CAPITOLUL VI: Electrocinetica

CAPITOLUL VI: Electrocinetica

Electrocinetica este partea Electrotehnicii care studiaza starile electrice ale conductoarelor
parcurse de curenti electrici de conductie.

6.1. Introducere

Fie un element galvanic P cu bornele 1 si 2 al carui circuit exterior se poate inchide

printr-un lant de conductoare cu ajutorul unui intrerupator I.
Pentru exemplificare se presupune ca acest circuit exterior cuprinde:
- un fir subtire si lung, bobinat pe un suport si asezat intr-un calorimetru K;
- un voltametru V constituit din doi electrozi de aceeasi natura (de exemplu din
argint), cufundati intr-un electrolit (de exemplu o solutie diluata de azotat de argint in apa);
- o lampa cu incandescenta L;
- o bara MN rigida si mobila care poate aluneca fara frecare si fara sa se intrerupa
circuitul pe doua bare de contact paralele.

Intrerupatorul I fiind deschis, sistemul de corpuri descris se gaseste in starea de

echilibru electrostatic, adica nu exista miscare ordonata a particulelor adica curent electric de
conductie.
Daca se inchide circuitul cu intrerupatorul I, se constata experimental ca lantul de
conductori ajunge intr-o stare noua, diferita de starea de echilibru electrostatic si numita stare
electrocinetica, insotita de numeroase efecte. Cele mai importante efecte care insotesc starea
electrocinetica sunt:
a) efecte mecanice
- exercitare de forte si momente asupra portiunilor de conductor care se gasesc

in stare electrocinetica (de exemplu forta F asupra barei MN);

54
ELECTROTEHNICA

- exercitare de forte si momente asupra corpurilor magnetizate care sunt aduse

in prezenta conductoarelor aflate in stare electrocinetica (de exemplu cuplul C asupra
acului magnetic al busolei B);

OBSERVATIE:
Efectele mecanice pun in evidenta faptul ca prin aducerea conductoarelor in stare
electrocinetica se produce in jurul lor un camp numit camp magnetic.

b) efecte chimice
- reactii de electroliza (adica reactii de descompunere a solutiilor de electroliti
(de exemplu in voltametrul V) in urma carora la catod (adica polul negativ) se depune
metalul (de exemplu argintul) provenit din descompunerea solutiei, iar anodul
(electrodul legat la polul pozitiv) se dizolva in solutie.

c) efecte calorice
- dezvoltarea de caldura in conductoarele parcurse de curent (de exemplu firul
bobinat imersat in calorimetrul K);

d) efecte luminoase
- in lampile electrice cu incandescenta (de exmplu in lampa L).

In cazul starilor nestationare la efectele enumerate care caracterizeaza atat starile

stationare cat si starile nestationare se adauga:

e) efectele electrice
- variatia sarcinii electrice a conductoarelor care se gasesc in stare
electrocinetica variabila in timp.

OBSERVATIE:
Daca se inverseaza legaturile la electrozii elementului galvanic, efectele chimice si in parte
cele mecanice isi schimba sensul pe cand efectele calorice si luminoase (cu putine exceptii)
raman neschimbate.

55
 CAPITOLUL VI: Electrocinetica

6.2. Tensiunea electromotoare si curentul electric

Definitie: Se numeste tensiune electromotoare de contur integrala de linie a sumei

dintre intensitatea campului electric si intensitatea campului electric imprimat in lungul unei
curbe inchise Γ :
(
eΓ = u eΓ = ∫ E + E i ds ) (6.1)
Γ

Deoarece un ansamblu de particule incarcate electric, in miscare se numeste curent

electric, se poate spune ca un conductor in stare electrocinetica este parcurs de curent
electric de conductie.
Intensitatea curentului electric este debitul de sarcini electrice transportate printr-o
suprafata data S in intervalul de timp dt, intr-un sens de referinta dat:
dq s
is = (6.2)
dt
Se considera drept sens al curentului electric sensul de miscare al particulelor libere
incarcate pozitiv, respectiv sensul opus sensului de miscare al particulelor libere incarcate
negativ. In metale, unde particulele libere sunt negative (electronii), sensul curentului este
deci opus sensului de miscare al particulelor libere.
Starea electrocinetica se caracterizeaza local, printr-o marime vectoriala, functie de
punct, numita densitatea curentului electric:
Δi
J = lim (6.3)
ΔA→0 ΔA
Deci, curentul electric se poate defini si ca fluxul densitatii curentului electric J printr-o
suprafata data S:
i S = ∫∫ J ⋅ d A (6.4)
S

Unitatea de masura a intensitatii curentului electric este amperul [A] iar unitatea de
masura a densitatii de curent este amperul pe metru patrat [A/m2].

6.3. Teorema potentialului electric stationar

Tensiunea electromotoare a campului electric E (adica integrala de linie pe o curba

inchisa a vectorului camp electric) este nula de-a lungul oricarei curbe inchise:

56
ELECTROTEHNICA

∫ Ed s = 0
Γ
(6.5)

CONSECINTE:
1. Tensiunea electrica nu depinde de drum:
2

∫ Ed s = U
1
12 = V1 − V2 (6.6)

2. Se poate defini in fiecare punct un potential electric:

P
V ( P) = V ( P0 ) − ∫ Ed s (6.7)
P0

6.4. Legea conservarii sarcinii electrice

Intensitatea i Σ a curentului electric de conductie care iese dintr-o suprafata inchisa Σ

(adica strabate suprafata cu sensul de referinta spre exterior) este in fiecare moment egala cu
viteza de scadere a sarcinii electrice qΣ localizata in interiorul suprafetei
dqΣ
iΣ = − (6.8)
dt
In regim electrocinetic stationar sarcina q este constanta si rezulta:
dqΣ
iΣ = − =0 (6.9)
dt
sau
iΣ = ∫∫ J d A = 0 (6.10)
Σ

adica intensitatea curentului continuu care trece printr-o suprafata inchisa este nula (socotind
pozitivi curentii care ies si negativi pe cei care intra). Altfel spus intensitatea curentului
continuu care intra efectiv intr-o suprafata inchisa este egala cu intensitatea curentului
continuu care iese efectiv din acea suprafata.
Liniile de curent nu au inceput si nici sfarsit; curentul electric continuu circula numai
pe cai inchise.

CONSECINTA:
Curentul continuu este acelasi de-a lungul unui tub de curent si in particular de-a lungul unui
conductor electric.

57
 CAPITOLUL VI: Electrocinetica

Demonstratie: Fie un tub de linii de curent (de linii ale densitatii de curent)

iΣ = ∫∫ J d A = ∫∫ J ⋅n dA + ∫∫ J ⋅ n dA + ∫∫ J n dA = −i1 + i2 =0 (6.11)
Σ S1 S lat S2

sau
i1 = i2 (6.12)

6.5. Legea conductiei electrice

In regim neelectrostatic, suma vectoriala dintre intensitatea campului electric E si

intensitatea campului electric imprimat E i din interiorul unui conductor izotrop este
proportionala in fiecare punct cu densitatea curentului electric de conductie din acel punct
E + Ei = ρ J (6.13)
Factorul de proportionalitate este o marime de material ρ numita rezistivitatea
materialului. Valoarea reciproca a rezistivitatii este marimea σ numita conductivitatea
electrica.
Legea conductiei electrice se poate astfel scrie sub forma:
(
σ E + Ei = J ) (6.14)
Se considera o portiune de circuit filiform in care este inclusa si o sursa de tensiune.

Integrala de linie a sumei E + E i de-a lungul curbei (C) care coincide cu axa conductorului
(de-a lungul firului) este:

∫ (E + E ) d s = ∫ ρ J d s
2 2

i (6.15)
1 1

58
ELECTROTEHNICA

Se noteaza:
- tensiunea electrica in lungul firului:
2
u f12 = ∫ Ed s (6.16)
1

- tensiunea electrica imprimata:

2
ei12 = ∫ E i d s (6.17)
1

- rezistenta electrica a conductorului intre punctele 1 si 2:

2
ds
R12 = ∫ ρ (6.18)
1
A
Cu aceste notatii termenul al doilea al relatiei devine:
2 2 2 2
i ds
∫1 ρ J d s = ∫1 ρ J ds = ∫1 ρ A ds = i ∫1 ρ A = i R12 (6.19)

Rezulta forma integrala a legii conductiei electrice:

u f + ei = R i (6.20)
Pentru o portiune oarecare neramificata de circuit filiform, suma dintre tensiunea
electrica luata in lungul firului u f si tensiunea imprimata ei a surselor ce se gasesc in acea

portiune de circuit este egala cu produsul dintre intensitatea curentului si o marime

caracteristica circuitului numita rezistenta electrica.

6.6. Legea transformarii energiei in conductori

Experimental se constata ca trecerea curentului electric de conductie prin conductori

determina transformarea energiei electrice in alte forme de energie si invers.

Puterea p j cedata pe unitatea de volum al conductorului de campul electromagnetic

in procesul de conductie electrica, este egala cu produsul scalar dintre intensitatea campului
electric E si densitatea curentului electric de conductie:
pj = E ⋅J (6.21)

⎡W ⎤
unde densitatea de putere p j are ca unitate de masura ⎢ 3 ⎥
⎣m ⎦

59
 CAPITOLUL VI: Electrocinetica

Integrand expresia formei locale a legii pe volumul V al unei portiuni de conductor

filiform cu sectiunea A in care E , J si d s sunt paraleli rezulta puterea totala PJ cedata de
campul electromagnetic conductorului in procesul de conductie a curentului electric:

2 2 2
PJ = ∫∫∫ p j dv = ∫∫∫ E J dv = ∫ E J A ds = ∫ E i ds = i ∫ Eds = u f i (6.22)
V V 1 1 1

Dar u f = Ri − ei , rezulta:

PJ = Ri 2 − ei i (6.23)
sau:
PJ = Ri 2 − Pg (6.24)
Primul termen din membrul drept al relatiei este puterea disipata. Puterea disipata
(masurata in W ) este puterea dezvoltata ireversibil sub forma de caldura in conductoare si
este egala cu produsul dintre rezistenta conductorului si patratul intensitatii curentului. Al
doilea termen din membrul drept al relatiei este puterea generata. Puterea generata este
puterea adusa in circuit de sursa de tensiune electromotoare ei , care debiteaza curentul de
intensitate i , egala cu produsul acestor doua marimi.

60