SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR

A fost descoperit de Mendeleev. Cele 62 elemente cunoscute în acea

perioadă au fost aşezate într-un tabel în ordinea masei lor atomice.
Proprietățile elementelor variază periodic în funcţie de masa lor
atomică - legea periodicităţii (Mendeleev), una dintre legile
fundamentale ale naturii.
În tabelul lui Mendeleev elementele sunt aşezate în şiruri orizontale
denumite perioade şi verticale denumite grupe.
Moseley - criteriu nou de clasificare a elementelor în
sistemul periodic, numărul atomic (Z) - proprietăţile
elementelor variază periodic în funcţie de sarcinile lor
nucleare. Pe baza structurii electronice a elementelor pot
fi explicate proprietăţile chimice fundamentale şi variaţia
periodică a acestora.
Dmitri Ivanovich Mendeleev, 1834 – 1907 1869
Sistemul periodic al elementelor:
Google Play - Periodic Table - Socratica, LLC; JQ Soft, Android Gems
► 7 perioade (notate 1÷7); iOS Apps Store - TheElements
► 16 grupe [(8 grupe principale (IA-VIIIA) şi 8 secundare (IB-VIIIB)].
Grupele principale conţin metale, semimetale şi nemetale iar cele secundare metale tranziţionale. Lantanidele
şi actinidele sunt două familii de câte 14 elemente care se intercalează, prima după La în perioada 6, a doua
după Ac în perioada 7. Primul element din fiecare perioadă este un metal alcalin iar ultimul un gaz rar cu
excepţia primei perioade (H) şi ultimei perioade; nu se cunoaşte ultimul element-118 (UUO).
Numărul perioadei indică numărul straturilor electronice ale atomilor:
● perioada 1 – elementele au numai stratul electronic K
● perioada 2 – elementele au straturile electronice K, L
● perioada 3 – elementele au straturile electronice K, L, M
● perioada 4 – elementele au straturile electronice K, L, M, N etc.
Corelaţia dintre structura învelişului de electroni şi poziţia elementelor în sistemul periodic

Configuraţia electronică - descrierea amplasării în orbitali a electronilor într-un atom neexcitat.

Pentru comportarea chimică contează numai electronii de pe ultimul strat; pentru simplificare, notaţia
interioară se înlocuieşte cu simbolul gazului nobil anterior, între paranteze pătrate. 1
Z H
Perioada 1 (H, He) - se completează stratul K, orbitalul 1s: 1,008
H: Z=1; 1e-; 1s1 He: Z=2; 2e-; 1s2
A Hidrogen
Perioada 2 (Li – Ne) - se completează K şi L, orbitalii 1s, 2s şi 2p:
Li: Z=3; 3e-; 1s2 2s1 sau [He] 2s1……….. Ne: Z=10; 10e-; [He] 2s22p6
Perioada 3 (Na-Ar) cu Z=11-18, se completează K, L şi M, orbitalii 1s, 2s, 2p, 3s şi 3p:
Na: [Ne]3s1 ………… Ar: [Ne]3s23p6
Perioada 4 (K-Kr) cu Z=19-36, se completează K, L, M şi N. E4s<E3d şi ca urmare se completează întâi
orbitalul 4s şi apoi 3d urmat de 4p:
K: [Ar]4s1 ………… Kr: [Ar]4s23d104p6
Perioada 5 (Rb-Xe) cu Z= 37-54, se completează K, L, M, N şi O; E5s<E4d:
Rb: [Kr]5s1 ……………. Xe: [Kr]5s24d105p6
Perioada 6 (Cs-Rn) conţine 32 elemente, se completează K, L, M, N, O şi P; E6s<E4f <E5d :
Cs: [Xe]6s1 …………… Rn: [Xe]6s24f145d106p6
Perioada 7 începe la elementul Fr , se completează K, L, M, N, O, P şi Q:
Fr: [Rn] 7s1 ………….. Mt: [Rn] 7s25f146d7!!!!!!!!!
Curs 3
Electronii de pe ultimul strat energetic se numesc electroni de valenţă.
Gazele rare au 2 (He) sau 8 (Ne, Ar, Kr, Xe, Rn) electroni de valenţă fiind stabile chimic (dublet sau octet).
După tipul de orbital în care se plasează electronul distinctiv elementele se pot grupa în 4 blocuri:
► blocul s – electronul distinctiv într-un orbital de tip s; ultimul strat are structura ns1…2
(elementele gr. IA, IIA)

► blocul p – electronul distinctiv într-un orbital de tip p; ultimul strat are structura ns2np1…6
(elementele gr. IIIA-VIIIA)

► blocul d – electronul distinctiv într-un orbital de tip d; ultimul strat are structura
ns2(n-1)d1….10 (elementele gr. IB-VIIIB, elementele tranziţionale)

► blocul f - electronul distinctiv într-un orbital de tip f; ultimul strat are structura
ns2(n-1)d1-10(n-2)f1….14
-lantanide (4f)
-actinide (5f)
Proprietăţilor elementelor chimice:
● neperiodice - determinate de nucleele atomice ale elementelor (număr atomic, masa atomică relativă);
● periodice - determinate de configuraţia electronică a elementelor şi structura învelişului electronic exterior.
Proprietăţile periodice sunt fizice (volum atomic, rază atomică, rază ionică, energie de ionizare, afinitate pentru
electroni, spectre optice, densitate, temperaturi de fierbere şi topire) şi chimice.

.
- Grupe 1(IA) 2(IIA)
ENERGIE DE IONIZARE

AFINITATEELECTRONICĂ

3(IIIB ) 4(IVB) 5(VB) 6(VIB) 7(VIIB) 8(VIIIB) 9(VIIIB) 10 (VIIB 11 (IB) 12(II B) 13 (IIIA ) 14 (IVA 15 ( VA) 16 (VIA) 17(VIIA ) 18(VIIIA )
+
0

Perioade
1 2
1 H He
1.008 4.0026

3 4 5 6 7 8 9 10
2 Li Be B C N O F Ne
6.94 9.0122 10.81 12.011 14.007 15.999 18.998 20.180

11 12 CARACTER 13 14 15 16 17 18
3 Na Mg NEMETALIC Al Si P S Cl Ar
22.990 24.305 26.982 28.085 30.974 32.06 35.45 39.948

RAZĂ 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36
ATOMICĂ 4 K Ca Sc Ti V Cr Mn Fe Co Ni Cu Zn Ga Ge As Se Br Kr
39.098 40.078 44.956 47.867 50.942 51.996 54.938 55.845 58.933 58.693 63.546 65.38 69.723 72.63 74.922 78.96 79.904 83.798
CARACTER
37 38 39 40 41 42 43 44 45 46
METALIC 47 48 49 50 51 52 53 54
5 Rb Sr Y Zr Nb Mo Tc Ru Rh Pd Ag Cd In Sn Sb Te I Xe
85.468 87.62 88.906 91.224 92.906 95.96 [97.91] 101.07 102.91 106.42 107.87 112.41 114.82 118.71 121.76 127.60 126.90 131.29

55 56 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86
6 Cs Ba * Lu Hf Ta W Re Os Ir Pt Au Hg Tl Pb Bi Po At Rn
132.91 137.33 174.97 178.49 180.95 183.84 186.21 190.23 192.22 195.08 196.97 200.59 204.38 207.2 208.98 [208.98 [209.99 [222.02

87 88 103 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118
*
7 Fr Ra * Lr Rf Db Sg Bh Hs Mt Ds Rg Cn Uut Fl Uup Lv Uus Uuo
[223.02 [226.03 [262.11] [265.12 [268.13 [271.13 [270] [277.15 [276.15 [281.16 [280.16 [285.17 [284.18 [289.19 [288.19 [293] [294] [294]
AFINITATE

-
ELECTRONICĂ
RAZĂ

+
ATOMICĂ

ENERGIE DE
IONIZARE
Periodicitatea proprietăţilor chimice

1. Caracterul electrochimic – proprietatea elementelor de a ceda (electropozitive) sau accepta electroni

(electronegative).
În perioade, caracterul electropozitiv (metalic) scade de la stânga la dreapta şi creşte cel electronegativ
(nemetalic). În stânga sistemului periodic se află metale, elemente cu caracter electropozitiv pronunţat, iar în
dreapta nemetale, elemente cu caracter electronegativ pronunţat. În grupele de la mijlocul tabelului caracterul
electric se atenuează astfel încât elementele din grupa IVA , în special carbonul, sunt electroneutre.
În grupe electronegativitatea scade de sus în jos în timp ce electropozitivitatea creşte în acelaşi sens. În grupele
principale ale sistemului periodic paralel cu creşterea caracterului metalic, scade caracterul nemetalic
2.Caracterul bazic al hidroxizilor - creşte de sus în jos în grupele principale odată cu creşterea caracterului
electropozitiv al elementelor. Spre ex. gr. IIA: Be(OH)2 - caracter amfoter; Mg(OH)2 - caracter slab bazic;
Ca(OH)2 - caracter bazic mediu; Sr(OH)2 - caracter bazic pronunţat; Ba(OH)2 - caracter bazic puternic
În perioade caracterul bazic al compuşilor scade de la stânga la dreapta pentru ca treptat să apară caracterul acid. Spre
ex. perioada 2: LiOH - caracter bazic puternic; Be(OH)2 - caracter amfoter; B(OH)3 - caracter slab acid
3. Caracterul acid al compuşilor cu H creşte în grupă de sus în jos. Ex. tăria acizilor halogenaţi creşte de la HF la HI
În perioade caracterul acid creşte o dată cu numărul grupei
4. Tăria acizilor oxigenaţi creşte în perioade de la stânga la dreapta.
H4SiO4 H3PO4 H2SO4 HClO4
În grupe scade de sus în jos.
5. Valenţa elementelor
Elementele din aceeaşi grupă principală au aceeaşi valenţă maximă în combinaţie cu O2, H2 şi halogenii.
Faţă de H2, valenţa elementelor creşte în perioade de la grupa I la grupa IV, fiind egală cu numărul grupei, şi scade de
la grupa IV la grupa VII.
Valenţa maximă faţă de O2 creşte şi este egală cu numărul grupei principale din care face parte elementul.
Faţă de F2 - valenţa elementelor creşte de la 1 la 8 şi este egală cu numărul grupei.
STRUCTURA MOLECULELOR
Legătura chimică - ansamblu de interacţiuni care se exercită între atomi, ioni sau molecule care conduce
la formarea unor specii moleculare independente.
Legături chimice: - tari (ionică, covalentă, metalică)
- slabe (legătura de hidrogen, legătura van der Waals)
Legătura ionică
Elementele din grupele IA şi IIA pierd uşor 1 respectiv 2 electroni în timp ce elementele grupelor VIIA şi
VIA câştigă 1 respectiv 2 electroni realizând configuraţii stabile de octet.
În urma transferului de electroni de la un element electropozitiv la un element electronegativ rezultă ioni
de semn contrar care se atrag prin forţe electrostatice până la distanţa minimă permisă de
repulsiile între învelişurile lor electronice.
Se poate considera că formarea legăturii ionice decurge în două etape:
1. formarea ionilor de semn contrar;
2. atracţia ionilor prin forţe electrostatice rezultând compusul ionic.
Ionii participanţi la legătura ionică pot fi monoatomici sau poliatomici.
Ex: reacţia dintre un halogen şi un metal alcalin :
Na + Cl Na+ + Cl- Na+Cl-
Combinaţiile ionice nu sunt molecule ci reţele ionice datorită atracţiei electrostatice dintre ioni (forţe fizice
nedirijate în spaţiu) care determină ansamblul să adopte o dispoziţie regulată corespunzătoare
reţelei cristaline. Ionii se află în nodurile reţelei cristaline şi fiecare ion tinde să se înconjoare cu un
număr maxim de ioni de semn opus. Formulele brute atribuite combinaţiilor ionice (NaCl, NaF,
CaCl2 etc.) nu reprezintă compoziţia adevărată a substanţei ci raportul de combinare a ionilor.
Legătura ionică nu este dirijată în spaţiu, nu este rigidă permiţând dizolvarea compuşilor ionici în
solvenţi polari şi înlocuirea uşoară a ionilor din reţea cu alţi ioni.
Spre grupele centrale ale sistemului periodic deosebirile între caracterul electrochimic al elementelor se
atenuează ceea ce conduce la diminuarea caracterului ionic al legăturilor în combinaţiile
elementelor respective.
Combinaţiile ionice tipice sunt sărurile (NaCl, KCl), unii oxizi bazici (Na2O, K2O, CaO) şi unele baze
(NaOH, KOH, Ca(OH)2.