DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

MASTER Turism și Dezvoltare Durabilă, ANUL II, 2021-2022

DEZVOLTAREA ȘI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAȚIULUI RURAL

Tematica activităţilor de curs:

C1: Dezvoltarea şi valorificarea turistică a spaţiului rural - definire, conţinut, terminologie, concept,
strategie. Analiză comparativă între spaţiul rural european şi cel românesc

C2: Turismul rural românesc. Caracteristici generale: atu-uri şi limite ale satului românesc ca produs turistic
inedit destinat pieţei interne şi mondiale.

C3: Turismul rural românesc. Istoric, evoluţie, specificităţi, priorităţi, măsuri concrete pentru alinierea la
cerinţele pieţei.

C4: Diagnoza satului românesc în vederea proiectării produselor turistice rurale.

C5: Politici şi modele de valorificare turistică a mediului rural

C6: Amenajarea pensiunilor turistice rurale: tipuri de pensiuni turistice rurale, esenţa specificului local sau
regional, elemente tradiţionale specifice ruralului utilizabile în amenajarea pensiunilor turistice, clasificarea
pensiunilor turistice rurale, repere de creştere a funcţionalităţii şi a randamentului amenajării pensiunilor
turistice rurale, metode de lucru în amenajrea turistică a pensiunii turistice.

C7: Amenajarea turistică a localităţilor rurale din România. Componentele amenajării turistice rurale în
România. Amenajarea turistică a atelierelor mesteşugăreşti. Amenajarea turistică a componentei de cazare.

Activităţi de laborator:

L1: Identificarea componentelor turismului rural

L2: Elaborarea unor scenarii de valorificare a spaţiului rural prin turism - studii de caz

L3: Posibile transformări determinate de activitățile turistice în mediul rural - studii de caz

L4: Conceperea unor modele de dezvoltare turistică pentru comunități rurale - studii de caz

1
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

BIBLIOGRAFIE

Andreiaşi, N., Mihăilescu, I., Voiculescu, N. (1992), Agromontanologia spaţiului carpatic românesc,
Edit. Ex Pronto, Constanţa.
Benedek, J., Dezsi, Şt. (2000) Turismul rural în România – între deziderat şi realitate (II), Studia
Univ. Babeş-Bolyai, Geographia, 2, Cluj-Napoca.
Benedek, J., Dezsi, Şt. (2000), Turismul rural în România – între deziderat şi realitate (I), Studia
Univ. Babeş-Bolyai, Geographia, 1, Cluj-Napoca.
Benedek, J., Dezsi, Şt. (2006), Analiza socio-teritorială a turismului rural din România din
perspectiva dezvoltării regionale şi locale, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Bran, Florina, Marin, D., Simon, Tamara (1997), Turismul rural, Modelul european, Edit.
Economică, Bucureşti.
Cândea, Melinda, Erdeli, G., Simion, Tamara (2000), România – potenţial economic şi turism, Edit.
Universităţii, Bucureşti.
Cândea, Melinda, Erdeli, G., Simion, Tamara, Peptenatu, D. (2003), Potenţialul turistic al României
şi amenajarea turistică a spaţiului, Edit. Universitară, Bucureşti.
Ciangă N. (1998), Dimensiuni spaţial-geografice ale amenajărilor în turismul rural din regiunea
carpatică, Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geographia, 2, Cluj-Napoca.
Ciangă, N. (1998), Turismul rural, factor de conservare, valorificare şi dezvoltare a habitatului
uman, Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geographia, XLIII, 2, Cluj-Napoca.
Ciangă, N. (2001), România. Geografia turismului (partea întâi), Edit. Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca.
Ciangă, N., Dezsi, Şt. (2005), Turismul rural – aspecte teoretice şi conceptuale, Studia Universitatis
Babeş- Bolyai, seria Geographia, tom L, nr. 2, Cluj-Napoca.
Ciangă, N., Dezsi, Şt. (2007), Amenajare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Cocean, P., Dezsi, Şt. (2001), Prospectare şi geoinformare turistică, Presa Universitară Clujeană.
Cocean, P., Vlăsceanu, Gh., Negoescu, B. (2002), Geografia generală a turismului, Edit. Meteor
Press, Bucureşti.
Dezsi, Şt. (2006), Patrimoniu şi valorificare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
Erdeli, G., Gheorghilaș, A. (2007), Amenajări turistice, Edit. Universitară, București.
Ilieș, Gabriela (2010), Modele ale specificității regionale. Suport pentru strategiile de valorificare
turistică a satelor tradiționale, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Nistoreanu, P., Ghereș, Marilena (2010), Turism rural (tratat), Edit. C.H. Beck, Bucureşti.
Mitrache, Şt. şi colab. (1996), Agroturism şi turism rural, Fax Press, Bucureşti.
Petrea, Rodica, Pâle, Luminiţa (2003), Particularităţile turismului rural bihorean, Analele Univ. din
Oradea, seria Geografie, XIII, Edit. Universităţii din Oradea.
Petrea, Rodica, Petrea, D. (2000), Turism rural, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Tacu, Al. P., Glăvan, V. (coord.) (1999), Turismul rural românesc. Actualitate şi perspectivă, Edit.
Pan Europe, Iaşi.

2
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

PROIECT DE CERCETARE - plan de lucru prezentare (laborator):

• Turismul rural – aspecte generale

• Metodologia cercetării

• Spaţiul rural X şi turismul rural

- cadrul de dezvoltare a turismului rural

- specificitatea turismului rural în zonă
- factorii determinanţi în apariţia şi dezvoltarea turismului rural
- premisele motivaţionale în alegerea arealului propus ca destinaţie turistică
- tehnici de promovare turistică a arealului rural propus

• Elementele de atractivitate ale turismului rural în arealul propus

- fondul turistic natural: relieful, hidrografia, clima, vegetaţia şi fauna

- fondul turistic antropic: arhitectura aşezărilor, bisericile, ocupaţiile tradiţionale, portul popular şi
obiceiurile

- infrastructura turistică: infrastructura de cazare şi alimentaţie, infrastructura curativă şi de agreement,

accesibilitatea

• Tipuri de turism pretabile mediului rural propus

• Impactul dezvoltării turismului rural în arealul rural propus

• Perspectivele de dezvoltare a turismului rural în zonă. Propuneri

• Concluzii

• Surse bibliografice

3
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL: TERMINOLOGIE ŞI CONŢINUT.

ANALIZĂ COMPARATIVĂ ÎNTRE TURISMUL RURAL EUROPEAN ŞI CEL ROMÂNESC

În cadrul preocupărilor constante ale promotorilor din domeniul turismului de a găsi formule noi şi atractive de
petrecere a timpului liber alături de vacanţele tradiţionale combinate (munte-mare, tratament-divertisment etc.)
capabile să satisfacă cerinţele unei mase de turişti aflate într-o continuă creştere numerică, diversificare şi rafinare,
extrem de eterogenă atât din punct de vedere structural, cât şi sub raportul preferinţelor şi exigenţelor faţă de produsul
turistic. Evoluţia conjuncturilor de pe piaţa turistică din ultimii ani au impus în atenţia acestora din ce în ce mai mult
zonele rurale ca noi destinaţii turistice şi, totodată, ca formule de vacanţă inedite.

Punerea în aplicare a acţiunilor de amenajare turistică a zonelor rurale presupune, evident, crearea unui cadru
legislativ adecvat şi o susţinere pe măsură din partea autorităţilor publice locale, regionale şi centrale, prin sprijinirea
financiară directă şi oferirea consultanţei de specialitate, inclusiv în atragerea de fonduri prin intermediul unor proiecte
şi programe cu finanţare externă, dar şi a organizaţiilor profesionale, a asociaţiilor locale şi a populaţiei implicate în
fenomenul turistic derulat în spaţiul rural.

Amenajarea turistică a spaţiului rural cunoaşte, prin comparaţie cu alte tipuri de amenajare turistică, mult mai
puţine constrângeri, printre factorii determinanţi care influenţează decisiv selecţia zonelor şi tipologia localizărilor
turistice numărându-se:

- caracteristicile orografice, climatice şi biogeografice;

- poziţia localităţii în raport cu principalele axe de circulaţie turistică;
- gradul de dezvoltare şi modernizare a infrastructurii şi a mijloacelor de transport;
- prezenţa unor resurse atractive originale sau cu caracter de unicat, aparţinând cadrului natural (geologice,
speologice, biogeografice etc.), de factură culturală (tradiţii, obiceiuri, port popular, activităţi şi arhitectură
tradiţională) sau istorică (obiective istorice, culturale, de arhitectură etc.).

Turismul în zonele rurale, complementar altor forme de turism, contribuie la susţinerea acestuia, oferindu-i
condiţiile necesare transformării turismului de circuit în turism de sejur. Motivaţiile specifice turismului rural sunt
următoarele:

- reîntoarcerea la natura nemodificată, rezultat al trebuinţelor de conservare, sănătate, confort fizic şi spiritual,
motivaţie valabilă pentru toate categoriile de vârstă, sex, socio-profesionale, statut social, ce demonstrează că omul
modern nu se poate rupe de cadrul originar de viaţă, iar contactul lui cu mediul rustic are ecouri largi în mecanismul
echilibrului functional;
- cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifice zonelor rurale; în acest cadru, turistul
îşi recapătă condiţia de membru al cumonităţii, reputaţia, prestigiul, consideraţia celorlalţi, precum şi posibilitatea de a
participa la acţiuni commune creatoare;
- cunoaşterea, înţelegerea, inventarierea şi elaborarea contactului nemijlocit cu piese ale istoriei naţionale, ale
folclorului, ocupaţiilor tradiţionale şi obiceiurilor populare transformă vacanţele rustice într-un veritabil proces de
asimilare a unor noi şi numeroase cunoştinţe şi de dobândire a unor deprinderi ce dau turiştilor satisfacţii personale şi
sentimentul utilităţii. În acelaşi timp, prin iniţierea în meşteşuguri şi ocupaţii tradiţionale locale, turiştii îşi pot
manifesta din plin aptitudinile creative personale, ieşind din monotonia şi rutina activităţilor cotidiene;
- motivaţii estetice, care derivă din nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie, naturaleţe;
- curiozitatea satisfăcută prin informaţii asupra ospitalităţii populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatului şi
ritualurilor săteşti;
- odihna, cura de aer şi de fructe, consumul de alimente proaspete şi terapia ocupaţională;
- sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile şi drumeţiile, care conferă o notă autentică produsului
turistic rural.

4
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

Pornind de la aceste considerente, semnalăm prezenţa unei forme de turism specific, turismul rural, care
valorifică resursele turistice locale (naturale, culturale şi economice), dar şi dotările şi echipamentele, inclusiv
pensiunile agroturistice. Practic, turismul rural include o paletă largă de modalităţi de cazare, de activităţi, evenimente,
festivităţi, sporturi şi distracţii, toate acestea desfăşurându-se într-un mediu tipic rural.

În contextul identificării şi nominalizării conceptelor operante (fluxul de persoane, fenomenul turistic, categoria
de turism, faptul turistic, piaţa turistică şi categoriile acesteia – cererea şi oferta, atitudinea şi motivaţia specifice,
comportamentul turistic, statutul turistic, formele de turism, agrementul turistic), categoria de agroturism se defineşte
ca o formă de turism rezultată atât din acţiuni ale indivizilor ce vizează o deplasare într-un spaţiu bine definit, cât şi
consecinţele activităţilor trecute şi prezente ale societăţii, constituite într-un cadru adecvat desfăşurării acţiunilor
turistice (Fig. 1).

Fig. 1. Agroturismul – schema concept (după Erdeli&Gheorghilaș, 2006, p. 244)

Astfel, în timp ce turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de
populaţia locală şi care are la bază o strânsă legatură cu mediul ambient, natural şi uman, agroturismul este activitatea
de primire şi ospitalitate realizată de întreprinzătorii agricoli individuali sau asociaţi precum şi de familiile lor
utilizând propria întreprindere (gospodărie, exploataţie) sau una închiriată astfel încât activitatea desfăşurată să fie
într-un raport de complementaritate cu activităţile aferente cultivării terenului, silviculturii şi creşterii animalelor,
acestea trebuind să constituie şi în continuare activităţi principale.

Amenajarea turistică a spaţiului rural se circumscrie procesului general de amenajare şi organizare a spaţiului
geografic şi are la bază o serie de raţiuni obiective de natură economică, socială şi culturală, precum: (1) depopularea
şi îmbătrânirea accentuată a populaţiei, aflată în imposibilitatea de a susţine la parametrii optimi agricultura; (2)
diminuarea drastică a veniturilor agricole; (3) evitarea procesului de “deşertificare” a numitor regiuni (a aşa-numitelor
zone rurale critice suprapuse, de regulă, ruralului profund); (4) noua cerere de servicii privind mediul înconjurător.

5
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

În acest context, pe fondul unei sporiri apreciabile a interesului şi preferinţelor populaţiei (îndeosebi citadine)
faţă de specificul spaţiului rural şi venind în întâmpinarea unui segment apreciabil al cererii, a luat naştere în ţările
industrializate o formă particulară de turism – turismul rural – chemat să valorifice, dar şi să conserve o ofertă turistică
naturală (poziţie geografică favorabilă, peisaj puţin sau deloc modificat, climat favorabil, elemente de floră şi faună
etc.) şi social-culturală originală (mod de viaţă, port, tradiţii şi obiceiuri, arhitectură rurală, activităţi specifice etc.) pe
care o pune la dispoziţia turiştilor interesaţi, indiferent de forma de turism sub care acesta se produce (turism de
odihnă sau agrement, cultural, religios, balnear, sportiv şi de aventură, de sfârşit de săptămână, agroturism, ecoturism
etc.). Motivaţia reorientării interesului turiştilor dinspre turismul clasic, axat pe utilizarea serviciilor hotelurilor din
marile staţiuni şi centre urbane, înspre mediul rural tradiţional, derivă dintr-un summum de factori născuţi din
necesitatea, manifestată tot mai acut, de reîntoarcere a omului modern (îndeosebi citadin, supus unei agresiuni
constante din partea factorilor specifici mediului urban: stres, poluare, aglomeraţie, contact redus sau inexistent cu
elementele mediului natural) la mediul natural nealterat sau foarte puţin modificat, la natura primordială şi ocupaţiile
tradiţionale.

Apelarea la acestea permit, pe de o parte satisfacerea necesităţii obiective a omului modern de a îmbina odihna
activă (terapia ocupaţională prin participarea la acţiuni commune specific rurale, cura de aer şi fructe, consumul de
alimente proaspete, sport, drumeţii, vânătoare, pescuit, drumeţii ascensiuni etc.) cu un climat nepoluat, iar pe de altă
parte, o reîntoarcere la obiceiuri, tradiţii şi activităţi rustice (inclusive din raţiuni estetice, de curiozitate privind modul
de viaţă specific rural, adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specific diferitelor zone rurale, de stimulare a
unor aptitudine creative personale etc.).

Elementele componente care definesc turismul rural se constituie într-un sistem aparţinând a două categorii:

► Elementele structurale:
• limitele spaţiului turistic (geografic, topografic sau administrativ)
• elementele sistemului (comune, păduri, lacuri, componente peisagistice, monumente istorice)
• ariile de staţionare, găzduire, oficiile de turism, organizaţiile nonguvernamentale
• reţeaua de comunicaţie ce permite schimburi multiple între elementele sistemului (şosele, drumuri, cărări,
poteci)

► Elementele funcţionale: limitele sub diverse forme (energie, informaţie, persoane) care determină creşterea
sau scăderea nivelului rezervelor sau servesc ca bază în deciziile ce permit acţiunea sau intervenţia.
Astfel, principalele obiective ale procesului de amenajare turistică a zonelor rurale tradiționale au în vedere
(1)crearea condițiilor pentru atragerea turiștilor și satisfacerea nevoilor acestora, dar şi (2)derularea și stimularea
activităților economice specifice mediului rural.

Succesul demersului de amenajare depinde de abordarea integrate a trei categorii de variabile:

► Variabile de natură endogenă:

• calitatea peisajului;
• mărimea, diversitatea și confortul capacităților de cazare;
• calitatea și diversitatea serviciilor de bază și auxiliare oferite;
• sprijinul financiar și logistic oferit de factorii locali de decizie.

► Variabile de natură exogenă:

• existența asociațiilor profesionale ale producătorilor;
• organismele centrale, regionale și județene;
• conjunctura economico-socială și politică;
• gradul de dezvoltare a infrastructurii generale (alimentare cu energie electrică, gaze naturale, apă curentă,
canalizare, reţele de telefonie fixă şi mobile, televiziune prin cablu şi satelit etc.) și turistice;
• gradul de accesibilitate în zonă;
• poziția față de marile centre urbane.

6
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

► Variabile de control asupra primelor două categorii:

• cadrul legislativ;
• fiscalitate;
• nivelul inflației;
• regimul vizelor.

Analiza procesului de amenajare turistică a spaţiului rural la nivelul ţărilor cu tradiţie şi experienţă în domeniul
practicării turismului rural, a condus la identificarea a două etape evolutive distincte, marcate de o serie de
caracteristici:

1. Etapa „implantărilor individuale“ se caracterizează prin lipsa unei concepţii unitare de dezvoltare şi
amenajare turistică, având drept consecinţă o ocupare haotică a spaţiului şi o inserare neordonată a
elementelor şi dotărilor de infrastructură cu specific turistic

Principalele categorii de amenajări, destinate primirii turiştilor în spaţiul rural, specifice acestei perioade, sunt:
• reşedinţele secundare (casele de vacanţă) – reprezintă o categorie de cazare cu o dezvoltare explozivă după
1990 în ţara noastră, amplasarea lor iniţială vizând cu deosebire perimetrele cu un bogat fond atractiv natural,
localizate în proximitatea centrelor urbane, pe distanţe variind, de regulă, între 20-80 km, ulterior constatându-se o
diseminare accentuată în teritoriu, îndeosebi spre zonele montane izolate, precum şi în cadrul sau vecinătatea
destinaţiilor turistice tradiţionale din spaţiul montan (staţiuni sau complexe turistice);
• mica hotelărie rurală grupează mai multe categorii de cazare, de la cele mai simple (precum moteluri,
popasuri turistice, campinguri, hanuri), până la ansambluri habituale cu funcţionalitate complex, de tipul satelor de
vacanţă, amplasate în localităţi izolate, în lungul sau punctele de convergenţă a unor căi de comunicaţii importante sau
în apropierea unor obiective de interes turistic. Principala destinaţie a acestora este deservirea turiştilor aflaţi, de
regulă, în tranzit spre alte zone turistice, fiind caracterizate printr-un nivel modest al dotării tehnice, al confortului
oferit şi al serviciilor prestate, funcţionarea lor extinzându-se fie pe întreaga durată a anului, fie pe perioada sezonieră
(în funcţie de tipul de turism, aşezare geografică, caracteristici morfohidroclimatice şi de raporturile stabilite între
cerere şi ofertă);
• gospodăriile ţărăneşti, pensiunile rurale şi fermele agroturistice rezultate prin modernizarea şi adaptarea
funcţională a locuinţelor ţărăneşti din zonele rurale, depozitare ale unor valori atractive aparţinând atât cadrului natural
(aşezare geografică, orografia, elementele climatice, hidrografice sau biogeografice), cât şi sferei socio-culturale
(limba, folclorul, specific gastronomic, nivel de trai, religia, mentalitatea şi ospitalitatea reflectate în atitudinea
localnicilor şi autorităţilor locale faţă de turism), dar şi a unei infrastructuri generale minimale (telecomunicaţii,
mijloace de transport, structura şi aspectul clădirilor, aprovizionarea cu apă, canalizare, energie electrică etc.), a unor
facilităţi turistice diverse (transport, capacitate de cazare, unităţi de alimentaţie publică, terenuri de sport şi locuri
amenajate pentru agrement etc.) şi a unei game cât mai diverse de servicii auxiliare.

Locuinţele din mediul rural care pot deveni ofertanţi de servicii turistice se “recrutează” din rândul
gospodăriilor cu excedent de spaţiu, a persoanelor cu disponibilităţi (inclusiv în privinţa mentalităţii) pentru
practicarea acestui tip de turism (acceptă străini în gospodărie), dar şi persoanelor din categoria celor care optează
pentru integrarea în circuitul turistic rural din raţiuni financiare (pentru acestea turismul rural constituind o sursă
complementară de venituri).

Din punct de vedere structural, gospodăria rurală tradiţională în România este alcătuită din: (1) componente
specifice (închise sau semideschise) grupate într-o microplatformă economică (incluzând locuinţa propriu-zisă şi
clădirile auxiliare, precum: bucătăria de vară, magazii cu diverse destinaţii; (2) anexe gospodăreşti destinate
producţiei animaliere (grajd, spaţii de depozitare pentru cereale, fân sau alte produse şi/sau unelte agricole), dispuse
grupat la extremităţile spaţiului rezervat ogradei propriu-zise pe care o delimitează de restul gospodăriei (de regulă,
grădina sau curtea pentru păsări).

Pentru a putea satisface întreaga gamă de opţiuni existente de potenţialii turişti şi pentru a asigura derularea
optimă a activităţilor turistice, gospodăriile propuse pentru practicarea turismului rural (“aspirante” la obţinerea

7
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

titulaturii de pensiune turistică rurală) trebuie să asigure o serie de servicii de bază şi specifice, grupate într-un set de
criterii minimale, a căror îndeplinire asigură obţinerea unui anumit punctaj şi, pe baza acestuia, clasificarea în
conformitate cu normele specific în vigoare (Fig. 2). Categoria de clasificare a pensiunii turistice este determinată de
îndeplinirea criteriilor aferente și realizarea unui punctaj minim: 5 margarete – 150 puncte, 4 margarete – 120 puncte,
3 margarete – 80 puncte, 2 margarete – 40 puncte.

Fig. 2. Criteriile şi cadrul legal de organizare și funcționare a pensiunilor turistice rurale

Printre cerinţele solicitate enumerăm:

- locuri de cazare destinate turiştilor, grupate (de regulă dispuse în mai multe camere, ajungând până la 10);
- existenţa obligatorie a unor facilităţi minimale (baie cu apă curentă, canalizare, grup sanitar etc.)
8
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

- asigurarea hranei (cu o pondere majoritară a produselor naturale, provenită, pe cât posibil, din gospodăria
proprie) în spaţii care pot asigura un număr de locuri mai mare decât al celor de cazare (dar nu mai mic de 20)
- existenţa unuia sau a mai multor locuri de parcare;
- amenajarea unor spaţii de recreere şi odihnă, inclusiv locuri de joacă pentru copii;
- facilitarea participării la activităţile din gospodărie şi la manifestările tradiţionale ale comunităţii;
- organizarea unor activităţi de agreement (excursii, drumeţii, plimbări cu căruţa, mese tradiţionale etc.) sau sportive etc.

După utilitate şi destinaţie, gospodăriile ţărăneşti pot fi grupate în trei categorii:

- gospodării destinate satisfacerii necesităţilor proprii ale proprietarilor, aceştia neprevăzând, în momentul
edificării acestora, o posibilă integrare în circuitul turistic, respectiv de cazare a turiştilor. Din aceste considerente,
aderarea locuinţelor integrate acestei categorii la reţeaua de turism rural este mai dificilă, majoritatea lor fiind
clasificate în clasa inferioară (cel mult o margaretă) în ceea ce priveşte categoria de confort;
- gospodării edificate pentru folosinţă dublă, proprie şi pentru cazarea turiştilor, prezente cu deosebire în
staţiuni turistice, precum şi în localităţi sau zone turistice tradiţionale. De regulă, gospodăriile de acest tip păstrează
„culoarea locală” în ceea ce priveşte arhitectura şi materialele folosite, îndeplinind criteriile minimale de confort
reclamate de derularea în bune condiţii a turismului rural, oportunitatea includerii acestora în circuitul de profil fiind
valorificată de mulţi proprietari de astfel de locuinţe după 1990;
- gospodării nou construite, în conformitate cu criteriile de clasificare ale gospodăriilor şi pensiunilor rurale în
vigoare, fiind prevăzute cu toate facilităţile şi îndeplinind condiţiile de confort şi dotare reclamate de practicarea
turismului rural la standardele actuale.

Luând drept criteriu de clasificare serviciile puse la dispoziţia turiştilor de către o gospodărie ţărănească
integrată în circuitul turistic rural, acestea pot fi grupate în:
- gospodării de găzduire pun la dispoziţia turiştilor cazare şi mic dejun;
- gospodăria de găzduire şi sejur oferă cazare şi pensiune completă (mic dejun, prânz şi cină);
- gospodăriile de găzduire şi sejur pentru copii, ale cărei servicii oferite includ cazarea şi pensiunea completă,
cu meniu alcătuit în proporţie de peste 50% din produse naturale preparate în gospodăria proprie.

De asemenea, orice locuinţă propusă pentru integrarea în reţeaua turistică rurală trebuie să se circumscrie unor
norme de funcţionalitate vizând asigurarea unor condiţii optime de confort pentru turişti; în mod specific, se impune
ca raportul dintre spaţiile pentru folosinţă privată a gazdelor (exclusivă sau parţială) şi cele destinate turiştilor (cazare,
masă, alte activităţi) trebuie să permită obţinerea liniştii, siguranţei şi confortului reclamat de exigenţele moderne în
domeniu. În acest context, se pot identifica două situaţii distincte:
- spaţiile destinate turiştilor sunt situate în clădirea comună care găzduieşte şi camerele şi utilităţile private
utilizate exclusiv de proprietar, fie cu acces comun (situaţie specifică amenajării unor clădiri existente care au recurs
doar la unele readaptări funcţionale de mai mică anvergură), fie cu acces separat, rezervat exclusiv turiştilor (situaţie
prezentă atât la unele clădiri noi, cât şi în cazul multora existente, a căror construcţie iniţială a fost prevăzută cu acces
dublu sau a celor care beneficiază de această facilitate în urma unor lucrări de amenajare sau renovare mai ample);
- spaţiile destinate turiştior sunt amplasate într-o clădire independentă faţă de locuinţa proprietarului (în
curtea comună sau într-o gospodărie separată total), recomandabilă pentru a evita crearea unei stări de disconfort
turiştilor şi a spori intimitatea acestora.

2. Etapa „amenajărilor concertate“– caracterizată printr-o dezvoltare dirijată a noilor localizări turistice şi o
ocupare organizată a spaţiului turistic, subordonată şi integrată unei viziuni spaţial-arhitectonice de ansamblu, în
strânsă relaţie cu imperativele organizării complexe şi integrate a zonelor rurale. Diferitele tipuri de implantări
turistice (infrastructură, echipamente, diverse dotări) circumscrise acestui tip de amenajare se înscriu şi contribuie
substanţial la efortuile promotorilor turismului de a atenua efectele negative induse asupra mediului de
supraaglomerarea zonelor turistice din perioada sezonului de maxim aflux al cererii, permiţând protejarea arealului
prin posibilitatea exercitării unui control permanent asupra raportului cerere-ofertă existent pe piaţă la un moment dat.
• staţiunile verzi constituie o alternativă de amenjare turistică adecvată localităţilor cu potenţial demografic
mediu şi mare, amplasate în special în areale caracterizate prin prezenţa unei vegetaţii bogate, în special forestiere.
Principalele tipuri de echipamente incluse unei strategii de amenajare aplicabile în acest caz trebuie să răspundă unor
9
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

motivaţii şi gusturi extrem de diverse ale cererii turistice, incluzând atracţii naturale, precum şi o bază materială de
recepţie şi agrement complexă alcătuită din: unul sau mai multe hoteluri (incluse în categorii de confort diferite), teren
de campare, apartamente mobilate în case sau pensiuni familiale, baze de agrement amenajate (inclusiv piscină sau
ştrand), localuri de alimentaţie publică şi comerţ.
• parcurile şi rezervaţiile naturale, apărute ca urmare a creşterii constante a grijii pentru ocrotirea naturii şi a
încercării factorilor de decizie de a diminua tendinţa de degradare tot mai accentuată a ecosistemelor naturale sub
presiunea crescândă exercitată de factorul antropic.
• oglinzile de apă şi bazele de agrement nautic rezultate prin amenajarea unor resurse hidrografice naturale (râu
sau lac) sau antropice (baraj sau lac artificial) în vederea agrementului – s-au constituit în elemente care au atras în
timp amplasarea unor reşedinţe secundare şi amenajări turistice de utilitate publică variate (baze de cazare, alimentaţie
publică, agrement, sportive, baze nautice etc.)
• locuinţele familiale reprezintă unităţi private întâlnite îndeosebi în cadrul destinaţiilor turistice tradiţionale
(staţiuni, localităţi turistice) construite sau amenajate ulterior în vederea acoperirii deficitului de locuri de cazare din
umităţile tradiţionale în perioada sezonului turistic, valorificând astfel surplusul cererii turistice rămase nesatisfăcute,
prin oferirea unei alternative de cazare, la preţuri de regulă mai mici.
• satele de locuinţe noi (ex.: Băişoara-Cluj, Valea Mănăstirii-Alba, Cornu-Prahova) reprezintă ansambluri
construite deopotrivă în scopul recreerii şi petrecerii timpului liber (vacanţe, concedii, dar şi perioada de la sfârşit de
săptămână), dar şi cu intenţia de a repopula unele zone, prin atragerea şi sedentarizarea populaţiei în urma implantării
unor facilităţi de utilitate publică
• satele de vacanţă reprezintă ansambluri habitual-turistice amplasate în areale cu circulaiţe turistică ridicată,
amenajate de sine stătător sau în conexiune cu campingurile, prin inserarea unor dotări habitual-turistice de tipul
căsuţelor, cabanelor, a căror funcţionare presupune asigurarea facilităţilor sanitare şi de salubrizare corespunzătoare.
Modalităţile de cazare proprii satelor de vacanţă pot îmbrăca o mare diversitate tipologică (ex. ferme ecvestre, ferme
piscicole etc.), care pot coexista într-un context funcţional favorabil şi pot asigura parametri superiori de eficienţă.

EXPERIENŢA INTERNAŢIONALĂ

Europa rurală trece printr-un proces de schimbare ireversibil. Problemele din agricultură şi din zonele
împădurite, împreună cu lipsa interesului pentru viaţa la ţară a generaţiilor tinere a forţat guvernele şi administraţiile
locale să găsească alternative viabile.

Un rol important în dezvoltarea turismului rural european l-a jucat înfiinţarea în anul 1990, 20 septembrie, la
Tomar (Portugalia) a EUROGÎTES (Federation Européenne pour l’accueil Touristique chez Habitant a la Ferme et au
Village), care iniţial a avut 13 membri (organizaţii naţionale şi regionale din 9 ţări europene), iar în prezent reuneşte
35 de organisme profesionale din 28 de ţări europene, printre care şi România.

Turismul rural în Franţa

Turismul rural în Franţa are vechi tradiții și realizează cote maxime de diversificare, organizare și promovare.
Este considerată drept leagăn al turismului în spaţiul rural, datorită vechii tradiţii; cea mai mare parte a echipamentelor
franceze pot fi numite „case rustice“ și sunt controlate, omologate și rezervate prin Federația Națională „Gîtes de
France“, fondată în 1955, când aceasta regrupa doar 145 de gîtes, adică peste 38mii proprietari, peste 55 mii de
echipamente de cazare și 600 de angajați. Un „gîte” este o casă de vacanță în mediul rural, construită sau amenajată
după criteriile unei Carte de Calitate și oferă garanții privind echiparea, prețul sau calitatea primirii. Toate unităţile
sunt localuri independente (case, castele sau apartamente în case ţărăneşti) construite sau restaurate de proprietari şi
echipate modern în vederea închirierii lor pentru vacanţă. În localitatea Auvergne, spre exemplu, s-au acordat
subvenţii pentru structurile agroturistice de primire, acestea obţinând, astfel, clasificări de minimum două margarete.
De asemenea, se constată că cererea pentru hanurile turistice este sensibilă la elemente precum: autenticitate,
arhitectură specifică, valorificarea superioară a produselor rurale şi dotări cu echipamente de calitate. În general,
zonele rurale din Fraţa oferă multe avantaje pentru turism: peisaje variate, biserici şi castele vechi, industria
meşteşugurilor, zone întinse de regiuni împădurite, precum şi râuri şi lacuri oferind oportunităţi pentru partide de
vânătoare, pescuit, canotaj, plimbări cu barca şi observarea sălbăticiei (birdwatching).
10
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

În 1970, ca urmare a preocupărilor de a oferi servicii turistice în spațiul rural, a luat naștere o asociație generală
denumită „Tourisme en espace rural“ (TER), ce cuprindea 4000 de sate turistice, 150 mii de paturi, dispersate în 80 de
departamente. Potrivit celor mai recente statistici, Franţa deţine prima poziţie ca număr de echipamente de cazare din
mediul rural (65.303 pensiuni).

Dintre zonele care situează această activitate pe o poziţie importantă amintim: Haute-Savoie (Chamonix),
Herault (Montpellier), Saone (Besancon), Loire, Bas-Rhin (Strasbourg), dar și: Bourgogne, Bretagne, Alsace.

Printre calităţile care atrag, pe lângă rezidenţii francezi, un număr însemnat de turişti din afara graniţelor, se
numără:
► specificul gastronomic (brânzeturile, tradiționala cafe au lait, vinurile, șampania etc.)
► felul francezilor de a fi (indisciplinaţi, seducători, rafinaţi, gazde atente etc.)
► puternicul atașament pt regiunea natală
► grija autorităților de a sprijini aceste întreprinderi prin credite (agricole, hoteliere, speciale pt amenajarea
satelor) pe termen lung (până la 15 ani) și cu dobândă mică (3-5%)
► autenticitatea peisajelor şi a experienţelor oferite
► conservarea arhitecturii specifice
► valoarea superioară a produselor rurale
► dotarea cu echipamente de calitate

Turismul rural în Germania

În anul 1992, Germania punea în aplicare un program de pregătire a operatorilor din domeniul turismului rural,
în special agroturismului, pentru fermierii din West Flanders şi provincia Limburg, care cuprindea toate informațiile
practice necesare dezvoltării agroturismului, consultanță în domeniul juridic şi fiscal, management și marketing,
asistență privind posibilitățile de sprijin financiar. Obiectivul programului era de a conștientiza populația locală asupra
posibilităților pe care agroturismul le-ar putea oferi. Ca urmare a acestui proiect, s-au înregistrat rezultate pozitive; de
exemplu, numărul de localnici care au oferit cazare a crescut cu peste 50% în anul imediat următor. Proiectul a inclus
şi crearea unui nou produs turistic în regiune, cu elemente rurale şi locale, asigurând pe de altă parte, locuri de muncă
pentru doi manageri de proiect care oferă consultanţă şi asistenţă noilor operatori din domeniul turismului rural.

Intervenția statului în vederea sprijinirii financiare a dezvoltării turismului rural se realizează la nivelul forurilor
centrale sau de land, iar aceste ajutoare sunt stribuite organizaţiilor. Ca urmare a dezvoltării turismului rural, în
Germania s-au înregistrat, la nivelul anului 1996, cca 20 mil. turiști, cu peste 654 mil. de înnoptări. Câteva programe
naţionale care au promovat produse turistice inedite şi au avut un succes notabil sunt: „Vacanțele la fermele țărănești“,
„De la Marea Nordului până în Alpi“.

Cele mai dezvoltate regiuni în activitatea de turism rural sunt: Schwartzwald (reg. Munților Pădurea Neagră) și
Messen (partea central-vestică, aproape de granița cu Luxembourg), turismul rural find practicat în peste 2/3 din
spațiul rural german. Aceste atribute pot fi conjugate cu legislaţia clară şi stabilă, încurajarea permanentă a afacerilor
mici şi mijlocii, cu capital familial, dar şi cu un vechi concept german: „kinder, kuche und kirche“ (copil, bucătărie și
biserică), care au condus la rezultate deosebite şi o promovare de succes a turismului rural german. În afara serviciilor
de găzduire, cu mic-dejun, demipensiune sau pensiune completă, mai sunt oferite: intinerarii ciclo-turistice, călare, cu
căruţa sau caleaşca, vizite în ateliere ale artizanilor, sejururi pentru naturalişti (vânătoare fotografică), peripluri per
pedes (plimbări, drumeţii, pelerinaje).

Turismul rural în Austria

Structura hotelieră din Austria este de tip familial ceea ce face să-i conserve caracterul tradiţional. Turismul
rural reprezintă mai mult de 80% din oferta turistică austriacă. Turismul rural reprezintă pentru economia austriacă
aproximativ 15% din PIB, deoarece există un interes foarte mare din partea diferitelor administraţii. În această ţară,
turismul reprezintă o activitate care a confirmat, contribuind la dezvoltarea de noi preocupări, devenite în timp
profesii, care au condus la creşterea economică a aşezărilor săteşti. Formele de manifestare ale turismului rural sunt:
11
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

pensiunea ţărănească (case ţărăneşti cu camere de închiriat) şi turismul în hanuri. Analizând statistic realizările
domeniului, se poate remarca poziţia de fanion a regiunii Tirolului. Vechimea acestor preocupări (1989 s-au sărbătorit
100 de ani) a condus la realizarea tradiţiei; aproape un sfert dintre fermele austriece primesc oaspeţi de peste un secol,
asigurând prin această activitate un trai îmbelşugat la aproximativ 10% dintre fermierii austrieci. Rezultatele obţinute
în zona Tirolului sunt o urmare firească a programului iniţiat de Ministerul Agriculturii şi al Comerţului, sugestiv
intitulat „Planul Verde”, prin care s-au acordat gospodăriilor tiroleze împrumuturi (credite) cu o durată de rambursare
mare (15 ani) şi o dobândă scăzută (3-5%). Toate acestea au dus la omologarea şi funcţionarea a 25 de comune
turistice, în care o familie din două primeşte turişti la fermă, în medie existând, la fiecare fermă, 6 paturi. La sfârşitul
secolului al XX-lea, în întreg Tirolul, o treime din gospodăriile aflate în mediul rural închiriau spaţii de cazare.

În ansamblu, produsul turistic tirolez se caracterizează prin imensiul efort investiţional pentru echipare,
preponderenţa unităţilor mici şi caracterul familial al acestora, nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere îmbunătăţit
continuu etc. În acelaşi timp, vacanţele tiroleze sunt de neconceput fără: centre de echitaţie, terenuri de tenis, piscine
acoperite, săli de masaj, solare, bufete, saune, patinoare, pârtii de schi, tunuri de zăpadă artificială, maşini de bătut
zăpada.

EXPERIENŢA NAŢIONALĂ

Evoluţia fenomenului turistic rural şi a organizării activităţii turistice din spaţiul rural românesc

În România, primele inițiative specifice turismului rural datează din deceniile 2 și 3 ale sec. XX, perioadă în
care se practica, sporadic, neorganizat și neoficial, cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali, procesul fiind stopat,
în forma sa incipientă, de evoluțiile ulterioare înregistrate de societatea românească, din considerente care ţin, în
primul rând, de sfera politicului. În pofida acestor restricții, în perioada de relativă deschidere ideologică de la sfârșitul
anilor ’60 și începutul anilor ’70, s-au manifestat unele preocupări pentru promovarea turismului rural, materializate
pentru o serie de acțiuni turistice organizate începând cu 1967-1968 pentru grupe de turiști aflați pe litoralul românesc
al Mării Negre și în Delta Dunării.

Un alt moment semnificativ s-a înregistrat în anul 1972, când, în urma unui studiu iniţiat de Ministerul
Turismului (prin intermediul Ordinului nr. 297) şi realizat de către Centrul de Cercetări pentru promovarea Turismului
Internaţional, au fost identificate și selectate un număr de 188 de localități rurale ale căror resurse naturale și antropice
atractive justificau includerea lor în circuite turistice interne și internaționale.

Însă, abia în 1973 s-au pus bazele reale ale revitalizării turismului rural prin identificarea, omologarea,
declararea experimentală (prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 774/16 iulie) şi lansarea a 13 sate reprezentative
din punct de vedere turistic, selecționate datorită valorilor etnofolclorice și culturale înmagazinate și valențelor
atractive ale cadrului natural, din principalele zone etnografice ale țării: Hălmagiu (AR), Lerești și Rucăr (AG),
Fundata și Șirnea (BV), Bogdan-Vodă (MM), Tismana (GJ), Rășinari și Sibiel (SB), Vatra-Moldoviței (SV),
Murighiol și Sf. Gheorghe (TL), Vaideeni (VL). În cadrul acestora s-au manifestat începuturi de organizare şi parţial,
amenajare turistică după modelul francez şi de practicare a acestei forme de turism.

Un an mai târziu, raţiunile de ordin politic specifice epocii au condus la stoparea acestei acţiuni, urmare directă
a deciziei de interzicere a cazării turiştilor în locuinţele particulare (decretul 225/1974). Includerea unora dintre satele
turistice selecţionate în programele cu caracter cultural şi folcloric promovate şi contractate cu beneficiari externi de
către Oficiul Naţional de Turism Carpaţi a făcut posibilă, graţie intervenţiei forurilor politice superioare de decizie,
exceptarea unor localităţi de prevederile amintite (Lereşti, Rucăr, Sibiel, Murighiol şi Crişan). Intervalul temporal
limitat în care turismul rural a evoluat sub auspicii oficiale nu a permis organizarea și amenajarea la exigențele
reclamate de postura de sate turistice, gospodăriile unora dintre localităţile selecţionate nefiind omologate conform
criteriilor în vigoare (Rucăr, Vaideeni, Vatra Moldoviţei), în alte cazuri cazarea şi evidenţa turiştilor români nu
beneficia de un cadru organizat (Crişan, Fundata, Rucăr), existând şi o serie de sate în care nu s-a consemnat vreo
activitate turistică (Tismana, Bogdan Vodă, Vaideeni), situaţie în care, cu mici excepţii, turismul rural românesc a fost
nevoit să evolueze până în anul 1990.

12
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

În pofida debutului organizării şi amenajării şi în parte, practica închirierii în vederea valorificării spaţiilor de
cazare rurale în scop turistic nu a depăşit până în anul 1990, pe fondul deteriorării conjuncturii politice, un stadiu care
poate fi considerat ca fiind unul incipient. După 1990, pe fondul acutizării dificultăților socio-economice și presiunii
generale determinate de schimbarea mentalităților tradițional-conservatoare, turismul rural a fost relansat, însă nesigur
și ambiguu din punct de vedere legislativ sau al investițiilor concrete cu sprijinul statului.

Satele turistice – tipologie

Multiplele tipuri de localizări turistice prezente în mediul rural (reşedinţele secundare, mica hotelărie rurală şi
gospodăriile ţărăneşti, pensiunile rurale, fermele agroturistice) alcătuiesc „coloana vertebrală” a satelor turistice, care
reprezintă cel mai complex tip de amenajare turistică destinată turismului rural, capabilă să valorifice la un nivel
superior resursele atractive ale unei localităţi sau zone turistice.

Într-o accepțiune largă, satele turistice sunt „așezări rurale situate într-un cadru pitoresc și nepoluat, care
prezintă următoarele avantaje:
• tradiții etnofolclorice nealterate și case cu arhitectură specifică unei zone etnografice
• gospodării țărănești (cu un anumit grad de confort) ce se închiriază turiștilor
• monumente cultural-istorice
• muzee și atracții naturale și culturale ce pot fi utilizate în dezvoltarea agrementului
• dotări de infrastructură generală (alimentare cu energie electrică în întreaga localitate, apă și canalizare în
cca. 80% din gospodării
• dotări comerciale, sanitare și de telecomunicație
• accesibilitate lesnicioasă la arterele de comunicație naționale”.

Satele turistice sunt aşezări rurale pitoreşti, consolidate din punct de vedere cultural (tradiţii, obiceiuri,
inventar al obiectelor de muncă, port, gastronomie), care, în afara funcţiilor politico-administrative, social-economice
şi culturale proprii, îndeplinesc (sezonier sau permanent) şi funcţia de primire şi găzduire a turiştilor pentru petrecerea
unui sejur cu durată nedefinită. Pentru a deveni sat turistic, o localitate rurală trebuie să dispună de ofertă specifică
capabilă să satisfacă o largă paletă de motivaţii ale turistului român sau străin exprimată prin existenţa unui ansamblu
de resurse atractive (aparţinând cadrului natural şi de provenienţă antropică) valorificabile prin intermediul turismului,
capabile de a trezi interesul unui segment cât mai larg de populaţie şi de a declanşa fluxuri turistice convergente,
dublate de prezenţa unei baze materiale şi a infrastructurii generale şi turistice capabile de a satisface, în anumite
condiţii, cererea existentă pentru acestea, plus o mentalitate favorabilă afirmării activităţilor turistice (calitatea de
gazde bune şi primitoare).

Astfel, sintetic, condiţiile minime care trebuie cumulate de un sat turistic sunt legate de:
- prezenţa unui cadru natural atractiv, nepoluat
- existenţa unui ansamblu de resurse atractive valorificabile prin intermediul unor activităţi culturale în cadrul
comunităţii (ca participant activ sau pasiv)
- asigurarea unei baze de cazare adecvate, ca număr de locuri de cazare, arhitectură tradiţională, regăsită şi în
construcţiile noi, precum şi utilizarea, alături de materialele clasice, a celor existente în orizontul local, respectiv
asigurarea unui grad minim de confort prin mijloace locale (apă curentă, localizare etc.).

Reuşita organizării dezvoltării turismului în spaţiul rural presupune ca, alături de spaţiile de cazare, comunităţile
implicate în promovarea acestei forme de turism să urmărească întregirea infrastructurii turistice cu noi categorii de
amenajări destinate agrementului, dar şi comerciale.

Stabilirea unei tipologii unanim acceptate a satelor turistice presupune decelarea şi relevarea specificului
localităţilor şi gruparea lor în câteva tipuri fundamentale cu scopul promovării, în fiecare localitate în parte, a celor
mai adecvate tipuri şi forme de turism care să îmbine într-o manieră funcţional-complementară atât oferta turistică a
localităţii (principalele caracteristici geografice, culturale şi socio-economice), cât şi principalele necesităţi, motivaţii
şi opţiuni ale întregii game de turişti potenţiali care frecventează sau ar putea fi interesaţi de oferta localităţii în cauză.
Aplicarea principiului specializării în domeniul organizării şi funcţionării satului turistic se impune cu necesitate în
13
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

contextul în care fiecare localitate rurală constituie o entitate aparte, cu o identitate proprie, conferit de caracteristicile
proprii, care trebuie identificate şi integrate unei oferte atractive în vederea unei exploatări cât mai eficiente posibil
prin intermediul turismului. Totodată, delimitarea unor tipuri de sate turistice constituie un mijloc de selectare şi
direcţionare a turiştilor, opţiunile acestora pentru un sat sau altul realizându-se natural, în funcţie de principalele lor
motivaţii, necesităţi, posibilităţi şi exigenţe. Nu în ultimul rând, acţiunea de identificare şi delimitare a unei tipologii a
satelor turistice permite conceperea şi realizarea unei publicităţi concrete, adaptate şi direcţionate în funcţie de
specificul fiecărui tip de sat turistic în parte.

a. Satele turistice etnofolclorice

- Curțișoara (GJ), Avram Iancu (AB), Rășinari și Sibiel (SB), Vama (SV), Năruja (VR), Bogdan-Vodă și
Săpânța (MM), Bujoreni (VL)

- grupează așezările rurale posesoare ale unui fond etnografic autentic, în care arhitectura, obiceiurile și
activitățile tradiționale, portul, cântecul și jocul popular reprezintă caracteristici esențiale ale satului
respectiv și totodată, motivații determinante în declanșarea unor fluxuri turistice convergente

- acestea sunt completate de servicii de cazare și masă în condiții rustice autentice (mobilier și decor interior
tradițional, veselă și tacâmuri din lemn sau ceramic, meniul tradițional specific zonei)

- organizarea unor expoziții artizanale permanente cu vânzare, respectiv a unor muzee etnografice, precum și a
horelor săptămânale, a sărbătorilor și diferitelor obiceiuri, nunților, tîrgurilor, la care să participe efectiv
turiștii - ar putea reprezenta modalități specifice de valorificare a produsului turistic original al acestor
așezări

b. Satele turistice pescărești și de interes vânătoresc

- Crișan, Murighiol, Sf. Gheorghe și alte sate din Delta Dunării, Ciocănești (SV), Gurghiu și Lăpușna (MS)

- Așezări situate în zone cu fond cinegetic și piscicol remarcabil, indiferent de forma de relief și care pot
organiza, la cererea turiștilor, unele forme de agrement specifice, dublate desigur de servicii de cazare (în
cabane, case sau castele de vânătoare) și culinar-gastronomice specifice (meniuri cu specific vânătoresc sau
pescăresc)

c. Satele turistice pastorale

- Jina, Gura Râului, Orlat, Săliște, Miercurea Sibiului, Cisnădioara (în zona Mărginimii), Vaideeni, Polovragi,
Stănești, Izverna, Tismana (în satele situate în depresiunile submontane din N Olteniei), Șirnea, Fundata,
Sohodol, Rucăr (în culoarul Rucăr-Bran), Borlova și Turnu Ruieni (CS), Clopotiva, Ohaba, Pui (HD)

- sunt așezări rurale situate de regulă în zona montană, în care principala activitate economică este creșterea
animalelor (în special a ovinelor), care au posibilitatea de a asigura, pe lângă spații de cazare cu specific
(inclusiv stâne turistice), activități de divertisment de tipul petrecerilor ciobănești (incluzând ospețe cu
berbecuț la proțap, caș, jintiță, urdă, balmoș)

d. Satele turistice cu obiective de interes științific

- Chiuzbaia (MM), Bosanci și Sadova (SV), Berca (BZ), Cireșu și Cloșani (MH), Gârda și Scărișoara (AB),
Limanu (CT)

- Posedă în perimetrul lor sau în proximitate areale naturale protejate

e. Satele turistice cu monumente istorice, de artă și arhitectură

- Voroneț, Sucevița, Putna, Moldovița, Agapia, Văratec (N Moldovei)

14
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

- Tismana, Horezu, Polovragi, Bistrița, Cozia, Cotmeana (Subcarpații Getici)

- Cetățile țărănești și bisericile fortificate de la Feldioara, Prejmer, Hărman, Cristian, Biertan (Pod. Târnavelor
și Dep. Brașov)

- Posesoare ale unor edificii cu valoare istorică, artistică și culturală excepțională

f. Satele turistice pomi-viticole

- valorificarea fructelor, strugurilor și a produselor obținute pe baza acestora în multiple combinații (produse
culinare, must, vin, șampanie, țuică, coniac etc.)

- Recaș (TM), Voinești (DB), Cotești (VN), Pietroasele (BZ), Agapia (NT), Mrfatlar și Ostrov (CT), Cotnari
(IS), Dăbuleni și Segarcea (DJ), Jidvei și Cetatea de Baltă (AB)

g. Satele turistice de creație artistică și artizanală

- Horezu (VL), Marginea (SV), Săpânța (MM), Humulești (NT)

- Producții artistice și produse ale artei populare artizanale (legate de prelucrarea lemnului, olărit, costume
populare, covoare, cusături, măști, icoane)

h. Satele turistice climaterice și peisagistice

- Fundata, Șirnea (Cul. Rucăr-Bran), Tismana (GJ), Botiza (MM), Podu Dâmboviței (AG), Arieșeni (AB),
Vama Veche și 2 Mai (CT)

i.Satele turistice balneare

- Zizin (CV), Bala (MH), Bălțătești (NT), Ocna Șugatag (MM0, Săcelu (GJ), Geoagiu și Vața de Jos (HD),
Moneaasa (AR), Praid (HR)

j. Satele turistice pentru practicarea sporturilor hibernale sau estivale (nautice)

- Băișoara (CJ), Rânca (GJ), Murighiol și Mila 23 (TL)

15
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

SATUL ROMÂNESC ÎN DATE ŞI CIFRE

Satul constituie comunitatea umană dominantă în peisajul geografic românesc, reprezentând cea mai veche
formă de locuire.

Fig. 3. Satul – sistem teritorial şi social (după Iordache Costela, p. 156)

• în decursul timpului, satele românești au cunoscut o evoluție diferită, determinată atât de caracteristicile
mediului natural, cât și de aspectele socio-economice specifice fiecărei perioade istorice, astfel încât, în prezent pot fi
întâlnite sate foarte mici, cu câțiva locuitori, și sate relativ mari, ce pot avea până la 12 000 locuitori, sate prospere
economic și sate sărace

• în prezent, din punct de vedere administrativ, spațiul rural românesc se compune din 2860 comune, ce au în
componență 12 956 de sate

• acestea concentrează 45% din populația țării, respectiv 9,7 milioane locuitori, densitatea medie a populației
atingând doar 48 loc./kmp.

• în administrația comunelor se află 89% din suprafața totală a țării și 91% din suprafața agricolă

16
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

• sub aspectul numărului de locuitori, dimensiunea comunelor variază foarte mult, de la 96 locuitori (Brebu
Nou, jud. Caraș-Severin), la 12 538 locuitori (comuna Holboca, jud. Iași). Ponderea cea mai ridicată o dețin comunele
care au o populație cuprinsă între 1000 și 5000 locuitori, respectiv 81,2% din numărul total al comunelor.

• comunele care înregistrează sub 1000 de locuitori și cele peste 10 000 locuitori sunt puține la număr, ponderile
acestora fiind de 2,3%, respectiv 0,8%

• dimensiunea demografică a comunelor și gradul de dispersie al satelor în cadrul acestora influențează în mod
semnificativ nivelul de dotare a populației cu echipamente și servicii publice; de altfel, comunele cu un număr mic de
locuitori și cu sate risipite sunt cel mai slab echipate din punct de vedere al infrastructurii tehnico-edilitare și
înregistrează cele mai mari descreșteri ale populației în ultimele decenii

• din punct de vedere demografic, spaţiul rural românesc se caracterizează printr-o scădere continuă a
populaţiei, o feminizare şi o îmbătrânire accentuate, procese care vor afecta semnificativ, în viitor, atât volumul, cât şi
calitatea resurselor umane.

• analiza de diagnoză a spaţiului rural românesc a evidenţiat numeroase probleme cu care se confruntă acest
spaţiu, în unele cazuri situaţia fiind de-a dreptul alarmantă. Tranziţia la economia de piaţă a lăsat urme vizibile
asupra ruralului românesc, generând multiple probleme de ordin economic şi social

• majoritatea satelor sunt caracterizate printr-o îmbătrânire demografică accentuată, rată scăzută de
ocupare a forţei de muncă rurale, resurse financiare reduse, infrastructură tehnico-edilitară deficitară

• în ansamblu, satele de câmpie sunt mai sărace decât dele de munte şi deal, însă infrastructura lor este mai bună
decât în cazul celor situate în condiţii de teren mai accentuat

• dezvoltarea în spaţiul rural este favorizată de localizarea în apropierea marilor centre urbane sau de-a lungul
unor axe importante de transport, pe de o parte, şi de diversitatea resurselor locale (agricole, forestiere, turistice etc.),
pe de altă parte, care oferă alternative în dezvoltarea economică

• starea de azi a satului românesc este în mod evident legată de starea agriculturii mai degrabă decat a oricăror
alte ramuri ale economiei naţionale, deoarece agricultura rămâne coloana vertebrală a spaţiului rural. În acest context,
nu poate fi concepută calitatea şi atractivitatea acestui spaţiu fără o agricultură performantă, sănătoasă şi competitivă.

• în plus, dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice din zonele rurale şi creşterea gradului de
ocupare prin dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi crearea locurilor de muncă trebuie să constituie elementul
esenţial pentru menţinerea şi bunăstarea populaţiei rurale.

17
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

MARKETINGUL PRODUSELOR TURISTICE RURALE

Condiţiile actuale ale economiei mondiale şi în special a celei naţionale transformă turismul rural într-o şansă
reală pentru comunităţile locale şi pentru zonele cu un minim potenţial turistic. Această afirmaţie este confirmată de
implicaţiile pe care turismul rural le poate avea pentru economia locală:

• venituri suplimentare rezultate din activitatea de turism

• valorificarea produselor din gospodăria proprie

• evidenţierea şi punerea în valoare a resurselor zonei

• alungarea plictiselii şi a monotoniei

• utilizarea excedentului de spaţiu, produse şi forţă de muncă

• punerea în valoare a perioadelor de timp mai puţin ocupate în mediul rural, dar şi a unor categorii mai puţin
valide pentru muncile agricole (populaţia feminină, tinerii, elevii şi studenţii), cuprinzând întreaga energie a
comunităţilor locale

În aceste condiţii, este necesară o abordare realistă şi coerentă a activităţii economice pornind de la principiile
marketingului (Fig. 4). Abordarea lineară a activităţilor şi etapizarea acestora sunt alte cerinţe pentru obţinerea celor
mai bune rezultate posibile cu un consum optim de resurse (materiale, umane, de timp etc.)

Fig. 4. Abordarea activităţii economice pornind de la principiile marketingului

1. ANALIZA SWOT

Abordarea de marketing a turismului rural trebuie să înceapă cu realizarea unei analize SWOT. Aceasta
presupune luarea în calcul a patru elemente: punctele tari (Strengths), punctele slabe (Weaknesses), oportunităţile
(Opportunities) şi ameninţările (Threats). Punctele tari şi slabe sunt determinate de factorii interni, iar oportunităţile
depind de factorii externi. Pentru o analiză SWOT de succes trebuie să se ţină cont de câteva aspecte esenţiale (Fig. 5).
Analiza Swot este un prim pas într-o abordare de marketing a oricărei activităţi şi implicit, a turismului rural. Este

18
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

necesară pentru centralizarea aspectelor pozitive şi negative ale activităţii într-o formă concretă. Se poate continua cu
analiza celor 7P.

Fig. 5. Exemplul unei analize SWOT asupra turismului rural românesc şi recomandările în realizarea acesteia

2. MIXUL DE MARKETING – ANALIZA CELOR 7P

MIXUL DE MARKETING se referă la un amestec de elemente care să fie alese şi combinate astfel încât să
ofere procesului de marketing (1)eficienţă şi (2)putere de adaptare la cerinţele pieţei.

- pe lângă cei 4P fundamentali, specifici produselor (Produs, Preţ, Promovare, Distribuţie), pentru servicii,
datorită caracteristicilor acestora (intangibilitate, perisabilitate, dependent de prestator etc.) se mai adaugă 3P:
Personalul, Prezenţa şi Procesul.

- din cele 4 variabile fundamentale, numai două sunt direct controlabile de către firmă: produsul şi promovarea.
Celelalte două (preţul şi distribuţia) depind şi de o serie de factori din mediul extern, astfel încât firma nu are
libertate deplină în modificarea lor.

- cele 4 componente ale mixului de marketing nu sunt independente, ele se corelează şi se intercondiţionează.

19
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

Fig. 6. Elementele mixului de marketing (cei 7P)

3. PRODUSUL TURISTIC RURAL

Produsul turistic pe care ne propunem să-l realizăm şi să-l comercializăm poate face obiectul unor investigaţii,
pe trei niveluri, prin care vom urmări identificarea unor aspecte esenţiale care au relevanţă în ochii turiştilor şi cărora
ofertantul/producătorul trebuie să le acorde maximum de atenţie (Fig. 7).

Fig. 7. Componentele produsului turistic rural

Esenţa produsului reprezintă necesitatea căreia îi corespunde produsul/serviciul turistic oferit, necesitate care
duce la decizia de cumpărare. Turistul sosit în mediul rural caută satisfacerea unei necesităţi (linişte, culoare locală,
odihnă, recreere etc.), a unei dorinţe (trăirea unei vacanţe liniştite, satisfacerea nevoii de firesc şi natural, practicarea
unor hobby-uri) sau găsirea unei soluţii pentru problemele sale (inspiraţie, meditaţie, relaxare etc.).

Produsul sau serviciul ca atare înfăţişează caracteristicile proprii produsului (servicii de bază-cazare şi masă;
sejur de scurtă durată sau lungă durată; odihnă, tratament, itinerant etc.). Elementul major îl reprezintă imaginea

20
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

produsului în ochii turistului, formată din informaţiile pe care le are turistul despre produs ca şi experienţa interactivă
legată de consumarea vacanţelor în mediul rural.

Produsul sau serviciul completat include tot ceea ce se oferă turiştilor pe lângă produsul de bază. Surprize,
agape, materiale promoţionale (brelocuri, hărţi, pliante, cataloage), muzee, servicii suplimentare (închirieri sănii,
căruţe, cai etc.), premii, reduceri, tot ceea ce este oferit suplimentar, sporind valoarea produsului turistic.

Prezentarea sub diverse forme şi din diverse unghiuri a produsului turistic românesc scoate în evidenţă existenţa
atât a unei concurenţe interne (între produsele turistice rurale din diverse zone ale ţării noastre), cât şi a uneia externe
(faţă de produsele turistice rurale europene).

4. PREŢUL PRODUSULUI TURISTIC RURAL

Preţul este un element foarte flexibil al mixului de marketing, putând fi modificat foarte repede spre deosebire
de celelalte componente

- preţul depinde de raportul cerere-ofertă (utilitatea bunului, capacitatea de plată a consumatorului, costul
înregistrat de concurenţă vs. costul de producţie (materiale, energie, forţa de muncă, taxe şi impozite), dar şi
de celelalte preţuri la care se oferă pe piaţă bunul/serviciul respectiv
- preţul cerut trebuie să coincidă cu aşteptările clientului

Fig. 8. Tehnici de stabilire a preţului

5. DISTRIBUŢIA PRODUSULUI TURISTIC RURAL

Distribuţia cuprinde totalitatea activităţilor realizate de producător, singur sau în colaborare, pentru a-i ajuta pe
consumatori să intre în posesia bunului sau serviciului respectiv. Este formată din următoarele componente majore:
- canalele de distribuţie sau marketing
- sistemul logistic sau distribuţia fizică

21
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

În funcţie de rolul îndeplinit în canalele de marketing şi de fluxurile în care sunt prezenţi, participanţii la procesul
de distribuţie pot fi clasificaţi în:
► participanţii primari:
• producătorii: pensiunea turistică, restaurantul, firma de închiriere echipament sportiv, ansamblul folcloric etc.
• angrosiştii: agenţia de turism tour-operatoare care realizează pachete turistice combinând cazare-masă-transport-
agrement
• detailiştii: alte agenţii de turism sau alţi intermediari (agenţii specializate în organizarea de evenimente/traininguri,
team-building, pregătirea resurselor umane, fundaţii etc.)
► ofertanţii de servicii funcţionale (specifici comerţului cu mărfuri)
►furnizorii de servicii de sprijin (servicii financiare şi de asigurări, de comunicare, de cercetare de marketing şi
consultanţă, de promovare etc.)

6. PROMOVAREA PRODUSULUI TURISTIC RURAL

Firmele care realizează produse şi servicii trebuie să comunice cu clienţii potenţiali asupra acestora, pentru a.i
putea informa despre calităţile şi avantajele noilor produse/servicii şi de a-i stimula în achiziţionarea lor.

a. Publicitatea/advertising-ul
Este definită ca fiind “ştiinţa, afacerea sau profesia creării şi diseminării mesajelor (reclamelor), o instituţie
socială care afectează viaţa de zi cu zi a fiecărui individ, o forţă care modelează cultura de masă, o componentă a
activităţii de marketing sau o sursă de informare despre produse, servicii, evenimente, indivizi sau instituţii
(companii).

► publicitatea de tip ATL (“above the line”) – desemnează serviciile de publicitate care folosesc cele 5 canale
media convenţionale: presa scrisă, TV, radio, cinema şi afişajul stradal şi foloseşte formate tipizate, specifice (spotul
publicitar în televiziune, radio şi cinema, macheta în presa scrisă, afişul publicitar pt afişajul stradal)
►publicitatea de tip BTL (“below the line”) – acea formă de publicitate care foloseşte alte suporturi decât cele
convenţioanle sau le foloseşte pe acestea într-un mod atipic (evenimente, suporturi/obiecte)
b. Relaţiile publice

“Declaraţia mexicană” consideră “practicarea relaţiilor publice este arta şi ştiinţa socială de a analiza tendinţele, a
programa consecinţele acestora, a consilia liderii organizaţiilor şi a implementa programe de acţiune planificate
care să sprijine în acelaşi timp şi organizaţiile şi interesul public” (“Declaraţia mexicană”)

► relaţiile cu presa (interviuri, articole de interes general)

►relaţiile cu comunitatea (trebuie să transmită interesul în activităţile de protecţie a mediului, în crearea de noi locuri
de muncă, în sprijinirea nevoilor comunităţii)

► relaţii multiculturale (clubul prietenilor destinaţiei X)

► evenimente speciale (“zilele recoltei”, “sărbătorile de iarnă la…”, “pe urmele lui…”)

NB!!! - relaţiile publice nu au ca scop elemente cantitative, precum publicitatea, ci elemente calitative, căutând să
obţină reputaţie cu scopul de a câştiga suport şi de a influenţa opinia şi comportamentul publicului.

c. Manifestările expoziţionale
Indiferent dacă se adresează specialiştilor sau publicului larg, conduce la promovarea ofertei destinaţiei
turistice. Pentru manifestările internaţionale este necesară promovarea ofertei destinaţiei “X” spre deosebire de cele
naţionale unde pot fi promovate anumite segmente clar definite (pensiunea X din…).

22
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

Participările la târguri şi expoziţii cu profil turistic sunt necesare pentru:

◘ stabilirea de contacte cu diverşi intermediari din sectorul turistic,
◘ studierea concurenţei,
◘ observarea tendinţelor care se manifestă pe piaţa turistică etc.
Însă participarea poate fi costisitoare (mărimea standului, personal necesar, numărul şi calitatea tipăriturilor).

Fig. 9. Cele mai importante materiale promoţionale

Victor Middleton identifică 7 funcții îndeplinite de tipăriturile utilizate la aceste manifestări expoziţionale:
► creează notorietate
► promovează utilizând mesaje sau simboluri promoționale
► facilitează cumpărarea
► înlocuiesc produsul turistic
► constituie o dovadă a cumpărării și element de referință pt satisfacția viitoare
► facilitează utilizarea produsului
► educă clientul

PROCESUL DE EDITARE A UNUI MATERIAL TIPĂRIT: (!!“O broşură trebuie, înainte de toate, să vândă”)
Etape:
► determinarea numărului, profilului, nevoilor şi dorinţelor potenţialilor vizitatori
► elaborarea strategiei de marketing: campaniile de promovare şi publicitate nu se realizează independent, ci
împreună, cu mesaje şi imagini unitare şi coordonate. Se vor stabili mesajul, tipul de hârtie, culorile şi fontul,
imaginile
► specificarea obiectivelor urmărite prin materialul tipărit: în termen de venit/cost, simplă informare sau cunoaşterea
mai aprofundată a produsului turistic oferit
► alegerea modului de distribuţie: oficii şi birouri de informare turistică, târguri şi expoziţii, librării şi centre
comerciale, inserţii în presă, poştă directă, recepţia pensiunii agroturistice, aeroporturi, gări şi restaurante, agenţii
turistice.
► execuţia broşurii (tipografii, agenţii de publicitate)
► programarea activităţilor

23
 DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA TURISTICĂ A SPAŢIULUI RURAL

d. Promovarea vânzărilor
- instrumente menite să stimuleze achiziţionarea mai rapidă sau într-un volum mai mare a unor produse
sau servicii
- în funcţie de beneficiarul căruia i se adresează, promovarea vânzărilor se concretizează în:
• pentru intermediari: termene de plată avantajoase, reduceri suplimentare (discount-uri);
• pentru consumatorul final: cupoane, premii, reduceri de preţ, oferte combinate la un preţ redus, jocuri şi
concursuri, loterii şi tombole, voiaje de stimulare sau experimentale, cadouri (ex. un bilet la un concert de
muzică populară), PLV (Publicitatea la Locul de Vânzare) – prin amplasarea de afişe în interiorul agenţiilor de
turism, broşuri cu oferte în camerele pensiunii etc., promovarea “din gură în gură” (de la foştii beneficiari) etc.
ÎNSĂ, ATENŢIE! (tips&tricks)
! reducerile temporare de preţ cresc substanţial vânzările;
! cu cât scăderile de preţ promoţionale sunt mai dese, cu atât nivelul de creştere al vânzărilor este mai mic;
! detailiştii nu dau consumatorului final niciodată 100% din reducerile pe care le primesc de la producător sau
angrosist.

e. Internetul
f. Telefonia mobilă
g. Cercetările de marketing agroturistic

SITE-URI CU RANKING FOARTE BUN, DAR CARE PERMIT ŞI OFERIREA UNUI NUMĂR MARE DE
INFORMAŢII PRIVIND PENSIUNILE ÎNSCRISE:
• http://www.agrotur.ro/
• http://www.agroturism.com/
• http://www.pensiuni.bizcatalog.ro/
• http://www.pensiuneturistica.ro/
• http://www.ruraltourism.ro/
• http://www.intervacante.com/
• http://www.cazareinsecuime.ro/
• http://www.pensiuni-agroturism.ro/

24