CAPITOLUL IV: Marimile si legile electromagnetismului

CAPITOLUL IV: Marimile si legile electromagnetismului

4.1. Marimile electromagnetismului

4.1.1. Marimi locale

Pentru caracterizarea cantitativa a starii campului electromagnetic intr-un punct,

M = M ( x, y, z ) se utilizeaza patru vectori. Acesti vectori sunt functie de punct si de timp si
au fata de un sistem cartezian de cordonate cate trei proiectii:
−
- E - intensitatea campului electric [V/m];
− − − − − −
E = E ( M , t ) ; E = i E x ( x, y , z , t ) + j E y ( x, y , z , t ) + k E z ( x, y , z , t )
−
- D - inductia campului electric [C/m2];
− − − − − −
D = D ( M , t ) ; D = i D x ( x, y , z , t ) + j D y ( x , y , z , t ) + k D z ( x, y , z , t )
−
- B - inductia campului magnetic [T sau Wb/m2];
− − − − − −
B = B ( M , t ) ; B = i B x ( x, y , z , t ) + j B y ( x, y , z , t ) + k B z ( x, y , z , t )
−
- H - intensitatea campului magnetic [A/m].
− − − − − −
H = H ( M , t ) ; H = i H x ( x, y , z , t ) + j H y ( x, y , z , t ) + k H z ( x , y , z , t )

Deci pentru caracterizarea completa a starii campului intr-un punct din spatiu, este
necesara cunoasterea a 12 componente scalare.
Pentru caracterizarea cantitativa a starii corpurilor in interactiunea lor in campul
electromagnetic se utilizeaza urmatoarele marimi fizice:
−
- J - densitatea curentului electric de conductie [A/m2];
− −
Marimea fizica J = J ( M , t ) este o marime vectoriala functie de punct si de timp:
− − − −
J = i J x ( x, y , z , t ) + j J y ( x, y , z , t ) + k J z ( x, y , z , t ) .

- ρ - densitatea de volum a sarcinii electrice [C/m3].

Densitatea de sarcina ρ este o functie scalara de punct si de timp: ρ = ρ ( x, y, z , t ) .

38
ELECTROTEHNICA

Deci pentru caracterizarea completa a campului electromagnetic si a starii

electromagnetice a corpurilor dintr-un domeniu spatial sunt necesare 16 functii scalare de
pozitie si de timp.

4.1.2. Marimi globale

In scopul de a usura caracterizarea campului electromagnetic se introduc marimi

globale, care caracterizeaza comportarea in medie a a campului electromagnetic pe diverse
subdomenii. Aceste marimi fizice se definesc prin operatii de integrare si sunt asociate unor
domenii curbilinii, superficiale sau volumice.
Din multimea integralelor care se pot calcula, pornind de la marimile locale,
urmatoarele prezinta interes practic deosebit.

a) Marimi globale atasate unor domenii curbilinii

- u (t ) – tensiunea electrica [V]

Tensiunea electrica este o marime scalara asociata unei curbe orientate C si definita
ca fiind integrala de linie a intensitatii campului electric de-a lungul curbei C :

in care E este intensitatea campului electric iar d s este elementul vectorial de linie, tangent
la curba C si orientat in sensul curbei. Tinand cont de definitia produsului scalar si de
proprietatile integralei, rezulta:
D
u = ∫ Ed s = ∫ E cos α dr = ∫ Et dr = Etmed ⋅ lc (4.1)
C C C

unde Etmed reprezinta valoarea medie a componentei tangentiale a intensitatii campului

electric (mediata pe curba C ) iar lC reprezinta lungimea curbei C .

- u m (t ) – tensiunea magnetica [A]

Tensiunea magnetica este o marime fizica scalara asociata unei curbe orientate si
definita ca fiind integrala de linie pe o curba inchisa a intensitatii campului magnetic

39
 CAPITOLUL IV: Marimile si legile electromagnetismului

D
u m = ∫ H d s = H tmed ⋅ lC (4.2)
C

in care H este intensitatea campului magnetic iar ds este elementul de linie.

Tensiunea magnetica da informatii asupra componentei tangentiale H , a intensitatii

campului magnetic, mediate pe curba C.

b) Marimi globale atasate unor domenii superficiale

- Ψ (t ) – fluxul electric [C]

Fluxul electric ψ este o marime scalara asociata unei suprafete S si definita ca fiind
integrala de suprafata a vectorului inductiei electrice.

Vectorul elementar de arie d A este orientat dupa normala la suprafata S in directie

asociata dupa regula burghiului drept sensului de parcurgere (precizat de sageata) al
conturului Γ pe care se sprijina suprafata deschisa S .
Fluxul electric se poate exprima prin:
D
ψ = ∫∫ D d A = ∫ D cos αdA = ∫ Dn dA = Dnmed AS (4.3)
S S S

in care Dnmed este valoarea medie a componentei normale Dn a inductiei, mediata pe

suprafata S iar AS este aria suprafetei S.

- Φ (t ) – fluxul magnetic [Wb]

Fluxul magnetic Φ este o marime scalara asociata unei suprafete S si definita ca fiind
integrala de suprafata a inductiei magnetice printr-o suprafata data S .

40
ELECTROTEHNICA

D
Φ = ∫∫ B d A = Bnmed ⋅ AS (4.4)
S

In care B este inductia magnetica iar elementul de arie d A se considera orientat

conform conventiei adoptate la definitia fluxului electric.
Fluxul magnetic da informatii asupra comportarii componentei normale Bn a inductiei

magnetice pe suprafata S. Bnmed este valoarea medie pe suprafata S a componentei normale

Bn iar AS este aria suprafetei.

- i (t ) - intensitatea curentului electric de conductie [A]

Intensitatea curentului electric este o marime scalara asociata unei suprafete S si
definita ca fiind fluxul densitatii curentului electric J printr-o suprafata data S:
D
i = ∫∫ J ⋅ d A = J nmed ⋅ AS (4.5)
S

unde J este densitatea de curent iar d A este vectorul elementului de arie, orientat dupa
normala pozitiva a suprafetei S, asociata conform regulii burghiului drept sensului precizat de
sageata al curbei inchise Γ iar AS este aria suprafetei S.
Intensitatea curentului electric se exprima in functie de valoarea medie, pe suprafata S,
a componentei normale a densitatii de curent J nmed .

c) Marimi globale atasate unor domenii volumice

- q (t ) – sarcina electrica [C].

41
 CAPITOLUL IV: Marimile si legile electromagnetismului

Sarcina electrica q este o marime fizica scalara asociata unui domeniu D de volum
nenul si definita de:
D
q = ∫∫∫ ρ v dV = ρ med ⋅ VD (4.6)
D

In care ρ v este densitatea de sarcina iar dV este elementul de volum iar ρ med este

valoarea medie pe domeniul D a densitatii de sarcina iar V D este volumul domeniului D.

OBSERVATII:
Marimile globale dau informatii asupra comportarii in medie a integrantului, pe
domeniul pe care au fost definite. Faptul ca o marime globala este nula nu implica faptul ca
integrantul este nul, ci ca valoarea medie este nula (pe o parte a domeniului, integrantul poate
fi pozitiv iar in rest negativ, astfel incat in medie sa rezulte zero). Daca in schimb o marime
globala este nula pe orice curba, respectiv suprafata inchisa sau deschisa, atunci se poate
afirma ca si integrantul (campul) este nul.
Daca integralele pe orice curba inchisa (tensiunile) sunt nule, atunci campul respectiv
nu poate avea linii de camp inchise.
Daca intr-un domeniu spatial, integralele pe orice suprafata inchisa (fluxurile) sunt
nule, atunci campul respectiv are linii de camp care nu pot nici sa inceapa si nici sa se termine
in domeniul respectiv.

4.2. Legile campului electromagnetic

Legile campului electromagnetic sunt relatiile fundamentale care leaga intre ele
marimile caracteristice ale campului electromagnetic. In continuare se prezinta aceste relatii
fara demonstratie deoarece ele rezulta prin generalizarea unor observatii experimentale.

4.2.1 Legea fluxului electric

42
ELECTROTEHNICA

Fluxul electric ψ Σ prin orice suprafata inchisa Σ este egal cu sarcina electrica qΣ
continuta de acea suprafata:
ψ Σ = qΣ (4.7)

Explicitand marimile globale rezulta:

∫∫ Dd A = ∫∫∫ ρ
Σ DΣ
v dV (4.8)

Legea fluxului electric arata ca sarcina electrica este o sursa de camp electric.

4.2.2. Legea fluxului magnetic

Fluxul magnetic este nul prin orice suprafata inchisa Σ .

ΦΣ = 0 (4.9)

Explicitand marimile globale rezulta:

∫∫ B d A = 0
Σ
(4.10)

Legea fluxului magnetic pune in evidenta o restrictie impusa inductiei magnetice.

4.2.3. Legea inductiei electromagnetice

Tensiunea electromotoare (produsa prin inductie electromagnetica) in lungul unei

curbe inchise Γ este egala cu viteza de scadere a fluxului magnetic prin orice suprafata
sprijinita pe aceasta curba.

43
 CAPITOLUL IV: Marimile si legile electromagnetismului

dΦ SΓ
eΓ = − (4.11)
dt

Explicitand marimile globale rezulta:

d
∫ E ds = − dt ∫∫ B dA
Γ SΓ
(4.12)

Aceasta lege arata ca fluxul magnetic variabil in timp este sursa a campului electric.

4.2.4. Legea circuitului magnetic

In orice moment, tensiunea magnetomotoare u mmΓ de-a lungul oricarei curbe inchise

Γ este egala cu suma a doi termeni: primul este solenatia θ sΓ , corespunzatoare curentilor care

strabat o suprafata deschisa oarecare S Γ marginita de curba Γ ; al doilea termen este derivata
in raport cu timpul a fluxului electric ΨSΓ prin aceeasi suprafata S Γ si se numeste curent de
deplasare.
dΨSΓ
u mmΓ = θ SΓ + (4.13)
dt

Explicitand marimile globale rezulta:

d
∫ H ds = ∫∫ J dA + dt ∫∫ D dA
Γ SΓ SΓ
(4.14)

Legea circuitului magnetic arata ca atat curentul electric de conductie cat si variatia in
functie de timp a campului electric sunt surse ale campului magnetic

44
ELECTROTEHNICA

4.2.5. Legea legaturii dintre D , E si P

In fiecare moment si in orice punct al unui corp inductia electrica este numeric egala
cu suma dintre intensitatea campului electric multiplicata cu permitivitatea vidului si
polarizatia electrica.
D = ε0 E + P (4.15)

unde P = Pp + Pt [C/m2], Pp fiind polarizatia electrica permanenta iar Pt fiind polarizatia

electrica temporara, iar ε 0 este o constanta universala numita permitivitatea vidului cu

valoarea:
1 ⎡F ⎤
ε0 = ⎢⎣ m ⎥⎦ (4.16)
4π ⋅ 9 ⋅ 10 9

Legea legaturii dintre D , E si P arata ca polarizatia permanenta este o sursa de

camp electric.

4.2.6. Legea legaturii dintre B, H si M

In orice punct inductia magnetica este egala cu suma vectoriala dintre intensitatea
campului magnetic si magnetizatia multiplicata cu permeabilitatea vidului.
(
B = μ0 H + M ) (4.17)

unde M = M p + M t , M p fiind magnetizatia permanenta iar M t fiind magnetizatia

temporara, iar μ 0 este o constanta universala numita permeabilitatea vidului cu valoarea:

μ 0 = 4π ⋅10 −7 [H / m] (4.18)
Legea arata ca magnetizatia permanenta este o sursa de camp magnetic.

4.2.7. Legea conservarii sarcinii electrice

Intensitatea i Σ a curentului electric de conductie care iese dintr-o suprafata inchisa Σ

(adica strabate suprafata cu sensul de referinta spre exterior) este in fiecare moment egala cu
viteza de scadere a sarcinii electrice qΣ localizata in interiorul suprafetei.

45
 CAPITOLUL IV: Marimile si legile electromagnetismului

dqΣ
iΣ = − (4.19)
dt

4.2.8. Legea transformarii energiei in conductori (legea Joule-Lenz)

Puterea p j cedata pe unitatea de volum al conductorului de campul electromagnetic,

in procesul de conductie electrica, este egala cu produsul scalar dintre intensitatea campului
electric E si densitatea curentului electric de conductie:
pj = E ⋅ J (4.20)

4.2.9. Legea electrolizei

Masa m de substanta depusa in timpul t la un electrod al baii electrolitice este

proportionala cu sarcina trecuta prin baie si cu echivalentul chimic al elementului depus:
t0 +t
1 A 1 A
m=
F0 ν ∫ i dt = F
t0 0 ν
q (4.21)

unde:
A
- este echivalentul chimic, A masa atomica si ν valenta substantei depuse;
ν
- q este sarcina electrica corespunzatoare curentului i care trece prin baia electrolitica
in timpul t ;
- F0 este constanta lui Faraday cu valoarea F0 = 96 490 Coulombi/echivalent gram.

4.2.10. Legea polarizatiei electrice temporare

Polarizatia temporara este proportionala cu vectorul camp electric E .

Pt = ε0 χ e E (4.22)

Factorul de proportionalitate χ e se numeste susceptivitate electrica si depinde de

natura corpului.

4.2.11. Legea magnetizatiei temporare

46
ELECTROTEHNICA

Magnetizatia temporara este proportionala si omoparalela cu intensitatea campului

magnetic.
M t = χm ⋅ H (4.23)

Factorul de proportionalitate χ m se numeste susceptivitate magnetica.

4.2.12. Legea conductiei electrice (legea lui Ohm)

In regim neelectrostatic, suma vectoriala dintre intensitatea campului electric E si

intensitatea campului electric imprimat E i din interiorul unui conductor izotrop este
proportionala in fiecare punct cu densitatea curentului electric de conductie din acel punct
E + Ei = ρ J (4.24)
In consecinta curentul electric de conductie si campul electric imprimat (marime
echivalenta cu actiunea unor forte neelctrice) sunt surse ale campului electric.

4.3. Regimurile campului electromagnetic

Calculul campului electromagnetic necesita rezolvarea unui sistem de ecuatii

− − − − −
diferentiale cu derivate partiale avand drept necunoscute functiile B , H , E , D si J .
Adoptand anumite ipoteze simplificatoare dispar unele dificultati de natura matematica.
Aceste ipoteze definesc regimurile campului electromagnetic.

1. Regimul static este regimul de functionare in care

∂x
- nicio marime nu variaza in timp, = 0 si
∂t
- nu exista transfer de energie, p j = 0 .

2. Regimul stationar
∂x
- nicio marime nu variaza in timp, = 0 si
∂t
- exista transfer de energie, p j ≠ 0 .

3. Regimul cvasistationar
∂x
- marimile variaza in timp, ≠ 0 si
∂t

47
 CAPITOLUL IV: Marimile si legile electromagnetismului

dΨSΓ
- << θ SΓ
dt
- exista transfer de energie, p j ≠ 0 .

4. Regimul general variabil

∂x
- marimile variaza in timp, ≠ 0 si
∂t
- exista transfer de energie, p j ≠ 0 .

48