Agenda Medicala Merck PDF

vii
CUPRINS
Prefaþã ............................................................................................................................................................. v
Ghid pentru cititori ................................................................................................................................. xxxv
Sã înþelegem termenii medicali ........................................................................................................... xxxvii
Secþiunea 1. NOÞIUNI FUNDAMENTALE ............................................................................................ 1
1. Organismul uman (Mark H. Beers) 2
2. Geneticã (Andrew J. Fletcher) 8
3. Îmbãtrânirea (Richard W. Besdine) 16
4. Cum sã comunicãm cu personalul medical (Marjorie A. Bowman) 21
5. Profilaxia (Mirza I. Rahman ºi Albert A. Rundio, Jr.) 25
6. Antrenamentul ºi condiþia fizicã (Steven Jonas) 31
7. Recuperarea (Masayoshi Itoh ºi Mathew H. M. Lee) 36
8. Decesul ºi starea de muribund (Joanne Lynn) 45
9. Probleme legale ºi etice (Nancy Neveloff Dubler) 53
Secþiunea 2. MEDICAMENTELE .......................................................................................................... 59
10. Generalitãþi despre medicamente (G. Victor Rossi) 60
11. Administrarea ºi cinetica medicamentelor (Thomas N. Tozer) 64
12. Farmacodinamica (G. Victor Rossi) 69
13. Factori care influenþeazã rãspunsul la medicamente (Daniel A. Hussar) 73
14. Medicamentele ºi îmbãtrânirea (Mark Monane) 79
15. Reacþiile adverse medicamentoase (G. Victor Rossi) 82
16. Complianþa la tratamentul medicamentos (Daniel A. Hussar) 86
17. Denumirile comerciale ºi denumirile generice ale medicamentelor (Harold Silverman) 88
18. Medicamente eliberate fãrã prescripþie medicalã (Daniel A. Hussar) 93
19. Plantele medicinale ºi nutraceuticele (Ara DerMarderosian) 103
vii
http://www.all.ro/carte/agenda-medicala-merck-medicul-casei.html
viii CUPRINS
Secþiunea 3. AFECÞIUNI ALE INIMII ªI ALE VASELOR SANGUINE ............................................ 113
20. Prezentare generalã a inimii ºi a vaselor de sânge (Paul H. Tanser) 114
21. Simptome ºi metode de diagnosticare a bolilor cardiovasculare (Paul H. Tanser) 118
22. Hipertensiunea arterialã (George L. Bakris) 131
23. Hipotensiunea arterialã (Lewis A. Lipsitz) 141
24. ªocul (Scott Manaker) 148
25. Insuficienþa cardiacã (Malcolm Arnold) 150
26. Cardiomiopatiile (Paul H. Tanser) 158
27. Tulburãrile de ritm cardiac (L. Brent Mitchell) 163
28. Bolile valvelor cardiace (Paul H. Tanser) 175
29. Endocardita infecþioasã (Lawrence L. Pelletier, Jr.) 184
30. Bolile pericardului (Brian D. Hoit) 187
31. Tumorile cardiace (M. Jay Goodkind) 191
32. Ateroscleroza (Jules Y. T. Lam) 194
33. Boala cardiacã ischemicã (J. Waine Warnica) 199
34. Boala arterialã perifericã (Alan T. Hirsch) 216
35. Anevrismele ºi disecþia de aortã (John W. Hallett, Jr.) 226
36. Bolile venelor (Ronald Dee) 231
37. Bolile sistemului limfatic (Ronald Dee) 239
Secþiunea 4. AFECÞIUNILE PLÃMÂNILOR ºI ALE CÃILOR RESPIRATORII ............................. 243
38. Prezentare generalã a plãmânilor ºi a cãilor aeriene (Joseph D. Brain) 244
39. Simptomele ºi diagnosticul afecþiunilor pulmonare (Richard G. Masson) 248
40. Reabilitarea pulmonarã (Bartolome R. Celli) 259
41. Bronºita (Gordon L. Snider) 262
42. Pneumonia (John G. Bartlett) 264
43. Abcesul pulmonar (John G. Bartlett) 272
44. Astmul bronºic (Richard J. Martin) 274
45. Boala pulmonarã obstructivã cronicã (Gordon L. Snider) 281
CUPRINS ix
46. Embolismul pulmonar (James K. Alexander) 285
47. Bronºectaziile (Anne L. Davis) 289
48. Atelectazia (Anne L. Davis) 292
49. Boli pulmonare ocupaþionale (David Christiani) 294
50. Boli pulmonare infiltrative (Talmadge E. King, Jr.) 301
51. Boli pulmonare alergice (Hal B. Richerson) 308
52. Boli pleurale (Steven A. Sahn) 312
53. Fibroza chisticã (Beryl J. Rosenstein) 317
54. Hipertensiunea pulmonarã (Harrison W. Farber) 322
55. Insuficienþa respiratorie (Richard G. Masson) 325
56. Sindromul de detresã respiratorie acutã (B. Taylor Thompson) 326
57. Cancerul pulmonar (Waun Ki Hong) 328
Secþiunea 5. AFECÞIUNILE SISTEMULUI OSTEOARTICULAR ªI

ALE SISTEMULUI MUSCULAR .................................................................................. 333
58. Prezentare generalã a sistemului musculo-scheletic (Walter H. Ettinger) 334
59. Simptomatologia ºi diagnosticul afecþiunilor musculo-scheletice (Michael Jacewicz) ..339
60. Osteoporoza (Lawrence G. Raisz) 343
61. Boala Paget a osului (Roy D. Altman) 346
62. Fracturile (Tobin N. Gerhart) 348
63. Tumorile osoase (Douglas J. Pritchard) 359
64. Necroza avascularã a osului (Thomas M. Zizic) 362
65. Infecþiile osoase ºi articulare (Maren L. Mahowald) 364
66. Osteoartrita (Roy D. Altman) 367
67. Poliartrita reumatoidã ºi alte tipuri de artrite inflamatorii (H. Ralph Schumacher, Jr.) 370
68. Bolile autoimune ale þesutului conjunctiv (H. Ralph Schumacher, Jr.) 378
69. Vasculitele cauzate de afectarea þesutului conjunctiv (H. Ralph Schumacher, Jr.) 386
70. Guta ºi pseudoguta (Daniel J. McCarty) 391
71. Bolile mâinii (David R. Steinberg) 395
72. Afecþiunile piciorului (Kendrick Alan Whitney) 403
x CUPRINS
73. Distrofia muscularã ºi bolile similare (Michael Rubin) 412
74. Afecþiunile muºchilor, burselor ºi tendoanelor (Alfonse T. Masi) 415
75. Leziunile cauzate de activitatea sportivã (Pekka Mooar) 419
Secþiunea 6. AFECÞIUNILE CREIERULUI, MÃDUVEI SPINÃRII ªI NERVILOR .......................... 431
76. Prezentare generalã a sistemului nervos (Steven A. Goldman) 433
77. Diagnosticul afecþiunilor creierului, mãduvei spinãrii ºi nervilor (Michael Jacewicz) 439
78. Durerea (Russell K. Portenoy) 447
79. Cefaleea (Jeffrey B. Reich) 456
80. Ameþeala ºi vertijul (Michael Jacewicz) 461
81. Tulburãrile de somn (Gabriele M. Barthlen) 467
82. Disfuncþia cerebralã (Norman R. Relkin) 475
83. Delirul ºi demenþa (Edward R. Marcantonio) 480
84. Stuporul ºi coma (John J. Caronna) 490
85. Crizele epileptice (Daniel L. Menkes) 495
86. Accidentul vascular cerebral (John J. Caronna) 502
87. Traumatismele craniene (John J. Caronna) 513
88. Tumorile sistemului nervos (William R. Shapiro) 519
89. Infecþiile creierului ºi ale mãduvei spinãrii (Michael Jacewicz) 529
90. Bolile prionice (Pierluigi Gambetti) 541
91. Afecþiunile motorii (David Eidelberg) 544
92. Scleroza multiplã ºi bolile similare (Brian R. Apatoff) 556
93. Afecþiunile mãduvei spinãrii (Michael Rubin) 561
94. Durerile lombare (Jerome B. Posner) 568
95. Afecþiunile nervilor periferici (Michael Rubin) 575
96. Afecþiunile nervilor cranieni (Michael Rubin) 588
97. Tulburãrile funcþiilor gustativã ºi olfactivã (Michael Jacewicz) 594
CUPRINS xi
Secþiunea 7. AFECÞIUNI MINTALE .................................................................................................. 597
98. Prezentare generalã a metodelor de îngrijire a sãnãtãþii mintale (Glen O. Gabbard) 598
99. Bolile somatoforme (Katharine A. Phillips) 601
100. Tulburãrile de anxietate (John H. Greist ºi James W. Jefferson) 605
101. Depresia ºi mania (Norman Sussman) 613
102. Comportamentul suicidar (Robert M. A. Hirschfeld) 622
103. Tulburãrile de alimentaþie (Albert J. Stunkard) 624
104. Sexualitatea (George R. Brown) 627
105. Tulburãrile de personalitate (John Gunderson) 631
106. Amnezia ºi afecþiunile înrudite (Richard P. Kluft) 636
107. Schizofrenia ºi iluziile (Wayne S. Fenton) 640
108. Consumul ºi abuzul de medicamente (Marc Galanter) 646
Secþiunea 8. AFECÞIUNILE ORALE ªI DENTARE ......................................................................... 661
109. Prezentare generalã a cavitãþii bucale (Linda P. Nelson) 661
110. Afecþiunile buzelor ºi limbii (Robert B. Cohen) 664
111. Afecþiunile glandelor salivare (Robert B. Cohen) 666
112. Leziunile cavitãþii bucale (Robert B. Cohen) 667
113. Leziunile proliferative ale cavitãþii bucale (Robert B. Cohen) 670
114. Afecþiunile dinþilor (David F. Murchison) 674
115. Bolile periodontale (James T. Ubertalli) 681
116. Afecþiunile articulaþiei temporomandibulare (Noshir R. Mehta 685
117. Urgenþe stomatologice (J. D. Overton) 690
Secþiunea 9. AFECÞIUNILE DIGESTIVE .......................................................................................... 693
118. Prezentare generalã a sistemului digestiv (Douglas A. Drossman) 694
119. Simptomele ºi diagnosticarea afecþiunilor digestive

(Douglas A. Drossman ºi Nicholas J. Shaheen) 699
120. Afecþiunile esofagului (Joel E. Richter) 706
xii CUPRINS
121. Afecþiunile peptice (William D. Chey) 711
122. Gastroenterita (Thomas G. Boyce) 719
123. Hernia hiatalã, bezoarii ºi corpii strãini (William D. Chey) 727
124. Pancreatita (Eugene P. DiMagno) 729
125. Malabsorbþia (Atenodoro Marciano R. Ruiz, Jr.) 734
126. Bolile inflamatorii intestinale (David B. Sachar ºi Jacob S. Walfish) 738
127. Colita determinatã de tratamentul cu antibiotice (David B. Sachar ºi Jacob S Walfish) 745
128. Boala diverticularã (Ronald G. Tompkins ºi John T. Schulz III) 747
129. Tulburãrile tranzitului intestinal (Sidney F. Phillips) 750
130. Bolile anusului ºi rectului (Norman Sohn) 759
131. Tumorile sistemului digestiv (Elliot M. Livstone) 764
132. Urgenþele gastrointestinale (Ronald G. Tompkins) 776
Secþiunea 10. AFECÞIUNILE FICATULUI ªI ALE VEZICULEI BILIARE ......................................... 785
133. Prezentare generalã a ficatului ºi a veziculei biliare (Jerome B. Simon) 786
134. Teste diagnostice folosite în cazul afecþiunilor ficatului ºi veziculei biliare

(Eldon A. Shaffer) 788
135. Manifestãri clinice ale afecþiunilor hepatice (Jerome B. Simon) 791
136. Steatoza hepaticã, ciroza hepaticã ºi bolile similare (Eldon A. Shaffer) 797
137. Hepatita (Jerome B. Simon) 802
138. Afecþiunile vaselor sanguine hepatice (Eldon A. Shaffer) 806
139. Tumorile hepatice (Jerome B. Simon) 810
140. Afecþiunile veziculei biliare (Eldon A. Shaffer) 813
Secþiunea 11. AFECÞIUNILE RINICHILOR ªI ALE TRACTULUI URINAR .................................... 819
141. Prezentare generalã a rinichilor ºi a tractului urinar (Ralph E. Cutler) 820
142. Simptomele ºi diagnosticul afecþiunilor rinichilor ºi ale tractului urinar (Ralph E. Cutler) 823
143. Insuficienþa renalã (Ralph E. Cutler) 828
144. Nefrita (Ralph E. Cutler) 837
145. Afecþiunile vaselor sanguine renale (Stewart Shankel) 844
CUPRINS xiii
146. Afecþiunile tubulare renale ºi bolile renale chistice (Peter C. Brazy) 849
147. Incontinenþa urinarã (Joseph G. Ouslander ºi H. Roger Hadley) 857
148. Obstrucþia de tract urinar (Glenn M. Preminger) 862
149. Infecþiile tractului urinar (Stewart Shankel) 866
150. Leziunile tractului urinar (Noel A. Armenakas) 872
151. Tumorile maligne ale rinichilor ºi tractului urinar (David A. Swanson) 875
Secþiunea 12. TULBURÃRILE DE NUTRIÞIE ºI METABOLISM ...................................................... 879
152. Noþiuni generale de nutriþie (Amy Lee) 880
153. Subnutriþia (David R. Thomas) 887
154. Vitaminele (Larry E. Johnson) 890
155. Mineralele ºi electroliþii (Larry E. Johnson ºi James L. Lewis III) 900
156. Obezitatea (Albert J. Stunkard) 914
157. Tulburãrile metabolismului colesterolului (Anne Carol Goldberg) 920
158. Echilibrul hidric (James L. Lewis III) 927
159. Echilibrul acido-bazic (James L. Lewis III) 930
160. Porfiriile (Karl E. Anderson) 933
Secþiunea 13. AFECÞIUNILE ENDOCRINE ........................................................................................ 937
161. Prezentare generalã a sistemului endocrin (John E. Morley) 937
162. Afecþiunile glandei pituitare (Ian M. Chapman) 940
163. Afecþiunile glandei tiroide (Lewis E. Braverman) 948
164. Afecþiunile glandelor suprarenale (Ashley B. Grossman) 956
165. Diabetul zaharat (Nir Barzilai) 962
166. Hipoglicemia (Nir Barzilai) 970
167. Sindroamele de neoplazii endocrine multiple (Patricia A. Daly ºi Lewis Landsberg) 972
168. Tumorile carcinoide (Courtney M. Townsend, Jr.) 974
Secþiunea 14. AFECÞIUNILE HEMATOLOGICE ............................................................................... 977
169. Prezentare generalã a sângelui (Eugene P. Frenkel) 978
xiv CUPRINS
170. Simptomele ºi diagnosticul afecþiunilor hematologice (Steven H. Kroft) 979
171. Transfuziile de sânge (Donna L. Skerrett) 982
172. Anemia (Eugene P. Frenkel) 987
173. Tulburãrile de coagulare (Joel L. Moake) 995
174. Afecþiunile globulelor albe (Mary Territo) 1001
175. Afecþiunile plasmocitelor (James R. Berenson) 1006
176. Leucemiile (Charles A. Schiffer) 1010
177. Limfoamele (Arthur T. Skarin ºi Arnold S. Freedman) 1016
178. Afecþiunile mieloproliferative (Steven M. Fruchtman) 1023
179. Afecþiunile splinei (Harry S. Jacob) 1027
Secþiunea 15. CANCERUL ................................................................................................................. 1031
180. Prezentare generalã a cancerului (Eugene P. Frenkel) 1031
181. Simptomele ºi diagnosticul cancerului (David G. Pfister ºi Timothy Aliff) 1035
182. Profilaxia ºi tratamentul cancerului (Bruce A. Chabner ºi Elizabeth Chabner Thompson) 1042
Secþiunea 16. AFECÞIUNILE IMUNOLOGICE ................................................................................. 1049
183. Prezentare generalã a sistemului imunitar (Dhavalkumar D. Patel) 1049
184. Imunodeficienþele (E. Richard Stiehm) 1057
185. Reacþiile alergice (Elizabeth A. Erwin ºi Thomas A. E. Platts-Mills) 1063
186. Bolile autoimune (Philip L. Cohen) 1073
187. Transplantul (Paul S. Russell) 1075
Secþiunea 17. INFECÞIILE .................................................................................................................. 1085
188. Prezentare generalã a bolilor infecþioase (Gerald L. Mandell) 1086
189. Imunizarea (Fred H. Rubin) 1092
190. Infecþiile bacteriene (Paul D. Hoeprich) 1095
191. Bacteriemia, sepsisul ºi ºocul septic (Lowell S. Young) 1118
192. Antibioticele (Matthew E. Levison) 1120
CUPRINS xv
193. Tuberculoza (Edward A. Nardell) 1125
194. Lepra (Robert H. Gelbert) 1130
195. Infecþiile cu bacterii din genul Rickettsia sau Ehrlichia (William A. Petri, Jr.) 1132
196. Infestaþiile parazitare (Richard D. Pearson) 1135
197. Infestaþiile fungice (John E. Edwards, Jr.) 1148
198. Infecþiile virale (Spotswood L. Spruance) 1154
199. Infecþia cu virusul imunodeficienþei umane (J. Allen McCutchan) 1168
200. Bolile cu transmitere sexualã (J. Allen McCutchan) 1176
Secþiunea 18. AFECÞIUNILE TEGUMENTULUI .............................................................................. 1185
201. Prezentare generalã a tegumentului (Matthew J. Stiller) 1186
202. Diagnosticul ºi tratamentul afecþiunilor cutanate (Matthew J. Stiller) 1188
203. Pruritul ºi erupþiile cutanate noninfecþioase (Matthew J. Stiller) 1191
204. Acneea (Matthew J. Stiller) 1204
205. Escarele de presiune (Marlyn Wright) 1208
206. Afecþiunile glandelor sudoripare (Matthew J. Stiller) 1210
207. Afecþiunile pilozitãþii (Matthew J. Stiller) 1211
208. Anomaliile de pigmentare (Matthew J. Stiller) 1214
209. Afecþiunile veziculare (Matthew J. Stiller) 1216
210. Infestaþiile parazitare ale tegumentului (Barbara Braunstein Wilson) 1218
211. Infecþiile bacteriene ale tegumentului (E. Dale Everett) 1220
212. Infestaþiile fungice ale tegumentului (Barbara Braunstein Wilson) 1225
213. Infecþiile virale ale tegumentului (Barbara Braunstein Wilson) 1228
214. Radiaþiiile solare ºi leziunile cutanate (Matthew J. Stiller) 1230
215. Formaþiunile cutanate benigne (Ercem S. Atillasoy) 1233
216. Cancerele de piele (Ercem S. Atillasoy) 1238
Secþiunea 19. AFECÞIUNILE ORL .................................................................................................... 1243
217. Prezentare generalã a urechilor, nasului ºi faringelui

(Harold C. Pillsbury III ºi Austin S. Rose) 1244
218. Hipoacuzia ºi surditatea (Robert J. Ruben) 1247
xvi CUPRINS
219. Afecþiunile urechii externe (Itzhak Brook) 1253
220. Afecþiunile urechii medii ºi urechii interne (Bruce J. Gantz) 1255
221. Afecþiunile nasului ºi sinusurilor (Rodney J. Schlosser ºi David W. Kennedy) 1262
222. Afecþiunile faringelui (Robert J. Ruben) 1267
223. Neoplasmele nazale ºi faringiene (Richard V. Smith) 1271
Secþiunea 20. AFECÞIUNILE OCULARE ......................................................................................... 1275
224. Prezentare generalã a ochiului (James Garrity) 1276
225. Simptomele ºi diagnosticul afecþiunilor oculare (Kathryn Colby) 1278
226. Anomaliile de refracþie (Melvin I. Roat) 1286
227. Traumatismele oculare (Kathryn Colby) 1290
228. Afecþiunile pleoapelor ºi glandelor lacrimale (Mitchell H. Friedlaender) 1292
229. Afecþiunile conjunctivei ºi sclerei (Mitchell H. Friedlaender) 1296
230. Afecþiunile corneene (Melvin I. Roat) 1299
231. Cataracta (Kathryn Colby) 1303
232. Uveita (Melvin I. Roat) 1305
233. Glaucomul (Annette Terebuh ºi Josip Terebuh) 1306
234. Afecþiunile retiniene (Scott Steidl) 1309
235. Afecþiunile nervului optic (James Garrity) 1315
236. Afecþiunile orbitei (James Garrity) 1317
Secþiunea 21. AFECÞIUNILE SPECIFIC MASCULINE .................................................................... 1321
237. Sistemul reproducãtor masculin (Ralph E. Cutler) 1321
238. Afecþiunile penisului ºi testiculelor (Paul Lui) 1324
239. Afecþiunile glandei prostate (Paul Lui) 1329
240. Disfuncþia sexualã (Fran E. Kaiser) 1335
Secþiunea 22. AFECÞIUNILE SPECIFIC FEMININE ........................................................................ 1341
241. Prezentare generalã a sistemului reproducãtor feminin (Pamela A. Moalli) 1343
242. Simptomele ºi diagnosticarea afecþiunilor ginecologice (Paula J. Adams Hillard) 1349
CUPRINS xvii
243. Menopauza (Susan L. Hendrix) 1356
244. Tulburãrile menstruale ºi hemoragia vaginalã anormalã (Susan L. Hendrix) 1361
245. Endometrioza (Robert W. Rebar) 1369
246. Fibroamele uterine (Susan L. Hendrix) 1372
247. Infecþiile vaginale (Susan L. Hendrix) 1374
248. Boala inflamatorie pelvianã (Susan L. Hendrix) 1377
249. Afecþiunile planºeului pelvian (Susan L. Hendrix) 1379
250. Disfuncþia sexualã (Susan L. Hendrix) 1382
251. Afecþiunile mamare (Victor G. Vogel) 1387
252. Cancerele sistemului reproducãtor feminin (Hervy E. Averette) 1401
253. Violenþa împotriva femeilor (Norah C. Feeny) 1410
254. Infertilitatea (Robert W. Rebar) .. 1414
255. Planificarea familialã (Daniel R. Mishell, Jr.) 1419
256. Depistarea bolilor genetice (Sherman Elias) 1429
257. Sarcina normalã (Michael F. Greene) 1434
258. Sarcina cu risc înalt (Michael F. Greene) 1444
259. Folosirea medicamentelor în timpul sarcinii (Michael R. Foley) 1458
260. Travaliul ºi naºterea normale (David B. Acker) 1464
261. Complicaþiile travaliului ºi ale naºterii (David B. Acker) 1470
262. Perioada postnatalã (David B. Acker) 1476
Secþiunea 23. PROBLEMELE COPIILOR ......................................................................................... 1481
263. Evaluarea nou-nãscutului ºi a sugarului sãnãtos (Ruth A. Lawrence) 1483
264. Problemele nou-nãscutului (Arthur E. Kopelman) 1494
265. Malformaþiile congenitale (Gregory S. Liptak) 1511
266. Anomalii cromozomiale ºi genetice (Gregory S. Liptak) 1527
267. Problemele sugarilor ºi ale copiilor mici (Elizabeth J. Palumbo) 1531
268. Copilul preºcolar ºi copilul ºcolar normal

(Eve R. Colson, Yasmin Suzanne N. Senturias ºi Francoise Thierfelder) 1538
xviii CUPRINS
269. Probleme de comportament ºi de dezvoltare la copiii mici

(Nancy Ebbesmeyer Lanphear) 1543
270. Adolescentul normal (Cheryl M. Kodjo) 1552
271. Problemele adolescenþilor (Cheryl M. Kodjo) 1555
272 Infecþiile bacteriene (Geoffrey A. Weinberg) 1561
273. Infecþiile virale (Mary T. Caserta) 1568
274. Bolile aparatului respirator (John T. McBride) 1583
275. Bolile aparatului digestiv (Thomas M. Rossi) 1586
276. Afecþiuni otorinolaringologice (John D. Norante) 1593
277. Afecþiunile oftalmologice (J. Raymond Buncic) 1600
278. Bolile oaselor (H. Ralph Schumacher, Jr.) 1603
279. Boli ereditare ale þesutului conjunctiv (H. Ralph Schumacher, Jr.) 1607
280. Poliartrita reumatoidã juvenilã (H. Ralph Schumacher, Jr.) 1612
281. Diabetul zaharat (Nicholas Jospe) 1613
282. Tulburãri ereditare ale metabolismului (Nicholas Jospe) 1616
283. Cancerul la copil (David N. Korones) 1622
284. Paralizia cerebralã (Hart Peterson) 1624
285. Retardul mintal (Stephen Brian Sulkes) 1626
286. Tulburãri psihiatrice (John P. Glazer) 1630
287. Probleme sociale care afecteazã copii ºi familiile acestora (Moira Szilagyi) 1638
288. Copilul neglijat ºi copilul abuzat (Ann S. Botash) 1643
Secþiunea 24. ACCIDENTE ªI TRAUMATISME ............................................................................... 1647
289. Arsurile (John F. Burke) 1648
290. Leziuni prin expunere la cãldurã (Charles S. Houston) 1652
291. Leziuni prin expunere la frig (Charles S. Houston) 1654
292. Leziuni prin expunere la radiaþii (Tracey Schefter) 1657
293. Leziuni produse de curentul electric (Mary Ann Cooper) 1661
294. Înecul (Norman L. Dean) 1665
CUPRINS xix
295. Boli provocate de scufundare sau de lucrul în condiþii de presiune crescutã

(Alfred A. Bove) 1666
296. Rãul de altitudine (Charles S. Houston) 1672
297. Intoxicaþii (William O. Robertson) 1674
298. Muºcãturi ºi înþepãturi veninoase (Barry Steven Gold) 1681
299. Primul ajutor (Justin L. Kaplan) 1687
Secþiunea 25. SUBIECTE SPECIALE ................................................................................................ 1695
300. Luarea deciziilor medicale (Thomas V. Jones) 1695
301. Tratamentul chirurgical (Robert G. Johnson) 1698
302. Medicinã alternativã ºi complementarã (Brian M. Berman ºi John A. Astin) 1704
303. Aspecte medicale ale cãlãtoriilor (Daniel Levinson) 1708
304. Amiloidoza (Alan S. Cohen) 1715
305. Febra familialã mediteraneanã (Stephen E. Goldfinger) 1716
306. Sindroame de etiologie incertã (Margaret-Mary G. Wilson) 1717
ANEXE ......................................................................................................................... 1721
I. Tabele de referinþã 1721
II. Teste medicale uzuale 1724
III. Denumirea medicamentelor: generice ºi comerciale 1732
IV. Adrese utile 1756
INDEX ........................................................................................................................... 1769
131
CAPITOLUL 22
Hipertensiunea arterialã
Presiunea arterialã crescutã (hipertensiunea) înseamnã arteriale în limite normale – aºa cã aceste limite sunt
existenþa în artere a unei presiuni anormal de mari. oarecum arbitrare. Aceste valori limitã au fost alese
Cuvântul hipertensiune înseamnã pentru mulþi oameni deoarece persoanele cu tensiune arterialã mai mare au
tensiune excesivã, nervozitate sau stres. În termeni risc crescut de complicaþii. La majoritatea persoanelor
medicali hipertensiunea arterialã se referã la presiunea cu hipertensiune este crescutã atât presiunea sistolicã,
crescutã a sângelui, indiferent de cauzã. Pentru cã de cât ºi cea diastolicã. O excepþie apare la persoanele în
obicei nu produce simptome timp de mai mulþi ani – vârstã, care au presiunea sistolicã crescutã (140 mmHg
pânã când organele vitale sunt afectate – hipertensiunea sau mai mult) ºi presiunea diastolicã normalã sau chiar
a fost denumitã „ucigaºul tãcut”. Tensiunea arterialã scãzutã (mai micã de 90 mmHg ). Aceastã afecþiune se
necontrolatã creºte riscul unor probleme ca accidentul numeºte hipertensiune arterialã sistolicã izolatã.
vascular cerebral, anevrismul, insuficienþa cardiacã, Tensiunea arterialã mai mare de 180/110 mmHg ºi
infarctul miocardic, bolile renale. care nu produce simptome reprezintã o urgenþã
Se estimeazã cã peste 50 de milioane de americani au hipertensivã.
tensiunea arterialã crescutã. Hipertensiunea arterialã Hipertensiunea malignã este o formã specialã ºi severã
apare mai frecvent la populaþia de rasã neagrã – la 32 % de hipertensiune arterialã ºi reprezintã o urgenþã
din populaþia adultã de culoare faþã de 23 % la populaþia hipertensivã. Tensiunea arterialã este de cel puþin 210/
de rasã albã ºi 23 % la persoanele hispanice. În plus, 120 mmHg. Apare la aproximativ 1 din 200 de pacienþi
consecinþele hipertensiunii arteriale sunt de asemenea cu hipertensiune arterialã. Este însã de câteva ori mai
mai grave la persoanele de rasã neagrã. Hipertensiunea frecventã la persoanele de rasã neagrã decât la cele de
arterialã apare mai frecvent la bãtrâni – la aproximativ rasã albã, la bãrbaþi decât la femei ºi la oameni cu statut
trei sferturi dintre persoanele de sex feminin ºi la douã socio-economic scãzut decât la cei cu nivel socio-eco-
treimi din bãrbaþii peste 75 de ani, comparativ cu numai nomic crescut. Spre deosebire de urgenþa hipertensivã,
aproximativ un sfert din persoanele cu vârsta cuprinsã hipertensiunea malignã poate produce o varietate de
între 20 ºi 75 de ani. Hipertensiunea arterialã este de simptome severe. Netratatã, hipertensiunea malignã
douã ori mai frecventã la persoanele supraponderale conduce la deces în 3- 6 luni.
faþã de cele cu greutate normalã.
În Statele Unite se estimeazã cã la numai douã din trei Mecanismele pentru controlul presiunii
persoane cu hipertensiune aceastã boalã este diagnos- sanguine
ticatã. Dintre acestea aproximativ 75% primesc tratament Organismul dispune de multiple mecanisme de
medicamentos, însã la numai 45% tratamentul este control al presiunii sanguine: pot fi modificate cantitatea
adecvat.
de sânge pe care inima o pompeazã, diametrul arterelor,
La mãsurarea tensiunii arteriale se înregistreazã douã
precum ºi volumul de sânge din circulaþia sanguinã.
valori. Valoarea mai mare reprezintã cea mai mare
Pentru a creºte presiunea sanguinã inima poate pompa
presiune de la nivelul arterelor, care este atinsã atunci
mai mult sânge fie contractându-se mai puternic, fie
când inima se contractã (în timpul sistolei).
mai frecvent. Arterele mici (arteriolele) se pot îngusta
Valoarea mai micã reprezintã presiunea cea mai
scãzutã din artere, care se atinge imediat înainte ca (vasoconstricþie), forþând sângele sã treacã printr-un
inima sã se contracte din nou (la sfârºitul diastolei). spaþiu îngustat. Presiunea sanguinã creºte pentru cã
Tensiunea arterialã se scrie ca presiune sistolicã/ diametrul arterelor se reduce ºi prin artere circulã aceeaºi
presiune diastolicã – de exemplu 120/80 mmHg cantitate de sânge. Venele se pot contracta pentru a-ºi
(milimetri coloanã de mercur). Aceastã valoare reduce capacitatea de a depozita sângele, forþând mai
tensionalã se citeºte ca „120 cu 80”. mult sânge în artere. Ca urmare, creºte presiunea san-
Hipertensiunea arterialã este definitã ca presiune guinã. Lichidul poate trece din þesuturi în arborele circu-
sistolicã în repaus cu o valoare medie de 140 mmHg lator, crescând astfel volumul sanguin ºi presiunea
sau mai mare, presiune diastolicã de repaus cu valoarea sanguinã. Dimpotrivã, pentru a scãdea presiunea san-
medie de 90 mmHg sau mai mare, sau ambele. Totuºi, guinã inima poate pompa cu mai puþinã forþã sau mai
cu cât tensiunea arterialã este mai mare, cu atât este mai rar, arterele ºi venele se pot mãri (dilata) ºi o cantitate de
mare ºi riscul apariþiei complicaþiilor – chiar ºi la tensiuni lichid poate fi îndepãrtatã din sistemul circulator.
131
132 Secþiunea 3 AFECÞIUNI ALE INIMII ªI ALE VASELOR SANGUINE
Variaþiile presiunii sanguine altui hormon, aldosteronul, care determinã retenþie renalã
de sare ºi apã.
Presiunea sanguinã prezintã variaþii normale de-a În mod normal, de fiecare datã când se produce o
lungul vieþii. Bebeluºii ºi copiii au bineînþeles o schimbare (de exemplu creºterea activitãþii fizice sau o
tensiune arterialã mult mai scãzutã decât adulþii. La emoþie puternicã) ºi o creºtere tranzitorie a tensiunii
aproape orice persoanã care locuieºte într-o þarã arteriale, unul din mecanismele compensatorii se
industrializatã – cum ar fi Statele Unite ale Americii – activeazã pentru a contrabalansa aceste schimbãri ºi a
presiunea arterialã creºte cu vârsta. Presiunea sis- menþine tensiunea la valori normale. De exemplu, o
tolicã creºte pânã la cel puþin 80 de ani, iar cea
diastolicã creºte pânã la vârsta de 55-60 de ani,
creºtere a cantitãþii de sânge pompat de inimã – care are
apoi nivele se stabilizeazã sau chiar scad. Totuºi, tendinþa sã creascã tensiunea arterialã – produce vaso-
pentru persoanele care trãiesc în þãri în curs de dilataþie ºi creºterea excreþiei de sare ºi apã – reducând
dezvoltare, nici presiunea arterialã sistolicã, nici cea astfel presiunea arterialã.
diastolicã nu cresc cu vârsta, iar hipertensiunea
arterialã este practic inexistentã, posibil datoritã Cauzele hipertensiunii
aportului scãzut de sare (sodiu) ºi activitãþii fizice
Hipertensiunea arterialã fãrã o cauzã cunoscutã se
susþinute.
Efortul influenþeazã temporar presiunea sanguinã, numeºte hipertensiune primarã sau esenþialã. Între 85
care este mai mare când o persoana este activã ºi ºi 90% dintre persoanele cu tensiune crescutã au
mai micã atunci când persoana este în repaus. hipertensiune esenþialã. Anumite schimbãri de la nivelul
Presiunea arterialã variazã de asemenea cu peri- inimii ºi vaselor de sânge concurã probabil la creºterea
oada din zi: este mai mare în cursul dimineþii ºi mai tensiunii arteriale. De exemplu, cantitatea de sânge
micã noaptea în timpul somnului.
pompatã de inimã pe minut (debitul cardiac) poate fi
crescutã ºi rezistenþa la fluxul sanguin poate fi crescutã
din cauza constricþiei vaselor de sânge. Volumul sanguin
poate fi de asemenea crescut. Cauza tuturor acestor
Aceste mecanisme sunt controlate de componenta schimbãri nu este pe deplin înþeleasã, dar pare sã implice
simpaticã a sistemului nervos autonom (partea anomalii moºtenite ale procesului de constricþie a arterio-
sistemului nervos care regleazã procesele interne ºi care lelor, care contribuie la reglarea presiunii arteriale.
nu necesitã efort conºtient) ºi de rinichi. În timpul Hipertensiunea arterialã de cauzã cunoscutã se
rãspunsului „fugi sau luptã” (reacþia fizicã a organismului numeºte hipertensiune secundarã. Între 10 ºi 15% dintre
la o agresiune) sistemul simpatic foloseºte diferite cãi persoanele cu tensiune arterialã crescutã au hipertensiune
de creºtere temporarã a tensiunii arteriale. Sistemul arterialã secundarã. Multe afecþiuni ale rinichiului pot
simpatic stimuleazã glanda suprarenalã sã elibereze duce la hipertensiune arterialã deoarece rinichii joacã un
hormonii epinefrinã (adrenalinã) ºi norepinefrinã rol important în controlul presiunii sanguine. De
(noradrenalinã). Aceºti hormoni stimuleazã inima sã batã exemplu, lezarea rinichilor poate altera capacitatea
mai repede ºi mai puternic, contractã majoritatea arterelor acestora de a elimina suficient sarea ºi apa din organism,
ºi dilatã unele artere. Arterele care se dilatã sunt acelea ceea ce duce la creºterea volumului sanguin ºi a tensiunii
din zonele unde este nevoie de un aport mai mare de arteriale. În 5% pânã la 10% din cazurile de hipertensiune
sânge (de exemplu în muºchii scheletici – muºchii supuºi cauza este o afecþiune renalã. Dintre aceste afecþiuni
controlului conºtient). Sistemul simpatic stimuleazã de renale mai importante sunt stenoza arterei renale
asemenea ºi rinichii sã scadã excreþia de sare ºi apã, (îngustarea arterei care aduce sângele la rinichi), procesele
crescând astfel volumul sanguin. inflamatorii renale sau traumatismele renale.
Rinichii rãspund de asemenea direct la schimbãrile În 1% pânã la 2% din cazuri hipertensiunea secundarã
presiunii arteriale. Dacã presiunea arterialã creºte, rinichii este cauzatã de anumite boli (cum ar fi tulburãri
cresc excreþia de sare ºi apã, aºa cã volumul sanguin hormonale) sau de administrarea anumitor medicamente
scade ºi tensiunea arterialã revine la normal. Dimpotrivã, (cum ar fi anticoncepþionalele orale). Bolile endocrine
dacã presiunea arterialã este scãzutã rinichii scad excreþia care determinã creºterea tensiunii arteriale includ
de sare, ceea ce conduce la creºterea volumul sanguin ºi sindromul Cushing (o afecþiune caracterizatã prin
la revenirea la normal a tensiunii arteriale. Rinichii pot creºterea nivelului de cortizol); hipertiroidismul
creºte presiunea arterialã prin secreþia unei enzime – (hiperfuncþia glandei tiroide); hiperaldosteronismul
renina – care creºte în final producþia de angiotensina (producþie în exces de aldosteron, cel mai frecvent de
II. Angiotensina II creºte presiunea sanguinã prin cãtre o tumorã localizatã în una din glandele suprarenale)
vasoconstricþia arteriolelor ºi prin stimularea secreþiei ºi mai rar de feocromocitom (o tumorã a glandei
Capitolul 22 HIPERTENSIUNEA ARTERIALÃ 133
Reglarea presiunii arteriale

Sistemul reninã-angiotensinã-aldosteron
Sistemul reninã-angiotensinã-aldosteron constã într-o conversie a angiotensinei (ECA). Unul dintre

serie de reacþii menite sã ajute la reglarea presiunii arteriale. fragmente este angiotensina II, care este extrem
de activã.
1. Când presiunea arterialã scade (tensiunea arterialã
sistolicã de 100 mmHg sau mai micã) rinichii 4. Angiotensina II este un hormon care face ca
elibereazã o enzimã numitã reninã în curentul musculatura pereþilor arterelor mici (arteriolelor)
sanguin. sã se contracte, crescând astfel tensiunea. Angio-
tensina II determinã de asemenea eliberarea
2. Renina scindeazã angiotensinogenul, o proteinã de hormonului aldosteron din glanda suprarenalã.
dimensiuni mari care circulã în sânge, în fragmente
mai mici. Una dintre acestea este angiotensina I. 5. Aldosteronul produce la nivel renal retenþie de
sare (sodiu) ºi eliminã potasiu. Sodiul face sã se
3. Angiotensina I, care este relativ inactivã, este reþinã apã, crescându-se astfel volumul sanguin
scindatã în mai multe fragmente de enzima de ºi presiunea arterialã.
Creºterea
presiunii
arteriale
Retenþia de sare
Angiotensina II Aldosteronul
Enzima de
conversie a
angiotensinei
Angiotensina I
Renina
Angiotensinogenul
Scãderea
presiunii
arteriale
Unele cauze de arteriale la persoane care au de obicei tensiune arterialã

hipertensiune secundarã normalã. La persoanele sensibile aceste creºteri scurte
Boli renale ale tensiunii arteriale se crede cã vor conduce în final la
Stenozã de arterã renalã hipertensiune permanentã, chiar ºi atunci când nu este
Pielonefritã prezent nici un factor de stres. Aceastã teorie nu a fost
Glomerulonefritã însã doveditã.
Tumori renale
Boalã renalã polichisticã (de obicei moºtenitã) Simptome
Leziuni ale rinichiului Hipertensiunea arterialã nu produce simptome la
Radioterapie afectând rinichii majoritatea pacienþilor, în ciuda apariþiei întâmplãtoare
a unor simptome care sunt frecvent, dar în mod eronat,
Boli endocrine asociate cu prezenþa hipertensiunii arteriale: dureri de
Hipertiroidism cap, sângerãri din nas, ameþealã, înroºire a feþei, obo-
Hiperaldosteronism
sealã. Persoanele cu hipertensiune arterialã pot avea aceste
Sindrom Cushing
Feocromocitom simptome, dar acestea apar cu aceeaºi frecvenþã cu care
Acromegalie apar ºi la persoanele cu tensiune arterialã normalã.
Hipertensiunea arterialã gravã sau veche, dacã nu este
Alte boli tratatã (mai ales hipertensiunea malignã) poate produce
Coarctaþie de aortã simptome deoarece afecteazã creierul, ochii, inima ºi
Arteriosclerozã rinichii. Simptomele cele mai frecvente sunt durerile de
Preeclampsie (o complicaþie a sarcinii) cap, oboseala, greaþa, voma, dispneea, neliniºtea, vederea
Porfirie acutã intermitentã înceþoºatã. Ocazional, hipertensiunea arterialã severã
Intoxicaþie acutã cu plumb
conduce la acumularea de lichid în þesutul cerebral (edem
Medicamente ºi droguri cerebral), ceea ce duce la greaþã, vomã, acutizarea
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene durerilor de cap, somnolenþã, confuzie, convulsii ºi chiar
Contraceptive orale la comã. Aceastã situaþie poartã numele de encefalopatie
Corticosteroizi hipertensivã ºi necesitã tratament de urgenþã.
Ciclosporinã Dacã hipertensiunea arterialã este cauzatã de un
Eritropoietinã feocromocitom (o tumoare a glandei suprarenale),
Cocainã simptomatologia poate include dureri severe de cap,
Abuz de alcool
anxietate, perceperea bãtãilor inimii ca rapide sau
Lemn dulce (în cantitãþi excesive)
neregulate (palpitaþii), transpiraþii excesive, tremurãturi
sau paloare. Aceste simptome sunt cauzate de nivelurile
crescute ale hormonilor epinefrinã ºi norepinefrinã, care
sunt secretaþi în exces la pacienþii cu feocromocitom.
Când presiunea arterialã creºte peste 140/90 mmHg,
suprarenale care produce hormonii epinefrinã ºi
inima se mãreºte ºi pereþii se îngroaºã deoarece cordul
norepinefrinã). trebuie sã depunã un efort crescut pentru a pompa
Arterioscleroza interfereazã cu mecanismele de con- sângele. Pereþii îngroºaþi sunt mai rigizi decât în mod
trol al presiunii arteriale ºi creºte riscul de hipertensiune normal. Ca urmare, cavitãþile cardiace nu se dilatã ca în
arterialã. Arterioscleroza face ca arterele sã fie rigide, mod normal ºi se umplu mai greu cu sânge, ceea ce
împiedicând dilataþia care altfel ar readuce presiunea creºte ºi mai mult travaliul cardiac. Aceste modificãri de
sanguinã la normal. la nivelul inimii pot induce aritmii cardiace ºi
Obezitatea, stilul de viaþã sedentar, stresul, fumatul, insuficienþã cardiacã.
aportul excesiv de alcool sau de sare în dietã, toate pot
juca un rol important în dezvoltarea hipertensiunii Diagnostic
arteriale la persoanele care au o predispoziþie moºtenitã Tensiunea arterialã se mãsoarã dupã ce persoana stã
pentru aceastã boalã. Stresul tinde sã creascã temporar întinsã timp de 5 minute. Aceasta trebuie mãsuratã din
tensiunea arterialã, dar de obicei aceasta revine la normal nou dupã ce persoana stã în picioare câteva minute, mai
odatã ce stresul este înlãturat. Un exemplu în acest sens ales dacã pacientul este în vârstã sau este diabetic. O
este „hipertensiunea de halat alb”, în care stresul vizitei valoare de 140/90 mmHg sau mai mult este consideratã
la cabinetul medicului cauzeazã o creºtere a tensiunii
o tensiune mare, dar diagnosticul nu poate fi pus doar
vezi caseta de la pagina 195 pe baza unei singure mãsurãtori. Uneori chiar ºi valorile
vezi pagina 163 severe nu sunt suficiente pentru a stabili diagnosticul –
 vezi pagina 150 deoarece valorile tensionale pot varia foarte mult. Dacã
Mãsurarea tensiunii arteriale

Se pot folosi câteva instrumente pentru a mãsura opreascã fluxul sanguin – de obicei cu 30 mmHg
tensiunea arterialã rapid ºi cu disconfort minim pentru peste valoarea tensiunii sistolice obiºnuite a pacientului
pacient. De cele mai multe ori este folosit un sfingo- (presiunea exercitatã când inima se contractã). Apoi
manometru. Acesta constã într-o manºetã de cauciuc manºeta este dezumflatã treptat. Presiunea la care
conectatã la o pompã tot de cauciuc care umflã man- cadrul medical aude prima bãtaie cardiacã în arterã
ºeta ºi un aparat de mãsurã care înregistreazã presiunea este tensiunea sistolicã. Manºeta continuã sã fie
din manºetã. Acesta poate fi un cadran sau un cilindru dezumflatã ºi la un anumit moment dat sunetele pro-
de sticlã umplut cu mercur. Tensiunea arterialã se duse de fluxul sanguin nu se mai aud. Presiunea
mãsoarã în milimetri coloanã de mercur (mmHg) înregistratã în acest moment este presiunea diastolicã
deoarece primul instrument folosit în acest scop a (presiunea prezentã când inima se relaxeazã între
fost o coloanã de mercur. contracþii).
Când se foloseºte sfingomanometrul persoana Unele instrumente pot mãsura tensiunea arterialã în
respectivã stã cu braþul gol (mânecile rulate) ºi întins, mod automat, fãrã a fi necesar stetoscopul sau aparatul
sprijinindu-se pe masã, astfel încât braþul sã fie la acelaºi de mãsurat. Dispozitivul se fixeazã la nivelul membrului
nivel cu inima. Manºeta este înfãºuratã în jurul braþului. superior, al încheieturii sau al degetului. La persoanele
Folosirea unei manºete cu lungime comparabilã cu vârsta de peste 50 de ani mãsurarea tensiunii arteriale
cu cea a circumferinþei braþului este foarte importantã la nivelul membrului superior este cea mai corectã.
deoarece dacã manºeta este prea micã, tensiunea Câteodatã este nevoie de o mãsurare exactã a tensiunii
arterialã indicatã de aparat este prea mare, iar dacã arteriale – de exemplu la o persoanã aflatã într-o secþie
manºeta este prea largã valoarea mãsuratã este mai de terapie intensivã. În aceastã situaþie poate fi introdus
micã decât în realitate. Ascultând cu stetoscopul plasat un cateter care mãsoarã în mod direct presiunea arterialã.
în dreptul arterei de sub manºetã medicul umflã Existã instrumente pentru mãsurarea tensiunii
manºeta prin comprimarea repetatã a pompei pânã arteriale la domiciliu, care sunt destinate utilizãrii de
când presiunea creºte suficient de mult încât sã cãtre pacienþii hipertensivi.
Sfingomanometru
Manºetã
Arterã
Stetoscop
pacientul are valori mari la prima mãsurare, tensiunea Stetoscopul este folosit pentru a auzi zgomotele car-
arterialã este mãsuratã din nou în timpul aceleiaºi vizite diace. Un zgomot cardiac anormal, denumit zgomotul
ºi apoi mãsuratã din nou dupã douã zile, pentru a fi patru, reprezintã unul din cele mai precoce schimbãri la
siguri ca tensiunea arterialã ridicatã este persistentã. nivelul cordului cauzate de hipertensiune. Acest zgomot
Dacã tot mai existã dubii se poate folosi un monitor al apare deoarece atriul stâng trebuie sã se contracte mai
tensiunii arteriale pe 24 de ore. Acesta este un dispozitiv puternic pentru a umple ventriculul stâng mãrit ºi cu
cu baterie, portabil, care se poartã pe umãr, conectat la o elasticitatea alteratã, care pompeazã sângele în tot
manºetã de tensiune care se aplicã pe braþ. Monitorul organismul (cu excepþia plãmânilor).
mãsoarã în mod repetat tensiunea arterialã pe durata Electrocardiograma (ECG)  poate detecta modificãrile
zilei ºi a nopþii timp de 24 sau 48 de ore. Aceste mãsu- de la nivelul inimii – mai ales mãrirea acesteia. În stadiile
rãtori determinã nu numai dacã este prezentã hiper- incipiente însã aceste modificãri se evidenþiazã cel mai
tensiunea arterialã, ci ºi cât de severã este aceasta. bine prin ecocardiografie .
La persoanele la care arterele sunt foarte îngroºate Afectarea rinichilor se poate evidenþia prin teste
(cel mai frecvent la persoanele în vârstã) tensiunea arterialã urinare ºi sanguine. Prezenþa în urinã a celulelor sanguine
mãsuratã poate fi crescutã chiar ºi atunci când în realitate ºi a albuminei (proteina cea mai importantã din sânge)
acest lucru nu este valabil. Fenomenul se numeºte indicã existenþa unor leziuni renale. Simptome ale
pseudohipertensiune. Aceasta se întâmplã atunci când afectãrii renale (cum ar fi letargia, scãderea apetitului ºi
artera de la nivelul braþului este prea îngroºatã pentru a oboseala) nu se instaleazã de obicei decât dupã ce 70-80%
putea fi comprimatã de manºeta tensiometrului ºi ca din funcþia renalã este pierdutã.
urmare presiunea sanguinã nu poate fi mãsuratã corect. Cu cât tensiunea arterialã este mai mare ºi pacientul
Dupã ce hipertensiunea a fost diagnosticatã sunt mai tânãr, cu atât cãutarea cauzelor trebuie sã fie ºi mai
evaluate efectele ei asupra organelor cheie, mai ales asupra aprofundatã, chiar dacã o cauzã a hipertensiunii nu este
vaselor de sânge, inimii, creierului ºi rinichilor. De identificatã de obicei decât la mai puþin de 10% din
asemenea, medicii cautã ºi o cauzã a tensiunii crescute. pacienþi. O evaluare mai extinsã poate include efectuarea
Numãrul ºi tipul investigaþiilor care se efectueazã pentru de radiografii ºi ecografia, rezonanþa magneticã a
a obiectiva afectarea altor organe ºi pentru a gãsi cauza rinichilor ºi a vaselor de sânge care îi irigã, radiografia
hipertensiunii diferã de la un pacient la altul. În general, toracicã ºi teste urinare pentru detectarea anumitor
evaluarea de rutinã a tuturor pacienþilor cu hipertensiune hormoni (cum ar fi epinefrina, aldosteronul sau
arterialã presupune o anamnezã detaliatã, un examen cortizolul).
fizic, electrocardiograma(ECG), analize sanguine (inclusiv Cauza hipertensiunii poate fi sugeratã de anomalii
o hemogramã completã) ºi teste urinare. detectate la examenul fizic sau de anumite simptome.
Examenul fizic include verificarea rinichilor pentru a De exemplu, existenþa unui suflu la nivelul unei artere
vedea dacã la nivelul acestora existã durere ºi plasarea renale poate sugera o stenozã a acesteia (îngustarea arterei
stetoscopului pe abdomen pentru a asculta dacã existã care irigã rinichiul). Anumite combinaþii de simptome
un suflu (sunetul produs de sângele care trece printr-o pot sugera existenþa unor niveluri crescute ale hormo-
arterã îngustatã) la nivelul arterelor renale. nilor epinefrinã ºi norepinefrinã (cum se întâmplã în
Retina (membrana sensibilã la luminã care alcãtuieºte feocromocitom). Prezenþa feocromocitomului este
stratul cel mai profund din partea posterioarã a ochiului) confirmatã când produºii de degradare ai acestor hormoni
este examinatã cu oftalmoscopul . Retina este singurul sunt detectaþi în urinã. Alte cauze rare de hipertensiune
loc în care medicul poate observa direct efectele hiperten- arterialã pot fi detectate prin diferite teste de rutinã. De
siunii asupra arterelor. Se presupune cã modificãrile exemplu, mãsurarea concentraþiei de potasiu din sânge
arteriolelor de la nivelul retinei sunt similare modificãrilor contribuie la diagnosticarea hiperaldosteronismului .
apãrute la nivelul arteriolelor ºi al altor vase de sânge din
alte zone ale organismului, cum ar fi rinichii. Prin deter-
minarea gradului de afectare a retinei (retinopatia) Tratament
medicii pot stabili severitatea hipertensiunii arteriale. Hipertensiunea primarã nu poate fi vindecatã, dar
poate fi controlatã pentru a preveni complicaþiile. Deoa-
rece hipertensiunea nu produce simptome, medicii
vezi imaginea de la pagina 1284 încearcã sã evite medicamentele care au reacþii adverse
vezi pagina 1312
 vezi pagina 122
sau care interfereazã cu stilul de viaþã al pacientului.
vezi pagina 125 Înainte de a prescrie orice medicament sunt încercate de
vezi pagina 960 obicei mãsuri alternative.
CLASIFICAREA HIPERTENSIUNII ARTERIALE LA ADULÞI

Hipertensiunea este clasificatã în funcþie de severitate deoarece tratamentul este adaptat în parte în
funcþie de aceasta. Atunci când valorile presiunilor sistolicã ºi diastolicã ale unui pacient cad în
categorii diferite, pentru a clasifica tensiunea arterialã este folositã valoarea mai mare. De exemplu, o
tensiune de 160/92 mmHg este clasificatã ca stadiul 2 de hipertensiune, iar tensiunea 150/115 mmHg
este clasificatã ca stadiul 3.
Tensiunea arterialã optimã – pentru a minimaliza riscul bolilor cardiovasculare (cum ar fi infarctul de
miocard ºi insuficienþa cardiacã) ºi al accidentelor vasculare cerebrale – este mai micã de 120/80 mmHg.
CATEGORIA TENSIUNEA TENSIUNEA URMÃRIREA RECOMANDATÃ

ARTERIALÃ ARTERIALÃ
SISTOLICÃ DIASTOLICÃ
(MMHG) (MMHG)
Tensiune arterialã normalã Sub 130 Sub 85 Tensiunea arterialã este
controlatã din nou dupã 2 ani.
Tensiune arterialã la limita 130-139 85-89 Tensiunea arterialã este
de sus a normalului controlatã din nou dupã un an
ºi pacientul este sfãtuit sã îºi
schimbe stilul de viaþã.
Stadiul 1 (uºor) de 140-159 90-99 Tensiunea arterialã este
hipertensiune controlatã dupã 1 lunã ºi
pacientul este sfãtuit sã
urmeze sfaturile cu privire la
schimbarea stilului de viaþã.
Stadiul 2 (moderat) de 160-179 100-109 Pacientul este evaluat sau
hipertensiune îndreptat spre un centru de
îngrijire într-o lunã.
Stadiul 3 (sever) de Peste 180 Peste 110 Pacientul este evaluat sau
hipertensiune îndreptat spre un centru de
îngrijire imediat sau cel târziu
într-o sãptãmânã, în funcþie de
starea persoanei respective.
Persoanele supraponderale cu hipertensiune arterialã Aportul zilnic de sodiu trebuie redus la mai puþin de
sunt sfãtuite sã scadã în greutate. Scãderea chiar ºi cu 2 grame, sau aportul de clorurã de sodiu la mai puþin de
numai 5 kilograme poate conduce la scãderea tensiunii 5 grame.
arteriale. Pentru persoanele cu obezitate sau cele care Exerciþiile aerobice moderate sunt benefice. Persoa-
suferã de diabet zaharat, schimbarea dietei este foarte nele cu hipertensiune primarã nu trebuie sã-ºi restric-
importantã pentru reducerea riscului bolilor cardio-vas- þioneze activitatea fizicã, atâta timp cât tensiunea arterialã
culare. Fumãtorii trebuie sã renunþe la fumat. este controlatã. Exerciþiile regulate ajutã la reducerea
Reducerea consumului de alcool ºi de sare, împreunã presiunii sanguine, la scãderea în greutate ºi amelioreazã
cu menþinerea unui aport adecvat de calciu, magneziu ºi funcþia inimii ºi starea generalã de sãnãtate .
potasiu pot face ca terapia medicamentoasã pentru Medicii recomandã frecvent ca persoanele cu hiper-
hipertensiunea arterialã sã nu fie necesarã. Consumul tensiune arterialã sã-ºi monitorizeze tensiunea la domi-
zilnic de bãuturi alcoolice trebuie redus la nu mai mult ciliu. Monitorizarea propriei tensiuni îi motiveazã pe
de douã pahare (nu mai mult de jumãtate de litru de oameni sã urmeze recomandãrile medicilor în ceea ce
bere, 200 mililitri de vin, sau 50 de mililitri de whisky priveºte tratamentul hipertensiunii.
pur sau alte bãuturi spirtoase). vezi pagina 31
MEDICAMENTE ANTIHIPERTENSIVE
TIPUL DE EXEMPLU SELECÞIUNI DIN EFECTELE
MEDICAMENT SECUNDARE
Diuretice
Diuretice de ansã Bumetanide Scad nivelele de potasiu ºi magneziu,
Acid etacrinic cresc temporar nivelele glicemiei ºi ale
Furosemid colesterolului, cresc nivelele de acid uric, produc
Torsemidã disfuncþii sexuale la bãrbaþi ºi tulburãri
digestive
Diuretice care Amilorid Toate cresc nivelele de potasiu ºi dau tulburãri

economisesc potasiu Spironolactona digestive
Triamteren Spironolactona poate produce mãrirea sânilor la
bãrbaþi (ginecomastie) ºi tulburãri ale ciclului
menstrual la femei
Diuretice tiazidice ºi Cloralidona Scad nivelele de potasiu ºi magneziu, cresc

asemãnãtoare tiazidelor Hidroclorotiazida nivelele de calciu ºi acid uric, dau tulburãri de
Indapamida dinamicã sexualã la bãrbaþi ºi tulburãri digestive
Metolazona
Blocante adrenergice
Alfa-blocante Doxazosin Leºinuri (sincope) la prima dozã, percepþia
Prazosin bãtãilor rapide ale inimii (palpitaþii) ameþealã,
Terazosin scãderea bruscã a tensiunii când persoana se
ridicã (hipotensiune ortostaticã), reþinere de
lichide (edeme)
Beta-blocante Acebutolol Spasmul cãilor respiratorii (bronhospasm), scade

Atenolol, frecvenþa cardiacã (bradicardie), insuficienþã
Betaxolol cardiacã. Pot masca scãderea nivelelor de
Bisoprolol glucozã sanguine dupã administrarea de insulinã,
Carteolol altereazã circulaþia perifericã, insomnie,
Metoprolol obosealã, dificultãþi ale respiraþiei, depresie,
Nadolol fenomene Raynaud, vise intense, halucinaþii,
Penbutolol tulburãri de dinamicã sexualã
Pindolol Unele beta blocante pot creºte nivelele de
Propranolol trigliceride
Timolol
Alfa-beta blocante Carvedilol Scãderea tensiunii arteriale când persoana se

Labetalol ridicã, spasm al cãilor respiratorii
Blocante ale terminaþiilor Guanadrel Guanadrelul ºi guanetidina dau diaree, tulburãri

nervoase periferice Guanetidina de dinamicã sexualã, scad tensiunea arterialã
Rezerpina când persoana se ridicã ºi produc retenþie de
lichide (edeme)
Rezerpina produce depresie, congestie nazalã,
letargie ºi sângerãri dintr-un ulcer peptic
Agoniºti centrali ai receptorilor alfa

Clonidinã Somnolenþã, uscarea gurii, obosealã, frecvenþã
Guanabenz cardiacã anormal de redusã, hipertensiune de
Guanfacin rebound atunci când medicamentul este întrerupt
Metildopa (cu excepþia metildopei) ºi disfuncþii sexuale.
În cazul metildopei depresie, hipotensiune
ortostaticã, boli de ficat sau autoimune.
MEDICAMENTE ANTIHIPERTENSIVE – Continuare

TIPUL DE EXEMPLU SELECÞIUNI DIN EFECTELE
MEDICAMENT SECUNDARE
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei IEC
Benazepril Tuse (pânã la 20% din pacienþi) hipotensiune,
Captopril cresc nivelele de potasiu, rash, angioedem,
Enalapril (umflarea de naturã alergicã care afecteazã faþa,
Fosinopril buzele ºi traheea, ºi poate obstrucþiona
Lisinopril respiraþia), iar la femeile gravide pot produce
Moexipril leziuni grave asupra fãtului
Perindopril
Quinapril
Ramipril
Trandolapril
Blocante ale receptorilor Angiotensinei II

Candesartan Ameþealã, creºte nivelele potasiului, angioedem
Eprosartan (rar), iar la femeile gravide pot produce leziuni
Irbesartan grave asupra fãtului
Losartan
Telmisartan
Valsartan
Blocantele canalelor de calciu

Dihidropiridinele Amlodipina Ameþealã, retenþie de lichide, erupþii cutanate,
Felodipina dureri de cap, arsuri în piept, hipertrofia gingiilor,
Isradipina bãtãi cardiace prea rapide (tahicardie)
Nicardipina
Nifedipina (numai
cu eliberare
prelungitã)
Nisoldipina
Nondihidropiridine Diltiazem (doar cu Dureri de cap, ameþealã, erupþii cutanate, afectãri

eliberare ale sistemului de conducere electricã a inimii
prelungitã) (inclusiv blocuri cardiace), încetinirea frecvenþei
Verapamil cardiace (bradicardie), insuficienþã cardiacã ºi
hipertrofia gingiilor
Verapamilul dã constipaþie
Vasodilatatoare directe
Hidralazina Dureri de cap, frecvenþã cardiacã foarte crescutã
Minoxidil (tahicardie), retenþie de lichide
Tratament medicamentos (alte boli care sunt prezente la acelaºi pacient). Pentru
Medicamentele folosite în tratamentul hipertensiunii majoritatea pacienþilor scãderea tensiunii arteriale diastolice
arteriale se numesc antihipertensive. Cu o gamã atât de sub valoarea de 70 mmHg este sigurã. Pentru pacienþii cu
variatã de medicamente antihipertensive la dispoziþie, boalã coronarianã ischemicã sau cu anginã tensiunea
hipertensiunea arterialã poate fi controlatã la aproape arterialã nu trebuie sã scadã sub 80 mmHg. Pentru
toþi pacienþii, dar tratamentul trebuie sã fie individualizat. persoanele care suferã de diabet þinta este obþinerea unor
Tratamentul este mai eficace dacã doctorul comunicã valori tensionale mai mici de 130/80 mmHg. La vârstnici
cu pacientul ºi colaboreazã în ceea ce priveºte schema se doreºte obþinerea unor valori sub 140/90 mmHg.
de tratament. Diferitele clase de antihipertensive reduc tensiunea
Valorile tensiunii arteriale de la care este necesarã terapia arterialã prin diferite mecanisme, astfel încât sunt
antihipertensivã variazã în funcþie de patologia asociatã posibile multiple scheme de tratament. Pentru anumiþi
pacienþi medicul opteazã pentru o terapie antihipertensivã cu dureri de cap de tip migrenã. Riscul reacþiilor adverse
în trepte: se începe tratamentul cu un singur medicament este mai mare la persoanele în vârstã.
antihipertensiv ºi se mai adaugã ale medicamente dacã Alfa-agoniºtii cu acþiune centralã scad tensiunea
este necesar. La alþi pacienþi se opteazã pentru o terapie arterialã printr-un mecanism care întrucâtva seamãnã cu
secvenþialã: se prescrie un medicament antihipertensiv mecanismul de acþiune al blocantelor adrenergice.
ºi dacã acesta nu este eficient se întrerupe ºi se adminis- Stimulând anumiþi receptori de la nivelul creierului aceºti
treazã medicamente din altã clasã. La alegerea tratamen- agoniºti inhibã efectele sistemului nervos simpatic.
tului medicul þine cont de diferiþi factori, cum ar fi: Medicamentele de acest tip sunt rar folosite în prezent.
vârsta, sexul ºi rasa pacientului; severitatea hipertensiunii Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei scad
arteriale; nivelul crescut de colesterol; efectele secundare tensiunea arterialã în parte prin dilatarea arteriolelor. Ei
posibile, care variazã de la medicament la medicament; dilatã arteriolele prin prevenirea formãrii angiotensinei
preþul medicamentului, precum ºi al testelor necesare II care face ca arteriolele sã se contracte; blocheazã în
pentru a obiectiva anumite efecte secundare. mod specific acþiunea enzimei de conversie a angio-
Majoritatea pacienþilor tolereazã medicamentele tensinei, care converteºte angiotensina I la angiotensinã
antihipertensive prescrise de medic fãrã nicio problemã. II . Aceste medicamente sunt în special utile la
Dar orice medicament antihipertensiv poate produce pacienþii cu boalã coronarianã ischemicã sau la cei cu
efecte adverse. Dacã apar efecte adverse, pacientul trebuie insuficienþã cardiacã, la persoanele de rasa albã, la cei
sã-i comunice acest lucru doctorului, care poate ajusta care pierd proteine prin urinã din cauza unei boli renale
doza sau poate înlocui medicamentul. De obicei pentru cronice sau din cauza afectãrii renale produse de diabetul
a controla tensiunea arterialã medicamentele antihiper- zaharat, precum ºi la bãrbaþii cu disfuncþii sexuale apãrute
tensive trebuie luate pe o perioadã nedefinitã. ca efect secundar al altor medicamente antihipertensive.
Diureticele tiazidice sunt frecvent prescrise ca primã Antagoniºtii angiotensinei II scad tensiunea arterialã
terapie pentru hipertensiunea arterialã. Diureticele fac ca printr-un mecanism similar celui al blocanþilor enzimei
vasele sanguine sã se dilate. În plus, ajutã rinichii sã de conversie. Aceste medicamente inhibã în mod direct
elimine sarea ºi lichidele în exces în organism, scãzând acþiunea angiotensinei II (care face ca arteriolele sã se
astfel tensiunea arterialã. Deoarece diureticele tiazidice contracte). Deoarece mecanismul este mai direct, blocanþii
favorizeazã excreþia urinarã a potasiului, acestea trebuie angiotensinei II produc mai puþine efecte secundare.
asociate uneori cu suplimente de potasiu sau cu diuretice Blocantele canalelor de calciu fac ca arteriolele sã se
care nu produc eliminarea potasiului sau care favorizeazã dilate printr-un mecanism complet diferit. Sunt utile in
retenþia renalã de potasiu (diuretice care economisesc special la persoanele de culoare, persoanele în vârstã ºi
potasiul). De obicei diureticele care economisesc potasiul la persoanele care suferã de anginã pectoralã, la anumite
nu se administreazã singure deoarece acestea nu tipuri de persoane cu frecvenþã cardiacã crescutã sau cu
controleazã tensiunea arterialã la fel de bine ca ºi diure- dureri de cap de tip migrenos. Blocantele canalelor de calciu
ticele tiazidice; totuºi unele diuretice care economisesc pot fi cu duratã de acþiune scurtã sau cu duratã de acþiune
potasiul – cum ar fi cele de tipul spironolactonei – sunt lungã. Studiile aratã cã persoanele care folosesc blocante
câteodatã folosite ca monoterapie. Diuretice se adminis- ale canalelor de calciu cu acþiune scurtã au risc mai mare
treazã de obicei la persoanele de culoare, la vârstnici, la de deces din cauza producerii unui atac de cord, dar nici
pacienþii cu insuficienþã cardiacã sau la cei cu insufi- un studiu nu a identificat un astfel de efect secundar în
cienþã renalã cronicã. cazul utilizãrii blocantelor de calciu cu acþiune lungã.
Blocantele adrenergice includ alfa-blocantele, Vasodilatatoarele directe dilatã vasele sanguine prin
beta-blocantele, alfa-beta blocantele ºi blocantele alt mecanism. Un astfel de medicament nu e aproape
terminaþiilor nervoase periferice. Aceste medicamente niciodatã folosit singur, ci mai degrabã este asociat unui
blocheazã acþiunea sistemului nervos simpatic, acea alt medicament care în monoterapie nu scade suficient
componentã a sistemului nervos care rãspunde rapid la de mult tensiunea arterialã.
stres ºi care induce creºterea tensiunii arteriale. Cele mai
folosite blocante adrenergice – beta-blocantele – se Tratamentul hipertensiunii secundare
administreazã mai ales la persoanele de rasã albã, la Cauza hipertensiunii arteriale se trateazã de fiecare
persoanele tinere, la pacienþii care au suferit un infarct datã atunci când este posibil. Tratarea bolilor renale poate
miocardic, la persoanele care au frecvenþa cardiacã face ca tensiunea arterialã sã revinã la normal sau cel
rapidã, la cei cu anginã pectoralã (durere toracicã produsã puþin valorile acesteia sã scadã, astfel încât terapia
de fluxul sanguin inadecvat cãtre muºchiul cardiac) sau antihipertensivã sã fie mai eficientã. Artera renalã
îngustatã poate fi dilatatã prin introducerea în arterã a
vezi imaginea de la pagina 133 unui cateter care are un balon în vârf, urmatã de umflarea
vezi imaginea de la pagina 208 balonului . Porþiunea îngroºatã a arterei renale poate
Capitolul 23 HIPOTENSIUNEA ARTERIALÃ 141
fi ocolitã (bypass). Intervenþiile chirurgicale de acest tip Prognostic

vindecã frecvent hipertensiunea. Tumorile care produc Netratatã, hipertensiunea arterialã creºte riscul unei
hipertensiune arterialã, cum ar fi feocromocitomul, pot persoane de a dezvolta boalã cardiacã (ca insuficienþa
fi de obicei extirpate chirurgical . cardiacã, atac de cord, sau moarte subitã cardiacã),
insuficienþã renalã, sau accident vascular cerebral la vârstã
Tratamentul crizelor ºi urgenþelor hipertensive tânãrã. Hipertensiunea arterialã este cel mai important
Crizele hipertensive se trateazã cu clonidinã – un factor de risc pentru producerea unui accident vascular
blocant adrenergic administrat oral. Nifedipina (un cerebral. Este de asemenea unul din cei mai importanþi
blocant al canalelor de calciu) administratã sublingual a factori de risc pentru producerea unui atac de cord, care
fost de asemenea utilizatã, însã este mai puþin sigurã. pot fi corectaþi de o persoanã (ceilalþi doi fiind fumatul
În urgenþele hipertensive, cum ar fi hipertensiunea ºi valorile crescute ale colesterolului sanguin). Trata-
malignã sau encefalopatia hipertensivã, tensiunea mentul de reducere a tensiunii arteriale scade mult riscul
arterialã trebuie scãzutã rapid. Majoritatea medicamen- de accident vascular cerebral ºi de insuficienþã cardiacã.
telor folosite pentru a scãdea rapid tensiunea arterialã – Un astfel de tratament scade de asemenea, chiar dacã nu
de exemplu nitroprusiatul sau labetalolul – se adminis- atât de semnificativ, riscul unui atac de cord. Fãrã trata-
treazã intravenos. Dacã se suspecteazã prezenþa unui ment mai puþin de 5% din persoanele cu hipertensiune
anevrism este preferat labetalolul. malignã supravieþuiesc timp de un an.
CAPITOLUL 23
Hipotensiunea arterialã
Prin tensiune arterialã scãzutã (hipotensiune) se Aceste mecanisme readuc tensiunea arterialã la
înþelege tensiunea arterialã suficient de micã pentru a normal dupã o creºtere sau o scãdere apãrutã în timpul
cauza simptome (cum ar fi ameþeala sau leºinul). activitãþilor normale, cum ar fi efortul sau somnul.
În mod normal organismul menþine valorile presiunii Venele se pot lãrgi (dilata) sau îngusta (contracta)
arteriale într-un interval destul de îngust. Dacã tensiunea pentru a ajusta volumul de sânge conþinut (capacitatea).
arterialã este prea mare, aceasta poate altera un vas sau îl Când venele se îngusteazã scade capacitatea acestora de
poate chiar rupe, producând hemoragie ºi alte a depozita sângele. Ca urmare, sângele se acumuleazã
complicaþii. Dacã tensiunea arterialã este prea scãzutã în artere ºi tensiunea arterialã creºte. Invers, când venele
nu ajunge suficient sânge la nivelul tuturor organelor; ca se dilatã creºte capacitatea acestora de a depozita mai
urmare, celule nu primesc suficient oxigen ºi suficiente mult sânge, în defavoarea arterelor. Ca urmare tensiunea
substanþe nutritive, iar deºeurile celulare nu sunt elimi- arterialã scade.
nate în mod corespunzãtor. Chiar ºi aºa, hipotensiunea Arteriolele se pot de asemenea dilata ºi contracta. Cu
arterialã este mai bine toleratã decât hipertensiunea cât se contractã mai mult, cu atât sângele întâmpinã o
arterialã. Persoanele sãnãtoase care au tensiunea arterialã rezistenþã mai mare ºi cu atât tensiunea arterialã este
la limita inferioarã a normalului, tind sã trãiascã mai mai mare. Constricþia arteriolarã (scãderea diametrului
mult decât cei cu hipertensiune arterialã. arteriolelor) creºte tensiunea arterialã deoarece este nevoie
Organismul dispune de câteva mecanisme compen- de o presiune arterialã mai mare pentru a forþa sângele
satorii pentru a controla tensiunea arterialã . Acestea sã treacã prin vasele îngustate. Invers, dilatarea arterelor
includ creºterea diametrului venelor ºi al arterelor mici
(arteriolelor), creºterea cantitãþii de sânge pompatã de
inimã (debitul cardiac) ºi a volumului de sânge din vasele vezi pagina 960
sanguine. vezi ºi pagina 131
CÂTEVA CAUZE DE reduce rezistenþa la fluxul sanguin, scãzând astfel

HIPOTENSIUNE ARTERIALÃ tensiunea arterialã.
Cu cât inima pompeazã mai mult sânge într-un minut
MODIFICÃRI ALE CAUZE (cu cât debitul cardiac este mai mare), cu atât este mai
MECANISMELOR
mare tensiunea arterialã – atât timp cât rezistenþa arterialã
COMPENSATORII
la fluxul sanguin rãmâne constantã. Organismul poate sã
Scãderea debitului Tulburãri de ritm
cardiac Alterãri ale modifice cantitatea de sânge pompatã în timpul fiecãrei
muºchiului cardiac bãtãi prin scãderea sau creºterea frecvenþei cardiace sau
(precum cele fãcând fiecare contracþie mai puternicã sau mai slabã.
cauzate de infarctul
de miocard sau de Cu cât volumul de sânge din vase este mai mare, cu
infecþiile virale) atât tensiunea arterialã este mai ridicatã – atât timp cât
Anomalii ale valvelor rezistenþa arterialã la fluxul sanguin rãmâne constantã.
cardiace
Pentru a creºte sau a scãdea volumul sanguin rinichii
Embolismul pulmonar
pot varia cantitatea de fluid excretatã în urinã.
Dilataþia vaselor Alcoolul Mecanismele compensatorii sunt activate de celule
de sânge Unele antidepresive specializate care au rol de senzori denumiþi baroreceptori.
– Amitriptilina
Medicamentele Localizaþi în artere, aceºti senzori monitorizeazã constant
antihipertensive care tensiunea arterialã. Cei localizaþi la nivelul vaselor gâtului
dilatã vasele de ºi al vaselor din torace sunt deosebit de importanþi.
sânge), cum ar fi
blocantele canalelor Când senzorii detecteazã o schimbare a tensiunii arteriale
de calciu, inhibitorii aceºtia induc o schimbare la nivelul unuia dintre
enzimei de conversie mecanismele compensatorii ºi menþin astfel o tensiune
a angiotensinei ºi arterialã constantã. De la aceºti senzori ºi de la nivel
blocantele receptorilor
de angiotensinã II cerebral sunt transmise semnale cãtre organele cheie,
Nitraþii realizându-se astfel controlul mecanismelor compen-
Infecþiile bacteriene satorii:
Expunerea la cãldurã
Afectãri ale nervilor  se modificã frecvenþa cardiacã ºi forþa bãtãilor
(precum cele cauzate cardiace (modificând astfel cantitatea de sânge pompat);
de diabet, de  arterele se dilatã sau se contractã (modificând astfel
amiloidozã sau de
rezistenþa fluxului sanguin);
leziuni ale mãduvei
spinãrii)  venele se dilatã sau se contractã (modificând astfel
Scãderea volumului Diareea capacitatea acestora de a depozita sângele);
sanguin  rinichii variazã volumul de fluid excretat (modi-
Diuretice (furosemid,
hidroclorotiazida) ficând astfel volumul sanguin intravascular). Aceste
Sângerarea masivã schimbãri de la nivel renal necesitã timp îndelungat
Transpiraþiile pentru a se instala ºi reprezintã astfel cel mai lent meca-
abundente
Eliminarea unui volum nism de control al tensiunii arteriale.
urinar foarte mare (o De exemplu, atunci când o persoanã sângereazã,
manifestare frecvent volumul sanguin ºi, astfel, ºi tensiunea arterialã se reduc.
întâlnitã în diabetul
zaharat netratat sau în În astfel de cazuri senzorii activeazã mecanismele
boala Addison) compensatorii pentru a preveni scãderea prea accentuatã
Inhibarea centrilor Alcoolul a tensiunii arteriale: frecvenþa cardiacã creºte, crescând
cerebrali care Antidepresivele
controleazã Medicamentele cantitatea de sânge pompat; vasele se contractã, reducând
tensiunea arterialã antihipertensive capacitatea lor de a depozita sângele. Arteriolele se con-
(metildopa sau tractã de asemenea, crescând rezistenþa la fluxul sanguin.
clonidina)
Barbituricele Dacã sângerarea este opritã, atunci fluidele din restul
Afectãri ale Amiloidozã organismului sunt mobilizate în sistemul circulator pentru
sistemului Diabet a reface volumul sanguin ºi pentru a readuce astfel
nervos autonom Atrofia sistemicã
multiplã (Sindromul tensiunea arterialã la valori normale. Rinichii scad pro-
Shy-Drager) ducþia de urinã. Aceºtia ajutã astfel organismul sã reþinã
Boala Parkinson în vasele sanguine un volum lichidian cât mai mare.
În final, mãduva osoasã ºi splina produc celule scãzutã ºi rãmâne la aceste valori; aceastã situaþie se
sanguine noi ºi volumul sanguin este refãcut complet. numeºte ºoc .
Totuºi, aceste mecanisme compensatorii sunt limitate. Afecþiunile care produc hipotensiune pot induce
De exemplu, dacã o persoanã pierde rapid o cantitate apariþia unor simptome care sunt cauzate direct de
prea mare de sânge, atunci compensarea nu se poate hipotensiunea arterialã. De exemplu, o infecþie poate
realiza suficient de rapid ºi presiunea arterialã se produce febrã.
prãbuºeºte. Unele simptome apar când mecanismele
compensatorii ale organismului încearcã sã creascã
Cauze tensiunea arterialã prea scãzutã. De exemplu, când la
Diferite afecþiuni ºi unele medicamente pot face ca nivelul arteriolelor se produce vasoconstricþie, scade
mecanismele compensatorii sã nu funcþioneze fluxul sanguin cãtre piele ºi cãtre extremitãþi. Aceste
corespunzãtor. De exemplu, debitul cardiac poate fi redus zone devin reci ºi se pot cianoza. Când inima bate mai
ca urmare a unei boli cardiace precum atacul de cord tare ºi mai puternic pacientul poate resimþi palpitaþii
(infarctul de miocard), boli ale valvelor cardiace, creºterea (este conºtient de bãtãile cardiace ).
excesivã a frecvenþei cardiace (tahicardie), sau alte
tulburãri de ritm cardiac (aritmii). Aceste boli afecteazã
Lipotimia
capacitatea de pompã a inimii. Arterele se pot dilata din
cauza acþiunii toxinelor produse de bacterii în timpul Lipotimia (leºinul) reprezintã pierderea bruscã ºi de scurtã
infecþiilor. Volumul sanguin poate fi redus ca urmare a duratã a stãrii de conºtienþã.
deshidratãrii, sângerãrilor sau afecþiunilor renale. Unele Leºinul este un simptom al aportului inadecvat de
boli renale altereazã capacitatea rinichilor de a reabsorbi oxigen ºi de elemente nutritive cãtre creier, cauzat de
fluidele în circulaþia sanguinã, ceea ce conduce la obicei de scãderea temporarã a fluxului sanguin. Fluxul
pierderea unei mari cantitãþi de apã în urinã. Dimpotrivã, sanguin cerebral poate scãdea de fiecare datã când
în insuficienþa renalã, când rinichii nu mai pot excreta organismul nu poate compensa rapid scãderea tensiunii
apa din organism, se poate ajunge la hiperhidratare ºi la arteriale.
creºterea tensiunii arteriale. Capacitatea nervilor de a
conduce semnale între receptori ºi diferitele organe care Cauze
controleazã mecanismele compensatorii poate fi afectatã Leºinul poate apãrea dacã inima nu poate pompa
în bolile neurologice (cum se întâmplã în insuficienþa suficient sânge pentru a menþine tensiunea arterialã. De
sistemului autonom de conducere). În plus, pe mãsurã exemplu, o tulburare de ritm sau o boalã valvularã poate
ce se avanseazã în vârstã, mecanismele compensatorii altera capacitatea de pompã a inimii. Persoanele cu astfel
rãspund mai încet la modificãrile tensiunii arteriale. de afecþiuni se pot simþi foarte bine în repaus. Totuºi se
simt ameþite în timpul efortului deoarece inima nu poate
Simptome pompa suficient sânge pentru a satisface necesitãþile
Când tensiunea arterialã este prea scãzutã primul organ crescute de oxigen ale organismului. Acest tip de lipo-
care nu mai funcþioneazã normal este creierul. Explicaþia timie se numeºte lipotimie de efort. Persoanele care
este cã pentru a ajunge la nivel cerebral sângele trebuie suferã de astfel de afecþiuni pot leºina de asemenea
sã fie pompat împotriva forþei gravitaþionale. Ca urmare dupã terminarea efortului. În timpul activitãþii fizice
multe persoane cu tensiune arterialã scãzutã prezintã creºterea frecvenþei cardiace poate face ca inima sã nu
ameþealã sau vertij atunci când se ridicã ºi unii indivizi pompeze un volum suficient de sânge necesar pentru a
pot chiar leºina. Persoanele care leºinã cad pe podea, menþine tensiunea arterialã la valori relativ normale. La
astfel încât capul ajunge la nivelul inimii. Ca urmare oprirea efortului frecvenþa cardiacã (ºi cantitatea de sânge
sângele poate curge spre creier fãrã a trebui sã învingã pompatã) începe sã scadã. Totuºi vasele sanguine de la
gravitaþia ºi astfel fluxul cerebral creºte, fiind astfel nivelul muºchilor – care se dilatã (lãrgesc) în timpul
prevenite infarctele cerebrale. Dacã însã tensiunea scade efortului pentru a transporta mai mult sânge la ºi de la
foarte mult se pot produce leziuni cerebrale. muºchi – rãmân dilatate (arteriolele din muºchi rãmân
Hipotensiunea arterialã poate produce câteodatã dilatate pentru a ajuta la menþinerea unui aport de oxigen
dificultãþi la respiraþie sau dureri toracice din cauza apor- ºi de elemente nutritive, iar venele rãmân dilatate pentru
tului sanguin anormal de scãzut cãtre muºchiul cardiac a înlãtura produºii de degradare rezultaþi în urma
(anginã). efortului). Scãderea cantitãþii de sânge pompatã de inimã,
Toate organele încep sã funcþioneze în mod necores-
punzãtor dacã tensiunea arterialã devine suficient de vezi pagina 148
combinatã cu dilatarea arteriolelor ºi a venelor, fac ca Leºinul care apare atunci când o persoanã se ridicã
tensiunea arterialã sã scadã ºi sã se producã leºinul. sau se aºazã prea repede se numeºte sincopã posturalã
O boalã cardiacã denumitã cardiomiopatie hipertroficã (ortostaticã). Aceasta este frecventã mai ales la persoanele
poate de asemenea sã conducã la apariþia leºinului, dar în vârstã. Este cauzatã de hipotensiunea ortostaticã . În
acesta se produce de obicei în timpul efortului. Aceastã hipotensiunea ortostaticã mecanismele compensatorii
tulburare poate sã aparã atât la persoanele tinere, cât ºi la (mai ales vasoconstricþia ºi creºterea frecvenþei cardiace)
vârstnici, mai ales la cei care au hipertensiune arterialã. nu restabilesc tensiunea arterialã atunci când persoana
Netratatã, boala poate conduce la deces. se ridicã în picioare ºi gravitaþia face ca sângele sã
Leºinul se poate produce dacã volumul sanguin este stagneze în venele de la nivelul membrelor inferioare. O
prea scãzut. O cauzã evidentã a scãderii volumului formã asemãnãtoare de leºin – denumitã sincopa
sanguin este sângerarea. Altã cauzã este deshidratarea, paznicului – apare când o persoanã stã în picioare o
care poate fi cauzatã de diaree, de transpiraþii abundente, perioadã prea lungã de timp într-o zi cãlduroasã. Dacã
de un aport inadecvat de fluide, sau de urinarea excesivã muºchii de la nivelul picioarelor nu sunt folosiþi sângele
(un simptom frecvent întâlnit în diabetul zaharat nu este pompat în mod adecvat înapoi cãtre inimã. Ca
netratat sau în boala Addison). urmare, sângele stagneazã la nivelul venelor membrelor
La persoanele vârstnice administrarea de diuretice este inferioare ºi tensiunea arterialã scade.
o cauzã frecventã de deshidratare, mai ales în perioadele La persoanele vârstnice, scãderea importantã a
excesiv de calde sau în cazul bolilor în care aportul lichi- tensiunii arteriale dupã masã (hipotensiune postpran-
dian poate fi dificil (diureticul ajutã rinichii sã elimine dialã) poate provoca leºinul.
apa crescând producþia de urinã ºi astfel scãzând volu- Leºinul poate apãrea din cauza respiraþiei prea rapide
mul de lichide din organism). (respiraþie exageratã sau hiperventilaþie), care este cauzatã
Leºinul poate apãrea dacã este stimulat nervul vag – de obicei de anxietate. Acest tip de leºin se numeºte
care inerveazã gâtul, toracele ºi intestinele. Stimularea sincopã de hiperventilaþie. Frecvenþa respiratorie ridicatã
nervului vag conduce la scãderea frecvenþei cardiace. conduce la eliminarea din organism a unei cantitãþi mari
Apare de asemenea greaþã, iar tegumentele devin reci ºi de dioxid de carbon. Scãderea cantitãþii de dioxid de
umede. Acest tip de leºin se numeºte sincopã vaso-vagalã carbon produce vasoconstricþie cerebralã ºi persoana
(vasomotorie). Nervul vag este stimulat de durere (de respectivã se poate simþi ameþitã sau poate chiar leºina.
exemplu de crampele abdominale), de fricã, de emoþii Rareori leºinul poate fi provocat de mici accidente
(de exemplu, vederea sângelui), de vomã, de scaun în vasculare, situaþie în care scade rapid fluxul sanguin
cantitate mare ºi de urinare. Leºinul în timpul sau imediat cãtre o anumitã arie cerebralã. Leºinul cauzat de un
dupã micþiune se numeºte sincopã micþionalã. Rareori, accident vascular cerebral este mai frecvent la vârstnici.
înghiþirea unui bol alimentar prea mare poate produce Multe alte afecþiuni – precum scãderea celulelor roºii
leºin din cauza stimulãrii excesive a nervului vag. sanguine (anemia), bolile pulmonare, scãderea concen-
Leºinul poate de asemenea sã aparã dacã scade traþiei glucozei sanguine (hipoglicemia) ºi diabetul –
cantitatea de sânge care se întoarce la inimã. Leºinul pot provoca leºin, mai ales dacã mecanismele compen-
provocat de tuse (sincopa de tuse) are un astfel de meca- satorii sunt de asemenea afectate.
nism. Leºinul dupã urinare (sincopa micþionalã) sau Anumite medicamente pot provoca lipotimie. Aceastã
dupã un scaun este cauzat în parte de efort (la care se categorie include multe din medicamentele folosite
adaugã ºi stimularea nervului vag). Persoanele vârstnice pentru a trata hipertensiunea arterialã, angina pectoralã
care se forþeazã sã urineze din cauza prostatei mãrite sau insuficienþa cardiacã. Dozele din aceste medicamente
sunt în mod special predispuse la acest tip de lipotimie. trebuie ajustate cu grijã pentru a evita scãderea prea
Leºinul în timpul ridicãrii de greutãþi (sincopa haltero- accentuatã a tensiunii arteriale.
filului) este cauzat de efortul depus pentru a ridica sau
pentru a împinge greutãþi mari, fãrã a respira cores- Simptome ºi semne
punzãtor în timpul efortului. Ameþeala sau zãpãceala pot preceda leºinul mai ales
dacã persoana respectivã stã în picioare. Când persoana
cade, tensiunea arterialã creºte în special deoarece
persoana este întinsã la orizontalã (ºi astfel sângele poate
vezi pagina 161 curge cãtre creier fãrã sã mai fie necesarã învingerea
vezi pagina 962 forþei gravitaþionale) ºi adeseori cauza care a produs
 vezi pagina 956
vezi pagina 146 leºinul a trecut. Dacã însã persoana se ridicã prea repede,
vezi pagina 147 lipotimia se poate produce din nou.
Când cauza care a condus la lipotimie este reprezentatã angrenatã în activitatea zilnicã normalã . Dacã un ritm
de tulburãri de ritm, leºinul apare ºi dispare brusc. Uneori cardiac anormal coincide cu un episod de lipotimie,
persoana resimte palpitaþii (este conºtientã de bãtãile acesta este probabil (dar nu neapãrat) cauza leºinului.
cardiace) chiar înainte de a leºina. Alte investigaþii, cum ar fi ecocardiografia (în timpul
Sincopa vaso-vagalã poate apãrea atunci când individul cãreia se folosesc ultrasunete pentru a se obþine o
stã jos sau în picioare. Este de obicei precedatã de greaþã, imagine a cordului) , pot stabili dacã existã o anomalie
de senzaþie de slãbiciune, de cãscat, de întunecarea vederii structuralã sau funcþionalã a inimii. Analizele sanguine
ºi de transpiraþii. Pielea poate deveni rece ºi umedã. aratã dacã persoana are hipoglicemie sau anemie.
Persoana respectivã devine palidã, frecvenþa cardiacã Pierderea stãrii de conºtienþã din cauza convulsiilor 
scade foarte mult ºi în final se produce leºinul. este diferitã de leºin, deoarece cauzele ºi tratamentul
Leºinurile care se instaleazã gradat, cu simptome sunt diferite. Pentru a le diferenþia medicul poate folosi
premonitorii, ºi care dispar de asemenea treptat suge- electroencefalograma (EEG), care înregistreazã activitatea
reazã de obicei modificãri ale valorilor anumitor electricã a creierului . De asemenea, dupã o crizã con-
parametri sanguini, cum ar fi scãderea concentraþiei vulsivã recuperarea este mult mai lentã ºi pacientul
sanguine de glucozã (hipoglicemia) sau reducerea con- prezintã moleºealã, iar durata crizei depãºeºte de obicei
centraþiei sanguine de dioxid de carbon (hipocapnia). 10 minute.
Hipocapnia este frecvent precedatã de furnicãturi la nivelul Pentru a confirma cauza medicii pot încerca sã
degetelor ºi în jurul buzelor. recreeze un episod de leºin în condiþii sigure. De exemplu,
pacientul poate fi rugat sã respire frecvent ºi adânc. Sau
Diagnostic în timp ce se monitorizeazã bãtãile cardiace cu ajutorul
Medicii încearcã întotdeauna sã afle cauza care electrocardiografului (ECG) medicul poate comprima
conduce la leºin deoarece unele cauze sunt mai grave uºor sinusul carotidian (o parte a arterei carotide interne
decât altele. Bolile cardiace – cum ar fi tulburãrile de care conþine receptori cu rol în reglarea tensiunii arte-
ritm, sau îngustãrile (stenozele) valvei aortice – pot fi riale). Masajul sinusului carotidian creºte temporar
fatale. Alte cauze sunt mai puþin grave. presiunea localã, astfel încât organismul considerã cã
Factorii care îi ajutã pe doctori sã stabileascã diag- tensiunea arterialã este crescutã în tot organismul.
nosticul includ circumstanþele în care a apãrut leºinul, Sinusul transmite apoi semnale cãtre creier pentru a
orice semn de avertizare prezent anterior de producerea scãdea tensiunea arterialã ºi poate apãrea senzaþia de
lipotimiei, precum ºi rapiditatea cu care pacientul îºi leºin sau chiar leºinul.
revine. Doctorul trebuie de asemenea sã ºtie dacã paci- Testul cu masa înclinatã este de obicei realizat cu
entul suferã de alte boli, dacã ia medicamente prescrise scopul de a gãsi cauza leºinului. Persoana este întinsã ºi
de un alt medic sau dacã îºi administreazã medicamente fixatã cu ajutorul unor curele pe o masã motorizatã care
care se elibereazã fãrã reþetã medicalã. se miºcã apoi din poziþie orizontalã într-o poziþie aproape
Dacã leºinul apare în momentul unor situaþii de stres verticalã. Poziþia este menþinutã aproximativ 45 de
sau dacã este precedat de simptomele unei sincope minute. Tensiunea arterialã ºi frecvenþa cardiacã sunt
vaso-vagale (cum ar fi greaþã, transpiraþii, tegumente monitorizate permanent în timpul testului. Dacã
reci, umede ºi palide), atunci lipotimia nu este de obicei tensiunea arterialã nu scade persoanei i se administreazã
gravã ºi mãsurile diagnostice ºi de tratament extensive izoproterenol (un medicament care stimuleazã inima) ºi
sunt rareori necesare. testul se repetã. Folosirea acestui medicament face ca
Doctorii se confruntã frecvent cu leºinuri isterice, care acest test sã fie mai sensibil.
nu sunt leºinuri adevãrate. În cazul leºinurilor isterice
persoana doar pare sã fie inconºtientã. Frecvenþa cardiacã
Tratament
De obicei faptul cã persoana stã întinsã face ca starea
ºi tensiunea arterialã sunt normale ºi falsul pacient nu
ei de conºtienþã sã revinã. Ridicarea picioarelor poate
este transpirat sau palid.
grãbi revenirea stãrii de conºtienþã, crescând fluxul
Electrocardiograma (ECG) – care înregistreazã activi-
sanguin cãtre inimã ºi cãtre creier. Dacã persoana se
tatea electricã a inimii – poate detecta o boalã cardiacã
preexistentã. Uneori este nevoie de efectuarea unei ECG
continue pentru a determina cauza leºinului. Pentru vezi imaginea de la pagina 124
aceasta persoana poartã un dispozitiv cu baterie (monitor vezi pagina 125
 vezi pagina 495
Holter). Acesta înregistreazã activitatea electricã a inimii vezi pagina 445
timp de 24 de ore sau mai mult, în timp ce persoana este vezi pagina 124
ridicã prea brusc sau este sprijinitã sau transportatã într-o În unele situaþii apare hipotensiune arterialã în urma
poziþie greºitã, poate apãrea un alt episod de leºin. Deci alterãrii capacitãþii inimii de a creºte debitul cardiac
pacientul ar trebui sã rãmânã întins pânã îºi revine suficient de mult atunci când individul stã in picioare.
complet. Aceastã problemã poate sã aparã în unele boli cardiace,
Frecvenþa cardiacã prea scãzutã poate fi tratatã prin cum ar fi tulburãrile de ritm sau bolile valvulare. De ase-
implantarea unui pacemaker, adicã a unui dispozitiv elec- menea, odatã cu înaintarea în vârstã organismul devine
tric care stimuleazã cordul sã se contracte . Frecvenþa mai puþin capabil sã creascã frecvenþa cardiacã (ºi astfel
cardiacã prea rapidã poate fi încetinitã folosind medica- debitul cardiac) atunci când este adoptatã poziþia stând.
mente ca beta-blocante (atenolol sau metoprolol). Dacã Unele situaþii conduc la hipotensiune ortostaticã prin
frecvenþa cardiacã este neregulatã se poate implanta un scãderea volumului sanguin. Diuretice, care sunt folosite
defibrilator pentru a se restabili ritmul cardiac normal . pentru a scãdea tensiunea arterialã, pot reduce debitul
Pentru alte cauze de leºin – cum ar fi hipoglicemia sau cardiac prin eliminarea din organism a unei cantitãþi
anemia – existã tratamente specifice. Dacã volumul prea mari de lichide. Aceste medicamente, mai ales cele
sanguin este prea scãzut se pot administra lichide pe cu potenþã ridicatã ºi administrate în doze mari, sunt
cale intravenoasã. În cazul bolilor valvulare trebuie luatã cauze frecvente de hipotensiune ortostaticã. Altã cauzã a
în considerare intervenþia chirurgicalã. scãderii debitului sanguin este reprezentatã hemoragiile
masive ºi de pierderile excesive de lichide – cum se
întâmplã în caz de vãrsãturi severe, diaree, transpiraþii
Hipotensiunea ortostaticã excesive sau eliminarea unui volum crescut de urinã
Hipotensiunea ortostaticã reprezintã o scãdere excesivã a (simptom frecvent în diabetul zaharat netratat sau în
boala Addison). La persoanele vârstnice deshidratarea
tensiunii arteriale care apare când o persoanã se ridicã din
care apare în timpul stãrilor de boalã este o cauzã frec-
poziþia culcat; cauza este reprezentatã de scãderea fluxului
ventã de scãdere a debitului cardiac ºi de apariþie a hipo-
sanguin cãtre creier, care conduce la ameþealã sau leºin.
tensiunii ortostatice. Uneori persoanele în vârstã nu se
Hipotensiunea ortostaticã este frecventã în special la
mai pot hidrata fãrã ajutor. De asemenea, în timpul stã-
persoanele în vârstã. Aceasta nu este o boalã propriu-zisã,
rilor de boalã muºchii de la nivelul membrelor infe-
ci reprezintã incapacitatea organismului de a compensa
rioare nu sunt folosiþi. Ca urmare sângele stagneazã în
rapid modificãrile tensiunii arteriale. Când o persoanã
venele membrelor inferioare ºi nu mai revine la inimã .
se ridicã brusc, gravitaþia face ca aproximativ 500 ml de
Se reduc astfel volumul sanguin ºi tensiunea arterialã.
sânge sã stagneze în venele picioarelor sau în partea
inferioarã a corpului. Ca urmare cantitatea de sânge care Unele situaþii provoacã hipotensiune ortostaticã prin
revine ºi care este pompatã de inimã este redusã, astfel dilataþia arterelor ºi a venelor. Medicamentele care dilatã
încât tensiunea arterialã scade. În mod normal orga- arteriolele (vasodilatatoarele) pot conduce la apariþia hipo-
nismul reacþioneazã rapid la scãderea tensiunii arteriale: tensiunii ortostatice. Acestea includ nitraþii, blocantele
bãtãile cardiace se accelereazã ºi devin mai puternice canalelor de calciu, inhibitorii enzimei de conversie a
pentru a creºte debitul cardiac, iar arteriolele suferã un angiotensinei, blocantele receptorilor de angiotensinã
proces de vasoconstricþie pentru a creºte rezistenþa fluxul II, alfa-blocanþii, alcoolul ºi antidepresivele. Boli precum
sanguin . Dacã aceste mecanisme compensatorii nu diabetul, amiloidoza ºi leziunile mãduvei spinãrii pot
funcþioneazã normal sau intrã în acþiune prea târziu – afecta nervii care regleazã diametrul vaselor de sânge. În
ambele situaþii fiind frecvente la persoanele în vârstã – plus, venele se dilatã atunci când creºte temperatura
poate apãrea hipotensiunea ortostaticã. organismului – de exemplu într-o zi cãlduroasã, într-o
camerã cãlduroasã sau când persoana este prea gros
Cauze îmbrãcatã. Febra are aceleaºi efecte.
Hipotensiunea arterialã este cauzatã de situaþii care Oboseala, efortul (care conduce la dilataþia vaselor
interfereazã cu mecanismele compensatorii ce contro- sanguine) sau o masã bogatã (care face ca fluxul sanguin
leazã tensiunea arterialã. Aceste situaþii includ nume- cãtre intestin sã creascã) pot contribui la apariþia hipo-
roase boli ºi medicamente, precum ºi modificãri normale tensiunii ortostatice.
legate de avansarea în vârstã.
Simptome ºi diagnostic
Majoritatea persoanelor cu hipotensiune ortostaticã
vezi imaginea de la pagina 168 resimt o stare de slãbiciune, moleºealã, ameþealã,
vezi pagina 167
 vezi pagina 141 confuzie, vedere înceþoºatã atunci când se ridicã brusc
vezi pagina 232 din pat sau când se ridicã dupã ce au stat jos o perioadã
mai lungã de timp. Simptomele se agraveazã dacã riscul efectelor secundare ale acestor medicamente le
persoana respectivã este obositã, a depus efort, a consu- pot face indezirabile, mai ales la pacienþii vârstnici.
mat alcool sau a ingerat o masã bogatã. O scãdere severã
a fluxului sanguin cãtre creier poate cauza leºin ºi uneori
poate conduce la apariþia convulsiilor.
Hipotensiunea postprandialã
Toate aceste manifestãri sugereazã hipotensiune Hipotensiunea postprandialã reprezintã scãderea excesivã
ortostaticã. Diagnosticul poate fi confirmat dacã a presiunii sanguine care apare dupã masã.
tensiunea arterialã scade considerabil când persoana se Hipotensiunea postprandialã apare la aproximativ o
ridicã în picioare ºi revine la normal când persoana stã treime din pacienþii vârstnici ºi practic nu apare niciodatã
întinsã. În etapa urmãtoare medicul cautã sã identifice la tineri. Este mult mai probabil sã aparã la persoanele
cauza hipotensiunii arteriale, aceasta fiind unul dintre care au hipertensiune arterialã sau boli care afecteazã
factorii cei mai importanþi de care depind tratamentul ºi centrii cerebrali pentru controlul sistemului nervos
prognosticul bolii. autonom (cel care regleazã desfãºurarea proceselor din
interiorul organismului). Exemple de astfel de boli sunt
Tratament boala Parkinson, atrofia sistemicã multiplã (sindromul
Chiar ºi atunci când cauza care conduce la hipotensiune Shy-Drager ) ºi diabetul.
ortostaticã nu se poate trata, unele mãsuri pot reduce Pentru desfãºurarea digestiei intestinul necesitã o
sau elimina simptomele. De exemplu, persoanele cantitate importantã de sânge. Pentru a se asigura un
susceptibile ar trebui sã nu se aºeze sau sã se ridice prea aport sanguin intestinal postprandial suficient frecvenþa
brusc, sau ar trebui sã stea în ºezut o perioadã mai lungã cardiacã creºte ºi vasele din alte pãrþi ale corpului se
de timp înainte de a se ridica în picioare. Aceºti pacienþi contractã pentru a contribui la menþinerea tensiunii arte-
trebuie sã se aºeze sau sã se ridice încet. Purtarea riale. La unele persoane în vârstã însã astfel de meca-
ciorapilor elastici pânã la talie poate reduce stagnarea nisme pot sã nu mai funcþioneze corespunzãtor. Sângele
sângelui în venele membrelor inferioare. Dacã hipoten- este direcþionat cãtre intestin, dar frecvenþa cardiacã nu
siunea ortostaticã este cauzatã de ºederea prelungitã în mai creºte suficient de mult ºi nu se mai produce vaso-
pat, atunci trebuie crescutã gradat perioada petrecutã constricþia necesarã pentru a menþine presiunea arterialã.
zilnic în poziþia ridicat Ca urmare tensiunea arterialã scade.
Unele mãsuri pot ajuta la menþinerea volumului Hipotensiunea postprandialã poate sã provoace ame-
þealã, moleºealã sau stãri de leºin. Dacã o persoanã
sanguin. Persoanele cu hipotensiune ortostaticã trebuie
vârstnicã are astfel de simptome dupã ce mãnâncã,
sã bea multe lichide ºi puþin sau deloc alcool. Persoanele
medicul va mãsura tensiunea arterialã înainte ºi dupã
care nu suferã de hipertensiune sau de insuficienþã
masã pentru a afla dacã hipotensiunea postprandialã
cardiacã sunt sfãtuite sã consume mai multã sare (în
este cauza acestor modificãri.
alimentaþie sau sub formã de tablete cu sare). În aceste
Persoanele care au simptome de hipotensiune post-
situaþii este însã nevoie de supravegherea medicului
prandialã nu trebuie sã ia medicamente antihipertensive
deoarece dieta sãratã poate conduce la insuficienþã înainte de masã ºi trebuie sã se întindã dupã aceasta.
cardiacã , mai ales la persoanele în vârstã. La persoanele Administrarea unor doze mai mici de medicamente
cu simptome severe se pot administra hormoni care antihipertensive ºi reducerea cantitãþii de carbohidraþi
produc retenþie de sare (cum ar fi fludrocortizonul), din timpul mesei pot diminua efectele acestei afecþiuni.
crescând astfel volumul sanguin. Totuºi folosirea acestor Pentru unii pacienþi o plimbare dupã masã îmbunãtã-
hormoni creºte riscul de apariþie a insuficienþei cardiace, þeºte fluxul sanguin, dar tensiunea arterialã poate scãdea
mai ales la vârstnici ºi la persoanele care suferã de boli la terminarea plimbãrii.
cardiace. Folosirea fludrocortizonului poate conduce la Poate fi utilã administrarea unor medicamente înainte
pierderi de potasiu, astfel încât poate fi necesarã admi- de masã. De exemplu, medicamentele antiinflamatorii
nistrarea unor cantitãþi suplimentare de potasiu. Midro- nesteroidiene (AINS) conduc la retenþia sãrii în
dina se poate administra împreunã cu fludrocortizonul organism ºi cresc astfel volumul sanguin. Octreotidul
pentru a preveni scãderea tensiunii arteriale. Midrodina reduce cantitatea de sânge care circulã cãtre intestin.
produce vasoconstricþie arteriolarã, reducând astfel Cafeina, asociatã sau nu cu dihidroergotaminã, produce
capacitatea arteriolelor de a depozita sângele ºi crescând vasoconstricþie. Cafeina trebuie administratã numai
rezistenþa la fluxul sanguin. înainte de micul dejun pentru a nu interfera cu somnul
Dacã aceste mãsuri sunt ineficace, atunci alte medi- ºi pentru a se preveni instalarea toleranþei la cafeinã.
camente – cum ar fi pindololul, dihidroergotamina,
ibuprofenul ºi clonidina, care acþioneazã prin mecanisme vezi pagina 150
diferite – pot ameliora hipotensiunea ortostaticã. Totuºi vezi pagina 452

Agenda Medicala Merck PDF

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Agenda Medicala Merck PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

vii

Ghid pentru cititori ................................................................................................................................. xxxv

Sã înþelegem termenii medicali ........................................................................................................... xxxvii

Secþiunea 1. NOÞIUNI FUNDAMENTALE ............................................................................................ 1

1. Organismul uman (Mark H. Beers) 2

2. Geneticã (Andrew J. Fletcher) 8

3. Îmbãtrânirea (Richard W. Besdine) 16

4. Cum sã comunicãm cu personalul medical (Marjorie A. Bowman) 21

5. Profilaxia (Mirza I. Rahman ºi Albert A. Rundio, Jr.) 25

6. Antrenamentul ºi condiþia fizicã (Steven Jonas) 31

7. Recuperarea (Masayoshi Itoh ºi Mathew H. M. Lee) 36

8. Decesul ºi starea de muribund (Joanne Lynn) 45

9. Probleme legale ºi etice (Nancy Neveloff Dubler) 53

Secþiunea 2. MEDICAMENTELE .......................................................................................................... 59

10. Generalitãþi despre medicamente (G. Victor Rossi) 60

11. Administrarea ºi cinetica medicamentelor (Thomas N. Tozer) 64

12. Farmacodinamica (G. Victor Rossi) 69

13. Factori care influenþeazã rãspunsul la medicamente (Daniel A. Hussar) 73

14. Medicamentele ºi îmbãtrânirea (Mark Monane) 79

15. Reacþiile adverse medicamentoase (G. Victor Rossi) 82

16. Complianþa la tratamentul medicamentos (Daniel A. Hussar) 86

17. Denumirile comerciale ºi denumirile generice ale medicamentelor (Harold Silverman) 88

18. Medicamente eliberate fãrã prescripþie medicalã (Daniel A. Hussar) 93

19. Plantele medicinale ºi nutraceuticele (Ara DerMarderosian) 103

Secþiunea 3. AFECÞIUNI ALE INIMII ªI ALE VASELOR SANGUINE ............................................ 113

20. Prezentare generalã a inimii ºi a vaselor de sânge (Paul H. Tanser) 114

21. Simptome ºi metode de diagnosticare a bolilor cardiovasculare (Paul H. Tanser) 118

22. Hipertensiunea arterialã (George L. Bakris) 131

23. Hipotensiunea arterialã (Lewis A. Lipsitz) 141

24. ªocul (Scott Manaker) 148

25. Insuficienþa cardiacã (Malcolm Arnold) 150

26. Cardiomiopatiile (Paul H. Tanser) 158

27. Tulburãrile de ritm cardiac (L. Brent Mitchell) 163

28. Bolile valvelor cardiace (Paul H. Tanser) 175

29. Endocardita infecþioasã (Lawrence L. Pelletier, Jr.) 184

30. Bolile pericardului (Brian D. Hoit) 187

31. Tumorile cardiace (M. Jay Goodkind) 191

32. Ateroscleroza (Jules Y. T. Lam) 194

33. Boala cardiacã ischemicã (J. Waine Warnica) 199

34. Boala arterialã perifericã (Alan T. Hirsch) 216

35. Anevrismele ºi disecþia de aortã (John W. Hallett, Jr.) 226

36. Bolile venelor (Ronald Dee) 231

37. Bolile sistemului limfatic (Ronald Dee) 239

Secþiunea 4. AFECÞIUNILE PLÃMÂNILOR ºI ALE CÃILOR RESPIRATORII ............................. 243

38. Prezentare generalã a plãmânilor ºi a cãilor aeriene (Joseph D. Brain) 244

39. Simptomele ºi diagnosticul afecþiunilor pulmonare (Richard G. Masson) 248

40. Reabilitarea pulmonarã (Bartolome R. Celli) 259

41. Bronºita (Gordon L. Snider) 262

42. Pneumonia (John G. Bartlett) 264

43. Abcesul pulmonar (John G. Bartlett) 272

44. Astmul bronºic (Richard J. Martin) 274

45. Boala pulmonarã obstructivã cronicã (Gordon L. Snider) 281

46. Embolismul pulmonar (James K. Alexander) 285

47. Bronºectaziile (Anne L. Davis) 289

48. Atelectazia (Anne L. Davis) 292

49. Boli pulmonare ocupaþionale (David Christiani) 294

50. Boli pulmonare infiltrative (Talmadge E. King, Jr.) 301

51. Boli pulmonare alergice (Hal B. Richerson) 308

52. Boli pleurale (Steven A. Sahn) 312

53. Fibroza chisticã (Beryl J. Rosenstein) 317

54. Hipertensiunea pulmonarã (Harrison W. Farber) 322

55. Insuficienþa respiratorie (Richard G. Masson) 325

56. Sindromul de detresã respiratorie acutã (B. Taylor Thompson) 326

57. Cancerul pulmonar (Waun Ki Hong) 328