Informatică Economică Curs 6-7

FORMULE ŞI FUNCŢII ÎN EXCEL

Una dintre cele mai mari avantaje ale unei foi de calcul este
automatizarea calculelor.
Ca o sinteză, puterea Excel provine
din capacitatea sa de a efectua calcule cu
date introduse în celule, prelucrate prin
utilizarea de formule şi reprezentate prin
grafice..
 Formulele pot fi simple ecuaţii care
adună împreună două sau mai multe
valori.
 Prin introducerea unei formule într-o
celulă este mai uşor prin a schimba
valorile argumentelor funcţiei pentru a
obţine rezultate mai rapide.
 Formulele utilizate ori de câte ori este necesar vă oferă posibilitatea să
analizaţi şi să interpretaţi rezultate.

Definiţia 1:
O bară de formule este o zonă din interfaţa (fereastra) Microsoft
Excel pe care o utilizaţi pentru introducerea sau editarea de text, valori,
formule în celule. Aici este afişată valoarea constantă sau formula
memorată în celula activă. Orice formulă Excel începe cu semnul egal ( =),
iar utilizatorul indică aplicaţiei Excel că trebuie să urmeze o operaţie
matematică.

Pentru a afişa sau ascunde bara de formule faceţi clic pe caseta

de validare Formula Bar din ribbon-ul View.
De exemplu, dacă se introduce formula =8*3+2 în orice celulă
liberă din foaia de calcul, Excel afişează rezultatul 26.

Ce conţine o formulă?

1|Page
Informatică Economică Curs 6-7

2|Page
 Informatică Economică Curs 6-7

Definiţia 2:
O formulă este o secvenţă de
valori, celule, nume, funcţii sau
operatori dintr-o celulă care produc
împreună o valoare nouă.
Începe întotdeauna cu un semn
de egalitate (=)

I. Cum introduceţi o formulă?

Paşi pentru introducerea Tips

Puteţi introduce aceeaşi formulă
unei formule într-o celulă:
într-o zonă de celule selectând mai
1. Faceţi clic pe celula în care întâi zona, tastând formula şi apoi
doriţi să introduceţi formula. apăsând CTRL+ENTER.
2. Tastaţi =. Puteţi, de asemenea, introduce o
3. Introduceţi formula. formulă într-o zonă de celule copiind o
4. Apăsaţi ENTER. formulă din altă celulă.

Definiţia 3:
O formulă este o ecuaţie care efectuează operaţii cu datele dintr-o
foaie de lucru. Formulele pot efectua operaţii matematice (adunare,
înmulţire), pot compara valori din foaia de lucru sau reuni texte.
Formulele pot face referire la alte celule din aceeaşi foaie de lucru,
la celule din alte foi ale aceluiaşi registru de lucru sau la celule aprţinând
unor foi din alte registre de lucru.
Exemplul următor adună 25 la valoarea din celula B4 şi apoi
împarte rezultatul cu suma valorilor din celulele D5, E5 şi F5 (sau din
intervalul D5 :F5)

Observaţie:
În celulă se afişează data produsă de formulă, nu formula.
Dacă se doreşte afişarea formulelor în locul valorilor se afisează
interfața Excel Options/Advanced se bifează caseta de validare
.
3|Page
 Informatică Economică Curs 6-7

Când editaţi o formulă o vedeţi atât în bara de formule cât şi în

celula în care aţi introdus-o. O puteţi modifica în oricare din aceste două
locaţii.
Concluzie:
Formulele sunt expresii formate din operanzi (constante şi/sau referiri
de celule), operatori matematici (aritmetici, de text, relaţionali, pentru
referire la celule şi domenii) şi funcţii;
Formula este precedată de semnul =; Funcţia este o formulă complexă
predefinită identificată printr-un nume şi conţine între paranteze o listă de
argumente ce reprezintă o expresie.

Cea mai simplă formulă este cea care conţine o valoare (constantă
numerică sau text), iar cele mai complexe sunt construite cu ajutorul
expresiilor matematice, dar care sunt precedate de semnul =.
Observaţie: Dacă formula nu este precedată de semnul =, expresia
matematică este interpretată ca o dată (numerică sau de tip text)
În practică, există două moduri diferite de a crea (scrie) o formulă:
 tehnica traditională  se selectează celula în care trebuie să fie
creată formula şi se introduce formula scriind adresele de celulă ale
tuturor celulelor care urmează a fi introduse în formulă;
Nu se recomandă pentru formulele complexe, pentru că pot
apărea erori prin tastare;

 tehnica d tip indicare  se selectează celula unde trebuie să apară

rezultatul, se tastează semnul =;

4|Page
 Informatică Economică Curs 6-7
În cazul tehnicii de tip indicare, dacă este necesară referirea unor
celule la mare distanţă unele de altele, se recomandă atribuirea de nume
pentru aceste celule şi apoi referirea numelor atribuite.

Denumirea domeniilor de celule

Este o facilitate prin care utilizatorul poate aplica un nume pentru a

desemna o celulă sau un grup de celule (rolul variabilelor într-un limbaj de
programare), în loc de a folosi adresele de celule ca referinţe.
Numele pot avea maximum 255 de caractere şi pot include litere, cifre,
liniuţe de subliniere şi puncte, primul caracter trebuie să fie o literă sau un
caracter de subliniere, deci diferit de cifre şi punct . Un nume definit nu poate
folosi adrese valide de celule.

Numele definite prezintă multiple avantaje :

 numele sunt mai descriptive şi mai uşor de memorat decât adresele
de celule;
 când o celulă este deplasată, numele este deplasat o dată cu celula;
 se poate folosi un nume în locul unei celule sau al unui domeniu de
celule într-o formulă sau în argumentul unei funcţii, similar utilizării
unei etichete de rând sau de coloană;
 la copierea unei formule care foloseşte un nume, efectul este acelaşi
ca
 şi cum s-ar folosi o referinţă absolută de celulă.

UN DOMENIU DE CELULE POATE FI DENUMIT ÎN

TREI MODURI:

FOLOSIND CASETA
NAME BOX

FOLOSIND CASETA DE DIALOG

DEFINE NAME

FOLOSIND OPȚIUNEA
NAME MANAGER

1. Folosind caseta de nume Name Box.

5|Page
 Informatică Economică Curs 6-7
 Se selectează domeniul de celule ce trebuie denumit.
 Click în caseta Name Box din stânga barei de formule;
 Introduceţi un nume valabil şi se apasă <ENTER.

2. Folosind opțiunea Define Name :

 Selectaţi domeniul de celule ce trebuie denumit;
 Alegeţi opţiunea Formulas  Define Name care deschide caseta de
dialog New Name. Această listă de nume conţine nume deja folosite în
toate foile de calcul ale registrului de lucru; În casta de text Name in
workbook introduceţi un nume de domeniu (ex Rețineri);
 Clik pe butonul Ok;
 Puteţi realiza şi ştergerea (delete) unui nume deja introdus folosind
butonul Delete;
 La încheierea operaţiunii apăsaţi click pe butonul OK;

6|Page
Informatică Economică Curs 6-7

3 . Folosind opțiunea Name Manager :

7|Page
 Informatică Economică Curs 6-7
Observaţie:

 Numele de domeniu se poate folosi ca argument pentru o funcţie

oferită de programul Excel.
 Numele are rol de navigare, în registrele de lucru şi foile de calcul de
mari dimensiuni.
 Pentru a comuta la sau pentru a selecta un domeniu cu nume,
oriunde în interiorul registrului de lucru, apăsaţi click pe săgeata
orientată în jos din caseta Name şi selectaţi numele din listă.

Cum se realizează completarea unei formule? Este o operaţie de

copiere?

 Selectaţi celula care conţine formula ce trebuie copiată.

 Poziţionaţi cursorul în colţul dreapta-jos al celulei ;
 Deplasaţi mouse-ul în colţul din dreapta jos al celulei până când
indicatorul capătă forma cursorului de umplere (cruce mică neagră).
 Apăsaţi butonul mouse-ului şi trageţi de pointerul de completare pentru a
selecta celulele unde se doreşte copierea formulei. Se eliberează butonul
mouse-ului şi astfel formula va fi copiată şi în celulele selectate.
Ordinea în care Excel efectuează operaţiile matematice
Programul Excel foloseşte regulile matematice standard în privinţa
ordinii de efectuare a operaţiilor:

1. Paranteze. Toate operaţiile din paranteze sunt efectuate primele. Dacă

mai multe operaţii sunt închise în mai multe seturi de paranteze, ele vor
fi efectuate din interior spre exterior, apoi respectând ordinea operaţiilor
şi apoi de la stânga la dreapta. Nu uitaţi că în orice formulă trebuie să
aveţi parantezele în pereche.
2. Valori negative. Obţinerea unui număr negativ (de exemplu -2) precede
orice alte operaţii astfel încât în restul calculelor să se utilizeze valoarea
negativă.
3. Procent. Procentajele (de exemplu 12%) vor fi calculate imediat după
numerele negative, astfel încât valoarea reală (în acest caz 0,12) să fie
utilizată în restul calculelor.
4. Ridicarea la putere (de exemplu 10^4) va fi calculată imediat după
procentaje, astfel încât valoarea reală (10000) va fi utilizată în restul
calculelor.
5. Înmulţirea. Este efectuată după operaţiile din paranteze şi înaintea
tuturor celorlalte calcule.
6. Împărţirea. Urmează înmulţirii şi se găseşte pe acelaşi nivel de
precedenta cu aceasta.
7. Adunarea. Este efectuată după executarea tuturor împărţirilor.
8. Scăderea. Urmează adunărilor şi se găseşte pe acelaşi nivel de
precedenţi cu operaţia de adunare.

8|Page
 Informatică Economică Curs 6-7
Introduceţi o formulă care conţine o funcţie
Introducerea manuală a formulelor se face prin selectarea unei
celule, tastarea operanzilor, a operatorilor şi validarea cu tasta Enter.
Observaţie:
1. De exemplu „=A1+A2” este formula care va aduna două celule
adiacente. Dacă această formulă a fost introdusă în celula A3, suma
dintre A1 şi A2 va fi afişată în celula A3. Excel generează în celulă
un mesaj de eroare dacă formula nu respectă regulile
matematice pentru formule.
2. În lipsa unei recomandări explicite, Excel efectuează înmulţirea şi
împărţirea înaintea adunării şi scăderii. Dacă doriţi ca unele părţi
ale formulei să fie calculate în altă ordine, folosiţi parantezele
pentru a modifica ordinea de calcul implicit.
3. Dacă doriți să introduceți o funcție, apăsaţi clic pe săgeata în jos de
lângă caseta cu nume funcţii de lângă bara de formule şi selectaţi
funcţia.

4. Introduceţi argumentele
 Argumentele sunt valorile pe care le utilizează o funcţie
pentru a executa operaţii şi calcule .
 Tipul de argument utilizat este specific fiecărei funcţii şi include
valori numerice, valori text, referinţe de celulă, zone de celule,
etichete, nume şi funcţii imbricate 1 .

1
Funcţie încapsulată în argumentele unei alte funcţii
9|Page
Informatică Economică Curs 6-7

Când finalizaţi formula, apăsaţi tasta ENTER pentru validarea ei.

10 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7

Fiecare formulă începe cu semnul +, - sau =.

O funcţie în Excel începe întotdeauna începe cu =.
Spre exemplu dacă vreţi să afişaţi în celula A3:

 suma celulelor A1 şi A2 veţi scrie în bara de formule relaţia

=A1+A2,
 suma celulelor din domeniul A1:Z20 veţi scrie în bara de formule
relaţia =Sum(A1:Z20) ,
 media aritmetică a celulelor din domeniul A1:Z20 veţi scrie în
bara de formule relaţia =Average(A1:Z20);

O greşeală adesea comisă de începători în folosirea funcţiilor Excel

este de a plasa un spaţiu între numele funcţiei şi parantezele care includ
argumentele funcţiei.
Exemplu: = SUM () în loc de = SUM().

Este posibil să construieşti o formulă într-o celulă pe care să o

utilizezi într-o altă foaie de lucru sau chiar într-un fişier diferit!
Pentru a face acest lucru, trebuie să specificaţi numele foii de lucru cu
adresa celulei.
Semnul exclamării (!) este folosit pentru a separa numele foii de lucru
de adresa celulei.
Exemplu:
 Dacă în celula A2 din foaia1(sheet1) adunăm conţinutul celulei A1
din foaia1(sheet1) cu celula A1 din foaia2( sheet2) formula va fi
=A1+sheet2!A1;
 Pentru a aduna celula A1 din foaia1( sheet1) cu celula A1 din
sheet2, în celula A1 din sheet3, vom folosi funcţia SUM, astfel:
=SUM(sheet1!A1;sheet2!A1)

11 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7

Un
exemplu de
altă funcţie VLOOKUP (A1, B1:C20, 2) are mai multe argumente separate
prin virgulă.
De asemenea, unele funcţii au nevoie de mai mult de un parametru
pentru a funcţiona corect, cum ar fi funcţia VLOOKUP, care are nevoie de
virgulă (,) pentru a separa aceşti parametri.
Pentru a afişa lista cu toate funcţiile Excel:
 Apăsaţi săgeata jos de lângă butonul AutoSum din ribbon-ul Formulas
 Selectaţi opţiunea More Functions.. pentru a afişa mai multe funcţii.

12 | P a g e
Informatică Economică Curs 6-7

 Din meniul ribbon-ul Formulas/Insert Functions

13 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7

FUNCŢII ÎN EXCEL
Funcţiile sunt formule predefinite. Dacă se apelează o singură funcţie,
aceasta trebuie să fie precedată de semnul =. După semnul egal urmează
numele funcţiei , urmat de unul sau mai multe argumente separate prin
virgule sau ; incluse între paranteze.
Sintaxa unei funcţii oarecare va fi:
=Nume_funcţie (<lista-argumente>)
Înainte de a apela o funcţie, utilizatorul trebuie să cunoască:
 Rezultatul returnat (întors) de funcţie,
 Argumentele funcţiei (tipul şi semnificaţia lor) şi
 Modul de apelare al funcţiei.
Prin regimul de asistenţă (Help) programul Excel oferă toate
detaliile pentru fiecare funcţie, utilizatorul urmănd să folosească
oportun funcţia în cadrul aplicaţiei la care lucrează.

I.Funcţia Sum
Funcţia = SUM este foarte probabil cea mai folosită
funcţie în Excel. Acesta vă oferă două modalităţi de a
folosi această funcţie: prin scrierea formulei sau folosind
butonul AutoSum .
Puteţi scrie pur şi simplu,
formula = SUM (ori de câte ori doriţi.
Caracterul ":" trebuie să fie plasat între
celula de începere şi celula care încheie
domeniul de celule .
Pentru a afla suma cuprinsa intre celulele
B1 şi B3, formula va fi = SUM (B1:B3).
În celula B1 introduceti valoarea 100, in B2
200, in B3 300, iar in B5, introduceţi următoarea formulă: = SUM (B1: B3).
Rezultatul ar trebui să fie 600.
Dacă schimbaţi numerele din B1 şi B3, noua sumă va fi afişată în
celula B5.
Întrebare:
Ce returneză funcţia SUM(Sheet1!A1:Sheet1B2;A1:B2;C5:D8;G5)

II.FUNCŢIA AVERAGE
Întoarce media aritmetică a argumentelor şi are următoarea Sintaxă:
AVERAGE(number1;number2; ...)

14 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7
Number1, number2, ... sunt de la 1 până la 30 de argumente
numerice pentru care calculaţi media aritmetică.

Observaţie: Argumentele trebuie să fie numere sau nume, matrice sau

referinţe care conţin numere.
Dacă un argument matrice sau referinţă conţine text, valori logice sau
celule goale, acele valori sunt ignorate; oricum, celulele cu valoarea zero sunt
incluse în calcule.

Sfat . Când calculaţi media aritmetică a celulelor, ţineţi cont de

diferenţa dintre celulele goale şi cele care conţin valoarea zero, în special
dacă, în meniul Instrumente, comanda Opţiuni, aţi golit caseta de selectare
Valori zero din fila Vizualizare. Celulele goale nu contează, dar valorile
zero, da 2 .
Exemple
Dacă zona A1:A5 este numită Scoruri (Denumiţi şi domeniul de
celule cu acest nume) şi conţine numerele 10, 7, 9, 27 şi 2, atunci:
AVERAGE(A1:A5) egal 11
AVERAGE(Scoruri) egal 11
AVERAGE(A1:A5; 5) egal 10
AVERAGE(A1:A5) egal SUM(A1:A5)/COUNT(A1:A5) egal 11
Dacă zona C1:C3 este numită AlteScoruri şi conţine numerele 4, 18 şi
7, atunci:
AVERAGE(Scoruri; AlteScoruri) returnează valoarea 10,5

II. FUNCŢIA IF

Definiţie: Întoarce o valoare dacă condiţia specificată de dvs. este

evaluată la TRUE şi o altă valoare dacă este evaluată la FALSE. Aşadar
funcţia If are ca argumente: o condiţie şi 2 valori.
Prima valoare este atribuită funcţiei dacă acea condiţie este îndeplinită
(este adevarată sau are valoare de adevăr True), iar cea de-a doua valoare
este atribuită funcţiei dacă argumentul condiţie are valoarea de adevăr False
sau condiţia nu este îndeplinită. Puteţi utilize IF pentru a supraveghea
testele condiţionale pe valori şi formule.
Sintaxă
IF(logical_test;value_if_true;value_if_false)
Logical_test este orice valoare sau expresie care se poate evalua cu
TRUE sau FALSE.

2
www.socio.uvt.ro/CLMIS/.../Capitolul%20IV.pdf
15 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7
De exemplu, A10=100 este o expresie logică; dacă valoarea din celula
A10 este egală cu 100, expresia se evaluează la TRUE, altfel, expresia se
evaluează la FALSE.
Acest argument poate utiliza orice operator de
comparare.
Operator de
Semnificaţie Exemplu
comparare
=(semn egal) Egal cu A1=B1
>(semn mai mare) Mai mare decât A1>B1
<(semn mai mic) Mai mic decât A1<B1
>= (semn mai mare sau Mai mare sau
A1>=B1
egal) egal cu
<= (semn mai mic sau Mai mic sau egal
A1<=B1
egal) cu
<> (semn diferit de) Diferit de A1<>B1
Value_if_true este valoarea întoarsă de functie dacă
logical_test este TRUE

Observaţie:
1. De exemplu, dacă acest argument este un şir de caractere "", iar
argumentul logical_test se evaluează la TRUE, atunci funcţia IF afişează
textul " ".
2. Dacă logical_test este TRUE şi value_if_true este necompletată, acest
argument întoarce valoarea 0 (zero). Pentru a afişa cuvântul TRUE, se
utilizează valoarea logică TRUE pentru acest argument.
3. Value_if_true poate fi o valoare, o formulă sau o expresie.

Value_if_false este valoarea întoarsă de functie dacă

logical_test este FALSE.

Observaţie:
1. De exemplu, dacă acest argument este un şir de text "" iar argumentul
logical_test se evaluează la FALSE, atunci funcţia IF afişează textul "".
2. Dacă logical_test este FALSE şi value_if_false este omisă, (după
value_if_true, nu există după virgulă), atunci este întoarsă valoarea logică
FALSE.
3. Dacă logical_test este FALSE şi value_if_false este necompletată (după
value_if_true există după o virgulă urmată de paranteză de închidere),
atunci este întoarsă valoarea 0 (zero).
4. Value_if_false poate fi o valoare, o formulă sau o expresie.

16 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7

Observaţie:
Pot fi imbricate până la 7 funcţii IF ca argumente value_if_true şi
value_if_false pentru a construi funcţii mai elaborate.
Vezi exemplele următoare, când sunt evaluate argumentele
value_if_true şi value_if_false, IF întoarce valoarea returnată de acele
instrucţiuni.
Microsoft Excel furnizează funcţii adiţionale care pot fi utilizate
pentru a analiza datele pe baza unei condiţii .

De exemplu, pentru a contoriza numărul de apariţii pentru un

şir de text sau pentru un număr dintr-o zonă de celule, se
utilizează funcţia foii de lucru COUNTIF. Pentru a calcula o
sumă pe baza unui şir de text sau a unui număr dintr-o zonă,
se utilizează funcţia foii de lucru SUMIF.

D espre calculul unei valori pe baza unei condiţii .

Exemple
1. Într-o foaie de buget, celula A10 conţine o formulă pentru a calcula
bugetul curent. Dacă rezultatul formulei din A10 este mai mic sau egal
cu 100, atunci următoarea funcţie afişează "În buget". Altfel,
funcţia afişează "Peste buget".

IF(A10<=100;"În buget";"Peste buget")

2. În exemplul următor, dacă valoarea din celula A10 este 100, atunci
logical_test este TRUE şi este calculată valoarea totală pentru zona de
celule B5:B15. Altfel, logical_test este FALSE şi este returnat un text
gol ("") care goleşte celula care conţine funcţia IF.
IF(A10=100;SUM(B5:B15);"")
Exerciţiu: Să presupunem o foaie de cheltuieli care conţine
în zona B2:B4 următoarele date pentru "Cheltuieli curente" în lunile
Ianuarie, Februarie, şi Martie: 1500, 500, 500. C2:C4 conţine
următoarele date pentru "Cheltuieli estimate" în aceleaşi perioade:
900, 900, 925.
Scrieţi o formulă pentru a vedea dacă depăşiţi bugetul pentru o
anumită lună, generând text pentru un mesaj cu următoarele formule:
IF(B2>C2;"Buget depăşit";"În limita bugetului")
Funcţia va returna valoarea "Buget depăşit"
IF(B3>C3;"Buget depăşit";" În limita bugetului ")
Funcţia va returna valoarea " În limita bugetului "

17 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7
Situaţia va arăta astfel:

Să presupunem că vreţi să atribuiţi celulei valorile A, B, C, D, E, F dacă

NotăMedie îndeplineşte condiţiile din tabelul următor.
Dacă NotăMedie este Atunci întoarce

Mai mare ca 89 A

De la 80 la 89 B

De la 70 la 79 C

De la 60 la 69 D

Mai mic decât 60 F

Puteţi utiliza următoarea funcţie IF imbricată:
IF(NotăMedie>89;"A";IF(NotăMedie>79;"B";
IF(NotăMedie>69;"C";IF(NotăMedie>59;"D";"F"))))
În exemplul anterior, a doua instrucţiune IF reprezintă argumentul
value_if_false pentru prima instrucţiune IF. Similar, a treia instrucţiune IF
este argument value_if_false pentru a doua instrucţiune IF. De exemplu,
dacă primul logical_test (NotăMedie>89) este TRUE, este returnat "A".
Dacă primul logical_test este FALSE, este evaluată a doua instrucţiune
IF şi aşa mai departe.
Observaţie: Orice modificare a valorii câmpului Notă medie implică şi
actualizarea valorii câmpului Rezultat.
De exemplu: Dacă Ionescu întruneşte 89 de puncte, funcţia If
returnează în celula C2 valoarea B ( argumentul al doilea al celei de-a doua
funcţie If imbricată).
Dar dacă Ionescu întruneşte un punctaj de 65 de puncte ce valoare
returnează If in celula C2?
D, bineînţeles. Explicaţi dacă aţi înţeles mecanismul!
Există şi funcţii care nu au nevoie de precizarea
argumentului, de exemplu:
 =NOW(),
 =TRUE(),

18 | P a g e
Informatică Economică Curs 6-7
 =TODAY(), etc.

19 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7

Func ț ia ROUND 3
Func ț ia ROUND rotunje ș te un număr la un număr specificat de cifre. De
exemplu, dacă celula A1 con ț ine 23,7825 ș i dori ț i să rotunji ț i acea valoare
la două zecimale, ave ț i posibilitatea să utiliza ț i următoarea formulă:
=ROUND(A1; 2). Rezultatul func ț iei este 23,78.
Sintaxă: ROUND (număr, cifre_număr)
Sintaxa func ț iei ROUND are următoarele argumente:
1. număr(Obligatoriu) este numărul care trebuie rotunjit.
2. cifre_număr(Obligatoriu)-reprezintă numărul de cifre până la
care vre ț i să rotunji ț i argumentul de număr.
Observa ț ii
1. Dacă cifre_număr este mai mare decât 0 (zero), numărul se rotunje ș te la
numărul specificat de zecimale.
2. Dacă cifre_număr este 0, atunci numărul se rotunje ș te la cel mai apropiat
întreg.
3. Dacă cifre_număr este mai mic decât 0, atunci numărul se rotunje ș te la
stânga virgulei de zecimale

3
http://office.microsoft.com/ro-ro/excel/HP100624551048.aspx
20 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7
 Pentru a rotunji întotdeauna prin adăugare (în sus), utiliza ț i
func ț ia ROUNDUP.
 Pentru a rotunji întotdeauna prin lipsă (în jos), utiliza ț i func ț ia
ROUNDDOWN.
 Pentru a rotunji un număr la un anumit multiplu (de exemplu,
pentru a rotunji la cel mai apropiat 0,5) utiliza ț i func ț ia
MROUND.

Exemplu

A B C
1
Formulă Descriere Rezultat
=ROUND(2,15; 1) Rotunje ș te 2,15 la 2,2
2
un număr cu o
zecimală
3 =ROUND(2,149; 1) Rotunje ș te 2,149 la 2,1
un număr cu o
zecimală
4
=ROUND(-1,475; 2) Rotunje ș te numărul -1,48
-1,475 la un număr
5 cu două zecimale
=ROUND(21,5; -1) Rotunje ș te numărul 20
21,5 la un număr
cu o zecimală la
stânga
separatorului
zecimal

Func ț ia NETWORKDAYS 4
Returnează numărul zilelor lucrătoare cuprinse între start_date ș i
end_date. Zilele lucrătoare exclud weekend-urile ș i toate datele identificate
ca zile nelucrătoare.
NETWORKDAYS se utilizează pentru a calcula câ ș tigurile
angaja ț ilor în func ț ie de numărul zilelor lucrate într-un anumit
interval de timp.
Sintaxă
NETWORKDAYS (start_date;end_date;holidays)
Datele calendaristice ar trebui introduse utilizând func ț ia DATE sau ca
rezultate ale altor formule sau func ț ii. De exemplu, se utilizează

4
Sursa: http://office.microsoft.com/ro-ro/excel/HP052091901048.aspx
21 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7
DATE(2008;5;23) pentru 23 mai 2008. Dacă datele calendaristice sunt
introduse ca text pot apărea probleme.
Start_date este data calendaristică de început.
End_date este data de sfâr ș it.
Holidays este un interval op ț ional cu una sau mai multe date care
se exclud din zilele lucrătoare, cum ar fi sărbătorile na ț ionale ș i religioase.
Dacă unul din argumente nu este o dată calendaristică validă,
NETWORKDAYS returnează valoarea de eroare #VALUE!.
A B
1 Dată Descriere
2 1.10.2008 Data de început a proiectului
3 1.03.2009 Data de sfâr ș it a proiectului
4 26.11.2008 Sărbătoare
5 4.12.2008 Sărbătoare
6 21.01.2009 Sărbătoare
Formulă Descriere (Rezultat)
=NETWORKDAYS(A2;A3) Numărul de zile lucrătoare
dintre data de început ș i
data de sfâr ș it de mai sus
(108)
=NETWORKDAYS(A2;A3;A4) Numărul de zile lucrătoare
dintre data de început ș i
data de sfâr ș it de mai sus,
excluzând prima sărbătoare
(107)
=NETWORKDAYS(A2;A3;A4:A6) Numărul de zile lucrătoare
dintre data de început ș i
data de sfâr ș it de mai sus,
excluzând fiecare
sărbătoare men ț ionată (105)
Calculul diferen ț ei dintre două date calendaristice 5
Să presupunem că dori ț i să afla ț i câte zile durează pentru ca un client
să plătească o factură sau cât durează să se expedieze un produs de
la primirea unei comenzi aprobate.
Există mai multe moduri de a calcula diferen ț a dintre două date
calendaristice

Calculul numărului de zile dintre două date

calendaristice
Pentru a efectua această activitate, utiliza ț i operatorul de scădere (-)
sau func ț ia NETWORKDAYS, după cum este afi ș at în următorul exemplu.
Exemplu, în foaia de calcul avem situaţia:
5
Sursa:http://office.microsoft.com/ro-ro/excel/HP100704671048.aspx
22 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7

A B
1 Dată
2 8.6.2007

3 20.6.2007
Formulă Descriere (Rezultat)
4
=A3-A2 Numărul de zile dintre cele două
5
date calendaristice (12= 20-8)
6 =NETWORKDAYS(A2;A3) Numărul de zile lucrătoare
dintre cele două date
calendaristice (9)

Notă Ave ț i posibilitatea să formata ț i datele ca numere dacă

selecta ț i celula, apăsaţi clic pe săgeată în fila Pornire, în grupul
Număr, apoi clic pe Număr.
Pentru mai multe informa ț ii despre cum se utilizează această func ț ie,
consulta ț i func ț ia NETWORKDAYS de pe pagina Web Microsoft Online.
Calculul numărului de luni dintre două date
calendaristice
Utiliza ț i func ț iile MONTH ș i YEAR după cum este afi ș at
în următorul exemplu:

A B
1 Dată

2 9.6.2007
2.9.2007
3
10.12.2008
4
Formulă Descriere (Rezultat)
5
=MONTH(A3)-MONTH(A2) Numărul de luni cuprinse
6 între două date
7 calendaristice din acela ș i
an (3)
=(YEAR(A4)- Numărul de luni cuprinse

23 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7

YEAR(A3))*12+MONTH(A4)- între două date

MONTH(A3) calendaristice despăr ț ite
de mai mult de un an (15)

Pentru mai multe informa ț ii despre cum se utilizează aceste func ț ii,
consulta ț i func ț ia MONTH ș i func ț ia YEAR .

Calculul numărului de ani dintre două date

calendaristice
Pentru a efectua această activitate, utiliza ț i func ț ia YEAR după cum
este afi ș at în următorul exemplu.
A B

1 Dată

2 9.6.2007

3 4.6.2010

4 Formulă Descriere (Rezultat)

5 =YEAR(A3)-YEAR(A2) Numărul de ani cuprin ș i între

două date calendaristice (3)

Dacă scăde ț i o dată dintr-o dată anterioară ei, se va

afi ș a eroarea #### în celulă.

Eliminarea spaţiilor în plus dintre cuvinte

Primiţi fişiere Excel pe care trebuie să le procesaţi. Constataţi uneori că
în anumite celule informaţia are între cuvinte mai mlt de un singur spaţiu.
Cum pot fi eliminate spaţiile în plus, fără să fie nevoie să parcurgeţi fiecare
celulă în parte?
Se poate folosi funcţia TRIM are elimină toate spaţiile dintr-un text, cu
excepţia spaţiilor singulare între cuvinte.
Sintaxa este simplă: TRIM(text).
Procedaţi astfel:
1. Creaţi o coloană nouă lîngă coloana cu texte cu mai multe
spaţii;
2. În prima celulă din coloana nouă, introduceţi formula TRIM(text),
unde text este celula din coloana cu texte cu mai multe spaţii;

24 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7

3. Copiaţi formula în toată coloana nouă. Veţi obţine toate textele

doar cu un singur spaţiu între cuvinte (cele care au un singur spaţiu sunt
lăsate aşa, pentru celelalte se elimină spaţiile în plus);
4. Copiaţi coloana nouă;
5. Selectaţi prima celulă din coloana veche;
6. Selectaţi Paste Special, Values şi apoi OK. Textele corecte (cu un singur
spaţiu) din coloana nouă au fost lipite peste coloana veche;
7. Ştergeţi coloana nouă.

Funcţia CONCATENATE
Une ș te două sau mai multe ș iruri text într-
unul singur.
Sintaxă
CONCATENATE (text1;text2;...)
Text1, text2, ... sunt de la 2 până la 255
elemente de text care sunt unite într-un singur element de text.
Elementele de text pot fi ș iruri de texte, numere sau referin ț e la celule
singulare .

Observa ț ii
De asemenea, ave ț i posibilitatea să utiliza ț i operatorul de text
ampersand (&) în loc de func ț ia CONCATENATE pentru a asocia elemente
text. De exemplu, =A1&B1 returnează aceea ș i valoare ca
=CONCATENATE(A1,B1).
Exemplu 6
Cum construiţi următoarea frază, ştiind că o parte din
informaţiile frazei se pot prelua dintr-o foaie de calcul, ca în figură.
“ Apele curgătoare sunt populate cu 32 de specii de păstrăvi /
milă”
Va trebui să concatenaţi datele!. Cum?

Veţi scrie în celula A5, formula

=CONCATENATE("Apele curgătoare sunt populate cu ";A2;" ";A3;" de

";A4;"/milă")

6
Sursa: http://office.microsoft.com/ro-ro/excel/HP052090201048.aspx
25 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7

Alte funcţii

Ce returnează funcţiile?
1. AVERAGE( B1:B3 )
2. MIN(B1:B3 )
3. MAX(B1:B3 )
4. Round (adresă celulă, numărul de zecimale)
5. ROUND(1.5,0)
6. ROUND(1.4,0)
7. Round (45, -1) = 50 este o relaţie adevărată?
8. COUNT (zonă de celule) – numără celulele care conţin numere, nu texte
sau vide.
9. COUNTIF (interval de celule, condiţie)
10. Număraţi numărul de celule care au valori mai mari decât 2500 folosind
funcţia COUNTIF. Căutaţi în baza de cunoştinţe online Microsoft sintaxa
funcţiei şi modul ei de aplicare.

Utilizarea referinţelor
Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor
individuale sau a grupurilor de celule, adresele celulelor formate din antetul
coloanei şi antetul rândului (de exemplu A1, CF567) în care Excel caută
valori 7 .
În Excel sunt acceptate următoarele tipuri de referinţe:

http://www.socio.uvt.ro/CLMIS/GabrielaGrosseck/Ghid%20introductiv%20Excel%20XP/Capitolul
7

%20IV.pdf
26 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7
1. Referinţele la celulă (adrese relative) permit referirea la zone de
celule. De exemplu, se face referire la toate celulele de la A1 la A7 tastând
A1:A7.
2. Referinţele absolute permit copierea unei formule în celule noi fără
ajustarea acestora. Ele rămân fixe la copiere.

IMPORTANŢA FOLOSIRII
REFERINŢEI RELATIVE ŞI ABSOLUTE
Copierea unei formule este cea mai
rapidă cale de a crea un model. Există totuşi o
capcană de care trebuie să fim conştienţi.
Dacă în celula A3 aplicăm următoarea
formulă = A1 + A2 şi copiaţi această formulă,
în celulele B3 si C3, rezultatele ar fi: B3: = B1 +
B2, C3: = C1 + C2.
De ce Excel nu copiază
exact formula = A1 + A2?
De fapt, a făcut o copie a formulei, dar e în felul în care Excel
interpretează formula.
Nu adresa celulei este importantă, doar poziţia celulei în care se aplică
formula este importantă.
Dacă formula = A1 + A2 se aplică în celula A3, Excel va
interpreta formula astfel: celula A1 este poziţionată cu două celule
mai sus decăt poziţia celulei curente unde se aplică formula, iar
celula A2 este deasupra cu o celulă .
Deci, când Excel va copia formula va adăuga atâtea celule care se
găsesc faţă de locul în care formula este plasată.
Este motivul pentru care formulele copiate în B3 (= B1 + B2) şi C3 (= C1
+ C2), arată astfel.
Acest tip de referinţă în formula este numit de referinţă relativă.
Totul este relativ la locaţia de unde provine formula, iar Excel
întotdeauna preia numerele în acelaşi mod.
Când copiaţi o formulă, folosiţi de obicei aceeaşi formulă pe un set
diferit de numere.
De exemplu, aveţi posibilitatea să copiaţi o formulă la care se adaugă
cheltuielile lunare.
Aceeaşi formulă care aţi folosit-o pentru luna ianuarie ar trebui să
funcţioneze, de asemenea, pentru fiecare lună a anului.
Dacă se copiază formula = A1 + A2 din celula A3 în celula Z20,
cum va arăta formula?
Exemplu demonstrativ 8 .

8
http://ebooks.unibuc.ro/informatica/Birotica/4.4.htm
27 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7
Să presupunem că celula H18 conţine formula =SUM(C18:G18) care
calculează suma valorilor din domeniul de celule C18 :G18 şi dorim
să copiem celula H18 în celula J20.
Indiferent de modalitatea de copiere, în final în celula J20 se
va obţine valoarea 0 , iar formula afişată în bara de formule va fi
=SUM(E20 :I20).
Aceste efecte sunt rezultatul modificării automate a
referinţelor de celule din formula conţinută în H18.

Evident, în celula J20 se obţine valoarea 0 deoarece domeniul E20 :I20

este vid. Se poate observa din imaginea de mai jos că referinţele au fost
translatate . Translaţia referinţelor este identică cu translaţia celulei J20 faţă
de celula H18 care conţine formula iniţială. Acest tip de referinţă se numeşte
referinţă relativă .
Prin urmare, în procesul de copiere a a celulelor care conţin formule,
referinţele celulelor din formula copiată sunt translatate în funcţie de poziţia
destinaţiei faţă de celula copiată.
“Prin copiere se poate ajunge la cazuri în care unele referenţieri
de formule devin invalide, când se afişează textul #REF ! 9
Dar ce puteţi faceţi atunci când aveţi nevoie de o variabilă în formulă?
O variabilă este o valoare care se poate schimba în orice
moment.
De exemplu, în cazul în care vrei să ştii ce se întâmplă cu profitul dacă
s-a modificat rata de creştere de la 5% la 50%, sau în în cazul în care
numărul de angajaţi creşte de 5 la 25? sau dacă rata de credit ipotecar
urmează să fie reînnoită ?
Un model conţine trei elemente:
 constante,
 variabile şi
 formule.
Constanta este numărul de care ai nevoie pentru a începe modelul. Ea
nu se va schimba în timpul cronologic a modelului dumneavoastră.
Exemple de constante sunt ratele de asigurare, impozitul pe vânzări,
cota TVA, factura de telefon şi plăţile ipotecare, impozit pe profit.
Variabile sunt datele care se schimbă la testarea modelului "Ce
se întâmplă dacă ..." .

9
ebooks.unibuc.ro/informatica/.../4.4.htm
28 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7
Ce se va întâmpla în cazul în care creşte rata dobânzilor? Ce se
va întâmpla în cazul în care un client nu plăteşte? Ce se va întâmpla
la o astfel de rata de creştere?
Aceste variabile se pot schimba în orice moment, astfel încât să puteţi
încerca să găsiţi cele mai bune soluţii pentru modelul dumneavoastră.
Observaţii:
 Niciodată nu veţi scrie o variabilă într-o formulă. De exemplu,
niciodată nu veţi scrie = 100 000 * 10%.
 În caz contrar, va trebui să schimbaţi de fiecare dată formula când
schimbaţi variabila. Este motivul pentru care aveţi nevoie să
introduceţi o variabilă într-o singură celulă.
 Dacă variabila este scrisă în mai multe celule, sunt şanse va uitaţi
să schimbaţi o valoare într-una din aceste celule, iar acest lucru ar
anula întregul model pentru că aţi uitat să schimbaţi o singură
valoare.
 De asemenea, este foarte dificil să vă asiguraţi că modelul este
corect pentru că trebuie să verificaţi toate celulele.
Deci, este mai bine să se evite copierea unei variabile în mai multe
locuri într-un registru.
Cea mai bună cale este de a scrie o variabilă într-o singură celulă
şi fiecare formulă să se refere la acea celulă.
Dacă modificăm conţinutul unei singure celule trebuie să modificăm
întreagul model! Ce trebuie sa faci atunci când doreşti să copiezi o formulă?
Adresa de celulă este compusă din două componente:
a. referinţă la coloană şi
b. o referinţă la linia la care este situată.
De reţinut:
 Prin copierea unei formule, se modifică referinţa relativă
 Se modifică referinţa de coloană atunci când copiaţi o formulă
pe orizontală (la stânga sau la dreapta) şi
 Se schimbă referinţa de linie atunci când copiaţi o formulă pe verticlă
(în sus şi în jos).

Aveţi posibilitatea să utilizaţi semnul dolar ($) pentru a "repera"

sau "îngheţa", o coloană sau o linie într-o formulă.
În cazul în care formula va fi copiată, piesele care sunt
îngheţate nu se vor mai schimba.
Pentru a îngheţa, trebuie să ataşaţi semnul dolar ($), în partea
din faţă a coloanei sau a liniei.

Adresă Tip de adresare Ce efect are în formulă

29 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7

Nici coloana, nici linia nu sunt

Este o referinţă îngheţate, deci îşi vor schimba
A1
relativă poziţia într-o formulă la copierea în
altă adresă de celulă

Coloana este îngheţată, dar nu şi

$A1 Este o referinţă mixtă linia.

Linia este îngheţată, dar nu coloana.

A$1 Este o referinţă mixtă

Este o referinţă Linia şi coloana sunt îngheţate.

$A$1
absolută
Exemplu:
Scrieţi numerele şi formula în celulele corespunzătoare, astfel:
 În A1 : 100 , A2 : 200 , A3: = $ A1 + A2
 Copiaţi conţinutul celulei A3 în B3, D3, E3.

Formulele în celulele B3 =$A1+B2=100, în C3 = $A1 + C2=100 , în

D3=$A1+D2=100, E3=$A1+E2=100
Prin "îngheţarea" coloanei A, în formulă, această referinţă va avea
întotdeauna pentru valoarea din prima coloană (A).
Acest lucru este necesar atunci când doriţi să păstraţi
conţinutul unei celule care conţine o variabilă şi doriţi să copiaţi
formula.
O formulă care foloseşte poziţia relativă a celulei A1 nu ar
permite să se copieze conţinutul celulei A1 în altă parte, decât dacă
referirea la această celulă este absolută.
Prin îngheţarea coloanei sau a liniei din formulă, nu veţi fi
obligaţi să schimbaţi formula odată ce aţi copiat-o în alte celule.
Observaţie:
1. Dacă doriţi să copiaţi o formulă pe orizontală, poate fi necesar doar
să îngheţaţi referinţa coloanei ($ A1).
2. Dacă doriţi să copiaţi o formulă pe verticală, poate fi necesar să
îngheţaţi doar rândul sau linia de referinţă (A $ 1).

Dacă veţi construi o formulă pe rânduri şi coloane diferite, va fi necesar

să îngheţaţi ambele referinţe.
Aceasta depinde unde se găsesc datele în raport cu poziţia lor din
formulă.

30 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7
Dacă acestea sunt întotdeauna în aceeaşi celulă, veţi îngheţa coloana
şi linia pentru a obţine o referinţă absolută.
Excel va afişa intotdeauna aceleaşi date din aceeaşi coloană sau linie.
Exerciţiu cu adresare absolută pentru calculul cursului de
schimb valutar
Acest exerciţiu demonstrează avantajul enorm de a folosi referinţa
relativă şi absolută în formulele pe care doriţi să le copiaţi.
El constă în schimbarea valorilor monedei americane în dolari
canadieni.
Enunţ: În celula A1, B1, C1, D1 introduceţi valorile dolarilor
americani ce urmează a fi convertite în dolari canadieni, la o rată de
schimb egală cu 1,4 (celula A2). Afişarea sumelor în dolari canadieni se va
face în celulele A3, B3, C3, D3.
1.Scrie numerele şi formulele în
celulele corespunzătoare.
2.Pentru acest exerciţiu, vom
presupune că 1 dolar SUA este egal
cu 1.4 dolari canadieni, care este
o rată introdusă în celula A2.
3.Celula A3 conţine formula (=A1*A2)
care ne va ajuta să găsim valoarea
pentru prima coloană. Rezultatul
acestei celule ar trebui să fie 7
adică (5 * 1.4 = 7).
4.Ai putea să scrii formula din nou
pentru celulele următoare, B3 ;i D3,
dar mai eficientă copierea formulei în celulele B3 şi D3.
5.Plasaţi cursorul în celula A3.
6.Deşi formula este copiată în celulele B3 şi D3, c u toate acestea, rezultatul
nu este ceea ce v-aţi aşteptat.

7. Există doar zerouri în loc de valori! Să aflăm de ce .

31 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7
8.Plasaţi cursorul în celula B3. Puteţi vedea din bara de formule urmatorul
conţinut:

9.Veţi observa că celula B1 conţine o valoare (10), în timp ce celula B2 este

goală. Este motivul pentru care Excel arată valoarea 0 sau (10 * 0 = 0), în
celula B3.
10. Pentru a rezolva această mică problemă, ai putea să copiezi cursul de
schimb al celulei A2, în B2 şi D2.
11. Dar asta nu este o soluţie practică pentru mai multe motive. În primul
rând, aceeaşi valoare ar ocupa mai multe celule pentru nimic.
12. Ai putea pune celelalte numere sau formule în acel loc.
În al doilea rând, şansele de a uita când vei schimba conţinutul şi
locul celulei care conţine modificarea foarte mare. Ar fi într-adevăr păcat
pentru că vei avea un model de inutil pentru că ai uitat să schimbi conţinutul
uneia sau a două celule!
Şi pentru că, în fapt, constantele şi variabilele au ceva comun:
ele se pot schimba în orice moment în funcţie de nevoile modelului
dvs.: rata de ocupare, preţul unui produs, preţul materiei, etc
şi o constantă se poate schimba, de asemenea, dar pe o mijlocul la
-pe termen lung: impozite, ratele de impozitare, ratele
dobânzilor
Aşadar, este mai uşor a gestiona valoarea constantelor şi a unei
variabile prin plasarea ei într-o singură celulă. Puteţi ajusta formula dvs.
pentru a se referi numai la o celulă folosind referirea sau referinţa
absolută.
Să revenim la exerciţiu!
1.Formula trebuie să fie ajustată astfel
încât să poată găsi întotdeauna,
rata de schimb în celula din
dreapta; A2, în cazul nostru. Dar
ceea ce trebuie să ştiţi înainte de a
adapta această formulă?
2.Există o parte din formulă pe care
doriţi să o îngheţaţi?
3.Pentru exerciţiul nostru, este necesar
să ne referim (absolut) doar la celula A2 din formulă.
4.Dacă se va copia formula pe
orizontală, verticală sau
amândouă?
5.Pentru acest exerciţiu, formula va fi
copiată pe orizontală în B3 şi D3.
6.Deoarece este copiată pe orizontală,
ai nevoie doar de "îngheţarea"

32 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7
coloanei din referinţă fără a îngheţa numărul de linie din adresa celulei
conţinute în formulă.
7.Schimbaţi formula pentru a o adapta,
plasând cursorul în celula A3 şi
apăsaţi tasta F2 pentru a schimba
conţinutul celulei. Formula va fi
=A1*$A2
8.Formula a fost schimbată, dar
valoarea a rămas aceeaşi: 7 (5 *
1,4). Iar dacă veţi copia formula din
celula A3 în B3 şi D3, obţineţi
situaţia din figură.
9.Verificaţi formulele din B3, C3 şi D3.
10. Acum formulele de calcul folosesc o valoare constantă 1,4 ce se găseşte
în celula A2, la care s-a făcut o referire
B3 : =B1*$A2 absolută.
11. C3: : =C1*$A2 Dacă schimbaţi valoarea din celula A2 din
D3 : =D1*$A2 1.4 în 1.25, toate valorile din foaie vor fi
schimbate.
Aşadar, toate valorile din foaia de
lucru au fost modificate prin
modificarea conţinutului unei singure
celule!
În continuare
12. Plasaţi cursorul în celula A3.
13. Copiaţi conţinutul celulei.
14. Lipiţi-l din A4 până la A8.
15. Ce rată de schimb!
16. Să verificăm conţinutul
domeniului A4:A8.
Formulele din celulele A4:A8 vor fi:

Formula a fost copiată pe verticală

A4 : = A2*$A3
şi nu pe orizontală.
A5 : =A3*$A4
A6 : =A4*$A5
A7 : =A5*$A6 Deşi coloana (A) este îngheţată, liniile nu sunt,
A8 : =A6*$A7 iar din acest motiv rezultatele sunt cele din figură.
Atenţie: Când se aplică trimiteri la adrese
relative şi absolute. Asiguraţi-vă că este îngheţată coloana din
dreapta sau linia! Este esenţial să se utilizeze în mod eficient Excel.
R: Z20 este: = Z18 + Z19.

Exerciţiu
În celula A3 scrieţi formula = A1 + A2.
Ce valoare ia celula Z20 dacă aici copiaţi formula
din celula A3?
33 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7

Concluzii :
1. La copierea unei formule dintr-o celulă în alta, programul Excel modifică
automat fiecare referinţă de celulă din formulă.
2. Astfel dacă presupunem că în B1 scriem formula =A1 şi doriţi să copiaţi
formula din B1 în B2, B3..B5, formulele vor fi: B2=A2, B3=A3, B4=A4,
B5=A5. Astfel, fiecare celulă în care formula este copiată va conţine o
formulă care are referinţe de celule la care se adaugă o celulă la stânga
celulei ţintă.
3. La utilizarea referenţei absolute , formula copiată referenţiază (accesează),
fără nici o translatare, celulele originale.
4. Există posibilitatea utilizării şi a referinţelor mixte .
În acest caz, componenta în faţa căreia este plasat simbolul A $1 este o
referinţă absolută , iar componenta care nu este precedată de simbolul $
este o referinţă relativă.

Reţineţi! Referinţele relative sunt adrese de celule care sunt

modificate automat (la copierea formulelor) în timp ce referinţele
absolute sunt adrese de celule care rămân neschimbate la copiere.

Exerciţiu. Folosind referinţe mixte, generaţi un tabel cu Tabla

înmulţirii . În domeniul de celule A1 :A19 vom introduce în ordine
numerele 1, 2,.., 19, iar în domeniul A1: J1 aceleaşi valori. În celula
B2 vom edita formula =$A2*B$1 , după care copiaţi formula în
domeniul B2:J19 şi asfel se va genera tabelul înmulţirii ( Tabla
înmulţirii) din imaginea care urmează.

34 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7

Tip eroare Când apare Soluţii

##### Apare atunci când o coloană nu este Cre ș teţi lă ț imea coloanei :
suficient de lată, sau este utilizată o 1. Selectați coloana, selectați
dată sau o oră negativă Coloană în meniul Format, faceți
clic pe Lățime, apoi introduceți
un număr.
2. Reduceţi conținutul pentru a se
potrivi coloanei.
3. Aveți posibilitatea să afișați
valoarea formatând celula cu
opţiunea
Format/Cells/Number/..
selectând un format diferit de
formatul dată sau oră.În exemplul
nostru valoarea este -360
#DIV/0! 1. Faceți clic pe celula care afi șează
Apare atunci când un număr este eroarea, faceți clic pe butonul
împărțit la zero (0) sau când utilizaţi care apare , apoi pe Trasare
referința la o celulă necompletată erori, în caz că apare.
sau la o celulă care con ține zero ca 2. Modificați împărțitorul. Acesta
împărțitor trebuie să fie diferit de zero.
3. Introduceți o valoare în afară de
zero în celula utilizată ca
împărțitor

#V 1. Ai introdus text atunci când în 1. Asigură-te că formula sau funcţia

ALUE! formulă trebuia introdus număr foloseşte operanzii sau
sau valoare logică. Excel nu poate argumentele cerute şi că celulele
translata textul în formatul corect referite în formulă conţin date
35 | P a g e
Informatică Economică Curs 6-7
de dată. valide (dacă celula A1 conţine un
2. Ai editat incorect un domeniu număr iar celule A2 conţine un
matrice text, prin însumarea celor doi
3. Ai introdus un domeniu matricial operanzi se va returna valoare de
ca şi referinţă de celulă, formulă eroare #VALUE!).
sau funcţie. 2. Selectează domeniul matricial de
4. Ai introdus un domeniu de celule, apasă tasta F2 pentru a
celulele într-o formulă care edita formula şi apasă
necesita o valoare, nu un combinaţia CTRL+SHIFT+ENTER.
domeniu. 3. Asigură-te că funcţia nu foloseşte
5. Ai rulat o macrocomandă care un argument incorect.
introduce o funcţie ce întoarce ca
rezultat #VALUE!.
#NAME Apare atunci când: 1. Asigură-te că numele există.
1. Excel nu recunoaşte text într-o Execută secvenţa
celulă. Insert/Name/Define. Dacă
2. Ai folosit un nume de domeniu numele nu este în listă, adaugă-l.
sau de celulă care nu există sau 2. Verifică ortografia sau inserează
care a fost şters. numele corect executând
3. Nume incorect scris. secvenţa Insert/Name/Paste; în
4. Ai folosit un titlu într-o formulă caseta Paste Name execută click
5. Ai folosit incorect numele unei pe numele dorit şi apasă pe
funcţii. butonul OK.
6. Ai omis semnul (:) când ai făcut 3. Execută secvenţa
referire la un domeniu. Tools/Options/Calculation.
7. Ai introdus text într-o formulă Selectează opţiunea Accept
fără a-l închide între ghilimele labels in formula.
(„ ”). Excel încearcă să 4. Închide textul între ghilimele.
interpreteze intrarea ca un nume 5. Corectează ortografia numelui
chiar dacă tu l-ai introdus ca text funcţiei
#N/A 1. Ai folosit o formă inadecvată a 1. Asigură-te că argumentul are
argumentului lookup_value al tipul corect de valoare. Spre
funcţiilor HLOOKUP, LOOKUP, exemplu, este o valoare sau o
VLOOKUP. referinţă la o celulă şi nu o
2. Ai folosit funcţiile HLOOKUP, referinţă de domeniu.
LOOKUP, VLOOKUP fără să sortezi 2. Pentru a găsi o valoare exactă a
tabelul iniţial. argumentului poţi să setezi
3. Ai omis unul sau mai multe range_lookup = FALSE. Dacă
argumente atunci când ai creat doreşti o valoare apropiată
funcţia trebuie să sortezi tabelul şi apoi
4. Ai rulat o macrocomandă care să creezi formula din nou.
introduce o funcţie ce are ca 3. Introdu toate argumentele.
rezultat #N/A. 4. Asigură-te că argumentele
funcţiei sunt corecte şi la locul
care trebuie
36 | P a g e
 Informatică Economică Curs 6-7
#REF! 1. Ai şters sau ai mutat celulele la 1. Schimbă formula sau restaurează
care se face referire în alte celulele executând Undo
formule 2. Porneşte aplicaţia.
2. Ai folosit o referinţă „la distanţă” 3. Verifică dacă un argument al
la o aplicaţie care nu rulează. funcţiei se referă la o celulă sau
3. Ai rulat o macrocomandă care un domeniu invalid.
introduce o funcţie care returneză
#REF!
#NUM 1. Ai folosit un argument neacceptat 1. Asigură-te că argumentul folosit
într-o funcţie care cere argument are tipul corect.
numeric. 2. Foloseşte o altă valoare de start
2. Ai introdus o formulă care pentru funcţie.
returnează un număr care este 3. Schimbă formula astfel încât
prea mare sau prea mic pentru a fi rezultatul să fie între ..... şi
reprezentat de Excel între .......
3. Ai folosit o funcţie care iterează,
de exemplu IRR sau RATE, şi
funcţia nu poate să găsească un
rezultat.
#NULL! Ai folosit un domeniu incorect sau o Ca să te referi la două arii care nu
referinţă incorectă de celulă. se intersectează foloseşte
separatorul (,). De exemplu, într-o
formulă SUM(A1:A10,C1:C10) dacă
nu este pus operatorul (,) funcţia
încearcă să adune numai celulele
pe care le au în comun cele două
domenii, acestea neexistând
rezultatul este eroarea #NULL!
Referinţă Referinţe circulare” este un mesaj de Pentru a corecta formula
10
circulară eroare care este returnat atunci trebuie să o modifici în aşa fel încât
când într-o formulă se face referire, să nu mai apară în conţinutul
direct sau indirect, la celula care formulei adresa celulei care o
conţine formula. Aplicaţia Excel nu conţine. Pentru mai multe detalii
poate să rezolve referinţele circulare urmăreşte cursul în care se va
prin calcule normale. Când ai o discuta despre bara Auditing.
referinţă circulară într-o formulă
apare un mesaj care te avertizează.

10

37 | P a g e
Informatică Economică Curs 6-7

38 | P a g e
Informatică Economică Curs 6-7

39 | P a g e