PNS Lucrarea 3 Sisteme discrete şi invariante în timp

Lucrarea 3

Sisteme discrete liniare şi invariante în timp

Un sistem discret este un dispozitiv sau un algoritm care operează asupra unui semnal
discret, numit intrare sau excitaţie, conform unor reguli bine definite, pentru a produce un alt
semnal discret, numit ieşirea sau răspunsul sistemului.
Semnalul de intrare x[n ] este transformat de sistemul discret în semnalul de
ieşire y[n ] , conform relaţiei:
y  n   H  x  n   (3.1)

unde H reprezintă transformarea (numită uneori şi operator) sau procesarea realizată de sistem
asupra lui x[n ] pentru a produce y[n ] .

1. Proprietăţile sistemelor discrete

1.1. Sisteme statice şi dinamice

Un sistem discret se numeşte static sau fără memorie dacă ieşirea sa la un moment
oarecare n depinde numai de intrarea din acel moment. În caz contrar, sistemul se numeşte
dinamic sau cu memorie. Dacă ieşirea unui sistem la un moment n este complet determinată
de intrările x[n  N ],..., x[n ] ( N  0 ), se spune că acesta are memorie de ordinul N. Dacă N
este finit, sistemul este cu memorie finită, iar dacă N  , sistemul are memorie infinită.

1.2. Sisteme discrete invariante şi variante în timp

Prin definiţie, un sistem relaxat, descris de operatorul H este invariant în timp dacă şi
numai dacă
H y n
x n     
implică
H y nk
x  n  k    
pentru orice semnal de intrare x  n  şi orice deplasare k.
Pentru a determina dacă un sistem este sau nu invariant în timp se procedează în felul
următor: se consideră o intrare arbitrară x  n  , care va produce răspunsul y  n  . Se întârzie
semnalul de intrare cu k unităţi şi se recalculează ieşirea. În general, aceasta se poate scrie

y  n, k   H  x  n  k  (3.2)

Dacă ieşirea y  n, k  este egală cu y  n  k  pentru toate valorile lui k, sistemul este invariant
în timp. În caz contrar, dacă y  n, k   y  n  k  , chiar pentru o singură valoare a lui k,
sistemul este variant în timp.

1.3. Sisteme discrete liniare şi neliniare

Prin definiţie, un sistem discret, relaxat, caracterizat de operatorul H este liniar dacă
satisface principiul superpoziţiei, adică

H  a1 x1 [n ]  a2 x2 [n ]   a1 H  x1[n ]  a2 H  x2 [n ] (3.3)

21
PNS Lucrarea 3 Sisteme discrete şi invariante în timp

pentru orice secvenţe de intrare arbitrare x1  n  şi x2  n  şi pentru orice constante arbitrare

a1 şi a2 . Dacă un sistem discret nu satisface principiul superpoziţiei, el se numeşte neliniar.

1.4. Sisteme discrete cauzale şi necauzale

Un sistem discret este cauzal dacă ieşirea sa la un moment n, y  n  , depinde numai de
valoarea prezentă şi cele trecute ale intrării ( x  n  , x  n  1 , ...) şi de nici o valoare viitoare
( x  n  1 , x  n  2 , ...). În caz contrar sistemul se numeşte necauzal.

1.5. Sisteme discrete stabile şi instabile

Un sistem discret, relaxat, se spune că este stabil în sens MIME dacă şi numai dacă
orice semnal de intrare limitat produce un semnal de ieşire limitat, adică dacă
x  n   M x   atunci y  n   M y   implicând condiţia  | h[n ] |   .
n

2. Caracterizarea sistemelor discrete liniare, invariante în timp

Caracterizarea sistemelor discrete liniare, invariante în timp se poate face :

a) În domeniul timp prin:
 Ecuaţia cu diferenţe
N M
y  n     ak y  n  k    bk x  n  k  (3.4)
k 1 k 0

Dacă ak  0 k  (1, N ) sistemul este nerecursiv, în caz contrar este de tip

recursiv.
 Suma de convoluţie, cunoscut fiind răspunsul la impuls al sistemului


y  n   x[n ]* h[n ]   h k  x n  k 
k 
(3.5)

b) În domeniul Z prin funcţia de sistem, care este transformata Z a răspunsului la

impuls.
Y ( z)
Z {h[n ]}  H ( z )  unde Y(z) şi X(z) sunt transformatele Z ale lui y[n]
X ( z)
respectiv x[n]. Aplicând transformata Z relaţiei (3.4), rezultă funcţia de sistem:
M

b z k
k
B( z ) (3.6)
H ( z)  k 0
N

A( z )
1   ak z  k
k 0
M N
unde B( z )   bk z  k şi A( z )  1   ak z  k .
k 0 k 0
c) În domeniul frecvenţă prin funcţia de transfer, care este transformata Fourier a
răspunsului la impuls, expresie ce se poate obţine prin evaluarea lui H(z) pe
cercul unitate, dacă acesta este inclus în regiunea de convergenţă a lui H(z).

H ( )  H ( z ) z e j (3.7)

22
PNS Lucrarea 3 Sisteme discrete şi invariante în timp

3. Răspunsul sistemelor discrete, liniare, invariante (SDLIT) în timp la

excitaţii elementare

3.1. Răspunsul SDLIT la excitaţii elementare

 Răspunsul la impuls sau funcţia pondere a sistemului este definită de
relaţia:
h  n   H   n   (3.8)

 Răspunsul indicial, definit de:

 (3.9)
g  n   H  u  n     h[n  k ]
k 0

 Răspunsul sistemului la semnal exponenţial complex

j0 n
Dacă x[n ]  A  e , atunci răspunsul sistemului la acest semnal este:
y[n ]  A  H (0 )  e j0 n  A  H (0 )  e  0
j  n  arg H ( 0 )   (3.10)
2 k
Pe cercul unitate, pentru 0  , k  0, N  1 , rezultă:
N
2
 2 k  j N kn
y[ n ]  A  H    e (3.11)
 N 
 Răspunsul sistemului la secvenţe periodice. Dacă semnalele de intrare
periodice se descompun în secvenţe Fourier de forma
N 1 2
x[n ]  x[n  N ]   c[k ]e
j kn
N
, atunci răspunsul sistemului va fi
k 0
2
N 1
 2 k  j N kn
y[n ]  y[n  N ]   c[k ]H  e , n  0, N  1 (3.12)
k 0  N 
c  k   X  k  / N unde X  k  este Transformata Fourier Discretă a lui x[n ] .

3.2 Răspunsul sistemului la o secvenţă oarecare

N M
y  n   H  x  n   şi satisface relaţia y  n     ak y  n  k    bk x  n  k 
k 1 k 0
sau relaţia de convoluţie y[n ]  x[n ]* h[n ] . Răspunsul sistemului poate fi calculat şi din
relaţiile
y[n ]  Z 1{H ( z ) X ( z )}
(3.13)
y[n ]  F 1{H ( ) X ( )}

4. Aplicaţii rezolvate

4.1. Proprietăţile sistemelor discrete

Funcţii MATLAB folosite în calculul ieşirii unui SDLIT:

y=filter(b,a,x,ic); Calculează ieşirea unui filtru cu funcţia de transfer
M

B( z ) b z k
k

H ( z)   k 0
N
la vectorul/secvenţa de intrare
A( z )
1   ak z k

k 1

x.Vectorii b şi a conţin coeficienţii bk şi ak în ordinea

23
PNS Lucrarea 3 Sisteme discrete şi invariante în timp

crescătoare a puterilor lui z 1 :

b  [b0 b1...b M ] , a  [a 0 a1...a N ] . ic este un vector în care se
specifică condiţiile iniţiale ale sistemului
ic  [y[  1] y[-2] ... y[-N]] . Atunci cînd condiţiile iniţiale sunt
nule, ic nu se specifică în funcţia filter.
h=impz(b,a,L); Calculează răspunsul la impuls al unui filtru cu parametrii
specificaţi în vectorii a şi b (vezi filter), răspunsul la
impuls fiind calculat pentru L eşantioane h  [h 0 h1 ... h L-1 ] .

 Liniaritatea
Exemplul 1 Programul MATLAB P3_1 verifică proprietatea de liniaritate a unui
sistem folosindu-se metoda descrisă în Figura 1. Dacă y[n]  yt[n] pentru orice semnale de
intrare x1[n] şi x2[n] ( a , b  * ), sistemul este liniar. În caz contrar, dacă egalitatea nu este
satisfăcută pentru o pereche de semnale x1[n] şi x2[n], sistemul este neliniar.

Figura 1 Modelul de calcul al lui y[n] (a) şi yt[n] (b)

% Program P3_1
% Generarea secvenţelor de intrare x1[n] si x2[n]
clf;
n = 0:40;
a = 2;b = -3;
x1 = cos(2*pi*0.1*n);
x2 = cos(2*pi*0.4*n);
x = a*x1 + b*x2;
num = [2.2403 2.4908 2.2403];
den = [1 -0.4 0.75]; %definirea unui filtru de ordinul 2
ic = [0 0]; % conditii initiale nule
y1 = filter(num,den,x1,ic); % calculeaza iesirea y1[n]
y2 = filter(num,den,x2,ic); % calculeaza iesirea y2[n]
y = filter(num,den,x,ic); % calculeaza iesirea y[n]
yt = a*y1 + b*y2;
d = y - yt; % calculeaza diferenta dintre y[n] si yt[n]
% se afiseaza y[n] si yt[n] si diferenta dintre ele, d[n]
subplot(3,1,1)
stem(n,y);
ylabel('Amplitude');
title('Raspunsul la secventa a \cdot x_{1}[n] + b \cdot x_{2}[n]');
subplot(3,1,2)
stem(n,yt);
ylabel('Amplitudine');
title(' Iesirea yt[n]: a \cdot y_{1}[n] + b \cdot y_{2}[n]');
subplot(3,1,3)
stem(n,d); axis([0 40 –5 5]);

24
PNS Lucrarea 3 Sisteme discrete şi invariante în timp

xlabel('n');ylabel('Amplitudine');
title('Semnalul diferenta');

 Invarianţa în timp
Exemplul 2 Programul Matlab P3_2 ilustrează proprietatea de invarianţă în timp
pentru un sistem discret, comenzile Matlab fiind scrise conform figurii 2.

Figura 2 Modelul de calcul pentru y[n-k] şi yd[n]

% Program P3_2
% Se genereaza secventa de intrare x[n]
clf;
n = 0:40; K = 10;a = 3.0;b = -2;
x = a*cos(2*pi*0.1*n) + b*cos(2*pi*0.4*n);
xd = [zeros(1,K) x];
num = [2.2403 2.4908 2.2403];
den = [1 -0.4 0.75];
ic = [0 0]; % conditii initiale nule
% Se calculeaza iesirea din filtru y[n]
y = filter(num,den,x,ic);
% Se calculeaza raspunsul yd[n] la secventa x[n] intirziata cu K
yd = filter(num,den,xd,ic);
% se calculeaza diferenta d[n] dintre semnalul y[n] si yd[n-K]
d = y - yd(1+K:41+K);
% Afisarea rezultatelor
subplot(3,1,1)
stem(n,y);
ylabel('Amplitudine');
title('Iesirea y[n]'); grid;
subplot(3,1,2)
stem(n,yd(1:41));
ylabel('Amplitudine');
title(['Iesirea yd[n] la secventa de intrare x[n-',
num2str(K),']']); grid;
subplot(3,1,3)
stem(n,d);
xlabel('n'); ylabel('Amplitudine');
title('Diferenta dintre y[n] si yd[n+10]'); grid;

 Stabilitatea
Exemplul 3 Programul Matlab P3_3 testează stabilitatea unui sistem discret în funcţie
de răspunsul la impuls al acestuia. Variabila parsum din scriptul de mai jos se calculează
astfel:
P
parsum   h[n ]
n 0

25
PNS Lucrarea 3 Sisteme discrete şi invariante în timp

unde P este ales astfel încât h[ P ]  106 . Testul este ilustrativ din punct de vedere didactic,
dar din punct de vedere teoretic nu este tocmai corect. De exemplu, pentru h[n ]  1 / n ,
sistemul nu este stabil, însă există un număr întreg P, pentru care h[ P ]  106 .

% Program P3_3
% Stabilitatea sistemului bazata pe sumarea absoluta a raspunsului
%la impuls
clf;
num = [1 -0.8]; den = [1 1.5 0.9];
N = 300;
%se calculeaza raspunsul la impuls vezi help impz
h = impz(num,den,N+1);
parsum = 0;
for k = 1:N+1; %help for
parsum = parsum + abs(h(k));
if abs(h(k)) < 10^(-6), break, end
end
% se reprezinta grafic raspunsul la impuls
n = 0:N;
stem(n,h); title('Raspunsul la impuls')
xlabel('n'); ylabel('Amplitudine');
% se afiseaza la consola abs(h(k))
disp('Value =');disp(abs(h(k)));
% se afiseaza la consola Suma valorilor absolute ale lui h[n]
disp('Suma =');disp(parsum);

4.2. Caracterizarea sistemelor discrete

Se vor utiliza următoarele noi funcţii MATLAB:

zplane(b,a) Reprezintă într-o fereastră grafică localizarea zerourilor şi
zplane(z,p) polilor în planul Z pentru un sistem care are coeficienţii b k şi
a k în vectorii linie b şi a, sau zerourile şi polii sistemului în
vectorii coloană z  [z1 z 2 ... z M ]T şi p  [p1 p2 ... p N ]T .
freqz(b,a,N); Reprezintă într-o fereastră grafică răspunsul în frecvenţă (de
[H,w]=freqz(b,a,N); modul şi fază) al sistemului descris de coeficienţii din
vectorii b şi a. Numărul de puncte în care se calculează
H ( ) este N.
A doua comandă returnează în vectorul H răspunsul
sistemului la pulsaţiile discrete specificate în vectorul w fără a
mai face reprezentarea grafică.
b=poly(z); Returnează în vectorul b coeficienţii unui polinom ce are ca
radăcini elementele din vectorul z.

Z=roots(b); Returnează în vectorul z rădăcinile unui polinom ce are

coeficienţii precizaţi în vectorul b.

[r,p,k]=residuez(b,a); Realizează descompunerea lui H(z) în forma de mai jos:

B( z ) r (1) r( N )
H ( z)   1
 ...  
A( z ) 1  p(1) z 1  p ( N ) z 1
 k (1)  k (2) z 1  ...  k ( M  N  1) z  M  N 

26
PNS Lucrarea 3 Sisteme discrete şi invariante în timp

Vectorii r, p, k sunt: r  [r (1), r (2),..., r ( N )] ,

p  [ p(1), p(2),..., p( N )] , k  [k (1), k (2),..., k ( M  N  1)]

Exemplul 4 Fie un sistem discret caracterizat în domeniul timp de ecuaţia cu

diferenţe:
y[n ]  0,9 y[n  2]  0,3x[n ]  0,6 x[n  1]  0,3x[n  2] .
În Matlab ecuaţia cu diferenţe este reprezentată de doi vectori: unul conţine coeficienţii
intrării, bk ai termenilor în x şi celălalt conţine coeficienţii de reacţie ai ieşirii, ak. De obicei,
a0=1, în caz contrar, programul normează coeficienţii, astfel încât coeficientul lui y[n] să fie
egal cu 1. Sistemul de mai sus este caracterizat de funcţia de transfer:
Y ( z ) 0,3  0,6 z 1  0,3z 2
H ( z)  
X ( z) 1  0,9 z 2
Funcţia MATLAB filter determină secvenţa de ieşire y[n] a unui SDLIT caracterizat de
o ecuaţie cu diferenţe sau funcţia de sistem H ( z ) , la o secvenţă x[n] aplicată la intrarea
sistemului. Datorită modului de indexare a vectorilor în MATLAB, coeficienţii funcţiei de
transfer sunt notaţi astfel:
b(1)  b(2) z 1  ...  b( M  1) z  M
H ( z) 
a (1)  a (2) z 1  ...  a ( N  1) z  N
Următorul program MATLAB (P3_4) realizează afişarea poziţiei polilor şi zerourilor lui H(z)
şi a caracteristicii de frecvenţă a SDLIT. Folosiţi comanda help pentru a vă familiariza cu
funcţiile zplane.m şi freqz.m.

%Program P3_4
%descrierea sistemului prin coeficientii bk si ak
b=[0.3, 0.6, 0.3];
a=[1, 0, 0.9];
figure(1); %help figure
zplane(b,a);%reprezentarea polilor si zerourilor in planul Z
title('Distributia poli-zerouri');
[H,W]=freqz(b,a,512);
figure(2);
subplot(2,1,1);
plot(W,abs(H)); %reprezentarea modulului raspunsului in frecventa
ylabel('Magnitudune');
title('Raspunsul filtrului in modul');
subplot(2,1,2);
plot(W,angle(H)); %reprezentarea raspunsului de faza
title('Raspunsul de faza al filtrului ');
ylabel('Faza');xlabel('W');

Exemplul 5 Se analizează comparativ răspunsurile la impuls pentru două SDLIT de

tip FTJ Butterworth şi eliptic de ordinul 5, cu frecvenţa normată de tăiere de Wn=0,5.
Coeficienţii funcţiilor de transfer se obţin cu ajutorul funcţiilor butter şi ellip:

%Program P3_5
[b,a]=butter(5,0.5); %sinteza coeficienţilor unui filtru butterworth
[c,d]=ellip(5,1,20,0.5); %sinteza coef. unui filtru elliptic
%calculul raspunsului la impuls
h1=impz(b,a,50);
h2=impz(c,d,50);
figure(1);

27
PNS Lucrarea 3 Sisteme discrete şi invariante în timp

subplot(211);
stem(h1);
title('Raspunsul la impuls al filtrului Butterworth');xlabel('n');
subplot(212);
stem(h2);
title('Raspunsul la impuls al filtrului Eliptic');xlabel('n');

Folosiţi comanda help şi notaţi sintaxa funcţiilor butter.m şi ellip.m.

Exemplul 6. Pentru aceleaşi două sisteme de la Exemplul 5 se compară răspunsurile

indiciale, folosind comenzile MATLAB

%Program P3_6
[b,a]=butter(5,0.5);
[c,d]=ellip(5,1,20,0.5);
unit=[ones(50,1)]; %generearea treptei unitate
g1=filter(b,a,unit);
g2=filter(c,d,unit);
figure(1);
subplot(211);
stem(g1);
title('Raspunsul indicial al filtrului Butterworth');
subplot(212);
stem(g2);
title('Raspunsul indicial al filtrului Eliptic');
xlabel('n');

Exemplul 7. Se calculează şi afişează răspunsul în frecvenţă a unui sistem pentru care

se specifică zerourile şi polii.

%Program P3_7
z=[exp(j*pi/5);exp(-j*pi/5); % zerourile functiei de transfer
p=[0.9*z]; % polii functiei de transfer
atunci coeficienţii funcţiei de transfer sunt
b=poly(z) % se afiseaza vectorul b in fereastra matlab
a=poly(p) % se afiseaza vectorul a in fereastra matlab
iar caracteristica de frecvenţă a acestui sistem se obţine astfel:
[H,W]=freqz(b,a,512);
figure(1);
plot(W,abs(H));
title('Modulul raspunsului in frecventa al filtrului');

Ce tip de sistem reprezintă această caracteristică? Să se studieze funcţia zp2tf.m care

realizează trecerea din zerourile şi polii funcţiei de trensfer în coeficienţii acesteia cu ajutorul
comenzii help zp2tf.

Exemplul 8. Cu ajutorul funcţiei residuez.m se pot calcula reziduurile şi polii

funcţiei de transfer, conform relaţiei:
B( z ) r (1) r( N )
H ( z)   1
 ...  1
 k (1)  k (2) z 1  ...  k ( M  N  1) z  M  N 
A( z ) 1  p(1) z 1  p( N ) z

Se analizează pentru
sistemul considerat la Exemplul 7 efectul comenzii:
[r,p,k]=residuez(b,a). Cu ajutorul descompunerii în fracţii simple se poate calcula
răspunsul la impuls

28
PNS Lucrarea 3 Sisteme discrete şi invariante în timp

h[n ]  r1 p1n  r2 p2n  k [n ]

Analiza comparativă a răspunsurilor la impuls obţinute prin cele două funcţii (residuez şi
impz) se realizează cu programul P3_8.

%Program P3_8
z=[exp(j*pi/5) exp(-j*pi/5)];
p=[0.9*z];
b=poly(z);
a=poly(p);
[r,p,k]=residuez(b,a);
n=(0:29);
h1=r(1)*p(1).^n+r(2)*p(2).^n;
h1(1)=h1(1)+k;
h2=impz(b,a,30);
figure(1);
subplot(211)
stem(h1);
xlabel('n');
title('Raspunsul la impuls obtinut utilizand funcţia residuez');
subplot(212);
stem(h2);
xlabel('n');
title('Raspunsul la impuls obtinut cu ajutorul functiei impz.m');

Exemplul 9. Se analizează răspunsul unui sistem liniar invariant în timp la un semnal

de tip sinusoidă, x[n ]  A sin(2 f  n   ), n  0, N , în două moduri:
-cu ajutorul funcţiei filter.m;
-cu ajutorul relaţiei:
y[n ]  A  H (2 f )  sin(2 f  n    arg( H (2 f ))) ; (3.14)

Se va utiliza funcţia:
s=polyval(b,x); Returnează valoarea unui polinom cu coeficienţii specificaţi în
vectorul b, calculat în valoarea x.
s(x)  b(1)x N  ...  b(N)x  b(N  1)

%Program P3_9
b=[0.1, 0.2, 0.1];
a=[1, 0, 0.9];
N=99;
n=0:N; f=1/8;A=2;
x=A*sin(2*pi*f*n+pi/7);
y=filter(b,a,x);
Hw=polyval(b,exp(2*j*pi*f))/polyval(a,exp(2*j*pi*f));
ys=A*abs(Hw)*sin((2*pi*f*n)+pi/7+angle(Hw));
figure(1);
subplot(411); stem(n,x);
xlabel('n'); ylabel('intrarea x[n]');
subplot(412); stem(n,y);
axis([0 N -A A]);
xlabel('n'); ylabel('y[n] calculat cu filter ');
subplot(413); stem(n,ys);
xlabel('n'); ylabel('ys[n] calculat cu residuez')
axis([0 N -A A]);
subplot(414); stem(n,y-ys);

29
PNS Lucrarea 3 Sisteme discrete şi invariante în timp

xlabel('n'); ylabel('diferenta y[n]-ys[n]')

axis([0 N -A A]);

Ce observaţi? Secvenţa y[n] este un semnal de tip sinusoidă sau nu? De ce?

5. Aplicaţii propuse
1. Să se demonstreze printr-un script Matlab, similar celui din Exemplul 1, că sistemul
H [ x[n ]]  x 2 [n ] nu este liniar.

2. Un SDLIT este caracterizat de ecuaţia cu diferenţe

y[n ]  1,8cos( / 16) y[n  1]  0,81 y[n  2]  x[n ]  0,5 x[n  1]
a) Să se determine polii funcţiei de transfer corespunzători sistemului, care sunt
N
rădacinile pk ale polinomului A( z )  1   ak z  k , folosind comanda MATLAB
k 1

roots.m . Dacă aceste rădăcini sunt complex conjugate, răspunsul sistemului va fi

armonic. Să se reprezinte partea reală şi imaginară a secvenţelor complexe de forma
pkn u[n ], n  0 : 30 , iar pk sunt polii sistemului.
b) Din ecuaţia cu diferenţe rezultă că răspunsul la impuls al sistemului va fi de forma:

h[n ]   a1 p1n  a2 p2n  u[n ] (3.15)

Să se determine constantele a1 şi a 2 din expresia lui h[n ] . Calculaţi răspunsul la

impuls cu ajutorul funcţiei MATLAB impz.m şi cu ajutorul relaţiei (3.5) (a se vedea
Exemplul 8).
c) Să se determine răspunsul de regim permanent al sistemului la semnalul de intrare
exponenţial complex x[n ]  e j ( /4) n , n  0,30 folosind atât funcţia filter.m, cât şi
cu ajutorul relaţiei 3.10 sau 3.14 (a se vedea Exemplul 9).
y[n ]  H (2 f )  e j 2  f n arg( H (2 f ))  (3.16)

3. Să se analizeze efectul polilor şi zerourilor unei funcţii de sistem H(z) asupra răspunsului în
frecvenţă | H ( ) | pentru următoarele sisteme:
a) H ( z )  (1  z1 z 1 )(1  z2 z 1 ) unde:
 z1,2  1;

 j
 z1,2  e 4
;

 j
 z1,2  e 2
;
3
 j
 z1,2  e 4
;
 z1,2  1;
Să se analizeze cum se modifică | H ( ) | odată cu modificarea poziţiei zerourilor
funcţiei de transfer şi să se reprezinte zerourile în planul Z. Ce observaţi? Comentaţi.
0.1
b) H ( z )  unde:
(1  p1 z )(1  p2 z 1 )
1

 p1,2  0.9;

30
PNS Lucrarea 3 Sisteme discrete şi invariante în timp


 j
 p1,2  0.9  e 4
;

 j
 p1,2  0.9  e 2
;
3
 j
 p1,2  0.9  e 4
;
 p1,2  0.9;

Să se analizeze cum se modifică | H ( ) | odată cu modificarea polilor funcţiei de

transfer şi să se reprezinte polii în planul Z. Ce observaţi? Comentaţi.

4. Se dau următoarele funcţii de transfer ale unor sisteme discrete liniare invariante în timp
H1 ( z )  1  2 z 1  z 2 H 2 ( z )  1  2 z 1  z 2 H 3 ( z )  1  z 1  0,5z 2
(1  z 1 ) 2 (1  z 1 ) 2 1
H 4 ( z)  H5( z)  H 6 ( z) 
1  z 1  0,5 z 2 1  z 1  0,5z 2 1  z  0,5z 2
1

a) Utilizând funcţia zplane.m, să se reprezinte în planul Z diagramele poli - zerouri

pentru funcţiile Hi(z), i=1,…6.
b) Utilizând funcţia freqz.m să se reprezinte caracteristicile de frecvenţă ale acestor
funcţii de transfer. Să se precizeze ce tip de sistem reprezintă fiecare.
c) Să se calculeze şi să se reprezinte grafic răspunsul sistemului H5(z) la impulsul unitate
şi treapta unitate.

5. Un SDLIT este caracterizat de funcţia de sistem:

( z  0,5)( z 2  4)
H ( z) 
( z  0,8)( z 2  z  0,64)
a) Să se calculeze în planul Z poziţiile polilor şi zerourilor.
b) Să se calculeze şi reprezinte grafic caracteristica de fază corespunzătoare acestei
funcţii de transfer. Corespunde aceasta unui sistem de fază liniară?

6. Care din următoarele sisteme cauzale cu funcţiile de transfer de mai jos sunt stabile? De
ce?
1  1.27 z 1  2.02 z 2  1.54 z 3  0.98 z 4
H1 ( z ) 
1  0.6 z 1  1.15z 2  0.98 z 3  0.98 z 4
1  0.6 z 1  1.15z 2  0.98 z 3  0.98 z 4
H 2 ( z) 
1  1.27 z 1  2.02 z 2  1.54 z 3  0.98 z 4
2  2.54 z 1  5z 2  4.3z 3  3.72 z 4
H3( z) 
1  0.77 z 1  0.82 z 2  0.41z 3  0.51z 4
2  1.54 z 1  1.64 z 2  0.82 z 3  1.02 z 4
H 4 ( z) 
1  1.27 z 1  2.5z 2  2.15z 3  1.36 z 4

31