biblioteca rao

J.R.R. TOLKIEN

HOBBITUL
Traducere din limba englez\
IRINA HOREA
Traducerea versurilor
ION HOREA

editura rao
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României
TOLKIEN, JOHN RONALD REUEL
Hobbitul / J.R.R. Tolkien; trad.: Irina Horea. -
Bucure[ti: Editura RAO, 2012

ISBN 978-606-609-368-2

I. Horea, Irina (trad.)

821.111-31=135.1

Editura RAO
Grupul Editorial RAO
Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, România
www.raobooks.com
www.rao.ro

J.R.R. TOLKIEN
The Hobbit
Prima edi]ie publicat\ de HarperCollins Publishers Ltd
© The J.R.R. Tolkien Estate Limited
1937, 1965

© Editura RAO, 2012

pentru versiunea `n limba român\

2012

ISBN 978-606-609-368-2
 Cuprins

1. O petrecere nea[teptat\ . . . . . . . . . . . . . . 9
2. Berbec la frigare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
3. Scurt r\gaz de odihn\. . . . . . . . . . . . . . . 54
4. Peste mun]i [i pe sub mun]i . . . . . . . . . . 64
5. Ghicitori `n bezn\. . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
6. Din lac `n pu] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
7. Un ad\post ciudat. . . . . . . . . . . . . . . . . 120
8. Mu[te [i p\ianjeni . . . . . . . . . . . . . . . . 147
9. Butoaie sub cerul liber . . . . . . . . . . . . . 178
10. O primire c\lduroas\ . . . . . . . . . . . . . . 196
11. ~n prag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
12. Nout\]i din interior. . . . . . . . . . . . . . . . 219
13. Plecat de acas\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
14. Foc [i ap\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
15. Norii se strâng . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264
16. Un ho] `n noapte. . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
17. Norii se slobod . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 282
18. Drumul de `ntoarcere . . . . . . . . . . . . . . 295
19. Ultima etap\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304
 CAPITOLUL I

O PETRECERE NEA{TEPTAT|

~ntr-o vizuin\ `n p\mânt tr\ia odat\ un hobbit. nu era o

vizuin\ urât\, murdar\, jegoas\, plin\ de r\m\[i]e de viermi [i
duhnind a mocirl\. {i nici o vizuin\ nisipoas\, uscat\, goal\, `n
care s\ nu ai pe ce s\ te a[ezi sau pe ce s\-]i pui blidul cu mân-
care: era o vizuin\ de hobbit, cu alte cuvinte – dichisit\.
Avea o u[\ perfect rotund\, ca un hublou, vopsit\ `n verde, [i
exact `n mijlocul ei era fixat un mâner, ca un soi de bil\, din
alam\ galben\ [i lucitoare. u[a se deschidea spre un hol `n form\
de tub, ca un tunel: un tunel foarte tihnit, f\r\ urm\ de fum, cu
pere]ii `mbr\ca]i `n lemn, podele din dale acoperite de covoare, [i
unde se g\seau scaune lustruite [i multe, foarte multe cuiere pentru
p\l\rii [i haine – hobbitului `i pl\cea s\ primeasc\ oaspe]i. tune-
lul p\trundea adânc, mai curând pe ocolite decât drept, `n coasta
m\gurii – M\gura, sub acest nume era cunoscut\ pe multe mile `n
jur – [i din el se deschideau nenum\rate u[i mici [i rotunde, `ntâi
de o parte, apoi de cealalt\ parte. hobbitul nu era nevoit s\ urce
sau s\ coboare vreo scar\ `n\untrul vizuinei sale: dormitoarele,
b\ile, beciurile, c\m\rile (multe, multe), dulapurile de haine
(adev\rate `nc\peri pline de haine), buc\t\riile, sufrageriile, toate
se g\seau la acela[i cat [i d\deau `n acela[i coridor. Cele mai
bune `nc\peri se g\seau pe partea stâng\ (cum intrai), acestea
10 J.R.R. T OlkiEn

fiind singurele care aveau ferestre, rotunde, `ngropate adânc, de

la care se vedeau gr\dina [i, dincolo de ea, paji[tile coborând
pân\ la râu.
hobbitul acesta, pe nume baggins, era un hobbit foarte `nst\-
rit. baggin[ii se statorniciser\ pe meleagul din preajma M\gurii
de nici nu se mai [tia când, iar lumea `i socotea drept un neam
foarte respectabil, nu numai pentru c\ erau boga]i – cei mai mul]i
dintre ei –, ci [i pentru c\ niciodat\ nu avuseser\ vreo aventur\ `n
via]a lor [i nimic din ce f\ceau nu surprindea: [tiai dinainte ce va
r\spunde un baggins la indiferent ce `ntrebare, `ncât nici nu te
mai osteneai s\-l `ntrebi ceva. ~n cele ce urmeaz\, se poveste[te
despre cum a avut un baggins o aventur\ [i cum s-a pomenit
f\când [i spunând lucruri cu totul nea[teptate. {i-o fi pierdut el
mai apoi respectul megie[ilor, `n schimb s-a ales… ei bine, ve]i
vedea dac\, pân\ la urm\, s-a ales cu ceva.
Mama hobbitului din povestea noastr\… dar, la urma urmei,
ce-i acela un hobbit? ~mi vine s\ cred c\, `n ziua de azi, hobbi]ii
au nevoie cât de cât de o descriere, deoarece semin]ia lor s-a `m-
pu]inat [i se fere[te de Semin]ia Mare, cum ne numesc ei pe noi.
Sunt (sau au fost) o semin]ie mic\ de stat, jum\tate cât noi de
`nal]i [i mai mici decât gnomii b\rbo[i. hobbi]ii nu au b\rbi.
Vr\ji nu prea fac, decât din cele m\runte, de zi cu zi, care-i ajut\
s\ dispar\ iute [i pe nesim]ite atunci când fiin]e m\t\h\loase [i
neghioabe, ca voi [i ca mine, apar prin preajm\, `mpiedicându-se
de toate cele [i f\când un zgomot de zici c\-s elefan]i, zgomot pe
care hobbi]ii `l aud de la o mil\ dep\rtare. Mai to]i sunt pânteco[i;
`[i pun ve[minte viu colorate (cu deosebire verzi [i galbene);
`nc\l]\ri nu poart\, deoarece labele lor au de la natur\ talpa groas\
[i sunt acoperite de p\r castaniu [i des, asem\n\tor cu acela (câr-
lion]at) de pe cre[tet, care le ]ine de cald; au degete lungi, maro-
nii [i `ndemânatice, chipurile vesele, iar când râd, scot hohote
adânci, r\sun\toare (mai cu seam\ dup\ cin\ pe care, ori de câte
ori au prilejul, o servesc de dou\ ori pe zi). ei, acum [ti]i destule,
a[a c\ putem trece mai departe. Dup\ cum spuneam, mama aces-
 Hobbitul 11

tui hobbit – adic\ a lui bilbo baggins – era nemaipomenita bel-

ladonna took, una dintre remarcabilele fiice ale b\trânului took,
mai-marele hobbi]ilor de peste Ap\, râu[orul ce curgea la poalele
M\gurii. Adeseori se vorbea (prin alte familii) c\, de mult de tot,
unul dintre str\mo[ii took [i-ar fi luat drept soa]\ o elf\. Ceea ce
era o bazaconie, f\r\ doar [i poate, [i totu[i, ca fire, nu se ase-
m\nau `ntru totul cu ceilal]i hobbi]i [i, din când `n când, câte
unul, altul din clanul took pornea `n aventur\. numai ce te
trezeai c\ disp\ruse, iar familia nu sufla o vorbuli]\ despre asta;
fapt e `ns\ c\ neamul took era mai pu]in respectabil decât bag-
gin[ii, de[i ne`ndoielnic `i `ntrecea `n bog\]ie.
S\ nu `n]elege]i cumva c\ belladonna took ar fi avut parte de
vreo aventur\ dup\ ce a devenit doamna bungo baggins. bungo –
adic\ tat\l lui bilbo – a durat pentru so]ia lui ([i, `n parte, cu banii
ei) cea mai luxoas\ vizuin\ de hobbit ce se g\sea sub M\gur\,
peste M\gur\ sau dincolo de Ap\, [i acolo au tr\it pân\ la sfâr-
[itul zilelor lor. ~n ceea ce-l prive[te pe bilbo – singurul ei fiu –,
de[i ar\ta [i se purta `ntocmai ca vânjosul [i temeinicul s\u
p\rinte, de-ai fi zis c\-i copia lui fidel\, avea ceva ciudat `n toat\
alc\tuirea sa, care i se tr\gea de la Familia took [i care nu a[tepta
decât momentul prielnic pentru a ie[i la lumin\. Dar nici o
asemenea `mprejurare nu s-a ivit `nainte ca bilbo baggins s\ fi
ajuns b\rbat `n toat\ firea, trecut de cincizeci de ani, care tr\ia `n
frumoasa vizuin\ de hobbit, construit\ de tat\l s\u [i pe care toc-
mai v-am descris-o – de fapt, `nainte ca, dup\ toate aparen]ele, el
s\ se fi a[ezat la casa lui, f\r\ gând de-a se urni din loc.
Printr-o ciudat\ `ntâmplare, `ntr-o bun\ diminea]\ de demult
de tot, când `n lume era pace [i mai pu]in\ h\rm\laie, iar verdea]a
mai m\noas\, când hobbi]ii erau numero[i `nc\ [i prosperi, iar
bilbo baggins st\tea `n prag, dup\ micul dejun, tr\gând dintr-o
pip\ de lemn atât de lung\, `ncât aproape c\ ajungea la p\roasele
lui degete (`ngrijit periate) de la picioare – `n fa]a casei sale `[i
f\cu apari]ia Gandalf. Da, Gandalf, nimeni altul! De-a]i fi auzit
m\car un sfert din ce-am auzit eu despre el – iar eu am auzit doar
12 J.R.R. T OlkiEn

foarte pu]in din tot ce e de auzit – a[ zice c\ a]i fi preg\ti]i pentru

orice fel de poveste nemaipomenit\. oriunde mergea el, numai ce
r\s\reau [i cele mai n\stru[nice pove[ti [i aventuri. nu mai
str\b\tuse drumul de la poalele M\gurii de câteva care de ani,
mai bine zis de când se pr\p\dise prietenul s\u b\trânul took,
`ncât hobbi]ii aproape c\ uitaser\ cum ar\ta la `nf\]i[are. erau cu
to]ii copilandri – hobbi]ei [i hobbi]ele – la vremea la care treburi
numai de el [tiute `l duseser\ dincolo de M\gur\ [i departe de
Ap\.
Prin urmare, `n acea diminea]\ bilbo – care de bun\ seam\
n-avea cum s\ b\nuiasc\ ceva – se pomeni `n fa]a lui cu un
b\trân care ]inea `n mân\ un toiag. Purta o p\l\rie albastr\, `nalt\
[i ]uguiat\, o mantie lung\, cenu[ie, o e[arf\ argintie peste care
atârna o barb\ alb\, lung\ pân\ din jos de brâu, [i ni[te `nc\l]\ri
negre, cât toate zilele de mari.
– bun\ diminea]a! zise bilbo, cu toat\ convingerea: soarele
str\lucea, iarba era foarte verde.
Dar Gandalf `l privi pe sub sprâncenele sale stufoase [i atât de
lungi, `ncât ie[eau de sub borul p\l\riei, ce-i umbrea chipul.
– Ce vrei s\ zici? `l iscodi el. ~mi urezi o diminea]\ bun\, sau
zici c\ diminea]a e bun\, chiar dac\ eu n-o socotesc astfel?; sau
poate c\ m\t\lu]\ te sim]i bine `n aceast\ diminea]\?; ori poate
gânde[ti c\ e o diminea]\ care te face s\ fii bun?
– toate la un loc, r\spunse bilbo. unde mai pui c\ e o dimi-
nea]\ cum nu se poate mai potrivit\ pentru a trage o pip\ sub
cerul liber. Dac\ ai o pip\ la dumneata, [ezi colea [i-]i dau tutun
s-o umpli! Grab\ nu-i, avem ziua-ntreag\ `nainte!
Zicând acestea, bilbo se a[ez\ pe o b\ncu]\ lâng\ intrare,
picior peste picior, [i sufl\ afar\ un minunat inel fumuriu care se
`n\l]\ domol `n v\zduh, f\r\ s\ se destrame, [i disp\ru dincolo de
M\gur\.
– Foarte dr\gu]! zise Gandalf. numai c\ eu n-am vreme de
f\cut covrigi de fum `n diminea]a asta. Caut pe cineva pe care
 Hobbitul 13

s\-l iau p\rta[ la o aventur\ pus\ la cale de mine, dar e foarte

greu s\ g\sesc persoana dornic\ de a[a ceva.
– Cred [i eu… prin p\r]ile astea de lume! noi, cei de-aici,
suntem mai simpli de felul nostru [i a[eza]i, nu ne trage a]a spre
aventuri. Astea-s treburi nesuferite, `]i dau b\t\i de cap [i-s tare
nepl\cute! Pierzi cina din pricina lor! nu pot pricepe de ce se dau
unii `n vânt dup\ a[a ceva! mai spuse domnul baggins al nostru,
vârându-[i degetul mare de la o mân\ pe sub bretea [i dând afar\
pe gur\ un inel de fum `nc\ [i mai mare. Apoi scoase scrisorile
primite `n acea diminea]\ [i se apuc\ de citit, pref\cându-se a nu-l
mai b\ga `n seam\ pe b\trân. hot\râse `n sinea lui c\ nu-i prea
pl\cea de el, `ncât vroia s\-l fac\ s\ plece. Dar b\trânul nu se clinti.
St\tea sprijinit `n toiag, cu privirile a]intite asupra lui bilbo, f\r\
s\ scoat\ un cuvânt. Dup\ o vreme, bilbo `ncepu s\ se simt\ stân-
jenit, chiar pu]in z\d\rât.
– bun\ diminea]a! zise el `ntr-un sfâr[it. n-avem poft\ de
aventuri, mul]umim! ~ncearc\ dumneata dincolo de M\gur\ sau
pe malul cel\lalt al Apei.
Vroia s\-i dea de `n]eles c\, pentru el, conversa]ia se `ncheiase.
– Da’ pentru multe lucruri mai folose[ti m\t\lu]\ Bun\ di-
minea]a asta! exclam\ Gandalf. Acum vrei s\-mi dai de `n]eles c\
dore[ti s\ scapi de mine, [i c\ nu va fi bun\ pân\ nu m\ urnesc
de-aici.
– nicidecum, nicidecum, domnule drag\! ia stai ni]el, m\
`n[al\ ]inerea de minte sau chiar nu-]i cunosc numele?
– oo, ba da, ba da, dragul meu domn! – iar eu `l [tiu pe-al
matale: domnul bilbo baggins. {i m\t\lu]\ `l [tii pe-al meu, de[i
nu-]i aminte[ti c\ eu sunt cel care-l poart\. eu sunt Gandalf, iar
Gandalf nu este altcineva decât propria persoan\! n-a[ fi crezut
niciodat\ c\ o s\ ajung ziua `n care fiul belladonnei took s\-mi
dea bine]e de parc\ a[ fi un vânz\tor ambulant de nasturi!
– Gandalf! Gandalf! M\iculi]\! S\ nu-mi spui c\ e[ti tocmai
vr\jitorul \la r\t\citor care i-a dat Mo[ului took ni[te butoni de
diamante fermeca]i, care se prindeau singuri [i nu se desf\ceau
14 J.R.R. T OLKIEN

decât dac\ li se poruncea? Povestelnicul acela care spunea

pove[ti atât de minunate la petreceri, despre dragoni [i goblini, [i
uria[i, [i despre prin]ese salvate, [i despre norocul nea[teptat ce
d\dea peste fiii v\duvelor? Tocmai omul care f\cea artificiile alea
atât de nemaipomenite? Mi-amintesc de ele! Nu era ajun de miez
de var\ `n care Mo[u’ Took s\ nu le aprind\! Minunate! {i când
luau foc, ar\tau ca ni[te crini uria[i, [i ca florile de gura-leului [i
de salcâm-galben, [i r\mâneau pe bolt\ cât era seara de lung\!
Ve]i fi b\gat de seam\ c\ domnul Baggins nu era chiar atât de
lipsit de poezie pe cât `i pl\cea s\ cread\ c\ este [i, `n plus, avea o
sl\biciune pentru flori.
– Aoleo! parc\ se dumiri el. Doar nu e[ti Gandalf \la din pri-
cina c\ruia atâ]ia fl\c\i [i atâtea copile la locul lor s-au r\zle]it `n
lumea larg\, `n c\utare de peripe]ii nebune[ti!! Se c\]\rau `n
copaci, se duceau s\-i vad\ pe elfi – porneau chiar pe mare, spre
alte ]\rmuri, orice, numai aventur\ s\ fie! Pe legea mea, z\u c\
via]a era inter… vreau s\ zic, a fost o vreme când ai cam dat
peste cap totul pe-aici. Iertat s\-mi fie, dar nu [tiam c\ `nc\ te mai
]ii de asemenea parascovenii.
– Dar de ce altceva? `ntreb\ vr\jitorul. Oricum, `mi pare bine
s\ v\d c\-]i mai aminte[ti câte ceva despre mine. {i-a[ zice c\
m\car de artificiile mele `]i aduci aminte cu pl\cere, ceea ce-mi
d\ speran]e. Uite, de dragul lui Took, bunicul t\u, [i de dragul
Belladonnei, s\r\cu]a de ea, `]i voi da ceea ce-ai cerut.
– Ba s\-mi fie cu iertare! N-am cerut nimic!
– Ba cum s\ nu! {i-nc\ de dou\ ori. Mie s\-mi fie cu iertare!
O meri]i din plin. De fapt, o s\ merg pân-acolo `ncât te voi trimite
`n aceast\ aventur\. Pentru mine va fi cum nu se poate mai
amuzant, iar pentru m\t\lu]\, cum nu se poate mai bine – [i-mi
vine s\ cred c\ ai s\ ie[i [i cu câ[tig, dac\ duci treaba pân\
la cap\t.
– ~mi pare r\u! Nu vreau aventuri, mul]umesc frumos. Nu azi.
Bun\ diminea]a! ~n schimb, te invit la ceai – oricând pofte[ti! Ce
zici de mâine? Vino mâine! La revedere!
 Hobbitul 15

Cu aceasta, hobbitul f\cu stânga-mprejur [i-o zbughi `n

vizuin\, `nchizând iute u[a rotund\ [i verde, dar nu prea iute, ca
s\ nu par\ nepoliticos. la urma urmei, cu vr\jitorii nu-i bine s\
te pui.
„Ce naiba mi-o fi venit s\-l poftesc la ceai?“ se mustr\ `n
sinea lui, `ndreptându-se spre c\mar\. De[i abia luase micul
dejun, se gândi c\, dup\ o asemenea sperietur\, i-ar prinde bine o
pr\jituric\-dou\ [i ceva de b\ut.
Cât despre Gandalf, el r\mase tot acolo, `n fa]a u[ii, râzând
`ndelung, pe `nfundate. Dup\ o vreme, se apropie [i, cu vârful
ascu]it al toiagului, scrijeli un semn ciudat pe frumoasa u[\ verde
a hobbitului. Apoi `[i v\zu de drum, cam tot atunci când bilbo
ispr\vea de mâncat a doua pr\jitur\ [i `ncepea s\-[i spun\ c\
izbutise cum nu se poate mai bine s\ scape de aventuri.
A doua zi, aproape c\-l d\duse uit\rii pe Gandalf. uita multe
lucruri dac\ nu [i le `nsemna pe t\bli]a de ~ndatoriri, bun\oar\:
Gandalf ceai miercuri. ieri `ns\ fusese prea tulburat s\ fac\
acest lucru.
exact `nainte de ora ceaiului, clopo]elul de la intrare r\sun\
asurzitor. {i atunci `[i aminti! Se repezi s\ pun\ pe foc ceainicul,
scoase `nc\ o farfurioar\ [i o cea[c\ precum [i `nc\ o pr\jitur\-
dou\, apoi fugi la u[\.
D\du s\ spun\ „iertat s\-mi fie c\ te-am f\cut s\ a[tep]i“,
când v\zu c\ nu era câtu[i de pu]in Gandalf. Ci un gnom, cu o
barb\ albastr\ vârât\ `ntr-un brâu auriu, [i cu ochi sc\p\r\tori ce
se z\reau de sub gluga de un verde-`nchis. nici n-apuc\ bilbo s\
deschid\ bine u[a, c\ gnomul [i intr\ cu pas hot\rât, ca [i când ar
fi fost a[teptat.
~[i atârn\ mantia cu glug\ `n cel mai apropiat cui [i, cu o mic\
plec\ciune, spuse:
– Dwalin, la dispozi]ia dumitale!
– bilbo baggins, la a dumitale! r\spunse hobbitul, atât de
surprins `ncât deocamdat\ nu g\si cu cale s\ pun\ vreo `ntre-
bare. Când t\cerea care se l\sase deveni stânjenitoare, ad\ug\:
16 J.R.R. T OlkiEn

tocmai vroiam s\ beau un ceai! te rog, pofte[te [i serve[te [i

dumneata unul.
Poate prea b\]os spus, `ns\ f\cuse invita]ia plin de bun\-
voin]\. M\ rog, Domniile Voastre ce-a]i face dac\ v-a]i pomeni `n
cas\ cu un gnom neinvitat care-[i atârn\ catrafusele `n cuier, f\r\
s\ v\ dea vreo l\murire?
nu st\teau de mult la mas\, de fapt abia ajunseser\ la a treia
pr\jitur\, când clopo]elul r\sun\ din nou, chiar [i mai tare.
– o clip\ doar! se scuz\ hobbitul [i se gr\bi spre u[\.
„~n sfâr[it, ai ajuns [i dumneata!“ – asta vroia s\-i spun\ lui
Gandalf acum. Dar nu era Gandalf. Pe trepte st\tea un gnom care
p\rea foarte b\trân [i avea o barb\ alb\ [i o glug\ stacojie. De
cum se deschise u[a, gnomul intr\ cu acela[i pas hot\rât, ca [i
când fusese invitat.
– V\d c\ au [i-nceput s\ soseasc\, zise gnomul când z\ri `n
cui gluga verde a lui Dwalin. {i-o ag\]\ pe-a sa ro[ie al\turi,
apoi, cu mâna pe piept, zise: balin, la dispozi]ia dumitale!
– Mul]umesc! `ng\im\ bilbo. nu a[a s-ar fi cuvenit s\ r\s-
pund\, `ns\ acel au [i-nceput s\ soseasc\ `l tulburase peste
m\sur\. ~i pl\cea s\ primeasc\ musafiri, nu-i vorb\, dar `i pl\cea
[i s\ aib\ cuno[tin]\ de venirea lor, [i mai ales s\-i invite el
`nsu[i. ~i trecu prin minte un gând cumplit, anume c\ nu avea
destule pr\jituri, [i atunci el – ca o gazd\ care-[i cunoa[te `nda-
toririle [i le respect\, oricât de mare suferin]\ `i pricinuiesc – va
trebui s\ renun]e la a mai mânca.
– Pofte[te s\ serve[ti un ceai! reu[i el s\ `ngaime dup\ ce trase
adânc aer `n piept.
– ni]ic\ bere mi-ar prinde mai bine, dac\ nu ]i-e cu sup\rare,
bunul meu domn, zise balin cel cu barba alb\. Dar pr\jituri am s\
servesc – din cele cu anason, dac\ ai prin cas\.
– Pe s\turate! se pomeni bilbo r\spunzând, spre propria mi-
rare; [i tot spre mirarea sa, o zbughi spre beci pentru a umple o
halb\ cu bere, [i apoi spre c\mar\, de unde lu\ dou\ minunate
 Hobbitul 17

pr\jituri rotunde cu anason, pe care le copsese `n acea dup\-mas\

pentru gust\rica de dup\ cin\.
Când se `ntoarse `n `nc\pere, balin [i Dwalin [edeau la mas\
[i t\if\suiau ca doi vechi prieteni (`n treac\t fie spus, erau fra]i).
bilbo trânti berea [i pr\jiturile `n fa]a lor, [i chiar `n aceea[i clip\
clopo]elul r\sun\ din nou, o dat\ [i `nc\ o dat\.
„De data asta nu se poate s\ nu fie Gandalf“, `[i spuse el
pornind cu gâfâituri de-a lungul coridorului. Dar nu era el. ~n
prag, al]i doi gnomi, amândoi cu glugi albastre, brâie argintii [i
b\rbi galbene; fiecare ducea cu sine un sac plin cu unelte [i un
hârle]. Abia ce se deschise pu]in u[a, c\ ei [i p\[ir\ sprin]ari
`n\untru – lucru de care bilbo nu se mir\ câtu[i de pu]in.
– Ce pot s\ fac pentru Domniile Voastre, gnomii mei? `n-
treb\ el.
– kili, la dispozi]ia dumitale! zise unul.
– {i Fili! ad\ug\ cel\lalt.
Amândoi `[i scoaser\ glugile albastre [i f\cur\ o plec\ciune.
– la dispozi]ia domniilor [i a familiilor voastre! r\spunse
bilbo de data asta, amintindu-[i de bunele maniere.
– V\d c\ Dwalin [i balin au [i ajuns aici, zise kili. hai s\ ne
al\tur\m cetei!
„Ceat\! gândi domnul baggins. nu-mi place cum sun\. Chiar
trebuie s\ m\ a[ez ni]elu[, s\-mi vin `n fire [i s\ beau ceva.“ Abia
dac\ apuc\ s\ soarb\ o gur\ – `ntr-un ungher, `n timp ce gnomii
[edeau `n jurul mesei [i tr\nc\neau despre galerii de min\ [i aur,
despre necazurile pe care le aveau cu goblinii [i pr\d\ciunile
f\cute de dragoni, [i despre o sumedenie de alte treburi pe care
el, unul, nu le `n]elegea [i nici nu vroia s\ le `n]eleag\, p\rân-
du-i-se mult prea aventuroase – când, ding-dong-dang-dang-
ding!, clopo]elul r\sun\ cu `ndârjire, ca [i când un hobbi]el `ncer-
ca s\-i rup\ mânerul.
– e cineva la u[\! zise bilbo clipind.
18 J.R.R. T OlkiEn

– Vreo patru, a[ zice, dup\ cum se zbate clopo]elul \la, spuse

Fili. i-am v\zut, de altfel, `n urma noastr\, ceva mai departe,
veneau `ncoace.
bietul hobbit se a[ez\ `n hol [i-[i sprijini capul `n mâini,
nepricepând ce se petrecuse [i `ntrebându-se ce avea s\ se mai
petreac\, [i dac\ to]i gnomii \[tia vor r\mâne la cin\. Clopo]elul
r\sun\ din nou, mai tare ca oricând `nainte, `ncât bilbo trebui s\
alerge la u[\. numai c\ nu erau patru, erau CinCi. Mai sosise un
gnom cât [ezuse el buimac `n hol. Pân\ s\ r\suceasc\ mânerul
rotund, gnomii [i intraser\, `nclinându-se [i spunând „la dis-
pozi]ia dumitale“, unul dup\ altul. Dori, nori, ori, oin [i Gloin,
a[a se numeau; curând, de cuiele de pe coridor atârnau dou\ glugi
purpurii, una gri, una cafenie [i una alb\, iar gnomii, cu mâinile
lor mari vârâte `n brâiele aurii [i argintii, se `ndreptar\ spre
ceilal]i fârta]i ai lor, veni]i mai `nainte. Se putea spune c\ `n
`nc\pere se adunase o adev\rat\ ceat\. unii cereau bere slab\,
al]ii bere neagr\, unul vroia cafea [i to]i doreau pr\jituri; `ncât, o
vreme, hobbitul a fost prins cu treab\ pân\ peste cap.
o oal\ mare pentru cafea tocmai fusese pus\ pe plit\, iar
gnomii, care `ntre timp ispr\viser\ pr\jiturile cu anason, se
preg\teau s\ se `nfrupte din pl\cinte unse cu unt, când se auzi o
bubuitur\. Dinspre frumoasa u[\ verde a hobbitului nu mai
r\suna clopo]elul, ci un r\p\it ca de tob\. Cineva izbea `n ea cu
un toiag!
bilbo se repezi pe coridor, mânios de-a dreptul [i teribil de
nedumerit [i de zbuciumat – o zi de miercuri mai anapoda nici c\
tr\ise `n via]a lui. Deschise u[a cu o smucitur\. {i to]i se
pr\bu[ir\ `n\untru, unul peste altul. ~nc\ patru gnomi, nici mai
mult, nici mai pu]in! iar `n spatele lor, Gandalf, sprijinindu-se
`n toiag [i râzând. Pu]in mai lipsise s\ g\ureasc\ de tot minuna-
ta u[\; dar m\car f\cuse s\ dispar\ semnul scrijelit de el cu o
zi `nainte.
– Mai cu grij\, mai cu grij\! zise Gandalf. nu-]i st\ `n fire,
bilbo, s\-]i faci prietenii s\ a[tepte `n prag [i apoi s\ deschizi u[a
 Hobbitul 19

ca [i când ai trage de-o pocnitoare! D\-mi voie s\ ]i-i prezint pe

bifur, bofur, bombur [i mai ales pe thorin!
– la dispozi]ia dumitale! ziser\ `ntr-un glas bifur, bofur [i
bombur, a[ezându-se `n rând. Apoi atârnar\ `n cuie dou\ glugi
galbene, una verde-`nchis [i una albastr\ precum cerul, cu un ciu-
cure lung, de argint. era a lui thorin, un gnom teribil de `nsemnat,
de fapt nimeni altul decât `nsu[i marele thorin Scut de Stejar,
c\ruia nu-i f\cuse câtu[i de pu]in pl\cere s\ cad\ lat pe pre[ul lui
bilbo [i s\ fie `ngropat sub trupurile lui bifur, bofur [i bombur.
unde mai pui c\ bombur era ne`nchipuit de gras [i de greu.
thorin era prea `nfumurat ca s\ spun\ „la dispozi]ia“; dar bietul
domn baggins `[i ceru de atâtea ori iertare, c\ pân\ la urm\ gno-
mul morm\i un „nu face nimic“ [i-[i descre]i fa]a.
– Acum suntem to]i aici! spuse Gandalf, uitându-se la [irul de
treisprezece glugi – cele mai minunate glugi de s\rb\toare deta-
[abile – [i la propria p\l\rie, atârnate `n cuie. o adunare vesel\,
a[ zice. trag n\dejde c\ a mai r\mas ceva de `mbucat [i de b\ut [i
pentru noi \[tia, `ntârzia]ii! Ce-i acolo? Ceai! nu, mul]umesc!
Parc\ a[ servi un strop de vin ro[u.
– {i eu, zise thorin.
– {i gem de zmeur\, [i tart\ cu mere, zise bifur.
– {i pl\cint\ cu fructe [i brânz\, zise bofur.
– {i pl\cint\ cu carne de porc [i salat\, zise bombur.
– {i pr\jituri, multe pr\jituri… [i bere… [i cafea, dac\ nu ]i-e
cu sup\rare, strigar\ ceilal]i gnomi prin u[a deschis\.
– Fii b\iat de treab\ [i adaug\ [i ni[te ou\! strig\ Gandalf `n
urma lui bilbo care se-ndrepta ca b\tut de soart\ spre c\m\ri.
Adu [i puiul \la rece, [i mur\turile!
„M\i s\ fie, da’ [tie la fel de bine ca mine ce-am eu `n [pais!“
`[i zise domnul baggins, n\uc de-a binelea, `ncepând s\ se `ntrebe
dac\ nu cumva avea parte, `n propria cas\, de cea mai afurisit\
aventur\ cu putin]\. Când ispr\vi de a[ezat toate butelcile [i
bucatele, cu]itele [i furculi]ele, [i paharele, [i farfuriile, [i
20 J.R.R. T OLKIEN

lingurile, [i tot ce mai trebuia, pe ni[te t\vi mari, era asudat, ro[u
la fa]\ [i pornit.
– Naiba-n ei de gnomi afurisi]i! izbucni el cu voce tare. De ce
nu vin s\ m\ ajute?
Abia rosti aceste vorbe, c\ Balin [i Dwalin se [i `nfiin]ar\ `n
u[a buc\t\riei, urma]i de Fili [i Kili, [i cât ar fi zis Bilbo pe[te
duser\ t\vile [i dou\ mescioare `n camer\, [i se puser\ din nou
pe `nfulecat.
Gandalf [edea `n capul mesei celei mari, iar gnomii de jur
`mprejur; Bilbo se a[ezase pe un sc\unel lâng\ foc [i ron]\ia un
biscuite (`i cam pierise pofta de mâncare), `ncercând s\ dea
impresia c\ tot ce se `ntâmpla era pe deplin firesc, nicidecum o
aventur\. Gnomii `nfulecau `ntruna [i vorbeau `ntruna, [i uite-a[a
a trecut timpul. ~ntr-un târziu, `[i dep\rtar\ scaunele de mese,
iar Bilbo se ridic\ de la locul s\u, gata s\ strâng\ farfuriile
[i paharele.
– B\nuiesc c\ r\mâne]i cu to]ii la cin\? `ntreb\ el pe un ton pe
cât de politicos, pe atât de nest\ruitor.
– De bun\ seam\! spuse Thorin. {i dup\ cin\. O s\ ne apuce
noaptea pân\ ispr\vim trebu[oara noastr\, dar mai `nainte o s\ ne
veselim cu ni[te muzic\. {i-acum s\ facem ordine!
Pe dat\ cei doisprezece gnomi – `n afar\ de Thorin, el fiind un
gnom mult prea `nsemnat [i având ceva de vorbit cu Gandalf –
s\rir\ `n picioare [i strânser\ `n stive tot ce se g\sea pe mese.
Nemaia[teptând s\ primeasc\ t\vi, pornir\ spre buc\t\rie cu
stivele de farfurii, pe care le sprijineau cu o mân\ [i `n vârful
c\rora mai puseser\ [i câte o butelc\, `n vreme ce hobbitul fugea
dup\ ei, aproape chi]\ind de team\: „V\ rog, cu mult\ grij\!“ [i
„V\ rog, nu v\ deranja]i! M\ descurc singur“. Dar gnomii
`ncepur\ s\ cânte:
Sparge]i cupe [i pahare!
Sticle, dopuri, – zob [i scrum!
Ne ur\[te Bilbo Baggins,
S\-l urâm [i noi acum!