All Cursuri Sig-Examen

Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Birotică – Microsoft Excel

- Note de curs-
Conf. Dr. Mihai Gianina
Acest material este publicat de autoare în lucrarea ”Utilizarea

instrumentelor TIC în predare – TIC1”.
Referetință:
Lupașc Adrian (coord), ”Utilizarea instrumentelor TIC în predare –
TIC1”, Editura Europlus, Galați, 2015, ISBN 978-606-628-135-5, pp. 102-
149
Conf. dr. Mihai Gianina
Cuprins
CAPITOLUL 2 .................................................................................................. 1
UTILIZARE MICROSOFT EXCEL 2010........................................................ 3
2.1 MICROSOFT EXCEL 2010 – ASPECTE DE BAZĂ ........................................... 3
2.1.1 Ce este Microsoft Excel? ....................................................................... 3
2.1.2 Structura fișierului Excel 2010 ............................................................. 3
2.1.3 Inserarea datelor în foaia de calcul ......................................................... 5
2.1.4 Deplasarea în foaia de calcul ................................................................ 10
2.1.5 Operația de selectare în Excel .............................................................. 10
2.1.6 Operația de ștergere în Excel ............................................................... 11
2.1.7 Operațiile de copiere și mutare în Excel ............................................... 13
2.1.8 Formatarea datelor în Excel ................................................................ 15
2.2 MICROSOFT EXCEL 2010 – EXERCIȚII PRACTICE ...................................... 21
2.2.1 Operații de bază în Excel ..................................................................... 21
2.2.2 Efectuarea calculelor şi utilizarea funcţiilor în Excel .......................... 24
2.2.3 Prelucrarea datelor din foile de calcul .................................................. 32
2.2.4 Reprezentarea grafică a datelor – realizarea diagramelor .................... 43
2.2.5 Folosirea Tabelului Pivot pentru realizarea de rapoarte ..................... 48
2.3 VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR................................................................... 53
2.4 BIBLIOGRAFIE .............................................................................................. 57
2
Birotică – Microsoft Excel. Note de curs
CAPITOLUL 2
UTILIZARE MICROSOFT EXCEL 2010
2.1 Microsoft Excel 2010 – aspecte de bază
2.1.1 Ce este Microsoft Excel?
Microsoft Excel este unul din programele componente ale

sistemului Microsoft Office dedicat lucrului cu tabele, în special tabele care
conțin date calculate. De aceea, de multe ori, Excel mai este numit și
procesor de tabele sau procesor de calcul tabelar. Microsoft Excel este
utilizat pentru a crea și formata registre de lucru (o colecție de foi de
calcul), pentru a analiza date și a lua decizii fundamentate pe date. Mai
exact, Microsoft Excel poate fi utilizat pentru obținerea de noi date prin
calculare, pentru urmărirea datelor, pentru generarea modelelor de analiză
a datelor, pentru aranjarea și afișarea datelor în diverse moduri, pentru
prezentarea datelor în mai multe tipuri de diagrame cu aspect profesionist
etc.
2.1.2 Structura fișierului Excel 2010
Un fișier Excel are, începând cu versiunea Microsoft Office 2007,

extensia xlsx. În versiunile anterioare, fișierele Excel au extensia xls. Un
fișier Excel poartă denumirea de registru de lucru (eng: Workbook), fiecare
registru de lucru putând avea, începând cu versiunea Microsoft Office
2010, oricâte foi de calcul (eng: worksheet) până la limita memoriei
disponibile.
Foaia de calcul Excel, identificată cu denumirea Sheet n, unde n
este numărul foii de clacul, este alcătuită din celule formate la intersecția
liniilor și coloanelor (figura 2.1). O foaie de calcul Excel 2010 poate avea
maxim 1,048,576 linii și 16,384 coloane.
3
Figura 2. 1 Structura foii de calcul Excel
În cadrul uni foi de calcul, coloanele se identifică prin litere, liniile

prin numere, iar o celulă se identifică prin numele coloanei și numele liniei
la intersecția cărora se formează. De exemplu, în figura 2.1, celula selectată
este celula D6.
Pentru a identifica un domeniu continuu de celule, se specifică
prima celulă din colțul stânga sus al domeniului de celule selectat și ultima
celulă din colțul dreapta jos al domeniului, separate prin caracterul două
puncte. De exemplu, domeniul A1:D6 va conține toate celulele de la A1 la
D6. Un domeniu discontinuu de celule se specifică folosind caracterul
punct și virgulă. De exemplu, domeniul A1;D6 conține de fapt doar celula
A1 și celula D6. Un domeniul de genul: A1:B6;C1:D6 conține toate celulele
de la A1 la B6 și toate celulele de la C1 la D6.
4
2.1.3 Inserarea datelor în foaia de calcul
Pentru a insera o valoare în celula unei foi de calcul, se dă dublu

clic pe celula respectivă pentru a o edita și se introduce valoarea de la
tastatură. Se pot insera astfel valori numerice, valori de tip text, date
calendaristice, valori monetare sau formule de calcul. Ca regulă generală,
valorile de tip numeric incluzând și valorile de tip monetar sunt aliniate
automat de către Excel la dreapta celulei, iar valorile de tip text sunt
aliniate automat la stânga celulei. (figura 2.2).
Figura 2. 2 Alinierea implicită a datelor în celule
În Excel este posibilă inserarea automată a datelor în celule

folosind tehnica AutoFill. Această tehnică poate fi folosită pentru a insera
serii de date sau liste de valori predefinite.
Tehnica AutoFill este de fapt folosită pentru a copia conținutul și
formatul unei celule sau mai multor celule în alte celule. În acest scop se
folosește butonul AutoFill. Orice celulă sau domeniu de celule selectat are
în colțul din dreapta jos acest buton Autofill, sub forma unui pătrățel de
culoare neagră (figura 2.3 (a)). La plasarea cursorului mouse-ului pe
butonul AutoFill, cursorul ia forma unei cruciulițe de culoare neagră. În
acest moment, se trage cu mouse-ul de butonul AutoFill peste coloanele în
care se dorește copierea conținutului și formatului celulei sau domeniului
de celule selectate (figura 2.3 (b)). În figura 2.3 (b), în celula C5 va fi inserată
valoarea din celula copiată (celula C4), adică valoarea 7,85.
5
(a) (b)
Figura 2. 3 Butonul Autofill (a) și inserarea de valori folosind AutoFill (b)
Tehnica AutoFill se poate folosi și pentru a insera serii de date de

tipul 1,2,3 …, n sau 2,4,6,…,n sau 5,10,15…n etc. astfel:
 se introduc primele două valori din serie (1 și 2 de exemplu) pentru
ca Excel să poată determina pasul de incrementare a valorilor;
 se selectează celulele care conțin cele două valori;
 se plasează cursorul mouse-ului pe butonul AutoFill al celulelor
selectate și, când acesta se transformă într-o cruciuliță de culoare
neagră, se trage de el peste celelalte celule în care se dorește a se
insera restul valorilor din serie.
Pentru a insera o listă de valori predefinite (lista disciplinelor
studiate, lista elevilor din clasă, lista profesorilor din școală etc.) folosind
tehnica AutoFill, se procedează astfel:
 se creează lista de valori;
o din meniul File se alege comanda Options, iar în fereastra de
dialog care apare se selectează categoria de opțiuni Advanced.
Se derulează în jos pagina de opțiuni Advanced până când se
găsește butonul Edit Custom Lists și se dă clic pe el;
o în fereastra de dialog Custom Lists se introduc valorile listei
(disciplinele programei școlare, de exemplu), câte una pe linie
ca în figura 2.4;
6
Figura 2. 4 Crearea unei liste predefinite de valori
o după introducerea disciplinelor în rubrica List entries se

execută clic pe butonul Add pentru a adăuga lista în rubrica
listelor predefinite și apoi se salvează modificările folosind
butonul OK;
 se inserează valorile listei create în foia de calcul:
o se introduce într-o celulă, de la tastatură, numele unei
discipline oarecare din listă (trebuie să știți denumirea exactă
măcar a unei discipline);
o folosind tehnica AutoFill se trage cu mouse-ul peste celelalte
celule pentru a insera și restul valorilor din listă.
Aceste liste odată predefinite sunt salvate și pot fi inserate oricând,
automat, în același fișier sau în alte fișiere.
Pe lângă valori scalare, într-o celulă a foii de calcul pot fi inserate
formule de calcul care să returneze valori. Pentru a insera o formulă de
calcul, întotdeauna se începe cu semnul =. Formulele se calcul se pot
introduce în două moduri:
 folosind expresiile aritmetice construite cu ajutorul operatorilor
aritmetici: + , - , * , / , ^ ;
7
Figura 2. 5 Formule de calcul folosind expresiile aritmetice
 folosind funcțiile predefinite. Excel pune la dispoziție o

multitudine de funcții pentru prelucrarea tuturor tipurilor de date.
Pentru inserarea unei funcții se folosește butonul fx din dreptul
barei de formule sau butonul Insert function din pagina Formulas.
Figura 2. 6 Fereastra de dialog Insert Function
În rubrica Select a function sunt afișate întotdeauna funcțiile

utilizate cel mai recent. Pentru a insera funcția în foaia de calcul, se să
dublu clic pe ea. Dacă funcția dorită nu se regăsește printre cele mai recent
utilizate, ea poate fi căutată după nume sau o parte din nume în rubrica
Search for a function sau poate fi căutată în categoria de funcții aferentă
selectând categoria din lista derulantă Or select a category.
8
Funcțiile în Excel sunt grupate pe categorii, în principal după tipul

de date pe care le prelucrează (Math & Trig, Date & Time, Text, Logical)
sau după domeniul căruia se adresează (Statistical, Financial, Database,
Engineering).
Pentru a calcula corect valorile, fiecare funcție solicită un anumit
număr de argumente. Pentru a putea folosi o funcție, utilizatorul trebuie să
cunoască foarte bine semnificația fiecărui argument. În figura 2.7 este
prezentat un exemplu de completare a argumentelor unei funcții, și anume
funcția AVERAGEIF.
Figura 2. 7 Exemplu de utilizare a unei funcții
Funcția AVERAGEIF calculează media aritmetică a unor valori

doar dacă este îndeplinită o condiție. În cazul particular din figura 2.7, se
va calcula media aritmetică pentru valorile din domeniul de celule G2:G4
care sunt mai mari sau egale cu 8. Cu alte cuvinte, numai dacă valorile din
celulele G2:G4 sunt mai mari sau egale cu 8, vor fi incluse în calculul
mediei. Argumentul Average_range este opțional și se specifică doar dacă
domeniul valorilor ce trebuie incluse în calcul este diferit de domeniul
specificat în argumentul Range. Adică, condiția se verifică pe un domeniu
9
de valori specificat în argumentul Range, iar calcularea mediei se face

pentru un alt domeniu, specificat în argumentul Average_range.
2.1.4 Deplasarea în foaia de calcul
Deplasarea în foaia de calcul se face folosind metodele comune

tuturor aplicațiilor pachetului Microsoft Office: cu bara de derulare
orizontală și bara de derulare verticală, cu tastele Page Up, Page Down etc.
Pe lângă aceste metode, există de asemenea o serie de scurtături de taste
pentru deplasarea rapidă în foaia de calcul și anume:
 Ctrl+Home - face deplasarea, din orice punct al foii de calcul, pe
prima celulă a acesteia, celula A1;
 Ctrl+End – face deplasarea la sfârșitul domeniului de celule
folosite (care au conținut) din foaia de calcul;
 tasta Home – face deplasarea în prima celulă a liniei curente;
 tasta End si săgeți – face deplasarea la sfârșitul liniei dacă se
folosește săgeata dreapta sau la sfârșitul coloanei dacă se folosește
săgeată jos. Facem observația că se va opri la prima celulă găsită
goală, chiar dacă linia/coloana are valori după această celulă. Dacă
linia/coloana conține mai multe celule goale, pentru a ajunge la
sfârșitul ei va trebui să folosiți de câte ori este nevoie tasta End
pentru a trece în End Mode și apoi săgeată dreapta sau săgeată jos;
Pentru deplasări mai complexe, se folosește comanda Go To care
permite deplasarea exactă la o celulă sau domeniu de celule prin
specificarea adresei (Home→Editing→Find&Select→Go To) sau comanda
Go To Special care permite deplasarea în foaia de calcul de la o formula la
alta, după tipurile de date, după comentarii, după celulele goale etc.
(Home→Editing→Fiind&Select→Go To Special)
2.1.5 Operația de selectare în Excel
Înainte de efectuarea oricărei operații de copiere, de mutare, de

șterge, de formatare etc., obiectele sau datele trebuie mai întâi selectate.
10
Modalitatea de selectare diferă în funcție de obiectul ce trebuie selectat

astfel:
 o celulă se selectează dând un singur clic pe ea;
 un domeniu continuu de celule se selectează trăgând cu mouse-ul
peste ele sau cu ajutorul tastei Shift astfel: se dă clic pe prima celula
din colțul dreapta sus al domeniului, se apăsă tasta Shift și se ține
apăsată până se dă clic pe ultima celulă a domeniului, cea din
colțul dreapta jos;
 un domeniu discontinuu de celule se selectează cu autorul tastei
Ctrl astfel: se ține tasta Ctrl apăsată în timp ce se selectează celulele
sau domeniile de celule dorite;
 o linie sau o coloană se selectează dând clic pe etichetele lor (1,
2…. respectiv A, B…..);
 mai multe linii sau mai multe coloane se selectează trăgând cu
mouse-ul peste etichetele lor sau folosind tastele Shift respectiv
Ctrl;
 selectarea tuturor celulelor foii de calcul se face cu combinația de
taste Ctrl+A sau cu ajutorul butonului de selecție a foii de calcul
aflat deasupra liniei 1 și la stânga coloanei A;
 selectarea unei foi de calcul se face dând clic pe eticheta ei (de
exemplu, Sheet1);
 selectarea mai multor foi de calcul se face dând clic pe etichetele
lor în timp ce se ține apăsată tasta Shift sau tasta Ctrl după caz;
Pentru selectări mai complexe se poate folosi butonul Find&Select
din grupul de comenzi Editing al paginii Home
(Home→Editing→Fiind&Select).
2.1.6 Operația de ștergere în Excel
În Excel se face distincție între operația de ștergere a obiectelor

(linie, coloană, celulă, grafic, foaie de calcul etc.) și ștergerea conținutului
foii de calcul, respectiv conținutul celulelor foii de calcul.
11
Pentru a șterge un obiect, mai întâi acesta trebuie selectat și apoi se

folosește comanda Delete din grupul de comenzi Cells a paginii Home a
ribbon-ului (Home→Cells→Delete) sau comanda Delete din meniul de
context (meniul care apare atunci când se execută clic dreapta pe obiectul
respectiv).
Atenție, ștergerea unei foi de calcul este definitivă! O foaie de
calcul odată ștearsă, nu mai poate fi recuperată în nici un fel. De aceea, la
ștergerea unei foi de calcul, este afișat un mesaj de atenționare în acest sens.
Ștergerea conținutului celulelor se face cu comanda Clear din
grupul de comenzi Editing al paginii Home (Home→Editing →Clear). În
ceea ce privește conținutul, Excel face distincție între: formatările aplicate
celulei, conținutul celulei, comentariile atașate celulei și hyperlink-urile
definite în cadrul unei celule, fiecare dintre acestea putând fi șterse separat
(figura 2.8).
Figura 2. 8 Comenzi pentru ștergerea conținutului celulelor
Clear Format - șterge formatările aplicate unei celule, nu-i șterge și

conținutul. De exemplu, dacă într-o celulă este introdus un text formatat
bold de culoare roșie și apoi se aplică comanda Clear Formats asupra
celulei respective, textul va rămâne în celulă, dar vor fi șterse culoarea roșie
și efectul bold. La fel, dacă într-o celulă este scrisă o valoare monetară cu 2
zecimale (123,56 lei), la ștergerea formatului se vor șterge formatările și va
rămâne doar valoarea (123,564).
12
Clear contents - șterge conținutul celulei, dar lasă formatările,

astfel încât la introducerea altor valori în celula respectivă, acestea vor fi
transformate conform formatărilor anterioare. Dacă luăm exemplul de mai
sus cu textul roșu bold, la aplicarea comenzii Clear Contents, celula va
rămâne goală. În schimb, la introducerea unui nou text în celula respectivă,
acesta va fi făcut roșu și bold. La fel se va întâmpla în cazul celui de-al
doilea exemplu, celula va rămâne goală, iar la introducerea unei noi valori
numerice, aceasta va fi afișată în lei cu 2 zecimale.
Din obișnuință, pentru ștergerea conținutului unei celule/mai
multor celule, se folosește tasta Delete. Atenție, tasta Delete șterge doar
conținutul celulei, nu șterge și formatul! Este echivalentă cu comanda Clear
Contents (Home→Editing→Clear→Clear Contents). De aici și o serie de
probleme la introducerea valorilor în foile de calcul, când acestea suferă
automat formatări nedorite, formatări rămase neșterse din celulele
respective.
Varianta corectă de ștergere a conținutului celulelor este folosirea
comenzii Clear all, care șterge și conținutul, și formatările aplicate celulelor.
Asta în cazul în care nu se dorește intenționat păstrarea formatărilor
aplicate celulelor.
2.1.7 Operațiile de copiere și mutare în Excel
La fel ca în cazul operației de ștergere, în Excel pot fi

copiate/mutate atât obiecte, cât și conținut.
Pentru copierea/mutarea unei linii, unei coloane sau domeniu de
celule, se folosește comanda Copy (Ctrl+C) și comanda Insert Copied Cells
pentru a copia obiectele și nu doar conținutul. Dacă se dorește copierea
conținutului se folosește comanda Paste (Ctrl+V) .
Particularități prezintă copierea unei foi de calcul, care se face cu
comanda Move or copy … din meniul de context al foii de calcul respective
(meniul obținut prin executarea unui clic dreapta pe eticheta foii de calcul).
Fereastra de dialog care se deschide (figura 2.9) permite mutarea sau
copierea foii de calcul dacă de bifează opțiunea Create a copy, în același
13
fișier, într-un nou fișier sau în alt fișier existent cu condiția ca acesta să fie
deschis.
Figura 2. 9 Copierea/mutarea unei foi de calcul
În ceea ce privește copierea/mutarea conținutului, folosirea

cunoscutelor comenzi Copy (Ctrl+C), Cut (Ctrl+X) și Paste (Ctrl+V)
copiază/mută conținutul și formatul unei celule. La fel ca și în cazul
ștergerii, Excel poate face distincție între mai multe elemente ale unei
celule/domeniu de celule. Copierea/mutarea separată a acestor elemente
se face folosind, în loc de comanda Paste, comanda Paste Special
(Home→Clipboard→Paste→Paste Special) sau combinația de taste
Ctrl+Alt+V. În fereastra de dialog Paste Special (figura 2.10) sunt prezente
toate elementele ce pot fi copiate sau mutate separat și anume: formulele de
calcul, valorile, formatările, comentariile, regulile de validare aplicate
celulelor, toate elementele mai puțin tema, toate elementele mai puțin
chenarele tabelului, lățimea coloanelor, formulele de calcul și formatul
numerelor, valorile și formatul numerelor etc.
14
Figura 2. 10 Opțiunile comenzii Paste Special
Copierea datelor se poate face și cu crearea și salvarea unei

legăturii cu datele sursă folosind comanda Paste Special și butonul Paste
Link (figura 2.10). Dacă copierea se face folosind Paste Link, aceasta
înseamnă că în momentul în care se vor modifica datele sursă (datele care
au fost copiate) se vor modifica automat și datele destinație (datele obținute
după copiere).
2.1.8 Formatarea datelor în Excel
Cele mai uzuale comenzi pentru formatarea datelor se regăsesc pe

pagina Home a ribbon-ului în grupurile de comenzi Font, Alignment și
Number (figura 2.11).
Figura 2. 11 Grupurile de comenzi pentru formatare
Deoarece aici nu se regăsesc toate comenzile de formatare, fiecare

din acest grup de comenzi are în colțul din dreapta jos un buton sub formă
de săgeată care, la acționare, afișează fereastra de dialog Format Cells.
15
Aceasta conține toate opțiunile de formate. Fereastra de dialog Format

Cells poate fi afișată rapid și cu combinația de taste Ctrl+1.
Figura 2. 12 Fereastra de dialog Format Cells
În cadrul acestei ferestre pot fi făcute formatări multiple care sunt

grupate pe categorii, fiecărei categorii corespunzându-i o pagină de
opțiuni:
 Number – în această pagină se pot stabili tipurile de date și se pot
face formatări specifice fiecărui tip în parte:
o Number – formatează valorile din celulele selectate ca
valori numerice. Pentru valorile numerice se poate stabili
numărul de zecimale cu care să fie afișate, se poate activa
sau se poate dezactiva folosirea separatorului pentru mii și
se poate stabili forma numărului negativ (cu semnul minus
sau în roșu);
o Currency – formatează valorile din celulele selectate ca
valori monetare. La valoarea numerică se adaugă și un
simbol monetar (120 lei, $130, 245 € etc.). Tipul Currency
este singurul tip de dată care permite scrierea de cifre și
16
litere într-o celulă, iar valoarea să fie considerată numerică,

adică să poată fi folosită ca operand în calcule matematice;
o Accounting – este similar cu tipul Currency cu excepția
formatului numărului negativ, acesta fiind implicit în roșu;
o Date – formatează valorile din celulele selectate ca date
calendaristice și stabilește forma de afișare a acestora în
funcție de o locație aleasă: 15.09.2015, 15 septembrie 2015,
15.09.15, 15.9.15, 15.09 etc.;
o Time - formatează valorile din celulele selectate ca valori
de tip timp și stabilește forma de afișare a acestora în
funcție de o locație aleasă, de exemplu: 13:30:55, 13:30, 1:30
PM etc.;
o Percentage – formatează valorile din celulele selectate ca
valori procentuale. Aplicarea tipului Percentage asupra
unei valori are ca efect înmulțirea valorii respective cu 100
și adăugarea semului de procent %.;
o Text – valorile de tip Text, ca și cele de tip General nu pot fi
folosite în calcule matematice.
 Alignment – în această pagină se fac formatări legate de alinierea
valorilor în celule: alinierea valorilor din celule pe orizontală și pe
verticală, scrierea conținutului celulelor cu un anumit grad de
înclinare. Tot în această pagină există o serie de opțiuni legate de
controlul conținutului celulelor, și anume:
o Wrap Text – permite scrierea unui text pe mai multe
rânduri într-o celulă. Implicit, textul este scris pe o singură
linie, indiferent cât de lung este acel text;
o Shrink to fit – micșorează textul dintr-o celulă atât cât este
nevoie în funcție de dimensiunea coloanei, astfel încât el să
fie în întregime vizibil în celulă;
o Merge Cells – unește mai multe celule într-o singură celulă;
 Font – în această pagină se pot face toate formatările legate de
fonturi: stabilirea fontului, stabilirea stilului fontului, stabilirea
17
dimensiunii fontului, stabilirea culorii sau aplicarea diferitelor

efecte;
 Border – în această pagină se fac formatări legate de chenare, și
anume: stilul, grosimea, culoarea și tipul chenarului;
 Fill – în această pagină se fac formatări legate de fundalul celulelor
selectate: culoare, stil și efecte luminoase.
În afara acestor formatări, în Excel sunt posibile formatări automate
în funcție de anumite condiții, așa numita formatare condiționată.
Formatarea condiționată se face cu butonul Conditional Formatting din
grupul de comenzi Styles a paginii Home (figura 2.13).
Figura 2. 13 Comenzile Conditional Formatting
Conditional Formatting oferă mai multe tipuri de formatări.

Un prim grup de comenzi permite formatarea automată a datelor
de tip numeric în funcție de valorile lor:
 Data Bars – aplică pe fundalul celulelor câte o bară de o culoare
aleasă și cu lungime variabilă în funcție de mărimea valorilor din
celulele selectate;
 Color Scales - aplică celulelor selectate fundaluri de culori diferite
în funcție de mărimea valorilor conținute de către acestea;
18
 Icon Sets – inserează în celule, alături de valori, pictograme care au

diferite semnificații în funcție de numărul de pictograme folosit.
Dacă se folosesc trei pictograme, în general ele au următoarea
semnificație: valoare mare (valoarea este mai mare sau egală decât
67% dintre valorile selectate, valoare medie (valoarea este mai
mare decât 33% dintre valorile selectate și mai mică decât 67%
dintre valorile selectate), valoare mică (valoarea este mai mică
decât 33% dinte valori).
Regulile de tip Top/Bootom (Top/Bottom Rules) permit
formatarea condiționată a celor mai mari x valori (Top 10 Items), a celor
mai mici x valori (Bottom 10 Items), a x% cele mai mari sau cele mai mici
valori (Top 10%, Bottom 10%) și a valorilor peste sau sub medie (Above
Average, Below Average).
Comenzile de tipul Highlight Cells Rules permit crearea de noi
reguli folosind operatorii logici de bază:
 Greater Than – mai mare decât o valoare specificată;
 Less Than – mai mic decât o valoare specificată;
 Between – inclus într-un interval de valori specificate;
 Equal To – egal cu o valoare specificată;
 Text That Contains – textul conține caracterele specificate;
 Date Occurring – compară datele din celulele selectate cu o zi
specificată calculată relativ la data curentă (ieri, alaltăieri, acum o
săptămână, acum o lună, azi, mâine, peste o săptămână, peste o
lună etc.);
 Duplicate Values – formatează valorile duplicate sau valorile unice
din domeniul de celule selectate;
Pentru ștergerea formatărilor condiționate aplicate se folosesc
comenzile Clear Rules (Home→Styles→Conditional Formating→Clear
Rules):
 Clear Rules from Selected Cells - șterge formatările condiționate
aplicare celulelor selectate;
 Clear Rules from Entire Sheet - șterge toate formatările
condiționate aplicate în foaia de calcul curentă.
19
Pentru utilizatorii mai experimentați, Excel oferă și posibilitatea

creării unor reguli proprii și a unor formatări proprii.
În toate programele din pachetul Microsoft Office este disponibilă
o comandă care copiază și aplică rapid formatul unui obiect, altui obiect.
Aceasta comandă se numește Fromat Painter și se găsește în grupul de
comenzi Clipboard având asociat un buton sub formă de pensulă (figura
2.14).
Figura 2. 14 Butonul Format Painter
Acest buton se folosește simplu: se selectează obiectul al cărui

format se dorește a fi copiat (rând, coloană, celulă, domeniu de celule) se dă
clic pe butonul Format Painter, moment în care cursorul mouse-ului ia
forma unei pensule, și se trage cu mouse-ul peste obiectul căruia se dorește
să i se aplice formatul copiat. Marele avantaj al acestei comenzi este acela că
se poate face copierea exactă a mai multor formatări într-o singură operație.
20
2.2 Microsoft Excel 2010 – exerciții practice
2.2.1 Operații de bază în Excel
Deschideţi aplicaţia Microsoft Excel şi creați un nou fişier de lucru

pe care salvaţi-l cu denumirea Utilizare Excel 2010.xlsx. Introduceţi în
fişierul astfel creat datele din figura 2.15. Acestea sunt datele de la care vom
porni în realizarea exerciţiilor următoare.
Figura 2. 15 Datele inițiale de lucru
Pentru început vom realiza o serie de formatări asupra datelor din

figura 2.1.
1. La datele de mai sus adăugaţi titlul Situaţia şcolară pe semestrul I (2014-

2015) şi centraţi acest titlu relativ la tabel. Pentru a introduce acest titlu,
va trebui mai întâi să inseraţi o linie în foia de calcul, deasupra
tabelului.
a. pentru a insera o nouă linie în care să introduceţi titlul, daţi clic
dreapta pe eticheta primei linii a foii de clacul (cifra 1 de pe
marginea din stânga) şi alegeţi comanda Insert din meniul care este
afişat;
21
b. în noua linie introdusă, în celula A1, introduceţi textului titlului.

Introduceţi tot textul în celula A1, chiar dacă acesta este mult mai
lung decât dimensiunea acesteia;
c. pentru a centra titlul relativ la tabel, uniţi toate celulele de la A1 la
M1 într-o singură celulă și apoi centrați testul:
i. daţi clic în celula A1 şi trageţi cu mouse-ul peste celelalte
celule până ajungeţi la celula M1 pentru a le selecta;
ii. daţi clic pe butonul Merge & Center din grupul de comenzi
Alignment al paginii Home a ribbon-ului ( Home → Alignment
→ Merge&Center).
2. Inseraţi o linie goală între tabel şi titlul tabelului şi faceţi titlul bold cu
dimensiunea de 14.
a. pentru a insera linia executați clic dreapta pe eticheta liniei a
doua, linia care conţine titlurile coloanelor tabelului şi alegeţi
comanda Insert din meniul care apare;
b. executați un clic pe celula titlului tabelului şi apoi urmaţi paşii
Home→Font→Bold pentru a îngroşa titlul, iar din lista
derulantă din dreptul fontului, alegeţi dimensiunea 14;
3. Scrieţi titlurile coloanelor: Medie note, Medie aritmetică, Medie

ponderată pe două rânduri, pentru a putea micşora dimensiunea
acestor coloane.
a. implicit, textul introdus într-o celulă Excel, este scris pe un
singur rând. Pentru ca acest text să poată fi scris pe mai multe
rânduri, se foloseşte opţiunea Wrap Text. Selectaţi celulele care
conţin titlurile de coloane amintite şi aplicaţi comanda Wrap
Text din grupul de comenzi Alignment al paginii Home a
ribbon-ului (Home→Alignment→Wrap Text).
Observaţie!
Pentru a vedea efectul, este posibil să trebuiască să micşoraţi coloanele (trageţi cu
mouse-ul de marginea din dreapta a etichetei coloanei respective) deoarece, dacă
22
textul încape în coloană, el este în continuare afişat pe un rând. chiar dacă aţi
aplicat comanda Wrap Text.
Dacă executați dublu clic pe marginea din dreapta etichetei unei linii/coloane
acestea se redimensionează automat la conținutul lor.
4. Centraţi capul tabelului pe orizontală şi pe verticală şi îngroşaţi textul.

a. selectaţi capul de tabel trăgând cu mouse-ul peste domeniul de
celule A3:M3;
b. din grupul de comenzi Alignment al paginii Home a ribbon-
ului, daţi clic pe butoanele Midle Align şi Center, iar din
grupul de comenzi Font alegeţi Bold.
5. Adăugaţi tabelului o liniatură de culoare albastră, iar pentru capul de

tabel folosiţi un fundal de aceeaşi culoare ca şi liniatura tabelului.
a. selectaţi tot tabelul (domeniul de celule A3:M15) prin tragere
cu muse-ul sau folosind tasta Shift astfel: daţi clic pe celula A3,
ţineţi tasta Shift apăsată şi daţi clic pe celula M15;
b. în grupul de comenzi Font, daţi clic pe butonul de expansiune
sub formă de săgeată din colţul din dreapta jos. Va fi afişată
fereastra de dialog Format Cells. În această fereastră mergeţi în
pagina Border;
c. în pagina Border, din lista derulantă Color alegeţi prima
nuanţă de albastru de pe prima linie, din rubrica Style alegeţi o
linie mai groasă (antepenultima) şi apoi aplicaţi liniatura dând
clic atât pe butonul Outline, cât şi Inside. Salvaţi modificările
dând clic pe butonul OK al ferestrei Format Cells;
d. pentru a colora fundalul capului de tabel, selectaţi capul de
tabel, mergeţi din nou în fereastra de dialog Format Cells şi
din pagina Fill alegeţi aceeaşi culoare ca pentru liniatura
tabelului. Acelaşi lucru îl puteţi face cu butonul Fill Color de
pe ribbon (Home→Font→Fill Color).
e. deoarece în acest moment, textul capului de tabel este puţin
vizibil vom alege culoarea alb pentru fontul titlurilor de
23
coloană. Selectaţi capul de tabel, daţi clic pe butonul Font

Color (Home→Font→Font Color) și alegeți culoarea alb.
Până în acest moment, tabelul trebuie să arate ca în figura 2.16.
Figura 2. 16 Tabelul în urma operaţiilor de formatare
2.2.2 Efectuarea calculelor şi utilizarea funcţiilor în Excel
Vom continua partea practică a acestui capitol cu câteva exerciţii

pentru realizarea de calcule şi pentru folosirea funcţiilor care presupun
înţelegerea şi utilizarea tehnicii Auto Fill.
1. Introduceţi automat valorile pentru coloana Nr. Crt folosind tehnica

Auto Fill.
a. introduceţi primele două valori pentru primele două linii ale
tabelului: scrieţi valoarea 1 în celula A4 şi valoarea 2 în celula A5;
b. selectaţi ambele celule, A4 şi A5, şi trageţi cu mouse-ul de
butonul Auto Fill peste celelalte celule, până la celula A15.
24
Microsoft Excel ar trebui să insereze singur celelalte valori ale

numărului curent până la 12.
Observaţie!
Orice celulă sau domeniu de celule aţi selecta, în colţul din dreapta jos al
celulei/domeniului selectat se află un pătrăţel de culoare neagră. Acest pătrăţel
poartă denumirea de buton Auto Fill. Când plasaţi mouse-ul pe el, cursorul
mouse-ului se transformă într-o cruciuliţă de culoare neagră. Acesta este
momentul când trebuie să trageţi cu mouse-ul peste celelalte celule pentru a copia
conţinutul şi formatul celulei/domeniului selectat.
2. Calculaţi media notelor folosind expresia matematică

(Nota1+Nota2)/2.
a. orice expresie de calcul sau funcție se introduce cu operatorul =
astfel că, în celula J4, introduceți operatorul =;
b. după ce ați introdus operatorul = în celula J4, introduceți în
continuare formula de calcul =(G4+H4)/2 ;
c. imediat după ce ați terminat de introdus formula, apăsați tasta
ENTER. Nu deplasați cursorul mouse-ului în alte celule, deoarece
vor fi schimbate adresele celulelor folosite în formula de calcul.
d. dacă rezultatul obținut în celule J4 este corect, trageți de butonul
Auto Fill peste celelalte celule ale coloanei până la celule J15
pentru a copia formula de calcul și în aceste celule.
3. Deoarece în formula actuală pentru calcularea mediilor semestriale,

media notelor din timpul semestrului trebuie să fie cu 2 zecimale
exacte fără rotunjire, corectați formula de calcul din coloana Media
notelor pentru a afișa mediile cu două zecimale exacte fără rotunjire.
a. selectați celula J4 și, în bara de formule unde este afișată formula,
introduceți următoarea expresie de clacul:
=TRUNC((G4+H4)/2;2) și imediat apăsați tasta ENTER;
b. folosind tehnica Auto Fill copiați expresia de calcul și în celelalte
celule ale coloanei, până la celula J15;
25
Observație!
Fiind doar două note, media lor va fi o valoare întreagă sau o valoare cu 50 de
sutimi. Abia în cazul în care am avea 3 note s-ar simți diferența.
Funcția TRUNC trunchiază valoarea specificată ca prim argument la numărul de
zecimale specificate în al doilea argument. Argumentele funcțiilor în EXCEL se
separă întotdeauna cu punct și virgulă. De exemplu, expresia de calcul
=TRUNC(7.987;2) va returna valoarea 7,98. Ca prim argument al funcției se
poate folosi și o expresie de calcul care returnează o valoare sau o funcție care
returnează o valoare. Aceeași expresie de mai sus o puteam scrie folosind funcția
AVERAGE astfel: =TRUNC(AVERAGE(G4:H4);2).
Aceste formule se pot introduce folosind și utilitarul pentru funcții, dar am
preferat, la acest moment, să le scrieți direct în bara de formule până vă
familiarizați cu folosirea funcțiilor. Vom folosi utilitarul pentru funcții în
exercițiile următoare.
4. În coloana Media aritmetică vom face media între nota de la teză și

media notelor obținute în timpul semestrului. Calculați valorile din
coloana Media aritmetică folosind de data aceasta funcția AVERAGE.
Această funcție calculează media aritmetică a celulelor specificate.
a. selectați celula K4 și dați clic pe butonul fx din bara de formule
sau mergeți în pagina Formulas și dați clic pe butonul Insert
function (fx);
b. va fi afișată fereastra Insert Function unde, implicit, veți găsi cele
mai recent utilizate funcții. Daca găsiți aici funcția AVERAGE o
puteți selecta dând dublu clic pe ea. Dacă nu o găsiți aici, trebuie
să o căutați în categoria de funcții statistice alegând Statistical
din lista derulanta Or select a category sau puteți să o căutați
introducându-i numele în rubrica Search for a function și apoi
executând clic pe butonul Go;
c. la selectarea funcției va fi afișată fereastra de dialog a funcției
AVERAGE unde trebuie să specificați celulele în care se află
valorile cărora doriți să le calculați media. Astfel, dați clic în
26
rubrica Number1 și selectați celule I4 și J4 trăgând cu mouse-ul

peste ele (figura 2.17);
d. în fereastra de dialog va fi calculată media valorilor din celulele
selectate. Dacă calculul este făcut corect, dați clic pe butonul OK
pentru a efectua calculul și în foaia de calcul (figura 2.17);
Figura 2. 17 Calcularea mediei aritmetice
e. copiați formula și în celelalte celule ale coloanei folosind tehnica

Auto Fill.
5. În coloana Media ponderată calculați media cu teza conform

algoritmului de calcul actual: =(3*Media notelor+Teza)/4. Media
astfel obținută trebuie să fie o valoare întreagă rotunjită în favoarea
elevului. În acest caz, trebuie să folosim și funcția ROUND pentru a
rotunji rezultatul expresiei de calcul a mediei finale.
a. selectați celula L4 și dați clic pe butonul fx de pe bara de formule;
b. în fereastra Insert function alegeți categoria de funcții matematice
și trigonometrice (Math & Trig) - apăsați tasta R pentru a găsi mai
repede funcția ROUND și, când o găsiți, dați dublu clic pe ea;
c. în fereastra de dialog a funcției, în rubrica Number introduceți
expresia de calcul pentru medie: (3*J4+I4)/4, de data acesta fără
27
egal, iar în rubrica Num_digits introduceți 0 pentru a rotunji

media la o valoare întreagă (figura 2.18);
Figura 2. 18 Calcularea mediei semestriale
d. acționați butonul OK pentru a salva formula și a reveni în foaia de

calcul;
e. copiați formula de calcul și în celelalte celule ale coloanei folosind
tehnica Auto Fill;
6. În coloana Situație scrieți Promovat pentru elevii care au medii mai

mari sau egale cu 5 și Nepromovat pentru cei care au medii mai mici
decât 5. Acest lucru îl veți face automat folosind funcția IF.
a. selectați celula M4 și apoi dați clic pe butonul fx de pe bara de
formule;
b. din fereastra Insert function alegeți funcția IF. Daca nu o găsiți în
lista funcțiilor cel mai recent utilizate, căutați-o în categoria de
funcții logice (Logical) și, când o găsiți, dați dublu clic pe ea;
c. în fereastra funcției IF, în rubrica Logical test introduceți condiția
pe care doriți să o verificați, și anume ca media să fie mai mare
sau egală cu 5, adică L4>=5 (figura 1.19);
d. în rubrica Value_if_true introduceți textul care doriți să fie afișat
în celulă în cazul în care condiția este îndeplinită, și anume
28
Promovat. Nu trebuie să introduceți și ghilimelele. Ghilimelele

sunt introduse automat de către Excel (figura 1.19);
e. în rubrica Value_if_false introduceți textul care doriți să fie afișat
în cazul în care condiția nu este îndeplinită, și anume Nepromovat
(figura 1.19).
Figura 2. 19 Argumentele funcției IF
f. după completarea argumentelor dați clic pe butonul OK pentru a

insera formula de calcul în celulă;
g. folosind tehnica Auto Fill, copiați funcția introdusă în celula M4
și în celelalte celule ale coloanei.
Observație!
Deoarece toate mediile sunt peste 5, va fi introdus cuvântul Promovat pentru toți
elevii. Puteți schimba nota la teză sau/și notele unui elev pentru a testa și situația
în care un elev nu a obținut nota 5. Atenție! Reveniți la valorile inițiale
pentru a vă putea verifica rezolvările în continuare.
7. Deoarece Medie note și Media aritmetică se calculează cu două

zecimale, formatați valorile celor două coloane astfel încât să fie afișate
cu 2 zecimale. Vom folosi în cadrul acestui exercițiu butonul Format
Painter (copiază și aplică formatările unei celule peste alte celule).
29
a. selectați valorile coloanei Medie note: domeniul de celule J4:J15;

b. dați clic dreapta pe celulele selectate și alegeți comanda Format
Cells din meniul care apare;
c. în fereastra Format Cells dați clic pe pagina Number, iar în lista
Category dați clic pe tipul Number;
d. în panoul din dreapta vor fi afișate opțiunile de formatare a
valorilor numerice. În lista derulantă Decimal Places introduceți
valoarea 2 pentru ca valorile numerice din celulele selectate să fie
afișate cu 2 zecimale;
e. dați clic pe butonul OK pentru a salva modificările;
f. aceleași formatări dorim să-l aplicăm și valorilor din coloana
Media aritmetică. Puteam încă de la început să selectăm valorile
ambelor coloane, dar dacă nu am făcut-o, putem folosi butonul
Format Painter pentru a copia formatul aplicat valorilor din
coloana Medie Note și să-l aplicăm coloanei Media aritmetică.
i. selectați o celulă din coloana Medie note sau puteți selecta
toate celulele coloanei;
ii. dați clic pe butonul Format Painter din grupul de comenzi
Clipboard al paginii Home (Home→Clipboard→Format
Painter). În acest moment, cursorul mouse-ului ia forma
unei pensule.
iii. având cursorul mouse-ului sub formă de pensulă, selectați
toate valorile coloanei Media aritmetică – domeniul de
celule K4:K15. Automat, toate valorile coloanei Media
aritmetică vor fi formatate la fel ca valorile din coloana
Medie Note.
8. Adăugați la tabel o linie de total general în care calculați maximul

pentru coloanele Nota1 și Nota2 și mediile coloanelor Medie note,
Media aritmetică și Medie ponderată.
a. pentru ca în linia de total să afișați notele maxime pentru
coloanele Nota1 și Nota2 dați clic pe celula G16 și apoi dați clic pe
săgeata din dreptul butonului Auto Sum din grupul de comenzi
30
Editing al paginii Home și alegeți funcția Max (Home → Editing

→AutoSum→MAX) și apoi, imediat, apăsați tasta Enter. Procedați
în același fel pentru a calcula nota maximă pentru coloana Nota2;
Figura 2. 20 Folosirea butonului Auto Sum
b. procedați în același fel pentru medii, alegând de data aceasta

funcția Average;
9. Formatați linia de total la fel ca celelalte linii ale tabelului.

a. selectați ultima linie cu valori a tabelului, domeniul de celule
A15:M15 și dați clic pe butonul Format Painter (Home
→Clipboard → Format Painter);
b. având cursorul mouse-ului sub formă de pensulă selectați linia de
total, domeniul de celule A16:M16;
c. în celula A16 scrieți textul Totaluri generale;
d. selectați celulele A16:F16 și centrați titlul cu butonul
Merge&Center (Home→Alignment→Merge&Center);
e. selectați întreaga linie de total și îngroșați conținutul ei
(Home→Font→Bold).
Până în acest moment, tabelul dumneavoastră ar trebui să arate ca în
figura 2.21.
31
Figura 2. 21 Tabelul după exercițiile de calcul
2.2.3 Prelucrarea datelor din foile de calcul
În cadrul acestei secțiuni vom face câteva operații de ordonare, filtrare,

grupare și calcul de subtotaluri asupra datelor din tabelul nostru.
1. Ordonați datele din tabel în ordinea descrescătoare a mediilor

ponderate, iar pentru elevii care au aceleași medii ponderate stabiliți
ca al doilea criteriu de ordonare, media aritmetică descrescător.
a. selectați tabelul incluzând capul de tabel și excluzând linia de
total, adică selectați domeniul de celule A3:M15;
b. dați clic pe butonul Sort&Filter (Home→Editing→ Sort&Filter),
iar din meniul care se afișează selectați comanda Custom Sort;
c. în fereastra de dialog Sort, din lista derulantă Sort By alegeți
Media ponderată, iar din lista derulantă Order selectați Largest to
Smallest pentru a ordona mediile descrescător (figura 2.22);
d. pentru a adăuga un al doilea criteriu de ordonare, dați clic pe
butonul Add level, iar din lista derulantă Sort By alegeți Media
32
aritmetică, iar din lista derulantă Order selectați Largest to

Smallest (figura 2.22);
e. când ați încheiat, dați clic pe butonul OK pentru a închide
fereastra și a ordona datele după valorile din coloanele alese.
Figura 2. 22 Definirea criteriilor pentru ordonarea datelor
Observație!
Dacă ați selectat și capul de tabel, opțiunea My data has header trebuie să fie
bifata, dacă nu ați selectat și capul de tabel (adică ați selectat doar datele fără linia 3
– A3:M3, opțiunea My data has header trebuie debifată, caz în care în listele
derulante Sort și Then by vor fi afișate etichetele coloanelor (A, B, C etc.) și nu
titlurile coloanelor tabelului. Puteți proceda asemănător pentru a ordona tabelul
după o coloană, 3 coloane, 4 coloane etc. Numărul maxim de coloane după care se
poate ordona un tabel în Excel 2010 este 64.
În acest moment, datele din tabel trebuie să arate ca în figura 2.23.
33
Figura 2. 23 Tabelul ordonat după coloanele Media ponderată și Media aritmetică
2. Aduceți tabelul în ordinea inițială. Puteți face acest lucru ordonându-l

după coloana Nr. crt.
a. selectați tabelul incluzând capul de tabel și excluzând linia de
total, adică selectați domeniul de celule A3:M15;
b. dați clic pe butonul Sort&Filter (Home→Editing→ Sort&Filter),
iar din meniul care se afișează selectați comanda Custom Sort;
c. în fereastra de dialog Sort, în lista derulantă Sort By înlocuiți
Media ponderată cu Nr. crt, iar din lista derulantă Order selectați
Smallest to Largest pentru a ordona coloana numărul curent de
la 1 la 12;
d. ștergeți al doilea criteriu de ordonare dând clic pe el și apoi
acționând butonul Delete Level;
e. dați clic pe butonul OK pentru a reordona datele tabelului;
3. Deoarece pentru exercițiile următoare, linia de totaluri poate complica

lucrurile, sau chiar poate face imposibile anumite exerciții, ștergeți
linia de totaluri din tabel.
a. executați clic dreapta pe eticheta liniei 16 și alegeți comanda
Delete din meniul care este afișat;
34
4. Afișați doar situația elevilor clasei a V a. Pentru a face asta, va trebui să

filtrați tabelul după coloana Clasa.
a. activați butoanele de filtrare pentru coloanele tabelului selectând
orice celulă din capul de tabel, celula D3 de exemplu, sau selectați
întreg capul de tabel – domeniul de celule A3:M3 și apoi mergeți
în pagina Data și dați clic pe butonul Filter din grupul de
comenzi Sort&Filter (Data → Sordt&Filter → Filter). În acest
moment, pe marginea din dreapta a fiecărei coloane a tabelului a
fost adăugat un buton de filtrare;
b. pentru a filtra tabelul și a afișa doar elevii clasei a V-a, dați clic pe
butonul de filtrate atașat coloanei Clasa și din lista de valori
afișată selectați doar valoarea V debifând valoarea VI (figura
2.24).
Figura 2. 24 Filtrarea tabelului după clasă
35
c. după filtrare, pentru a face disponibile din nou toate datele

tabelului, dați clic pe butonul Clear din grupul de opțiuni
Sort&Filter.
5. Afișați situația la matematică a elevilor din clasa a V-a. Va trebui să

filtrați tabelul după coloana Clasa și coloana Disciplina.
a. mai întâi filtrați tabelul afișând situația elevilor din clasa V-a
procedând ca la problema anterioară;
b. având filtrul aplicat pentru coloana Clasa, aplicați un filtru și
coloanei Disciplina alegând din lista disciplinelor doar
Matematica. Din tabel vor mai fi afișați doar elevii Popescu Ioana
și Dima Vasile;
c. pentru a afișa din nou toate datele tabelului dați clic pe butonul
Clear din grupul de comenzi Sort&Filter al paginii Data a
ribbon-ului.
6. Afișați doar primii trei elevi cu cele mai mari 3 medii ponderate.
a. pe tabelul complet, cu toate datele, dați clic pe butonul de filtrare
atașat coloanei Media ponderată și din meniul care este afișat
alegeți comanda Number Filters și apoi comanda Top 10…;
Figura 2. 25 Folosirea filtrelor de tip Top 10
36
b. din fereastra de dialog Top 10 AutoFilter care va fi afișată, în loc

de valoarea 10 introduceți valoarea 3 pentru a fi selectate doar
primele 3 cele mai mari medii (dacă în această fereastră folosiți
săgeata din dreptul cuvântului Top și în loc de Top alegeți
Bottom, vor fi selectați elevii care au cele mai mici 3 medii
ponderate);
c. dați clic pe butonul OK pentru a filtra datele;
d. pentru a anula filtru folosiți din nou butonul Clear.
7. Afișați doar elevii care au mediile ponderate peste medie.

atașat coloanei Media ponderată și din meniul care este afișat
alegeți comanda Number Filters și apoi comanda Above Average.
(Below Average va selecta elevii sub medie);
b. pentru a anula filtru folosiți din nou butonul Clear.
8. Afișați doar elevii care au mediile aritmetice între 8 și 9.

atașat coloanei Media aritmetică și din meniul care este afișat
alegeți comanda Number Filters și apoi comanda Between;
b. în fereastra de dialog afișată, în rubrica din dreptul operatorului
is greater than or equal to introduceți valoarea 8, iar în rubrica
din dreptul operatorului is less than or equal to introduceți
valoarea 9;
c. dați clic pe butonul pe OK pentru a filtra datele;
d. pentru a anula filtru folosiți din nou butonul Clear.
Observație!
În mod similar pot fi folosiți și ceilalți operatori: Equal, Is not equal, Greater than,
Less than etc. Îi puteți vedea pe toți în figura 2.25.
9. Pentru a aplica filtre și pe șiruri de caractere, afișați elevii al căror

nume conține prenumele Ioan sau derivatele acestuia.
37

atașat coloanei Elev și din meniul care este afișat alegeți comanda
Text Filters și apoi comanda Contains;
b. în rubrica din dreptul operatorului contains introduceți ioan și
apoi dați clic pe butonul OK;
c. pentru a anula filtru dați clic pe butonul de filtrare atașat coloanei
Elev și alegeți comanda Clear Filter form Elev.
Observație!
Butonul Filter din grupul de comenzi Sordt&Filter, folosit până acum, șterge
toate filtrele aplicate tabelului. Pentru a șterge doar anumite filtre, se folosește
comanda Clear Filter form …. care se găsește sub butonul de filtrare al fiecărei
coloane.
Pentru a înlătura butoanele de filtrare atașate coloanelor atunci când nu mai aveți
nevoie de ele, executați din nou clic pe butonul Filter din grupul de comenzi
Sort&Filter din pagina Data (Data→Sort&Filter→Filter) pentru a-l deselecta.
10. Grupați datele tabelului și calculați mediile pe clase. Veți folosi în acest
scop comanda Subtotals.
a. pentru a putea grupa datele și a calcula mediile pe clase,
obligatoriu, mai întâi datele trebuie ordonate după coloana
Clasa;
i. selectați tabelul fără coloana Nr crt. (domeniul de celule
B3:M15) pentru a lăsa această coloană neordonată;
ii. dați clic pe butonul Sort din grupul de comenzi Sort&Filter
al paginii Data (Data→ Sort&Filter → Sort). Ordonarea
poate fi făcută și de aici;
iii. în fereastra de dialog Sort, din lista derulantă Sort By alegeți
coloana Clasa;
iv. dați clic pe butonul OK pentru a închide fereastra și a ordona
datele după clasă.
38
b. selectați tot tabelul, inclusiv capul de tabel, și dați clic pe butonul

Subtotal din grupul de comenzi Outline al paginii Data
(Data→Outline→Subtotal);
c. în fereastra de dialog Subtotal faceți următoarele completări:
i. în rubrica At each change in alegeți coloana Clasa;
ii. în rubrica Use function alegeți funcția Average pentru a
calcula media mediilor;
iii. în lista Add subtotals to bifați coloanele la care veți calcula
mediile generale: Media notelor, Media aritmetică, Media
ponderată;
Figura 2. 26 Calcularea subtotalurilor
iv. după completarea rubricilor conform indicațiilor și conform

figurii 2.26 dați clic pe butonul OK pentru a calcula
subtotalurile.
În urma calculării subtotalurilor, datele tabelului ar trebui să arate ca
în figura 2.27.
39
Figura 2. 27 Tabelul cu subtotaluri calculate pe clase
Observație!
Puteți formata mediile calculate automat cu mai multe zecimale să fie afișate cu
două zecimale folosind comanda Format Painter sau aplicând formatul Number
cu 2 zecimale la fel cum ați procedat la exercițiile anterioare.
În partea din stânga a fost atașată o bară de grupare cu ajutorul căreia puteți să
ascundeți sau să afișați datele pe diferite niveluri de detaliere dând clic pe butoanele
din partea de sus a barei, cele cu cifre (1, 2, 3).
11. Anulați calculele făcute pentru a aduce tabelul în forma lui inițială.
a. dați clic pe orice celulă a tabelului și apoi pe butonul Subtotal
b. în fereastra de dialog Subtotal afișată, executați clic pe butonul
Remove all.
Observație!
Dacă doriți să păstrați situațiile obținute prin filtrare, prin calcularea de
subtotaluri sau oricare alte prelucrări, le copiați în alte foi de calcul sau în alte
fișiere sau doar le printați și reveniți la forma inițială a datelor pentru a putea face
astfel de clacule și prelucrări și cu alte ocazii. Datele sursă trebuie să rămână
nemodificate.
40
2. Grupați datele tabelului și calculați mediile pe clase, iar în cadrul

fiecărei clase calculați mediile pe elev.
a. așa cum am precizat și în exercițiul anterior, în primul rând
tabelul trebuie ordonat după clasă și elev (figura 2.28). Din nou,
lăsați coloana Nr curent neselectată pentru a nu o ordona;
Figura 2. 28 Ordonarea tabelului după clasă și elev
b. selectați tabelul și calculați subtotalurile pe clase procedând ca la

problema anterioară (figura 2.26). După ce veți face acest lucru,
tabelul trebuie să arate ca în figura 2.27;
c. selectați tabelul astfel obținut și acționați din nou butonul
Subtotal (Data→Outline→Subtotal);
d. în fereastra Subtotal, în rubrica At each change in înlocuiți Clasa
cu Elev, lăsați toate celelalte rubrici la fel și debifați opțiunea
Replace current subtotals pentru a adăuga subtotalurile pe elev la
cele pe clasă și nu pentru a le înlocui (figura 2.29).
e. salvați modificările cu butonul OK al ferestrei de dialog Subtotal.
41
Figura 2. 29 Calcularea mediilor pe elev
3. Formatați toate mediile calculate cu două zecimale așa cum ați

procedat și anterior. Tabelul cu subtotaluri calculate pe clasă și elev
trebuie să arate ca în figura 2.30.
Figura 2. 30 Situația cu subtotaluri calculate pe clase și elevi
42
4. Anulați subtotalurile calculate pentru a aduce tabelul în forma inițială

și a-l pregăti pentru exercițiile următoare.
a. dați clic pe orice celulă a tabelului și apoi pe butonul Subtotal
b. în fereastra de dialog Subtotal afișată, acționați butonul Remove
all.
2.2.4 Reprezentarea grafică a datelor – realizarea diagramelor
1. Pentru a pregăti datele pentru reprezentare grafică, ordonați datele

din tabel după disciplină și elev așa cum ați procedat în cadrul
exercițiilor anterioare (figura 2.31).
Figura 2. 31 Ordonarea tabelului după disciplină și elev
2. Realizați o diagramă de tip coloane în care reprezentați grafic mediile

elevilor pe fiecare disciplină în parte.
a. selectați coloanele Elev și Disciplină (domeniul de celule B3:C15),
apăsați tasta CTRL și mențineți-o apăsată în timp ce selectați și
coloana Media ponderată (L3:L15);
43
b. mergeți în pagina Insert și alegeți categoria de grafice Column și

tipul 3D Column (primul din linie);
Figura 2. 32 Alegerea tipului de grafic
c. redimensionați graficul trăgând cu mouse-ul de marginea din

dreapta până sunt vizibile toate datele graficului. La acest
moment, graficul obținut ar trebui să arate ca în figura 2.33.
Figura 2. 33 Reprezentarea grafică a mediilor elevilor pe disciplină
44
Observație!
În acest moment, graficul este realizat. Dacă selectați corect datele și graficul va fi
realizat corect. Pentru a selecta corect datele, există două reguli de bază:
întotdeauna se selectează și titlurile coloanelor, și aproape întotdeauna trebuie
selectate minim două coloane: una de tip text și una de tip numeric.
Ceea ce puteți să faceți în continuare este să formatați graficul astfel încât să arate
cât mai bine. Pentru a face acest lucru testați cât mai multe dintre comenzile
meniului flotant disponibil după realizarea graficului și ale cărui pagini sunt
afișate la selectarea graficului: Chart Tools→Design, Chart Tools→Layout,
Chart Tools→Format. În plus, puteți să modificați fiecare element al graficului
(titlu, axe, etichetele axelor, fundalul graficului, fundalul reprezentărilor etc.) dând
clic dreapta pe elementul respectiv și alegând comanda Format nume element,
unde nume element reprezintă numele elementului selectat.
3. Modificați titlul graficului în: Media elevilor pe discipline;

a. dați dublu clic pe titlul graficului și când acesta este editat,
introduceți noul titlu.
4. Aplicați un fundal pentru grafic de o altă culoare, cu efecte de lumini

și umbre, cu un chenar mai gros de o culoare mai închisă și cu colțuri
rotunde;
a. dați clic pe fundalul graficului, într-o zonă liberă și selectați
comanda Format Chart Area din meniul care este afișat;
b. în fereastra de dialog Format Chart Area modificați fundalul
graficului cu ajutorul opțiunilor din categoria Fill, conform
setărilor din figura 2.34.
45
Figura 2. 34 Setările pentru fundalul graficului
c. pentru stabilirea culorii chenarului, din grupul de opțiuni Border

Color bifați opțiunea Solid fill, iar pentru culoare alegeți un
albastru închis;
d. pentru stabilirea grosimii chenarului, din categoria de opțiuni
Border Styles, măriți grosimea chenarului introducând valoarea
2,5 în rubrica Width și bifați opțiunea Round Corners;
e. după ce faceți toate modificările, închideți fereastra de dialog cu
butonul Close.
5. Aplicați efecte vizuale coloanelor care reprezintă seriile de valori în

grafic.
a. selectați coloanele care reprezintă datele și apoi executați clic
dreapta pe ele;
b. din meniul care este afișat selectați comanda Format Data Series;
46
c. în fereastra de dialog Format Data Series, din grupul de opțiuni

Fill, selectați opțiunea Solid fill și schimbați culoarea din albastru
în roșu închis ca cel din figura 2.35;
d. tot în grupul de opțiuni Fill, selectați opțiunea Gradient fill și
faceți setările ca în figura 2.35.
Figura 2. 35 Aplicarea de efecte fundalului coloanelor pentru reprezentarea seriilor de date
e. dați clic pe butonul Close pentru a închide fereastra de dialog.
6. Adăugați titluri pentru cele două axe ale graficului. Pentru axa OY
introduceți titlul Medii, iar pentru axa OX introduceți titlul Discipline și
elevi;
a. dați clic pe grafic pentru a-l selecta și parcurgeți secvența de
comenzi Chart Tools→Layout→Lables→Axis Titles→Primary
Horizontal Axis Titles→Title Below Axis;
47
b. în căsuța de editare afișată sub axa OX introduceți titlul Discipline

și elevi;
c. pentru a insera titlul pentru axa OY procedați la fel ca în cazul
axei OX parcurgând secvența de comenzi Chart Tools → Layout
→ Lables → Axis Titles → Primary Vertical Axis Titles →
Rotated title;
d. în căsuța de editare afișată lângă axa OY introduceți titlul Medii;
În urma operațiilor de formatare a graficului acesta ar trebui să arate
aproximativ ca în figura 2.36.
Figura 2. 36 Graficul în urma operațiilor de formatare
2.2.5 Folosirea Tabelului Pivot pentru realizarea de rapoarte
1. Construiți un Tabel Pivot pentru datele dumneavoastră pentru a

realiza ad-hoc rapoarte diverse.
a. selectați tabelul cu datele dumneavoastră (domeniul de celule
A3:M15), care vor reprezenta datele sursă pentru Tabelul Pivot.
Se selectează inclusiv capul de tabel;
b. în pagina Insert selectați comanda PivotTable din grupul de
comenzi Tables (Insert→Tables→PivotTable→PivotTable);
48
c. în fereastra de dialog Create Pivot Table nu trebuie să modificați

nimic deoarece datele sursă le-ați selectat deja, iar Tabelul Pivot îl
veți plasa într-o nouă foaie de calcul. Dați doar clic pe butonul OK
și tabelul Pivot va fi creat într-o nouă foaie de calcul;
d. foaia de calcul nou creată trebuie să arate ca în figura 2.37.
Figura 2. 37 Tabelul Pivot
Observație!
Un tabel Pivot conține coloanele tabelului sursă, elementele necesare construirii
unui raport (în fapt un alt tabel): linii (Row Labels), coloane (Column Labels),
valori (Values) și, opțional, filtru pentru raport (Report Filter). Pentru a realiza
un raport cu ajutorul Tabelului Pivot, minim este necesară plasarea unei coloane
sursă pe linie sau pe coloană (în rubrica Row Labels sau în rubrica Column
Labels) și o coloană sursă pentru valori în rubrica Values. De obicei, în rubricile
Row Lables și Column Lables sunt plasate coloane de tip text sau dată
calendaristică, iar în rubrica Values sunt plasate coloane numerice sau monetare.
2. Realizați un raport care să calculeze mediile pe clase.
49
a. în fereastra de dialog Pivot Table Field List bifați căsuța din

dreptul coloanei Clasa, sau trageți cu mouse-ul coloana Clasa și
plasați-o rubrica Row Labels;
b. în rubrica Values trageți coloana Media ponderata;
c. implicit, pentru efectuarea calculelor, Tabelul Pivot aplică
valorilor funcția SUM; Pentru a schimba funcția și a calcula media
procedați astfel:
i. în rubrica Values, dați clic pe butonul SUM of Media
ponderata și selectați comanda Values Field Setting din
meniul care apare;
ii. în fereastra de dialog Values Field Setings selectați funcția
Average, dați clic pe butonul Number Format și alegeți tipul
Number cu 2 zecimale;
iii. dați clic pe butonul OK pentru a salva modificările. În acest
moment, raportul trebuie să arate ca în figura 2.38;
Figura 2. 38 Raportul final și configurația Tabelului Pivot aferent
3. Realizați un raport care să calculeze mediile pe clase și mediile fiecărui

elev în parte;
50
a. este suficient ca în Tabelul Pivot de la problema anterioară să

trageți coloana Elev în rubrica Row Labels care va conține acum
atât clasa, cât și elevul;
b. raportul ar trebui să arate ca în figura 2.39;
Figura 2. 39 Raportul cu mediile pe clase și elevi
4. Reprezentați grafic datele din raportul de la exercițiul 3 (figura 2.39);

a. se poate crea automat un grafic pentru un raport obținut cu
ajutorul Tabelului Pivot, foarte simplu prin acționarea butonului
PivotChart din grupul de comenzi Tools al paginii Options a
meniului flotant PivotTable Tools (PivotTable Tools → Options
→ Tools → PivotChart);
Observație!
Tabelul Pivot este legat prin date de graficul Pivot astfel încât orice modificare în
Graficul Pivot se va reflecta și în Tabelul Pivot și implicit în raportul obținut și
invers orice modificare în Tabelul Pivot se va reflecta și în Graficul Pivot.
5. Realizați un raport care să calculeze mediile pe discipline și pe

profesori;
a. înlăturați toate setările făcute în Tabelul Pivot prin debifarea
casetelor de selecție din dreptul coloanelor Clasa, Elev și Media
ponderată, sau, rând pe rând, trageți cu mouse-ul butonul Clasa
și butonul Elev din rubrica Row Labels și butonul Average of
Media ponderată din rubrica Values în afara Tabelului Pivot și
eliberați cursorul mouse-ului;
51
b. plasați coloana Disciplina în rubrica Column Labels, coloana

Profesor în rubrica Row Labels, iar în rubrica Values plasați
coloana Media ponderată;
c. la fel ca mai sus, va trebui să schimbați funcția SUM cu funcția
Average și să formatați valorile calculate ca numere cu 2 zecimale;
i. în rubrica Values, dați clic pe butonul SUM of Media
ponderata și selectați comanda Values Field Setting din
meniul care apare;
ii. în fereastra de dialog Values Field Setings selectați funcția
Average, dați clic pe butonul Number Format și alegeți tipul
Number cu 2 zecimale;
iii. dați clic pe butonul OK pentru a salva modificările. În acest
moment, raportul trebuie să arate ca în figura 2.40;
Figura 2. 40 Raport cu mediile obținute pe disciplină și profesor
Observație!
Pe liniile și coloanele Tabelului Pivot, precum și în rubrica Values pot fi
plasate mai multe coloane. În schimb, cu cât sunt folosite mai multe
coloane, cu atât raportul devine mai greu de citit și interpretat.
6. În raportul obținut la exercițiul 5, adăugați și mediile pe clase.

a. singura modificare pe care trebuie să o faceți este să trageți
coloana Clasa în rubrica Row Labels deasupra coloanei Profesor.
b. raportul va arăta ca în figura 2.41.
52
Figura 2. 41 Raportul cu mediile calculate pe clase, profesori și discipline
Observație!
Dacă se modifică datele sursă, modificările nu se reflectă și în Tabelul
Pivot. Acesta trebuie să fie actualizat manual cu ajutorul comenzii Refresh
din meniul de context (meniul obținut la clic dreapta pe raportul obținut cu
ajutorul Tabelului Pivot) sau cu comanda Refresh de pe ribbon (Pivot
Table Tools → Options → Data → Refresh). Pentru a avea acces la meniul
Pivot Table Tools, trebuie să fiți pe raportul obținut cu ajutorul Tabelului
Pivot.
2.3 Verificarea cunoștințelor
1. Deplasarea în celula A1 de oriunde din foia de calcul se face cu:

a. tasta HOME;
b. pasta PageUp;
c. combinația de taste CTRL+HOME;
2. Prin tehnica AutoFill se permite copierea conținutului şi formatului

unei celule și în celulele peste care se trage cu mouse-ul:
a. Adevărat;
b. Fals.
53
3. În Microsoft Excel, pentru ca o expresie să fie recunoscută ca fiind

formulă de calcul, trebuie să îndeplinească condiția:
a. să înceapă cu semnul =
b. să se termine cu semnul =
c. să fie inclusă între paranteze ()
4. Formula =SUM(A1;A4):
a. calculează suma datelor din celulele A1 și A4;
b. calculează suma datelor din celulele A1, A2, A3 și A4;
c. nici una;
5. Selectarea unei coloane dintr-o foaie de calcul se face prin:

a. tragerea cu mouse-ul peste celulele coloanei respective;
b. executarea unui clic pe eticheta coloanei respective;
c. tragerea cu mouse-ul peste celulele coloanei în timp ce se ţine
tasta SHIFT apăsată.
6. Extensia unui fişier creat în Excel 2010 este:

a. xlsx;
b. xsl;
c. xls;
7. Care din următoarele variante reprezintă un domeniu de celule în

Excel?
a. H7:20;
b. H7;H20;
c. H7:H20;
8. În Excel, unirea mai multor celule într-o singură celulă se face folosind
comanda:
a. Wrap Text;
b. Merge Cell;
54
c. Split Cell;
9. În Excel, ştergerea unei foi de calcul

a. este ireversibilă;
b. se poate anula cu comanda Undo;
c. nu este posibilă;
10. O serie de numere de genul: 1,2,3,4,5 se poate introduce automat în

celulele unei foi de calcul prin:
a. tehnica AutoFill;
b. prin tehnica AutoIncrement;
c. cu ajutorul funcţiei Fill();
11. Deplasarea la începutul unei linii a foii de clacul se face cu:

a. tasta HOME;
b. tasta END;
c. combinația de taste CTRL+HOME;
d. combinația de taste CTRL+END;
12. Care din următoarele variante reprezintă un domeniu continuu de

celule în Excel?
a. A1:10;
b. A1;A10;
c. A1:A10;
13. Selectarea unei linii din foaia de calcul se face prin:

a. tragerea cu mouse-ul peste celulele liniei respective;
b. executarea unui clic pe eticheta liniei respective;
c. tragerea cu mouse-ul peste celulele liniei în timp ce se ţine tasta
SHIFT apăsată;
14. În Excel, pentru a putea scrie pe mai multe rânduri într-o celulă se
folosește comanda:
55
a. Wrap Text;
b. Merge Cell;
c. Split Cell;
15. Formula =AVERAGE(B1:B4)

a. calculează media aritmetică a datelor din celulele B1 și B4;
b. calculează media aritmetică a datelor din celulele B1, B2, B3 și
B4;
c. nici o variantă nu e corectă;
16. Tehnica AutoFill permite:

a. copierea conținutului unei celule în celulele peste care se trage
cu mouse-ul;
b. copierea conținutului și formatului unei celule în celulele peste
care se trage cu mouse-ul;
c. mutarea conținutului unei celule în celulele peste care se trage
cu mouse-ul;
17. O serie de numere de genul: 2, 4, 6, 8, 10 ….. se poate introduce

automat în celulele unei foi de calcul prin:
a. tehnica AutoFill;
b. prin tehnica AutoIncrement;
c. cu ajutorul funcţiei Fill();
d. nu e posibil;
18. În Excel, folosirea opțiunii Paste Special – Paste Link la copierea unor
date are ca efect:
a. la modificarea datelor sursă se modifică automat și datele
destinație;
b. se creează un link către datele sursă astfel încât atunci când se
execută clic pe datele destinație, cursorul este deplasat automat
la datele sursa;
56
c. se definește o legătură între datele sursă și datele destinație

astfel încât acestea nu mai pot fi modificate;
19. La modificarea datelor sursă, se modifică automat și datele Tabelului

Pivot.
a. Adevărat;
b. Fals;
20. Afișarea ferestrei de dialog Format Cells se poate face cu următoarea

combinație de taste:
a. Ctrl+F;
b. Ctrl+Shift+F;
c. Ctrl+1;
2.4 Bibliografie
1. *** 200 de sfaturi utile de pus in practică - Microsoft Office 2010, Ed. 3D
Media Communications, 2010;
2. John Walkenbach, Excel 2010 Bible, Ed. Wiley Publishing, 2010;
3. http://office.microsoft.com/ro-ro/excel-help/introducere-in-excel-
2010-HA010370218.aspx
57
SISTEME
INFORMATICE DE
GESTIUNE
- note de curs -

DIAGRAMA USE CASE
Sisteme Informatice de Gestiune
Diagrama Use Case – definiție și rol
▪ Cazul de utilizare este o tehnică de modelare prin care se descrie ce trebuie să

facă noul sistem sau ce realizează în mod normal sistemul existent;
▪ Funcționalitatea este reprezentată printr-un număr de cazuri de utilizare, fiecare
asemenea caz de utilizare asigurând o funcționalitate completă;
▪ Sistemul este privit ca o cutie neagră ”black box” ce furnizează cazurile de utilizare
– funcționarea internă a sistemului, modul de implementare particulară a cazurilor
de utilizare, tehnologia internă specifică de lucru nu sunt importante;
▪ Scopurile primare și imediate ale cazurilor de utilizare sunt următoarele:
▪ Descrierea cerințelor funcționale deduse din solicitările tuturor tipurilor de utilizatori (manageri,
compartimente funcționale, secții de producție etc.);
▪ Descrierea clară și consistentă a ceea ce va trebui să facă sistemul;
▪ Furnizarea punctului de plecare în trasarea cerințelor funcționale ale sistemului;
▪ Furnizarea elementelor de bază pentru realizarea testelor necesare verificării sistemului;
Diagrama Use Case – definiție și rol
▪ Use Case Diagram - Diagrama cazurilor de utilizare (DCU) conține ca elemente

specifice:
▪ Sistemul;
▪ Actorii;
▪ Cazurile de utilizare (scenariile);
▪ Relații specifice cum ar fi: generalizarea, asocierea și dependențele;
▪ DCU poate fi completată prin intermediul unor descrieri sub formă de text create
pentru a documenta proprietățile cazurilor de utilizare. Aceste descrieri trebuie să
conțină informații vitale privind definirea cerințelor actuale și a funcționalității
sistemului.
▪ Ca alternativă la descrierea sub formă de text, se poate utiliza Diagrama de
Activități – DA (Activity Diagram);
Diagrama Use Case – definiție, rol
În concluzie, diagrama cazurilor de utilizare (use case diagram) prezintă o colecție de

cazuri de utilizare și actori care:
▪ oferă o descriere generală a modului în care va fi utilizat sistemul;
▪ furnizează o privire de ansamblu a funcționalităților ce se doresc a fi oferite de
sistem
▪ arată cum interactionează sistemul cu unul sau mai mulți actori
▪ asigură faptul că sistemul va produce ceea ce s-a dorit.
Diagrama USE CASE - Sistemul
Sistemul este granița sau limita în care se vor reprezenta

cazurile de utilizare.
Sistemul este reprezentat printr-un dreptunghi care

încadrează componentele interne, evidențiindu-le pe cele
externe sistemului. Includerea elementului de model
aferent sistemului într-o DCU este opțională.
Funcțiile specifice sistemului sunt dependente de domeniul

de activitate și particularizate în funcție de realitatea
modelată.
Diagrama USE CASE - Actorii
Actorii sunt o entitate care interacționează cu sistemul,

deci o entitate care utilizează sistemul.
Astfel, actorii pot fi persoane, organizații, departamente,
servicii sau sisteme care interacționează cu sistemul.
”Interacțiunea cu sistemul”= acțiunea prin care actorii trimit
și/sau primesc mesaje către și de la sistem sau schimbă
informații cu acesta;
E x e m p l e
Faptul că actorul poate fi, de exemplu, persoană sau
departament se explică prin diferitele niveluri de
granularitate la care putem privi realitatea ce trebuie
modelată;
Actorul este simbolizat printr-un om stilizat;
Diagrama USE CASE – Cazurile de utilizare
Un caz de utilizare este o parte din comportamentul
sistemului, el reprezintă o unitate funcțională a sistemului.
Este o secvență de tranzacții făcute de unul sau mai mulți
actori sau de interacțiunea lor;
Cazurile de utilizare sunt identificate în procesul de analiză
prin examinarea actorilor și sintetizarea a tot ceea ce ei pot E x e m p l e
să facă;
Cazurile de utilizare sunt reprezentate prin elipse care au în
interior un text ce definește cazul respectiv;
Caracteristicile cazurilor de utilizare:
• sunt declanșate de un actor;
• trebuie să fie complete – trebuie să producă o ieșire
cuantificabilă;
• trebuie să furnizeze valori către un actor;
• trebuie să fie conectate cu actorii prin intermediul unor relații de
tipul asocieri de comunicare.
Diagrama USE CASE – Relațiile specifice
Relațiile din cadrul DCU descriu comportamentul sistemului

și sunt de mai multe feluri:
1. Relații între actori
2. Relații între actori și cazurile de utilizare
3. Relații între cazurile de utilizare <<include>>
Relațiile sunt reprezentate prin linii drepte, direcționate sau

nu și însoțite de o denumire și/sau un text explicativ inclus <<Extend>>
între << >> (stereotype) în funcție de natura lor.
Generalizare
1. Relațiile dintre actori sunt de tipul:
▪ Generalizare – se reprezintă printr-o linie cu săgeată de
la actorul fiu (particular) către actorul părinte (general)
Exemplu Generalizare
▪ Dependență – arată orice modificare survenită asupra

actorului2 implică modificarea actorului1
Dependență
2. Relațiile dintre un actor și un caz de utilizare sunt de

tipul asociere și reprezintă comunicarea dintre o
realizare a actorului și o realizare a cazului de utilizare.
Capetele relației de asociere pot fi caracterizate de
roluri și de multiplicități.
Rolul – denumirea comportamentului specific al unui
element de modelare într-un context particular Exemplu asociere actor – caz utilizare
Multiplicitate – numărul de realizări ale actorului ce

participă la o realizare a scenariului și invers
Descriere exemplu:
- la o realizare a unui caz de utilizare gestiune împrumuturi cu rolul
înregistrare împrumut participă un singur actor Bibliotecar cu rolul de
bibliotecar împrumut
- Un bibliotecar care joaca rolul de bibliotecar împrumut participă la
nicio realizare sau la mai multe realizări ale scenariului gestiune
împrumuturi cu rolul înregistrare împrumut.
3. Relațiile dintre cazurile de utilizare se reprezintă prin

linii punctate și pot fi de tipul:
▪ Dependențe care, la rândul lor, sunt de două tipuri:
▪ <<include>> - incluziune
▪ <<extend>> - extensie <<include>>
▪ Generalizare
▪ Compoziția – dacă există se, modelează cu
dependența <<include>> <<Extend>>
3. Relațiile dintre cazurile de utilizare

Dependența <<include>> - reprezintă o relație de la un
caz de utilizare A la un caz de utilizare B care arată că o
realizare a cazului de utilizare A va conține
comportamentul specificat de cazul de utilizare B;
Când un caz de utilizare folosește un alt caz, atunci
întregul caz trebuie să fie utilizat.
Exemplu dependența include
Dependența <<extend>> - reprezintă o relație de
la un caz de utilizare A la un caz de utilizare B care
arată ca o realizare a cazului de utilizare A poate fi
dezvoltată de o realizare a cazului B;
Punctul de extensie este o locație în interiorul unui Exemplu dependența extend

caz de utilizare la care secvențe de prelucrări din
alte cazuri de utilizare pot fi inserate. Punctele de
extensie pot fi introduse într-un comportament al
cazului de utilizare sub titlul ”Extension Points”.
Relația de extindere conține o condiție și o listă de

puncte de extensie din cazul de utilizare țintă.
Condiția trebuie îndeplinită și referințele către
punctele de extensie satisfăcute pentru ca
extinderea să aibă loc.

Generalizarea - reprezintă o relație de la un caz
de utilizare B la un caz de utilizare A care arată ca
B este un caz particular a lui A;
Exemplu generalizare
Diagrama Use Case – Bibliografie
1. Niculae Dumitru Davidescu, Proiectarea sistemelor Informatice prin limbajul Unified

Modelling Language (PSI2), Editura ALL BECK, București, 2003
2. Cristian Georgescu, Abordarea relațională și obiectuală în analiza sistemelor
informatice, EDP, București, 2002
SISTEME
INFORMATICE DE
GESTIUNE
- note de curs -

DIAGRAMA DE ACTIVITĂȚI
Diagrama de activități – definiție și rol
Diagrama de activități face parte din categoria diagramelor de comportament și este o
diagramă de fluxuri care arată înlănțuirea acestora de la o activitate la alta.
Diagrama de activități este atașată unei clase, implementării unei operații sau a unui
caz de utilizare din Diagrama Use Case.
Diagrama UML de activitati este o diagramă de comportament care poate fi utilizată
pentru:
▪ descrierea operațiilor complexe atunci când o clasă conține metode complexe ce
presupun mai mulți pași pentru a fi realizate, diagramele de activități sunt utile
pentru a prezenta acești pași sub forma unei secvențe de activități, fluxuri și decizii;
▪ descrierea proceselor de business - diagramele de activități sunt potrivite nu doar
pentru modelarea operațiilor software ci și pentru modelarea proceselor de
business, acestea specificând cine realizează anumite activități, care sunt deciziile
ce trebuie luate și ce documente sunt generate în cadrul procesului;
▪ descrierea comportamentului complex al unui caz de utilizare;

Diagrama de activități– definiție și rol
Diagrama de activități (DA) utilizează ca elemente specifice:

▪ Stările inițiale și finale;
▪ Activitățile;
▪ Acțiunile;
▪ Tranzițiile;
▪ Deciziile;
▪ Sincronizarea;
▪ Semnalele;
▪ Coloanele (culoarele) - swimlanes;
Diagrama de activități – Starea inițială și finală
Starea inițială și finală - reprezintă începutul respectiv
încheierea comportamentului elementului modelat cu
diagrama de activități. Stare
inițială
Starea inițială (punctul de start) reflectă locul din care se
declanșează Diagrama de activități și va fi reprezentat prin
intermediul unui cerc umplut;
Stare
Starea finală (punctul de final) reflectă locul în care se finală
finalizează Diagrama de activități și va fi reprezentat prin
intermediul unui cerc umplu și înconjurat de un cerc
exterior.
O diagrama de activități are o singură stare inițială și poate

avea mai multe stări finale. Starea finală a
unei tranziții
Starea finală a unei tranziții - punctul final al unei tranziții
reflectă încheierea unei singure tranziții.
Diagrama de activități - Activitatea
Activitatea (activity state) se folosește pentru a modela un
pas în execuția unui algoritm sau a unei prelucrări având
asociată o tranziție de intrare și la teminarea căreia se Activitatea
generează automat o tranziție de ieșire din stare.
E x e m p l e
Activitatea poate fi descompusă, ea putând fi
reprezentată/detaliată cu ajutorul altei diagrame de
activităţi.
Activitatea nu este atomică (poate fi întreruptă de apariţia

unui eveniment) şi are durată (îndeplinirea ei se face într-un
interval de timp).
Activitate
care
Denumirea activității poate să nu fie unică printre apelează o
activitățile diagramei. altă diagrama
de activități
Diagrama activități – acțiuni
Acţiunea (action states) - modelează o operație
elementară (de exemplu evaluarea unei expresii, apelul
unei operaţii a unui obiect, crearea/distrugerea unui Acțiune
obiect).
Acțiunea nu poate fi descompusă.
E x e m p l e
O acțiune este atomică, nu poate fi întreruptă chiar dacă
se produc evenimente şi are o durată nesemnificativă
(foarte mică).
Diagrama activități – acțiuni semnal
Acțiuni de tip semnal transmis și semnal primit
Semnal
Semnalele reprezintă modul în care acțiunile transmis
pot fi modificate din afara sistemului. De
obicei ele apar în perechi: semnal transmis – Semnal
semnal primit deoarece starea acțiunii nu se primit
poate schimba până când nu este primit
semnalul de răspuns. De exemplu, autorizarea
plății de către client este necesară înainte ca o Eveniment
comandă să fie finalizată. timp
E x e m p l e
Eveniment timp – se referă la un eveniment
care întrerupe tranziția pentru un anumit timp.
Tranziția către următoarea acțiune se
declanșează atunci când condiția atașată
evenimentului timp este îndeplinită.
Diagrama de activități – tranzițiile
Tranziția – reprezintă relația între două activități
Tranziția
Tranziția este inițiată de terminarea primei activități şi are ca
efect preluarea controlului execuției de către a doua activitate.
Tranziția se simbolizează prin intermediul unei săgeți.
O tranziție ce părăsește o activitate poate fi etichetată cu o

condiție (guard condition) care indică faptul că tranziția se va E x e m p l u
produce dacă condiția este evaluată la valoarea TRUE.
În exemplu, prima activitate este Căutare carte. Tranziţia la a

doua activitate – Înregistrare împrumut - implică faptul ca
odată ce prima activitate s-a terminat și cartea a fost găsită, a
doua activitate este pornită.
Deși se pot adăuga oricărei tranziții, condițiile se folosesc

foarte rar pe tranzițiile simple. Ele sunt utilizate în tranzițiile de
tip decizie.
Diagrama de activități – Deciziile
Decizie
Decizia se folosește pentru a modela activități alternative
(decizii) a căror alegere depinde de îndeplinirea unei
condiții.
Tranziția de tip decizie se reprezintă printr-un romb care
are o tranziție de intrare și două sau mai multe tranziţii de
ieşire. Fiecare tranziţie de ieşire trebuie să aibă o condiţie
specificată care, atunci când este îndeplinită, declanșează
tranziția respectivă. Exemplu
Condiţiile trebuie să fie disjuncte (să nu se suprapună) şi
să acopere toate posibilităţile de continuare a execuţiei,
altfel fluxul de control al execuţiei va fi ambiguu (nu se ştie
pe care cale se va continua execuţia).
Condiţiile trebuie însă să acopere toate posibilităţile, altfel
sistemul se poate bloca.
O condiție predefinită este ELSE și poate fi atașată la cel
mult o variantă de tranziție care va fi lansată atunci când
toate celelalte variante sunt false.
Diagrama de activități – Deciziile
Exemplu înlănțuire decizii
Sunt situații mai complexe în care este
necesară testarea unor mai multe condiții
succesive. În acest caz, tranziția care iese
dintr-o decizie, poate declanșa o altă decizie.
Același simbol (rombul) se folosește și pentru

unirea mai multor tranziții care vor declanșa
aceeași activitate sau duc la finalizarea
diagramei. În acest caz, tranziția care părăsește Exemplu reunirea mai multor tranziții
rombul nu poate avea atașată condiție.
Diagrama de activități – Sincronizarea
Sincronizarea (synch state) are rolul de a reuni sau Join Fork
separa tranzițiile generate de activități ce se desfășoară
alternativ sau paralel. Pentru sincronizarea acestora se
folosesc aşa numitele bare de sincronizare.
Sincronizarea este de două tipuri: E x e m p l e

▪ Join - simbolizată printr-o bară (numită bară de
sincronizare) , este utilizată pentru sincronizarea a
două sau mai multor tranziții. Poate avea două sau
mai multe tranziții de intrare și o singură tranziție de
ieșire. Fiecare tranziție de intrare așteaptă până când
toate tranzițiile de intrare ajung în același punct. Abia
după aceea este declanșată tranziția de ieșire.
▪ Fork - simbolizată printr-o bară de sincronizare, este
utilizată pentru separarea unei tranziții de intrare în
două sau mai multe tranziții independente.
Activitățile declanșate de tranzițiile de ieșire din Fork
sunt concurente.
Diagrama de activități – Swimlanes
Swimlanes (culoare, coloane) reprezintă elemente

organizaționale de model. Ele sunt folosite pentru a
împărți responsabilitatea unor activități sau subactivități
actorilor, claselor sau altor elemente de model.
Ordinea coloanelor nu are nicio importantă, dar E x e m p l e

alăturarea lor poate reprezenta anumite afinități.
Scopul principal al acestei diagrame este prezentarea

înlănțuirii activităților și nu împărțirea lor pe responsabili.
1. Niculae Dumitru Davidescu, Proiectarea sistemelor Informatice prin limbajul Unified

Modelling Language (PSI2), Editura ALL BECK, București, 2003
2. Cristian Georgescu, Abordarea relațională și obiectuală în analiza sistemelor
informatice, EDP, București, 2002
SISTEME
INFORMATICE DE
GESTIUNE
- note de curs -

ERD - ENTITY RELATIONSHIP DIAGRAM
ERD – definiție și elemente de bază
Modelarea datelor este o componentă importantă a procesului de analiză și
proiectare a oricărui sistem informatic care se realizează (pentru baze de date
relaționale) prin intermediul diagramelor Entitate-Asociație (Entity Relationship
Diagram).
O diagrama Entitate-Asociație este o reprezentare grafică a datelor care vor
trebui stocate și gestionate în baza de date a sistemului informatic. Această
reprezentare grafică are două obiective majore:
1. îi permite specialistului în baze de date să descrie concis și precis datele necesare sistemului
informatic;
2. poate fi transformată foarte ușor în schema relațională a bazei de date;
Diagrama Entitate-Asociație are două componente de bază: entitățile și

relațiile între entități
ERD – Entitatea
Entitatea poate fi un obiect, o persoană, un eveniment etc.

care are o anumită semnificație pentru problema ce Entitate
trebuie rezolvată. Aceasta ajută la colectarea și stocarea
datelor necesare pentru rezolvarea problemei.
O entitate este reprezentata în ERD printr-un dreptunghi cu
colțurile rotunjite.
Numele entității trebuie sa fie sugestiv, se scrie în partea de
sus a dreptunghiului și este întotdeauna un substantiv.
O entitate are mai multe realizări (instanțe). O instanță a
unei entități este un caz particular al entității respective.
Pentru a putea preciza o instanță a unei entități, trebuie
specificate și anumite caracteristici pentru entitatea
respectivă. Aceste caracteristici sunt modelate cu ajutorul
atributelor.
ERD – Atributele entității
Atributul reprezintă orice caracteristică care ajută la identificarea,
clasificarea, cuantificarea sau exprimarea unei instanțe a unei Entitate cu atribute
entități.
De exemplu, entitatea Cititor poate avea atributele CNP, Nume,
Prenume, Data nasterii etc.
În acest caz, o instanță (o realizare) a entității Cititor poate fi:
1921118010011 , Stoica, Ion, 11.11.1992
Atributele se scriu imediat sub numele entității cu litere mici și sunt
întotdeauna substantive la singular.
Exemple
Există două tipuri de atribute:
1. opțional – pentru anumite instanțe (la limită, pentru toate) se
permite să nu se precizeze nicio valoare pentru acel atribut
(atributul poate avea valoarea NULL). De exemplu, în instanța de
mai sus, dacă data nașterii este un atribut opțional, aceasta
poate lipsi și instanța poate avea valorile: 1921118010011 ,
Stoica, Ion
2. obligatoriu – în cadrul unui atribut obligatoriu trebuie precizate
valori pentru acest atribut, pentru toate instanțele entității
respective (atributul nu poate avea valoarea NULL). Altfel spus,
pentru orice cititor, va trebui să se precizeze date pentru CNP, OBS:
Nume și Prenume. Data_nasterii, Editura și An_publicare sunt atribute
În Visual Paradigm, un atribut opțional are litera N (NULL) afișată în opționale (au litera N afișată în partea dreaptă),
dreapta lui. De asemenea, dacă se dorește, pentru un atribut se celelalte sunt atribute obligatorii)
specifică și tipul de date și lungimea pentru valorile acestuia.
ERD – Atributele entității (identificatorul entității)
Identificatorul entității sau identificator unic (UID)

reprezintă atributul sau atributele care identifică în mod Entități cu identificatori
unic fiecare instanță a unei entități.
De exemplu, pentru entitatea Cititor, identificatorul unic
este format din atributul CNP care este unic pentru
fiecare persoană neputând exista două persoane cu
același CNP.
Atributele care joaca rolul de UID vor forma cheile
primare ale tabelelor bazei de date.
Pot exista entități ale căror instanțe nu pot fi identificate
unic prin valorile unui singur atribut. În acest caz, se
construiesc identificatori compuși, formați din mai multe
atribute ale căror valori, împreună, identifică instanțele
acesteia. OBS:
În entitatea Cititor, atributul CNP este identificator (cheie
În Visual Paradigm, identificatorii se definesc ca și chei primară)
primare și sunt marcați în model cu o pictogramă sub În entitatea Carte, atributul ISBN este identificator (cheie
primară)
formă de cheie în stânga și prin îngroșarea textului.
ERD – Relațiile (asociațiile)
Relația (asociația) reprezintă o legătură semantică

(logică) existentă între o entitate cu ea însăși, între Relația între entități
două entități sau mai multe entități.
De exemplu, cititorul identificat cu CNP-ul
921118010011 are un permis și împrumută mai
multe cărți.
Deși nu are o existență de sine stătătoare, fiind
dependentă de entități, o relație poate fi purtătoarea
unor atribute proprii.
O relație este caracterizată de mai multe elemente:
1. nume
2. dimensiune
3. opționalitate OBS:
Detine- reprezintă relația dintre entitatea Cititor și
entitatea Permis
4. multiplicitate/cardinalitate
1. Nume – este constituit, de obicei, dintr-un verb

care exprimă natura relației între entități Relație reflexivă
2. Dimensiune – reprezintă numărul de entități
care participă la definirea relației respective. În
funcție de dimensiune, relațiile se pot clasifica
astfel:
1. relații unare (reflexive, ciclice) - în definirea relației este
implicată o singură entitate;
2. relații binare (cele mai frecvente) – în definirea relației
sunt implicate două entități;
relații de ordin n sau multiple - în definirea relației sunt
3.
implicate mai mult de două entități. Relație binară
În Visual Paradigm, dacă există relații multiple, acestea se

transformă în relații de tip binar prin crearea unei entități de
intersecție (relația este transformată în entitate).
3. Cardinalitate – reprezintă numărul maxim de
instanțe ale unei entități care pot participa la o Tipuri de relații
instanță a celeilalte entități, de care este legată
prin relație. Cardinalitățile unei relații se Relatia 1-1 – Opționalitate obligatorie
definesc relativ la fiecare entitate membră a
relației respective.
1. Cardinalitate unu – când entitatea participă cu cel mult
o instanță la fiecare instanță a celeilalte entități (de Relatia 1-1 – Opționalitate opțională
exemplu, un cititor are cel mult un permis);
2. Cardinalitatea ”mai multe” - când entitatea participă cu
mai multe instanțe la fiecare instanță a celeilalte entități
(de exemplu, un cititor împrumută mai multe cărți);
4. Opționalitate – definește numărul minim de Relatia 1-n – Opționalitate obligatorie

instanțe ale relației la care trebuie să participe
instanțele entităților care intră în relația
respectivă:
1. Obigatorie (trebuie) - la o instanță a asociației trebuie
să participe minim o instanță a entității (o carte trebuie
să fie împrumutată de un cititor)
Relatia 1-n – Opționalitate opțională
2. Opțională (poate) - la o instanță a asociației poate să
participe o instanță a entității (minim zero instanțe) O
carte poate să fie împrumutată de cititori (de minim 0
cititori). Pot exista cărți care să nu fie împrumutate de
către niciun cititor.
Reguli de implementare a relațiilor în cadrul diagramei
Entitate-Asociație: Exemple
1. Relația 1-1 (unu la unu) – dacă două entități sunt legate Relația 1-1 – Opționalitate obligatorie
printr-o relație cu cardinalitățile 1 la ambele capete,
atributele acare formează cheile primare ale celor entități
pot migra reciproc devenind cheie străină în entitatea în
care migrează. Pentru implementare se va alege doar o
entitate din care va migra cheia primară.
Relația 1-1 – Opționalitate opțională
Un cititor trebuie să dețină un permis (minim un permis,

maxim un permis), iar un permis trebuie să fie deținut de
un cititor (minim un cititor, maxim un cititor)
Un cititor trebuie să dețină un permis (minim un permis, maxim un permis), iar
un permis poate să fie deținut de un cititor (minim zero cititori, maxim un
cititor)
2. Relația 1 - n (unu la mai mulți) - dacă două entități Relația 1-n – Opționalitate obligatorie
sunt legate printr-o relație cu cardinalitățile 0,1 sau

1,1 la un capăt (entitate părinte) și 0,n sau 1,n la
celălalt capăt (entitate copil), atributul/atributele
care formează cheia primară a entității părinte
migrează în entitatea copil unde devin cheie străină.
Relația 1-n – Opționalitate opțională

a
Un cititor trebuie să dețină cel puțin un permis sau mai

multe, iar un permis trebuie să fie deținut de un cititor
Un cititor poate deține mai multe permise (minim zero sau mai multe), iar un (minim 1 cititori, maxim un cititor.
permis poate fi deținut de un cititor (minim 0 cititori, maxim un cititor).
Relația n-n
3. Relația n – m (mai mulți la mai mulți) - dacă două
entități sunt legate printr-o relație cu cardinalități
mai mari ca 1 la ambele capete, relația este
transformată în două relații de tip 1-n prin
transformarea acesteia în entitate, numită entitate
de intersecție.
Atributele pe care sunt definite cheile primare ale
celor două entități vor migra în entitatea de
intersecție unde vor deveni chei străine. Entitatea de
intersecție poate avea propria cheie primară sau
cheia primară a acesteia poate fi formată din
coloanele migrate din cele două entități.
De cele mai multe ori, o relație m-n are atribute. În
acest caz, entitatea de intersecție va conține și acele
atribute.
În relațiile n-m opționalitate devine automat Pe un permis se pot împrumuta mai multe cărți, iar o
obligatorie. carte poate fi împrumutată cu mai multe permise
Relatia n-m - implementare Exemple
Implementare relație n-m
Relatia Împrumut a devenit entitatea Împrumuturi
(entitate de intersecție)
În entitatea Împrumuturi a migrat atributul
Nr_permis care este cheie primară în entitatea
Permis și ISBN care este cheie primară în
entitatea Carte.
Deoarece numărul permisului împreună cu ISBN-
ul cărții nu identifică unic un împrumut (în timp,
pe un permis se poate împrumuta aceeași carte
de mai multe ori), la cheia primară a fost
adăugată și data împrumutului considerând ca o
carte nu se poate împrumuta de doua ori în
aceeași zi cu același permis.
Data împrumutului și data restituirii sunt atribute
care țin de relația dintre Permis și Carte. Fără o
relație între aceste două entități, data
împrumutului și data restituirii nu au sens.
Relația de tip identificator Exemple
Relație de tip identificator
Sunt situații în care instanțele unei entități nu pot
fi identificate unic doar cu ajutorul
identificatorului entității respective și este nevoi,
pentru aceasta, și de identificatorul entității cu
care este legată prin relație.
În acest caz relația se marchează ca fiind de tip
identificator caz în care, atributul care formează
cheia străină va întra și în alcătuirea cheii primare
a entității respective, identificând unic instanțele
acesteia.
În Visual Paradigm, relația de tip identificator este
reprezentată printr-o linie continuă, nu punctată.
O carte se află în bibliotecă în mai multe exemplare. Fiecare
exemplar este numerotat de la 1 astfel ca NrExemplar nu identifica
unic un exemplar dintr-o carte. Prin relația identificator între entitățile
Exemplar și Carte, ISBN migrează în Exemplar și formează
împreună cu NrExemplar cheia primară a entității Exemplar.
TIPURI DE MODELE PENTRU ERD
Tipuri de modele pentru ERD
Pentru proiectarea datelor cu diagrama Entitate-Asociație se utilizează trei modele:
1. Modelul Conceptual
2. Modelul Logic
3. Modelul Fizic
Modelul conceptual, modelul logic și modelul fizic reprezintă trei modalități diferite
utilizate pentru modelarea datelor în proiectarea unui sistem informatic. Deși toate
folosesc aceleași elemente (entitatea și relația), aceste modele se diferențiază prin
scopul pentru care sunt create și prin audiența căreia se adresează.
Ca o descriere generală a celor trei modele, putem spune că modelul conceptual și
modelul logic sunt destinate analistului de business, iar modelul fizic este realizat de
proiectantul bazei de date prin rafinarea modelului conceptual și a modelului logic.
Diagrama ER – Modelul conceptual
Modelul conceptual capturează datele așa
Exemplu Model conceptual
cum sunt ele identificate în analiza cerințelor
activității pentru care va fi proiectat sistemul. (Visual Paradigm)
Entitățile și relațiile acestui model sunt

determinate luând în calcul doar necesarul
de date la nivelul activității respective, fără a
avea în vedere realizarea unei baze de date.
Modelul conceptual creează o imagine de
ansamblu a activității respective definind, în
principal, ce entități există nu de ce tabele
este nevoie. De exemplu, relațiile n:m pot
exista în modelul conceptual, dar în modelul
logic și fizic, acestea se transformă în
entități/tabele de intersecție.
Modelul conceptual este cel mai simplu
dintre toate.
Sursa: https://circle.visual-paradigm.com/docs/database-design-
engineering/database-designers-guide/conceptual-logical-and-physical-
data-model/
Diagrama ER – Modelul logic
Modelul logic este o versiune
detaliată a Modelului conceptual. El Modelul logic (Visual Paradigm)
este realizat pentru a rafina Modelul
conceptual prin definirea explicită a
atributelor pentru fiecare entitate și
prin introducerea entităților
operaționale și tranzacționale. Deși
Modelul logic este realizat
independent de sistemul de baze de
date utilizat, totuși se pot lua în
considerare anumite aspecte
influențate de sistemul în care va fi
implementată baza de date.
engineering/database-designers-guide/conceptual-logical-and-physical-data-
model/
Diagrama ER – Modelul fizic
Modelul fizic reprezintă de fapt Modelul fizic
schema bazei de date. El se creează prin
rafinarea Modelului logic prin definirea
tipului și lungimii pentru fiecare
coloană, a constrângerilor , valorilor
implicite etc. La realizarea Modelului
Fizic se ține seama de toate restricțiile și
caracteristicile sistemului de baze de
date în care va fi implementată baza de
date. Tipurile de date ale coloanelor
trebuie să fie suportate de sistemul
respectiv, trebuie evitată folosirea
cuvintelor rezervate din sistemul
respectiv ca denumiri pentru tabele sau
coloane etc.
engineering/database-designers-guide/conceptual-logical-and-physical-data-
model/
Diagrama activități – comparația celor trei modele
Rolul principal al modelării datelor este Element

Conceptual Logic Fizic
acela de asigura faptul că baza de date a diagramă
viitorului sistem va conține toate datele
Entitate
necesare așa cum a identificat echipa de Da Da Da
(doar nume)
analiză.
Relație Da Da Da
Se pornește mai întâi de la Modelul
conceptual și, pe măsură ce analiza Atribut/coloană Optional Da Da
avansează, se adaugă noi elemente care
rafinează modelul conceptual și duce către Tip coloana Opțional Da
obținerea modelului logic.
Cheie Primară Optional Da
Când se știe exact sistemul de baze de date
în care va fi implementat sistemul, modelul
logic este rafinat și se obține modelul fizic Cheie străină Da
din care poate fi direct generat codul DDL
pentru crearea bazei de date.
1. Cristian Georgescu, Mihaela Georgescu, Baze de date relaționale și

multidimensionale, EDP, București, 2005
2. Documentația Visual Paradigm, https://circle.visual-
paradigm.com/docs/database-design-engineering/database-designers-
guide/conceptual-logical-and-physical-data-model/
SISTEME
INFORMATICE DE
GESTIUNE
- note de curs -

NORMALIZAREA ERD
Normalizarea ERD - definiție
Elaborarea ERD se realizează în mai multe etape și este adesea supusă

modificărilor pe parcursul realizării sistemului informatic.
Una dintre etapele esențiale în proiectarea bazei de date este verificarea
diagramei ERD aplicând un număr de reguli numite reguli de normalizare.
Procesul de aplicare a acestor reguli de normalizare poartă denumirea de
normalizare.
În urma procesului de normalizare se obține o diagramă ERD cu redundanță
minimă în stocarea datelor.
Normalizarea ERD – Forma normală 1
Pentru a fi în prima forma normală (FN1) diagrama ERD
trebuie să respecte următoarele reguli: ERD nenormalizat
R1. Toate entitățile trebuie să aibă stabilit un identificator;
R2. Toate atributele unei entități trebuie să fie elementare
(nedecompozabile);
R3. Pentru fiecare instanță a unei entități, două atribute
nu pot reprezenta aceeași informație reală, adică nu pot
să aibă valori repetate pentru o aceeași instanță a
entității.
Descriere exemplu:
În cadrul unei biblioteci județene, un cititor primește un permis cu
care poate împrumuta maxim trei cărți. Fiecare cititor are un cod.
Fiecare permis are număr și o dată de emitere. O carte poate și
împrumutată de mai mulți cititori.
Regulile de normalizare nu sunt respectate și se poate

spune că ERD nu este nici măcar în prima forma normală ERD nenormalizat
(FN1) deoarece:
▪ Entitatea nu are identificator (R1)
▪ Atributul adresă nu este elementar (R2)
▪ Există o repetare a atributului Carte – Carte1, Carte2,
Carte3 (R3)
Aplicarea regulilor pentru FN1

ERD în FN1
▪ Alegerea unui identificator pentru entitate. Vom alege
pentru entitate un identificator format din atributul
Codcititor și atributul NrPermis (un pic forțat, necesar
pentru exemplificări ulterioare).
▪ Atributele decompozabile se sparg în mai multe atribute
care au o însemnătate deosebită pentru sistemul
respectiv (de exemplu, frecvent sunt necesare situații
sau/și căutări ale cititorilor după localitate). Din
atributul adresă vom separa atributul Localitate.
▪ Repetarea atributului carte este rezolvată prin realizarea
unei noi entități cu denumirea Cărți care se va afla în
relație n:m cu entitatea Cititori.
Se va obține un ERD în prima formă normală ca în
imaginea alăturată.
Pentru a fi în a treia forma normală (FN2) diagrama ERD
trebuie să respecte următoarea regulă: ERD în FN1
R4 Fiecare atribut trebuie să depindă de întreg
identificatorul și nu numai de o parte din el .
Această regulă se aplică doar atunci când în diagramă

există identificatori compuși formați din mai multe
atribute. Dacă în diagramă nu există nicio entitate cu
identificator compus, atunci, implicit, se consideră ca
diagrama este în a a doua formă normală.
Rezolvarea în acest caz este scoaterea atributului din

identificator, împreună cu atributele care depind doar de
el, în afara entității și crearea unei noi entități.
Aplicarea regulii pentru FN2

ERD în FN2
În diagrama ERD aflată în FN1, entitatea Cititori are un

identificator compus format din atributele CodCititor și
CodPermis. În acest caz, se poate observa că atributul
data_permis depinde de NrPermis (de o parte din
identificator), nu și de CodCititor. De asemenea, Nume și
Prenume depind doar de CodCititor.
Deși soluția ar fi crearea unei noi entități Permise, în acest

caz, pentru a putea exemplifica și aplicarea regulii pentru
FN3, se consideră că CodCititor va identifica fără echivoc
un cititor și va fi scos atributul NrPermis din componența
identificatorului. Se obține astfel o diagramă în a doua
formă normală (nu mai avem identificatori compuși în
diagramă).
Pentru a fi în a treia forma normală (FN3) diagrama ERD
trebuie să respecte următoarea regulă: ERD în FN2
R5 Fiecare atribut trebuie să depindă direct de
identificator, și nu prin intermediul unuia sau mai multor
atribute.
Această regulă se aplică de fapt atunci când o entitate

conține și atribute care nu sunt ale ei (care nu
caracterizează entitatea respectivă și, implicit,
caracterizează o altă entitate).
Aplicarea regulii pentru FN3
ERD în FN3
În diagrama ERD aflată în FN2, atributul Data_permis nu

depinde direct de identificatorul entității , ci depinde mai
curând de atributul NrPermis care, la rândul lui, depinde de
identificatorul entității. Dependența de identificator nu este
directă, ci mai degrabă tranzitivă, prin intermediul atributului
NrPermis.
Rezolvarea în acest caz, constă întotdeauna, în crearea unei

noi entități care va avea ca atribute, atributele care nu depind
direct de identificator împreună cu atributul de care depind.
Astfel va fi creată o nouă entitate numită Permise care va
avea ca atribute NrPermis și Data_permis. Deoarece numărul
permisului este unic pentru fiecare permis, NrPermis poate
constitui și identificatorul noii entități. Se obține astfel digrama
ERD în a treia formă normală.

All Cursuri Sig-Examen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

All Cursuri Sig-Examen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Birotică – Microsoft Excel

Conf. Dr. Mihai Gianina

Acest material este publicat de autoare în lucrarea ”Utilizarea

2.1 Microsoft Excel 2010 – aspecte de bază

2.1.1 Ce este Microsoft Excel?

Microsoft Excel este unul din programele componente ale

2.1.2 Structura fișierului Excel 2010

Un fișier Excel are, începând cu versiunea Microsoft Office 2007,

Figura 2. 1 Structura foii de calcul Excel

În cadrul uni foi de calcul, coloanele se identifică prin litere, liniile

2.1.3 Inserarea datelor în foaia de calcul

Pentru a insera o valoare în celula unei foi de calcul, se dă dublu

Figura 2. 2 Alinierea implicită a datelor în celule

În Excel este posibilă inserarea automată a datelor în celule

Tehnica AutoFill se poate folosi și pentru a insera serii de date de

Figura 2. 4 Crearea unei liste predefinite de valori

o după introducerea disciplinelor în rubrica List entries se

Figura 2. 5 Formule de calcul folosind expresiile aritmetice

 folosind funcțiile predefinite. Excel pune la dispoziție o

Figura 2. 6 Fereastra de dialog Insert Function

În rubrica Select a function sunt afișate întotdeauna funcțiile

Funcțiile în Excel sunt grupate pe categorii, în principal după tipul

Figura 2. 7 Exemplu de utilizare a unei funcții

Funcția AVERAGEIF calculează media aritmetică a unor valori

de valori specificat în argumentul Range, iar calcularea mediei se face

2.1.4 Deplasarea în foaia de calcul

Deplasarea în foaia de calcul se face folosind metodele comune

2.1.5 Operația de selectare în Excel

Înainte de efectuarea oricărei operații de copiere, de mutare, de

Modalitatea de selectare diferă în funcție de obiectul ce trebuie selectat

2.1.6 Operația de ștergere în Excel

În Excel se face distincție între operația de ștergere a obiectelor

Pentru a șterge un obiect, mai întâi acesta trebuie selectat și apoi se

Figura 2. 8 Comenzi pentru ștergerea conținutului celulelor

Clear Format - șterge formatările aplicate unei celule, nu-i șterge și

Clear contents - șterge conținutul celulei, dar lasă formatările,

2.1.7 Operațiile de copiere și mutare în Excel

La fel ca în cazul operației de ștergere, în Excel pot fi

Figura 2. 9 Copierea/mutarea unei foi de calcul

În ceea ce privește copierea/mutarea conținutului, folosirea

Figura 2. 10 Opțiunile comenzii Paste Special

Copierea datelor se poate face și cu crearea și salvarea unei

2.1.8 Formatarea datelor în Excel

Cele mai uzuale comenzi pentru formatarea datelor se regăsesc pe

Figura 2. 11 Grupurile de comenzi pentru formatare

Deoarece aici nu se regăsesc toate comenzile de formatare, fiecare

Aceasta conține toate opțiunile de formate. Fereastra de dialog Format

Figura 2. 12 Fereastra de dialog Format Cells

În cadrul acestei ferestre pot fi făcute formatări multiple care sunt

litere într-o celulă, iar valoarea să fie considerată numerică,

dimensiunii fontului, stabilirea culorii sau aplicarea diferitelor

Figura 2. 13 Comenzile Conditional Formatting

Conditional Formatting oferă mai multe tipuri de formatări.

 Icon Sets – inserează în celule, alături de valori, pictograme care au

Pentru utilizatorii mai experimentați, Excel oferă și posibilitatea

Figura 2. 14 Butonul Format Painter

Acest buton se folosește simplu: se selectează obiectul al cărui

2.2 Microsoft Excel 2010 – exerciții practice

2.2.1 Operații de bază în Excel

Deschideţi aplicaţia Microsoft Excel şi creați un nou fişier de lucru

Figura 2. 15 Datele inițiale de lucru