CAPITOLUL II: Circuite de curent alternativ monofazat

CAPITOLUL II: Circuite de curent alternativ monofazat

2.1. Introducere

Un circuit functioneaza in regim sinusoidal daca toate tensiunile si toti curentii sunt
marimi sinusoidale de aceeasi pulsatie. Un astfel de circuit se numeste circuit de curent
alternativ (c.a.).
Regimul permanent sinusoidal (care se obtine pentru pentru t→∞) al unui circuit se
obtine atunci cand timpul care trece de la cuplarea surselor tinde catre infinit. Regimul
sinusoidal este regimul permanent al unei clase de circuite liniare.
Importanta studiului acestui regim este legata de faptul ca energia electrica se produce
cu generatoare sinusoidale si se distribuie eficient prin circuite de curent alternativ; in plus
foarte multe circuite electronice functioneaza in acest regim.

O mărime sinusoidală este o funcţie de timp de forma:

y (t ) = Y ⋅ 2 ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕ) (2.1)
unde
Y este valoarea efectivă,
Y ⋅ 2 este valoarea maximă,
ω = 2 ⋅ π ⋅ f [rad/sec] şi se numeşte pulsaţie
sau frecventa unghiulara,
1
f = [Hz] şi se numeste frecvenţă,
T
T [s] este perioada iar,
ϕ [rad] este faza iniţială.

OBSERVATII:
Perioada T reprezinta cel mai mic interval de timp dupa care se repeta marimea
respectiva.
Frecventa este numarul de perioade cuprins in unitatea de timp.
Media pe o perioada a unei marimi sinusoidale este nula.

22
ELECTROTEHNICA

2.2. Reprezentarea in complex a marimilor sinusoidale

Mărimii sinusoidale y (t ) = Y ⋅ 2 ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕ) îi corespunde numărul complex:

Y = Y ⋅ e j⋅ϕ sub formă exponenţială sau

Y = Y ⋅ (cos(ϕ) + j ⋅ sin (ϕ)) sub formă trigonometrică sau
Y = a + j ⋅ b sub formă algebrică.
unde:
Y este modulul numarului complex,
ϕ [rad] este argumentul numarului complex,

j = −1 .

Dacă se cunoaste ω, mărimii complexe Y = a + j ⋅ b îi corespunde mărimea

sinusoidală y (t ) = Y ⋅ 2 ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕ) calculată după cum urmează:

Y = a 2 + b 2 este modulul numărului complex iar

⎛b⎞
ϕ = arctg ⎜ ⎟ este argumentul numărului complex.
⎝a⎠

Reprezentarea grafica a lui Y in planul complex se numeste fazor.

Proprietati:

a) inmultirea cu un scalar
a ⋅ y (t ) → a ⋅ Y (2.2)
b) liniaritatea
a1 ⋅ y1 (t ) + a 2 ⋅ y 2 (t ) → a1 ⋅ Y1 + a 2 ⋅ Y2 (2.3)
c) derivarea marimii sinusoidale in raport cu timpul

23
 CAPITOLUL II: Circuite de curent alternativ monofazat

dy (t )
→ jω Y (2.4)
dt

Exemple
⎛ π⎞
a) Să se reprezinte în complex următoarea mărime sinusoidala: y (t ) = 120 ⋅ 2 ⋅ sin ⎜ ω ⋅ t + ⎟
⎝ 2⎠
π
j⋅ ⎛ ⎛π⎞ ⎛ π ⎞⎞
Rezolvare: Y = 120 ⋅ e 2
= 120 ⋅ ⎜⎜ cos⎜ ⎟ + j ⋅ sin ⎜ ⎟ ⎟⎟ = 120 ⋅ (0 + j ⋅ 1) = 120 ⋅ j
⎝ ⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠⎠

b) Să se determine marimea sinusoidala de pulsatie ω corespunzatoare mărimii complexe

Y = 3+ 4⋅ j

Rezolvare: modulul numărului complex este Y = 32 + 4 2 = 5 ; argumentul numărului

⎛4⎞ ⎛ ⎛ 4 ⎞⎞
complex este ϕ = arctg ⎜ ⎟ ⇒ y (t ) = 5 ⋅ 2 ⋅ sin ⎜⎜ ω ⋅ t + arctg ⎜ ⎟ ⎟⎟
⎝3⎠ ⎝ ⎝ 3 ⎠⎠

2.3. Reprezentarea in complex a elementelor de circuit

Se considera un element dipolar de circuit (EDC) avand tensiunea la borne

u (t ) = U ⋅ 2 ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕ u ) si curentul i (t ) = I ⋅ 2 ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕ i ) . In complex rezulta

U = U ⋅ e j⋅ϕu si I = I ⋅ e j⋅ϕi

Regula de la receptoare
 

Regula de la generatoare

24
ELECTROTEHNICA

Considerand u (t ) si i (t ) asociati dupa regula de la receptoare (ca si marimile

complexe corespunzatoare U şi I se defineste impedanta complexa Z a elementului dipolar
de circuit ca raportul dintre tensiunea U si curentul I :

U U ⋅ e j⋅ϕu U j⋅(ϕu −ϕi )

Z= = j ⋅ϕ i
= ⋅e = Z ⋅ e j⋅(ϕu −ϕi ) = R + j ⋅ X (2.5)
I I ⋅e I
unde:
Z se numeşte impedanţă
R se numeşte rezistenţă
X se numeşte reactanţă
Cele trei mărimi se masoară în Ω .

Raportul dintre mărimile complexe I şi U se numeşte admitanţă complexă şi se

notează cu Y :
I 1
Y= = =G− j⋅B (2.6)
U Z
unde:
Y = Y se numeşte admitanţă

G se numeşte conductanţă
B se numeşte susceptanţă
Cele trei mărimi se masoară în Ω −1 sau Siemens (S).

In continuare sunt prezentate elementele dipolare de circuit in c.a. si schemele lor

echivalente in complex. Pentru surse u (t ) si i (t ) se considera asociate dupa regula de la
generatoare. Pentru celelalte elemente de circuit u (t ) si i (t ) se considera asociate dupa regula
de la receptoare.

a) Sursa ideală de tensiune

e(t ) = E ⋅ 2 ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕu ) E = E ⋅ e j ⋅ϕ u

b) Sursa ideală de curent

25
 CAPITOLUL II: Circuite de curent alternativ monofazat

iS (t ) = I S ⋅ 2 ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕi ) I S = I S ⋅ e j ⋅ϕ i

c) Rezistenţa devine în complex impedanţă rezistivă

R ZR = R

d) Bobina devine în complex impedanţă inductivă

L ZL = j ⋅ ω ⋅ L ⇒ X L = ω ⋅ L

e) Condensatorul devine în complex impedanţă capacitivă

j 1
C ZC = − ⇒ XC = −
ω⋅C ω ⋅C

2.4. Puteri complexe in circuitele de curent alternativ

Puterea complexa se defineste ca produsul dintre tensiunea complexa si valoarea

conjugata a curentului complex:
∗
S = U ⋅ I = U ⋅ I ⋅ e j⋅ϕ = U ⋅ I ⋅ cos ϕ + j ⋅ U ⋅ I ⋅ sin ϕ = P + j ⋅ Q (2.7)
unde:
P se numeste putere activa;
Q se numeste putere reactiva.

Pentru rezistorul ideal ϕ = ϕ u − ϕ i = 0 ⇒

S = U ⋅ I ⋅ cos 0 + j ⋅ U ⋅ I ⋅ sin 0 = U ⋅ I + 0 = R ⋅ I 2 (2.8)

26
ELECTROTEHNICA

π
Pentru bobina ideala ϕ = ϕ u − ϕ i = ⇒
2
⎛π ⎞ ⎛π ⎞
S = U ⋅ I ⋅ cos⎜ ⎟ + j ⋅ U ⋅ I ⋅ sin ⎜ ⎟ = 0 + jωLI ⋅ I = jωLI 2 (2.9)
⎝2⎠ ⎝2⎠

π
Pentru condensatorul ideal ϕ = ϕ u − ϕ i = − ⇒
2
⎛ π⎞ ⎛ π⎞
S = U ⋅ I ⋅ cos⎜ − ⎟ + j ⋅ U ⋅ I ⋅ sin ⎜ − ⎟ = 0 − jU ⋅ ωCU = − jωCU 2 (2.10)
⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠

Pentru sursa ideala de tensiune cu e(t ) = E ⋅ 2 ⋅ sin (ω ⋅ t ) si i (t ) = I ⋅ 2 ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕ ) ⇒

∗
S = E ⋅ I = E ⋅ I ⋅ e − j⋅ϕ = E ⋅ I ⋅ cos ϕ − j ⋅ E ⋅ I ⋅ sin ϕ (2.11)

Pentru sursa ideala de curent cu i S (t ) = I S ⋅ 2 ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕ ) si u (t ) = U ⋅ 2 ⋅ sin (ω ⋅ t ) ⇒

∗
S = U ⋅ I = U ⋅ I s ⋅ e − j⋅ϕ = U ⋅ I s ⋅ cos ϕ − j ⋅ U ⋅ I s ⋅ sin ϕ (2.12)

OBSERVATII
Puterea activa este absorbita numai de rezistoarele ideale.
Puterea reactiva este absorbita numai de bobinele si condensatoarele ideale.
Impedanta complexa Z = R + j ⋅ X absoarbe puterea aparenta complexa:

S = U ⋅ I = Z I ⋅ I = Z ⋅ I 2 = (R + j ⋅ X ) ⋅ I 2 = R ⋅ I 2 + j ⋅ X ⋅ I 2
∗ ∗

deci P = R ⋅ I 2 si Q = j ⋅ X ⋅ I 2
Sursele debiteaza atat putere activa cat si putere reactiva.

2.5. Teoreme ale circuitelor de curent alternativ

Ecuatiile circuitului echivalent cu surse si impedante complexe sunt similare ecuatiilor

unui circuit liniar de curent continuu, din acest motiv enunturile teoremelor sunt asemanatoare
cu cele de la circuitele de curent continuu.

27
 CAPITOLUL II: Circuite de curent alternativ monofazat

2.6. Exemplu

Pentru analiza circuitelor de curent alternativ în complex se urmează pasii:

1) Se fac transformările elementelor de circuit în complex
2) Având drept necunoscute mărimile fazoriale aplicăm T I K şi T II K.
3) Se face bilanţul puterilor complexe.
4) Se face transformarea de la marimile complexe la curenţii şi tensiunile sinusoidale.

Fie circuitul din figură cu e(t ) = 120 ⋅ 2 ⋅ sin (t ) .

a) Să se determine curentii din circuit.

b) Să se verifice rezultatul obţinut cu bilanţul puterilor
complexe.

Rezolvare:
a) E = E ⋅ e j⋅ϕ = 120 ⋅ e j⋅0 = 120V
Z R1 = R1 = 4Ω

Z R2 = R2 = 2Ω

Z L = j ⋅ ω ⋅ L = j ⋅ 1 ⋅ 1 = jΩ
j j
ZC = − =− = −2 ⋅ j Ω
ω⋅C 1 ⋅ 0.5

Circuitul conţine două noduri şi două bucle. Din teoremele lui Kirchhoff obţinem:
T I K: I 1 = I 2 + I 3

⎧ I 2 ⋅ (4 − 2 ⋅ j ) = 120
T II K: ⎨
⎩ I 3 ⋅ (2 + j ) = 120

28
ELECTROTEHNICA

I 2 ⋅ (4 − 2 ⋅ j ) = 120 ⇒
120 ⋅ (4 + 2 ⋅ j ) 120 ⋅ (4 + 2 ⋅ j )
4 + 2⋅ j )
120
I2= = 2 = = 12 ⋅ (2 + j )A
4 − 2⋅ j 4 − (2 ⋅ j ) 16 + 4
2

120 120 ⋅ (2 − j ) 120 ⋅ (2 − j )

2− j )
I 3 ⋅ (2 + j ) = 120 ⇒ I 3 = = = = 24 ⋅ (2 − j )A
2+ j 22 − j 2 4 +1
I 1 = I 2 + I 3 = 12 ⋅ (6 − j )A

⎧ I 1 = 12 ⋅ (6 − j )A
⎪
⎨ I 2 = 12 ⋅ (2 + j )A
⎪ I = 24 ⋅ (2 − j )A
⎩ 3
⎧ I = 722 + 122
⎪1
I 1 = 12 ⋅ (6 − j )A ⇒ ⎨ ⎛ 1 ⎞ ⇒ i1 (t ) = I1 ⋅ 2 ⋅ sin (t + ϕ1 )
⎪ϕ1 = arctg ⎜ − ⎟
⎩ ⎝ 6⎠

⎧ I = 242 + 122
⎪ 2
I 2 = 12 ⋅ (2 + j )A ⇒ ⎨ ⎛ 1 ⎞ ⇒ i2 (t ) = I 2 ⋅ 2 ⋅ sin (t + ϕ 2 )
⎪ϕ 2 = arctg ⎜ ⎟
⎩ ⎝2⎠

⎧ I = 482 + 242
⎪ 3
I 3 = 24 ⋅ (2 − j )A ⇒ ⎨ ⎛ 1 ⎞ ⇒ i3 (t ) = I 3 ⋅ 2 ⋅ sin (t + ϕ3 )
⎪ϕ3 = arctg ⎜ − ⎟
⎩ ⎝ 2⎠

b) Corectitudinea soluţiei se verifică cu bilanţul de puteri complexe. Pentru ca soluţia

să fie corectă puterea consumată de impedanţe:
S abs = ∑ Z k ⋅ I k = ∑ Z k ⋅ I k ⋅ I k = 2 ⋅ (2 − j ) ⋅ 12 2 ⋅ (2 + j ) ⋅ (2 − j ) + (2 + j ) ⋅ 24 2 ⋅ (2 − j ) ⋅ (2 + j )
2 ∗

= 2 ⋅ (2 − j ) ⋅ 122 ⋅ 5 + (2 + j ) ⋅ 242 ⋅ 5 = 2 ⋅ 122 ⋅ 5 ⋅ [(2 − j ) + (2 + j ) ⋅ 2] = 1440 ⋅ (6 + j ) trebuie sa fie

egală cu puterea generată de surse:
S deb = ∑ E i ⋅ I i = E ⋅ I 1 = 120 ⋅ 12 ⋅ (6 + j ) = 1440 ⋅ (6 + j )
∗ ∗

29