Henry Cavendish

Henry Cavendish a fost un om de ştiinţă britanic care a rămas în istorie atât

pentru descoperirea hidrogenului, cât şi pentru celebrul experiment omonim, în
cadrul căruia, între anii 1797-1798, a măsurat densitatea medie a Pământului.
  Există unele texte care menţionează că scopul lui Cavendish, în cadrul
experimentului tocmai menţionat, ar fi fost determinarea constantei gravitaţionale -
g. Este o eroare. De fapt, britanicul a dorit să estimeze densitatea Pământului ori,
cu propriile-i cuvinte, a avut ca scop "cântărirea lumii".
Cum a procedat Cavendish ?
Metoda, ca principiu, este una extrem de simplă. Cavendish a măsurat forţa
pe care o resimte o bilă de plumb de mici dimensiuni sub acţiunea atracţiei
gravitaţionale (despre care marele  Newton postulase că se manifestă între oricare
două mase) venite din partea unei alte bile de plumb, de masă considerabil mai
mare. Prin compararea acestui rezultat cu forţa cu care bila de plumb de mici
dimensiuni este atrasă de Pământ (practic, greutatea acesteia), se poate deduce
de câte ori Terra este mai masivă decât bila mare de plumb, fără a fi nevoie să se
cunoască valoarea constantei gravitaţionale - g. Articolul lui Cavendish care
descrie experimentul nu face nicio referire la constanta gravitaţională, neexistând
vreun indiciu care să sugereze că britanicul a urmărit determinarea acesteia. Mai
mult, una dintre primele referinţe din literatura ştiinţifică la g datează din 1873, deci
3 sferturi de secol după experimentul lui Cavendish.
Este important de înţeles şi contextul istoric, la nivel ştiinţific, desigur, al
experimentului. În vremea lui Cavendish, g nu prezenta vreo importanţă aparte
pentru oamenii de ştiinţă, nefiind decât o constantă de proporţionalitate în cadrul
legii introduse de Newton, astfel că scopul determinării forţei gravitaţionale avea
de-a face cu determinarea densităţii planetei, o cantitate foarte important de ştiut
pentru astronomii acelor timpuri, mai ales că odată densitatea Pământului
determinată, se vor fi putut calcula şi densităţile Soarelui, Lunii şi celorlalte
planete.
 
 

1
 
Balanţa de torsiune a lui Cavendish
Instrumentul ori, mai bine zis, montajul pe care Cavendish l-a folosit consta
dintr-un braţ de lemn foarte solid, dar uşor, cu o lungime de 6 picioare (1 picior are
0,3048 metri), suspendat în poziţie orizontală de un fir subţire cu o lungime de
aproape un metru şi prevăzut la cele două capete cu câte o bilă de plumb de mici
dimensiuni, fiecare cu diametrul de aproximativ 5 centimetri (2 ţoli), tot ansamblul
fiind închis într-o cutie de lemn al cărei rol era de a proteja montajul de influenţele
exterioare, de pildă de bătaia vântului. Două bile de plumb mai mari, cu o masă de
158 de kilograme fiecare, au fost poziţionate în apropierea bilelor mici, prin
intermediul unui sistem  de prindere separat, ca în figura de mai jos:
 

Montajul cu balanţă de torsiune realizat de Cavendish

Cele două bile mari au fost plasate de o parte şi de alta a braţului de lemn
orizontal, astfel că, firul fiind extrem de subţire, cea mai mică forţă, de pildă cea
cauzată de atracţia dintre bilele mari şi cele mici, era suficientă pentru a determina
rotirea braţului de lemn în jurul axei reprezentate de fir, deci răsucirea firului. 
Prin măsurarea unghiului cu care se rotea braţul şi cunoscând cuplul de
torsiune exercitat la nivelul firului pentru un anume unghi de răsucire (care se
putea deja calcula la acea vreme în conformitate cu teoria balanţei de torsiune),
Cavendish a reuşit determinarea forţei care se manifestă între perechile de bile.
Deviaţia braţului se observa în exteriorul cutiei protectoare din lemn cu ajutorul
unor lunete fixe montate de ambele părţi ale cutiei (vezi imaginea de mai sus) şi
prevăzute cu reticule, ale căror linii de vizare ajungeau, în poziţia de echilibru, la
diviziunea 0 a unor arce de fildeş gravate, fixate la capătul fiecărui braţ şi pe
marginile cutiei.
Greutatea bilelor a determinat-o prin simpla cântărire, ceea ce i-a permis
ulterior să efectueze raportul celor două forţe (date de legea atracţiei gravitaţionale

2
a lui Newton), obţinând apoi densitatea medie a Pământului, cu o valoare de
aproximativ 5,48 mai mare decât densitatea apei.

Bibliografie:
en.wikipedia.org/wiki/Cavendish_experiment
www.youtube.com
www.scribd.com/doc/23080291/Ref-001995
Pierre Lépine, Jacques Nicolle – H. Cavendish, omul care a cântărit Pământul,
Editura Ştiinţifică - Bucureşti, 1966