TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ȘI COMUNICAȚIEI

- SUPORT DE CURS -

AUTORI:
Prof. univ. dr. MIRELA GHEORGHE
Conf. univ. dr. MIRELA STAN
Conf. univ. dr. DANA BOLDEANU
Conf. univ. dr. CRISTINA ȚARȚAVULEA
Conf. univ. dr. ALEXANDRU GAVRILĂ

Stagiu 2023@CECCAR
CUPRINS

1 Concepte fundamentale specifice procesorului de tabele Microsoft Excel ........................ 3

1.1 Referințe celulare și nume de câmpuri ........................................................................ 3
1.2 Gestiunea foilor de calcul în Excel ............................................................................. 5
1.3 Generarea seriilor de date în Excel ............................................................................. 7
1.4 Definirea listelor derulante simple .............................................................................. 8
1.5 Blocarea titlurilor unei foi de calcul Excel................................................................ 10
2 Formatarea personalizată în Excel .................................................................................... 11
3 Utilizarea funcţiilor predefinite în Excel .......................................................................... 14
4 Protejarea datelor în Excel ................................................................................................ 24
4.1 Protejarea foilor de calcul cu blocarea celulelor ....................................................... 24
4.2 Blocarea anumitor zone într-o foaie de calcul protejată ........................................... 25
4.3 Deblocarea zonelor dintr-o foaie protejată, pentru a fi editate de utilizatori ............ 26
4.4 Inhibarea vizualizării (ascunderea) formulelor de calcul .......................................... 27
4.5 Protejarea unui registru de lucru ............................................................................... 27
4.6 Protejarea unui fișier Excel ....................................................................................... 28
5 Auditarea formulelor ........................................................................................................ 29

Pagina 2
1 Concepte fundamentale specifice procesorului de tabele
Microsoft Excel

1.1 Referințe celulare și nume de câmpuri

Unitatea structurală de bază a unei foi de calcul Excel este celula, situată la intersecţia
dintre linii şi coloane; aceasta poate fi identificată prin coordonatele celulei (combinaţii între
literele care reprezintă coloanele şi cifrele care corespund liniilor). Aceste coordonate sunt
cunoscute şi sub denumirea de adrese sau referinţe celulare şi sunt de mai multe tipuri:
➢ Adrese relative (ex. E9,F9) – care se modifică pe parcursul procesului de
copiere a formulelor;
➢ Adrese absolute sau fixe (ex. $C$4) – care nu îşi schimbă coordonatele prin
copierea formulelor. Transformarea unei adrese relative în adresă absolută se
realizează prin selecţia domeniului respectiv şi acţionarea succesivă a tastei
funcționale F4;
Ex: pentru a calcula Valoare (euro) în celula H9, celula C4 care se selectează pentru
cursul Euro apare inițial în formulă ca adresă relativă =G9/C4, apoi se apasă tasta
funcțională F4 și se obține =G9/$C$4 ($C$4 ca adresă absolută).
➢ Adrese mixte (ex. $C9 sau C$9) – în care este fixată linia sau coloana, cealaltă
coordonată rămânând variabilă.

Fig. nr. 1 Tipuri de adrese relative și absolute

Pagina 3
 O altă modalitate de identificare a unei celule sau a unei zone cu mai multe celule o
constituie un nume de câmp care poate fi atribuit în 2 moduri:
➢ fie prin selecția zonei respective și suprascrierea numelui la rubrica NameBox;
➢ fie prin selecția zonei respective și activarea comenzii Define Name din meniul
Formulas – Defined names. În caseta de dialog New Name se introduce numele
câmpului la rubrica Name, după care se validează prin OK. Numele de câmp nu admite
caracterul spaţiu.

Fig. nr. 2 Exemplu de utilizare a referinţelor sub formă de nume de câmp

Notă: Numele de câmp este recunoscut în mod unic la nivelul întregului fişier Excel, în timp
ce o referinţă celulară absolută este recunoscută doar la nivelul foii de calcul curente.

Referinţe celulare 3-D

Necesitatea utilizării referinţelor 3-D este cerută în situaţia existenţei mai multor foi de calcul
referite printr-o formulă. Referinţa celulară 3-D se reprezintă prin specificarea elementelor:

Nume foaie de calcul! Adresă celulă / câmp

Referinţe celulare externe

Dacă fişierele cu sursele de date sunt deschise, referinţa celulară externă va conţine elementele:

[Nume fisier.extensie]Nume foaie de calcul! Adresă celulă / câmp

Dacă fişierele nu sunt deschise, atunci la specificarea unei referinţe externe este necesară
specificarea adresei fişierului:
[C:/TEST/Nume fisier.extensie]Nume foaie de calcul! Adresă celulă / câmp

Pagina 4
1.2 Gestiunea foilor de calcul în Excel

Gestionarea foilor de calcul Excel se poate realiza fie prin intermediul opțiunilor afișate
în meniul contextual afișat prin clic-dreapta-mouse, fie prin butoanele corespunzătoare fiecărei
operații care pot fi activate din tab-ul Home, grupul de comenzi Cells.

Fig. nr. 3 Opţiuni disponibile în cadrul meniului contextual aferent foilor de calcul

➢ Inserarea foilor de calcul

Foile de calcul inserate utilizând opţiunea Insert din meniul contextual sau pe cea disponibilă
în cadrul tab-ului Home – grupul de comenzi Cells vor fi poziţionate înaintea foii de calcul
active. Pentru a insera o foaie de calcul la finalul foilor de calcul existente se utilizează butonul
de inserare a unei noi foi de calcul, poziţionat în zona de gestiune a foilor de calcul. Pentru a
insera mai multe foi de calcul simultan, înainte de alegerea opţiunii de inserare, se selectează,
ţinând apăsată tasta Shift, un număr de foi de calcul existente egal cu cel care se doreşte a fi
inserat.

➢ Ştergerea foilor de calcul

Se selectează etichetele corespunzătoare foilor de calcul care trebuie şterse şi se alege opţiunea
de ştergere Delete.

➢ Redenumirea foilor de calcul

Se selectează foaia de calcul care trebuie redenumită, se alege opţiunea de redenumire, se

introduce de la tastatură noua denumire şi se validează prin apăsarea tastei Enter.

➢ Mutarea sau copierea foilor de calcul

Pagina 5
Se selectează etichetele foilor de calcul care urmează să fie mutate sau copiate şi se alege
opţiunea Move o Copy care are drept efect afișarea casetei de dialog cu aceeași denumire. În
cadrul acesteia se selectează:

✓ registrul de lucru în care vor fi poziţionate foile de calcul copiate sau mutate (zona To
book);
✓ denumirea foii de calcul înaintea căreia vor fi poziţionate (în registrul de lucru
destinaţie) foile de calcul copiate sau mutate (zona Before sheet);
✓ opţiunea de creare a unei copii (Create a copy) se bifează doar în cazul în care se doreşte
copierea foilor de calcul; în cazul mutării acestora opţiunea nu trebuie selectată.

Fig. nr. 4 Caseta de dialog aferentă opţiunii de mutare sau copiere a foilor de calcul

➢ Schimbarea culorii de fundal pentru etichetele foilor de calcul

Se selectează etichetele foilor de calcul, se alege opţiunea de schimbare a culorii de fundal a

acestora şi se selectează culoarea dorită. Figura 5 prezintă un exemplu de aplicare a culorii de
fundal galben pentru etichetele foilor de calcul Sheet1 şi Sheet2.

Fig. nr. 5 Exemplu privind aplicarea unei culori de fundal pentru etichetele foilor de calcul

Pagina 6
1.3 Generarea seriilor de date în Excel

Microsoft Excel oferă posibilitatea generării automate a seriilor de date prin utilizarea metodei
Auto Fill. Această metodă poate fi folosită atât pentru completarea automată a seriilor de date
numerice şi alfa-numerice, cât şi în cazul datelor calendaristice.

• Generarea seriilor de date numerice şi alfa-numerice

Se introduc primele 2 valori ale seriei de date. Se selectează celulele care conţin aceste valori,
se poziţionează cursorul de la mouse în colţul din dreapta jos al selecţiei şi se glisează mouse-
ul (pe verticală sau orizontală) pentru generarea seriei de date. Seria de date va fi completată
automat în funcţie de pasul de incrementare stabilit prin primele 2 valori ale seriei.

În colţul din dreapta jos al câmpului care conţine seria de date sunt afişate opţiunile de
completare automată (Auto Fill Options). Sunt disponibile următoarele opţiuni pentru
completarea automată a seriei de date:
✓ Fill Series – este completată seria de date, fiind copiate şi atributele de formatare
aplicate pentru celulele care conţin primele 2 elemente ale seriei;
✓ Fill Formatting Only – se generează seria de date păstrand doar atributele de
formatare (fără valorile propriu-zise);
✓ Fill Without Formatting – este completată coloana aferentă seriei de date fără a
fi copiate şi formatările.

Notă: în figura 6 este prezentat un exemplu de generare a seriei de date aferentă coloanei Nr
factura (pasul de incrementare sau de numărare este 10). Pentru seriile alfa-numerice (de tip șir
de caractere sau text), generarea se realizează în mod similar cu valorile numerice cu precizarea
că seria de date trebuie să aibă terminație numerică (figura 7).

Pagina 7
 Fig. nr. 6 Exemplu de generare a unei serii de Fig. nr. 7 Exemplu de generare a unei serii de
date numerice date alfanumerice (de tip text)

• Generarea seriilor de date calendaristice

Se introduce prima dată calendaristică din serie. Se selectează celula care conţine această dată,
se poziţionează cursorul de la mouse în colţul din dreapta jos al acesteia şi se glisează mouse-
ul (pe verticală sau orizontală) pentru generarea seriei de date.
În cazul seriilor de date calendaristice sunt disponibile următoarele opţiuni de completare
automată:
✓ Fill Series – este completată seria de date prin incrementarea zilei;
✓ Fill Without Formatting – este completată seria de date prin incrementarea zilei, fără a
fi copiate şi formatările;
✓ Fill Days – este completată seria de date prin incrementarea zilei;
✓ Fill Weekdays - este completată seria de date prin incrementarea zilei, doar pentru
zilele lucrătoare, fiind eliminate din serie zilele de week-end;
✓ Fill Months – este completată seria de date prin incrementarea lunii;
✓ Fill Years – este completată seria de date prin incrementarea anului;

Notă: Pentru a genera automat o serie de date calendaristice cu un pas de incrementare diferit

de 1 pentru zile, luni sau ani, se introduc primele două date calendaristice respectând pasul de

incrementare dorit şi se generează seria pe baza acestora.

1.4 Definirea listelor derulante simple

Listele derulante simple reprezintă o procedură de validare a datelor dintr-o foaie de

calcul Excel, mai exact o facilitate a procesorului de tabele Excel care oferă utilizatorului

Pagina 8
posibilitatea de a restricționa intrările în celulele unei foi de calcul cu scopul de a respecta
integritatea datelor. În cazul în care datele introduse nu respectă regulile de validare aferente
domeniului respectiv sunt afișate mesaje de atenționare a utilizatorului.
Validarea datelor se realizează prin selectarea opțiunii Data Validation din tab-ul Data,
grupul de comenzi Data Tools - Data Validation care are drept efect afișarea unei casete în
cadrul căreia se regăsesc trei fișe de lucru:
➢ Settings – permite alegerea tipului de validare și definirea regulilor aferente;
➢ Input Message – oferă posibilitatea de a asocia un mesaj care va fi afișat în
momentul completării domeniului validat;
➢ Error Alert – oferă un set de simboluri predefinite (zona Style) sau permite
introducerea unui mesaj care va fi afișat dacă nu sunt respectate regulile de
validare.
Definirea unei liste derulante simple se poate realiza în două moduri (exemplificarea
se va realiza pentru construirea unei liste derulante în celula D9 din care să fie selectate
categoriile de produse):
a) dacă valorile listei sunt introduse deja în foaia de calcul
- se selectează domeniul pe care se definește lista (celula C4)
- din fereastra Data Validation, fișa de lucru Settings se alege opțiunea List, iar
la rubrica Source se selectează celulele care conțin categoriile de produse
(domeniul L1:L3)

Fig. nr. 8 Exemplu de definire a listei derulante simple pentru selecția categoriei produselor

b) dacă valorile listei sunt introduse direct în zona Source din fereastra Data
Validation – elementele listei sunt enumerate și separate prin , sau ;

Pagina 9
Notă: ștergerea regulilor de validare aferente unui domeniu de valori se realizează prin selecția
acestuia și acționarea butonului Clear All din fereastra Data Validation.

1.5 Blocarea titlurilor unei foi de calcul Excel

În situaţia în care în foaia de calcul sunt introduse date care ocupă un număr mare de rânduri
şi/sau coloane, atunci când se derulează foaia de calcul pe orizontală sau pe verticală, la un
moment dat, primele rânduri sau coloane nu mai sunt vizibile pe ecran. Dacă primele rânduri
şi/sau coloane din foaia de calcul conţin date care ar trebui să fie în permanenţă afişate pe ecran
(spre exemplu antetul tabelului) este necesară blocarea (fixarea) acestora pe ecran. Este
important de ştiut faptul ca pot fi fixate pe ecran doar rânduri din partea superioară a foii de
calcul şi/sau coloane din partea stângă a acesteia, nu rânduri şi coloane din mijlocul foii de
calcul.

Opţiunile de fixare pe ecran a rândurilor şi/sau coloanelor sunt disponibile în cadrul tab-ului
View→ grupul Window→ butonul Freeze Pane:

Fig. nr. 9 Opțiuni pentru blocarea titlurilor (fixarea pe ecran a rândurilor şi/sau coloanelor)

Opţiunile „Freeze Top Row” şi „Freeze Top Column” fixează pe ecran primul rând, respectiv
prima coloană din foaia de calcul, indiferent de elementul selectat în momentul activării
opţiunii.

Opţiunea „Freeze Panes” fixează pe ecran anumite rânduri şi/sau coloane, în funcţie elementul
din foaia de calcul selectat în momentul activării opţiunii. Astfel, în practică blocarea (fixarea)
titlurilor dintr-o foaie de calcul se regăsește sub mai multe forme:

Pagina 10
 ✓ blocarea pe orizontală (la nivel de linie) - se plasează cursorul pe prima coloană astfel
încât zona care urmează să fie blocată sa fie situată deasupra celulei curente.
Exemplu: pentru blocarea capului de tabel astfel încât să rămână afișate permanent
denumirile câmpurilor se plasează cursorul în celula A2 - View - Freeze Panes
✓ blocarea pe verticală (la nivel de coloană) – se plasează cursorul pe prima linie astfel
încât coloanele care vor fi blocate să fie situate în stânga celulei curente.
✓ blocarea mixtă (în echer sau la nivel de linie și de coloană) - dacă înaintea activării
opţiunii Freze Panes este selectată o celulă din foaia de calcul, atunci pe ecran vor fi
fixate toate rândurile de deasupra acesteia şi toate coloanele din stânga acesteia.
Anularea fixării pe ecran a rândurilor şi/sau coloanelor se realizează selectând opţiunea
Unfreeze Panes (tab-ului View→ grupul Window→ butonul Freeze Panes). Această opţiune
este disponibilă doar după ce anterior a fost activată opţiunea de fixare a rândurilor şi/sau
coloanelor pe ecran.
Notă: exemple privind fixarea pe ecran a rândurilor și/sau coloanelor sunt prezentate în foaia
de calcul Blocarea titlurilor din fisierul Excel aferent suportului de curs.

2 Formatarea personalizată în Excel

Formatarea personalizată (Custom) reprezintă o facilitate oferită de procesorul de tabele

Excel prin intermediul căreia se pot defini anumite șabloane pentru aplicarea unor atribute de
formatare personalizate în funcție de cerințele aplicației. În practică există două tipuri de
formate personalizate:

➢ formatarea în patru trepte se realizează printr-un șablon cu următoarea structură:

format1 pt valori pozitive; format2 pt valori negative ; format3 pt valori nule; format4 pt texte

➢ formatarea în trei trepte cu următorul șablon:

format1 pt valori pozitive și nule; format2 pt valori negative ; format3 pt texte

Notă: oricare dintre formatele specificate anterior poate să lipsească din structura șablonului,
cu excepția formatului aferent valorilor pozitive.

Pentru realizarea formatării personalizate se selectează domeniul pe care dorim să aplicăm

șablonul și din caseta de dialog Format Cells - fișa de lucru Number – se alege opțiunea

Pagina 11
Custom, iar la rubrica Type se introduce șablonul definit cu ajutorul unor simboluri speciale.
Cele mai utilizate coduri sunt:

Tabel nr. 1 Coduri utilizate pentru formatele personalizate

Exemplu: Să se aplice pentru coloana Valoarea (euro) următoarea formatare personalizată

(foaia de calcul Formatare personalizata, cerința 4):

* pentru numere pozitive: doua zecimale şi sufixul "Euro" (Exemplu: 504,78 Euro)
* pentru numere negative: "Eroare!"
* pentru valoarea nul: "-"
* pentru text - "Ai gresit!" cu font roşu.

Fig. nr. 10 Exemplu de formatare personalizată

Pagina 12
Includerea condițiilor în formatele personalizate.
Versiunile Excel 2010, 2013 și 2016 permit includerea condițiilor în formatele personalizate;
acestea se trec între paranteze drepte și se plasează în șablon după specificarea culorii.

Fig. nr. 11 Exemplu de formatare personalizată cu includerea condițiilor în șablon

Formatarea personalizată a datelor calendaristice – cele mai utilizate coduri:

Fig. nr. 12 Coduri pentru reprezentarea datelor calendaristice și exemple de formate personalizate
pentru date calendaristice

Pagina 13
3 Utilizarea funcţiilor predefinite în Excel

Procesorul de tabele Excel dispune de o gamă largă de funcţii grupate în două mari categorii:
➢ Funcţii predefinite – permit efectuarea de calcule şi prelucrări diverse, de la cele mai
simple până la cele mai complexe. Funcţiile predefinite reprezintă formule speciale
care, respectând o anumită sintaxă, execută operaţii şi prelucrări specifice, fiind
destinate rezolvării unor aplicaţii ce conţin elemente predefinite de calcul.
➢ Funcţii proprii – sunt proceduri destinate unor expresii de calcul complexe, destul de
laborioase, care vor fi executate în mod automat prin apelarea funcţiei create de
utilizator cu ajutorul limbajului Visual Basic.
Indiferent de categoria din care fac parte, funcţiile Excel au trei componente:
 semnul egal „=”
 denumirea funcţiei
 unul sau mai multe argumente.
Între cele componente din sintaxa unei funcţii nu se admite ca separator nici un spaţiu;
argumentele sunt trecute între paranteze rotunde şi sunt separate prin:
➢ virgulă „ , ” sau punct şi virgulă „ ; ” (după cum au fost configuraţi parametrii regionali
ai sistemului Windows);
➢ două puncte pe verticală „: ”- în cazul în care celulele sunt adiacente (formează o plajă
de valori).
O funcţie predefinită se poate introduce într-o celulă în mod direct, tastând-o ca atare (conform
sintaxei) sau prin intermediul generatorului de funcţii (Insert – Function). În momentul tastării
numelui funcţiei, Excel pune la dispoziţia utilizatorului în mod automat prin afişare interactivă,
sintaxa şi ordinea argumentelor funcţiei, marcând cu caractere aldine (Bold) argumentul curent,
aflat în curs de editare.
Categorii de funcţii predefinite
Excel dispune de un set de funcţii predefinite, grupate pe tipuri în raport cu utilitatea la
rezolvarea diferitelor probleme sau aplicaţii:
➢ Funcţii matematice
➢ Funcţii statistice
➢ Funcţii logice
➢ Funcţii de căutare şi consultare
➢ Funcţii de tip dată calendaristică
➢ Funcţii de tip text
Pagina 14
A. Funcţiile matematice – permit efectuarea diferitelor calcule, de la cele mai simple la cele
mai complexe, pentru rezolvarea de aplicaţii ce solicită incremente matematice de uz curent.

1. Funcția SUM(lista de elemente) – returnează o valoare numerică ce reprezintă suma

elementelor unei liste, unde lista de elemente reprezintă o listă compusă din constante numerice,
celule, rezultate ale formulelor sau nume de câmpuri.
Observaţie: Funcţia SUM este completată cu facilităţile butonului de tip listă derulantă (AutoSum
), situat pe bara Standard – permite însumarea pe linie sau pe coloană a valorilor adiacente
(valorile nu trebuie să fie întrerupte în succesiunea lor de celule vide sau de celule care să conţină
text).
2. Funcția PRODUCT(lista de elemente) – returnează o valoare numerică care reprezintă
produsul elementelor listei.

3. Funcția SUMIF(camp de evaluat,”condiţie”[,camp de însumat]) – permite însumarea

elementelor unei liste numai dacă acestea îndeplinesc condiţia specificată în sintaxă, unde:
 câmp de evaluat – reprezintă o listă de valori asupra cărora operează condiţia
din precizată în argumentul următor;
 condiţie – constituie criteriul de selecţie impus argumentului câmp de evaluat şi
se precizează oblogatoriu între ghilimele;
 [câmp de însumat] – este argumentul care desemnează câmpul care va fi
însumat în funcţie de evaluarea condiţiei; dacă acest argument lipseşte din sintaxă, rolul său
va fi preluat chiar de argumentul câmp de evaluat.

Fig. nr. 13 Exemple de utilizare a funcțiilor matematice SUM și SUMIF

Pagina 15
4. Funcția SUMIFS(câmp de însumat; câmp de evaluat1;”condiţie1”; câmp de
evaluat2;”condiţie2”;..) - realizează suma unei serii de numere în funcţie de evaluarea unor
condiţii multiple.

unde:
➢ câmp de însumat este argumentul care desemnează câmpul care va fi însumat;
➢ câmp de evaluat1 reprezintă primul domeniu de valori care urmează a fi testat;
➢ ”condiţie1” reprezintă un prim criteriu logic;
➢ camp de evaluat2 reprezintă al doilea domeniu de valori care urmează a fi
testat;
➢ ”condiţie2” reprezintă al doilea criteriu logic (acceptă până la 127 condiții de
testat).

5. Funcția SUMPRODUCT(lista de câmpuri) - are drept rezultat o valoare numerică ce

reprezintă suma produselor câmpurilor listei; rezultatul funcţiei provine din multiplicarea
valorilor situate în câmpurile specificate, după care sunt adunate agregatele obţinute anterior.
Notă: lista de câmpuri reprezintă un grup de câmpuri (cel puţin două) ce conţin elemente care se
vor înmulţi poziţional unele cu altele (primul element dintr-un câmp se va înmulţi cu primul
element din câmpul al doilea etc.).

6. Funcția ROUND(număr de rotunjit, număr de zecimale) – rotunjeşte o valoare specificată

la un număr precizat de zecimale.
7. Funcția INT(număr de rotunjit) - returnează o valoare numerică rotunjită prin lipsă până la
cel mai apropiat întreg.
8. Funcția MROUND(număr de rotunjit, multiplu de rotunjire) – returnează o valoare
numerică rotunjită către cel mai apropiat număr dintre 2 multipli de rotunjire succesivi.
➢ dacă numărul de rotunjit este egal cu jumătatea intervalului sau este situat în partea
superioară a acestuia, rotunjirea se efectuează prin adaos către cel mai apropiat multiplu
de rotunjire.
➢ dacă numărul de rotunjit este situat în partea inferioară a intervalului dintre doi multipli
de rotunjire succesivi, rotunjirea se efectuează prin lipsă către cel mai apropiat multiplu
de rotunjire.

Pagina 16
 Fig. nr. 14 Exemple de utilizare a funcțiilor matematice SUMIFS, INT, ROUND și MROUND

B. Funcţiile statistice - permit efectuarea de calcule statistice utilizând serii de valori şi

distribuţii statistice.
1. Funcţia MAX(listă-elemente) - returnează cea mai mare valoare dintr-o distribuţie
statistică.

unde:
➢ listă-elemente reprezintă o listă compusă din valori numerice, nume de
câmpuri, rezultate ale altor formule.

2. Funcţia MIN (listă-elemente) - returnează cea mai mică valoare dintr-o distribuţie
statistică.

unde:
➢ listă-elemente reprezintă o listă compusă din valori numerice, nume de
câmpuri, rezultate ale altor formule.

3. Funcţia AVERAGE(listă-elemente) - calculează media aritmetică a unei distribuţii

statistice.

unde:
➢ listă-elemente reprezintă o listă compusă din valori numerice, nume de
câmpuri, rezultate ale altor formule.

4. Funcţia AVERAGEIF(câmp de evaluat; „conditie”; [câmp de calcul medie]) calculează

media aritmetică a unei distribuţii statistice, în funcţie de evaluarea unei condiţii.

Pagina 17
 unde:
➢ câmp de evaluat reprezintă domeniul de valori care urmează a fi testat
➢ ”condiţie” reprezintă un criteriu logic
➢ [câmp de calcul medie] este argumentul care desemnează câmpul pentru care
se va calcula media aritmetică. Acest argument este opţional şi dacă lipseşte,
câmpul de calcul medie va fi câmpul de evaluat.

5. Funcţia AVERAGEIFS(câmp de calcul medie; câmp de evaluat1; „condiţie1”; câmp de

evaluat2; „condiţie2”; …) - calculează media aritmetică a unei distribuţii statistice, în funcţie de
evaluarea unei condiţii multiple.

unde:
➢ câmp de calcul medie este argumentul care desemnează câmpul pentru care se
va calcula media aritmetică (obligatoriu).
➢ câmp de evaluat1 reprezintă primul domeniu de valori care urmează a fi testat
➢ ”condiţie1” reprezintă un prim criteriu logic
➢ câmp de evaluat2 reprezintă al doilea domeniu de valori care urmează a fi testat
➢ ”condiţie2” reprezintă al doilea criteriu logic etc.

6. Funcţia COUNT/COUNTA (listă-elemente) - calculează numărul de elemente dintr-o

distribuţie statistică.

unde:
➢ listă-elemente reprezintă o listă compusă din valori numerice/valori
alfanumerice (COUNT ia în considerare numai valori numerice, iar COUNTA
se poate aplica atât pe valori numerice, cât şi pe elemente alfanumerice), nume
de câmpuri, rezultate ale altor formule).

Notă: Funcţiile COUNT şi COUNTA nu iau în considerare celulele vide, chiar dacă acestea
sunt intercalate între elementele distribuţiei statistice.

7. Funcţia COUNTBLANK (listă-elemente) numără celulele goale dintr-o distribuţie

statistică.

Pagina 18
8. Funcţia COUNTIF (câmp de evaluat; „condiţie”) - calculează numărul de elemente dintr-
o serie de date, în funcţie de evaluarea unei condiţii.

unde:
➢ câmp de evaluat reprezintă domeniul de valori care urmează a fi testat;
➢ ”condiţie” reprezintă un criteriu logic.

9. Funcţia COUNTIFS (câmp de evaluat1; „condiţie1”; câmp de evaluat2; „condiţie2”;..) - calculează

numărul de elemente dintr-o serie de date, în funcţie de evaluarea unei condiţii multiple.

unde:
➢ câmp de evaluat1 reprezintă primul domeniu de valori care urmează a fi testat
(obligatoriu)
➢ ”condiţie1” reprezintă un prim criteriu logic (obligatoriu)
➢ câmp de evaluat2 reprezintă al doilea domeniu de valori care urmează a fi testat
➢ ”condiţie2” reprezintă al doilea criteriu logic etc.

10. Funcţia MODE (listă de elemente) – returnează cea mai frecventă apariție a unei serii
statistice.
11. Funcția FREQUENCY (domeniu de valori, listă intervale) – afișează distribuția
valorilor unui domeniu pe intervale (numărul de apariții al valorilor analizate pe intervale).
Funcția FREQUENCY este matriceală, iar validarea rezultatelor obținute se realizează prin
combinația de taste CTRL+SHIFT+ENTER.

Fig. nr. 15 Exemple de utilizare a funcțiilor statistice

Pagina 19
 C. Funcţiile de tip dată calendaristică
1. Funcţia TODAY() – returnează data curentă a sistemului într-un format implicit sau
specificat de utilizator prin formatare.

Notă: TODAY() este o funcţie fără argumente.

2. Funcţia YEAR(număr_dată)– extrage anul ce corespunde argumentului de tip dată

calendaristică specificat (valori cuprinse între 1 şi 9999).

unde:
➢ număr_dată poate fi un număr serial ce corespunde unei date calendaristice, o adresă
aferentă unei celule ce conţine o dată calendaristică sau o constantă de tip dată ce este
tratată printr-o funcţie.

3. Funcţia MONTH(număr_dată) – returnează luna care corespunde datei calendaristice

precizate drept argument (mai exact, numărul de ordine corespunzător lunii – valori
între 1 şi 12).

unde:
➢ număr_dată poate fi un număr serial ce corespunde unei date calendaristice, o adresă
aferentă unei celule ce conţine o dată calendaristică sau o constantă de tip dată ce este
tratată printr-o funcţie.

4. Funcţia DAY(număr_dată) - extrage numărul zilei (între 1 şi 31) care corespunde

argumentului specificat.

unde:
➢ număr_dată poate fi un număr serial ce corespunde unei date calendaristice, o adresă
aferentă unei celule ce conţine o dată calendaristică sau o constantă de tip dată ce este
tratată printr-o funcţie.

5. Funcţia WEEKDAY (număr_dată [, parametru]) – returnează numărul zilei din

săptămână corespunzător semnificaţiei parametrului din sintaxă.

unde:

Pagina 20
 ➢ număr_dată poate fi un număr serial ce corespunde unei date calendaristice, o adresă

aferentă unei celule ce conţine o dată calendaristică sau o constantă de tip dată ce este

tratată printr-o funcţie.

➢ parametru reprezintă o constantă de la care se pleacă pentru a calcula începutul

săptămânii şi poate avea diferite valori:

▪ 1 (implicit) – prima zi din săptămână este duminică, iar ultima este sâmbătă;

▪ 2 - prima zi din săptămână este luni, iar ultima este duminică;

▪ 3 - prima zi din săptămână este marţi.

6. Funcţia EDATE(data_debut, +/- număr_luni) – returnează o dată calendaristică

decalată cu un anumit număr de luni în urmă sau în avans în raport cu o dată specificată.

unde:
➢ data_debut poate fi un număr serial ce corespunde unei date calendaristice, o adresă

aferentă unei celule ce conţine o dată calendaristică sau o constantă de tip dată ce este

tratată printr-o funcţie;

➢ număr_luni reprezintă numărul de luni peste care se decalează o dată calendaristică în

urmă sau în avans.

Notă: dacă argumentul data_debut nu este o dată calendaristică validă, EDATE returnează

valoarea de eroare #VALUE!.

Fig. nr. 16 Exemple de utilizare a funcțiilor EDATE și WEEKDAY (vezi foaia de calcul Fc data
calend)

Pagina 21
 7. Funcţia DATE(an, luna, zi) – returnează data calendaristică corespunzătoare
argumentelor specificate.

8. Funcţia WORKDAY(data debut;numar zile[;sarbatori]) - returnează o dată

calendaristică ulterioară unei date de debut cu un anumit număr de zile lucrătoare (fără
a ține cont de weekend-uri și sărbători legale).

Fig. nr. 17 Exemple de utilizare a funcțiilor DATE și WORKDAY (vezi foaia de calcul Fc data
calend)

Notă: pentru aprofundarea funcțiilor de tip dată calendaristică se vor rezolva cerințele din foaia
de calcul Exemple Fc data calend.

D. Funcţiile logice
1. Funcţia IF (test_logic; valoare_adevarata; valoare_falsă) – returnează o valoare de
adevăr dacă expresia condiţională este evaluată ca adevărată sau o altă valoare dacă
expresia este evaluată fals.

unde:
➢ test_logic reprezintă o expresie condiţională.
➢ val_adevarat este valoarea returnată dacă expresia condiţională este evaluată
ca adevărat.
➢ val_fals este valoarea returnată dacă expresia condiţională este evaluată ca fals.
Notă: în sintaxa funcţiei IF pot fi imbricate până la 64 de alte funcţii IF în argumentele sale,
pentru a construi teste mai elaborate.
2. Funcţia AND(lista –elemente1, lista-elemente2...) - afişează TRUE dacă toate
elementele din lista de argumente sunt adevărate şi FALSE dacă cel puţin un element
nu este adevărat.

unde:
➢ listă-elemente1 reprezintă o înşiruire de elemente care vor fi evaluate logic.
➢ listă-elemente2, opţional, elemente ce vor fi evaluate logic.

Pagina 22
Notă: se pot evalua de la 1 până la maxim 255 de argumente ale funcţiei.
3. Funcţia OR(lista-elemente1, lista-elemente2..) - afişează TRUE dacă cel puţin un
element din lista de argumente este adevărat şi FALSE dacă nici un element din listă nu
este adevărat.

unde:
➢ listă-elemente1 reprezintă o înşiruire de elemente care vor fi evaluate logic.
➢ listă-elemente2, opţional, elemente ce vor fi evaluate logic.
Notă: se pot evalua de la 1 până la maxim 255 de argumente ale funcţiei.

4. Funcția IFERROR(valoare, valoare_afișată_în caz de eroare) - returnează

"valoare_afisata_in_caz_de_eroare" atunci când argumentul "valoare" reprezintă o
eroare, altfel afișează "valoare".

Fig. nr. 18 Exemple de utilizare a funcţiilor logice

Pagina 23
4 Protejarea datelor în Excel
Blocarea celulelor dintr-o foaie de calcul Excel și, ulterior, protejarea acesteia cu o
parolă sunt măsuri care împiedică sau limitează alți utilizatori să editeze sau să șteargă în mod
intenționat sau neintenționat datele dintr-o foaie de calcul. Se pot adăuga parole de protecție la
nivelul unui registru de lucru, foii de calcul/lucru, pe o plajă de celule sau chiar la nivelul unei
singure celule.
De asemenea, se pot inhiba la vizualizare formulele utilizate pentru calculul unor valori.
4.1 Protejarea foilor de calcul cu blocarea celulelor
Este un proces în doi pași:
• Pasul I – se blochează celulele dintr-o foaie de calcul pentru a nu fi editate (bifarea
opțiunii Locked din fereastra Format Cells-> Protection)
• Pasul II – se protejează foaia de calcul cu sau fără parolă (meniul Review-> grupul
de opțiuni Protect -> comanda Protect Sheet)

Fig. nr. 19 Pasul I în protejarea foilor de calcul cu Fig. nr. 20 Pasul II în protejarea foilor de calcul cu
blocarea celulelor blocarea celulelor

În cadrul ferestrei Protect Sheet se pot selecta acțiunile pe care utilizatorii vor avea
permisiunea să le efectueze în foaia de calcul după ce aceasta este protejată.

Pagina 24
 Printre aceste acțiuni se identifică
selectarea celulelor blocate sau a celor
neblocate, care se pot edita, formatarea
celulelor, a coloanelor sau rândurilor,
inserarea sau ștergerea de coloane sau
rânduri, sortarea sau utilizarea filtrării
automate, etc. În plus, se poate specifica
și o parolă pentru a bloca foaia de lucru.
O parolă împiedică alte persoane să
elimine protecția foii de lucru. Parola
trebuie reconfirmată după prima
introducere. Fig. nr. 21 Introducerea și confirmarea parolei
pentru blocarea foii de calcul

Pentru a anula protecția foii de calcul, parola setată inițial trebuie introdusă de
utilizator în meniul Review-> grupul de opțiuni Protect -> comanda Unprotect Sheet.

Fig. nr. 22 Anularea protecției foii de calcul

4.2 Blocarea anumitor zone într-o foaie de calcul protejată

Deblocarea celulelor sau plajelor de celule pe care anumiți utilizatori le pot edita (dacă
se dorește ca utilizatorii să aibă acces în anumite zone din foaia protejată)
• Pasul 1: se selectează plajele de celule care vor fi deblocate (pentru a permite editarea
ulterioară a acestora). Selecția poate fi continuă sau discontinuă (cu ajutorul tastei
CTRL);
• Pasul 2: se debifează opțiunea Locked din fereastra Format Cells -> Protection;
• Pasul 3: se protejează întreaga foaie de calcul prin aplicarea unei parolei din meniul
Review -> Protect Sheet
Observație: se pot debloca toate celulele din foaia de calcul, alegând ulterior care sunt celulele
care urmează să fie blocate în mod specific. Se utilizează butonul de selectare totală, ulterior
din meniul Home se acționează clic pe lansatorul pop-up al ferestrei Format cells și se
debifează opțiunea Locked din fișa Protection.
Pagina 25
 Fig. nr. 23 Deblocarea celulelor de pe întreaga foaie de calcul

4.3 Deblocarea zonelor dintr-o foaie protejată, pentru a fi editate de

utilizatori
Oferirea permisiunii unor utilizatori de a edita doar anumite zone dintr-o foaie de calcul
protejată prin introducerea unei parole pentru zonă.
Pasul 1: din meniul Review-> grupul de opțiuni Protect -> comanda Allow Edit Ranges
(această comandă este activă doar când foaia de calcul nu este protejată)
Pasul 2: se deschide fereastra Allow Users to Edit Ranges și pentru a adăuga o nouă
zonă editabilă selectați opțiunea New. Se deschide fereastra New Range unde se introduce un
titlu pentru plaja de celule, se introduce sau selectează referința plajei de celule și se tastează o
parolă de deschidere (parola se confirmă ulterior). Tot în fereastra Allow Users to Edit Ranges
se pot edita (Modify) zone selectate anterior sau se pot elimina (Delete).
Pasul 3: se protejează întreaga foaie de calcul direct din fereastra Allow Users to Edit
Ranges prin acționarea butonului Protect Sheet (se introduce o nouă parolă și se confirmă).

Fig. nr. 24 Etapele alocării permisiunii unor utilizatori de a edita anumite zone dintr-o foaie de
calcul protejată prin introducerea unei parole pentru zonă

Pagina 26
4.4 Inhibarea vizualizării (ascunderea) formulelor de calcul
• Pasul 1: se selectează zona de celule ale cărei formule urmează să fie inhibate la
vizualizare (bifarea opțiunii Hidden din fereastra Format Cells-> Protection)
• Pasul 2: inhibarea vizualizării nu are efect decât dacă se aplică o protecție și la nivel
de foaie de calcul din meniul Review-> grupul de opțiuni Protect -> comanda Protect
Sheet.

Fig. nr. 25 Bifarea opțiunii Hidden din fișa Protection

Observație: vizualizarea formulelor din întreaga foaie de calcul se realizează din meniul
Formulas opțiunea Show Formula. Apăsarea succesivă pe această opțiune permite comutarea
între afișarea formulelor și a rezultatelor.

Fig. nr. 26 Modalitatea de vizualizare a formulelor dintr-o foaie de calcul

4.5 Protejarea unui registru de lucru

Pentru a împiedica alți utilizatori Meniul Review-> grupul de opțiuni Protect ->
comanda Protect Workbook
să vizualizeze foile de calcul ascunse, să
adauge, să mute, să șteargă, să ascundă
sau să redenumească foile de calcul se
poate proteja structura registrului de
lucru (workbook) Excel pe baza unei
parole. Fig. nr. 27 Protejarea registrului de lucru

Pagina 27
4.6 Protejarea unui fișier Excel
Protecția la nivel de fișier Excel și nu doar a registrului de lucru sau a foii de calcul se
realizează din meniul File -> Info -> Protect Workbook -> Encrypt with Password (se
introduce o parolă apoi se selectează opțiunea OK, ulterior se confirmă parola în caseta Confirm
password și se selectează OK).

Fig. nr. 28 Realizarea protecției la nivel de fișier

Pentru a proteja datele dintr-un fișier Excel se poate seta o parolă pentru deschidere
(Password to open) sau modificarea datelor (Password to modify). Se recomandă folosirea
acestei opțiuni atunci când trebuie să se acorde acces doar Read Only sau de editare pentru
diferiți utilizatori.
Meniul File -> Save As -> More Options -> Tools -> General Options

Fig. nr. 29 Protejarea datele prin setarea unei parole de deschidere și/sau de modificare a fișierului

Pagina 28
5 Auditarea formulelor
Dacă un utilizator introduce o valoare, o adresă, o funcţie sau un operator incorect într-o
formulă, Excel afişează un mesaj de eroare, care începe întotdeauna cu simbolul #. Cele mai
întâlnite coduri de eroare sunt prezentate mai jos, cu semnificaţia asociată:

Tabel nr. 2 Coduri de eroare în MS Excel

Procesul de verificare a erorilor de sintaxă sau a erorilor de logică la nivelul formulelor se

numeşte auditare.
Instrumentele oferite de Excel pentru evaluarea formulelor pot fi apelate din meniul Formulas
–> Formula Auditing.

Fig. nr. 30 Instrumentele de auditare a formulelor din meniul Formulas

O prima soluţie de auditare a unei formule este depistarea celulelor precedente (celulele la
care se referă o formulă) sau a celor dependente (celulele care conţin formule ce se referă la
alte formule). Stabilirea acestora se realizează selectând comanda Trace Dependents / Trace
Precedents din meniul Formulas –> Formula Auditing.

Pagina 29
 Fig. nr. 31 Exemplu de auditarea a unei formule (instrumentele Trace Dependents / Trace
Precedents)

O altă modalitate de auditare a unei formule este utilizarea ferestrei Evaluate Formula.
Opţiunea Reference afişează adresa celulei care urmează a fi evaluată, iar în Evaluation formula
din celula respectivă. Prin selecţia butonului Evaluate, se înlocuiesc pas cu pas argumentele
formulei cu valorile acesteia.

Fig. nr. 32 Exemplu de auditarea a unei formule (instrumentul Evaluate Formula)

O a treia soluţie de auditare a unei formule, constă de fapt în verificarea tuturor formulelor
din foaia de calcul, nu doar a celor care returnează un cod de eroare, din meniul Formulas prin
apelarea comenzii Error Checking

Pagina 30
 Fig. nr. 33 Exemplu de auditarea a unei formule (instrumentul Error Checking)

În fereastra Error Checking va fi afişată formula din celula verificată şi explicaţia erorii. Alte
opţiuni oferite utilizatorului sunt:

Tabel nr. 3 Opțiuni posibile furnizate în fereastra Error Checking

Pagina 31