1.2.

Concepte de bază

Versiunile Microsoft Office Excel 5.0, 95, 97, 2003, 2007 şi 2010 reprezintă un
procesor de tabele pentru organizarea şi prelucrarea datelor într-un mediu Microsoft
Windows. Programul furnizează o interfaţă simplă, uşor de utilizat, incluzând icon-uri,
meniu pentru funcţii, meniuri pentru interogarea bazelor de date, pentru verificarea
corectitudinii statistice a unui text, instrumente de audit, macrocomenzi etc.
Toate programele de calcul tabelar operează cu o serie de concepte specifice, care se
raportează la conceptul fundamental de foaie de calcul.
Foaia de calcul tabelar, în imaginea utilizatorului, este o matrice cu ale cărei
elemente se pot face orice fel de calcule aritmetico-logice.
Componentele elementare ale unei foi de calcul se numesc CELULE si ele sunt
dispuse la intersecţia dintre linii şi coloane. De aceea este necesar, pentru a înţelege tehnica
de lucru cu un procesor de calcul tabelar, să se discute caracteristicile următoarelor
concepte de bază: registru de lucru, rând (ROW), coloană (COLUMN), celulă (CELL),
adresă (ADRESS), zonă (RANGE), etichetă (LABEL), formulă (FORMULA), funcţie
(FUNCTION).

Registru de lucru

Registru de lucru (fişier Excel) va avea un nume de registru urmat de caracterul

punct şi extensia din patru caractere (nume_fiş. xlsx), faţă de versiunile anterioare care
aveau extensia din trei caractere (nume_fiş.xls). Poate să conţină una sau mai multe foi de
calcul. În vederea realizării compatibilităţii cu versiunile anterioare poate citi şi edita foi de
lucru în acele versiuni. Foile de lucru Excel pot fi salvate şi în alte formate non-Excel, cum
ar fi formatul de tip text (nume_fiş.txt) sau al valorilor separate prin virgulă (.csv).
Iniţial, un registru de lucru conţine trei foi de calcul etichetate Sheet1, Sheet2, Sheet3.
Activarea uneia dintre cele trei foi se realizează executând un click de mouse pe etichetă.
Se pot însă insera şi alte foi de lucru într-un registru, dacă se acţionează butonul Insert
Worksheet care se găseşte pe aceeaşi bandă cu etichetele. Redenumirea foii de lucru se
realizează executând un click pe etichetă, iar din meniul rapid care se deschide, executând
un click dreapta de mouse, se selectează opţiunea Rename. Se scrie noua denumire şi se
apasă tasta Enter.

Rândul

Rândurile foii de calcul sunt numerotate în ordine crescătoare începând cu numărul

1 până la 8.192, reprezentând dimensiunea maximă a foii de calcul pentru LOTUS for
DOS, 65.536 pentru EXCEL 97 şi 1.048.576 pentru EXCEL 2010.
Numerele rândurilor, se afişează pe bordura stângă ce mărgineşte foaia de calcul.

Coloana

Coloanele foii de calcul sunt identificate printr-o literă sau o combinaţie de două sau
trei litere. O foaie de calcul în EXCEL 2010 are 16.384 coloane.
Prima coloană este denumită A, a doua coloană B, apoi după terminarea literelor
alfabetului englezesc se continuă cu combinaţii de două litere (AA, AB ... BA,
BB...ş.a.m.d. până la ZZ), apoi de trei litere (AAA, AAB, AAC, ... BBA ş.a.m.d. până la
XFD, care reprezintă ultima coloană a foii de calcul).

Celula

Celula reprezintă spaţiul situat la intersecţia unei coloane cu un rând care poate
înregistra, la un moment dat, un singur tip de date ce poate fi introdus de la tastatură sau
poate rezulta în urma unei anumite operaţii. Celula reprezintă unitatea elementară a
procesoarelor de calcul tabelar. Ea este folosită ca operând în formulele şi funcţiile de
calcul utilizate în foaie. Iniţial toate celulele au aceeaşi dimensiune, dar ulterior acestea pot
fi modificate prin comenzi de formatare a tabelului.
Celula curentă este celula activă pe care este poziţionat pointerul de adresare al
foii de calcul, un dreptunghi ce semnifică poziţia curentă a cursorului. Întotdeauna, datele
introduse de la tastatură vor fi plasate în celula curentă, numai după apăsarea tastei ENTER
sau a uneia din tastele de navigare.

Adresa

Adresa unei celule conţine informaţii pentru identificarea celulei şi este compusă
din:
• litera sau combinaţia de litere ce desemnează coloana;
 • numărul ce identifică rândul în care figurează celula.
Într-o celulă din foaia de calcul se pot introduce de la tastatură, următoarele
categorii distincte de informaţii:
• cifre;
• text, compus din caractere alfanumerice şi speciale, spaţii;
• adresele altor celule;
• secvenţe de comenzi pentru crearea de macroinstrucţiuni;
• formule de calcul;
• funcţii.
Procesorul de calcul tabelar va asocia celulei, imediat ce s-a tastat primul caracter, o
caracteristică ce va desemna în continuare tipul celulei care va fi: numeric, şir de caractere,
formulă sau funcţie.

Zona sau domeniul

Zona este formată din celule adiacente. O zonă poate fi, de exemplu, un şir vertical
de celule, o coloană, sau un şir orizontal de celule, un rând. Ea poate fi alcătuită şi din mai
multe coloane alăturate, sau rânduri alăturate. Aceasta nu poate avea decât o formă
dreptunghiulară sau pătrată. Celulele situate într-o zonă se prelucrează simultan, în acelaşi
mod. Ele se pot însuma, se pot afişa, se pot sorta, copia sau muta în bloc.
O zonă este adresată prin intermediul coordonatelor sale, coordonate numite în
termenii limbajelor spreadsheet range. Coordonatele unei zone se dau, precizând adresa
celulei din colţul din stânga sus şi a celulei din colţul din dreapta jos, separate prin două
puncte.

Figura nr.1.1. Zone (Domenii) de lucru

 De exemplu, Zona 1 are coordonatele B5:D8, Zona 2 are coordonatele A11:C11, iar
Zona 3 are coordonatele F6:F10. Zonele astfel definite pot fi asociate cu un nume – range
name, pentru a face operarea mai uşoară.

Formule

Formulele sunt expresii aritmetice, prin intermediul cărora se realizează calcule cu

datele din celulele foii de calcul. Formula se introduce în celula respectivă şi este evaluată
pe loc, iar pe ecran, în celulă, se afişează direct rezultatul.
O formulă se compune din operanzi şi operatori. Operatorii sunt cei aritmetici: ”+”
pentru adunare, “-” pentru scădere, “*” pentru înmulţire, iar “/” pentru împărţire. Operanzii
pot fi constante sau variabile. Pe post de variabile sunt folosite adresele celulelor luate în
calcul sau funcţii din biblioteca proprie. În orice formulă se pot folosi parantezele rotunde.
Pentru a scrie o formulă, aceasta trebuie să înceapă cu semnul egal. Regulile privind
prioritatea operaţiilor sunt aceleaşi, ca pentru orice expresie matematică.

Scrirea
formulei

Rezultatul
calculului

Figura nr.1.2. Utilizarea formulelor

În exemplul anterior s-a folosit formula de calcul a valorii unui produs:

Valoare = cantitate*preţ unitar
Deci, celula E2 se va completa cu formula:
= C2*D2
În celulă va apărea direct rezultatul calculelor (de exemplu: 92000). Orice
modificare operată anterior în celulele C2 sau D2, va corecta instantaneu şi valoarea din
celula E2.
Funcţii

Pentru o serie de calcule mai complexe, procesoarele de calcul tabelar dispun de un

număr apreciabil de funcţii, numite şi funcţii intrinseci. Aceste funcţii realizează calcule
standard cu datele unei celule sau a unei zone de celule.

= nume_funcţie (arg1, arg2, …)

O funcţie începe cu semnul egal (=), are un nume unic şi o listă de argumente.
Numele se compune din trei sau mai multe caractere. Argumentele funcţiei sunt construcţii
sintactice elementare care nu îşi modifică valoarea pe parcursul prelucrării. Se întâlnesc
următoarele tipuri de constante:
• constante numerice;
• constante alfanumerice sau şiruri de caractere;
• constante logice.
Constantele numerice sunt fie numere întregi cu sau fără semn, fie numere reale. Un
număr poate avea până la maxim 15 cifre.
Constantele alfanumerice reprezintă un text alcătuit din litere, cifre sau caractere
speciale, încadrat la dreapta şi la stânga între ghilimele. Numărul maxim de caractere admis
este 256.
Constantele logice numite TRUE pentru valoarea adevărat şi FALSE pentru valoare
fals, se scriu ca atare sau pot rezulta din evaluarea unei expresii logice.
Tabelele de adevăr pentru operatorii logici NOT – negaţia, AND – conjuncţia şi OR
– disjuncţia sunt următoarele:

A NOT A A OR B A AND B
T F
F T

Fig nr. 1.3. Operatorii logici

Argumentele trebuie separate prin virgulă sau punct şi virgulă, în funcţie de setările
implicite. Dacă într-o funcţie un argument este omis intenţionat, atunci în locul lui trebuie
pusă o virgulă.
Rezultatul evaluării unei formule de calcul este afişat, în celula în care s-a introdus
textul formulei sau cea care a fost selectată în prealabil, dacă formula s-a introdus în bara
de formule.
De exemplu funcţia: = SUM (E2:E4) (Figura nr. 1.4. Utilizarea funcţiilor).
 Scrierea
funcţiei

Figura nr. 1.4. Utilizarea funcţiilor Valoarea

funcţiei

Exemplul anterior are ca rezultat însumarea conţinutului celulelor începând cu E2 şi

până la E4 inclusiv, presupunând că celulele conţin numere, altfel se semnalează o eroare
de calcul. Rezultatul se depune în E5 (în funcţie de ordinea de selectare a domeniului).
Există o gamă bogată de funcţii ce pot fi grupate pe categorii, de la funcţii
matematice, financiare, statistice până la cele mai diverse funcţii de manipulare a
conţinutului celulelor foii de calcul.

Tabelul nr.1.1. Tipul funcţiilor intrinseci

Tipul funcţiei Acţiunea Exemple
Matematice Calcule aritmetice şi ABS, COS, SIN, TAN,
funcţii LOG, LN, SQRT, PI,
trigonometrice ROUND, EXP, MOD
Statistice Calculul unor AVG, COUNT, MAX,
indicatori statistici MIN, STD, SUM, VAR
pe serii de date
Financiare Calcule de dobânzi, DDB, RATE, TERM, FV,
rate, împrumuturi IRR, PMT
Logice Evaluarea unor IF, FALSE, TRUE,
expresii logice ISNUMBER, ISERR
Data şi ora Calculează şi DATE, DAY, HOUR,
afişează data MONTH, SECODN,
calendaristică şi ora YEAR, TIME
Calcule în baze Calculul unor DAVG, DCOUNT, DMAX,
de date indicatori într-o bază DMIN, DSTD, DSUM,
de date DVAR
 Pentru şiruri de Prelucrarea unor CLEAR, CHRR, FIND,
caractere şiruri de caractere VALUE, REPEAT, UPPER
Speciale Diverse prelucrări COLS, ROWS, ERR,
ale datelor din CELL, CELL POINTER
celulele foii de
calcul

Notă:
• Un program de calcul tabelar reface în mod automat, toate celulele necesare în
momentul în care s-a modificat o valoare;
• Aranjează valorile în funcţie de rezultatul urmărit;
• Formulele se scriu o singură dată;
• Există posibilitatea folosirii unor şabloane (templates), foi de calcul tabelar gata
completate, pregătite pentru a fi folosite;
• Foile de calcul Excel sau filele de calcul (worksheets) sunt asemănătoare unor tabele
pentru calcule în format A0.