Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Transfăgărășan
2/9
3
3/9
4
Traseul Transfăgărășanului
Transfăgărășan leagă Muntenia cu Transilvania, străbătând Munții Făgăraș, cei
mai înalți din România, care fac parte din Carpații Meridionali. Este un drum
asfaltat, ajungând în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea la altitudinea de
2042 m. Astfel, Transfăgărășanul se situează pe locul al doilea ca altitudine în
clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina din Munții Parâng,
care urcă până la 2145 m.Drumul pornește din comuna Bascov de lângă Pitești și
urcă valea râului Argeș, trecând prin orașul Curtea de Argeș. La nord de oraș,
drumul trece prin fața hidrocentralei Vidraru, amplasată în masivul Cetățuia. De
aici, în apropierea cetății Poenari, drumul urcă pe serpentine și viaducte, trecând
prin trei tunele mai scurte, și ajunge pe Barajul Vidraru, care, cu ai lui 307 m, leagă
Munții Pleașa și Vidraru.
Trecând barajul, drumul continuă pe partea stângă a lacului Vidraru până la
coada acestuia. În continuare, drumul începe să urce urmând cursul văii râului
Capra până la ajungerea în golul alpin, lângă
Cabana Capra; după o serie de serpentine ,
trecând prin dreptul Cascadei Capra,
ajunge până la intrarea sudică a tunelului
Capra-Bâlea, care trece pe sub creasta
Munților Făgăraș, între vârfurile Iezerul
Caprei (2414 m) și Paltinul (2398 m). La
realizarea celor peste 90 de kilometri de şosea, ”în total au fost făcute cca 4
milioane metri cubi de derocări şi terasamente, construite 28 de poduri şi viaducte
în beton şi fier, 500 de podeţe
Proiectul aprobat atunci prevedea ca drumul să aibă o singură bandă de
4/9
5
circulație plus acostament și, totodată, continuarea drumului în sud, spre Curtea
de Argeș, pe conturul malului vestic al lacului Vidraru (care ar fi urmat să lege și
noua Cabană Cumpăna, relocată în urma creării lacului de acumulare). În 1971 se
hotărăște însă realizarea drumului conform normativelor de drum național în
zonă montană (două benzi de circulație cumulând 6m și acostament de 1m, de
pământ, cu supralărgiri și supraînălțări în curbe).
După ce s-a constatat impracticabilitatea folosirii traseului de pe malul vestic
(care, deși era mai scurt cu 10 km decât conturul estic, punea mari probleme din
cauza zăpezilor ce se acumulau mult mai abundent decât pe celălalt mal, fiind
expus mult mai puțin soarelui), se hotărește schimbarea "din mers" a proiectului și
mutarea drumului pe traseul actual, prin lărgirea și consolidarea vechiului drum
forestier de contur (astfel se explică și lipsa unui viaduct care ar fi scurtat simțitor
traseul, deoarece o dată cu modificarea nu se aprobase suplimentarea bugetului
5/9
6
alocat, astfel, până în 2000, drumul de contur al țărmului vestic al Lacului Vidraru
a fost trecut în nomenclatorul rutier ca DN7D, când clasificarea a fost reatribuită
drumului Câineni-Perișani -Curtea de Argeș).
S-a lucrat pe toată perioada anului, condițiile fiind îngreunate de faptul că
climatul alpin la peste 1.600 de metri altitudine – cu vânturi puternice și viscole
abundente, la care s-a adaugat specificul Munților Făgăraș – nu permitea în mod
normal decât 4-5 luni de muncă pe an. Drumul s-a realizat cu eforturi materiale
considerabile și cu prețul unor vieți de soldați și muncitori care au contribuit la
construcția lui, bilanțul oficial fiind de 40 de morți.
Lucrători de atunci care mai sunt acum în viață avansează astăzi cifre mai mari,
care ajung până la câteva sute de vieți omenești pierdute. Transfăgărășanul trece
peste 830 podețe, 27 viaducte; pentru construcția lui a fost necesar să fie dislocate
multe milioane de tone de rocă, pentru aceasta s-au folosit 6520 tone de dinamită,
din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea, și multe alte materiale de
construcții. Lucrările trebuiau finalizate în 1973, dar condițiile meteo nefavorabile
și greutate traseului au amânat finalizare cu 1 an.
Drumul a fost finalizat pe 20 septembrie 1974, la inaugurare fiind prezent și
Ceaușescu. Inițial, ruta alpina avea să poarte numele sau, dar acesta a refuzat și
astfel numele acesteia a devenit Transfăgărășan.
Inițial, ruta alpina avea să poarte numele sau, dar acesta a refuzat și astfel numele
acesteia a devenit Transfăgărășan.
Odată cu pornirea lucrărilor la ruta printre munții Făgărașului, o problema a
constituit-o muntele Paltinul. Astfel s-a luat hotărârea de a sapa un tunel. Tunelul
are o lungime de 884 metri, o lățime de 6 metri și o înălțime de 4,40 metri fiind
construit în anul 1972, fiind cel mai lung tunel și tunelul situată la cea mai mare
altitudine din tara noastra. În anul 1974, la inaugurare a funcționat în incinta
6/9
7
7/9
8
8/9
9
Webografie
https://romania.directbooking.ro/prezentare-transfagarasan-informatii-
poze-imagini-30923.aspx
https://www.transfagarasan.info/
https://blog.travelminit.ro/transfagarasanul-cel-mai-frumos-drum-din-lu
me/
https://transfagarasan.travel/ghid/locatie/transfagarasan/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Transf%C4%83g%C4%83r%C4%83%C8
%99an
9/9