ELECTROTEHNICA

CAPITOLUL X: Masina Sincrona

10.1. Generalitati

Masina sincrona este o masina electrica de curent alternativ la care turatia rotorului
este egala cu turatia campului magnetic invartitor, indiferent de valoarea sarcinii.
Masina sincrona poate functiona in regim de generator sau in regim de motor dar nu si
in regim de frana. In prezent, cea mai mare parte a energiei electrice este produsa in lume cu
generatoare sincrone de mare putere in unitati speciale numite centrale electrice. Din acest
motiv in cadrul capitolului se va prezenta cu precadere acest regim de functionare.
Pentru masina sincrona, inductorul (partea care creeaza campul magnetic) este rotorul,
iar indusul (partea in care se induce t.e.m.) este statorul – invers ca la masina asincrona.

10.2. Elemente constructive de bază ale maşinii sincrone

Ca orice masina electrica rotativa, maşina sincronă este formata in principal din două
părţi constructive de baza: statorul şi rotorul (Fig. 10.1).
Statorul este partea fixă (imobilă), realizat în cele mai multe cazuri ca indus şi
cuprinde miezul de tole statoric (1), înfăşurările (2), carcasa (3) şi scuturile port lagăr (4)
Miezul feromagnetic (1) se execută prin suprapunere din tole de tablă silicioasă de
0,5 mm grosime izolate între ele cu o peliculă de lac izolant sau printr-un strat de oxizi. Pe
partea întrefierului tolele prezintă decupaje realizate prin ştanţare, repartizate uniform. Prin
teserea miezului, in zona decupata se formeaza cavitati, numite crestături, in care se introduc
conductoarele infasurarii.
Înfăşurarea statorului (2) este aşezată în crestături şi se conectează la reţeaua de
curent alternativ. Înfăşurarea se execută din conductor de cupru izolat cu fibre de sticlă,
micanită sau răşini sintetice în funcţie de clasa de izolaţie a maşinii şi de tensiunea nominală.
Înfăşurarea statorului este de obicei trifazată şi se conectează în stea.
Carcasa maşinii se execută din oţel turnat sau oţel sudat şi poartă scuturile frontale
(4), dispozitivele de ridicare (5), dispozitivele de fixare pe fundaţie (6), plăcuţa indicatoare (7)
şi cutia de borne (8).
Scuturile sunt prevăzute cu lagăre, iar unul din scuturi susţine portperiile (8) împreună
cu periile de contact (9).

85
 CAPITOLUL X: Masina Sincrona

Fig. 10.1. Constructia masinii sincrone

Rotorul maşinii sincrone de construcţie normală constituie inductorul maşinii şi este

format din miezul feromagnetic (10) echipat cu o înfăşurare de excitaţie (11), fixat pe ax (12).
Pe axul rotorului este dispus ventilatorul (13) şi două inele (14) la care se conectează capetele
înfăşurării de excitaţie. Curentul continuu necesar excitaţiei este adus la înfăşurarea rotorică
prin două inele de contact (14). Adesea curentul continuu necesar înfăşurării de excitaţie este
produs de un generator special cuplat pe axul MS sau separat numit excitatoare (15).
Miezul rotorului al MS se realizează în două variante constructive: cu poli aparenţi,
fig.10,2,a şi cu poli înecaţi, fig.10,2,b.
Miezul rotorului cu poli aparenţi este format din poli cu piese polare fixaţi de jugul
rotorului prin buloane sau pene.
Polii sunt echipaţi cu bobinele de excitaţie alimentate în serie astfel încât să formeze
poli succesivi de polaritate alternată.
Miezul feromagnetic al rotorului cu polii înecaţi este construit dintr-un cilindru masiv
din oţel care formează corp comun cu axul rotorului. În miez sunt prevăzute crestături radiale
pe aproape 2/3 din periferia rotorului în care este repartizată înfăşurarea de excitaţie.

86
ELECTROTEHNICA

(a) (b)
Fig.10.2
Motoarele sincrone se execută în general cu poli aparenţi şi au construcţia
asemănătoare cu cea a generatoarelor sincrone.

10.3. Principiul de funcţionare al generatorului sincron

In regim de generator, masina sincrona transforma energia mecanica primita la arbore

in energie electrica debitata la bornele statorului, conversia facandu-se prin intermediul
campului magnetic de excitatie.
Sa presupunem ca infasurarea rotorica de excitatie este alimentata de la o sursa de
curent continuu si in acelasi timp rotorul este antrenat de motorul primar (de exemplu o
turbina) cu o viteza unghiulara constanta Ω. In acest caz, infasurarea de excitatie produce un
camp magnetic invartitor de natura mecanica, numit camp magnetic de excitatie. Acest
camp magnetic produce in infasurarile statorice fixe un flux magnetic variabil in timp care
induce o tensiune electromotoare. Daca fazele statorului sunt conectate pe o impedanta de
sarcina sau la o retea, prin infasurarile statorice vor circula curenti. Acest sistem de curenti va
da nastere unui camp magnetic invartitor de natura electrica numit camp magnetic de
reactie, care are aceeasi viteza unghiulara Ω cu a campului magnetic invartitor de excitatie.
Cele doua campuri magnetice invartitoare, de excitatie si de reactie se compun si dau nastere
unui camp magnetic rezultant in întrefierul maşinii, respectiv cuplul electromagnetic. Acest

87
 CAPITOLUL X: Masina Sincrona

cuplu se exercită atât asupra inductorului, în sensul opus rotirii lui fiind un cuplu de frânare în
regim de generator, cât şi asupra indusului, în sensul de rotaţie al inductorului.

10.4. Ecuaţiile MS şi schema echivalentă

Daca generatorul funcţioneaza în regim simetric şi echilibrat, este suficient să se

studieze numai relaţiile corespunzătoare unei singure faze a maşinii respectiv a fazei de
referinţă.
La funcţionarea în sarcină câmpul magnetic din întrefier este determinat de
suprapunerea câmpului magnetic inductor produs de înfăşurarea inductoare şi câmpul
magnetic de reacţie al indusului produs de înfăşurarea indusului. Câmpul magnetic rezultant
în întrefier se numeşte câmp util sau câmp principal.
Câmpul magnetic inductor proporţional cu solenaţia de excitaţie θ e , produce în

înfăşurarea fazei de referinţă tensiunea electromotoare e0 sau în complex E 0 . Tensiunea

electromotoare E 0 este proporţională cu curentul de excitaţie I e .
E 0 = jX m I e (10.1)
Factorul de proproţionalitate Xm este o reactanţă mutuală.
Câmpul magnetic de reacţie al indusului; proporţional cu solenaţia de reacţie a
indusului, produce în înfăşurarea fazei de referinţă o tensiune electromotoare , unde:
dφ a
ea = − (10.2)
dt
unde fluxul de reacţie:
φ a = La i (10.3)
unde La este inductivitatea de reacţie a indusului.

Rezultă:
di
e a = − La (10.4)
dt
sau în complex:
E a = − jX a I (10.5)
unde X a = ω La este reactanţa de reacţie a indusului.

88
ELECTROTEHNICA

Unele linii ale câmpului magnetic nu se închid radial prin întrefier, ci transversal prin
crestături, de la dinte la dinte sau în jurul capetelor de bobină. Această porţiune a câmpului
magnetic formează fluxul magnetic de dispersie al înfăşurării.
φσ = Lσ i (10.6)

unde Lσ este inductivitatea de dispersie.

Inductivitatea de dispersie Lσ este cam cu un ordin de mărime mai mică decât

inductivitatea de reacţie a indusului La şi are o valoare independentă de starea de saturaţie a

maşinii.
Fluxul de dispersie induce în înfăşurarea indusului tensiunea electromotoare:
di
eσ = − Lσ (10.7)
dt
sau în complex:
E σ = − jX σ I (10.8)
unde xσ = ωLσ este reactanţa de dispersie.

Deci în circuitul fazei de referinţă a generatorului sincron se induc tensiunile ea , e0 , eσ .

R fiind rezistenţa înfăşurării pe fază, i şi u curentul şi tensiunea circuitului unei înfăşurări de

fază a indusului generatorului sincron este:

Fig. 10.3

Aplicand teorema a doua a lui Kirchhoff rezultă ecuaţia:

ea + e0 + eσ = Ri + u (10.9)
Circuitul echivalent în complex este

fig.

89
 CAPITOLUL X: Masina Sincrona

iar teorema a doua a lui Kirchhoff:

E 0 + E a + Eσ = RI + U (10.10)
Rezultă ecuaţia de funcţionare a generatorului sincron:
E 0 = U + R I + jX a I + jX σ I (10.11)
Se numeşte reactanţa sincronă X s  a generatorului sincron suma reactanţelor de reacţie

şi de dispersie.
X s = X a + Xσ (10.12)
Cu această notaţie rezultă ecuaţia de funcţionare a generatorului sincron:
E 0 = U + R I + jX s I (10.13)
respectiv circuitul echivalent în complex

10.5. Diagrama energetică şi randamentul generatorului sincron

Generatorul primeşte pe la arbore, de la un motor primar, puterea mecanică

P1 = M ext Ω . O parte din această putere este utilizată pentru învingerea frecărilor în lagăre, a
frecărilor cu aerul şi pentru antrenarea ventilatorului şi se numesc pierderi mecanice şi prin
ventilaţie. În cazul existenţei unei excitatoare pe arbore se scade şi puterea de excitaţie Pex' .

Puterea rămasă reprezintă puterea electromagnetică.

P1 − Pm ,v − Pex' = Pem (10.14)
Pe partea electrică o parte din puterea electromagnetică se livrează pe la borne:
P2 = 3U I cos ϕ (10.15)
În miezul magnetic (al indusului) se mai produc pierderi în fier PFe iar în înfăşurări se
produc pierderi prin efect Joule-incluzând şi pierderi suplimentare prin efect pelicular şi alte
efecte:
PJ = m R I 2 (10.16)

90
ELECTROTEHNICA

Rezultă relaţia de bilanţ:

Pem = P2 + PFe + PJ (10.17)
Randamentul generatorului sincron este:
P2
η= (10.18)
P1

P2
η= (10.19)
P2 + PJ + PFe + Pm, v + Pex'

Randamentul generatorului sincron are valori ridicate: pentru Pn ∈ 10 ÷ 1000 kW ,

η = 0,9 ÷ 0,95 crescând până la 0,985 la puterea nominală de 250 MW; la puteri mai mari
randamentul nominal se menţine în jurul aceleiaşi valori.

91