Tipurile de operatori cu semnificaţii şi exemple:

Operator Semnificaţie Exemplu

Aritmetic
+ (semnul plus) Adunare 2+7
- (semnul minus) Scădere sau negativare 7-2 sau -2
* (asterisc) Înmulţire 2*7
/ (slash) Împărţire 7/2
% (procent) Procent 70%
^ (caret) Ridicare la putere 2^7
Comparaţie
= (semnul egal) Egal cu A2=B7
> (semnul mai mare
Mai mare decât A2>B7
decât)
< (semnul mai mic decât) Mai mic decât A2<B7
>= (mai mare sau egal cu) Mai mare sau egal cu A2>=B7
<= (mai mic sau egal cu) Mai mic sau egal cu A2<=B7
<> (diferit de) Diferit de A2<>B7
Concatenare text
& (ampersand) Concatenează două texte "Valoare"&"totala"
Referinţe
Referire la toate celulele
: (semnul două puncte) A1:A10
dintre cele două referinţe
Uneşte mai multe referinţe SUM(A1:A10,B1:B10)
; (punct și virgulă)
într-o singură referinţă SUM(A1;A2;A3)
Referinţă la celulele
(spaţiu) A1:B4 B1:B10
comune a două referinţe

2. Crearea unei formule simple

Pentru introducerea unei formule procedura de parcurs este următoarea:
 clic pe celula în care se dorește introducerea formulei;
 tastarea semnului = (egal);
 introducerea primului operand - un
număr sau o referinţă la o celulă;
referinţa A1 poate fi introdusă tastând
 A1 sau a1, sau prin clic stânga pe celula A1; referințele la un domeniu se pot
de asemenea tasta (“A1:A10” sau “a1:a10”) sau introduce interactiv
(tragere cu mouse-ul cu butonul click stânga apăsat).
 introducerea operatorului aritmetic dorit – de ex. semnul înmulţirii;
 introducerea următorului operand (număr sau referință la celulă);
 introducerea altor operatori şi operanzi,
atât cât este nevoie;
 clic pe butonul Enter de pe bara de
formule sau apăsarea tastei Enter
pentru calcularea funcției
De observat că în celulă este afişată valoarea
rezultată din calcul, iar în bara de formule apare însăşi formula care a calculat această
valoare.
Bara de formule poate fi mărită executând clic pe butonul din dreapta sa, iar
revenirea se face cu clic pe butonul .

În capturile de ecran de mai sus poate fi văzută aceeaşi foaie de calcul în două
ipostaze: normală - stânga-sus şi cu Show Formulas activat - dreapta-jos.
3. Crearea unei formule utilizând Formula AutoComplete

Facilitatea trebuie activată: Office Button, Excel Options, Formulas, caseta Formula
AutoComplete trebuie bifată (în caz că nu este deja bifată).
Procedura este următoarea:
 clic pe celula în care se introduce formula;
 tastarea semnului = (egal);
 tastarea primelor litere din numele
funcţiei; apare lista funcţiilor al căror
nume începe cu acele litere;
 dublu clic pe numele funcţiei dorite;
automat se completează cu o paranteză
deschisă şi cu sugestia de ecran care arată
sintaxa formulei respective;
 introducerea argumentelor - de exemplu, domeniul A1:A5 - încheiată cu
paranteză închisă; domeniul poate fi specificat prin tragere cu mouse-ul;
  clic pe butonul Enter de pe bara de formule sau apăsarea tastei Enter.
4. Editarea şi copierea unei formule
4.1. Procedura pentru editare este următoarea:
 clic pe celula care conţine formula de
editat;
 apăsarea tastei F2 pentru a trece în modul
edit;
 folosirea tastelor săgeată, Home sau End -
opţional;
 folosirea tastelor Backspace sau Delete pentru ştergere;
 modificarea caracterelor dorite;
 clic pe butonul Enter de pe bara de formule sau apăsarea tastei Enter.
4.2. Procedura pentru copiere cu AutoFill este următoarea:
 clic pe celula care conţine formula de copiat;
 obţinerea reperului de umplere - mouse-ul
pe colţul dreapta-jos;
 tragerea cu mouse-ul pe domeniul de
copiere a formulei;
 eliberarea mouse-ului.
4.3. Procedura pentru copiere folosind Clipboard este următoarea:
 clic pe celula care conţine formula de
copiat;
 clic pe fila Home şi clic pe butonul Copy
;
 selectarea domeniului în care se doreşte
copierea formulei;
 clic pe butonul Paste .
Procedura pentru introducerea unei formule într-un domeniu este următoarea:
 selectarea domeniului;
 Ctrl+clic pe prima celulă a domeniului;
 introducerea formulei;
 introducerea combinaţiei Ctrl+Enter.

5. Referinţe la celule

5.1. Referințe relative

În operaţiile de copiere sau mutare programul Excel folosește referinţe relative.
Ca exemplu, dacă în celula C1 este aplicată formula “=A1+B1”, la copierea
conținutului celulei C1 în celula C2, formula va deveni “=A2+B2”. Aceasta se
întâmplă deoarece referințele (sau trimiterile la celule) sunt relative la celula curentă.
 5.2. Referințe absolute

Atunci când dorim ca trimirea la o celulă să nu fie relativă (adică celula rămâne fixă
indiferent unde se mută sau copiază formula), referința trebuie să fie absolută. Notația
este următoarea:
- $D7 referinţă absolută pe coloană, relativă pe rând (coloana D rămâne fixă,
rândul se modifică în funcție de locația de calcul);
- D$7 referinţă relativă pe coloană, absolută pe rând (inversul situației de mai
sus);
- $D$7 referinţă absolută pe rând şi coloană (referința rămâne fixă indiferent de
locația de calcul).

Reluând exemplul de mai sus, dacă în celula C1 este aplicată formula

“=A1+$B$1”, la copierea conținutului celulei C1 în celula C2, formula va
deveni “=A2+B1”. A1 este referință relativă deci s-a modificat, $B$1 este
referință absolută deci a rămas neschimbată.

6. Mesaje de eroare referitoare la formule

Erorile care pot să apară la introducerea incorectă a formulelor şi semnificaţiile acestor
erori sunt următoarele:
#### rezultatul este calculat corect, dar lăţimea coloanei este prea mică
pentru a putea fi afișat (soluția este redimensionarea coloanei)
#VALUE! tip de argument / operand greşit,
#DIV/0! împărţire prin zero,
#NAME? nume incorect sau inexistent,
#N/A nici o valoare disponibilă,
#REF! referire la o celulă inexistentă (ştearsă),
#NUM! argument incorect (SQRT(-1)) sau rezultat prea mare ori prea mic
(>10308 sau < -10308),
Circular o formulă face referire la sine

EXERCIȚII

1. Introduceți în celula A1 valoarea 10. Introduceți în celula A2 valoarea 7.

Realizați suma celor două valori în celula A3. Apoi modificați celula A1, înlocuind
valoarea 10 cu valoarea 100. Observați ce s-a întâmplat cu suma din celula A3.
2. Folosind una dintre metodele cunoscute, creați o serie de valori consecutive
(din 1 în 1) în intervalul de celule B1:B6 (1,2,3,4....). Însumați valorile în celula B7:
=B1+B2+..... În celula B8, folosiți pentru însumarea acelorași valori funcția SUM :
=SUM(B1, B2, B3, B4, B5, B6) . În celula B9 realizați din nou însumarea valorilor cu
funcția SUM, dar de această dată faceți referire directă la domeniul B1-B6:
=SUM(B1:B6). Modificați valoarea celulei B2, din 2 în 10. Observați ce se întâmplă cu
cele trei sume.
3. Copiați conținutul celulei B9 în B10. Rămâne valoarea numerică aceeași?
Pentru a înțelege sursa modificării, verificați formula de calcul din celula B10 (click
stânga pe celulă, apăsare F2 pentru a intra în modul Editare). Citiți secțiunea 5.1. pentru
detalii.
4. Creați o serie începând din celula C1, cu pas (diferență între 2 valori
consecutive) de 7, valoare inițială 15 și valoare finală 148 (15, 22, 29....148). Ultima
valoare ar trebui să fie în celula C20. Apoi creați o serie de valori consecutive în
domeniul D1:D20, începând de la 1 (1,2,3....20).
5. În domeniul E1:E20 realizați produsul între valorile din coloana C și cele din
coloana D. Valoarea din E1 va fi egală cu produsul dintre C1 și D1, cea din E2 cu
produsul dintre C2 și D2 etc... Pentru aceasta, aplicați formula =C1*D1 în celula E1.
Apoi pornind de pe această celulă, umpleți seria (folosind reperul de umplere obișnuit)
până la celula E20. Analizați câteva dintre formulele celulelor din coloana E (click stânga
pe celulă, apăsare F2 pentru a intra în modul Editare) pentru a înțelege cum s-a realizat
calculul.
6. Seria de la exercițiul 4 poate fi recreată folosind funcții. Fiecare valoare din
serie este egală cu valoarea anterioară plus 7. Deci, introducem valoarea 15 în celula F1.
În celula F2 introducem formula de calcul: F1+7. Selectăm celula F2 și realizăm
umplerea seriei până la celula F20.
7. Un alt mod de a crea seria de la exercițiul 7 este cu ajutorul referințelor
absolute. Introduceți valoarea 15 în celula G1. Introduceți valoarea 7 în celula H1. Scriem
formula G1+H1 în celula G2. Dorim ca fiecare dintre celulele din intervalul G2:G20 să
fie egală cu celula anterioară plus H1 (H1 trebuie să rămână ca referință fixă – secțiunea
5.2.). După ce ați setat H1 ca referință fixă în formula din G2, realizați umplerea seriei
până la G20. Pentru verificare, asigurați-vă că valoarea celulei G20 este 148.