Curs 5 Excel 1

Realizarea calculelor cu ajutorul formulelor şi a funcţiilor

A. Utilizarea formulelor

1. Ce este o formulă

O formulă este o ecuaţie care efectuează operaţii cu datele dintr-o foaie de lucru. Formulele pot efectua
operaţii matematice, cum ar fi adunarea şi înmulţirea sau pot compara valori din foaia de lucru sau reuni
texte. Formulele pot face referire la alte celule din aceeaşi foaie de lucru, la celule din alte foi ale aceluiaşi
registru de lucru sau la celule aprţinând unor foi din alte registre de lucru.
Exemplul următor adună 25 la valoarea din celula B4 şi apoi împarte rezultatul cu suma valorilor din
celulele D5, E5 şi F5.

2. Construirea unei formule

Formulele calculează valori într-o anumită ordine. În Microsoft Excel, o formulă începe întotdeauna cu un
semn egal (=). Semnul egal comunică programului Excel că următoarele caractere constituie o formulă.
După semnul egal urmează elementele de calculat (operanzii), care sunt separate de operatorii de calcul.
Excel calculează formula de la stânga la dreapta, conform unei ordini specifice pentru fiecare operator din
formulă. Este posibil să modificaţi ordinea operaţiilor utilizând parantezele.

În exemplul de mai jos, parantezele din prima parte a formulei forţează programul Excel să calculeze întâi
B4+25 apoi să împartă rezultatul cu suma valorilor din celulele D5, E5 şi F5.

=(B4+25)/SUM(D5:F5)

Structura sau ordinea elementelor într-o formulă determină rezultatul final al calculului. În Microsoft Excel
formulele respectă o anumită sintaxă sau ordine, care include un semn egal (=) urmat de elementele care
trebuie calculate (operanzii), care sunt separaţi prin operatorii de calcul. Fiecare operand poate fi o valoare
care nu se modifică (o valoare constantă), o referinţă la celulă sau zonă, o etichetă, un nume sau o funcţie
din foaia de lucru.
Excel efectuează operaţiile de la stânga la dreapta — în ordinea apariţiei operatorilor — începând cu semnul
egal (=). Puteţi controla ordinea efectuării calculelor prin utilizarea parantezelor pentru a grupa operaţiunile
care trebuiesc efectuate mai întâi.
De exemplu, formula următoare returnează rezultatul 11, deoarece Excel efectuează înmulţirea înaintea
adunării. Formula înmulţeşte 2 cu 3 şi apoi adaugă 5 la rezultat: =5+2*3
Dimpotrivă, dacă utilizaţi paranteze pentru a modifica sintaxa, Excel adună mai întâi 5 cu 2 şi apoi
înmulţeşte rezultatul cu 3, pentru a obţine 21: =(5+2)*3
Curs 5 Excel 2

3. Operatori de calcul în formule

Operatorii indică tipul de calcul pe care doriţi să îl efectuaţi cu elementele unei formule. Microsoft Excel
dispune de patru tipuri diferite de operatori de calcul : aritmetic, de comparaţie, text şi referinţă.

Operatori aritmetici
Pentru a efectua operaţii matematice de bază, cum sunt adunarea, scăderea, înmulţirea, combinări de numere
sau producerea de rezultate numerice, utilizaţi următorii operatori aritmetici:

Operator
aritmetic Semnificaţie Exemple

+ (semn plus) Adunare 3+3

Scădere 3–1
– (semn minus)
Negare –1

* (asterisc) Înmulţire 3*3

/ (slash) Împărţire 3/3

% (semn procentual) Procent 20%

^ (caret) Exponenţiere 3^2 (la fel ca 3*3)

Operatori de comparare
Este posibil să comparaţi două valori cu operatorii următori. Când două valori sunt comparate utilizând
aceşti operatori, rezultatul este o valoare logică, fie TRUE, fie FALSE:

Operator de
comparaţie Semnificaţie Exemplu

= (semn egal) Egal cu A1=B1

> (semn mai mare) Mai mare decât A1>B1

< (semn mai mic) Mai mic decât A1<B1

>= (semn mai mare sau

Mai mare sau egal cu A1>=B1
egal)

<= (semn mai mic sau

Mai mic sau egal cu A1<=B1
egal)

<> (semn diferit de) Diferit de A1<>B1

Operatorul concatenare text

Utilizaţi caracterul ampersant (&) pentru a uni sau a concatena, unul sau mai multe şiruri de text pentru a
realiza un singur text:
Curs 5 Excel 3

Operator
text Semnificaţie Exemplu

Conectează sau concatenează

„North” & „wind” produce
& (ampersand) două valori pentru a produce o
„Northwind”
valoare text continuă.

Operatorii de referinţă
Combinaţi zone de celule pentru calcule cu operatorii următori:

Operator
referinţă Semnificaţie Exemplu

Operator de zonă care produce o

referinţă la toate celulele dintre
: (două puncte) B5:B15
două referinţe, inclusiv cele
două referinţe.

Operator de uniune care

, (virgulă) combină referinţe multiple într-o SUM(B5:B15,D5:D15)
singură referinţă.

4. Referirea la celule

O formulă poate face referire la valori constante şi la alte celule. Celula care conţine formula este cunoscută
ca celulă dependentă când valoarea sa depinde de valorile din alte celule. De exemplu, celula B2 este o
celulă dependentă dacă ea conţine formula =C2.
Ori de câte ori se modifică o celulă la care formula face referire, celula dependentă se modifică de
asemenea, implicit. De exemplu, dacă se modifică o valoare din oricare din celulele următoare, se modifică
şi rezultatul formulei =B2+C2+D2.

Dacă utilizaţi valori constante în formulă în loc de referinţe la celule (de exemplu, =30+70+110), rezultatul
se modifică numai dacă modificaţi formula.
De asemenea, formulele pot face referire la zone de celule sau la nume sau etichete care reprezintă celule
sau zone.

Despre referinţe de celulă şi de zonă

O referinţă identifică o celulă sau o zonă de celule într-o foaie de lucru şi comunică programului Microsoft
Excel unde să caute valorile sau datele pe care intenţionaţi să le utilizaţi într-o formulă. Cu referinţe, este
posibil să utilizaţi date conţinute în părţi diferite ale unei foi de lucru într-o singură formulă sau să utilizaţi
valoarea dintr-o celulă în mai multe formule. De asemenea, este posibil să faceţi referire la celule din alte foi
din acelaşi registru de lucru sau din alte registre de lucru şi la date din alte programe. Referinţele la celule
din alte registre de lucru se numesc referinţe externe. Referinţele la date din alte programe se numesc
referinţe la distanţă.
Curs 5 Excel 4

Stilul de referinţă A1
Implicit, Excel utilizează stilul de referinţă A1, care se referă la coloane cu litere (de la A până la IV, pentru
un total de 256 de coloane) şi se referă la rânduri cu numere (de la 1 până la 65536). Aceste litere şi numere
se numesc titluri de rând şi de coloană. Pentru a face referire la o celulă, introduceţi litera coloanei urmată
de numărul rândului. De exemplu, D50 se referă la celula din intersecţia coloanei D şi a rândului 50. Pentru
a face referire la o zonă de celule, introduceţi referinţa pentru celula din colţul din stânga-sus al zonei, două
puncte (:), apoi referinţa la celula din colţul din dreapta jos al zonei. Următoarele sunt exemple de referinţe.

Pentru a face referire la Utilizaţi

Celula din coloana A şi rândul 10 A10
Zona de celule din coloana A şi rândurile de la 10 până A10:A20
la 20
Zona de celule din rândul 15 şi coloanele de la B până B15:E15
la E
Toate celulele din rândul 5 5:5
Toate celulele din rândurile de la 5 până la 10 5:10
Toate celulele din coloana H H:H
Toate celulele din coloanele de la H până la J H:J
Zona de celule din coloanele de la A până la E şi A10:E20
rândurile de la 10 până la 20

Stilul de referinţă R1C1

De asemenea, este posibil să utilizaţi un stil de referinţă în care se numără şi rândurile şi coloanele foii de
lucru. Stilul de referinţă R1C1 este util pentru calculul poziţiilor rândurilor şi coloanelor în macrocomenzi.
În stilul R1C1, Excel indică poziţia unei celule cu un "R" urmat de numărul rândului şi un "C" urmat de
numărul coloanei.

Referinţe relative faţă de referinţe absolute

Depinzând de activitatea de realizat în Excel, este posibil să utilizaţi fie referinţe relative la celule, care sunt
referinţe la celule relativ la poziţia formulei, fie referinţe absolute, care sunt referinţe la celulă care se referă
la celule dintr-o poziţie specificată. Dacă un semn dolar precede litera şi/sau numărul, cum ar fi $A$1,
referinţa la coloană şi/sau rând este absolută. Referinţele relative se ajustează automat când le copiaţi,
referinţele absolute nu.

Etichete şi nume
Este posibil să utilizaţi etichetele coloanelor şi rândurilor dintr-o foaie de lucru pentru a face referire la
celulele din acele coloane şi rânduri. Exemple de etichete sunt "Preţ", "Cantitate" şi "Total." Sau, este
posibil să creaţi nume descriptive pentru a reprezenta celulele, zonele de celule, formulele sau valorile
constante.
Curs 5 Excel 5

Referinţe 3-D
Dacă intenţoinaţi să analizaţi datele din aceeaşi celulă sau zonă de celule din foi de lucru multiple din
registrul de lucru, utilizaţi o referinţă 3-D. O referinţă 3-D include referinţa de celulă sau de zonă, precedată
de o zonă de nume de foi de lucru. Excel utilizează orice foi de lucru memorate între numele de început şi
cel de sfârşit al referinţei. De exemplu, =SUM(Foaia2:Foaia13!B5) adună toate valorile conţinute în celula
B5 din toate foile de lucru dintre Foaia 2 şi Foaia 13 inclusiv.

B. Utilizarea funcţiilor

A. Despre utilizarea funcţiilor pentru a calcula valori

Funcţiile sunt formule predefinite care efectuează calcule utilizând valori specifice numite argumente, într-o
ordine particulară sau structură. De exemplu, funcţia SUM adună valori sau zone de celule, iar funcţia PMT
calculează plăţile la împrumuturi pe baza unei rate a dobânzii, duratei creditului şi a valorii capitalului de
bază al împrumutului.

Argumente
Argumentele pot fi numere, text, valori logice ca TRUE sau FALSE, matrice, valori de eroare ca de pildă
#N/A sau referinţe de celule. Argumentul pe care l-aţi construit trebuie să producă o valoare validă pentru
acel argument. Argumentele pot fi şi constante, formule sau alte funcţii.

Structura
Structura unei funcţii începe cu numele funcţiei urmat de o paranteză deschisă, argumentele funcţiei
separate prin virgule şi o paranteză închisă. Dacă funcţia este la începutul unei formule, tastaţi un semn egal
(=) înainte de numele funcţiei. În procesul de creare a unei formule care conţine o funcţie, veţi fi asistat de
Paleta de formule (Un instrument care vă ajută să creaţi sau să editaţi o formulă şi de asemenea furnizează
informaţii despre funcţii şi argumentele lor. Paleta apare sub bara de formule când faceţi clic pe butonul Edit
formula (Editare formulă) din bara de formule sau pe butonul Paste function (Lipire funcţie) din bara de
instrumente Standard).

Introduceţi o formulă care conţine o funcţie:

1. Faceţi clic pe celula în care doriţi să introduceţi formula.
2. Pentru a începe formula cu funcţia, se face clic pe Edit formula (Editare formulă) în bara de
formule.
3. Se face clic pe săgeata în jos de lângă caseta Functions (Funcţii) .
4. Faceţi clic pe funcţia pe care doriţi să o adăugaţi formulei. Dacă funcţia respectivă nu apare în listă,
faceţi clic pe More functions (Mai multe funcţii) pentru o listă cu alte funcţii.
5. Introduceţi argumentele.
6. Când terminaţi formula, apăsaţi pe ENTER.

B. Funcţii pentru baze de date

Curs 5 Excel 6

Când trebuie să analizaţi dacă valorile dintr-o listă respectă o anumită condiţie sau criteriu, puteţi utiliza o
funcţie a foii de lucru pentru baza de date. De exemplu, într-o listă care conţine informaţii despre vânzări,
puteţi număra toate rândurile sau înregistrările în care vânzările sunt mai mari de 1000, dar mai mici de
2500.
Unele funcţii ale foii de lucru, pentru baze de date şi pentru gestionarea listelor, au nume care încep cu litera
D. Aceste funcţii, cunoscute şi sub numele de funcţii D, au trei argumente — bază de date, câmp şi criterii.
Argumentul bază de date este zona care conţine lista dvs. Dvs. trebuie să includeţi rândul care conţine
etichetele coloanelor din zonă.
Argumentul câmp este eticheta pentru coloana pe care doriţi să o rezumaţi.
Argumentul criterii este zona care conţine o condiţie pe care o specificaţi.

Exemplul următor arată o bază de date pentru o mică livadă. Fiecare înregistrare conţine informaţii despre
un pom. Zona A5:E11 este denumită Date şi zona A1:F3 este denumită Criterii.

DCOUNT(Date;"Vârstă";A1:F2) egal 1. Această funcţie caută înregistrările cu meri de înălţimi cuprinse

între 10 şi 16 şi numără câte din câmpurile Vârstă din aceste înregistrări conţin numere.

DCOUNTA(Date;"Profit";A1:F2) egal 1. Această funcţie caută înregistrările cu meri de înălţimi cuprinse

între 10 şi 16 şi numără câte din câmpurile Profit din aceste înregistrări nu sunt goale.

DMAX(Date;"Profit";A1:A3) egal 105,00 LEI, profitul maxim adus de meri şi peri.

DMIN(Date;"Profit";A1:B2) egal 75,00 LEI, profitul minim al merilor cu înălţimea mai mare decât 10.

DSUM(Date;"Profit";A1:A2) egal 225,00 LEI, profitul total de la meri.

DSUM(Date;"Profit";A1:F2) egal 75,00 LEI, profitul total de la merii cu înălţimile între 10 şi 16.

DPRODUCT(Date;"Rentabilitate";A1:F2) egal 140, produsul rentabilităţilor aduse de merii cu înălţimile

între 10 şi 16.

DAVERAGE(Date;"Rentabilitate";A1:B2) egal 12, rentabilitatea medie a merilor de peste 10 picioare

înălţime.

DAVERAGE(Date;3;Date) egal 13, vârsta medie a tuturor pomilor din baza de date.

DSTDEV(Date;"Rentabilitate";A1:A3) egal 2,97, abaterea standard estimată pentru rentabilitatea merilor şi

perilor, dacă datele din baza de date reprezintă numai un eşantion din populaţia totală a livezii.

DSTDEVP(Date;"Rentabilitate";A1:A3) egal 2,65, abaterea standard efectivă pentru rentabilitatea merilor şi

perilor, dacă datele din baza de date reprezintă întreaga populaţie.
Curs 5 Excel 7

DVAR(Date;"Rentabilitate";A1:A3) egal 8,8, varianţa estimată pentru rentabilitatea merilor şi perilor, dacă
datele din baza de date reprezintă numai un eşantion din populaţia totală a livezii.

DVARP(Date;"Rentabilitate";A1:A3) egal 7,04, varianţa efectivă pentru rentabilitatea merilor şi perilor,

dacă datele din baza de date reprezintă întreaga populaţie.

DGET(Date;"Rentabilitate";Criteria) întoarce valoarea de eroare #NUM!, deoarece criteriile sunt întâlnite la

mai mult de o înregistrare.

C. Funcţii de dată şi oră

Cu funcţii de dată şi oră puteţi analiza şi lucra în formule cu valori dată şi oră. De exemplu, dacă trebuie să
utilizaţi data curentă într-o formulă, utilizaţi TODAY, care întoarce data curentă pe baza ceasului unităţii
centrale.
Excel memorează datele calendaristice sub formă de numere seriale secvenţiale pentru a putea efectua
calcule cu acestea. Excel memorează 1 ianuarie 1900 ca număr serial 1, dacă registrul de lucru utilizează
sistemul de dată calendaristică 1900. Dacă registrul de lucru utilizează sistemul de dată calendaristică 1904,
Excel memorează 1 ianuarie 1904 ca număr serial 0 (2 ianuarie 1904 este numărul serial 1). De exemplu, în
sistemul de dată calendaristică 1900, Excel memorează 1 ianuarie 1998 ca număr serial 35.796 deoarece
sunt 35.795 de zile după 1 ianuarie 1900.

D. Funcţii inginereşti
Funcţiile inginereşti ale foii de lucru efectuează analize inginereşti. Majoritatea acestor funcţii sunt de trei
tipuri:
 Funcţii pentru convertire de valori între diferite sisteme de măsurare
 Funcţii pentru convertire valori între diferite sisteme de numeraţie, ca de pildă sistemul
zecimal, hexazecimal, octal şi binar.
 Funcţii pentru lucrul cu numere complexe
Notă. Funcţiile inginereşti din foaia de lucru sunt furnizate de Pachetul de instrumente de analiză.

E. Funcţii financiare
Funcţiile financiare efectuează calcule obişnuite pentru afaceri, ca de pildă determinarea plăţii pentru un
împrumut, valoarea viitoare sau valoarea netă actualizată a unei investiţii şi valorile obligaţiunilor sau
cupoanelor.

F. Funcţii de informare
Utilizaţi o funcţie de informare a foii de lucru pentru a determina tipul de dată memorată în celulă. Funcţiile
de informare includ un grup de funcţii ale foii de lucru cunoscute sub numele de funcţii IS care întorc
valoarea TRUE, dacă celula întruneşte o condiţie. De exemplu, dacă celula conţine o valoare pară, ISEVEN
întoarce TRUE. Dacă trebuie să determinaţi dacă există celule goale într-o zonă de celule, puteţi utiliza
COUNTBLANK pentru a număra celulele goale dintr-o zonă de celule sau puteţi utiliza ISBLANK pentru a
determina dacă o celulă din zonă este goală.

G. Funcţii logice
Puteţi utiliza funcţiile logice fie pentru a vedea dacă o condiţie este adevărată sau falsă, fie pentru a verifica
condiţii multiple. De exemplu, puteţi utiliza funcţia IF pentru a determina dacă o condiţie este adevărată sau
falsă. O valoare este întoarsă dacă condiţia este adevărată şi este întoarsă o valoare diferită dacă condiţia
este falsă.

H. Funcţii de căutare şi de referinţă

Curs 5 Excel 8

Când trebuie să găsiţi valori în liste sau tabele sau când trebuie să găsiţi referinţa unei celule, puteţi utiliza
funcţiile de căutare şi de referinţă ale foii de lucru. De exemplu, pentru a găsi o valoare într-un tabel prin
potrivire cu o valoare din prima coloană a unui tabel, utilizaţi funcţia VLOOKUP a foii de lucru. Pentru a
determina poziţia unei valori într-o listă, utilizaţi funcţia MATCH a foii de lucru.

I. Funcţii matematice şi trigonometrice

Cu funcţii matematice şi trigonometrice se pot efectua calcule matematice simple ca de pildă rotunjirea
numerelor sau calculul valorii totale pentru o zonă de celule precum şi calcule matematice complexe, cum ar
fi calculul valorii totale pentru o zonă de celule care întrunesc o condiţie dintr-o altă zonă de celule.

J. Funcţii statistice
Funcţii statistice ale foii de lucru efectuează analiză statistică pe baza datelor din zone de date. De exemplu,
o funcţie statistică a foii de lucru poate furniza informaţii statistice despre o linie dreaptă reprezentată grafic
printr-un grup de valori, ca de pildă panta liniei şi intersecţia cu axa y sau despre punctele reale care
formează linia dreaptă.

K. Funcţii text
Cu funcţii text puteţi manipula şiruri text în formule. De exemplu, puteţi modifica tipul de literă, din
majusculă în minusculă sau invers sau puteţi determina lungimea unui şir de text. Puteţi, de asemenea, lega
sau concatena o dată calendaristică unei valori de tip text. Formula următoare este un exemplu care vă arată
cum puteţi utiliza funcţia TODAY cu funcţia TEXT pentru a crea un mesaj care conţine data curentă şi
pentru a-i stabili formatul numeric „dd-mmm-yy”.

="Raport asupra bugetului la "&TEXT(TODAY();"dd-mmm-yy")

L. Funcţii definite de utilizator

Dacă utilizaţi un anumit calcul complex în multe formule sau calcule care solicită câteva formule pentru că
funcţiile foii de lucru existente nu satisfac nevoile dvs., puteţi crea funcţii particularizate. Aceste funcţii,
cunoscute sub numele de funcţii definite de utilizator, sunt create utilizând Visual Basic pentru aplicaţii.

C. Formule matrice şi modul cum se introduc

O formulă matrice poate efectua calcule multiple şi apoi returna fie un rezultat unic, fie rezultate multiple.
Formulele matrice lucrează cu două sau mai multe seturi de valori cunoscute sub numele de argumente
matrice. Fiecare argument matrice trebuie să aibă acelaşi număr de rânduri şi coloane. Formulele matrice se
creează în acelaşi mod ca şi alte formule, cu excepţia faptului că apăsaţi CTRL+SHIFT+ENTER pentru a
introduce formula.

Calcularea unui rezultat unic

Uneori Microsoft Excel trebuie să efectueze câteva calcule pentru a genera un rezultat unic. De exemplu,
următoarea foaie de lucru prezintă o firmă care are birouri regionale în Europa şi în America de Nord,
fiecare regiune având trei divizii de produse. Pentru a afla câştigul mediu per divizie de produs pentru
Europa în 1992, va trebui să utilizaţi o formulă matrice.
Celula C16 conţine formula matrice =AVERAGE(IF(C5:C14="Europa";D5:D14)), care găseşte celulele din
zona C5:C14 care conţin textul „Europa” şi apoi calculează media celulelor corespondente din zona
D5:D14.
Curs 5 Excel 9

Calcularea rezultatelor multiple

Pentru a calcula rezultate multiple cu o formulă matrice, trebuie să introduceţi matricea într-o zonă de celule
care are acelaşi număr de rânduri şi coloane ca şi argumentele matricei. În exemplul următor, dată fiind o
serie de trei cifre pentru vânzări (în rândul 5) pentru o serie de trei luni (în rândul 3), funcţia TREND
determină valorile liniei de tendinţă pentru cifrele vânzărilor. Pentru a afişa toate rezultatele formulei,
aceasta este introdusă în trei celule în rândul 6 (C6:E6).

Când introduceţi formula =TREND(C5:E5;C3:E3) ca pe o formulă matrice, aceasta generează trei rezultate
separate, bazate pe cele trei cifre de vânzări şi pe cele trei luni.

Utilizarea valorilor constante

Puteţi, de asemenea, utiliza o formulă matrice pentru a calcula rezultate unice sau multiple pentru o serie de
valori care nu au fost introduse încă în foaia de lucru. Formulele matrice acceptă constante în acelaşi mod în
care o fac formulele obişnuite, dar trebuie să introduceţi constantele matrice într-un anumit format. De
exemplu, date fiind aceleaşi trei cifre de vânzări din exemplul precedent, puteţi prognoza cifrele vânzărilor
pentru următoarele două luni.

Utilizaţi formula =TREND(C5:E5;;{4;5}) pentru a prognoza a patra şi a cincea valoare în secvenţa lunară,
pe baza primelor trei valori.

Introducerea unei formule matrice

Când introduceţi o formulă matrice, Microsoft Excel inserează automat formula între { } (acolade).
1) Dacă formula matrice va returna un rezultat, faceţi clic pe celula în care intenţionaţi să introduceţi
formula matrice.
2) Dacă formula matrice va returna rezultate multiple, selectaţi zona de celule în care intenţionaţi să
introduceţi formula matrice.
3) Tastaţi formula matrice.
4) Apăsaţi CTRL+SHIFT+ENTER.
Curs 5 Excel 10

Valori care nu se modifică în formule matrice

O formulă de bază, cu valoare unică, produce un singur rezultat din unul sau mai multe argumente sau
valori; puteţi introduce fie o referinţă către o celulă care conţine o valoare, fie valoarea însăşi. Într-o formulă
matrice, unde de obicei aţi putea utiliza o referinţă către o zonă de celule, puteţi să tastaţi în loc matricea de
valori conţinute în celule. Matricea de valori pe care o introduceţi este numită constantă matrice şi este
utilizată în general când nu doriţi să introduceţi fiecare valoare într-o celulă separată a foii de lucru. Pentru a
crea o constantă matrice aveţi variantele disponibile:
 Introduceţi valorile direct în formulă, incluse în acolade ( { } )
 Separaţi valorile din diferite coloane cu virgule (;)
 Separaţi valorile din diferite rânduri cu punct şi virgulă (|)
De exemplu, se poate introduce {10;20;30;40} într-o formulă matrice în loc să se introducă 10, 20, 30, 40 în
patru celule dintr-un rând. Această constantă matrice este cunoscută sub numele de matrice 1 ori 4 şi este
echivalentă unei referinţe 1 rând ori 4 coloane. Pentru a reprezenta valorile 10, 20, 30, 40 într-un rând şi 50,
60, 70, 80 în rândul imediat următor, se introduce o constantă matrice 2 ori 4: {10;20;30;40|50;60;70;80}.

Constantele matrice pot conţine numere, text, valori logice ca, de pildă, TRUE sau FALSE sau valori DE
eroare, ca de pildă #N/A. Numerele din matricele constante pot fi în format întreg, zecimal sau ştiinţific.
Textele trebuie incluse între ghilimele — de exemplu, „Marţi”. Este posibil să utilizaţi diferite tipuri de
valori în aceeaşi constantă matrice — for example, {1,3,4;TRUE,FALSE,TRUE}. Valorile dintr-o matrice
constantă trebuie să fie constante, nu formule.
Constantele matrice nu pot conţine:
 $ (semnul dolar), paranteze sau % (semne procent).
 Referinţe la celule.
 Coloane sau rânduri de lungimi diferite.
Curs 5 Excel 11
Curs 5 Excel 12
Curs 5 Excel 13