Emil Cioran - Istorie Si Utopie (1992, Humanitas)

ISTOIE ŞI UTOPIE
�L CIORN s-a nlscut la 8 aplie 1911 la R�n�, unde tatl său

. era :ot. A lcut studiile icele n Sibiu, la Liceul Ghorghe Laz-,
aoi a unat cr s urile Facultăi- i de �itere şi Filozoie dn Bucureşti
(1928-1932), î nch eiate cu o tezl despre Heri Bergson. Dupl o bursă
de sudi n Germ a nia (1933-1935), a fost vrem e e un n (193-1937)
profesor de ilozofie I! Liceul A ndrei Ş ag una din Brşov. Dn 1937, n
cnd o bne o bursl a satului rncez pent u doctor at (cre-i va i pre
lungiă în 1938), se st abi l eş te la Pris.
n România olaborse la Gnrea, Vetnea, Florea de foc, Ca�
lenl, Revisa de ilosofie, Convorbri literre ş.a.
Dn· 1947 ncepe sl seric în limba rnceză.
A pu bicat cinci„ bi n ţrl şi alte zece în Frana, toate la „Gal
limrd". Crtea sa e debut obinuse, în ţr� premiul Comiteilui pen
ru premierea sritorilor ineri neditaţi (1934). Penru recis de
decomposition (1949) i se confer!, în 1950, prem iul Rivrol.
SCRI: Pe cumle disperri (Bucureşti, 1934; 1990); Crtea amă

gilor (Bucur eşti, 193i; 199J); Scilnbrea la faţl a Ro miei (Bucu
reşti, 1936; 1941; eiţie� revzută 1990); Laci şi sfnţi (Bucreşti,
1937; 1991); mrl ndilor (Sibiu, 140; Bucreşti, 1991); nrep
r pătmaş (Bucreşti, 1991); recis de decomosiion (Pis, 1949)
Traat de descompnere (Bucureşti, 1992); Syllogismes de lametume
(Pris, 1952)- Sloismele mrăciii (Bucreşti, 1992); La enaion
d'exi�ter (Pris, 1956) - Ispia de. a exista (Bucureşti, 1992); Hstore et
utopie (Pris, 1960) - Istoie şi utopie (Bpcureşi, 1992); La chute
dns le temps (Pis, 1964) ; e ma.vais Demiurge (Pris, 1969); De
lnconveient d'ee ne (Pis� 1973); telement (Pis, 1979); �xer
cics d'amraion (Pris, 1985); Aveux et nahemes (Pis, 1987).
_
ISTORE ŞI UTOPE
Traducere de
ENOL RCU
HUANITAS
Bucureşti, 1992
Coperta serici
IOANA DJ{ACjOMIRESCU MADRE
Ilusrat ia copertei
CBJ PA1'NU CĂI(RHTI
gravră din c ic lul
" Apocalipsei de Dlrer (dealiu)
E. M. IOAN
HISTORE ET TOPE
© iions Glmr, 1960
© Humnias, 1992
penu prezena versiune romnescă
ISBN 973-20293-6
I
DESPE DOUĂ PI DE SOCTAE
Scisore cd_e n piete. -de depte•
Din acea ţră cre a fost a noasră şi cre nu mi e

a nimănui� stărui, după aţia ani de t�cere, să-ţi dau
amănunte despre preocupr�le mele cît şi despre lu
mea. „inunată" în cre, îi spui, m norocul să
răiesc şi să umblu în voie. Ţi-aş putea ·răspunde că
smt un om lipsit de preocupri şi că aceasă lume nu-i
deloc inunată. Dar un răspuns atît de laconic nu r
putea, în ciuda exactităţii sale, să îţi astîmpere crio
ziatea, nici să lămurească numeroasele înrebări pe
cre i le pui. Una inre acestea, echivaînd aproape
cu un reproş, m-a rapat îndeosebi. i vrea ·să şii dacă
am intenţia să revin cîndva la lmba noasră,_ a în
durora, sau dacă nţeleg să-i răîn credincios acestei
lalte, în înurea creia, fră nici un temei, bănuieşi
că aş avea o uşuripţă pe cre n-o m şi n-o v�i
-
* Prietenul de deprte chuia i este dresată această Scisore e

Constantin Noica; citnd-o în Nouvelle Revue Frn�ais, unde a fost
pubicaă iiţial (în 1957), Noica s ie , la ndl său, Rspns l ni
pieten ndepa. Cele două scisori-eseu au fost publicate împreună
în 1991 înr-un mic volum niulat L,'ai lonn, _ris-Bucrest,
aprut la ediura prizină Criterion. Cititorul român poae găsi
Răsplsul lui Noica n denda acestei crţi. (N. d.)
6 stoie şi utopie
avea niciodată. r .sena să·-µ spun o poveste· de

groază dacă ţi-aş relata în amănunt istoria relaţiilor
mele cu acest idiom de împrumu, cu toate aceste .cu
vnte gîndite şi răsgîndite, şlefuite, subtile pînă la in
existenţă, grbovite sub jugul ·nuanţei, inexpresive
tocmai penru că au exprimat toul, de o precizie în
iorătore, istovite şi delicate, sobre chir şi· aunci
cînd sînt vulgre. cu·m s-r putea deprinde cu ele un
scit, cum le-r putea părunde înţelesul exact .şi nui
cu igaUi şi dreaptă cumpănre? Nu eistă măcar .un
cuvnt a crui eleganţă vlăgită să nu-i dea ameţei:
n-a mi rămas nici urmă de rînă, de snge şi d� su
let n ele O _şintxă de · o_înţepenel, de o deitate
.
cadaverică le ncorseteazi şi le hoaşte un loc de

·unde ici Dumnezeu n-r putea să le smul gă. îă ca
fea, cîte igi şi cîte dicionre mi-au rebuit ca să pot
crie o rază mi mult sau mai P:n corcă· în aceasă
lmbă nabordabilă, prea nobilă şi prea disinsă penru
gustul meu! Dn n�fericire, cînd mi-am· dat seama de
toate acestea era prea trziu ca să fac cale întorsă,
alfel n-aş i abandonat nicicînd limba noasră; i se
ntîmplă să-i regret şi acum mirosul de prospeţime şi
pureziciune, amestecul de sore şi bălegr� urîţenia.
nostlgică şi superba negijenţă. Să mai revin la ea, nu
pot; cea pe cre am fost siit s-o adopt mă leagă şi mă
stăpîneşte prin chir preţul suferinţelor cu cre-am
plăit-o. Să iu ore un·„renegat", cum di de înţeles?
,Paia nu-i decît un popas în deşert", spune n text ti
betan. Eu nu merg chir aît de depre: aş da toate
Despre doud ipi de scietate 7
privelişile . luii penru aceea a copilriei mele.

Adaug însă că, de fac in ea un ri, de vină sînt dor
plăsmuirile şi slăbiciunile memoriei. Sntem cu toţii
obsedaţi de rădăcinile noasre; _se)imentul pe cre
i-l inspiră le mele se exprimă obligatoriu în ter
meni negaivi, n imbajul autopedepsiii, l ulinţei
asumate şi proclamate, l acceptăii dezasrlui. Ase-
/ ienea pariotism ţine cumva de psihiarie? Sînt de
acord, r ltl nu pot concepe şi, avnd i vdere des
. inele noasre, el i apare -_ de ce i-aş acnde-o? -
ca sngurul rezonabil.
Mai norocos decît ine, te-ai res�mnat cu ţărîna
·
noasră natală; aveai, în plus, puterea de-a suporta

orice regm, inclusiv pe cele mai ntolernte. Nu c�
ţi-r lipsi noslgia fanteiei şi a dezordinei, dr nu cu
nosc vreun sprit mai reractr la superstiţiile „demo
craiei". A fost o vreme, e rept, cînd le detestam la
fel de mult ca· tne, dacă nu cir mai mult: eram năr
şi nu putem adite alte adevruri decît ale mele, ici
recunoaşte dversarului reptul să le aibă pe ale lui, să
pnlitc de ele, să le i n1pu nă Faptul că mi multe pr
.
t idr se pot înfrunta fr� să se �iicească depăşea

puterea 1nea de înţelegere. Ca pe o ruşine a Speciei,
si1nbol al unei omeniri vlăguite, rră pasiuni şi
convingei, ipsiă de vitor, mrgiiă n toate cele, in
capabilă să se· înalţe spre absoluţ, nici spre acea su
perioară înţelepciune care-i spunea că obiectul unei
discuii este anihilrea adversrului -
...
· asfel priveam
regimul prlamentr. In schimb, sistemele ce vroiau
8 stoie şi utopie
să-l eine spre a-i lua locul îmi preau amrable

rră excepie, rmonizae cu işcrea Viei�, divnita
tea mea n vremea aceea. Pe cel cre n-a cunoscut„
pînă la reizeci de ani, fascna�a Jtror exreisme
lor, mă nreb dacă rebuie să-l admir sau să-l
ispreuiesc, să-l consider 1 sint- sau n caavru.
pin lipsă de resure biologic�, nu s-a plasat acela dea
_
supra ori ddesubul impului? Deicienă pozitivă ori
negaivă, ce mpornă i are! Lipsindu-i dorina, ca
şi voinţa de a isruge, el este suspect, căci l-a învins
e demon sau, şi mai grav, nu a fost posedat icioată.
A răi cu adevrat nseană să-i refuzi pe ceillţi; ca
să-i accepţi, r rebi să şiisă renunţi, să e stăpneşti,
să acionei tpoiva propriei tale nati, să ie debi
itezi; libertatea o concepi do� penru tine· nsuţi;
aproapelui tău o cedezi dor cu preţul unor eforturi
epuizante; de aici slăbicinea liberlismului, si�re la
aresa instinctelor umane, izbîndă efemeră şi -a
culoasă, stre de excepţie, la antipodul imperativelor
A
noasre profunde n mod naral ea ne este srănă;

..
dor slerea forţei din noi ne face s-o descoperm. E

mizeria unei rase ce se înnobilează dor în măsura n
cre se moleşeşte; nici un reprezentant l ei, afră de
cazul unei decrepiuini precoce, nu se. confarmează
principiilor „umane". Fruct al unei lăcri sinse, al
unui dezeciibru - provcat nu de prea multă, ci de
prea puţină energie -, toleranţa nu-i poate sduce e
neri. Amesţecul Î: luptele politice nu . e ipsit .e
riscuri; epoca noasră îşi datorează amprenta sînge-
Dspre dou� ipi de socieate 9
.
roasă faptului că inerii au fost obiectul unui cult: re-.
centele convulsii pornesc de la ei� de la uşuinţa cu
cre-şi nsuşesc o aberaie şi o raduc în fapte. Dai-le
speranţa sau prilejul unui masacru -· vă vor urma
orbeşte. La ieşrea n adolescenţă eşti prn definiţie
. A
fnatic; eu însui i1 fost, şi încă pnă la riicol. Ii.

mai ainteşti de vremea cnd debitam butade incen
ire? .o făceam nu atît n plăcerea scandlului, cît
in n�voia de a potoli o fierbinţeală cre, rră supap�
demenţei verble, n-r i întrziat ,să mă istuie.
Co.nvins că relele societăţii se. rag de la bărni, m·
conceput ideea licidrii turor ceăenilor recuţi de

paruzeci de i, nceput al scleroei şi-l micrii,
co.tră începînd cu cre - i plăcea să cred -
orice individ devine o nsulă penru naţiune şi o po
vară penru colectivitate. Acest proiect i s-a prut
atît de dmrabil, ncît n-am şovăit să-l fac,public; dr
cei în cauză nu l-au apreciat n aceeaşi msră şi m-au
taxat rept canibal: criera mea de binefăcător al
obşii ncepea sub auspici cam sumbre. Tu nsu�, atît
de generos totuşi, şi - cînd îţi'căşun� - atît de te
merr, m-ai împins, copleşindu-mă cu îndoi�li şi
obiecii, .la renunre. Să i fost proicul meu condm
nabl? Nu exprma, în fond, decît dorina pe cre orice
bărbat iubitor de ţră o re în srăfundul iniii: ichi
drea unei juăăi a comparioţilor săi.
'md mă ·gîn.esc la acele momente de enuziasm
şi furie, la speculaţiile nebuneşti ce-i pustiau şi-i
întncau spritul, nu le m� aibui, acum, visrilor de
10 Istoie şi utopie
lanropie şi disrugere, nici obsesiei nei purităţi nu·

pea clr desluşite, ci unei isteţi besiale c�e, sub
masca entuziasmului, se desfăşura pe socoteala dr şi
cu complicitatea mea, încîntat cum eram că nre
serbăd şi cumplit nu rebuia să aleg, asemeni altora,
aîţia... Cumplitul îi aprţnea de drept, ce mai pu
team doritn plus? Avem o inimă de lup, ir feroci
tatea mea, hrănindu-se din sine însăşi, mă împlinea,
ă fermca: erm, nr-n cuvnt, cel mi ferice nre
licanropi. injeam după. glorie, dr o şi ocoleam:
odată ob�n.ut, cît preţuieşte oare, de vreme ce ne face
cunoscuţi şi ne impune dor generaţiilor prezente şi
vitore, excl!ndu-ne nsă n recut? La ce bu. să te
ştie lumea înreagă, dacă nu t� va fi ştiut cutre
nţelpt sau nebn, un Mrc_ Areliu sau Nero? Penru
atîţia din idoli noşri, nu vom fi existat nicicînd, nu
mele nosru nu va fi tulburat nici unul din secolii de
pnă la noi; cît despre cei ce vor veni, ce mai contea
ză? ît poate să conteze viitorul, această jumătate a
impului, penru cel mpătiit de veşnicie?
n ce rntri şi cum m izbutit să mă eiberez
de-aîtea pati n-am să-ţi spun,. căci r dra prea
mult; r i nevoie de una din acele interinabile is
cuţii _în cre blcnicii snt - sau mi curînd erau -
specilişti. Dr orice rîntri m-ar i muncit, ele
n-au fost nici pe deprte singra cauză a reorientri
mele; a conibuit . n mre msră un fenomen mai na
rl şi mi înristător, vrsta, cu smptomele ei ce nu
pot să înşele: ncepeam să dau tot mai multe sene de
'
spe doul ipi de socieate 1 1
toleranţă, prevesitore, i se prea, a vreunei de

reglări lăunrice - o boală probabil de nelecuit Un
lucru mă neliniştea mai m�lt decît orice:· nu· mai
aveam puterea să doresc mortea unui duşman; din
conră, îl înţelegeam, compram veninul lui cu l
meu; el exista şi, cumplită dcdere, erm mulţuit că
există. Ura, izvor l euforilor mele, i se potolea,
scădea de la o zi la lta şi, îndepărîndu-se, ducea cu
ea tot ce era mi bun în ine. Ce-i de acut? Căe ce
genune lnc? - m nebm nrna. Pe l.sur� ce
energia mă prăsea, i se accenua porrea căre to-
.
lernţă. In mod v�it, nu mi eram înr: cel.lt i

se pea posibil, ba cir rel.
Mă desp�ţem penru vcie· de Uicul şi propie
atea sa•; înţelepciunea m� ispitea: eram ore un om
srrşit? Asta şi rebuie să ii penru - devei un sncer
democrat.· Spre mrea mea fericre, i-m dat seama
că nu ajunsesem chir pînă acolo, că mai păsram
rmăşiţe de fanatism, resturi de tinereţe: nu ăcem
nici o concesie în privinţa noilor mele prncipii, erm
un iberl ntolernt. Aşa sînt şi acum. _Fericiă ·conra
dicţie, absurdiate cre mă salvează. Doresc uneori să
ţiu un moderat desăvrşit; în acelaşi imp mă felicit că
nu reuşesc, nr-aît rmorea mă-nrozeşte. Va veni
şi vremea cînd, eiberat de spaima aceasta, mă voi
apropia de cumpărea ideală pe cre-o visez cîteoda
tă; ir dacă - precum sper - vei cun�aşe, cu ni, o
• er ie nd eneienum eiig, 145) e Mx Smr. (N. L)
12 stoie şi utopie
decădere asemănătore, poate vom sta căre srrşitul

veacului alătur�, înr-un prlament reînviat in morţi,
unde, senili deoporivă, vom i spectatorii unei feeri
nesrşite. Deveim tolerni dor n măsura n cre ne
pierdem vigorea şi, căzînd cu blîndeţe în mintea co
piilor, sntem prea istoviţi ca să-i mi cinuim pe c�i
lalţi cu ragostea sau ura noasră.
După cum vezi, am vederi „lrgi" asupra oricărei
chestiuni. Atîta sînt de largi, că nu mai ştiu pe ce
pozi�e mă siuez în raport cu nici o problemă. Judecă
u însuţi. Asfel, la înrebrea: „Stărui n prejud�căile
conra micii noasre vecine din vest? Nureşti faţă de
ea aceleaşi resentimente?"� nu ştiu ce răspuns să îi
d au; pot cel mult să te srprind ori să te decepţionez.
Asta din cauză că, vezi bine," nu avem aceeaşi expe
rienţă în privinţa Ungriei.
Născut dincolo de Crpaţi, nu l-ai puţut cunoaşte
pe jnţrmul unur, terore a copilriei mele ransil
vne. �md zream vrenul, chir de deprte, inram în
panică şi-o luam la goană: era srinul, duşmanul; a
rî însena a-J urî. Din cauza lui, îi uram pe toţ� un
gurii cu o patimă curat ungurească. Nu e nevoie să-i
spun mai mult ca să picepi cît mă pasio.au. Mai pe
urmă, schimbîndu-se împrejurrile, n-am mai avut
motive să-i duşm�esc. Cu toate astea, multă vreme
ncă, nu-mi puteam imagina un opresor "fără să mă
îndesc la trele şi fascnaia lor. Cine se revoltă, cine
se răzvrăteşte? Arreori sclavul, ci aproape todeau
na asupritorul devenit sclav. Ungurii sînt excelenţi
Despre douA ipui de societate 13
-
cunoscători i traniei, penru c�au pr ac ti c at-o cu o

competenţă inegalablă: r putea depune mrturie mi
noiăle fostei Monrii. Ir penru că şiuseră, n re
cu ul lor istoic, să facă pe stăpii at de bine, ei erau,
în epoca noasră, mi puţin dispuşi decît oricre ltă
naiune a Erop ei cenrale să suporte sclavia; de
.
v reme ce-avuseseră gustul poruncii, cum să nu-l ibă
pe al libertăţii? Trăgndu-şi forţa din_ radiţia lor de
persecu tori, cunoscători i mecanismului î mp ilri şi
intolernţ�i, s-au ridicat m p oriv� unui regi m nu mult
.
ifeit de cel rezervat de ei înşi şi altor popore. Ci noi,.

ragă p rietene neavînd pînă acum şnsa de-a i opre
,
s o ri , nu o puteam avea nici pe aceea de-a i răvrătii.
Lipsiţi de această îndoit� �ericre, noi ne p r tm cum

se cuvine lnrle, şi-aş i n rept de aş nega vrtuile
cumpăii , nobleţea se rvituţi noasre, recunoscînd
totodată că excesul de modestie ne îm pinge spre ex
reme neiniştitoare; atîta nţelepciune înrece măsura
îni-atît, că uneori mă şi descrajează. Invidiez, îi
mărurisesc, roganţa vecinilor noşri, îi pizmuiesc
pînă şi penru limba lor, oricît r fi ea de slbatică,
d e-o frumu se ţe ce n-re imjc omenesc, cu sonorităi
.enid dinr-un alt univers, puternică şi corosivă,
f�cută penru rugăciune, penru răgete de furie' şi pen
tru jeluiri, ieşită din infern ca să-i perpetueze accentl
�i s rălucrea . Măcar că nu cunosc în această imbă
dccît în jurătrile, ea îi p l ac e nemăsr� t, aş sta o
veşnicie s-o ascult, mă fascinează şi mă îngheaţă, mă
pierd la farmecul şi la cruzimea ei, la toate acele
14 stoie şi utopie
_
cuvinte de nectr şi cianură, aît de adaptate la exi�

genţele unei agoni r rebui .să răposn e ungreşte
.
- ir dacă nu, să renunţăm a mi muri.

Nendoielnic, i răsc din ce n ce mi pun pe
foşii mei stăpni. Dacă mă gndesc bine, ei au fost
mereu, chir şi în epoca lor de glorie, singuri n ij
locul Europei, izolai în mîndria ş i reretele lor, ără
fităi profunde cu alte p op ore. După cîteva ncursi
i n Occident, unde-au putut să-şi desăşore şi să-şi
isipească s ălbăic ia originră, s-au reras, cuceritori
degenerai în sedenri, pe malurile Dunri, unde
aveau s� cînte, s� se tînguie şi să-şi tocească nstinc
tele. Eistă la aceş i hui rfmai o melncolie nscută
n cr uimea„ refulat�, şi cre nu-şi găseşte niciei
ecivlent: i spune că e sngele ce r ncepe să viseze
la el nsuşi. Şi cre, la urmă, s-ar prescimba n .melo
die. maşi aproape de esenţa lor deşi sînt anşi, ciar
marcaţi, de civilizaţie, c on ştienţi c ă provin inr-o
hordă nepereche, părunşi de un orgoliu în acelaşi
imp profund şi tearal, ce le dă un aer mai mult r o
manic decît ragic, ei nu puteau rata isiunea ce le

revenea în lumea modernă: aceea de a reablita şovi
ismul, mpnîndu-1 cu destul fast şi suicienă. fatali
ate penru a-l face pitoresc în ochii observatorului
dezabuzat. Sînt cu atît mi nclinat să le recunosc me
itl, cu cît prn ei i-a fost dat să îndr cea mai cum
plită umilinţă: aceea de-a te naşte slugă; tot lor le
datorez acele „cinii le ruşinii", cel mi reu de n
durat nre toate, după spusele unui moralist.
espre dou! ipui de societate I )
Oare n-ai cunoscut la rndu-ţi voluptatea ce ţi-o

oferă efortul de-a i obiectiv cu cei care te-au terfelit,
te�au spurcat şi lovit, mi ales cînd le mprtăşeşti în
taină viciile· şi niicicia? N-aş vrea să deduci de-aici
că rîvnesc să iu înălţat la rngul de magir. D�parte
de mine asemenea prezumţie: îmi cunosc iitele şi
înţeleg să rmîn înre ele. e cunosc, de altfel, şi pe
ale vecinei noasre - şi e destul ca pasiunea m�a
penru ea să scadă cu o ărmă, ca să nu mai pun nici
un preţ pe onorea
. ce mi-a făcut-o persecuîndu-mă.
Poporele, mai mult decît ndiviii, ne inspră sen-
timente conradictorii; le iibim şi le urîm în acelaşi
timp; obiecte alb simpatiei şi aversiunii noasre, nu
merită să nurm penru ele un simţînt nume. Ati
tu.nea ta prtnitore faţă de poporele Occidentului,
ale.căror defecte nu le disingi prea clar, este efectul
istanţei: erore de optică sau nostalgie a inaccesibi
lului. Nu isingi mi bne nici lacunele socieă�i bur
gheze, ba chiar te suspectez că o priveşti cu o nume
complezenţă. Faptul că - . privitor îndepărtat - ai
asupra ei o viiune fnasmagoică� cît se poate de fi
resc; cum însă eu · o cunosc ndeaproape, este de dato
ria mea să risipesc iluziile pe cre ţi le-r putea
înreine. Nu vreau să spun că o detest în mod absolut
- şti doar_ că m .o slăbiciune penru monsruos -,
dr risipa de nepăsre necesră penru a o suporta e n
vădită isproporţi_� cu liit_atele mele resurse de ci
nism. E prea puţin spus că nedreptăţile abundă în
această societate: e chir o chintesenţă a nereptăii.
De bunule pe cre le elez�, de opulena cu ce. se

mpăunează -· deli�ii şi belşug de suprafaţă - se
bucură dor întprii, profitorii, experii în rşăvie,
icloşii mi mri sau mi mici. Sub lusrul aprent se
ascunde o lume a dezolrii, de ale crei detali m să
e cruţ. Cum să expici alfel decît prinr-un racol
fapul că nu se spulberă sub ochii noşi ori că nimeni
n-o runcă în aer pe loc ?
„A noasră nu-i 'deloc mai grozavă. Ba. impo
rivă", îi vei obiecta. Snt de acord. Asta-i problema,
nr-devăr. Ne găsim n faţa a două ipuri de societate
nacceptabile. Şi .ceea ce e grav e că abuzrle socie
tăii voasre permit acesteilalte să le continue pe ale
sale şi să răspUnă desul de eficient, cu rozăvile ei,
la cele ce se practică la voi. Mrea nvinuire ce se
poate aduce regimului vosru e că a ruinat utopia,
pincipiu de regenerre a instiuiilor şi poporelor.
Brghezia a priceput ce foloas·e poate rage de ici
împqriva adversrilor statu· quo-ului; ,iracolul" ce
o salvează, ce o fereşte de o niicre imediată e toc
mai eşecul celeillte prţi, spectacolul unei mri idei
desfiurate, decepţia izvornd de-ici, aceea care,
punînd st�pînre pe spirite, avea să le prlizeze. De
cepţie cu ad�vărat nesperată, sprjn providenţil al
burghezuli, rnă ce-l ţne în viaţă, sursă a siurnţei
lui. Masele ·nu se pin în işcare cînd au de ales· doar
nre relele prezentului şi cele ale viitorului; resem
nîndu-se cu ale momentului, n-au nici n interes să se
expnă altora, necunocut� dr sigre. Sufenţele pre-
Dspre dou! ipi de societate 17
vizibile nu îmboldesc imaginaţia; şi nu se şie ici o

revoţuie izbucnită n numele unui vitor întuncat sau
în acela al unor profeii amre. Cine putea să ghiceas
că, în veacul rcu, că noua scietate - pn viciile şi
.nerepăile ei - avea să-i perită celei vechi să su
pravieUiască şi chir să se consoideze, că posibilul,
devenit realitate, avea s-lerge-n ajutorul veciului?
Sînem cu toţii, aici ca şi acolo, ajunşi I� un pnct
mort, deprte de acea naivitate n cre se plăsmuiesc
visele �e viitor. înă la urmă, viaţa lipsită de utopie
devine - penru cei mai muli, dacă nu penru toi -
sufocntă; lumea re nevoie de un nou delir, alfel e
condmn�tă la fosili�are. E singura evidenţă �e se
degajă lin nliza prezentului. Deocmdată, situaţia
noasră, a celor de aici, rne desul de ciudaă. Ima
ginează-ţi o societate copleşită de îndoieli, unde, cu
excepţia cîtorva răăciţi, nimeni nu crede pe depln n
nimic, unde, neainşi de superstiţi şi de ceritudini,
toi invocă liertatea, dr nmeni nu respecă forma . de
guvernăînt care o apră şi nrupează. Idealri ără
connut sau, cu o vorbă la fel de găunoasă, iti ără
substanţă. Voi sînteţi dezmăgii de proisiuni ce nu
puteau fi inute; noi - de proisiuni ce nici măcar
n-au fost ăcut�. Sntem, cel puţn, conştieni de .avn
tajul oferit inteligenţei de un regim care, penru mo-
1nent, o lasă-n voia ei, ră s-o supună rigorilor nici
unui imperativ. Brghezul nu crede n nic, e cert;
<Iar t o cmai în asta constă, dacă pot spune aşa, prtea
1 H )zitivă a nenului său, căci iberatea nu poate să s�
manifeste decît în absenţa credinţelor, a axiomelor, şi

numai acolo unde legile nu. au mai multă autoritate
decît o simplă ipoteză. Mi s-r putea obiecta că bur
ghezul crede totuşi n c�va, că banul ndeplineşte
penru el funcţia unei dogme; aş replica spunînd că
această dogmă, cea mi detestabilă dinre toate, este,
oicît r .prea de ciudat, cea mi suportabilă penru
sprit. e iertăm celorlalţi bogăţile lor dacă, n
schimb, ne lasă liberatea de-a muri de foame n fell
„ .
n_osu. Nu, nu e· chir aşa sinisră această societate ce

nu îţi portă rija, te lasă-n voia sortei, îţi garantează
reptl de-a o ataca, te pofteşte sau chir te obligă s-o
faci, n ceasrile ţi de moleşeală, cînd n-re sicientă
vlagă penru a se î ea nsăşi. La fel de nepăsătore,
n ultimă instnţă, la sorta ei ca şi la a ta, nu vrea să
ţi îrîrească în nici un fel suferinţele, nici ca să le
..
lne, nici ca să le-aîncească, iar dacă te exploatează,

o face din automaism, ă premeditare şi rră răuate,
aşa cum le stă bine unor brute plictisite şi îmbuibate,
contaminate de scepticism în aceeaşi măsură ca vici
mele lor. Diferenţa dnre regimri nu-i chir atît de
importntă pe cît pare; pe voi vă silesc să fii singi,
noi sîntem singuri de bunăvoie. Să fie-atît de mare
distanţa dinre ifern şi un rai deprilant? Toate so
cieăţile sînt rele; dr recunosc că exist� gradaii, şi
dacă.am ales-o pe aceasta e penru că ştiu să fac deo
sebrea nre nuanţele răului.
Libertatea, îi spunem, re nevoie numidecît, ca
să se manfeste, de vid; îl cere cu necesitate - şi tot
spe dou! ipi de scieate 1 9
n el piere. Aceeaşi cerină o generează şi-o ucide.

Temelia îi lipseşte: cu ct e mi completă, cu at eci
librul îi va i mai precr, căci e in toate prţile e
ninţată, pînă şi de principiul ce-i este izvor. Omul e
prea pun făcut ca s-o ndure sau ca s-o merite: sivit
pînă şi de foloasele pe cre i le-aduce libertatea, ea i
devine aît de mpovrătore, ncît exceselor ei le pre
feră pe ale raniei. Acestor neajunsuri li se adaugă şi
altele: socieatea liberală, elinînd ,;isterul", „ab
soluul", „ornea" şi neiavînd o metizică adevă
raă (cum n-re ici poliie devraă), l iasă pe om cu
el însuşi,"nsrăinîndu-1 totodat� de iinţa sa, de pro
prile lui adncii. Este o scietae lipsită de rdăcni,
prin esenţă supeicilă - asta penru că libertatea,
ragilă în sine, nu re ici n jloc de a dinui şi de a
supravieţ!i primejdilor ce o menină şi din afră, şi
nlăunru; în plus, ea nu apre decît proind de ago
nia unui regm, aunci cînd o clas� apune şi se desra
mă: slăbiciunile aristocraţiei au permis veaclui l
XII-lea să baă cmpi n sl mre; ale burgheiei ne
perit capricile noasre de azi. Libertăţile înloresc
dor înr-un corp social bolnav: toleranţă şi neputinţă
snt sinonime. Iaă un lucru cert în poiică·, precum n
toate cele. înd am înrezărit acest adevr, am simţit
că-i fuge pîntul de sub picioare. Chiar şi acum,
degeaba exclam: „Faci parte dinr-o societate de oa-
1neni libei!", îndia i-e dublaă de-un sentment
de spimă şi zădărnicie, izvoit din cumpia mea cer-
..
t i tudi ne. In curgerea vremii, libertatea nu ţine mai

lte cie decît extazul n viaţa unui isic. Ne scapă

prinre degete n chir momentul cînd încercăm s-o
prindem şi s-o deinm: nimeni nu se poate bucura de
ea fără să-l reacă un fior. Dezolant de efemeră, de
cum apre ea îşi postulează lipsa de vitor şi contri
buie, n toate puterile ei vlăguite, la propria-i negre
şi agoie. Nu nră o anume perversiune în ragostea
noasră. de libertate? Şi nu-i uluitor că-i închinăm un
cult aceleia ce nu vrea şi ici nu poate să dureze? Pen
ru voi, cie n-o mai avei, este totul; penru noi, cre
o posedăm, e dor amăgre, căci şim că o vom pierde
şi că oicum penru asa-i ăcuă. De aceea, nconjraţi
de nentul nosru, noi iscodim în toate pările, rră să
neglijăm totuşi posibilităţle de a ne ntui prin noi
nşne. De alfel, în istorie ici nu eisă neant �bsolut.
A
n acesţ gol ciudat ce ne asediază şi pe cre � plăce-

rea şi nefericrea să ţi-l devălui, te-ai înşela crezînd
că nimic nu prinde, contur; ghicesc în el - presenti
ment sau nălucre.? - ceva ce pre aşteptrea .tor
zei. Ce zei? Nimeni nu poate răspunde. Ceea ce ştiu,_
ceea ce ştie oricine, e că o stre ca a noasră nu poate
A
i răbdată la nesrrşit. In srăfundul conştiin!elor- ne

torturează. o spernţă, o nelinişte ne exaltă. n afra
cazului că şi-r i acceptat deja pieirea, poporele
băîne, oricît r fi de corupte, nu se pot lipsi de noi
idoli. Dacă Occidenul nu e emdiabl bolnav, va e
bui să-şi reîndească ideile cre i-au fost furate şi apli-·
cate - . în mod denaturat · prin alte prţi: este,
-·
adică, datoria lui, dacă mai vrea să se afrme prinr-o

Despre dou� ip. de scieate 21
revenre sau prnr-n rest de onore, să-şi regtsească

utopiile p� cre, de ragul confortului, le-a cedat al
tora, răndu-şi astfel geniul şi isiunea. · Deşi era de
datoria li Să pnă COmUniSmUl n pracici, Să-l adap
I
teze la radiţiile sale, să�l umanizeze, să-l lierlizeze

şi apoi să-l propună omeniri, el a cedat Orientului
avantajul de a realiza irealizabilul, de a storce putere
.
A
şi prestigiu n cea mai generoasă iluzie modernă. n

băăia ideologiilor, Occidentu� s-a ră�t timorat,
inofensiv; unii chir l felicită penru asta, deşi r re
'
bui să-l condamne , căci în epoca noasră nu se poate
ajunge la hegemonie fără concursul unor nalte prin
cipii incinoase, de care popoarele virile se servesc
penru a şi cmula insinctele şi ţelrle. Prăsind rea
-
litatea penru idee ş i ideea penru ideologie, omul a

lunecat spre un univers derivat, căre o lume de sub
produse, unde ficţiunea dobîndeşte vrtuţile unui dat
primori�. Această alunecare e fructul tuturor revol
telor şi ereziilor Occidentuli, şi touşi Occidenul re
fuză să mergă pînă la capăt: n-a făcut revoluţia, cre
era isiunea sa istorică, nici nu a dus pnă la capăt
răstrnrile pe cre le pornise. D ezmoşte ni ndu-se în
fol osul duşmailor săi, riscă să-şi comproită inişul
şi să rateze o ocazie supremă. După ce_ că i-a răat pe
toţi înaintaşii, pe.toţi schismaticii care l-au pregătit şi
farmat, de la Luther pnă l a Mx; el îşi imaginează,
pe deasupra, că va veni cineva in afră ă-i facă re
voluţia, să-i redea utopile şi visurile. O să priceapă
oare, în r u n srrşit, că nu poate avea destin şi rol
-
politic decît regăsind în el nsuşi fostele-i visuri şi

utopii, precum şi amările orgoliului de altădată?
Penru moment, tocmai adversarii săi, CO:Vertiţi n
ţeoreiciei ai isiunii de care el se leapădă, îşi înală
mpeile pe nehotrea şi pe oboseala lui. Ce blestem
l-a lovit penru ca la . sorocul nlorii sale să nu mai
producă decît aceşi afacerişti, aceşti băcani, aceşi
inriganţi cu privile goale şi cu suîsuri veştede, pe
cre-i ntîlneşi peste tot, în Italia. şi n Frnţa, n
Angia ca şi-n Germnia? Trebuia o civilizaie aît de
deicată şi de complexă să· eşueze la aceste larve?
Poatţ că era nevoie să recem şi prn asta, prin ab
jecie, ca să putem im�gna un alt soi de oameni. Ca
bun ieral, nu vreau să mping inignrea pnă la
intolernţă, nici să mă las în voia toanelor, deşi e atît
de plăcut, penru toţi, să putem încălca principile
izvoîte din generozitatea noasră. Voiam doar să îţi
senalez că lumea aceasta, care nu-i deloc inunată,
r putea eventul să devnă asfel, dacă ar- consimţi nu
să se icească (şi re penru asta rozave nclinaţi),
ci· . să-şi lichideze deşeurile, impunîndu-şi isiuni
mposibile, opuse· ·acestui c�mplit bun-simţ cre-o
schimonoseşte şi o pierde.
Sentimentele pe care i le inspră nu-s mai pu�n
amestecate decît acelea pe care le încerc penru pro
pria-i ră, penru Ungria ori penru mrea noasră
vcină, a cărei noportună vecinătate eşi mi n măsu
ră decît ine s-o judeci. Părerea mea despre aceasta
n urmă e excesivă, n bine ca şi în rău: destinul ei
Despre dou! ipi de societate 23
îi sugerează gîndri pe cre aproape că nu le pot

formula fără să cad în neverosmil. Nu ncerc să-i
schimb părer�a despre ea, vreau numai să ştii ce re
preintă penru ne şi ce loc cupă n obsesle mele.
Cu cît meditez mai mult, cu atît cred ci ea s-a format,
de-a lungul veacurlor, nu cm se formeză o naţiune,
ci un univers; momentele evoluţiei sale ţin mai puţn
de istorie, t de-o cosmogonie sumbră, ricoătore.
Ţrii ei, cu aer de zeităţi tarate, uriaşi ispitiţi de
sfnţenie şi de crimă, prăbuşiţi în rugăcine şi .spaime,
erau, ca şi tranii recenţi ce i-au nlocuit, mai aproape
de o vitalitate geologică decît de anemia umană,
desp9ţi perpetuînd în vremurle noasre seva şi co
rupţia dinru începutri, covrşindu-ne pe toţi cu
A
nesrrşitele lor rezerve de haos. Incoronaţi sau nu, m-

portant era -. şi este - penru ei să facă un salt dea
supra civilizaiei, iar la nevoie chiar s-o înghită;
misiune înscisă n nara lor, căci sferă intodauna
de aceeaşi obsesie: să-şi nnă do�ia peste visele şi
revoltele noasre, să creeze un· ieiu la.fel de vast ca
decepiile şi spaimele luii. O a_semenea naţiune, in
tind cu gndul şi fapta căre runtaile globului, nu se
măsoară cu msri obişnuite, nici nu se explică în ter
meni curenţi, înr-un imbaj nteligibl: ar fi nevoie de·
jrgonul gnosicilor, cumulat cu al paraliziei generale.
Este neîndoielnic - aşa cum ne aigură ilke - ve
cină cu Dunezeu; e, n .nenorocire, şi cu ţara noas
tră, ir nr-un. vitor mi mult sau mai puţn ndepărtat
va i cu mlte altele - nu nrăzne sc să spun cu toate,
24 stoie şi utopie
n ciuda avertismentelor precise pe cre i le dă o

presimre rea. iunde ne-am ala, ea ne atinge .de
pe-acum, dacă nu georic, în mod sigur lăunric.
Snt mi ispu's decît oricne să eCllOSC ce-i datorez :
ră de ciitorii si, ş i devenit conşient vreoată de
rnile mele, de atoria �sumrii lor? Fră ea şi rră ei,
nu i-aş i rosit ore ransele, derut: · - nu i-aş i
raat-o? Pornirea ce mă-ndeamă s-o judec imprţial
şi să-i mrturisesc recunoştnţă e mă tem că n-o să
. A
ie, n momenul acesta, pe gusul tău. i voi năbuşi

deci elogiile deplsate, . le voi năbuşi n ne spre a le
condna să riufe acolo.
A
Incă pe· cnd obişnuim să ne recem în revistă

acordrle şi dezacordile, îi reproşi mania de-a
judeca rră prnire şi ceea ce mă pasionează, şi ceea
ce urăsc, de-a ncerca dor sentimente duble, inevita
bl f�se deorece mă. socotei ncapabl de o pasiune
adevărată, insisînd totodată asupra plăcerii pe cre-o
găsesc n aceasă situaie. Diagnosicl nu ea incorct;
totuşi, te înşeli la capitolul plăceri. Crezi ore că e
chir aît de plăcut să fn idolarul şi victima lui enu
şi a lui conra, un pătmaş rupt de pasiunile sle, u�
nebun preocupat de obieciyitate? Aşa ceva nu e po
sibil fră sufernţă: insnctele se opun şi numai neso
cotndu-le şi înyuntîndu-le înintezi căre nehotrea
absolută, stre de-abia distinctă de aceea pe cre lim
bajl exaicilor o numeşte „ulima reaptă a singeri".
Ca să cunosc· eu însui fondul înrii mele asupra
celui mi mrunt lucru, ca să mă pronunţ nu doar
spe dou! ip. de societate 25
asupra unei probleme, ci chir asupra unui niic,

rebuie să lupt cu viciul major al spritului meu, ·cu
tendinţa de a mbrăţişa toate cauzele disocindu-mă de
ele, în acelaşi timp, asemeni unui virus oniprezent
sişiat înre dorinţă şi silă, agent nefast şi inofensiv,
nerăbdător şi indiferent deoporivă, şovăind nre di
ferite lageluri ără să adopte vreunul şi să se specia
lizeze în el, rcnd de la unul la alul ră preferinţe şi
fră_ eicacitate, expert în lucrul de ntuială, mesager
şi sabotor al incurabilului, rădător al turor bollor,
fie le celorlalţi, fie .e sale.
Să n-am niciodată prlejul să iau o poiţie, nici să
mă hotărăsc, ici să mă definesc - iată ruga mea de
fiecre zi. Dar nu întotdeauna ne stăpînim umorile,
1aceste atitudini în germene, preigurri ale teoriei.
Araşi visceral de eşafodajul sistemelo�, le consrum
nencetat, ·şi mai ales în politică, domeniu al pseudo
problemelor, unde se desăşoră flozoful cel rău as
cuns n iecre n noi, domeiu de cre-aş vrea să mă
îndeprtez penru un moiv bnl, penru un ruism ce
capătă în ochii mei saut de- revelaţie: poitica
se-nvrte dor n jurul omului. După ce i-m pierdut
interesul penru iinţe, în van mă srăduiesc să-l
dobîndesc, în schmb, penru lucruri; intuit în inter
valul cre le desparte, .mă lupt şi . mă vlăguiesc cu um
hrele lor. Umbre sînt şi aceste naţiui a . căror soaţă
rnă preocupă nu atît penru ele nsele, cît penru pri
lejul ce-i oferă de a mă răzbuna pe ceea ce n-re
contur şi nici formă - pe entităţi şi pe smboluri.
26 stoie şi utopie
mul ipsit de preocupri şi iubitor de violenţă îşi

slvează civilitatea izohdu-se înr-n ifern absract.
Neglijînd individul, el se eliberează de nume şi chi
puri, aacă imprecisul, generlul şi, orientndu-şi căre
material pornrea disrucivă, concepe un nou gen:
paletul fră obiect.
ramponat de nuri de idei şi simulacre de vise.
ajuns l�.meitaie n nmplre sau n isterie şi nici
decum n rija penru rigoare, îmi apr :mie însumi
ca un inrus prinre civilizai, un roglodit pasionat de
caducitate, cufundat în rugi subversive, cuprins de „.;
spaimă izvoîtă nu dinr-o viziune a luii, ci din

crmpele crnii şi tenebrele sîngelui. Surd la ch�
mile limpeiii şi la seducţia latină, smt Asia
pls�du-mi n vine: snt oe descendentl uni neam·
de ruşine, sau prn ne voreşte o rasă cîndva năvl
nică · ir astăzi muţită? Adesea sînt tentat să-i
plăsmuiesc o ltă genelogie, să-mi· scmb srmoşii,
să-i-i leg inre aceia cre, la vremea lor, au şiut să
semene dolil prinre popore, la anipodul srăbnlor
mei, lor noşri, uiliţi şi loviţi, copleşiţi de izerii,
amestecaţi cu ţîna şi geînd sub blestemul veacu�
ilor. Da, în crizele mele de ruie îi place să n12
red urmaşul unei horde vestite prin jfuile sale, un
sulet uranic, moştenitor legiim al stepelor, ultimul
mongol . . .
Nu vreau să închei fră a te pune ncă o dată în
grdă conra entuziasmului ori a invidiei pe care ţi-o
inspră „şnsele" mele, şi m� prcis acea de-a hui
Dspre douA ipi de societate 27
înr-un oraş a crui ainre rebuie să te obsedeze, n

ciuda îmădăcinii în paria,noasră evaporată. Nu aş
schimba acest oraş pe nici unul in lume; din chiar
acest motiv el este izvorul nefericirilor mele. Toate
celellte find penru ine o apă şi-un pmînt, adesea
mi se înîmplă să regret că războiul l-a cruţat, că n-a
fost nimicit precum atîtea altele. Disrus, m-ar i
scăpat de fericrea de a răi n el, mi-aş i putut perece
zilele aiurea, la capătul cine ştie crui contnent. Nu-i
voi ierta �iciodată că m-a legat 4e spaţiu, că datorită
lui aprin unui loc. Acestea fiind zise, nu uit nici o
clipă că lcuitorii săi - paru cincimi n ei, observa
Chfort- ,mor de hre". Aş i aăuga, spr� a
te lămri pe deplin, că ceil�ţi, puţinii privileiai
prinre cre mă numr, nu prea fac caz de privilegiul
lor şi chir i pizmuiesc pe cei mulţi penru avantajul
de a şti de ce mor.
Pis, 1957
I
RUSIA ŞI RUSL LIBRTĂH
Toate ţrile, mă ·gîndesc uneori, r rebui să seme

ne cu Elveţia, să se complacă şi să se afunde, ca ea,
n igienă, în platitudine, .în idolaria leglor şi cultul
omului; pe de �tă prte, nu mă arag decît poporele
ipsite de scrupul în gînd şi în faptă, înrigrate şi ne
săţioase, gata oricînd să le-nghită pe celelalte oi să
se sişie singre, să calce-� piciore valorile ce stau
n calea propăşirii şi izbînzii lor, refractare la înţelep
ciune - bolă a pop�arelor băne, sătule d_e ele nse
le şi de orice şi parcă încîntate s·ă roasă a muced.
La fel, oricît i detest pe rani, nu pot să nu constat
că ei.fac istoria, că fră ei nu am putea concepe ideea
şi nici funcţionarea unui imperiu. 1onsruozitatea,
sălbăticia. lor iluinată evocă omul împins la exre
mele sle, expresia proistică a viciil>r şi virtuţilor
lui. Ivan cel · Groaznic, penru a nu-l cita decît pe cel
mai fascinant dinre ei, ne portă prn toate cotlonele
psihologiei. Deoporivă de complex în nebunia ca şi
n poliica lui, ăcînd di� donia şi, pînă la un punct,
n ţara sa un model de coşmar, prototipul unui delir
umultuos şi inepuizabil, mestec de Mongolie şi
Rusia şi vusul ibet�ţi. 29
Bizanţ, înrunind calităţi şi defecte de han şi de bazi

leu, monsru încercat de furii infernale şi de melan
coii soride, sişiat înre gustul sîngelui şi al căinţei,
de-o veselie sporită şi ncununată de jet - omul
acesta avea pasiunea crimei; dar toţi o ave, ră ex
cepţie: atentat conra �elor din jur sau conra noasră
înşine. Numai că în noi răne neîmplnită, astfel că
faptele noasre, oricare-r i ele, provin din nepuinţa
de a ucide sau de a ne ucide. Lucrul acesta nu-l recu
noaştem întotdeauna; de o bicei nesocoim. mecnismul
lăunic l slăbiciilor noasre. Dacă fi sau mpăra
ţii romi mă obsdeză, e penru că aceste slăbiciui,
ascunse la noi, apar în cazul lor la vedere. Ei ne dez
văluie pe noi nouă . înşine, ne înrupează aina şi ne-o
lmpezesc. Mă îndesc la aceia din ei cre, sorii unei
apoteoice degenerri, îi oropseau pe cei din preajma
lor şi, tendu-se să nu li se răspundă cu iubre, i i
miteau la cazne. Erau puterici şi -totuşi nefericiţi,
căci nu se săturau vreodată de spaima celorlalţi. Nu
par ei înruchiparea geniului celui rău care ne bîntuie
şi cre ne şopteşte că ideal ar fi să facem gol în jurul
nosru? Cu astfel de gînduri şi de instincte se făuresc
imperile: este aportul acelei tiniţe a conşinţei unde
ne ascundem trele cele mai preţioase.
Ieşită din aîncimi abia bănuite, dinr�un impuls

originr, ambiţia de a domina lumea nu apare decît la
anumiţi i�ivizi şi în anume epoci, ră legătură dirc
tă cu valorea naţiunii în care se manifestă: ntre
30 stoie şi utopie
Napoleon şi Gengis-�n distnţa este mai mică decît

nre Napoleon şi oice om poliic n · republicile
.
cre-au urmat. Insă acele ancii, ca şi acel impuls;

�
se pQt slei, se pot epuiza.

Crol c� Mre, Frederic al Ii-lea de Hohenstau
fen, Crol Quintul, Bonaprte, Hitler au fost tentaţi,
iecre n felul lui, să realizeze ideea-imperiului uni
versal: cu mai mult sau mai puţin noroc, au eşuat cu
_
toii. Occidenul} unde această idee nu mai srneşte
decît ronie s�u s�jeneală, rieşte acum cu ruşinea
cucerilor sale; dr, lucru ciudat, în chir momenul
cînd se rerage în sine, idele lui se impun şi se
răspndesc; înrepţae mporiva puterii şi doinaiei
sale, ele găsesc ecou n fra horelor li. Occidentul
riuă nimicindu-se. La fel, Grecia a cunoscut izbn
da în domeniul spitului dor cînd a încetat să fie o
putere şi cir o naine; i-au fost furate flozoia şi r
tele, s-a consacrat un ·cult creaiilor ei, dr nu i · s-au
putut asiila talentele; tot aşa, ccidentului i se ia şi i
e va lua totul - i puin geniul său. O civiizaie se
dovdeşte fecundă n măsra n cre-i ncită pe celli

s-o mite; nceteză să-i mai fascineze?- e va rduce
la o nasă de ciobri şi ruine.
. Prăsind colţul �cesta de lume, ideea imperiului
avea să găsească un climat providenţial în Rusia, cre
de lfel a cunoscut-o dintotdeauna, îndeosebi n plan
spritual. După căderea Biznţului, Moscova a deve
nit, penru conştinţa ortodoxă, cea de a reia Romă,
moştenitorea „adevratului" reştinism, a adevăratei
Rusia şi vusul libet�ii 31
crednţe. A fost ntîia deşteptre mesianică. Penru a

doua, a rebuit să aştepte zilele noasre; o datorează
însă, această deşteptre, capitulării Occidentului. La
fel cum în veacul al XV-lea a profitat de un vid reli
gios, acum prof�ă de unul poiic. Două oczi majore
de a dobîndi conştiinţa isiunii sale istorice.
înd Mahomed al Ii-lea a început asediul Con
stninopolului, creştinăatea, dezbinaă ca de obicei şi
în plus fericită de a-şi i şters din memorie antrea
cruciadelor, s-a abţinut să intervină. Asediaţii au
reacţionat mi întîi cu înie, cre n faţa. certitudini
de�asrului s-a preschimbat n stupoare. Osciînd înre
panică şi satisfacţie secretă, Papa proise ajutore,
dar le iise prea .trziu: la ce �un să se grăbească
penru nişte „schismatici" ? O\ „schism�" avea să
. prnă şi mi bine n altă prte. Să i preferat Roma, n
A
locul Bizanului, Moscova?Inre duşmanul din coastă

ş� cel de deprte îl preferm întodeauna pe-l doilea.
La fel, în �ele noasre, nglo-sxoni aveau să prefere
în Europa dominaţia rusească cel�i germane. Germa-
n1a era prea aproape.
.
Pretenile Rusiei de a rece de la nieatea vagă la

)egemonia clră nu sînt lipsite de ţemei. Ce s-r i
înmplat cu lumea occidenlă dacă Rusia n-r i oprit
şi înghiţit invazia mongolă? Vreme de peste două
veacuri, uiită şi înrobită, ea a fost excluă din is
torie, n timp ce naţiunile Vestului îşi ofereau luxul
de a se sişia înre ele. Dacă r i putut �să se dezvolte.
fră opr�lişti, r i devenit o mre putere încă de la
32 stoie şi utopie
ncepuul erei derne; satutul de acum l-r i avut n

secolul al I-lea sau -l VI-lea. Ir Occidentul?
Poate-r i fost acum otodox, ir la Roma, în locul
Srmtului Scaun, s-ar i lăit Sintul Si.od. Dr ruşi
pot să-şi reducă hndicapul. Dacă li-e dat - cum
.
o raă toate senele - să-şi ducă la bun srrşit
proiectele, n-r fi exclus să-i dea lovira de graie
A .
Suveranului Ponif. n numele mrxismului sau al

Qrtodoxiei, snt predesnaţi să macine autoritatea şi
prestigiul Biserici Catolice, ale crei ţeluri nu le-r
I
pue � tolera fră să se dezică de prncipalul punct al

isif1ii şi programului lor. Sµb ţi, consideînd-o
scula Antihristului, înlţau rugăciuni împoiva . ei;
acum, de�lîid-o unealta diabolică a Reaciunii, o
copleşesc cu ocri ceva mai eiciente dect vechle
nateme; în cuînd, o vor covrşi cu t� ată povra, .cu
toată forţa lor„ Nu e deloc imposibil ca secolul nosru
să aibă a numra prinre ciudăţeniile lui, în chip de
apocalipsă frivolă, dispriţia ultimului succesor al
,
Sintului Peru� -
Penru a-l discreita pe Dunez�u, mxismul a

divinizat istoria: n-a reuşit decît să-l facă pe Duneieu
·mai srniu şi mai obsedant. rice se poate năbuşi în
om;· dr nu şi setea lui de absolut, care r supravieţui
ţsrug�ii templelor şi chir dispriţiei religiei de pe
pănt. Fondul poporului rus f�nd religios„ riuful
lui va fi ineviabil. R_aţiuni de ordin istoric· îşi vor
aduce o lrgă conribuţie.
Rsia şi vusul jbet�ii 33
Opnd penru ortodoxie, Rusia îşi mnifesta

vonţa de a se despri de Occident; era felul ei de a se
deini chir de la început. Niciodată, cu excepţia me
diilor istocratice, nu s-a lăsat sedusă de misionri
catoici, respectiv de iezuii. O schismă exprimă nu
aît deosebri de · docrină, · cît o vonţă de firmre
eică: n ea răzbate mi pun o conroversă absracă,
cît un relex na.o.n i. Nu chesiunea ridicolă a lui
ilioque. a dezbinat Bisericile: Biznţul vroia autono
ia totlă; Moscova - cu atît mai mult. Schisme şi
erezi nu sînt dect naionlisme deghizate. Dr în mp
ce Reforma a luat �or aspectul unei gîlcevi de fi
lie, al unui scandal n snul Occidentului, pricula
rismul ortodox, îmbrăcînd un cracter mai profund,
avea să mrcheze o desprţre de însăşi lumea oc
cidentală. Refuzînd catolicismul, Rusia îşi fîna
evoluţia, pierdea o ocazie capitlă de-a se civiliza
rapid, dr cîştiga în schmb substnţă şi unic.iate;
stagnrea o ăcea difeită, o ăcea la ; exact 1: asta
aspira, presimţind probabil că va veni şi ziua cînd
Occi�entul îşi va regreta avnsul.
Cu cît puterea ei va spori, cu aît va deveni mi
conştientă de rădăcinile sle, de cre, înr-u. fel,
marxismul a însrăinat-o; după o cură forţată de uni
verslism, Rusia se va rusifica din nou, în folosul or
todoxiei. Şi-a pus de altfel în aşa măsură mprenta pe
mrxism, încît l-a slavizat. Orice popor de o nume
anvergură, adoptînd o ideologie sr�nă de radiţile
lui, o asilează şi o denaturează, o deviază în sensul
34 stoie şi utopie
destinului său naional, o falsiică în avntajul_ său

pnă o ntegrează geiului propriu. El re o viziune a
lui, obligatoriu deformantă, un viciu de perspecivă
cre; deprte de a-l deruta, îl avantajează şi-l simu
leză. Adevrurle cu cre se îndreşte, chir dacă
n-au nici o valore obiecivă, nu sînt mi puţin- vi
groase şi produc, aşa cum sînt ele, acel gen de erori
ce iversică peisajul istoric - fnd de la sine înţeles
că istoricul, scepic prin meserie, temperament şi �p
iune, se siuează dnru nceput în afara Adevrului.
"
. .
In timp ce popo�ele occidentale se uzau în lupta

penru ibertate. şi, mi mult încă, în libertaea dobîn
iă (iic mai istovitor decît posdrea sau abuzul de
ibertate), poporul rus suferea fră să-şi risipească
substanţa; căci nu i-o risipeşti decît în istorie, ir lui,
proscris l acesteia, nu i-a rămas decît să ndure cum
pitele regimuri despotice. la cre-a fost supus: exis
tenţă uilă, vegetaivă, ce i-a permis să se ntrească,
să-şi sporeacă forţele, să facă rezerve şi să scoaă dn
robia lui un maximum de profit biologic. Ortodoxia
i-a fost de ajutor, însă ortodoxia populră, perfect r
ticl �ă penru a-l ine în fra evenimentelor, conrr
celei oici_ale care, în schimb, orienta puterea căre
ţeluri imperialiste. Dublu chip al Bisericii Ortodoxe:
pe de-o parte se srăduia să toropească masele, pe de
lta, unelă a lor, le aţîţa mbiţia şi ăcea cu pun
ţă imense cucerri n nmele unei populaiipasive. Fe
icită pasivitate cre le-a asigur�t ruşilor donaia
Rusia şi vmsl ieăii 35
actul, ruct l nrieiilor istoice. Fie că le snt os

tile, ie favorabile, toate aciule Europei se învrt n
jrul lor; ir aşeîndu-i în cenrul preocuprlor şi
spamelor sale, ea recunoaşte că ruşi o doin_ă vr
tual. Ia, aproape reaiza, unul in visele lor cele mai
vechi. Faptul că au ajuns aici sub lamra unei ideo
logii srăne adaugă izbînzii lor un plus de pradox şi
de picnteie. Regimul nsă este rusesc şi nru tol n
riia ii- iaă ce contează, n defiiv. -Nu e ore
răitor că Revoluţia, ieşită drect in teoriile occide.
tale, s-a orientat n ce n ce mi mult căre idele sla
vofililor? U� popor, de alfel, . reprezintă nu atît o
sumă de idei şi de teorii, cît mai les de obsesii: ale
ruşilor, de orice hram r ţine ei, sînt totdeauna, dacă
nu idenice, măcar înrudite. Un Ceaadaev, care-şi
dispreţuia poporul, sau Gogol , �re l-a ronizat ără
ilă, erau legaţi de el la fel de mult ca Dostoievsi.
Obsedat de poporul său a fost şi Neceaev, cel mi
înverşunat dinre nhilişti, şi la fel Pobedonosţev,
procuror l Sintului Sinod, reacţionar pînă-n măduva
·o aselor. Contează doar această obsesie. Restul nu e
decît atitudine.
Ca să se poată adapta la un regim liberal, Rusia ar

rebui să se şubrezească enorm, să-şi piardă vigorea;
mai mult decît atît: să-şi pirdă speciicul şi să se
'
deznaţionalizeze în profunzime. lnsă cum r putea

ajunge acolo, cu resursele ei interne intacte şi cu ne
numraţii ni de autocraţie? Presupunmd c-r face-o
prinr-un salt, ea s-r dezarega pe dată. Multe nai

uni au nevoie, penru a se menine şi dezvola, de o
nume doză de terore. Frnţa însăşi s-a putut angaja
pe calea democraţiei dor atunci cînd resortrile · au
nceput să-i slăbească şi cînd, renunînd la visul he
gemoiei, se pregătea să devină respectabilă şi
nţeleapă. imul Imperiu a fost ultma ei nebunie.
După aceea, descoperind libertatea, avea s-o deprindă
cu efortri dreroase, cu numeroase convulsii; cazul
ei conrastează cu-al Angliei, ·cre, exemplu derutnt,
o doptase mi demult rră şocri şi riscri, mului
tă conformismului şi prostiei luinate a locuitorilor
săi (ea nu a rodus, din cîte ştiu, nici măcr un singur
nrhist).
înă la urmă, tmpul favorizează poporele încătu
şate, cre acmulnd puteri şi luzii răiesc n viitor, n
·
speranţă; pe cînd în libertate, sau n regimul ce o in
crnează, regim de risipă, de tihnă şi moleşre, ce să
mai speri? Mracol sterp, democraţia este deopoivă
riul şi morîntul uni popor.. Viaţa nu re sens decît
prin ea; dr �a e lipsită de viaţă . . . Fericre imediată,
dezasru iminent - raglitate a unui regim la cre nu
poi adera fră să inri nr-o dilemă chinuitore.
Mi generos druită, cu mult mai norocoasă, Ru
sia nu are a-şi pune asemenea probleme; puterea ab
solută este penru ea, aşa cum observa Krmzn,
„însuşi temeiul fiinţei sale". Să tînjească mereu după
libertate ără s-o dobmdească vreodată - ore nu
n asta constă mrea ei superioritate asupra luii
Rsia şi vrusul ibetli 37
I A
occidentale cre-o cunoaşte, vi, de-atîa veme? n

plus, n-o ncercă ici o ruşine penru imperiul ei; n
conră, nu se gîndeşte decît să-l lăţească. Cine, mi
mult decît ea, s-a repeit să proite de valorile altor
popore? pera· lui Peru cel Mre, şi chir a Re
voluţiei, ine de un prziism geil. înă şi groză
viile jugului tătr s-a priceput să le suporte cu mulă
nventivitate.
Rerasă înr-o izolre calculată, Rusia a ştiut să
imite Occidentul, dar şi mai bine a ştiut să-i cîştige
admiraţia şi să-i orbească spiritele. Encic lopedişti
erau facinai de ăprile lui Peru şi le Ecaternei,
la fel cum moştenitori luminiştilor, adică oamenii de
shg a, aveau să ie fascnai de le lui ein şi Sln.
Acest fenomen pledează în favorea Rusiei, şi nu a
occidentlilor, care, complicaţi şi răvăşiţi peste poate
şi căutînd „progres.I" în ltă prte, în afra iinţei şi
creaţiilor proprii, se găsesc astăzi,· în mod pradoxal,
mi aproape de personajele dostoievsiene decît ruşii
înşişi. Să mi notăm că ei evocă dor slăbiciunile
acestor personaje, rră să aibă în schimb . nici apu
căturile sălbatice şi nici rţagul lor viril: „demoni"
aneiai de prea mult despicat frul în paru, roşi
de scrupule şi remuşcări complicate, de ii de
înrebri, mrtiri ai îndoielii, orbiţi şi năuciţi de per
plexităţile lor.
Fiecre civiizaie �rede că modul ei de viaă e sin

grl bun şi singurul imaginabil, că lumea-nreagă r
38 stie şi utoie
rebui să-l adopte oi că 1 r rebui s!-i ie mpus; e,

penu ea, o soteioloie expiciă sau cmulată, de
fapt n mperiism elegn, r ce înceteă să mi
ie asfel de ndaă ce-l nsoţeşte avena liră. Nu .
se înemeiză n· mperiu nui in capriciu. i supu-

nem pe ceilali c� să ne ite, ca să se modeleze după
chipul, după credinţele şi obiceiurile noasre; mai e
apoi nevoia perversă de a-i robi ca să privim în ei,
ca înr-o oglindă, maginea noasră măulitore sau
cicaurală. Accept că există o ierrhie calitativă a
imperlor: mongoiişi romiinu subjugau poporele
n aceleaşi moive, iar cucerile lor nu au avut ace
laşi reultat. Dr nu e mi puţin adevrat că şi uii şi
alii au fost la fel de experţi n a-şi ucide adversrul
educndu-1 la manea lor.
Fie că le-a provocat, ie că le-a ndurat, Rusia nu
s-a muluit niciodaă cu nenoroci meicre. La fel
va i şi pe vitor. Ea se va ev-sa este Europa nr-o
fataliate iică, din automaismul masei sale, in
peaplnul vitităţi sale morbide, atît de. prielnică
zăisii unui imperiu (n cre se înrupează tot
deauna megalomania unei n �ţiuni), in acea snătate
numai a ei, plină de neprevăzut, de spime şi de
eigme, pusă n slujba unei idei mesinice, germene şi
preigurre de cuceriri. �md susţineau că Rusia re
buie să ntuie lumea, slavoilii foloseau un eufe-
..
ism: nu poi s.- o întui fră s-o dolli . In ce o

priveşte, o naţiune îşi găseşte prncipiul de viaţă în ea
nsăşi sau nicăieri: cum r putea s-o înuie alta?
Rusia şi vrusul libet�ţi 39
Rusia contnuă să creadă - seculriznd imbajul şi

concepia slavoflilor - că e de datoria ei să izbă
vească lumea şi n pmul nd Occidentl, faţă de cre
n-a încercat de altfel niciodată un. sentiment limpede,
ci aracţie şi repul�ie, invidie (mestec de cult secret
şi aversiune ostentativă) inspirată . de spectacolul
u.n ei pureziciuni, îvnite şi primejdioase deoporivă,
de care e tentată să · se-apropie, dar şi mai mult s-o
ocolească�
Refuzînd �imitele, chi� şi pe acelea ale unei qe
finiţii, cultiyînd echivocul în poliică, în morlă şi,
ceea �e-i mai grav, în geogrfie, srin de naivităile
celor „civiizai", pe care excesele unei tradiţii raţio
naiste i-au făcut opaci la rel, rusul, subtil prn in
tuiţie dr şi prin experienţa seculră a disimulrii, e
poate u.�copil n punct de vedere istoric, nsă în nici
un caz din punct de vedere psihologic; de ici com
plexitatea lui de om cu instincte tinere dr cu taine
srăvechi şi, tot de aicî, conradicţiile împinse pînă la
rotesc ale atitudinlor sale. înd vrea să fie profund
(şi izbuteşte fră efort), desfigurează lucrul cel mai
nensemnat, cea mai banală idee. S-ar spune că re
mania grimasei monumentale. Totul e ameţitor, cum
.Plit şi de· neînţeles n istoria ideilor Jui, revoluţionre
sau · de alt soi. Rusul mai e, apoi, un .satornic mator
de utopii; or, utopia este grotescul n roz, nevoia de-a
asocia fericrea - adică inimaginabilul -. cu deveni
rea şi de-a împinge o vizjune optiisă, nconsistentă,
pînă acolo unde-şi regăseşte puncul de plecre:
40 stoie şi utopie
A
�
ciismul pe cre vroia să-l combată. nr-un cuvn, o

feerie monsruoasă.
Va i Rusia n sre să-şi eaizeze visl mperiului
uiver�l? Ese o evenuiate, r nu o ceriudine; n
scimb, e cert că poate cuc_eri şi nexa nrea�a
Europă, şi chir o va face, ie şi numi enru a iişi
restul luii. . . Se mlţumeşte cu aît de puţin! Vrei o
dovdă i convingătore de modestie, de moderaie?
O bucăţică de coninent . . .. Deocamdată, o sorbe din
ci, 1a fel cum mongoli .priviseră China şi turcii Bi
znţul, cu diferenţa, totuşi, că · a asilat deja . nume
roae vlori occidenale, n mp ce hordele tăre sau
otomne nu aveau asupra viitorelor victime decît o
superioritate pr materială. Este desigur egreabil că
Rusia nu a recut prn Renaştere: de aici i se rag toate
A .
scăderile. nsă, cu drul ei de-a rde eapele, nr-un

secol, poate şi mai puţin, va i la fel de rafmată şi . la
fel de vulnerablă ca acest Occident ajuns la un nivel
de civilizaţie ce nu se poate depăşi decît cobond.
Ambiia supremă a istoriei: să regisreze lucuaile
acestui nivel. Al Rusiei, -nferior celui eropean, nu
poate decît să urce, şi ea o dată cu el: i putea spun,
A
că e condanaă la ascensiune. nsă, rcînd, nu iscă

ore, neînînată. �um este, să-şi pirdă echilibrul, să
explodeze şi să se nrie? Cu suletele ei plăite în
nchisrea sectelor şi �ecuprinsul stepelor, Rusia ă o
fntasică mpresie de sp aţiu şi de clausrre, de men
sitate şi sufocre, nr-n cuvnt de Nord, nsă un Nord
special, ce scapă nalizelor noasre, mrcat de-un
som şi de-o speranţă ce îniorează, de-o noapte
R8ia şi vusl· Jiblii 41
bogată în exploii, de zori pe cre o să-i ţnem mine.

Niic din ransprena şi grauitatea mediterneană la
aceşi iiperboreeni, al cror recut, ca şi pezent, pre
A
să aprţină unui mp ferit de l nosru. In faţa ra-

gilităii şi faimei Occidentului ncercă o anume sin
ghereală, consecinţă a deşteptrii trzii şi a forţei
nefolosite: coplexul -de iferioritate l celui puter
nic. . . Se vor eibera de el, l vor lăsa n urmă. Sna
zre de luină a viitorului nosru e aspiraţia lor, tai
nică şi crispată, căre o lume delicată, cu . frmece
ucigătore. Dacă o vor ainge pre să ie diiecţia evi
dentă a desinului rus), se vor civiliza pe socoteala
instincelor şi, perspecivă mbucurătore, -vor i ainşi
la ndu-le de-vrusul ibertăţii.
Cu cît un imperiu se umnizează, cu aît sporesc
conradicţiile ce�i vor i fatale. Cu aspecul lui com
pozi, cu sr�cura eterogenă (conrr unei naiui, ea
lit�te organică), el re �evoie, penru a dănui, de ·
principiul unicator al terori. Tolenţa - dacă o ac
ceptă - îi va disruge coeziunea şi forţa, acţioînd
asupră-i ca o 9ravă mortală pe care singr şi-o v. i
inoculat. Căci toleranţa nu e dor pseudonimul i
bertăii, ci şi al spiritului; ir spiritul, mi nefast
penru imperii decît penru indivizi, le macină, le
şubrezeşte şi le răbeşte ruina. E chiar insrumenul
de care se serveşte, spre a le doboî, o providenţă
V
ron1ca.
• •
Dacă, nelund n seamă rbiriul încercrii,

ne-am amuza să stabilim n Eropa zone de itaitate,
m constaa că nnînd căre est insincl devine �:
viu şi că slăbeşte _pe măsră ce mergem spre vest.

Ruşi snt deprte de a deţine monopolul, măcr că
poporele cre-1 posedă aprin şi ele, în g-ade dţfe
rite, sferei de inluenţă sovietice. Aceste popore nu
şi-au spus înc� ultmul cuvînt, nici pe departe; unele,
precum Polonia şi Ungria, au jucat în. istorie · un rol
apreciabil; altele� ca Iugoslavia, Bulgri� şi Romnia,
rnd în umbr, n-au cunoscut decît resrri efemere.
Dar oricre le-ar i fost recutul şi independent . de ni
velul lor de civiizaie, ele ncă dispun de n fond bio
logic pe cre zdrnic l-am căuta n Occident Lovite,
dezmoştenite, supuse; unui mrtriu anonim� sişiate
nre abandon şţ revolă, vor cunoaşte poate, n viitor,
o compensaţie penru atîtea suferinţe, uilinţe, ba
chir penru atîtea laşiăi. Nu se poate aprecia n
fră radul de nsnct; penru a-i măsura· intensiatea
�
rebuie să fi cunoscut ori să i intuit aceste ţnuturi;
singurele din. lme .ce mi izeaz, în mrea lor orbi
re, pe şans�le Occidenului. _ Să ne imaginm acum
continenul nosru încorporat imperiului rus, să ne
nchipum apoi acest imperiu, prea vast, şubr�indu-se
şi nruindu-se. Drept corolr - emnciprea po
porelor. Care din ele se vor ridica, aducînd Europei
surplusul de nerălre şi forţă rră de cre · o pndeşte
o amorţire rară leac? N-am nici 9 îndoială: sînt cele
menionate mi sus. Avînd în vedere reputaţia lor,
firmaia mea o să pră rizibilă. Treacă�mergă penru
Europa cenrală, i se va spune. Dr Balcani? - N�
vreau să-i apăr, dr nici să le rec sub tăcere meritele.
Rsa şi usl ilii 43
Vcaia pusii, a hrababiilăunice, aacia en

ru un uivers . asemenea unui ospiciu în lăci, sr
casmul cu cre privesc dezasrele consumate sau
inene, acreala, ndăvia de nsoiac oi de aasn
- ore o aît de bogaă şi ea ereiate, moşterea
celor ce vin de acolo, să ie chir iic? „Suleul"
cre-i apasă ca n blestem e chir dovada că mi
păsează resturi de sălbăicie. rgolioşi şi pustiii, r
vrea să-i fulgee gl _oria, setea de glorie ind insepra
blă de vonţa frii şi prăbuşii, de cherea unui
cepuscul rapid. Vorbele lor snt aspe şi violente, cu
tonuri crude şi uneori abjecte: o ie de moive îi si
lesc să srige mi re decît toi aceşi civiza� pe bu
zele cora sigăl s-a sleit. Snt lii„priivi" i
Europei, şi poae că-i vor da �n nou impuls; va i, în
ocii ei, o ultimă ulire. Şi touşi, dacă Sud-esul e
aît de cumplit, de ce, prăsindu-l penru prtea
aceasta a luii, i senmenl unei cderi - e drept,
volupuoase - în gol? '
Viaţa profundă, existenţa tică - aceea a po

poarelor cre, ·avînd imensul avantaj de a i fost pînă
acum excluse din istorie, au putut să- şi tezarizeze
visele, existenţa subternă sorită urgiilor unei renvi
eri - ncee dncolo de Viena, exreiate georică
a moleşiri occidentale. Ausria, a crei ură se apro
pie de simbol sau de . cricatră, preigurează sorta
Germaniei. Nu i există la poporele germanice ici
urmă de nebunie monumentală, de isiune sau de
4 stoie şi utopie
ie, ic cre să le aagă smpaia sau ura! Brbri

predesinaţi, au disrus Imperl roman penru ca
Europa să se poată naşte; ei au zidit-o, ei rebuiau s-o
demoleze; �ndu-le decnul, Europa suportă conse
cinţele vlăguiri lor. Indiferent cîţ namism mai au
ncă, le lipseşte ceea ce se ascunde în spatele oricărei
energi, sau ceea ce o moivează. Sortii mediocrităţi,
helveţi n devenire, domesicii penru totdeauna, nu le
'
răîne decît să-şi rumege virtuţile aroiate şi viciile

moleşite păsîndu-şi, rept unică speranţă, soluia
de-a fi un neam orecre; nu sînt demni de teama pe
cre mai pot s-o inspre: să crezi n ei ori să te tei de
ei înseamnă să le„ faci o cinste pe care n-o merită.
Eşecul lor a fost norocul Rusiei, cre n czul bruinţei
lor şi-ar i văzut stăvilite, penru un secol cel puţin,
maile ambiii. Dr germanicii nu puteau izbndi, căci
şi-au atins apogeul puteri materiale nr-un moment
cînd nu mi aveau nimic să ne prqpună, cnd erau
pueici şi golii. Ceasul lor recuse, era deja ndul
altora. ,,Nu cumva slavii snt vciigenni, n raport
cu lumea cre piere?" - se nreba, căre ijlocul
veacului recut, Herzen, cel mi lucid şi i rănat
nre liberaii ruşi, · spit al înrebărilor profetice,
crbit de ra sa, decepţionat de Occident, la fel de in
capabil să se ixeze înr-o parie ca şi înr-o problemă,
chiar dacă-i plăcea să mditeze la desinuţ poporelor,
materie vagă şi inepuizabilă, ivertisment de emi
rant. Poporele însă, dacă îl credem pe Soloviov, alt
rus, nu sînt ce-şi închipuie ele că sînt, ci ceea ce
Rsia şi vusul ietlii 45
gîndeşte Dumnezeu, în veşnicia lui, despre ele. Nu

cunosc prerile lui Dumnezeu despre germnici şi
slavi; şiu însă că a ţnut cu aceştia n urmă şi că-i la
fel de zadric să-l felicitm ori să-l connăm pen
ru asta.
A
Inrebrea pe cre aîţia ruşi şi-o puneau în veacul

recut: „Acest colos a fost creat de pomană?" re
acum un răspuns. Colosul acesta re cu sigurnţă un
sens , şi încă ce sens ! O hră ideologică r răta că se
îninde dincolo de mrginile sale, că-şi mută graniţele
unde vrea, unde i se năzre, şi că pr�zenţa lui evocă
peste tot nu atît ideea unei crize, cît a unei molime,
slutră uneori, adesea dăunătore, întotdeauna ful-
gerăto re.
...
Imperiul romn a fost creaţia unui oraş; nglia l-a

întemeiat pe-al său penru a compensa smmea unei
.
insule; Germania a încercat să şi-l creeze . penru a nu

se sufoca înr-un teritoiu suprapopulat. Fenomen sn
gulr, Rusia avea să- şi justifice proiectele de expan
siune n numele imensităţi spaiului ei. „De vreme ce
am destul, de ce să n- am prea mult?", iată paradoxul
implicit al declraţiilor şi tăcerlor sale. Converind
ininitul în categorie poliică, ea avea să răstorne
conceptul clasic şi carul raitional I imperilismu
lui şi să rezească în lume o sperană prea mre ca să
nu degenereze n angoasă.
Cu mileiul ei de spaime, de tenebre şi de speran

ţe, Rusia era mi aptă decît oricine să se armonizeze
46 soie şi utopie
cu aspecul qocrn l momentuli istoric pn cre

recem. \pocip �a i convne de nune, e n raiia
şi vocaia ei, şi o pracică astăzi mai mlt ca oricnd
enru că şi-a schmbat n mod viibl imul. „O, Ru
sie, ncoro te răbeşi aşa?", se nreba deja Gogol,
cre-i icise ia mocnd sub aprena mo biliate.
Şm acm încoro se ăbeşte, şim mai les că, la fel
ca toae poporele cu desin in1peial, e mai nerăb
dătore să rezolve problemele altora decît pe ale sale,
proprii. Asta nseană că evoluţia noasră n mp
depinde de ce v·a hotî ori nreprinde ea: viitorul
nosru e n îile ei. . . Dn fericire penru noi, impul
nu ne epuizează substanţa. Ceva etern, o altă l�e se
zăisleşte: n noi sau în fra npasră? Cum m putea
s-o şim? Cert e că n faza n cre ne lăm nu merită
interes decît chestiunile de srategie şi de metafizică,
acelea ce ne intuiesc în istorie şi cele ce ne smulg din
ea: actulitatea şi absolutul, gazetele şi Evanghelia . . .
A
Inrezresc ziua cînd nu vom mai citi decît telegrme

şi rugăciuni. Fapt remarc abil : cu cît sîntem mai ab
sorbiţi de �ediat, cu aît mai mult ne încercă nevoia
de a-i rezisa, astfel încît rim, nlăunrul aceleiaşi
cipe, n lle şi-n afra luii. Iar aunci, în faţa pern
dări mperiilor, nu ne rîne decît să căuă� o c_ale
de jloc înre înjet şi seninătate.
1 957
II
LA ŞCOLA LOR
. .
.Cine n-a cunoscut ispita de-a i ntiul n ceate nu

va pricepe_ niic n jocul poiic, n vonţa de a-i su
pune pe ceill. penru a-i ransforma n obiecte, la fel
cum srăin îi va răîne şi meşteşugul dispreţului.
Puţini sînt cei pe . care setea de putere să nu-i fi în
cereat înr-o măsură sau alta: ne este naturlă, şi cu
toate acestea, la o privire_ atentă, ea prezintă toate da
tele unei stri patologice de cre ne vindecă dor
întîmplrea sau o maurizre lăunrică, de genul celei
săvrşite în Crol Quinul aunci cînd, abdicînd la
Bruxelles în culmea gloriei sale, a rătat luii că ex
cesul de oboseală poate genera scene la fel de. ai
rabile ca şi excesul de curaj . Oricum, anomalie sau
racol , renunţarea, sidre a esenţei, a identităţii
nosre, e n fenomen ce se produce dor în momente
de excepţie, caz-limită ce-l delectează pe ilozof şi l
descumpăneşte pe istor.ic.
Exinează-te în clipa cnd te ncearc ă ambiţia,
cînd eşti cuprins de fierbinţeala ei; analizează-ţi pe
urmă „accesele" . Vei constata că sînt precedate de
s i n1ptome ciudate, de o căldură specială, ce nu va
48 stoie şi- utopie
ncea să te in�ite, să e �eliniştescă. ntoicat de vii

tor prn abuz de spernţă, te simi inr-o ată răspun
zător penru prezent şi penru vitor, n iezul durat�i
containate de iorii tăi şi împreună ci cre, agent al
unei anrhii universale, visezi să explodezi. Atent
la tot ce se întmplă n cFeierul şi sîngele tău, isco
dindu-ţi si)teala, îi pîndeşti simptomele şi i le
nrăgeşi. Izvor de frîntri, de nelinişi incompa
rable, nebunia politică înăbuşă inteligenţa - n
schimb simulează instinctele şi te cufundă nr-un
haos slvator. La ndl binelui şi mi ales l răului e
cre speri să · le . --poţi face, vei înlori, vej jubila; ir
nfrrităţile le, prinr-un adevrat tur de forţă, prin
r-un. mracol, te vor face ·stăpînul a tot şi a toate.
A
•
In jurul tău vei observa o sintre identică la cei

măcinai de aceeaşi pasiune. Aîta imp cît îi va stă
pni, vor i de nerecunoscut; sub efectul unei beţii
iferite de oricre lta, totul se va schimba în ei, pnă
şi timbrul vocii. Ambiţ�a ste un rog: cel ce i-a dat
de gust devine un dement potenţial. Acele sigmate,
acel aer de firă-ncolţiă, acele răsături · neliniştite,
isuleţie prcă de un exz sorid - cne nu le-a ob
servat la sine şi nici la lţii va răne srn de blese
mul şi de foloasele Puteii, iad tonic, sinteză de venin
şi leac universal.
A
nchipuie-i acum procesul invers: odată fierbn-

ela risipită, iată-te scos �e sub puterea vrăji, normal
peste msră. rice ambiie te-a prăsit, deci nu mai
i ijloace· să fii cineva sau ceva; eşi niicul în.
La şcola rlor 49
personă, vidul incarnat: glande şi viscere clrvăză

tore, oas� vindecate de iluzii, un rup invadat de lu
ciditate, srăin de el însuşi, ieşit n joc şi n timp,
suspendat de un eu împ_ierit nr-o cunoaştere totală
fră cnoşnţe. Unde vei regăsi clipa ce s-a topit?
Cne să ţi-o redea? Peste tot dor nebuni sau lunaici,
o mulime de anorli pe cre raţiunea i�a abandonat
spre a-şi găsi refugiu la tine, singurul cre-a înţeles
totul, spectator absolut, rătăcit prinre amăgiţi, pe
veci reracr la frsa generală. Cum distnţa ce te se
pră de ceilalţi nu ncetează· să crească, vei ajunge să
te înrebi dacă n-ai observat ceva ce le scapă tutror
celorlalţi. Revelaţie infimă sau capitală, conţinuul ei
îţi răîne obscr. De un singr lucru eşti sigr: că te
îndrepţi spre un echilibru necunoscut, înălţare a
unui sprit ce nu le mai � celorlali tovrăş de drum.
Chibzuit peste măsură, mai cumpăat . decît toi
înţelepţi - aşa îi api ţie însui . Ir dacă totuşi se
. .
rneni cu sin��i ce te înconj9ră, simţi că ceva inim

în tine te va deosebi de ei pe veci; această senzaţie
- sau această luie - te face, deşi mezi aceleaşi
geştri ca ei, să nu mai pui n ele acelaşi elan
şi-aceeaşi convingere. s� rişei va fi penru tine o
chestiune de onore şi singura modaliae . de a-i
învinge „crizele" sau de-a le· preveni. Dacă penru a
ajunge aici i-a rebit nu mai puin decît o revelaţie
sau o prăbuşre, vei nţelege că cine · n-a recut prnr-o
criză asenătore se va aînci tot ai mult n nebu
nia inerentă speciei noasre.
Mă-nreb dacă s-a remrcat simeia: ca să ii om

poliic, alfel spus ca să i stoă de trn, e necesr un
dezecilibru nl; ca să ncetei a mi i, n lt dez
echiibru se impune, deoporivă; oare· nu-i vorba, n
fond, de o metamorfoză a megalomaniei? Să reci de
la voinţa de a i primul în cetate la aceea de a fi ulti
mul înse�ă, prinr-o mutaie a orgoliului, să pui în
locul unei nebunii dnamice o nebunie statică, o
rătăcre bizră, la fel de bizră ca renunţrea ce de
curge din ea şi cre, ţiînd mai cînd de asceză decît
de politică, nu face obiectul discuiei noasre.
Pofta de putere fîiîndu-se de ilenii înr-o

puzderie de rnii mi iici sau mai mti, cre au
bntuit în dreapta şi-n stînga, pre să fi venit momen
ul ca ea să se adune, să se concenreze, penru a cul
mina nr-una singură, expresie a etei cre a misuit şi
mistuie globul, soroc l uturor viselor de putere, încu
nunre � aşteptrlor şi rătăcrilor noasre Trma .
umană risipită va i adunată sub paza unui păstor ne

ilos, un soi de monsru plnetr în faţa cruia po
porele se vor po sterna, cu o curemlrre aproape
extai�ă. Odată universul îngenuncheat, un important
capitol l istori�i se va încheia. Va începe �poi
desrmrea noii donii şi reîntorcerea la haosul
ntîi, la vechea anrhie; ura şi viciile înăbuşite vor
ieşi din nou la ivelă şi; o dată cu ele, tirnii mruni
i ciclurilor revolute. După mrea rooie, robia
.mrnă. Dr la ieşirea n acea sclavie monumentlă,
a şcoala lor 5 1
supravieuitori se vor îni cu uiina şi cu ica

lor şi, vicme de eită, i vor slăvi ainrea.
rofetul meu este Direr. Cu cît meitez la perin
drea veacilor, cu aît mă conving că uica imaine
capabilă să-i devăluie sensul este aceea a C.relo1
Apclipsei. Tmpul nu nantează decît sivind sub
tăvălugul lui mulle; · cei slabi vor pieri, cei i aşij
derea, şi cir aceşti călreţi, în fră de nu. Penru
el, penru înricoşata lui famă au pătiit şi au urlat
• A
yeacile. l văd crescnd la orizont şi aud deja geme-

tele , c i r srigătele noasre. I� n o ap tea ce ne v a po
g oî în oase ne va aduce nu pacea, cum a făcut-o
penru Psalist, ci roaza.
Judecată după r n i i pe cre i-a produs, ep.oca
noasră va i fost oricum - dar în · nici un caz me
diocră. Penru· a da peste uni de acelaşi c i bru r re
bui să coboîm în imp pînă la I mper i ul roman ori la
invaziţ e mongole. Lui Hitler, mai mult decît lui S ta
lin, îi revne meritul de a fi dat tonul acesui secol. El
este mp or ant nu atît prn el însuşi, cît pentru ceea ce
anună , preigrre a viitorului nosru, herald al unei
doii tenebro ase şi-l unei isteri cosice, precrsor
al acelui despot la scră plnetră ce va r�aliza unifi- ·
crea l uii prin ştinţă, l crei ro_st nu e să ne eli
bereze, ci ·s ă ne robească. S-a şiut acest lucru
odinioară; îl vom şti din nou înr-o zi . Sînten născuţi
penru_ a exista, nu penru a cunoaşte; · penru a fi, nu.
penru a · ne afrma. Cunoaşterea, srnindu-ne şi
ascuţindu-ne pofta de putere, . ne duce inexorabil la

,
pierzanie. Geneza a desluşit mai bine c9ndiţia umană
decît visele şi sistemele noastre ilozofice.
Tot ce m învăţat prin noi înşine, toate cunoştin
ţele exrase in propriul nosru fond le vom plăti cu
n plus de dezechilibru. Fruct al unei dezordini lăun
rice, al unei boli anume sau vagi, al unei dereglri la
rădăcna existenţei , cunoaşterea alterează strucura
oicrei fiinţe. Avem de ispăşit penru cel mai mic
atentat la aresa ace stui univ�rs, creat p�nru indife
renă şi stagnare; mai devreme sau mai trziu, ne vom
căi că nu l-am lăsat neatins . Este un lucru adevărat în
privinţa cunoaşerii, dar şi mai adevărat în ce priveşte
ambiţia, căci orice aresiune asupra unui semen are
rmări mai grave şi mai imdiate decît agresrea is-
'
terului sau doar a materiei. Incepi prin a-i face pe alţii

să remure, dar ceilli srrşesc prin a-i ransite spi
mele lor. Iată de ce tiranii răiesc, şi ei, sub teroare.
Aceea pe care-o va cunoaşte viitorul nostru stăpîn va
i desigr anpliicaă de-o fericire sinistră, cum nu i-a
fost dat nimănui să cunoască, pe măsura singurătăţii
lui absolute; nfrunînd omenirea întreagă, asemeni
unui zeu tronînd în teroare, înr-o panic ă _atotpu
ternică, rară început şi srrşit, cumulnd aragul unui
rometeu şi aroganţa unui Iehova, el va şoca închi
purea şi raţiunea, v. sida deoporivă mitologia şi
teologia.
După monşri ce n-au depăşit hotrele unei cetăţi,
ale unui regat sau imperiu, e fresc să apară unii şi
a şcola triilor 53
mai puterni c i , profitînd de un dezasru, de. lichidrea

na iunilor şi l i ber tăţi lor noasre. Istoria - caru în
cre înăptuim conrriul aspiraţilor noasre şi le
denaturm nenceat - cu sigurană că nu-i de esenţă
angelic ă . Dacă o cercetăm atent, ne mai răîne o sn
gură dorină: .să promov m acreala la rangll de no ză .
Toţi oamenii snt mai mult sau mai puin nviio şi ;

oameni politici sînt invidioşi în mod absolut. Devii
om poitic doar în măs�a în care nu supori pe imeni
alăr i de ine sau deasupra ta. S ă te apuci de-o reabă,
oric re r fi ea, chiar şi cea mai neîn sen ată, înseam
nă să plăteşti tribut i nvidi ei} suprem ă prerogativ ă a
celor vii, lege şi motor l făptuirii. Lmd invidia te
părăse şte nu mai eşti dec ît o insectă, un nimic, o
umbră. Şi un bolnav. Pe cînd dacă te sprij ină , ea com
pensează slăbiciunile orgo li ului , îţi veghează inte
resele, biruie ap ati a , săvîrşeşte inuni. Nu-i ore
ciud at că nici o terap eu tic ă şi nici o morală nu i-a
fructificat efectele binefăcătoare, cu toate că, mai i-
i
lostivă decît providenţa , ea ne deschide rum şi ne

c ăl ăuzeş te paşii ? V ai de cel ce o ignoră , o n e glij e az ă
·
sau i se susrage! - Ac ela se su srage ş i c ons c inţelor
păcatului originar, nevoii de a făptui, de a crea şi de- a
distruge. Incapabil să- şi p i zmui � sc ă semenii, ce-r
mai putea căuta printre ei ? Un destin de epav ă îl
paşte. Ca să ie salvat , r reb ui silit să-i imite pe ti
rani , să proite de excesele şi iel�iuri le lor. De la ei�
şi nu de l a înţelepţi va învăţa să se bucure i r ăşi de
lucri, va nvăţa ă rlscă, să e icloşească. r re

bui, aîncindu- se n păcat, să-l regăsească pe cel ori
ginar acă vrea să ia prte şi el la înjosrea generlă, la
eţia dnrii n cre se cufundă creatrile. Va izbuti
s-o facă? Niic mi îndoienic, penru· că n lecia i
rnilor n-a nvăat decît singurătatea. Să-l pîngem dr,
să ne înduioşm de sora nefericitului cre, negăsind
cu cale să-şi înreină vicile, nici să rivalizeze cu
ceilalţi, răîne sub valorea lui_ şi înapoia tuturor.
Dacă faptele sînt fructul invidiei , înţelegem de ce
lupta politică, în esenţa ei, se reduce la calcule şi in
rigi capabile să ne scape de concurenţi şi duşmani .
t
Vrei să loveşti fără reş? Incepe prin a-i suprima pe

toţi cei cre, gînind ca tine şi findu-ţi tovrăşi de
rum, nu pot visa decît să te dea la o prte ori să te ni
icească. Sînt cei mai periculoşi dint�e rivalii tl;
mrgineşte-te la ei, ceilalţi mai pot să aştepte. Dacă ş
pune îna pe putere, prima grijă r fi să-i lichidez
prietenii. A procea altnteri nseană ă faci reabă
de unuială, să discreditezi tirania. Hitler, forte
competent în materie, a dovedit înţelepciune deba
rasîndu-se de Roehm, singurul om pe cre-l tutuia,
precum şi de o bună parte a cmrazilor inîi. S alin,
la ndul lui, a fost la înlţime, dovadă procesele de la
Moscova.
Cît timp un cuceritor cunoaşte succesul, cît timp
înaintează, îşi poate permite orice rarădelege: opinia
publică îl iră; de îndată însă ce n·orocul îl -părăseşte,
cea mai ică reşeală se întoarce împoriva lui. Totul
La şcola rilor 55
depinde de momentl cnd ucizi: cima n pHnă glorie

întăreşte ·autoritatea prin frica sacră pe care o inspiră.
Arta de a te face temut şi respectat echivalează cu
simţul opprtunităţii. Mussolini, tipul despotului ina
bil şi nenorocos� a devenit necruţător cînd eşecul lui
„.era evident şi prestigiul pătat: cîteva luni de răzbu
nări inoportune au anulat o rudă de douăzeci de ani.
Napoleon a fost cu mu_lt mai perspic ace: dacă l-r i
executat pe ducele d' Enghien mai riu - după cam
pania in Rusia, de pildă - ar fi lăsat aintirea unu.i
călău; făcută însă la timp, această crimă apre ca o
pată pe aminirea lui, niic mai mult.
Dacă, cel mult, e poate guverna ră crime, în ici
un caz pu se poate �ă nedreptăţi. Şi unele şi ltele
rebuie touşi dozate, rebuie comise cu intermitenţe.
Ca să-ţi ie iertate, rebuie să şii să simulei fria sau
nebunia, să dai impresia că eşi sîngeros din greşeală,
să urzeşi maşinaţii cumplite sub aparenţe blajine.
Puterea absolută nu-i treabă simplă: e un domeniu în
cre se disting dor cabotinii şi asasinii de calibru
mare. Un tiran demoralizat de scrupule .e tot ce poate
fi mai adirabil din punct de vedere uman şi mai jal
nic din ·punct de vedere istoric.
„Dar poporul?", vor înreba unii. Gînditorul sau
istoricul ·cre foloseşte rară ironie acest cuvînt se des
califică. „Poporul", se ştie pre.a bine la ce e sortit: să
îndure even�entele, capriciile guvernanţilor, ac
cepînd proiecte cre-l secătuiesc _şi sivesc. Orice ex
peienţă politică, oricît de „înantată" , se face pe
56 stoie şi utopie
socotela lui: se-neapă cona lui, căci portă sig

matele sclaviei prin decret ivin sau demoic. Zadr
nic ţi-e milă de el: sora i este peceluită. Naiui şi
imperii se formează datorită supuşeniei cu cre-şi
poră juul. Nu exisă cuceritor sau şef de stat cre să·
nu-l ispreţui ască; dr el accepă acest ispreţ, cre e
hna lui de toae ilele. Dacă r nceta ă ie nevoic,
dacă şi-ar reuza coniţia de vicimă şi s-r susrage
d�stinului său, societatea s-r prăbuşi, ir o aă cu ea
istoria însăşi. Să nu fm nsă pea opiişti: niic nu
ne permie să nrezm o perspecivă atît de lumi-
,
noasă. Aşa cum est�, poporl reprezintă o invitaţie la

deşpoism. El îşi .dură sufenţele, ctedată le caută,
ir acă se revoltă împoiva lor e dor ca să se-nep
te spre ltele noi, şi i cumplite. Revoluţia find sin
urul său lux, se dedă exceselor ei nu aît ca să ragă
foloase ori ca să-şi uşureze sorta, cît penru a putea
la îndu-i să-şi umilească stăpînii; e un drept ce-l
consoleaă penru obidele de zi cu zi, pe cre-l pierde
nsă de ndaă ce snt abolite privlegle nrhiei. Cm
ici un regm nu-i aduce slvrea, le suportă pe- toate
şi pe nici unul. De la Potop şi pînă la Judecata de
Apoi, nu poate aspra decît să-şi împlnească onest
vocaţia de nvns. .
Reveind la prietenii noşri, pe lîngă motivul in
vocat penru a-i icia, mai este încă nul: ne cunosc
prea bine litele şi cusururle (la asta şi niic mai
mult se reduce prietenia), ca să aibă cea mi ică lu
zie în privinţa meritelor noasre. Osili, pe deasupra,
a şcoala lor 57
nliinoase la nl de idol - luru e ce opi

ia publică l-r aecepa oricînd -, vegind să nu
ieşim n ·mediocitatea, n mensiunle noasre
ele, ei spuleră mitul în ce ne-r plăcea să ne
rapn, ne leagă de- chipul nosru devrat şi denună
fals. imaine pe cre-o avem despre noi nşine. Ir
cnd ne acordă cîteva laude, pun n ele aîtea subînţe
lesi şi sublităi, ncît linguşelile lor, de-aîa di
plomaţie, echivalează cu o insltă. Ceea ce ne doresc
în ină e prăbuşea, umrea şi ruina. Conside
ndu-ne izbida o uzurpe, îşi deică înreaga per
_spicacitate examinii nduilor şi gesturlor noasre
spre a le devălui gălnoşenia, şi nu devin mi
ngăduitori dcît atunci cnd ne începem declinul.
Cu-aîta zel ne urmresc prăbuşirea, că ne iuesc,
atunci, cu-adevărat, se-nduioşează, îşi lasă bltă ne
cazuile spre a le,-mprtăşi pe. ale noasre şi a se
înfrupta n ele. Pe vremea cnd steaua noasră rca,
ne scrutau_ ră ilă, erau obicii ; acum, îşi pot per
mite generozitaea să ne vadă altfel decît sntem şi să
·ne ierte fostele succese, convinşi că acelea au fost şi
cele din urmă. Atît de mre le este slăbiciunea penru
noi, că�şi risipesc mai tot timpul studiindu-ne bete
şugurile şi jubilînd n faţa neputnţei noasre. Mrea
greşelă a li Cezar · a fost că nu i-a suspcat pe-i săi,
pe cei cre, cunoscîndu-1 de� aproape, nu-i puteau ad
ite pretenţia . că s-r rage din zei; aşa că au refuzat
să-l divinizeze; mulimea a consimţit, dr mulţimea
con simte la oice. Dacă s-r i descotorosit de prieteni,
n locul unei morţi ră glorie r fi cunoscut o apote

oză p�elungiă, o desrmre superbă, pe măsura unui
A
zeu devărat n ciuda erspicacităţi sle, nu era ipsit

de nivităi, nu şia că acei ce ·ne snt mi apropiai snt
şi cei mai îndrjiţi duşmani ai statui noastre.
A
Inr-o republică, pradis al debliăţi, omul poitic

este un mic tiran ce se supune leglor; dr un om de
excepţie nu le respectă, sau ai cînd le respectă
·
dor pe acelea ce-l au ca autor. Expert n nelegiui, el

consideră ultimatumul drept glorie şi culme a desti
nului său. Să ii n stre să di un ultimatum, sau mai
multe, comportă desigur o voluptate pe lîngă care
,
toate celelalte sînt apă de ploaie. Nu con.c ep că poate

preinde să guverneze cel cre nu aspră I.a această
provocare fără egal, cea mai rufaşă din toate, mai
cumpliă .c ir dcît agresiunea cre-i urmeZă de obi
cei. „De cîte ultmaumri ·se face vinovat?" - r re
bui să ne-nrebăm n legătură cu orice şef de 'stat. Nu.

re încă _ni�i unul la activ? Istoria îl va dispreţui, ea,
cre se nsuleţeşte doar la capitolul orori şi cască la
acela l tolernţei, al liberalismului, regim în· cre
personliăile �e oilesc şi-n cre cele mai înverunate
au, în cazul cel mai bun, aerul unor conspratori
. .
sropoş1.
A
Ii plîng pe cei ce nu au rănit niciodată un vis

nemăsurat de dominaie, nici n-au simit n ei învol
burrea impului. O, vreile cînd Arţmn�ra prin
cipiul şi dunezeul meu, cînd, nesătul. de brbrie,
vism năvala· unor horde aducătore de voluptuoase
a şola lor 59
rii! icît aş i ajns acum de moderat, tot mi

păsrez o slăbiciune penru ani, pe cre i prefer
oricnd mntuitolor şi profeţilor; i prefer penru
echivcl fascnaiei pe cre o rdiază, penru paia
autodisruciv� enru că nu se - acnd dup� vore, e
cnd ceilalţi, săpii de-o mbiţie nemrită, îi ca
mulează obiecivele sub formule nşelătoare, se dez
inereseză de oml cetăii ca să donescă, n schmb,
peste conşiinţe, ca să le ia n stăpînre, să prindă
rădăcni în ele, să le pustiască temeinic, dr ră să-şi
asume acuzaţia, ndreptăţită touşi, de_ indiscreţie sau
de sadism. Pe ngă puerea ni Budha, a unui Isus,
a unui Mohamed, ·cît preţuieşte a cuceritorilor? Ia-i
gindul de la gloie dacă nu eşi ispitit să fondei o re
�gie! E drept că n scorl esa lcle snt cupae
(şi ravm nute), r omul nu cedează aît de uşor:
ce snt şefri de sce, dac. nu fondatori de reliii de
îna a doua? Lund n seaă dor eicienţa lor,
constai că un Luther sau un Calvin, dclnşînd con
icte ici pînă azi rezolvate, i pun în umbră pe un
Crol Quntul sau un Filip l i-lea. Cezrismul spri
tual este i ranat şi i bogat n convulsi decît ce
zrismul propriu-is; dacă vrei să răînă în urmă-i
un nume, leagă-l mi cuînd de o Biserică decît de un
Imperiu. Vei ispune astfel de adepi înfeudaţi des
tinului sau tonelor tale, de credincioşi pe cre-i vei
putea ntui sau chinui după plac.
Păstorii unei secte na se dau înapoi de la niic,
căci pnă şi scrupulele fac prte din actica lor. Dr
ră să mergem pnă la secte, caz desigur exrem, să

vrei să fondezi n smplu ordin religios nseamnă mai
ml, n plnl mbiiei, decît să crmuieşi o cetate ori
să supui popore cu spaa. Să te srecori n. slete, să
le părunzi secretele, să le deposedezi înru cîva de
ele însele, de unicitatea lor, să le iei pnă şi privilegiul,
considerat inviolabil, al „forului interior" - ce rn,
ce cuceritor a. nit aît de deprte? .s rategia religioasă
va i ntotdeauna . mai subtlă - şi mai suspectă -
decît srategia politică. Să comprăm Exerciiile spi
itule, atît de viclene sub aerul lor detaşat, cu frn
cheţea nudă a ncipelui, şi vom putea .măsura
istnţa dinre subilităţile confesionalului şi ale unei
cancelri sau le unui ron.
Cu cît e mi vie pofa de putere a capilor sprituli,
cu atît se silesc, şi nu fără motive, s-o stăvilească la
ceilali. Oricre inre noi, lăsat în voia lui, ar ocupa
pănul, chir cerul, socoindu-se unicul lor proprie
r. O societate ce se vrea perfectă r rebui să aducă
la modă cămaşa de _forţă sau s-o declare obligatorie.
Căci omul ăpuieşte dor ca să facă rău. Religiile,
ncercînd să-l lecuiască de obsesia puteri şi să dea o
drecţie nepoliică elanurilor lui, nu se apropie de re
aurile autoritre. deorce, ntocmai ca şi ele deşi cu
alte metode, vor să-l mblînzescă, să-i înfîneze frrea,
megalomia nativă. Dr ceea ce întrea autoritatea
reigiilor, ceea ce le-a peris pînă acum să ne
stăpînească pornirile - anume elementul asceic -
şi-a pierdut puterea asupra noasră. Rezltatul avea să
a şcoala rilor 6 1
fie o eliberre primejdioasă; scăpaţi de sub conrol,

emancipaţi pe deplin, dezlegaţi .de lanţurile şi super
stiiile noasre, sîntem copţi penru soluiile erorii.
Cel c� aspră la libertatea totală o dobîndeşte dor
penru a revei la punctul de plecre, la aservirea
iniţială. De aici vulnerabilitatea societăţlor evoluate,
mase amorfe fără idoli, nici idealuri, ajunse la o pri
mejdioasă lipsă de fnaism, rră legături orgnice şi
aît de dezorienate n nestatornicia şi zvrcolrea lor,
încît visează - şi este unicul vis de care mai sînt ca
pabile - la ihna şi dogmele juglui. Cum nu i snt
în stare . să-şi ia sorta în propriile îini, urzesc, mai
mult chir decît societăţile necivilizate, instararea
despotismului, ca să le izbăvească de ultimele restri
ale unei pofte de putere istovite, secătuite şi inutl
obsedante.
O lume fră tirani r fi la fel de picticoasă . ca o
grădină zoologică ră hiene. Săpnul pe care-l
aşteptăm ncîncenaţi va i un amator de purejune,
în faţa căruia, cu toţii, vom părea nişte srvri. Să
vină dar să ne adulmece, să se îmbete cu miasmele
noasre ! De pe acum, un nou ros pluteşte deasupra
universului.
Ca să rezişti tenaiei poliice, e necesr să te su

praveghezi n fiecare clipă. Dr cum să reuşeşti -
mai ales înr-un regim democraic, al crui viciu ca
pital e că-i permite p��lui sosit să îvnească puterea,
să-şi dea nu liber ambiţilor? Ce rezultă din asta? O
·62 stoie şi utopie
fofotelă de ffroni, de palaraiif'ă desin, ne

bui bnli, nensenai de sor, ncapabi de-ade
vraul der, napi deopoivă enru iuf şi penru
prăbuşre. Dr tocmi nuitat�a lor e swsa şi grnia
iertălor noasre, pe ce personităle de excepţie
le pun n pericol. O repubică ce se respectă r rebui
să tureze la apriţia unui mre brbat: dac� nu-l sur
giuneşe cît i deprte, r rebui cel pun să î�pie
·ice crerea unei legende în jurul lui. Se codeşte s-o
facă? E penru că, fascnaă de gîdele - ţi, a încetat să
creadă în instiuiile ca şf în raţiunea ei de a fi. Se
nccă-n hăţişul proprilr legi .cre, protejîndu-1 pe
adversar, o pregăţ�sc şi o îndeamnă să abice. Sufo
cată de excesele toleranţei, îşi cruă duşmnl cre n-o
va cr uţa, acceptă iturile cre o sapă şi-o disrug, se
lasă măgită de gingăşile clăului ei. 'nd înseşi prin
cipiile ei o chemă să dispră, mai meriă, în fond, să

supravieiască? Pradox raic l iber tăii: mdiocri,
singuri ce-i .fac existenţa posibilă, nu p o t să-i grn
teze dăinura. Datorm totul mediocrităii lor şi pier
dem totul tot datoriă ei. Niciodată democraţii nu snt
la înălţimea srcnii lor. Tocmai această mediocritate
o detestam pe vremea cînd îi iubeam fră rezerve pe
rani, care, conrar caricaurii lor (orice democrat e
un rn de operetă), posedă un desin, ba chir prea
mult destin. Le-am nchinat un cuft penru că, înzes
raţi cu instincul porunci, nu se coboară la dialog şi
nici la rgumente, ci ordonă, decreteă şi nu catadic
sesc să-şi jusiice faptele; de aici i se rage cnisml,
.
La şcoala ralor 63
pe cre-l aşezm mai presus de orice vrute sau viciu,

considendu-1 un sen de superioritate · şi chiar de
nobleţe ce-i detaşa, n ochii mei, de restul mitorilor.
Cm nu putem să ă riic la n�mea lor prn fapă,
sperm s-o fac prin cuvînt, pracicînd soismul şi
enoritatea: culile de abjecie atinse de ei prin ij
loacele puteii voiam să le aing, la îndu-i, prn
ijloacele spiritului; voim să pusiesc prn cuvnt, să
arunc în aer verbul şi pnn ntul, să explodez cu
andouă şi să ă nărui sub molozul lor! Acum, rus
rat de aceste delrri, de tot ce-i n�a eistenţa, m
ajuns să visez o cetate, capodoperă de cumpătre,
condusă de o echipă de ·octogenri iţeluş ramoliţi,
de-o amabiliate maşinlă, lucii cît să profite de se
niitatea lor, scuii de dorinţe, de rerete, de ndoieli şi
aît de preocupaţi de echilibrul general şi de _binele
obşii, că pnă Şi suîsul i s-r prea un sen de dere
glre sau de subversiune. Iar decăderea mea prezentă
a mers pînă-nr-acolo, că · democraţii înşişi_ i pr
prea păimaşi şi prea ambiioşi. Şi încă le-aş i tovrăş
de rum, dacă ura lor faţă de tiranie h-r fi impură:
dr o detesă numai p�nru că, riiţndu-i în exilul
vieţii prticulre, îi pune faţă-n faţă cu neantul lor.
Singurul domeniu în cre r putea srăluci rămîne
eşecul. Disrugerea le şade bine şi se complac în ea,
iar cînd o fac cu brio se cuvine să-i respectm. De
regulă, penru a _ duce de îpă un stat sînt necesre o
anume pregătre, înclinaţii speciale şi chir talent. Se
poate nsă ntîmpla ca împrejurările să · ie prielnice;
64 stoie şi utopie
srcna e atunci uşor, dovadă ţile în· decin, lipsite

de foe lăunic, ·eşuat� nr-o fundătură, sişi ate înre
preri şi tenine conictori. A fost şi caul Grciei
nice. Penru că vorem de eşec, l ei a fost desăvr
şit: s-r · spune că s-a srăduit să-l ofere drept model,
A
decurajnd posteriatea să facă noi ncercări. ncepnd

cu secolul al D-lea naintea lui Cristos, Elaa îşi risi
pise subsanţa, idoli ei se, clăinau, viaţa politică era
sişiată înre prtida macedoneană şi cea romană; ca
să-şi ezol�e crizele, ca să se apere de blestemul li
bertăţilor sale, fu nevoită să recurgă la doinaia
srănă, să accepte jugul Romei imp de peste cinci
veacri: era siită s-o facă de chir nivelul de rafina-
„
ment şi corupţie la cre ajunsese. Odată politeismul

reduş la o sumă de basme, ea avea să-şi piardă geniul
religio� şi, o ată cu el, e cel.politic, două realităi in
disolubl legate: să-i pui la îndoială zeii nsenă să.
te ndoieşi de ceatea pe cre ei o vegheză. Elda n-a
puut - ca şi Roma, de altfel - să supravieţuiască
zeilor săi. Ca să te convngi că şi-a pierduJ, o dată cu
nstinctul religios, . şi pe cel politic, e suficient să-i
urmreşti reaciile în timpul războaielor civile: mereu
de prtea învinsului, aliată cu Pompei împoriva . lui
Cezr, cu Brutus împoriva lui Octavian şi Antoniu,
cu Antoniu conra lui Ocavian, s-a însoţit mereu cu
neşansa, ca şi cum îi statornicia eşecului şi-r· i lat
o chezăşie a sab�ităii, înîierea şi tihna ireprabi
lului. Poporele sătule de .zeii lor sau de c re ei, zei,
s-au săturat, c1 cît vor i mai rafmate, cu atît vor pieri
a şcoala lor 65
mai uşor. Ceăţenul se rfmează n dementul in

siuilor; încend să mai ceadă n ele, nu poate nici
să le mai apere.. �md romni, n rma conactului
cu rcii, au sşit pn a se şleui - aţcă· a slăbi -,
zlele repubicii erau numrate. Atunci s-au resem
nat cu dictara, poate că-n nă chir au chemat-o:
nu exisă Rubicon ră compliciatea unei obosei
colective.
Principiul de morte, inerent oricărui regim, este
mai ercepibl n epublici decît în dictari: prime_le
l fră. şi-l cot la vedere; celelale l camulează şi-l
neagă. E rept că ulimele, prin metodele lor, reuşesc
să- şi asigre o e�stenţă mi lungă şi ndeosebi mai
bogaă : ele cheamă, culivă eveimenul, de cre de
mocraţile mai cnd se lipsesc, ibertatea ind o
stre de absen, absenă susceptiblă de a . . . degenera
atunci cnd cetăţeni, istovii de corvoada de-a i ei
înşişi, nu mi aspă dcît să se uilească şi să aice,
să-şi mpinescă dorul de robie. Nic mi înrisător
decît vlăuirea şi falmentul unei repubici: r rebui,
vorbnd despre ele, să adoptm tonul elegiei sau al
epirmei sau, şi mai bne, pe acela n Spiul legi
lor : „�md Sylla vru să-i redea liertatea, Roma nu
mi puu s-o primescă; nu i avea decît o brmă de
vrtute; şi, cum avu n ce în ce mai_ puină, n loc să
se rezească după Cezar, Tiberiu, Caius, Claudius,
Nero, · o oiian, ea e .pierdu tot mi mult n sclavie:
toate atacrile i-au init pe ri, ici unul nu a init
trania."
66 stoie şi utopie
Dr tocai asta e - că rniei poţi să-i di de

gust, căci omul preferă adesea să dospească n rica
lui decît să-nrunte spala de a i el însuşi. Cînd fe
nomenul se generlizez, ceziiîşi fac aprii; cm
m putea să le facem vreo vină, cînd ei răspund ce
nţelor niciciei, apellor laşiăiinoasre? Merită
cir să-i arăm: lergă căre cipa cînd vor fi asa
sinai, o au n minte zi şi noapte, îi acceptă spima şi
uinţa, se gndesc la ea nr-aţt, că uită de sinuci
dee şi de el, soluiii puin specaculoae, r i
blnde şi i plăcute. pnd penru tot ce-i i eu,
ei nu pot prospera decît n vremi tulburi, ca să
menţnă haosul ori ca să�i pună capăt. Epoca pielnică
lorrii lor coineide cu srrrşitl unui ciclu de civi
lizaie. E un lucru cert penru lumea anică, şi tot aşa
va i penru lumea modernă, cre se-ndreaptă căre o
rie cu mult mai rduablă decît cele ce bîniau n
primele veacuri ale erei noasre. Cea mi elemenară
niză a procesului istoric ce srrrşeşte cu noi dezvă
luie că libertăile noasre vor i sacriicate pe altrul
cezri.smului. Continentele vor fi sudate, unificate -
că va i să ie - prin forţă, şi nu pn convingere; la
fel ca Imperiul romn, imperiul viitorului va i ăurit
prn spadă şi se va ctitori cu priciprea noasră, a tu
urora, căci înseşi spimele noasre o cer.
_ Mi se va spune că vorbesc în doii? Răspund că
/
s-r putea, nr-adevr, să iu răbit nru anticipre.

Dr aele nu contează deloc. iiicreşi aştepau
srşitul lii de la o clipă la la; s-au ,înşelat dor cu
a şcoala lor 67
A .
cîeva leni.... Inr-o şepe de cu tol lt orn, e

posibil să mă înşel şi eu; dr n defiiv nu cneşi,
nici nu rumentezi o viziune: cea pe cre-o m asu
pra vjtorei rnii mi se impune cu aîa impeime,
ncît mi s-ar părea dezonornt· să vreau să-i .dovedesc
temenicia. E o ceritudne ce ine deopoivă de cu
remurre şi de xiomă. O accept cu frenezia unui
convulsionr şi cu sigurana nui geomeru. Nu, -nu
derez şi nici nu ă nşel. Şi ici măcr nu pot spune,
asemenea lui Keats, �ă „senmentul umbrei mă co
pleşeşte". Mă asalteză mi cunnd o lumină, precisă
şi insuportabilă, cre nu mă face defel să profeţesc
srrşitul luii - de-abia atunci r nse11a să aiu
rez -, ci srrrşitul unui sil de civilizaie, al unui mod
de a i. Limitîndu-mă la imediat, şi în special la Eu
ropa, prevăd, cu o clritate perfectă, că unitatea ei nu
se va ealiza, aşa cum cred unii, pin acordri şi rata
ive, ci pin violenă, după legile ce guvernează for
mrea imperiilor. Penru ca aceste naiuni băîne să
se lepede, să se elibereze de invidiile şi obsesiile pro
vincile n cre snt mpomoite, o nă de ier va re
bui să le consngă, căci nu vor consmi icicînd s-o
facă de bunăvoie. Odată înrobite, unite în uiinţa
înfîngerii, se vor putea consacra unei opere supra
naionle sub ochiul viglent şi srcasic al noului
stăpîn. Robia le va i srilucită şi o vor cultiva cu zel
şi cu rinment, pnd la lucru ulmele rmăşiţe ale
„
geniului lor. Ir fastul sclaviei şi-l vor plăti cu vrf şi

·
îndesat.
68 stoie şi ut�pie
Asfel, lnd-o naintea vrelor, Eropa va da,·ca

totdeauna, exemplu luii şi se va remrca n rolul de
protagonisă şi victimă. Misiunea ei a fost să preigu
reze nenorocile celorllţi, să sufere penru ei şi nain
tea lor, să le ofere propriile ei zvrcoli ca model,
cutindu-i să mi inventeze unele orignle, personle.
Cu cît se consuma penru ei, cu cît se răînta şi se
zbătea, cu aît ceilalţi înloreau - proitori ai chinu
rilor şi moştenitori i revoltelor sale.· Cir şi n viitor
vor sta cu ochi pe ea, pînă în ziua cnd, secătuită, nu
le va mi putea lăsa moştenire decît nişte deşeuri.
N
ODISEA NCIEI
Cele mai mule nopţi ale i le perecem hăcu

ind�-i n înd pe duşmanii noşi: le smulgem ochii şi
mruntaiele, le storcem vinele de snge, le călcăm n
picioare şi le zdrobim mădulrele; n milostenie, le
lăsăm spre folosinţă scheletul. Făcndu-le această in
rmă favore, ne . liniştim şi, fînţi de oboseală, alu
necăm în son. Repaos binemeritat după aîta înr
jire şi igală. De altfel rebuie să ne refacem forţele
ca să puem rencepe lucrrea în noaptea rmătore,
lund de la capăt o corvoadă ce l-ar descraja şi pe n
Hercule casap. Neîndoielnic, să ai duşmani nu-i chir
o sinecură.
Proraml nopilor noasre r i i puţn încrcat
dacă ziua ne-_r fi ngăduit s-ă dăm fîu liber cruziii
in noi. Penru a ne găsi - dacă nu f�ricirea -
măcr echilibrul, r rebui să putem lichida o bună
prte a semeilor noşri, să _pracicăm masacrul zinic,
cum o făceau mult norocoşii şi-atît de ndeprtaţii
noşri srăbuni. Nu chir aît de norocoşi, i se va
obieca, slaba densiate demoraică a epocii caver
nelor �eperindu-le ă se c�ăpească tot mpl.- Fie!
Dr faţă de noi aveau compensaii, erau cu mult mai

generos druiţi: merînd la vînătoare zi de zi, dezlăn
ţuindu-se asupra irelor slbaice, ei doborau, de fapt,
tot nişte congeneri. Cm vărsarea de snge era penru
ei o rutină, puteau cu uşuinţă să-şi potolească tur
barea; niic nu-i silea să-şi ascundă ori să-şi aîne
pornirile ucigaşe, spre deosebire de noi, cei de azi,
osînii să ne supraveghem şi să ne nfnăm cruzi
mea, s-o lăsm să .sufere şi să gemă în noi, consnşi
cu� sîntem să aşteptăm, să ne aînăm răzbunrle
sau chiar să renunţăm la ele.
Să nu te răzbuni înseamnă să te laşi măcinat de
ideea iertii, să t� funzi, să te mpomoleşi n ea, să
e laşi întinat de ura clocită în ine. Adversrul cruat
ne obsdează şi ne lbură, mai ales cnd m hoît să
A
nu-l mai im. II vom ierta cu-adevrat dor dacă am

conribu�t sau asistat la prăbuşirea lui, dacă ne oferă
spectacolul unui srşit izerabil sau dacă, reconci
iere supremă, îi contemplăm cadavrul. Şansă infimă,
de fapt; mai bine nu contăm pe ea. Căci duşmanul nu
cade nicicînd; mereu la datorie, mereu bruitor, cea
dinti vrtute a lui ese să ne înrunte, să ne sivească
înjetul tiid sub sarcasmul său riufal.
Nimic nu n� face mai nefeicii decît �orvoada _de
a opune rezistenţă fondului nosru primitiv, chemri
oiginilor noasre. De aici cinurile civizatului su
focat sub sisuri foţae, înjugat la poiteţe şi ăţrni
cie, incapabil ă-şi icescă duşmnul lfel dcît n
vore, sorit cloiei ş� prcă disperat că rebie să
Osea rnchinei 7 1
ucidă fră să verse snge, doar pin fora cuvntuli,

acest punal inviibl. Modităţile cruzii sînt fe
lurite. Succedaneu al junglei, conversaţia perite
sălbăticiei in noi să se consume fră daune meiate
penru emeiinoşi. Dacă, dnr-o tonă a unei putei
�leice, ne-am pie�de drul vorbii, nimei n-r mai
fi ·în siguranţă. Nevoia de-a ucide, pe cre o avem în
scrisă-n sînge, m reuşit s-o ransferăm în gîndile
noasre: numai această manevră explică posibilitatea
- şi dăinurea - societăii. Să ragem concluzia că
ne putem învinge viciul nnăscut, talentele hoicide?
Ar însemna să ne înşelăm asupra capacităţlor verbu
lui, să-i supraestimăm magia. Cruzimea moştenită,
cruzimea latentă nu se lasă îmblînzită aşa ·de uşor:
aîta timp cît nu te laşi deplin în voia ei şi n-ai epui
zat-o, o păsrezi în ungherul cel mi ascuns al iinţei,
nu-i cip să scapi de ea. Asasinul ipic îşi premediea
ză crima, � pregăteşte, o săvrşeşte, ir săvrşind-o se
eiberează penru un timp de pornirile lui; în schimb,
cel care nu ucide penru că - deşi o doreşe - nu e
în stre s-o facă, asasin neîmpliit, veleitr şi elegiac
al măcelului, comite în gînd nenumărate crime,
tînjeşte şi suferă mai mult decît celălalt, căci îl apasă
regretul tuturor grozăviilor pe cre nu le-a putut
săvrşi. La fel, cel cre nu �utează să se răzbune îşi
orăveşte zilele, îşi blestemă scrupulele şi fapta împo
riva frrii care este iertarea. Desigur, răzbunarea nu-i
dulce totdeauna: odată împlnită, te simţi feior
victimei tale, te pierzi în subtiităţile remuşcrii;
72 stoie şi utopie
zbnea îşi re şi ea orava ei, măcr că-i mai

conforă cu cea ce sntem, cu ceea ce smm, cu le
gea proprie a iecruia; e, de asemeni, mi snătosă
dcît generoiaea. Se şie c! File rau considerate
�i veci dcît z.eii, dct Jupiter nsuşi. Răzbunrea
precnd Divnitatea! - niţie ajoră a itologiei
•
nice.
Cei cre, ie ipsndu-le prlejl, ie n nepuinţă
sau generoitate earală, nu au reacionat la unelrle
duşlor portă pe chip sigaele iei năbuşite,
cea nsulei şi oprobiului, dezonorea de a-i ţ ier
tat. Loviurile cu cre au ramas datoi se întorc împo
rivă-le, vin r� să-i pămuiacă, să le nvedereze
laşiatea. Dezoientaţi şi obsedai, sngi cu ruşinea
lor, mi pînă-n măduva oaselor, nverşunaţi conra
celorlalţi şi conra lor înşişi, înîndu-se dr gata să
izbucnească, s-r spune că fac un efort suprauan ca
ă lăture meninra unei crze. u cît ncodrea le
·creşte, cu aît snt slii s-o ascndă, ir cnd nu izbu
esc explodează, n ine, dr inul, prosteşe, căci . se
acoperă de idicol, asemeni celor cre, de prea multă
inie şi pea lungă muţenie, n clipa decisivă se pierd
n faţa adeversrului, se dovedesc nedemi de el.
Eşecul le sporeşte rnchiuna şi orice exprienţ, oricît ·
de nensemnată, i nvenează şi mi mult.
Ne mbnm, devem generoşi dor sacricnd
ce e mi bn n frea noasră, supndu-ne rupul la
dicipna nemiei şi pil la ca a uiii. ît imp
mai păsrn o brmă de memorie, ierrea se reduce
Osea nchinei 7 3
la o luptă cu .insinctele, la o aresiune conra pro

priului eu. Josnicile pe cre· le ăpim ne-aduc n
consonană cu noi înşne, ne asigură dinuirea, ne
leagă de recutul nosru, ne fac să-l rerm; la fel,
iainaia i se-aprnde dor n aşteprea nenorocii
celorllţi, n ransele dezgustli, n pornirea cu cre
ne împinge, dacă nu să coiem rşăvii, cel pun să
vism la ele. Cum r putea fi alfel pe o plnetă unde
crnea se-ntnde cu neruşinrea unui lagel? Oriunde
te-ndrpi, i peste omenesc, ubicuitate espngătore
în faa creia te cupinde stuporea şi revolta, o· nău
ceală păimaş. Odinioră, cnd spaiul era mai puin
înţesat, mai puţin nfestat de oameni, cîeva secte, de
sigr insprate de-o forţă eneică, au propovăduit şi
pracicat casrrea; prinr-un pradox · infernl, au
disp-ut n chir momentul cnd docrina lor era mai
oportună şi mai salutră ca oricnd. Ma.iaci ai
prrerii, bipezi cu chipuri demoneizate, ne-m pier
dut oice gust nii penru alii, şi dor e un pnt pe
jumătate pustiu, populat de cel mult cîteva mii de lo
citori, fizionoile noasre şi-r putea regăsi vechea
seducţie. roliferrea semenilor noşri se apropie de
imund; corvoada de a-i iubi - de absurd. Cu toate
astea, toate gîndurile ne -sînt întinae de prezena
umnă, mros a om şi nu se pot desprinde de el. Ce
adev- s-r puea ascunde în ele, la ce revelaie s-r
putea năla, cnd această duhore năbuşă spiritul
împiedicîndu-1 să vadă şi alceva decît imlul dia
bolic şi feid ale crui miasme le suportă? Cine-i prea
7 4 sţoie şi utopie
slab ca să-i dclre o·mului război r r�bui măcr, n

clipele de fervore, să se roage penru veea unui l
doilea potop� mai raical decît pimul.
Cunoaşterea ruinează iubrea: pe măsră ce ne
părundem propile ne, creşte· şi ura fa. de semeii
noşi, tocmai penru că ne seamănă. Cînd nu mai ai
iluzi în ce te piveşte, nu le mai ai ici n pivina al
tora; monsrul descopeit prin inrospecţie îl proiec
tezi, pinr-o generlizre legiimă, n ceilali mitori;
cum snt corupţi n chir esena lor, nu e înşeli ari
buindu-le toate vicile. Desul de ciudat, cei mai muli
se dovedesc incapabili sau refuză să le descopere, să
le recunoască la ei nşişi ori la alţi. Să faci rău e uşor:
oricine izbuteşte; n schimb, să-l asumi n mod expli
ci, să-i recunoşi realitatea mplacablă e o ispravă
A
neobişnuită. n practică, prmul sosit poa� rivliza cu

diavolul; în teorie, alfel stau lucrurile. A săvrşi
_rozăvii şi a îndi roz�via snt două acte absolut is
incte: cnismul rit şi cinismul absract n-au imic n
comun. Să ne păzim de cei ce aderă la o filozoie
iniştitoare, ce cred îi Bne şi fac din el, cu uşurinţă,
un idol; n-ar i ajuns acolo dacă, cerceîndu-şi eul cu
onestitate, i-ar fi sondat profunziile sau iasmele;
aceia însă - - rri, e rept - cre-au avut curiozitatea
sau neşnsa să se cufunde n ancile iinţei lor şiu
la ce se pot aştepta de la om: ei nu-l vor mai putea
iubi, căci nu se i iubesc ei înşişi, rănînd totodaă
- şi asta le va fi pedeapsa - mi robiţi eului lor
decît înainte . . .
Oiseea nchinei 7 5
Ca să ne putem păsra încrderea în noi şi n se

meni şi ca să nu vedem caracterul iluzoriu, nuitatea
oricărei ăptuii, nara ne-a făcut opaci la noi nşine,
ainşi de-o orbre ce zisleşte lmea şi o guvernează.
Dacă ne-am supune singui .�nei cercetăi exhaustive,
dezgustul ne-r praliza şi ne-ar osîni la o existenţă
sterilă. ncompatiblitatea dinre făpture şi cunoaşte
rea de sine pre să-i i scăpat lui Socrate; altfel, n ci
tatea lui de edagog, de compice al omul�, cum r i
cutezat s-adopte deviza oracolului, cu tot noinul de
renunţri pe cre le presupune şi la cre ndeamnă?
ît mp posezi o voină a ta _şi i te consacri (e vina
ce i s-a adus lui Lucifer), răzbunrea_ este un impera
tiv, o necesitate orgnică ce deineşte niversul diver
siăţii, al „euli", şi cre n-r putea avea vreun sens n
universul idenităii. Dacă-i adevărat că ,,respirn în
Unul" (Ploin) , pe cine să ne răzbunn acolo unde
orice ifeenă se şterge, unde ne topm n idenic şi ne
pierdem conturul? Resprăm, de fapt, în multiplu;
mpăr�ţia noasră e aceea a „eului" , ir întuire pin
„eu" nu poae i. A exista înseamnă să te coboi la
senzaţie, adică la afirmarea de sine; de aici - necu
noaşterea (cu consecina ei directă: răzbunrea), sursă
de fantasagoie, izvor l rătăciii noasre pe pănt.
Cu cît ncecăm si ne smulgem in eu, cu-aît ne
afundăm în el. Degeaba încercăm să-l disrugem:. în
chir momenul cînd credem că m izpuit, l v4em
mai solid ca oricnd; oice-am pune la bătaie penru
a-l ruina nu face decît să-l nrească, ir vigorea şi
7 6 Istoie şi utopie
perversitatea lui snt de aşa natră, că sufeinţa i

pieşte mai mult chir decît bucuia. Aşa se înmplă
cu eul şi, cu aît mai mult, cu faptele. Ne credem eli
berai de ele, cînd de fapt ne leagă mai mult ca
.
oricînd: chir şi sub forma.lderadată de simulacre,
A
snt mai puterice decît noi şi ne îroesc. Incepem o

reabă de nevoie sau n silă, r todeauna srşim prin
a o accepta, lăsndu-ne robiţi sau înşelaţi. Nimeni nu
se agită fră a se îfeuda mltiplului, aprenţelor,
„eu" -lui. A ăpui însenă a răda absolutul.
Suverttitatea ăpturii derivă, s-o spunem ră
ocoişuri, n vicile noasre, l cror fond de �istenţă
l înrece pe acel� al virtuţilor noasre. Dacă îmbră
işăm cauza vieii .şi mai ales pe a istoriei, ele se do
vedesc utle în cel mai înalt rad: ore nu mulţumită
lor ne crmponăm de lucrui şi ne inem rangul în
lu�e? C�m nu ne putem rupe de condiţia noasră,
dor fantoşele nu şiu de vicii. A voi să le boicotezi
nseamnă să unelteşti mpoivă-ţi, să capitulezi în
plină luptă, să e iscrditezi n ociiaproapeli ori să
răîi în veci ără preocupi. Avarul merită să ie
pizmuit, dar nu penru bai, ci penru aviie, adevă
rata lui comoră. Fxnd individul nr-un sector l rea
lului, statornicindu-l în el, viciul, cre nu face niic
de ntuială, i dă de lucru, îl face mai profund, îi dă
o jusficre, l fereşte de bîjbiei. Valoare a pracică a
manilor, a dereglrilor şi scntelilor nu mi rebuie
A
demonsrată. n măsura n cre m optat penru lumea

aceasta, penru imediatul n care se înfruntă voinţele,
Osea rnchinei 77
unde pofta de înîletate face ravagii, un viciu ic

înrece în eficienţă o mare vrtute. Dimensiunea
poliică a inţ�lor prin poiic înţelegnd ncununrea
biologicului) face să dnuie doia ăptuirii, domnia
abjeciei dinice. A ne cunoaşte pe noi înşine în
senă să idenificăm moblul sordid l gesturilor
noasre, josnicia înscrisă în substana noasră, suma
mizeiilor ăişe sau clandesine ră de cre ne agim
în· gol. Tot ce emană n zonele inferiore ale naturi
noasre e înze.srat cu forţă, tot ce vine de jos smu
lează: ntotdeauna producem şi ne agităm i eicient
in invidie şi lăcoie decît in nobleţe ·sau generozi
tate. Sterilitatea i paşte doar pe cei ce nu cataicsesc
să-şi culive, nici să-şi recunoască trele. Ca să ex
celăm înr-un domeniu, oricre ar fi el, rebuie să ne
cultivăm prtea nesăţioasă a cracterului, să ne încu
rajăm pornirile spre fanaism, intolernă şi răzbunre.
Nic mi suspect decît fecundiatea. Dacă i pornit
în căutrea puităţi, dacă înjeşti după nu ştiu ce im
pezime lăunrică, leapădă-i fră nrziere talentele,
ieşi in crcuitul faptelor, evadează din omenesc, re
nunţă, ca să folosim jrgonul - pioşeniei, la „conver
saţia creatrilor" . . .
Marile nsuşri nu exclud le vicii: dmporivă,
le cheamă şi le aîncesc. Cînd sfinţii se acuză de cu
tre sau cure nelegiure, puteţi să-i credei pe cuvnt
Chir interesul ce-l au penru suferinţele eelorlalţi stă
mrtrie mporivă-le. Ce este lostenia lor, la
în general, dacă nu viciul bunătăii? · Trăgndu-şi
78 stoie şi utopie
eiciena n aul pe ce-l conine, ea jubilează la su

feinţele celorlali, se înruptă n ele savundu-le
orava, se rncă asupa utror nenorocilor tite
. ·�
sau presimţite, visează iadul ca pe-un păînt al făgă-

duinţei, îl cere, nu poate renunţa la el, ir dacă nu e
isrucivă pn ea nsăşi, la proită totuşi de tot ce e
disrugere. Pervertire exremă a bunătăii, srrşeşte
pin a devei negrea ei, n cazul sfinilor mai mult
decît înr-al nosru. Ca să te convingi, n-ai decît să le
stuiezi Viele şi să observi lăcoia cu cre se repd
asupra păcatelor. noasre, nengîierea cu cre tînjesc
după prăbuşirea fulgerătore sau după remuşcrea in
terinabilă, exasperrea în faţa iciii crimelor
omeneşti şi reretul că nu p�t suferi mai mult penru
răscumprarea noasră.
·
Oricît de sus ne-am înălţa, rănem robii propriei

natui, ai decăderii originare. Oamenii mrilor fapte
- sau pur şi simplu oamenii de talent - sînt . nişte
monşri superbi şi hidoşi, ce pr a cloci o cumplită
blestemăţie; şi, înr-adevr, îşi eifică opera . lu
.· .
crează la ea n ascuns, ca nişte răufăcători: altfel cum

să-i dobore pe toţi cre urmează acelaşi drum cu ei?
Ne agitn şi cren doar penru a zdrobi iinţe sau
Fiinţa, ivali sau Rivalul. La orice nivel, spitele sînt
n război, iuesc şi savurează provocarea: pînă şi
sfiiii se pizmuiesc şi se vnează, ca şi zeii de alfel
- dovadă cele veşice încierri, lagel al oricrui
Olimp. Cel ce aacă acelaşi domeniu sau aceeaşi pro
bleă ca noi atentează la orinitatea, la pivileile
Oiseea rnchinei 79
noasre, ne fură hmerele şi şnsele. Datoria de a-l

răstrna, de a-l doboî sau cel puţin de a-l poneri A
îmbracă forma unei isiuni, chir a unei fatlităţi. n

vedem cu ochi buni dor pe cel cre se abţne, cre nu
se mnifestă nicicum; însă chir şi acela, nu cre
cumva să se ridice la rangul de model: înţeieptul
rcunoscut provoacă şi le�meză nviia. înă şi un
înt>r, dacă se distinge n îndăvia lui, dacă o prac
tică în chip srălucit, riscă oprobriul pubic: prea
arage atenia asupra sa . . . Idelul r i o iscreţie bne
dozată. Un idel pe care nu-l atinge nimeni.
Gloia e dobndeşte dor n dementul celorlali,
•
cre-o vnează şi ei; pnă şi reputaţia se obţine cu

preul a nenumrate nereptăi. Cel ce a ieşit din ano
nimat, sau doar ncercă să iasă, dovedeşte că şi-a su
primat orice scrupul, că şi-a nvins conştiinţa, dacă a
avut-o vreodată. Să renuni la numele ău nseană să
te condai la inaciune; să-l asumi înseamnă să te
deradezi. T�ebie ore să ne rugm - ori să compu
nem rugăciuii? Să existăm ori să ne exprmăm? Cert
este că principiul de expnsiune, imnent naturii
umne, ne face să vedem în meritele altuia un atentat
la adresa lor noasre, o veşică provocre. înd glo
ria ne este interzisă sau inaccesabilă, îi acuzăm pe cei
cre-au ajuns la ea, penru că, ne nchipuim, n-au
putut s-o obţină decît fîndu-ne-o : ea ne revenea de
drept, ne aprinea şi, fră uneltiile acestor uzpa
tori, r fi fost a noasră. ,,Nu atît proprietatea, cît mai
ales gloria este un frt" - iată erenul insului acrit
80 stoie şi utopie
şi, pnă la un .punct, al nosru, al tuturor. Voluptatea

de-a i necunoscut sau nenţeles este rră; dr dacă ne
nm mai bine, nu ecivalează ea cu ruia de a-i i
biruit vanită�e şi setea de onoruri, cu dorinţa unei
fime neobişnuite, a unui soi de celebritate ră pu
bic ? Iată forma supremă, culmea poftei de glorie.
Cuvnul nu-i prea tre: cu adevrat e vorba de o
oă, cre-şi mpnă rMăcinle n simle noasre şi
cre corespunde unei necesităi fiziologice, unei che
i viscerale. Ca să-i ezistăm, ca s-o învingem, r
rebui să medităm la nicnicia noasră, de-al crei
acut sentiment r rebui să ne părundem, dr fră să
lm n el vreo desăare, căci ceritudinea de-a nu i
ic ne duce, acă nu lum sema, la complezenă şi
vniae: nu-ţi poi percepe propriul nent, nu poi să
e opreşti prea mult asupră-i ră să te legi senzual de
el. . . Simţi o nume fericire în înrj�ea de a denunţa
ragiliatea fericrii; şi, tot aşa, cnd profesezi ispreul
faţă de glorie, eşi deprte de a-i ignora ispita: i cedezi
n chir momentul cnd î proclami zădrnicia. Ispită
detestabilă, desigur, dr inerenă alcătuirii noasre; ca
s-o srpeşi, r rebui să-i pieiici crnea şi spriul,
să ajungi la nepăsrea mneralului, apoi să uii de cei
lali, să-i expulzezi din conşină, căci simpla lor pre
zenţă, radioasă şi saisăcută, ne srneşte geniul cel
rău cre ne porunceşte să-i gonim şi să ieşim n me
diocritatea noasră ntunecîndu-le srălucirea.
.
i detestăm pe toi cei cre au „ales" să riască n

epoca ,,noasră", cre se aită ngă noi, ne sau n cale
Osea rnchinei 8 1
ori ne lasă în urmă. Mai limpede spus: orice contem

poran e odios. Ne resemnăm, evenual, cu supeiori
tatea unui mort, dr niciodată cu-a unuia în viaă, a
crui simplă existenţă ne stă în faţă ca un reproş, ca
un blm, ca un nden la orbrea modestiei. Că aîia
n semeni ne- o iau înainte - această evidenţă nsu
porabilă o eludăm, roîndu-ne prinr-un vicleşug
insinciv sau disperat toate alenele din lume şi ari
buindu-ne monopolul uniciăii. Ne sufocăm în preaj
ma celor ce ne sînt emuli sau modele : cu cîtă uşurre
le contemplăm morintele ! Disciolul nu re �piră şi
nu se elierează decît la mortea maesrului. Cu toţii,
fră excepţie, nălţăm rugi penru prăbuşrea celor ce
ne pun n umbră cu .tlentul, cu operele sau faptele lor
şi le pîndim cu lăcomie, cu febrlitate, ulimele clipe.
Cure ne depăşeşte în domeniul nosru? E suicient
ca să-i dorim dispriia: cum i-am putea ierta ad
raia pe cre ne-o npiră, culul scret şi dreros pe
cre i-l consacrm? Să disp�ă, să plece cît mai depr
te, să piră odaă, ca să-l putem ara ră sişieri şi
fră resentimene, ca să-nceteze ririul nosru !
Dacă r fi ceva mai perspicace, în loc să ne ie re
cunscător penru slăbiciunea ce-i răm i derabă
ne-r duşmni, ne-r acuza de impostră, ne-r res
pinge cu dezgust ori cu milă. rea plin de si.
neşind nmic despre calvrul araiei, nici despre
pornrile co�adictorii pe cre aceasta le naşte n noi,
el nici nu bnuieşte că, suindu-l pe un piedestal, am
acceptat să ne ulim şi că _ această umilinţă· re să-l
82 stoie şi utopie
coste: cum m putea uita vreodaă ce loviră a dat

- ră s-o ştie, ce-i drept - liei dulci a uniciăii şi
valorii nosre? După ce a cois mprudena sau abu
zul de-a se lăsa prea mult imp adorat, va ebui să su
pore acum consecinţele: sătui de el, l deronăm şi,
� adeveatul zeu cre era, iată-l ajuns un idol fals,
siit să se căiască penru mpul pe cre, fră vreun
merit, ni l-a rosit. Poate că nu l-am venerat decît cu
)
spernţa să ne luăm revanşa nr-o i. Ne place să ne

prosternăm, r şi mai mult să-i renegăm pe cei n faa
crora ne-am uilit. A-l săpa pe creva e o lucrre
exalntă, forintă; de aici necesiatea, eicienţa ga
ranaă a senimentelor josnice. Inviia, cre dinr-un
polron face un temerr, inr-un iepure un igru,_ bi
ciuieşte nervii, înfierbîntă sîngele, rnsite rupului
un reamăt ce-l menţine în formă, pune pe chipul cel
mai bnal o expesie de patos concenrat; fără invidie
n-r exisa eveimente, nu r fi lume, pur şi simplu;
tot ea este aceea cre a făcut posibil omul, cre i-a
peris să-şi facă un nume, să cunoască gloia pn
păcal oinr- revolă împoiva slavei noime a
pradisului, pe cre, la fel ca îngerul căzut, insprato
rul şi modelul său, n-o putea tolera. Tot ce respiră, tot
ce işcă stă mrurie a întinri iniiale. Asociaţi pe
veci efervescenţei lui Satn, paron al Timpului,
aproape idenic cu Dumnezeu - căci nu e decît faţa
lui iblă -, snem supuşi aceli demon al răzrăi
rii ce ne mping� să ne .facem datoria de răitori pe
pănt aîndu-ne unii conra altora, înr-o luptă
sea nchinei 83
reretabl�, desir, însă reconforn!: ieşim n

lncezelă, ne _nsµleim dor atunci cnd, nvn
ndu-ne porrile nobile, devenim. conştieni de rolul
nosru de demolatori.
Dn con, aaia, uzndu-ne -subsnţa, pnă la
ur! ne deprmă şi ne demorizează; atunci ne
întocem mpoiva celui art, vnovat că ne-a su
pus corvezii de a ne ridica la ivelul lui. Să nu e re
deci că elanurile noasre spre el vor i urmate de re
rageri şi nici că, din vreme n vreme, ne supunem
entuziasmele unui examen criic. Insnctul de conser-
. vre ne chemă la ordine, ne re nteşte datoia faţă
de noi înşine, ne obligă să ne venim n fre, să ne
A
săpînm. Incetr s\-1 preuim ori s\-1 lăudm pe

cue sau pe cutare nu penru că i-am pune la
ndoială vlorea, ci penru că nu ne putem remrca
decît n dermentul lui. Fră să i secătuit, capaciatea
noasră de a ara raversează o criză în timpul
creia, deaţi furiei şi plăcerilor apostaziei, ne recem
în revistă idolii spre a-i repudia- şi zrobi nnd pe înd,
ir această furie icono_clastă, jalică în sne, e totuşi
factorul ce ne descătuşeaz� potenialită.le.
Mobil vulgr, deci eicace, al inspraiei, eseni
mentul riufă în rtă, cre nu s-r putea ipsi de el
- ca şi ilozoia, de altfel: a gîndi nseană să te
răzbui cu ngenioziae, să şii să-i cmulezi eidia
şi j osnicia instinctelor. Judecat după tot ce exclude şi
refuză, n sistem ftlozoic evocă o rfuială bne urită.
Nenduplecai, filozofii sînt nişte „duri", . la fel ca
84 stoie şi utopie
poeii, la fel ca oi cei cre au ceva de spus. Dacă bla

jiii şi călduţii se pierd fră urmă, de vină nu e lipsa
lor de profunzime sau clrviziune, ci lipsa de agresi
A
vitate; aceasta nu implică totuşi o viaitate perfectă.
fruntînd omerea nreagă, gînditorul e adesea un
debil, n rahiic, cu aît i înverşunat cu cît îşi simte
mai acut ferioriaea biologică şi suferă in cauza ei.
u cît l va respinge mai crnt viaţa, cu-aît va ncerca
s-o doine şi s-o subjuge, fră să izbutească totuşi.
Desul de urgisit ca să-l tenteze· fericrea, dr prea or
golios ca·s-o ale ori s-o accepte, real şi real totodată,
reduabil şi neputincios, el evocă un amestec de fiară
.
şi fntomă, un turbat rănd prn meforă.
O ranchiună hotîtă, viglentă poate consitui ea
singră sructra de rezisten. a unui individ: slăbi
ciunea de cracter se rage �el mai desea dnr-o me
morie deicitră. Să nu uii jigrea - iată unul din
secretele reuşitei, o ră ·pe cre o posedă toţi oameni
cu convngeri ferme, căci orice convngere este ăcuă
n primul nd dn ură· şi dor după aceea lin iubre.
A
ndoielile snt n schimb prtea celui cre, inapt deo-

porivă p_enru iubire şi ură, nu poate opta penru
nimic, nici măcr penru sişierile lui. De vrea să se
airme, să se smulgă din apaie, să joace un rol, re
buie să-şi născocească adversri şi să se cramponeze
4e ei, să-şi rezească cruzmea adorită ori ainrea
nor uinţe desconsiderate n chip imprudent! Pen
ru cel mai ic pas înnte - ori pur şi simplu penru
/
a supravieui - e necesr un minmum de josnicie.
Osea rnchinei 85
'
Cel cre ine să „persevereze înru fiinţă" nu rebuie

s·ă- şi neglijeze resursele de işelie. Ranchiuna ne
menţine în formă; dacă, în plus, ştim s-o înreţinem,
s-o îngrijim, evităm vlăgurea şi lîncezeala. r rebui
chiar să concep�m ranchiuna . faţă de obiecte: e cea
mai bună sratagemă penru a căpăa noi forţe din
conactul cu ele, penru a mbrăişa realul şi a ne njosi
cu folos accepndu-1. Lipsit de orice încrcătră vi
tală, un sentment pur este o conradicie n termei,�o
imposibilitate, o icţiune. De aceea, aşa ceva nici nu
exisă, chir de l-am căuta în religie, domeniu în cre
se presupune c-ar înlori. Nu poţi să exişti, şi cu atît
mai puţin să te roi, ră să faci jocul demonului. Cel
mai adesea ni-l apropiem pe Dumnezeu ca să ne
răzbunm pe viaţă, ca s-o pedepsim, ca să-1 răm că
ne putem lipsi de ea, că m găsit ceva mai bun; o fa
cem de asemenea din silă faă de oameni, în chip de
represali, in dorina de a le dovedi că, descndu
ni-se altă· lume, putem să ne lipsim de societatea lor,
A
că peferăm să ne m în faa Lui, decît a lor. n ipsa

acestui element meschin, tulbure, făţrnic, creinţa
ne-r fi lingavă şi poate nici nu s-ar înfiripa.
S-r părea că revine bolnavilor srcna să ne des
chidă ochii asupra ircalităii sentimentelor pure, că
aceasta le este misiunea şi senificaţia sufernţelor.
Nimic mai frresc, de vreme ce n ei se concenrează şi
se amplifică tarele rasei umne. După ce s-a perndat
pe la m� toate speciile, ncercînd, cu mai mult sau
mai puţin succes, să-şi lase pecetea pe ele, � oala,
86 stoie şi utopie
istovită de peiplul ei şi njind desir după ihnă, a

căutat pe cineva cre să-i accepte ră cîcnre su
preaia, să-i rabde tonele şi despoismul, pe cre să
se poată bizui cu-adevărat.· A căutat, a încercat în
reapta şi-n . sînga, a suferit n1meroase eşeci. L-a
nîlnit n fme pe om - dacă nu cumva chir ea l-a
creat. De-aceea, întem cu toiinişte bolnavi, uji po
tenii - mulimea celor snătoşi, i soi de omenire
apaică, inofensivă -, iar ceilalţi bolnavii pro
piu-işi, inoritate cică şi-pămaşă. Două categorii
apropiate n aprenţă, rconciliabile în fapt: o prăpas
ie desprte drerea posibilă de drerea re�lă.
A
In loc . să n�. acuzăm pe noi în·şine, în loc să

acuzm fragiitatea alcăturii noasre, îi declrm pe
celali � inovai de srea n cre ne găsim, de cea mi
mică indispoziie, chir şi de o igrenă, îi acuzm că
preţul snătăţi Io� e suferinţa noasră, că sîntem ţin
uiţi la pat penru ca ei să se poată mişca şi foi după
plac. Ce �e-r plăcea ca răul sau inispoziia noasră,
întinzîndu-se, să-i molipsească pe cei din jr şi-apoi
să cuprindă, dacă se poate, omenrea ireagă! Deza
măgiţi n aşteptărle noasre, i duşmăim pe toi,
apropiaţi sau deprtaţi, nurim faţă de ei senmente
ucigătore, am vrea să ie chir mai bolnavi decît noi
şi m doi ca ceasul agoni�i, al unei grnioase heca
tombe, să sune penru tot ce e viu pe pănt. '· Dor
maile dreri, drerle de neuitat ne dezleagă de cele
lumeŞi; celelalte, drele meiore, moralmente cele
mi rele, ne leagă de lume, c�ci ascolesc doar zona
Osea ncinei 87
impură a suletului. Să ne păim de bolnavi: · au „per

sonalitate", şiu să-şi exploateze şi să-şi ascută ran
chiunele. Unul in ei a hotît nr-o i să nu mai
sîngă na nici unui ins sănătos. Dr n cînd des
coperi că muli presupuşi snătoşi erau de fapt mi
pureţ dcît el. Şi-atunci, de ce să-şi facă duşmni pe
baza unor bănuiei pripite? Evident, era mai raional
decît ceilalţi şi avea scrupule ce nu caracterizeaz�
tagma căreia i aprţinea, bndă rusrată, nesătulă şi
profetică, pe cre-r rebui s-o izolăm de societate,
căci e n stre să răstorne totul ca să-şi impună auto
ritatea. Afacerile publice r ebui ncrenţate mai
cuînd normallor, singurii ispuşi să lase lucrurile
cum sînt: lor nu le pasă nici de recut şi nici de viitor,
aşa că se mulţumesc cu prezentul, în cre răiesc ră
regrete şi ră speranţă. D- de îndată ce sănătatea ne
lasă, nu mai visăm decît raiul ·şi iadul, înr-un cuvnt,
refoma : vrem să regem ireprabilul, să ameliorm
ori să demolm societatea, pe cre n-o mai putem su
porta penru că nu . ne mai suportăm pe noi înşine. Un
om cre suferă e un· pericol public, un dezechilibrat
cu-aît mai redutabil, cu cît cel mai. adesea e nevoit
să-şi ascună nfrrmitatea, sursă a energiei sale. Nu ne
putem remrca şi nici nu vom putea juca un rol n
lme 'ră ajutorul unui eteşug, şi ni există nism
cre să nu ie semnul unei mizerii iziologice sau al
unei dereglri interiore. 'md. cunoaştem echilibrul,
nu ne pasionează ţimic, nu ne preocupă nici măcr
viaţa, penru că sntem viaţa; dacă nsă echilibrul se
88 stoie şi utopie
rupe, nu ne i intem lururilor, ci ne nm dor

ă le scolim ori s� le modelăm. rgoliul se naşe n
ensiunea şi oboseala conştinţei, lin nepunţa de a
exisa pur şi simplu, n chip niv. r, onavi, nicia
tă nivi, subsiuie elităii dae ideea falsă pe cre
şi-o fac despre ea; asfel, percepile şi chi! relexele
lor in de un sistem de obsesii aît de imperioase, că
nu se pot abne - leislatoi perii şi ascibili - să
nu le cdiice şi � le impnă celorlali, să-şi decreee
olile obigatori, spre a-i lovi pe cei ce înrăznesc să
nu le-mprtăşească. Cei sănătoşi se dovedesc mai
. nţelegăto�i, nu au motiv să fie nenduplecai, căci nu
cunosc potenţialu} exploziv al u�linei. Cel cre-a
cunoscut-o n-o uită niciodaă şi nu se lasă pînă n-o
rnsferă înr-o operă capabilă să�i perpetueze chinu
rle. A c�ea nseamnă să-ţi laşi rept moştenire sufe
rinţele, să vrei ca celalţi să le ale şi să le asume, ă se
părundă de ele şi_ să le rerăiască. Lucrul acesta este
valabil penru un poem: poae că e valabil şi penru
cosmos. Fără ipoteza unui zeu febril, hăituit, zguduit
de convulsii, beat de epilepsie, nu ne-am putea ex
plica acest univers ce portă în tot locul sigmatul
unor bale originre. Ir esenţa acestui zeu n-o intuim
decît aunci cnd sntem noi înşine cuprinşi de o cu�
remurre de felul celei simţite de el n cipele
ncăierii cu haosul. Gndim la el cu tot ceea ce, n
noi, refuză convenia sau bunul-simţ, gndm cu tot
delrul şi năuceala noasă, ni-l apropiem cu rugi cr�
ne risipesc - pe noi nr-nsul şi pe el n noi -, căci
Osea rnchinei 89
ne este alătri de iecre dată cnd ceva se nge în

noi şi cnd, n felul nosru, ne măsm la ndu-ne cu
haosul. Teologie sură? Contemplînd această Cre
aie de întuială, cum l-am putea scuza pe reator şi
mai ales cm am putea să-l credem iscusit sau măcr
priceput? ricre alt zeu _s-r i dovedit ' mai compe
tent sai mai cumpnit decît el: oriunde _te uii, dor
erori şi rebuturi! Nu-l poţi ierta, dr nici nu poi să
nu-l înelegi. Ir noi l nelegem cu tot ceea ce, în noi,
e ragmentr,· neerminat şi prost întocmit Lucrrea
lui portă sigmatul provizoratului, �u toae că nu im
pul i-a _ lipsit ca s-o ducă la bun srrşit. A fost, spre
ghinionul nosru, inexpicabil de grăbit. Dinr-o in
gratituine legiimă şi ca să-i facem cunoscută ne
mulţuirea noasră, ne srădum - experţi în
conra-Creaţie - să-i deteriorm ziirea, să facem şi
mai derizorie o operă compromisă .încă din strt.
Poate mai înţelept şi mai elegant era să nu ne atngem
de ea, s-o lăsăm aşa cum ese, să nu ne răzbunăm pe .
ea penru incompetenţa Creatorului; cum însă acesta
ne-a rnsis defectele sale, nu l-am putea raa cu
menajamene. Faptul că, una peste alta, îl preferăm
omenilor nu-l scueşte de creile noasre. Poae l-m
conceput dor penru a .ne jusiica şi perpetua re
voltele, ca _să le ofem un obiect demn de ele, ca să le
. -
ferim de moleşre şi degradre, învioîndu-le prin

înremătorul abuz de saclegiu - replică la fscnaia
şi rgumenele descurajrii. Cu Dumnezeu nu termini
niciodaă. A-l ata de la egal la egl, ca e un duşmn
90 stoie şi utopie
personl, este o insolenţă ce forică, smuleză, şi

snt de pns acei pe cre-a ncetat să-i ite. Ce · şansă,
n scmb, să-l poi nvinui, cu neobrăzae, de toate
nenorocile nosre, să-l umileşi şi să-l insuli, ă nu-l
slăbeşti o clipă, nici măcar în rugăciuni!
Omul nu deine monopolul ranchiunii: şi Dum
nezeu o cunoaşte· (stau mrturie mi multe cări
sacre), căci singrătatea, cir şi absolută, nu te
fereşe · nicidc um de ea. Că singurătatea nu-i cade
bine nici măcr unui eu, asta nsenă, pe scrt: lu
mea rebuie creată ca să avem pe cine ataca, pe cine
hrţui şi ui . I� cînd lumea dispre, răîne - că
eşi om, că eşi zeu - aceasă formă sublă de răzbu
_
nre: rzbunrea conra noasră înşine, ocupaţie cap
ivntă şi defel disructivă, căci dovedeşte că încă
pcizm cu viaţa, că derm la ea tocmai prn canele
la cre ne supunem. Osanalele nu sînt în raiia
noasră. Deoporivă de impre (deş � n chip iferit),
pncipil ivn şi principiul iabolic pot i cu uşurnă
pricepute; îngeii nsă scapă înţelegeri noasre. Ir
dacă nu putem să ni-i închipum nicicum, dacă ne
descumpnesc imaginaţia, e penru c, spre deosebre
de Dumnezeu, de Diavol şi de noi, dor ngeri - cnd
nu snt exterinatori! - înloresc şi prosperă ră
mboldul ranchiuni. Şi - dacă mi e nevoie să
adaug - fră acela al linguşelii, de cre nim lul
reblitor cre-i omul nu s-r putea lipsi. Ca să ne fa
cem lucrarea, depindem de prerea semenilor noşri,
le cerem, le cerşim omaiile, i prigonim fără milă pe
Osea rnchinei 91
cei cre ne judecă mai nuanţat sau dor echitabl şi,

dacă ne-r sta în puteri, i-am obliga să facă apreciei
exagerate, idicole, cu nuit deasupra capaciăţlor sau
făpturilor noasre reale. Elogiul moderat echivaînd
cu o nedreptate, obiectivitatea cu o sidre, reţinerea
cu o nsultă, am vrea ca înreg universul să se gudre
la piciorele noasre ! Ceea ce căutăm,' cerşim în pri
virle celorlali este expresia servilă, adraţia os
tentativă penru gestrile şi elucubraţiile noasre,
mruria unui entuziasm ră rezerve, extazul în faţa
nenului nosru. Moralist profitor, psiholog dublat de
un prazit, linguşitorul ne cunoaşe slăbiciunea şi-o
exploaează cu neruşinre. Sîntem corupţi nr-o ase
menea măsră, ncît excesele, revrsrile de araie
calculate şi flse le acceptm ca atre şi ră să roşm,
căci zelul inciuni ne pre preferabil rechizitoriului
ăceri. Infilrată în fiiologia, în viscerele noasre,
lnguşeala ia fora glndelor, se combnă cu secreiile
noasre şi le stimulează, s� aresează, în plus, senti
mentelor celor mi josnice, deci celor i profunde şi
mai naurale, srneşte n noi o euforie de joasă speţă
la cre asistăm năuciţi; la fel de năucii urmim efec
tele blmului, ncă şţ mai acute, căci ne atacă şi drun
cnă înseşi emeliile fiinţei. Cum însă nimeni nu le
poae săpa nepedepsit, replicăm fie lovind pe loc, ie
acumund fiere, ceea ce înseană o ripostă clociă
îndelung. Să· nu reacţionăm? Penru asta s-r mpune
o metamorfoz�, o schmbre 'totală, şi nu dor a
pornirilor, ci chir a organelor noasre. Asemenea
92 stoie şi utopie
racol neiid deloc inent, cedăm de bunăvoie

asaltului linguşeii şi recunoaştem suveranitatea
ranchiunei.
A-i reprma nevoia de răzbunare însemnă să vrei
suspendrea timpului, abolrea evenmentelor, în
seană să vrei eliminrea răului şi, o dată cu el, a
ăpurii. Dr ăpturea, sete de niicre consubstn
ială . eului, este o nebunie pe . cre o învingem dor
profiînd de-acele clipe cînd, sătui să ne . tot chinuim
duşmanii, îi lăsm în voia destinului lor, îi lăsăm să
ncezească şi să vegeteze, căci nu-i mai iubim sufi
cient ca să ne nrjim să-i disrugem, să-i hăcum, să
facem din ei obi�cul iseciilor noasre noctrne. Ne
bunia revne însă o dată cu gustul penru aprenţe,
această patimă a derizoiului cre ne leagă de exis
ten.. ·chir redusă la inim, viaţa se răneşte in ea
nsăşi, inde căre un plus de finţă, vrea să sporească
ră ici un moiv, nr-un automatism dezonorant şi
represibil. Şi purecul, şi. elefntul sînt isuii de o
aceeaşi sete, cre m i puut spera că se v� singe la
om; or, dimporivă, o vedem crescînd n intensitate
pînă şi la bolnavii ncrabi. Capaciatea de renunţre
consituie snrul crieriu l progresului spritual: r
nu cînd lucrurile ne prăsesc, ci dor cînd noi le
prăsim pe ele avem acces la nudiţatea lăunrică, la
acea limită cînd nu ne mai lărăm acestei lui, nici
nouă nşine, şi cînd victoria însemnă să reiuni, să te
reragi senin, ră rerete şi mai les fră melncolie;
căci melncolia, oricît de discrete şi imateriale i-r fi
isea rncinei 93
aprenţele, ţine ncă de resentiment: e visre impreg

nată de aceală, nviie ravestită în apatie, rnchiună
vaporoasă. Aîta vreme cît ne stăpîneşte, nu renunţm
la niic, ne-mpotmolim în „eu" fră ca totuşi să ne
desprindem de ceilali, la cre ne îndm cu-aît mai
.
A
mult cu cît n-am_. izbutit să ne însrăinm sinele. n

chir momentul cînd ne propunem să înîngem
răzbunarea, o simţim în noi mai nerăbdătore ca
oricînd, gata ·de atac. Jignirile ,,iertate" cer inr-o
dată satisfac ţie, ne invadează ins�mniile şi - mai
mult încă - visele, se preschimbă-n coşmre, ·se
cufundă aît de aînc în abisele noasre, încît devin
substanţa lor. Şi-atunci, de ce să mai jucm frsa sen
timentelor nobile, să contăm pe aventura metaizică
eri să sperăm n izbăvre? Să te răzbi, ie numai şi-n
gînd, însemnă să nu mai atingi n veci absolutul. Da,
-absoluul! Nu numai insultele „uiate" sau suporate n
tăcere, dr şi cele la cre m răspuns ne rod, ne ma
cnă, ne obsedează pînă la srrşitul vieţii, ir această
obsesie, cre r rebui să ne descaliice n propriii
ochi, din conră, ne latează, ne face bătăioşi. Cel mai
mărunt aront, un cuvmt, o privre mai criică nu i le
iertăm niciodaă ni semen n via:. Şi nu i le ierm,
de fapt, nici după moarte. Imaginea cadavrului său
ne linişteşte, desigr, şi ne mai îmbînzeşte; r, de
îndaă ce această imagine păleşte ir în memoia noas
ră figra celui viu o eclipsează şi-o înlocuieşte pe-a
răposatului, vechile rnchiune ies irăşi l- ivelă,
94 stoie şi utopie
ncep şi mi hai, cu tot aliul de ruşi şi ulnţe ce

vor da cît imp vom mi i şi-a c-or minre r i
veşnică de ne- ·r i dat să m nemuritori.
De vreme �e tol ne răneşte, de ce nu ne-m re
rage n scepicism, c�uîn� în el un leac enru rnile
A
noasre? r i o amăgre n plus, căci lndoiala nu e

decît ructul exasperrii şi resentinentelor, insru
mentul, prcă, de cre jupuiul de viu se slujeşte pen
ru a sufei şi a-i face şi pe ceilali să sufere. Demolm
certituinile, dr nu n scrupul teoretic oi n joac_ă,
ci n ia de-a le vedea eschivndu-se, precum şi n
. doinţa ca nimeni să nu le ie stăpn, de vreme ce pe
n?i ne ocolesc şi lu deţinem ici una Ce rept au cei
lalţi asupra adevrului? in ce hotre nereaptă i
- s-a devăluit ocai lor, cre snt mai prejos dect noi? A •
S-au chinuit, au perecut' nopţi albe ca să-l merite? n

mp ce noi ne speim căutndu-1 în van, alii se-nrup
ă din el de prcă le era menit, de prcă cerul însuşi
i-I hrăzise. Şi totuşi, n-ar putea i apnajul lor, iar
penru a-i împiedica să l revendice, îi lămurim că-n
clipa cînd cred că I�au alat stăpîn�sc de fapt o
iciune. Ca să avem o conşină mpăcaă, ne place să
vedem în fericrea lor nfumurare, rufie, ceea ce ne
perite să-i hărţuim fră remuşcri şi, inocuîndu-le
ndoielile noasre, să-i facem la fel de vulnerabili, de
nefericiţi ca noi înşine. Scepicismul e sadismul su
letelor rănie.
Cu cît ne cunoaştem mai bine rnile, cu-aît ne pr
mai inseprabile de coniia noasră d� neizbăviţi.
Osea rnchinei 95
Mximul de detaşre la cre putem aspira r fi să ne

meninem la jumătatea istanţei inre răzbunre şi
ierre, înr-o agresivitate şi o măiniie la fel de
moleşite şi de gole, sortite să se nileze na pe ala.
Dr să ne lepădm de vechle noasre nrăvuri -· asa
iu vom izbui iciodaă, ici dacă sla de noinşne r
merge atît de deprte, încît m renunţa pe vecie să
ocupăm un loc în ierrhia _fiinţelor.
V
ECISL TOPEI
Oricre-r i meropola unde mă p � rtă întmpla

rea, mă inunez că nu se pornesc n iece zi răzme
iţe, măceluri, arocităi de abator, o babilonie de
sr�it de lume. Cum ore, nr-un spaţiu aît de redus,
pot răi laol �ă aîia oameni ră să se sişie unii pe
alii, ră să se rască de morte? De fap, chir se
urăsc, dr nu-s la înălţimea rii lor. Această medio
critate, această nevonicie salvează societatea, îi ga
rantează dăinuirea şi stabitatea Din mp n imp, se
produce cîte-o zgudure de care instinctele noasre
proită; apoi coninu� să ne pivim n ochi ca şi cm
nu . s-r fi înmplat nimic, să convieţuim ră să ne
. -
sişiem prea la vedere. Toul reinră în norml, n cal-.

mul ferocităţii, la fel de redutabil, n ulimă nstnţă,
ca şi haosul cre-l înrerupsese.
Dr şi mi mult mă inunez că, scietatea iind ce
este, anumii indivizi s-au ostenit să conceapă alta, cu
totul difeită. De unde poate izvoî aîta naivitate, ori
A
aîta snteală? nrebrea e cît se poate de îndeptăiţă

şi bnlă; curiozitatea ce m-a împins să i-o pun re,
n schmb, scuza de-a nu i la fel de inocentă.
Meisml utopiei 97
n căutre de noi sufernţe, şi chir în momentul

cnd nu mai sperm să-mi iasă reuna n cale, mi-a
venit ideea să atac iteratura utopică, să-i consult „ca
podopeele", să mă părund de ele, să le saez. Spre
mea.mea satisfacie, am găsit·nr-nsele cu ce să-mi
asmp- setea de penitenă, pofta de .mortiicre. · să
pereci cîteva luni recnd n reisă fantasmele nchi
puind un viitor mai bun, o societate ,,ideală", să te
hrneşti cu iizibilul - ce şnsă nesperată! Mă gră
besc să adaug că aceasă literaură respingătore e
plină de învăţinte şi că, cerceînd-o, nu-ţi pierzi
timpll chir de pomn. De la bun nceput se isnge
în ea rolul (fertil sau funest, cum preferaţi) pe cre-l
jocă n genea evenienelor nu feicrea, ci ida de
fericre, idee care expică de ce, vrsta de ier find
coexensivă istoriei, toate epocile se-nrc să bată cm
pii despre vrsta de aur. Punei un punct inal acestor
divagaii: o stagnre totală r ra de îndată. Nu
acţionăm dect sub fascnaia mposiblului: cu ale cu
vinte, societatea incapabilă să zăislească o utopie şi
să i se consace e ameninţată de scleroză şi ruină.
A
Inţelepciunea, pe cre niic n-o poate fascina, reco-

mndă feicrea pezenă, existenă; omul o refuă, ir
acest euz face n el un l istoic, adică n ma
tor de fericire · imanată.
A .
„n cuînd va veni srrşitul a toae cele; şi va i un

nou cer şi un nou pnt", cin în Apocaipsă. Dai
la o prte cerul, păsrai dor ,,noul pnt" - şi vei
deţne tina şi formula sisemelor utopice; poate, pen

ru mai multă precizie, r rebui înlocuit „pănt" cu
„cetate"; acesta nu-i însă decît un amănunt; ceea ce
contează e perspeciva unei · noi Venri, febra unei
aşteptri eseniale -- o a doua pogore eristică de
radată, modernizaă, din cre se ivesc sistemele atît
. A
de ragi dezmoşteniţlor sortei. n adevăr, mizeria e

marele reazem al utopistului, materia primă a operei
sale, substnţa ce-i hrăneşte gîndrea, norocul obse-
. .
silor sle. In ipsa ei, r răne ără ocupaie; dar ea i

dă de lucru, îl fascinează sau îl tulbură, după cum e
srac sau bogat; pe de ltă prte, nici ea nu s-r putea
ipsi de el: re cu-atît mai multă nevoie de acest teo
reicin, de acest împăii t l viitorlui, cu cît ea
nsăşi, visnd nencetat să se eiereze de propriul pre
zent, nu i-r putea îndura viregia fră speranţa lui
A
imn. Te îndoieşi cumva? Inseamnă că nu ai gustat

n srăcia tolă. Dacă o vei cunoaşte, vei constata un
lucru: cu cît eşti mai calic, cu-aît îţi cheltui timpul şi
eneria ca să reformezi toate cele - r n înd, dică
ără rezultat. Nu ă gndesc numai la instituţii, creaii
ale omenilor; pe-acestea, freşte, le vei osîndi pe loc
şi fră rept de apel; mă ·îndesc însă şi la obiecte, la
toate, oricît de nensemnate r i. Nepuînd să le ac- ,
cepi aşa cum sînt, ai vrea să le supui legii şi toanelor

ale, să faci pe sema lor operă de legislator sau d� ti
ran, i vrea să ntervii în viaţa elementelor, moi
icndu-le năţişrea şi sructra. Aerl te riă: să ie
lt aer! La fel şi piara Şi tot aşa nreul en vegel,
Meismul utopiei 99
şi la fel omul. s� cobori, mi jos de temeile inţei,

pînă la talpa haosului, ca să pui săpre pe el, ca să
ţi-l faci cn! ţnd n-i un bn în buzunr, te
vnzoleşi, bai cîmpii, visezi s-ajuni săpînul a tot şi
a toate. Şi toul, cît mp d!ează fierbinţeala, îi
aprine cu-adev'at, eşi gemnul lui Dunneeu, �
nimeni nu-şi dă seama de asta, nici Dunezeu şi nici
măcr tu nsui. Delrul srăciii - gloată de În
fierbîntaţi ce vor o altă lqme ici, pe păînt, şi ră
zăbavă - e născător de evenimente, ivor de istorie.
Ei �nt cei ce inspiră utopiile şi penru ei sînt scrise.
Dr utopie, să ne aducem aine, înseamnă .cinde.
Şi :de r putea exista acele cetăţi pe cre răul nu
le ainge, n cre munca e binecuvntată şi unde ni
mei nu se eme de morte? Eşti condamnat, acolo, la
o fericre ăcută din iile geomerice, in extaze re
gulmentre, in ii de minunăţii. reţoase, aşa cum e
obligatoriu în scenriul unei lui pefecte, al unei
lui născocite. Cu o minuţie riibilă, Campnella ni-i
descie pe Solrieni scuii de ,,gută, de reumatism, de
guturai, de sciatică, de colici, de hidropizie, de latu
lenţă" . . . Totul se găseşte n belşug în Ceatea soa
relui „penru că iecare vrea să se _remrce în ceea ce
face. Mai mrele peste fiecre· sector e nuit Rege . . .
Femei şi brbai, orgnizaţi în ecipe, se-nrec la

rnuncă fră să calce poruncile regilor şi fră să se
arate vreodată obosii, cum i s-r întîmpla oricruia
(l in noi . Ei îşi privesc conducătorii ca pe nişte tăuci
s a u frati mai mi". Vom regăsi aceleaşi plaiui în
100 s�oie şi utopie
toate lucrrile genµlui, şi în special n aţe lui Cabet,

Fourier sau Morris, lipsite - fră excepie - de
sropul de oţet atît de necesar nei opere, literre sau
de alt fel.
C: să plăsmuieşi o adevrată utopie, ca să poi
picta, cu convingere, tabloul societăii ideale, îţi re
buie o doză de cndore, ba chir de nerozie, cre,
shd prea la vedere, srşeşte prn a-i scoate n site
pe cititori. Singurele utopi lizibile sînt falsele .utopi,
acelea �re, scrise n joacă, n amuzament ori izn
ropie, preigurează sau evocă Clătoile lui Guliver,
bibie a omului deşteptat, chntesenţă de yiziuni ne-hi
merice, utopie ipsiă de spernţă. rin srcasmele
sale, Swift a emancipat un gen înr-o asemenea mă
sură, încît l-a nimicit.
E ore mai uşor� de confecţionat o utopie decît o

apocaipsă? Şi una, şi celltă îşi au proprile prncipi
şi poncife. rma, ale crei loci comune ăspund mi
bine instinctelor noasre profunde, a dat naştere unei
literaturi cu mlt mai bogate decît cea de-a doua. Nu-i
este dat oricui să-şi pună nădejdea înr-o catasroă
cosică şi nu oricine gustă linbajul şi modul în cre
ne e nunţată. Dr cine-i deschis acestei idei şi o ape
ciază. va citi, în Scripturi, cu perverse delicii, igi şi
clişee ce vor face crieră la Patmos: . . . şi sorele se
„
va întuneca, ir luna se va face roşie ca sngele şi . • .
stelele cerului vor cădea în ţnă. . . şi toate senile

păntului se vor îngui . . . , şi toate se vor întînpla
Mecismul utopiei 1O 1
mai înainte ca această generaie să piră." - Acest

presentiment al exraordnrului, al unui eveniment
capital, această aşteptre crucială se poate preface în
iluzie,. ş i-atu.ci va fi sperana înr-un pradis pe
pănt sau n altă prte; ori n anxietate, şi-aunci va i
viziunea unui dezasru ideal, a unui caaclism ce in
�p!ă o teamă voluptuoasă.
„ . . .iar din gura lui ieşi o sabie ascuită, ca să lo
vească noroadele. " - Cişee ale groazei, procedee i-
"
terre, desigur. In ele avea să lunece şi Sintul Ion

atunci cînd a optat penru acea superbă vorbire în
dodii, etalre de prăbuşri, preferabilă, în deinitiv,
descrierilor ·de cetăţ� şi insule n cre o fericre mpr
sonală te sufocă, în care „rmonia universlă" te
încorsetează şi te zdrobeşte. Visrile utopiei s-au
.realizat în cea· mai mre prte, dr înr-un sprit cu
totul dferit de cel în cre fuseseră gndite; ceea ce
penru utopie era perfecţiune, penru noi e cusr; hi
merele ei sînt nenorocrile noasre. Tipul de societate
imaginat de ea pe un ton liric ne-apre, pus în prac
tică, insuportabiL Se poate judeca după rmătorea
mosră din Clătoie n !cia•: „Două ii cinci sute
de inere femei (modiste) lucrează înr-un atelier,
unele aşezate, altele n piciore, şi aproape toate
răguţe . . . Faptul că fiecre lucrătore execută o
aceeaşi operaţie dublează r:piditatea. muncii, du
cînd-o la perfecţiune. Cele mi elegante pruri apr,
c u miile, în fiecre dimineaă, din îinile drăguţelor
• Voy11kt� cn !cie ( 1842) e Eienne Caet N. t.)

lor creatoae . . . " - Asemenea elucubraii dovedesc

debiitate ntală sau prost . gust Şi touşi, sub aspectl
material al lucrilor, Cabet a avut o viziune exacă;
nu s-a nşelat decît asupra esenţialului. Neştind nimic
despre istanţa ce separă pe a i de a produce (nu
existăm, în sensul plin l cuvîntului, decît n fra a
ceea ce facem, n fra actelor noasre), el nu putea
desluşi blestemul inerent oicărei forme de- muncă,
rtizanală, indusrială sau de lt fel. Cel mai mult te
meşte, la povesle utopice, ipsa de ler, de. nstnct
psihologic. Personajele utopiei sînt nişte automate,
nişte-ficţiuni sau simboli: nici unul nu are realitate,
ici unul nu-şi depăşeşte condiţia de fantoşă, de idee
pierdută înr-un univers lipsit de repere. înă şi co-
A I
pli devin acolo· de nerecunoscut. In „staul societr"

l lui Fourier, ei sînt atît de neprihăniţi, că nu cunosc
nici măcr ispita furişagului, nu r lua „un ml
dnr-un copac". Dr un copil cre nu fră nu e copil.
La ce bun să făreşi o societate de mrionete? Re
comnd descrierea Flanstelui ca pe cel mi eicient
vomitiv.
Plasat la ntipodul unui La Rochefoucauld, născo
citorul de utopii e un moraist ce nu vede .în om decît
generozitate, abnegaţie, alruism. Flă v�gore, desă
vrşiţi şi nuli, orbiţi de srălucrea Bnelui, lipsii de
păcate şi vicii, aeii şi şterşi, neniiaţi defeţ în ale
existenţei, n rt� de-a roşi de sne, de a-şi �nventa· noi
ilinţe şi cne, ei ici nu blluiesc plăcerea e cre
ne-o nspţă căderea semenilor noşri, înrirrea cu
Mecismul utopiei 1 03
cre le dorm şi rmrm prăbuşira. Aceasă igu

rre ·ca şi plăcerea ce-o însoţeşte . pot eventual să pro
vnă inr-o cioitate superioră, ără niic iaboic.
Cît imp o inţă se ridică, prosperă, îninează, nu
şim cine este, căci ascensiunea îndeprtnd-o de sine
nsăşi ea e lipsită de realitate, nu există. Şi tot aşa, nu
te cuno.şti pe ine însuţi decît n clipa cnd începi să
decazi, cînd nici o reuşită, la nivelul preocuprilor
omeneşti, nu mai este · posibilă: nfîngere lucidă prin
cre, nstăpnindu-te pe propria inţă, te smlgi n le
trgia universlă. Ca să-i nţelegi.mai bine dcăderea,
pe-a ta ori pe a altora, rebuie să cunoşti Răul şi, la ne
voie, să te funzi în el: ci cim să-l i în aceste cetăi
şi insule unde. este - in principiu şi in raţiuni de
stat - exclus? Tenebrele sînt interzise acolo; numai
luina e perisă. Nici urmă de dualism; utopia este
de esenţă an.manheistă. Poivică nomaiei, difor
mului, asimeriei, ea inde spre consolidrea omoge
nului, a tipului, a repetiţţ�i şi dogmatismului. Viaţa e
însă ruptură, erezie, ncălcre a normelor materiei. Ir
omul, n raport cu viaţa, este erezie la părat, riumf. al
inividualităţi, al capriciului, apriţie aberntă, ni
mal schismatic pe cre societatea - sumă de monşi
adoriţi - vrea să-l aducă pe rumul cel rept.
Eretic prin excelenţă, monsru . deşteptat, omul, sin
�l,urătate incrnată, violre a · orinii universale, se
co111place n unicitatea sa, se izolează n privilegile lui
( ,neroase, plătind ·în drată orice _victorie asupra „se
' .
l l ll " l l i l or' săi : cu cît se deosebeşte de ei, cu-atît va i
1 04 stoie şi utopie
i pmejios r şi i al, căci dor cu preul

-
unor i in viaţă le ulbură celorlalţi hna şi îşi

creează, în snul ceăii, un staut de nderabil.
„Spernţele noasre în ce priveşte viitorul sp� iei
ne se educ la ei punce npornte: aolra ne
gităii nre naiuni, creşterea egliăii n cadrl

aceluiaşi popor, n ine, pelecţionrea omului."
,
(Condorcet)
�eocupată de descrierea cetăţilor e.e, istoria,
cre consaă oriunde şi oricnd faimentul mai cund
decît mpinrea spernţelor noasre, nu a aicat nici
una n aceste previziuni. Penru cei in sirpea lui
Tacit nu există Romă ide.ă.
Izgonnd ira� onalul şi reprabilul, utopia se
opune de asemei Tagediei, proism şi chintesenţă a
A
istoiei. Inr-o cetate perfectă, oice colict r încea;

vonţele r i acolo sugrumate, potoite sau aduse în
chip raculos la acelaşi nuitor;· r domni acolo
numai unitatea, fără ingre�entul. nmplii sau al
conraicţiei. Utopia este un amestec de raionalism
puerl ·şi de angeism seculrizat.
Sntem necaţi în rău. Nu vreau să spun că toate
actele noasre snt rele ră excepie; dr, cînd ni se
nmplă să comitem unele bne, sufem, penru că ne
conrazicem porle spontne: praci�aea ruiise
reduce la n exerciu de penitenţă, la �cenicia asce-
A .
zei. Inger chut preschmbat n deijrg, Satn, sluj-

icr al Ceaţiuii, se sumeeşte-n faa Talui şi se
aă a i, pe pn, mai e dect El şi i n lrgul
Mecnismul utopiei 105
său; deprte de-a i un uzurpator, e donul nosru,

suveran legim cre, dacă. universul �-r reduce la
om, l-r birui pe Prealul. Să avem deci curajul de
a ne recunoaşte adevăratul păstor.
Mle religii nu s-au nşelat: ceea ce-i oferă Mra
lui Buddha, Aman lui Zoroasru, Cel Viclean lui
Isus. este pănul şi puterea lumeas� realităi ce de
pind efeciv de rnul Tenebrelor. Aşa. ncît i-am face
jocul, i-am i complici şi i-am ncununa lucrrea dacă
am dori instaurrea unei noi rnduieli, utopie genera
lizaă sau imperiu universal, căci i mult ca orice el
vrea să-i im tovrăşi în păcat şi, sub inluena lui, să
ne întorcem faţa de la luină, să uităm fericrea
noasră ni.
A
Incise mp de peste cinci ii de ni, porle ;aiu-

lui au fost redeschise, ne spune Sintul Ioan Gură de
Aur, în clipa cnd Cristos îşi da sulrea in ură; a
inrat aunci şi tlhrul, urmat de Adam, repariat în
fine, şi de un ic numr de drepi ce ncezeau în iad
aştepînd „ceasul lnturii�'.
Totul ne face să credem că raiul este din nou
zăvoît şi că multă vreme va răîne aşa. Nimeni nu
poate să-i forţeze porle: cei cîţiva privileiaţi s-au
baicadat, desir, năunru, după o metodă a crei
eicienţă o putuseră consata pe pînt. Pradisul
acesta pre să ie cel adVrat: la el ne gînm cînd
ne cuprinde disperrea cea mai neară, în el am vrea
să ne topim, s� ne pierdem. O pore subiă ne
106 stoie şi utopie
mpinge, ne .runcă n el: rem ore să recîşigăm,

nr-o cipiă, tot ce-am pierdut dinru-ncepui, să re
prăm nstantaneu reşela de a ne fi născut? Nic
l
nu dezvluie mai bne sensul metaiic al dorului decît

imposibilitatea lui de a coincide cu un moment nume
n imp; de aceea, îşi cată alinre înr-un recut
ndeprtat, imemoril, reracr veaclor şi pcă n
erior devenirii. Boala ce-l chinuie · efect al unei
-
rupi produse la nceputuri - îl împiedică să

proiecteze vrsta de aur n vitor; n schimb, o concepe
spontan pe-aceea din vecime, primordială; la aceea
nvneşe, şi nu ·atît penru a huzuri, cît penru a se
pierde-n ea, pen;u a-şi lepăda aici .povra conştiin
_
ei. Se reîntorce la obrşia timpului penru a regăsi.
a�olo raiul cel adevăra, cel pe cre-l reretă. Dmpo
rivă, dorul din cre se naşte pradisul lumesc va i
ipsit toci de dimensinea regretului: dor răsturnat,
falsificat şi viciat, orienat căre viitor, obsedat de
„progres", replică temporală, metamorfoză schimo-
.
nosiă a praisului originr. n cele n urmă, această

metamorfoză s-a săvrşit - prin· molipsire? prin .au
tomatism? - n fiecre din noi. Cu sau· ră voie,
izăm pe viitor, facem din el un pnaceu ·şi, asi
ilîndu-1 cu naşterea unui tµp absolut ifeit
în chir interiorul timpului, îl considerăm a fi o du
rată nepuizablă şi totuşi încheiată, o istoie atem
por.ă. Conradicţie în ter_meni, inerenă speranţei
nr-o · nouă înduială, înr-o victorie a insolubilului
n sînul devenirii. Visul nosru înr-o lume mai bună
Mecisml utopiei
- .
107
se bazează pe o imposibilitate teoretică. Ce-i de mi

rre că este nevoie, spre a-l justiica, de paradoxuri
solide ?
Atîta timp cît creştnismul mplinea spritele, uto

pia nu le putea ispii� de îndată nsă ce crucea începu
să decepţioneze-, utopia căută să le ia cu asalt şi să le
A
stăpînească. ncercase ncă in vrei1ea Renaştri, dr

.
nu avea să reuşească decît cu două veacri mai riu,
înr-o epocă de superstiii „luminate'·' . \şa e născu
Viitorul, vizine a unei fericiri Ţevocabile, a unui pa
radis dirijat, în cre nu e lc penru nîiip lre, n cre
cea mai mică fantezie pre o erezie ori . provocre ..
A-l descrie însemnă a inra în amănunele inimai

nabilului. Chir şi ideea unei �eăi ideale este un chin
penru raiune, o încercre ce onorează inima dr des
califică intelectul. (Cum s-a putut coboî un Platon
pînă-nr- acolo ? El este, era să uţt, srămoşul tuturor
acestor rătăcri, reluate ·şi agravate de homas Morus,
citoul amăglor moderne.) A consrui o societate n
cre, conform unui protocol ioros„ faptele ne sînt ca
talogate şi normate, n cre, dinr-o losteie mpinsă
Jînă la indecenţă, ni se scotoceşte în gîndple cele
mi ascunse nseamnă să ransferi caznele gheenei n
vrsta de aur, sau să creezi în tovrăşie cu diavolul o
instituţie filnropică. Solaieni, Utopieni, rmo
îeni . . . - acese nume roaice mează cu desinul
lor, co şmr ce ne aşteapă şi pe noi, de vreme ce si.
guri ne-am ăcut din el n ideal.
redicînd foloasele 'muncii, utopiile aveau să se

conapună Geneze. Sub acest aspect, mai al�s, ele
sînt expresia unei omeniri robite muncii, complă
cndu-se, îndr, n rmle păcaului orignr, dinre
cre cea mi gravă răîne obsesia randamentului.
urtăm cu rufie şi ostentaţie stigmatele unei rase ce
pune la mre preţ „sudorea runii", . ce-şi face n ea
un blzon, ce se agită şi rudeşte exulnd ; de aici
roaza pe cre ne-o inspră nouă, celor ainşi de bles
tem, · alesul ce- refuză să rudească ori să exceleze
nr-un domeniu sau altul. E capabil de acest refuz
-· penru cre obştea îl înierează - acela, dor, ce
ai păsrează aintirea unei fericiri imemoriale.
A
·•
nsrănat prinre semeni săi, e. asemenea lor şi touşi,

suleteşte, nu poate i de-al lor; n orice prte r privi
lumea, el nu se simte de .ci ; totul îi pre uzrpare:
pnă şi· f�pul de-a purta un nume . . . roiectele sale
da�� greş, şi le porneşte ără să creadă în ele: îi pr
simulacre de la cre�l abate imaginea exacă a unei
alte lumi. Omul, odată izgonit din prais, ca s� şi-l
scoată din . gînd şi ca să nu mai sufere, capătă-n
schimb capacitatea de a vrea, de-a inde spre ăpture,
de. a se runca în ea cu entuziasm, cu vrtuozitate. Ci
toropiul, în detaşrea li, n apaia lui raculoasă, la
ce să rudească, n ce să-şi facă un ţel? Nimic nu-l
mbie să iasă n inferenţă. Şi totuşi, nici el nu scapă
pe de-a-nregul blestemului comun: îl istoveşte un
dor, ăcndu-1 să cheltuiscă mai mulă energie decît.
noi toi, în toate isprăvle noasre.
Mecismul utopiei 109
"md Cristos frma că ,împrăţia lui Dunezeu' '

nu este nici „aici", nici „dincolo", ci înlăunrul nosru,
el condana cu anticipaţie consruciile utopice, pen
ru · cre orice ,împărăie" este inevitabil exteioră,
fră nici un raport cu eul profund ori cu nturea
noasră ndividuală� Dr ele ne-au mrcat înr-aît,
încît izbăvrea ne-o aşteptăm din afră, ca fruct al
conjuncturii sau al evoluţiei colecivităţilor. Astfel
avea să apră Sensul istoriei, a cărui modă avea s-o
elimine pe aceea a Progresului, fră să adauge nimic
nou. Dr rebuia să runcăm la vechiti nu aît un
concept, cît una din expresiile lui verbale, de cre se
A
abuzase. In materie de ideologie, nu ne-am putea pri-

meni prea uşor ără ajutorul sinonimelor.
Sub felurite măşti, ideea perfecibiităţii a păruns
în moravurle noasre: aderă la ea chir şi acela ce-o
pun� sub semnul nrebii. Nimeni nu vrea să accep
te că istoria se desfăşoară şi aîa to, ără o drecţie
deternată, ără u� ţel. „Ea re un ţel, se îndreaptă
spre el, în principiu l-a şi atins", pretind dorinţele şi
docrinele noasre. Cu ct o . idee con.ne mai multe
proisiuni imediate, cu atît re şanse de-a riufa.
Incapabili să găse�scă „împră.a Donului" înlăun
rul lor sau mai cuînd prea vicleni ca să vrea s-o
caute-n ei, creştinii au situat-o n viitor ; au pervertit
învăţătra li Isus cu scopul de a-i asigra reuşita. De
a ltfel chiar Isus înreţine echivocul; pe de-o prte,
tspunzînd insinulilor friseilor, propovăduieşte o
l 1 1 1 pt răţi e i nterioară, atemporală, ir pe de alta le dă
1 1 O stoie şi utopi�
de nţeles discipoilor că nrea fiind apropiată

vor i mrtori, ei şi „geneai� lor", la srşitul luii
A
acesteia. nţelegnd că oamenii r acepta ·mrtiriul

penru o himeră, dr nu penru un adevăr, a rebuit
să ină seaa de slăbiciunea lor. - Dacă ri acionat
lfel, ş i-r fi comprois lucrrea. Dar ceea ce era
la el concesi� sau tacică, la utop i ş i va fi postulat
sau pasiune .
. �
. '
Un mre pas nnte a fost făcut în ziua cînd oa-

meni au înţeles că penru a se putea chinui mai bine
uni pe alii e necesr să se adune, să se orgnizeze
nr-o societate. D acă m da crezre utopilor, au
euşit s-o facă dof pe jumătate; ele-şi -propun aşadr
să-i ajute, să le ofere un caru adecvat exercirii unei
fericri nterle, ceîndu-le totodată, n schimb, să re
nunţe la liertae oi, dacă o păsrează, să se servească
de ea dor ca să-şi srige bucuria n ijlocul sufernţe
lor pe cre şi le provoacă din belşug. Acesta pare a fi A
sensul satnicei bunăvoinţe ce le-o rată utopile. n

aceste condiţii, cum să nu concepi o utopie pe dos, o
ichidre a inimului bine şi a răului imens inerente
ordinii sociale, oricre r i ea? roiecul este ademe
nitor, ispia irezistibilă. Cum lfel să pui capăt unui
aît de vast nsmblu de monsruozităi? r i necesr,
enru asta, ceva c�mprabil cu i�olvntul ivesl
pe cre-l căutau lchiiştii, şi-a crui eic ac itate am
putea s-o testm nu pe metle, ci pe instituţi. Aştep
nd să i se găsească for mula, să remrcăm în reacăt
că, în aspectele lor practice, lchimia şi utopia se
Mecismul utopiei 111
întîlnesc: urmnd, n domeii iferite, un vis de

· rnsmutaţie îruit, dacă nu idenic, una abordează
imposibilul din naură, cealltă din istorie. Dinr-un
acelaşi viciu al spiritului, sau in aceeaşi speranţă, se
_rage şi ideea pierei ilozofle, şi a cetăţi ideale.
·-
La fel cum o naţiune, penru a se detaşa de cele-

lle, penru a le i şi zrobi sau pur şi simplu pen
ru a dobndi un chip nmi l ei, re nevoie de o idee
nesăbuită ca s-o clăuzească şi să-i ixeze · scopi ce�i
depăşesc capaciăţile _reale, tot aşa o societate nu evo
luează şi nu se afrrmă decît dacă i se propun ori i se
impun ideali cu ·mult peste putele ei de-a le realia.
Utopia îndeplineşte în viaţa colectivităilor funcţia pe
cre o re ideea de isiune în viaţa poporelor. Ideo
logiile sînt subproduse ale viziunilor mesinice sau
utopice, un fel de expresie vulgară a lor.
'
In sine, o ideologi� nu este nici bună, nici rea.

Totul depinde de momentul cînd este adoptată. Co
mnismul, de pildă, acţionează asupra unei naţiuni vi
rile ca un stimulent; o împinge înainte şi îi nlesneşte
expnsiunea; .în schimb, asupra unei naţiuni şovăiel
nice, inluenţa lui r putea fi mai puţin fericită. Nici
adev-at, ici fals, el răbeşte o serie de procese, şi nu
n cauza lui, ci pn el şi�a dob�it Rusia puterea
actuiă. r putea comuismul să joace acelaşi rol,
odată nstlat în restl Europ�i? r putea i, acolo,
principiu de reînnoire? Am vrea s-o put_em spera;
oricum, înrebrea aceasta nu poate prii decît un
rispuns indrect, rbirr, inspirat de nalogi de ordn
istoric. Gîndii-vă la efectele creşismului la în

cepuile sale: a dat o lovită fală scietăiianice,
a pralizat-o şi a licidat-o; în schimb, a fost o bine
cuvînre penru brbri, crora le-a exacerbat in
stinctele. Nici vorb� să regenereze o lume decrepiă:
nu i-a regenerat dcît pe cei deja regeneai. La fel, co
munismul va aduce, n iitoul apropiat, întuirea
acelora, dor, ce snt deja întuii; dr nu le va puea
aduce � spernţă concreă muribunzilor şi cu aît mai
puin va izbui să nvie cadavre.
După ce m denunţat ridicolul utopiei, să ne ocu

păm de meritele ei, ir de vreme ce omeni primesc
aît de bine ordine a socială, de-abia desluşindu-i răul
mnent, să le urmm exemplul, să im prtaşi la in-
conşienţa lor. .
Nu vom puea elogia ndeajuns utopiile penru a i
denunţat ravagiile proprieăţi, esenţa ei monsruoasă,
rgiile cărora le ese izvor. Mre sau ic, proprietrul
este pătat, corupt în aîncul fnţei: corupţia lui îni
nează cel mi nense�at obiect pe cre-l atinge ori
şi-l nsuşeşte. Puneţi-i „avutul" în perîcol, despuiai-I
de agoiseala lui - l vei forţa la o rere a conşti
inţei de cre-n mod normal nu e capabil. Ca să reca
pete un cip omenesc, ca să-şi recîşige ,,suletul", va
rebui să ajungă la sapă de len şi să-şi accepe fali
mentl. Revoluia i va vei n ajutor. Rendu-i goli
ciunea nru început, l iceşte în imiat şi l
salvează n absolut, căci ea i izbăve şte, n chip
Meisml utopiei 1 13
lăunic, de�igur, cir pe aceia n cre loveşte mai

ni - e cei avuţi; revoluia i cls, le ă ve
chea sată şi-i readuce la valorile pe cre le-au
rădat. Dr nainte chir de a avea ijloacele ori pri
lejul să-i lovescă, a nreine n ei o spă salutră: ·
le ulbură sonul, le hrlle şe coşmrele, ir coşmrul
e începuul reii meaizice. Se dovedeşte uilă,
·a şadr, în calitate de agent isruciv; dar, ie şi ne
fastă, un lucru i-r răscumpra orice vnă: dor ea
ne-nvaţă prin ce gen de terore se poate zruncina
această lume de proprietri, cea mai cumplită n lu
le posibile. ice formă de poesine, putem s-o re
petn ră tă , derdează, njoseşte, îl srneşte e
monsrul aţipit n fiecre n noi. Să dispui fie şi
numi de-o mătură, să socoteşi un lucru, oricre,
rept bunul ău nsenă să pricipi la deradrea
generală. Ce îndrie să · descoperi că nu-ţi aprţine
nimic, ce revelaţie ! Te socoteai cel mi nenorocit
_ inre oameni şi iată că, deoată, surprins şi prcă ilu
nat de srăcia· a, nu mai găseşti n ea motiv de su
fefiţă, ci mporivă, unul de nrie. Ir tot ce-i
mai doreşi este să fi la fel de deposdat ca un sint
ori ca un sintit.
'md smem siui de valorle raiionle, ne orien

m neviabil spre ideoloia cre le neagă. Aceasta
seduce mai mult prin forţa de negaie decît prin.
formulele ei poziive. A dori rsrnrea ordiii so
ciale însnă să aversei o cză mcată, i mult
sau mi puţin, de teme comuniste. Asta e valabil azi

cum a fost ieri, cum o să ie şi îine. Totul se perece
ca şi cum, de la Renaştere ncoace, spiritele r i fo st
arase la suprafaţă de lieralism, ir n profunzime de
comuism, cre� deprte de-a i un produs de crcum
stnţă, un accident istoric, e moştenitorul sistemelor
utopice şi eneicirul unei ndelngate lucrli subte
rne; i ni capriciu ori schismă, el avea să îmrace
.
mai rziu cracterul unui destin şi-al unei dogme. n

momentul de faţă, conştiinţele nu se pot mnifesta
decît prin două forme de revolă: comunistă şi nico
munisă. Cum să nu observi nsă că nicomunismul
e touna cu o crednţă vehementă, nfricoşată, n vii
torul comunismului?
Cînd vin� sorocul biruinţei unei ideologii, totul i
nlesneşte izomda, pînă şi duşmani declraţi; nici
polemica şi nici poiţia nu-i vor putea stăvili expn
si1nea ori nrzia riuful; ea vrea şi poate să devnă
relitate-, să se înrupeze; dr cu cît e mi aproape de
izomdă, cu atîta riscă să se vlăguiască; instaurată,_ se
va goli de conţinutul ei ideal, îşi va slei resursele,
penru ca în cele n rmă, compromiîndu-şi spe
rnţele de nre, să degenereze în pălăvrăgelă ori
sperietore.
Ciera rezervată comuismului depnde de viteza
cu cre îşi va cheltui rezervele de utopie. Aîa mp
cît nu şi le-a secăuit, va ispii, inevitabil, toate so
cietăle ce nu-l vor i it pe pielea lor; înd �apoi
pe-lcuri, înannd.n alte pi, nvestit cu viruţi e
feismul utopii 1 15
cre nu le dene· nici o l� ideoloie, va Jace ncon

jurul luii, subsituindu-se reliilor defuncte sau
şovltore şi propund ese tot mullor mderne
un absolut pe măsra nentului lor.
Considerat n sine, comunismul apre rept sin
ra realiate la cre mai putem adera, dacă păsrăm
măcr o brumă de iluzie asupra vitorului: iaă de ce,
în grade diferie, sntem cu toţi comuişi . . . Dr nu e
oe o speculaţie sterilă să Judeci o docrină în afra
nomaliilor nerene realizmii ei n practică? mul va
spera mereu· n nstaurrea dreptăii; penru riumful ei
va renunţa la libertate, ca mi apoi s-o regrete. Orice
r nreprnde, faptele şi ndle sle stau sub senul
eşecului, ce pre-a i nu puncul inal, ci punctul de
pornire, coniţia şi cheia lor. Nu există formă socilă
nouă în stre să păsreze avntajele celei vechi: o
sumă aproximativ egală de neajunsuri se înlneşte în
toate tipile de societate. Echlibru blestemat, stag
·
nre ră leac, de ce suferă deopoivă şi indivizii, Şi
colecivităţile. Teoriile sînt ici neputncioase,.. fondul
istoriei find impermeabil docrinelor cre-i e·xprimă
aprenţa. Era creştnă a fost cu toul ltceva decît
creşnismul; era comunis, la ndul ei, nu r puea să
aintească de comunismul ca atare. Nu există eveni
mente prn natura lor creşine, şi nici comuniste.
Utopia este iluia ipostaziată; comunismul, mer

g înd şi mai deprte, va i iluzie decretată, impusă: o
sidare la aresa omniprezenţei răului, un opimism
1 1 6 Istoie şi utopie
obigatoiu. Greu se va deprnde cu el acela cre,

de-aîtea experienţe şi suferinţe, răieşte n beia de
cepiei şi cre, la fel ca autorul Genezei, refuză să
pună alăuri vrsa de ar şi deverea. Nu că i- r
dispreui pe maniacii „proresului coninuu" şi efor
urile lor de-a nrona repatea pe p nt; dr şie,
spre nefericirea lui, că aceasta e o imposibilitate ma- ·
erială, un nonsens rndios, singurul ideal despre
cre putem spune cu ceriudine că nu se va reliza
icioată şi conra c-uia natura şi scietatea pr să-şi
i mobilizat toate leile.
Aceste sişieri, aceste conlicte �u snt dor le
singuraticului. Cu„mai ică sau mi mre intensitate,
l� resimţim şi noi, ceilalţi: n-am · ajuns ore ·să dorm
cu toţi niicirea societăii n c�e răim deşi cunoaş
em bine decepţiile pe cre ni le rezervă aceea cre-i
va lua locul?O răsturnre totală, chr şi inuilă, o re
voluţie fră crenă - e tot ce se mi poate spera de
la o epocă în ce imeni nu i re desulă cndore
penru a i un revoluţionr adevrat. Atunci cnd, cu
prinşi de frenezia intelectului, ne runcm în aceea a
haosului, reacţionăm ca un nebun cu intea-nreagă,
ca un nebun alat deasupra nebuniei sale ori ca un
dunezeu cre, înr-un acces de furie lucidă, s- r ho
î să-şi icească opera o dată cu propria-i fiinţă.
· Visele noasre de viitor vor i, de-acum nainte, in
seprabile de spimele noasre. Lieraura utopică, la
nceputurile ei, se rZvrătea împoriva Evului Mediu,
mporiva exageratei preţui pe cre acesta o răta
Mecisml utopiei 1-17
infernului şi a ustuli ău declrat penru viiunile de

sfrrşit de lume. S-r spune că sistemele aît de iş
itore ale unui Campnella sau Morus au fost
concepute cu sinurul scop de a discredita halucna
iile unei Sfine Hildegrda. Astăzi, reconciliai cu
grozăvia, asistăm la o contaminre a utopiei de căre
apocalipsă: „noul păînt" ce _ni se profeţeşte capătă
tot mi mult îăţişrea unui nou infern . . Dr noi l
aşteptăm, acest infern, ne facem cir o atoie n a-i
răbi venirea. Cele două genuri, utopic şi apocaipic,
ce ne păreau aît de diferite,_ se nrepărund acum, îşi
împrumuă culorile, înd naştere unui l relea gen,
perfect lcătit penru a ogndi soiul de ritae ce ne
pîndţşte' şi creia-i vom spune touşi d, un da decent
şi f-ă iluzii. Va fi felul nosru de-a fi impecabili în
faţa fatlităţii.
VI
VRSTA DE AR ·
,Zei, ce-au csa-n Oimp, mi nîi lit-au pe lume

Nmu-nor oameni de ar, cu dh cumpătat şi cumnte,
Ce au fost n..-o eme, cnd don este cer era Cronos.
Netulbai de eo iji, riau semeni cu zei,
Nu cnoşteau sufenţa.oi mda, şi nici băneţea
Nu-i dobora, ci de-a pi cu zravene mi şi piciore
Se veseleau n perecei, feii de o.ce mi.
Moatea uşoră ca sonu-i pinea şi aveile toate
Ei sApnau, căci pnul cel ronic dn propia-i rere
·Fucte dădea n belşug, paşnici riau şi n nă. . . "
/'
(Hesid, fnci şi zle •)
Acest tablou l vrstei de ar semănă bine cu

acela al Edenului biblic . Şi unul, şi celălalt sînt cît se
poate de convenionale_: realitatea nu r putea să ie
raaică. ricum, au meitul de a ixa imanea unei
luni saice, n cre identiatea se olndeşte nenceat
• Trdure de umiu T. Bea. (N. .)
Vsa de ar 1 1 9
n sine, unde doneşte pezenul veşic, mp comun

tutror viziunilor pradisiace, mp conceput în opo
ziie cu nsişi ideea de mp. Ca si-1 poi magina şi
dori, rebuie si urăşti devenirea, să-i simţi povra şi
uria, ă vrei cu orice peţ să-i scapi. E sngura dornţă
de cre mi este capablă o voinţi debilă, însetată de
repaos, ner!bdătoe să dispră pe alte' limni. Dacă
am fi îmbraţişat cu rup şi sulet prezenul veşnic, is
toria nu· r mi i avut loc sau, n orice caz, nu r i
fost sinonimă cu povra sau cu supliciul. Cînd ea ne
apasi prea reu şi ne sriveşte, o laşitate cumpliti ne
coropeşe fna: perspeciva de a ne aia i deprte
prin veacuri capăti proporţle unui coşmr. Dulceaţa
vrstei itologice ne ispiteşte atunci dreros sau,
pac-m fost ciitori statornici ai Genezei, reverii no s
lgice ne porti n toropeala preafericită a gridinii
inîi, . în timp ce spritul nosru i.vacă îngeii
şi-ncercă să le părună isterul. Cu cît mai mult i
caută îndul, cu-aît oboseala noasră îi naşte - nu
fră nume folo s penru noi: ore nu datorită lor ne
putem măsura gradul însrinrii de... lume, nepuinţa
de a ne ntera ei? ricît de imaterili, oricît de rei
r i, sînt totuşi mai consistenţi decît noi, cre i
cercetăm şi invocăm, umbre ori smulacre de um
bre, carne vestejită, duh · spulberat. Şi ne gîndim la ei
şi-i implorăm n toată niicnicia noasră, ca ·nişte
fantome sufocate . Ni-i în natura lor nimic „cum
p l it", cum pretinde o nume elegie; nu, cumplit e să
. -
jungem să nu ne mai putem nţelege decît cu ei sau,

cînd i credem la celăllt căpăt al luii, să-i vedem
deodată îşnind n murgul sngelui nosru.
,zvorele vieii�', pe cre zeii, după spusa ace

liaşi Hesiod, i le-au ascns, rometeu şi-a propus să
ni le dezvăluie. Vinovat penru toate nenorocile
noasre, nu era conştient de ce face, deşi se lea cu
l�ciitatea lui. Cuvintele pe cre i le aribuie Escl
snt exact conrril celor ciite aineauri n Mnci şi
zile : „Altădată omeni vedeau, dr nu vedeau cum
•
rebuie; ascultau, dr nu nţelegeau. . . Făptuiau, dr

ră judecaă." Tonul e uşor de sesiza; de prisos ·s�
ciăm mi deprte. Ceea ce i se reproşa era, nr-un
cuvînt, că se cufundă în idila pr.orială şi îşi ur
mează legile frii, nealterate de conşiinţă. Trezndu-i
pe omeni la spri, desprţindu-i de aceste „ivore"
de ce nainte se bucurau ără a căuta să le sondeze
încile sau -sensul, rometeu nu le-a dus ficrea,
ci blestemul şi chinurile itnismului. Conşiinţa? Se
ipseau forte bine de ea; dr rometeu le-a impus-o,
le-a vt-o pe t, ir ea a dclnşat în ei o rmă cre
se prelungeşte în iecre din noi şi cre nu se va srşi
decît o dată cu specia. Pe măsură ce impul merge
nante, conşiinţa ne acapreză, ne subjugă şi ne
smlge vieii; m vrea să evenim la acesa, r, pen-
•
Vma de ar 121
ru că nu putem, le căuăm_ pricină şi uneia şi celei

lalte, apoi le cîntrim înţelesul şi premisele, ca să
sşim, exasperaţi, prin a ne acuza pe noi nşine. Iată
ce nu puuse prevedea acel funest ilnrop a crui
amăgre îi e singura scuză, acel ispiitor ră voie,
şrpe imprudent şi nechibzuit. Omeii ascultau ; ce
nevoie aveau să nţeleagă ? El i-a sit s-o facă, lă
sîndu-i n voia devenii, a istoriei; gonindu-i,, cu alte
cuvinte, din prezentul veşnic. Vinovat sau nevnovat
- ce importanţă mi re! - şi-a meriat pedeapsa.
Cel dini fnatic al „şiinţei", un modem n cel
mai răl înţeles al cuvînului, fnfronadele şi deru
rle lui vestesc e-acelea ale mi multor docrinari n
veacul recut: dor suferinţele lui ne consolează pen
ru aîtea exravagnţe. Dacă cineva a înţeles, acela a
fost vulurul, cre, ghicindu-ne viitorul, a vrut să ne
cruţe de chinurle ce ne aşteptau. Dr primul impuls
fusese dat: oameii prinseseră gust penru mnevrele
sducătorului cre, modeîndu-i după chipul şi năi
şrea sa, i-a învăţat şi pe ei să scotocească n dede
suble vieii, n ciuda interdicţiei zelor. ndicreţle
şi crimele cunoaşt�rii, curioziatea ucigaşă ce ne
împiedică să ne rmonizăm cu lumea, toate pornesc
de la el: idealiznd cu�oaşterea şi actul, n-a ruinat el
ore totodată iinţa, ir o dată cu ina şnsa vrstei de
A
aur? ncercle crora ne sortea, ră a i la fel de ·

crunte ca ale sale, aveau în schimb să dureze mai
mult. „rormul" lui, coerent ca fataliaea, şi l-a
realizat de nune şi. . . pe dos; tot ce ne-a preicat şi
mpus s-a întors punct cu punct conra lui, apoi cona

noasră. Nmeni nu poate tulbura nepedepsit incon
şienţa originră; cei cre, urîndu-i exemplul, au
atentat la ea, i- au împrtăşit inexorabil desnul: sînt
devoraţi şi ei, au pre, la ndu-le, de stnca şi 9e vul
rul lor. Şi îl urăsc cu aît mai multă înverşunre, cu
cît se urăsc pe ei înşişi n el.
· Trecerea la vrsta de rgint, poi la acea de bronz

şi de ier mrchează accenturea decăderii noasre, a
ndeprtri de prezentul veşnic, l crui simulacru,
dor, ni-l mai putem imagina, cu cre nu mi avem
ronieră comună: aprţne alui univers, ne scapă şi e
aît de diferit de noi, că nici nu reuşim să-i bnm na
tura. Nu-i cle să ni-l însuşim: ore l-am posedat
cu-adevărat odinioră? Şi cum să-l stăpnim din nou,
cînd nu-i putem reface, in nimic, icoana? Ne- a fost
răpit pe vecie, ir dacă îl simţim aproape, uneori, e
meritul lehitei şi atoniei mpinse la exrem; dr nu
mai .e, atunci, decît propria-i cricatră, proie 8
·muabilului, devenre apatică, încremeniă nr-o

zgrcenie atempor}ă, chrcită pe o clipă sterilă, pe o
comoră ce o srăceşte, devenire specrală, golă şi
totuşi încrca, căci este doldora de vid. Fina creia
extazul i-a fost inerzis nu- şi po ate regăsi originle
decît prin sting�rea vialităţii, prin absenţa oricări
Vma de ar 123
aribut, pn acea senzaie de fmit găunos, de genune

devalorizaă, de spaţiu u plină inflaţie şi de durată
rugătore şi nulă.
Exisă veşnicie adev rată, poiivă, ce se ninde
o
dncolo de imp; exisă la, negativă, falsă, laă n

coace de el: e chiar aceea în cre d o sp im, departe de
izbăvre, în afara puterii unui ntuitor, şi care ne
eliberează de toate luîndu-ne totul. Universul find
abolit, ne vlăguim la sp ec tacolu l propriilor noasre
aprenţe. S-a arofiat ore .orgnul ce ne îngăduia să
ne percepem esenţa fiinţei? Să fim pe veci reduşi la
umbra noas �ă? Toate bolile crn�i şi spiritului, luate
laolaltă, n-r fi nic pe lîngă boala ce se rage n
incapacitatea de a nra în rezonnţă cu prezenul
veşnic sau de a-i fura - ca să ne îndulcm cu ea
măcr o pricic ă.
Eşuaţi fră drept de apel în veşnicia negativă, în
acest imp risipit ce nu se airmă decît ·nulîndu-se,
esenţă redusă la un şr de isrugeri, sumă de ambi
guităţi, pleiudine ce re neanl drept prllcipiu
- răm şi murim n iecr� din clipele sale, ' ră să
ştim cnd este, căci de_ fapt nu eistă nicicînd. Deşi
aît de efemer, ne leagă în asemenea măsură, încît, �a
să ne smulgem n snsoea lui, ne-r rebui nu dor
o răsturnre a deprinderlor, ci o leziune a spiriuli, o
fisură a- eului, prin cre să putem nrezri indes
ructibilul şi să jungem la el; de acest privilegiu au
prte dor cîiva blestemai de sortă, ca recompensă
penru a-şi fi �ccepat runa. Restul� cvasiotaitatea
.
oamenilor, deşi se ecunosc incapabili de asemenea

sacriiciu, tot nu renunţă la căurea unui lt imp; n
conră, o fac cu înrjire, însă cu ndul să-l. plaseze
n lumea aceastţ, conform recomndărilor utopiei,
cre ncercă să împace prezentul veşnic cu istoria,
dulceaţa vrstei de ar cu mbiiile prometeice - sau,
ca să recurgem la terinologia biblică, încercă să
refacă Edenul cu ijloacele păcatului originr,
rendu-i asfel noului Adam pivilegiile celui n ve
chime. Nu înseană asta, ore, să încerci revizuirea
Creaţiuni?
Ideea lui Vico de a imagina o „istorie ideală" şi de

a-i rasa „ciclul etern" se regăseşte, apicaă la socie
ate, în sistemele utopice, a cror prticulritate e
voinţa de a rezolva, o dată penru todeauna, „ches
iunea socială". De aici obsesia lor penru deiiv şi
nerăbdrea de-a instaura praisul cît mai cnd, _n
viitorul imeiat, soi de durată staţionră, de Posibil
mobilizat, simulacru l prezentului veşnic. „Dacă
vestesc, spune Fourier, cu aîta siguranţă rmoma ui
versală ca forte apropiată, e penru că orgnizrea
statului sociear nu cere mai mult de doi ni . . . "
Mrturisire cum nu se poate mai naivă, dr cre ex
primă totuşi o realitate profundă. Ore ne-am apuca
de o cît de mruntă lucre ră conyingerea se�eă că
Vma de ar 125
absolutul depinde de noi, de idele şi fapele noasre, şi

că-i putem asigura izbînda nr-un răsimp destul de
scirt? Cine se' identiică pe de-a-nregul cu ceva se
comporă ca şi cum r spera în instaurrea „rmoniei .
universale" ori s-r considera promotorul ei. A ac
.
iona înseană să te îrădăcinezi î�r-un viitor
apropiat� aît de apropiat că devine aproape tangibil,
nseamnă să te simi consubstanil cu acesta. Altfel
sta� lucrurile cu cei chinuiţi de demonul ainrii.
„Ceea ce se poate . aîna cu folos se poate, cu şi mai
mult folos, abandona", repeă ei împreună cu Epictet,
deşi pasiunea lor penru aînre nu provine, ca la fi
lozoful stoic, inr-un considerent moral, ci dinr-o
spaimă aproape metoică şi nr-o slă prea inveteraă
ca să lu capete aspectul unei autodiscipline sau al
unui viciu. Pe înnte şi după,� pe zi şi mîne, la fel
de inacceptabile, le-au proscris şi le-au dat deoprte,
căci mai uşor le e să răiască în imaginaţie peste zece
ii de ani decît să se complacă în imediat şi iminent.
De-a lungul nlor, vor fi gîndit mai mult la impul în
sine decît la tmpul obiectiv, la indefinit decît la efi�
\
cienţă şi la srrşitul lumii decît la srrşitul unei zil� .

Cum nu cunosc nici în durată şi nici în spaţiu mo
mente sau locuri privilegiate, ei cad inr-un leşin
înr-alul; ir cnd şi-aceasă nainre le est� interzisă,
se opresc, privesc în toate prile, crutează orizonul:
dar nu mai este orizont. . . Şi atunci i încercă nu
a1neţeala, ci panica, o panică atît de intensă, că îi pa
ra l izează şi îi împiedică să fugă. Aceşia snt excluşii,
1 26 stoie şi utopie. '
surgiuiii, cei coşi n fa impului, rupi de rimul

ce pune gloatele n işcre, vicimele unei voinţe ne
miate şi lucide cre se luptă cu ea nsăşi şi se scltă
nencetat A vrea, n sensul plin l cuvînlui, nsen
nă să nu ştii că vrei, să reuzi să te opreşi asupra fe
nomenului voinţei. Omul de acţiune iu-şi cîntreşte
ici impulsurle, ici mobilurile, ir rel�xele şi le cer
cetează· şi mai puţin: i se supune fră să gîndească la
'
ele şi ră să le stingherească. I ineeează nu acul n

sine, ci scopul, intenţia acului; de asemei, l va preo-
A
cupa oqiectul, ir nu mecanismul voinţei. Infrunnd

lumea, caută în ea deinitivul sau speră să-l inroducă,
pe dată sau peste_doi ani . A e mnifesa nseană a
. .
_
te lăsa orbit de-o formă orecre de perfeciune: pînă
şi simpla mişcre conine un inreient utopic. Chir
şi respiraia r fi un supliciu fră antirea sau pre
simirea praisului, obiect suprem - şi totuşi in
conşient - l dorinţelor noasre, esenţă neformulată
a memoriei şi aşteptrii noasre. Incapabli să-l deslu
şească în srfundul naturii lor şi prea grăbiţi ca să-l

poată exrage n ea, modernii aveau să-l proiecteze n
viitor; luzile lor snt rezumae n epiraful jurnalului
6 .
saint-simonin, roducătoul : „Vrsta de aur, e cre

o radiie orbă a siuat-o n recut, se găseşte n faţa
noasră." Deci este important să-i grăbm venirea, s-o
instaurăm penru vecie, conform unei escatologi
născute nu din spaimă, ci din exaltre şi euforie,
inr-o sete de fericire suspectă şi aproape morbidă.
Revoluionrul crdea - şi toţi gnlim la fel n sfera
-Vsa de ar 127
activităţilor noasre - că răsturnrea pe cre-o

pregăteşte va fi şi ultima: această idee de lim fiind
obsesia oricrui om în. viaţă. Ne agitm penru că ne
revine - credem noi - isiunea de a isprăvi istoria,
de a-i pune un punct final, căci ea ne pre-a fi dome-
\
niul nosru, ca de alfel şi „adevrul", decis în ine

să-şi părăsească aituinea rezervată, . spre a ni se
dezvlui. Erorea va fi de prtea celorlalţi; dor noi
vom.i nţeles tol. Cine nu luptă să-şi bruie semenii,
apoi pe . Dunezeu, cine nu vrea să-i retuşeze opera,
să-i corecteze imperfecţiunile, cine nu încercă şi
nu crede că-i de datoia lui să încerce toate acestea
- acela renunţă, fie din înţelepciune, fie din nepu
tinţă, la propriul destin. rometeu a vrut să-l înreacă
pe Zeus; deirgi improvizai, noi vrem să-l depăşm
pe Dumnezeu, să-l ulim edificnd un p�adis su
perior celi creat de el, să suprim ireprabilul şi, cu
un cuvnt in jrgonul lui Prouhon, să „defatizm"
A
lumea. In intenţia ei generală, utopia este un vis cos-

mogonic la scra istoiei.
Nu se va putea ăi praisul aici, pe pnt, aîa

timp cît oamenii vor i supuşi Păcatului; deci rebuie
să ie scoşi, eiberaţi de sub puterea lui. Sistemele ce
şi-au propus acest obiectiv ţin de un pelagiism mai
mult sau mj puţn degizat. Se ştie că Pelagius (un
celt, un naiv), nend . efectele păcatului onmr,

tăgăduia reşelii lui Adam orice putere de-a îîuri
posteriaea. rimul nosru srăbun a răit o- dramă
srict personală, şi-a aras o dizgraie ce-l pivea dor
pe el, ră să aibă saisfacia de a ne pricopsi cu trele
şi nenorocle li. Născuţi bni şi iri, n-r exisa n
noi nici urmă a unei prihnri originre.
Cu reu se poate imagina o dcrină i generoa
să şi mai falsă; este o erezie de ip utopic, fecundă
prin nseşi excesele ei, prin absurdităi ce-aveau să
facă o lungă crieră. Nu vreau să spun că autorii de
utopii s-au insprat din ea în mod drect; dr nu se
poate contesta„ că în gîndirea modernă exisă, opus
augusinismului şi jnsenismului, un înreg crent pe
lagian - încununat de cultul progresului şi de ideo
logile revoluionre - după cre oamenii r forma o
masă de aleşi vuli, eliberai de păcatul orignt, ce
pot i modelai după �orinţă, prdestinaţi binelui, sus
cepibli de toate perfecţiunle. Manifestul lui Robert
wen ne promite un sistem capabl să creze „n nou
spit şi o nouă voinţă penru tot neamul omenesc, şi
asfel să-l facă pe iecre să devină, dinr-o nevoie re
istibilă, conşient, raţional, cu o judecată şi o prtre
sănătoasă".
Pelaius, ca şi discipolj săi îndeprtaţi, pleacă de
la o viziune înverşunat opiisă asupra natrii uma
ne. Dr nu s-a dovedit defel că voinţa r i generosă ;
ba cir e sigr că nu-i generoasă deloc - cea nouă,
ca şi cea veche. Dor oameii cu o voinţă deficia
Vma de ar 1 29
sînt bui n mod naturl; celali ebie să-şi dea toaă

slna ca să izbutească, ir dacă reuşesc e dor cu
preul unor efori ce-i indispun. Cum răul este nse
pabl de act, rezultă că fapele noasre se îndreaptă
obligatoriu conra cuiva sau ceva; la igore, conra
A
noasă nşine. nsă de obicei, subliez, nu em decît

n dermeptul altuia. Nu aleşi, ci osînii - iată ce
sntem, nr-o măsură sau alta. Vrei să consruiţi o ·
societate în cre oamenii să nu-şi mai facă rău unii
altora? Nu-i lăsaţi să. inre în ea decît pe abulici.
'
A
In concluzie, nu avem de ale s decît înre o voinţă

bolnavă şi o voinţă rea; una generoasă, penru că e
rănită, imobilizată, ineficientă; cealltă disructivă,
aşdar acivă, amată de un principiu namic: e cir
aceea ce înreţine febra devenrii şi naşte evenimen
tele. Lipsiţi-l pe om de ea, acă mizai pe vrsta de
aur! Sau ai putea, la fel de bine, ă-l despiai de pro
pria fiină, a crei cheie constă în pornirea de a face
rău, fără de cre nu ni-l putem închipui. Porivnic fe
ricirii lui ca şi celei a semenilor, el acţionează ca şi
cum r dori insaurrea u�ei societăţi ideale; dr dacă
r reaiza-o, s-r sufoca în ea, neajunsurile îmbuibrii
fiind incomprabil ii mri decît ale izeriei. Omul
iubeşte tensiunea, işcrea perpetu�: căte ce să se
îndrepte însă, în interiorul perfecţiunii? Este inapt
penru prezenul veşnic; în plus, l -însp ntă mono
tonia acesuia, punct vulnerabil al praisului sub du
bla lui înfăţişre - religioasă şi utopică. Nu e ore
istoria, în ultimă nstanţă, rezultatul ricii noasre de
piciseală, ce ne va face mereu să ndrăgim savorea

şi noutaea dezasrului, să preferăm orice urgie în lo
cul sagnrii? Obsesia ineditului este principiul ce ne
sabotează întuirea. Ne ndreptăm spre infern n
măsura . n cre ne deprtăm de viaţa vegetativă, a
crei pasivitate r rebui să ie soluţia universală,
răspunsul suprem la toate înrebările noasre; groaza
e cre ne-o inspiă ne-a nsformat n această hordă
de civizaţi, monşri atotşiutori ce ignoră esenţilul.
Snt�m prea corupi şi prea nerădători penru a şi să
ne plictisim pe îndelete, să respirăm şi niic mai
mult, să suportăm cu deitate nedreptatea de a i, să ·
reuzăm aşteprea, jugul speranţei, să căutăm o cle
de mijlc înre cadavru şi dh. Nendoielnic, nmic nu
ne va reconcilia cu plicisul. Ca să-i fim mai puin
refractri, r rebui, cu ajutorul cerului, să cunoaştem
o plenituine ră evenimente, voluptatea clipei ne
schimbătore, deliciile identităii. Dr un asemenea
hr e aît de porivnic natii noasre, încît snem mi
fericiţi să nu pogore pese noi. Robii diversităii, ex
ragem. din ea acea sumă constantă de deziluzii şi de
coicte aît de ncesră nsnctel�r noasre. Elierai
de griji şi de orice oprelişi, m i abndonai nouă
nşine: eia ce ne-r cupnde aunci ne-r face de ii
de ori · i răi decît ne face servitutea. E un aspect al
dcădeiinosre ce le-a scăpat anrişlor, liin
şrul pelagienilor; totuşi, faţă de predeces�rii lor,
aceştia au avut meriul de a respinge - prin cultul
Vma de ar 1 3 1
nchinat iertăii_- toate ceăle, ncepnd cu cele

„ideale", şi de- a le nloci cu un nou soi de mere,
mi slucite şi mi improbabile decît cele vci.
Dacă nrhişii s-au răvrăit conra saului şi i-au
cerut abolrea, au făcut-o penru că-l considerau un
obsacol n c alea exerciii unei voinţe fncirmente
bune; or, tocmi penru că e ea şi-a ăcut ap iia
saul; în· lipsa lui, ea s-r anci n au r! ici o
renere. icum, ideea de-a imici oice autoiate
rne pnre cele mai adrabile n cîe s-au ma
ginat vredaă. Şi n-m puea reea ndeajns că sr
pea celor ce voiau s-o ealieze s-a sns. Dr poate că
rebuiau să dispă, să păsească n veac ca l nosru,
aît de zelos să le ifirme teorile şi previziunile. Ei
vesteau era individului - ir individul este pe ducă;
eclipsa satului - ir staul n-a fost nicidată i pu
teric şi mai apăsăto_; era egalităii - şi era terorii a
venit. Toate decad văznd cu ochii. Comprate cu le
lor, pnă şi atentatele noasre nu mai sînt ce erau
odată: puţinele cre, rreori şi prcă în silă, se iai
coit nu mai au ac el fundal de absolut ce le nnobila
pe ale lor, executate cu-aîta migală şi viruozitate !
Azi nu se mai găseşte nimeni să pună umrul, prin
acţiuni eroriste, la insaurrea „rmoniei uiversale",
ficţiune capitală de la cre nu mai_ aşteptăm nimic . . .
De alfel, ce-am �i putea spera de la ea, ajunşi la
acest capăt al evului de ier? Senimenul predonnt
este acum deziluzia, sumă a viselor noasre alterate.
Ir dacă ne ipseşte pnă şi esrsa de a crede n

vrtule disrugerii, e penru că, anrhişi dezafecai,
i-am nţeles rgenţa şi inutilitatea.
Suferinţa, la nceputurle ei, speră în venrea vr

stei de aur aici, pe păînt, îşi caută n ea un eazem,
nr-un fel se xează n ea; dr pe măsură ce se
nceşe, suferinţa i norce spatele, preocupîndu-se
numai de sine nsăşi. Din complice a sistemelor uto
pice, iat-o că devine adversra lor, desluşind n ele un
pericol de morte penru dăinuirea proprilor chnuri,
al cror frmec tocmai l-a descoperit. La fel ca perso
najul Subternei •, ea va pleda penru haos, se va ri
dica împoriva raiunii, împoriva lui „doi ori doi fac
paru", mporiva „platului de cristal", replică a Fa
lansterului.
Cel cre-a cunoscut infernul„ nenorocrea planifi
cată, i va regăsi cumplia iagne simerică n cetaea
ideală, fericire uiversală pe cre o respinge oricine a
suferit enorm: oslitatea lui Dostoievsi faţă de ea a
mers pnă la intoleranţă. Cu anii, el avea să se defi
nească in ce în ce mai mlt în opoziie cu ideile fou
ierise le nereii sle; nepuîndu-şi ierta vna de a le
i îmbrăţişat cîndva, s-a răzbunat pe eroii săi, crica-
• neni dn subteă de Dostoievski. N. t)

Vma de ar 1 33
turi. . . supraumne ale iluiilor sale ni. Ceea ce de

testa în ei erau vecile lui rătăciri, �oncesiile ăcute
utopiei; mule din temele ei aveau să-l obsedeze
totuşi; cînd, împreună cu mrele nchizitor, împrte
omenrea nr-o urmă fericită şi o �oriate răvăşită,
clarvăzătore, ce ia pe umerii ei destinele celorlalţi,
sau cînd, cu Pior Verhovensi, vrea să facă din Sta
vroghin şeful spiritul l cetăii viitore, un suvern
ponf revoluţionr şi ateu, nu se inspiră ore din
„preoţmea" pe cre saint-simonienii o puneau deasu
pra „producătorilor" sau din proiectul lui Efnn de
a-l unge papă al noii religii pe nsuşi Saint-Simon?
Dostoievsi apropie catolicismul de „socilism" şi
chir le identfică, dinr- o perspectivă ce tine de me
todă şi de deir, mestc enamente slav. In raport cu
Occidentul, n Rusia totl e i sus cu o reaptă: cep
ticismul devine acolo nihiism, ipoteza dogmă, ideea
icoană. Şigaliov nu debiează mi puine enorităi
decît Caet; o face însă cu o nverşunre ce nu-i de
găsit la modelul său rancez . „Voi nu mai aveţi obse�
sii, dor noi mai avem'.', P! să le spună ruşii occi
dentalilor p�in intermediul lui Dostoievski, obsedatul
prin excelenţă, robit, ca Joate personajele sale, unui
singr vis : acela · al vrstei de aur, ră de cre, ne asi
gră el , „poporele nu vor să răiască şi ici măcr nu
pot muri". Nu-i doreşte relizrea în istorie; dimpo
rivă, se teme de veirea ei, dr ră să reacă de pr
tea „reacinii", căci atacă „progresul" nu n numele
orinii , ci l capriciului, al repului la capriciu. După
· 134 Istoie şi utopie
ce a respins pradisul vitor, îl va salva ore pe

celălalt, pe cel vechi, imemorial? Dostoievski va face
n el subiectul unui vis pe cre-l va aribui succesiv
lui Savroghin, lui Versilov şi „omului ridicol".
'
„In muzeul din Dresda există un tablou al , lui

·
Claude Loran cre în catalog figrează sub titlur
A�is şi Galatea . . . Acesa era tabloul pe cre l-m
văzut în vis, dr totuşi nu ca un tablou, ci ca o reali
ate. Se ăcea că există, la fel ca în tablou, un colţ din
rhipelagul recesc, şi eu, pre-se, mă întorsesem cu
rei iide ni n rm. _alri lbasre şi nietore,
iisule şi sînci, mri nloritore; în deprre o pri
veişte încnătre, cherea sorelui cre apune . . .
ici- era leagnul omenii. . . Omeni se rez�au şi
.
adormeau fericii şi nevinovai; pădurile răsunau de
cncele lor vesele; prissul forţelor lor abndente se
ev-sa n ·ragose, n bucie niv. Şi eu l smem,
n mp ce ice�nem vitorl nem-iit cre· i
aştepa şi pe cre ici · nu-l bănuiau, şi nima nea se
iora la acese ndri." (Demoii•)
Versilov, la ndul lui, va .. visa acelaşi vis ca Sta
vrogn, cu _ ferenţa totuşi că sorele ce· apune nu-i
mai apre, dinr-o dată, ca un soe al nceputului, ci
A
al srrşiului „umniăii europene". n Adolescentul,

consatăm, acest ablou se ntunecă nru cîva; se va
. .
nuneca de-a binelea n Visul ni om iicol. Vrsa

de aur şi clişeele ei snt prezenate aici cu ml mulă
'
• Traduere de Min reda şi N. Gne. (N. t)

Vsa de ar 1 35
precizie şi pasiune decît n cele două vise precedente:

o viziune de Claude Lorain comentată .de un Hesiod
srmat Sntem pe cel pănt „dinainte ca el să i fost
ntinat de păcatul originar". Oamenii- riau pe atunci
„nr-un fel de fervoare a iubrii, unţversală şi reci
procă", avea� copi , dr fră să cunoască rivialitatea
voluptăţii şi naşterii, rătăceau prin pădri cînînd im
nri şi, cuundai nr-un extaz ncrmat, nu şiau ce e
pizma, înia, bolile · etc . Toate acestea rîn deo
camdată convenţionale. D�n fericre penru noi, feri
crea lor, cre prea eernă, avea să se rate railă
supusă ncercilor : „omul ridicol" sosi pinre ei şi-i
perverti pe toţi. O dată cu apriţia răului clişeele dis
pr, tabloul se însuleţeşţe. - „Ca o richină izera
bilă, ca un atom de ciumă cre ifectează state nregi,
tot aşa ai infectat şi eu tot acest păînt fericit, ipsit
pînă la mine de păcate. Au nceput să intă şi le-a
plăcut inciuna şi au cunoscut rumuseţea inciuii.
Poae că asta a nceput nevinovat, ca o gluă, ca o co
chetrie, ca un joc l iubrii, poate înr-adevr ca un
atom, dr acest atom l minciuni a păruns în inle
·
lor şi le-a plăcut. Apoi a aprut senzualiatea, senzua
litatea a generat gelozia, gelozia cruzimea . . . O, nu
ştiu, nu ţin nte, dar repede, forte repede a îşnit
primul snge : ei s-au rat şi s- au înrozit şi au în
ceput să se despartă, să ·s e izoleze. Au apărut uniuni,
iar de data aceasta nreptate unele mporiva altora.
A u început nvinuirile, reproşrile. Au 'cunoscut
r u ş i nea şi au riicat-o la rng de vrtue. S-a născut
I
noiunea de onore şi fiecre uiune şi-a nălţat

steagul ei. Au nceput să cinuiască animalele şi ani
malele s-au reras în pădi şi le-au devenit duşmni.
A început lupta penru sepre, penru izolre, penru
individuaitate, penru l meu şi l ău. Au început să
vorbească n limbi diferite. Au cunoscut risteţea şi
risteţea le-a p�ăcut, doreau suferinţă şi spuneau că
Adevrul se obine dor prin suferinţă. Aunci a
aprut şiinţa ei. înd au devenit răi, au început să
vorbească despre raernitae şi umanism şi au înţeles
ideile astea. �md au devenit criinai au inventat
justiia şi şi-au pr�scris codui înrei, ir penru
aprrea codf.or . au înălţat ghilotina. Abia dacă-şi
mai ainteau de ceea ce au pierdut, nici nu voiau să
creadă că au fost vreodată nevinovaţi şi fericiţi.
îdeau chir de posibiitatea fostei lor fericri şi spu
neau că e o iluzie." (Jn.ul nui sciitor •)
Dr urma să ie şi mi rău: aveau să descopere că
i presus de viaţă stă conşina vieii, ir cnoaşerea
,Jelor fericrii" e i presus de fericre. Din clipa
aceea au fost pierdui; desprindu-i de ei nşişi prin lu
rea diavoleacă a şiinţei, runcndu-i n prezentul
veşnic în istorie, nu reeditase „omul ridicol" , pe so
coteala lor, erorile şi nebuiile lui rometeu?
Odată crima săvrşită, iată-l acum că predică,
mpins de remuşci, o cruciaă penru recµcerrea lu
mii fericite pe cre tocmai a runat-o. Se ngajeză în
a�eastă luptă, însă nu crede cu adevrat în ea. Nici
• Traduere de Leonida Tedorescu. N. t)

Vsa de ar 1 37
autorul, de alfel, aceasta - cel puin este impresia

noasă: după ce a respins soluile Viitoruli, nu se
întorce la� obsesia lui preferată, la fericirea imemo
rială, decît spe a-i desluşi inc onsistenţa şi reitatea.
Consternat de descoperirea sa, va nceca să-i ate
nueze efectele, să-şi reînsuleţească iluziile, să sal
veze, măcr ca idee, visul său cel mai scmp. Nu va
izbui, o şie ca şi noi, ir concluzia ce i-o putem �ri
bui - ră să-i denarăm llrea aproape deloc - e
dubla imposibiitate a paisului.
A
In est, nu-i ore grăitor că, penru a de scrie pei-

sajul idlic n cele rei versini le visului, a recrs la
Claude orrain, ale cărui farmece sropoase le gusta
la fel ca şi Nietzsche? (Ce hăi insondabile se c ască
A
sub o preferin. aît de derutantă? ! ) Insă, de cum e

vorba să descrie dezagregrea fericirii originae, de
corul şi verijele căderii, Dostoievski nu mi mpru
mută de la nimeni, îşi ală inspraia n sine însuşi,
respinge orice sugestie srăină; de fapt nici nu ai
imaginează şi nici nu visează, ci vede. Şi în srşit se
regăseşte n elementul săQ, n miezul vrstei de ir, de
dragul c eia înrunase „palatul de cristal" şi jertise
Edenul.
II
De vreme ce o voce aît de autoizată ne-a desluşit

i nconsi stenţa vechii vrste de ar şi nuitatea celei
-
1 3 8 stoie şi utopie
viitore, va ebui să ragem cuveniele nvăţinte şi

să nu ne mi lăsăm amăgii de basmele lui Hesiod sau
rometeu şi cu aît mai puţn de sinteza ·pe cre-au
ncercat- o utopiile. Armonia, universlă sau nu, n-a
exisat şi nu va exisa niciodată. Cît despre jusiţie; ca
s-o credem posibilă ori pur şi simplu ca să ne-o ima
inăm, r rebui să eneiciem de rl unei orbi i
raculoase, de o favore neobişnuită, de-.un hr divin
cumulat cu un hr �abolic, să contăm, în fră de
asta, pean efort de generozitate n prea cerlui şi a
infernului, efort, la drept vorbind, mai mult decît im
probabil. După mrtria lui Karl Brh, nu m putea
„păsra nici mă�f o bore de viaţă dacă în aîncul
nosru n-r exista o certituine : Dunezeu este
drept" . - Snt totuşi inşi cae răiesc . fră a cunoaşte
această certitudine şi fră s-o fi cunoscut. vreodată.
Cre e taina lor şiWrin ce mra�ol, ştiind ceea ce ştiu,
mai respiră?
·
Oricît de brutl ne-am reprima nostlgia, nu-i is

rugem pe de-a-nregul obiectul: visele supravieuiesc
rezilor Şi nalizelor noa�re. Degeaba înceăm să
credem n reitatea geogrică oi în diversele repre
zenti le praislui - el tot rne n noi ca n at
funmenal, ca o mensiune a euli nosru orignr ;
acolo va rebui să-l descoperim. înd ajungem la el,
ni s� deschide acea slavă pe cre teologi� o numesc
esenilă; dr nu Dunezeu ne stă dinainte, ci pre.
zentul veşnic, smls devenrii şi veşniciei nseşi. . . Ce
·ai contează, din clipa aceea, istoria! Ea ese nu
Vma de ar 1 39
sălaşul frinţei, ci absena ei, negrea oricărui lucru,

ruptura celui viu de el însuşi: nefiind din ace�aşi
plămadă cu istoia, ne e silă să mai fm prtaşi la
zvrcolrile ei. N-re· decît să ne srivească - ne va
lovi dor aprenţele şi mdăria, rmşiţele de mp pe
cre ncă le îm după noi, simboluri ale eşecului,
stigmate ale neizbăvri.
Leacul penru olile noasre va rebui să-l căuăm
în ·noi, în principiul atemporl al natrii noasre. Dacă
realitatea unui asemenea principiu r fi demonsrată,
dovediă, m i pierdui ră scăpre. Ce demonsraie,
ce dovaă r putea totuşi să cnrească mi mult decît
convngerea lăunrică, pasionată că o prte n noi
scapă duratei, decît rumperea acelor clipe cînd
Du�ezeu devine de pisos n faţa unei lumini îşnite
deodaă la itele fii�ţei noase, eatiune ce ne
runcă aînc n noi înşne, curemrre dincolo de
ivers? Nu mai exist! recut şi nici viitor; veacle
se desram, materia aică, enebrele s-au risipi;
mortea pre ridicolă, cum ridicolă pre şi viaa. Ir
ac easă curemurre, chir dacă n-m ncerc a-o dect
o singură dată, r i de-ajuns ca să ne-mpace cu ui
linţa şi izeria noasră, iind desigr r�splata penru
cîe m ndurat. Este ca şi cum impul, tot, s-r pogoî
peste noi o ulimă oră, nainte de-a dispre a . . . E de
pisos, după aceea, să te întorci spre vechiul pradis
ori să lergi spre cel viitor: unul este inaccesibil,
celăllt relizabj. Contează, în schimb, să inte
ri orizm nostalgia sau aşteptrea - inevitabl
nemplinite cînd se nreaptă spre exterior -, să le si

lim să descopere ori să creeze în noi fericirea de care
ni-e dor sau în cre sperăm. Nu există alt pradis decît
cel din srfundul iinţei noasre, ca î�r-un eu al eului;
dr penru a-l găsi acolo, mai trebuie să fi cureierat
totalitatea pradisulor, revolute şi posibile, să le i iu
bit şi uît cu orbirea fanatismului, să le fi cercetat şi
re spins mai apoi cu competenţa decepţiei .
S e va spune cumva că înlocuim o fantomă cu alta,
că prezenul veşnic la care visăm nu-i mai de soi decît
basmele vrstei de aur şi că eul originr, temei al spe
ranţelor noastre , ne duce cu gndul la vid şi de fapt
A
nici nu-i altceva? fie ! Insă · un vid ce-şi rey rsă pre a-
plinul nu conine ore mi multă realiate decît istoria,
în tot cuprinsul ei?
ADDEilA
CONSTANTIN. NOICA
ĂSPNS L I PREN DPĂRTAT
Acm douăzeci de ani, cînd plecai spre Parisul n care nu

sperai să zăboveşti pînă la melncolie, îmi scriai: „Mă simt
-
un primitiv ce nu mai poate răi decît în seră." Iţi citesc seri..

soarea de acum, n RF- această nobilă şi mară scrisoa
re, sortită să ncînte şi pe alţii decît pe noi, cei la care te-ai
gîndit o clipă . scriind-o · - şi mă înreb : unde mai este pri
mitivul? Nouă, sciţi cum sîntem şi mai departe, nu nmai
vesîmtul presigios al limbii frnceze, e cre ştii să-l porţi
atît de bine, ne apare ca impresionnt, dr şi rafnarea iinţei
tale aînci, înă la a ainge acel stadiu al cărui secret umai
Frnţa îl deţine: reapta de morlist. m să condamnăm aşa
ceva şi cm să te socotim n „renegat"? Nu i se pot face
ifidelităţi cu Frnţa şi spiritul frncez, o ştii bine. Dr
undeva ne ntrebăm dacă nu ai ales să ii - un simplu „poet
celt de limbă latină".
Vezi, s-a întîmplat ceva în aceşti douăzeci. de i de
cnd ai ales să nu mai scrii n limba ţării tale: a trecut peste
limba aceasta fiorul morţii. „Nous aures peuples nous
savons mintenn t que nous sommes motels. " Nu e defel
ce-ţi închipui tu în primul moment, războiul, cu conse
cinţele lui. E cu totul altceva� mult peste istoria imediată, n
risc pe care nu l-a mai nîit nemul nostru niciodată şi pe
măsra căruia nu este: e trecerea aceasta grndioasă, cre stă
să se înmple n lume, de la societăi de tip agrr la o lne de
1 4 Addena
lt tip. Ştii bine n ce măsră m fost şi sntem o scietate de

ip agrr, după cum ştii că aproae tot ce e reuşită culrală, .la
noi, ţine de culra de tip folcloric. Un ·p as ncă - să
spunem, protenele sintetice - şi s-a terinat cu civilizaţia
de tip sătesc n lme; s-a terminat cu saul care,, de la geţi
ncoace, e singurul lucru ce m ştiut să-l propunem lumii. ·
O, snt probabil lucrri airabile ce se pregătesc pe

lme: se va terna cu ariculra aceasta care, de cîteva mii
de ni, piaptănă şi perie i clp ridicol natura;· nni
tatea, cre pnă ieri se seria să ştie că ar putea rece de cnci
sau şase mlirde, va ajunge lesne la îteva zeci; oraşele sau
aşezările de tip orăşenesc se vor ntnde oriît, lăsnd nsă
nara să redevină naură, astfel ă nre un Paris imes şi un
Rouen r_i aş va i probabil junglă; iar omul va recăpăta
.
contactl bun, elementr, cu lmea bunlui Dnezeu,
tomai n ceasul cnd va fi devenit mai anc, adică mai rti
icial, om. Sînt lucrri amirabile ce stau să vină; dr vlo-
'rile româneşi de pmă acm vor pieri.
Peste o sută de ai, nr-o Eropă desir unită, se vor
alege n chip fresc opt sau zc� idiomuri în care să se vor
bească, ir lilba aceasta a noasră, cu prea trzil ei, nu va
i prnre ele. Limba olndeză va supravieţui poate, dr a
noasră nu: pentru n sinr poet mre, lmbile nu supra
vieţuiesc. Dacă n rmătorii cncizeci de ani_ nu se va
nmpla ceva nebnesc n culra noasră, cre să nvadeze
lnea aşa cm a făcut-o literara rusă la s'rşitul veacului
recut, vreau să spun dacă „spiritl obiectiv", care · e limba
noastră, nu-şi va găsi, sub xietatea morţii timpurii,
expresia lui mai ancă şi mai neaşteptată, aşa cm tot ce e
anc şi neaşteptat n lme s-a iscat din sentimentul omului
că e iinţă pieritore, atunci vom fi rcut degeaba prin
istorie.
A
.
nţelegi .tot ce e fecund şi pozitiv în curemrul acesta

l celui prea devreme lovit? Tu, cre ai nrăgit toate felu-
RJps l unui pieten ndepat 1 45
rle de moarte, de la mortea frustă a sinucigaşli pnă la

mortea subtilă a cultrlor, nu simţi tot ce ierzi, ds
prinzndu-te de o lmbă n care pulsează nenîierea
ultmă, spre a-ţi trna neliiştea n tiparele unei limbi
splenid mpăcate, sortită să supravieiască în „clase",
clasică? Cum oi vnde privilegil acesta, al agoiei, n
scmbul soleităţii expresiei? Cn oţi renunţa la stilul
morţii penru stil pr şi smplu? Lasă-mă să-ţi ntesc de
încă o vorbă de a ta, pe cre mi-o scriai acum mulţi rl,
înr-n ceas cnd pentru prima dată erai fericit n dragoste:
„gloria înre paru pereţi nrece slava mpărăţiilor", spu
neai u. La o asemenea glorie înre . paru pereţi te invit să
te ntorci, · atunci cnd te ndemn să-i regăseşti limba.
Vino să ncerci - a grava inefabill pe nisipul unei limbi
care piere.
.
Dar nu vei vei. Frnţa a r�at ·prea adnc n tine

venul lucidităii şi al nţelepciuniţ. Noi, de asemenea, cei
de aci, simim că se rezeşte n noi ceva cre ar putea
semăna cu înţelepciunea, dr e cu totul alta dcît nţelep
ciunea mară, de capăt de rm, ce pari a-ţi i nsuşit n
lmea de acolo. Mă uit de pildă cu ce înţelepciune îţi judeci
fiinţa ta tnără, de acn douăzeci de i, şi cu ce detaşare.
A .
mi amntesc perfect de rticolul prin care ndemnai - n-

colo de orice ideologie poliică, aşa cn ai fost ntotdeauna
desprins de toate - să se nr�prindă o noapte a Srmtului
Brtolomeu prinre „bărnii Romniei". Nmei nu te-a luat
a la letre, dr simţem cu toţii că, sub excesul expresiei, se
ascundea o problemă. Astăzi u decretezi smplu: erm nr
pe atunci şi răim sub crzimile şi caibalismul tnereţii. . .
Şi totuşi nu cumva, n felul acela srident şi vinovat de si
gur n termei, exprmai ceva care abia astăzi ne pare evi
dent: nengîierea tocmai a celui sortit morii timpuri,
nevoia lui de a protesta împoriva a tot ce e steril şi sec, iar
nu ciblism? Fii liiştit, imei nu-i va rma vreodată
1 4 6 Addenda
ndemnl. Dar ce spuneai tu pe aunci, în termeii invc

ivei, este substanţa nţelepciunii noastre de acum, n ter
meii zbuciumului sau i resemnării; este şansa noasră n
rmă, sau atunci - este forma noastră de luciditate.
Căci lucidităţii de capăt de rn a Apuslui, una n
care-ţi place să te mpărtăşeşti şi tu, îi opunem sensurile pe
cre vecinătatea noasră cu mortea n istorie i le rezeşte.
Iată că rebuie să te apărăm pe tine mpotriva ta. I" ceea ce
ne pare nr-adevăr izbitor, n cazul acesta al tău şi al nosru,
este că ne siuăm la fel faţă de Frnţa şi de Occident ca faţă
A
de ne: că rebuie să-i apărăm contra lor nşişi. n toată nai-

vitatea lucidităţii noasre, poate nchipuită, poate că nu,
_
stăm astăzi să ne inunm în faţa Apusului şi a Franţei tale.
Este rmdul persnilor , poate, să se ntrebe acn: comJent
peut-on ere rnfiS ? Cm poate fi cneva aît de inteligent
şi totuşi aît de puţn înţelegător, pricepător? ( Comment
peut-on fre tnt d 'mor et si peu d 'enfants ? îmi venea în
minte, pe cnd erm şi eu în ·Franţa.) m poate i o limbă
aât de subtilă şi totuşi să exprime atît de puţn sensurile
omului de azi? Nouă, persilor, i se pre că se înmplă
lucruri teribile n lumea de azi, şi regretul nosru este că pr
ticipăm aît de puţin la ele - din vna noasră sau n
nevoinţa celor care fac o experienţă de laborator asupră-ne.
Dar surpriza noasră este să vedem c� ici Franţa, răind în
lt climat şi dispunînd de alte mijloace, nu participă la
lucruri, ba nici măcr nu le tălmăceşte. Vocaţia Franţei ni se
păruse tocmai că este de a înţelege şi a da nţelesuri niver
sle. De cîteva decenii nsă, Frnţa cere explicaţii în loc să
explice. Ce s-a întîmplat cu ea? Ce s-a înfnplat cu voi?
Cu tine ştim ce s-a ntîmplat, n fond. Inima ta, cu ecori
din jalea cclesiastului, se odineşte o clip� n expresie: ai
găsţt în mijlocul vieţii, în limba frnceză, ţărmul lîngă care
să-ţi potoleşti apele. Dar nu vei rămne aşa, un simplu po�t
celt de limbă lană: dacă. nu vei putea sparge matca acestei
R�spns l nui pie ten ndepa- 147
limbi admirabile, îţi vei lua apele şi te vei muta cu ele cu tot
- aşa cn spna despre Olt pel aela n satl tău rde
len - nr-altă ţară, nr-altă limbă, n cine ştie ce limbă a
profeţilor de ieri sau de mîine, în care să-ţi oţi exprima din
..
nou dezgustul tău de om faţă de om. n tine· şm- bine că e

ceva n suprema nconsolare a inţei mne.
Dar Frnţa nu e ţra nemnîierii, ci a mpliirilor. Occi
denl nreg n-a scris Cartea lui Iov, ci mai degrabă Crtea
Facerii. e aceea nu ne vine să crdem, aproape, că acum,
cnd ne ntorcem spre el nu spre a-i cere ceva , ci numai
spre a-i vedea chipul, sau cînd vrem să privm n obrazul
Frnţei em rată o comnitate istorică după vreo zece
.
scole de glorie - ei ne răspnd, prin lţii şi prin tne: ce vă

uitaţi la noi? Sîntem mici, rîţi, hidoşi.
Cineva dnre noi se înşală groznic Şi anci vă vom
.
spune aşa: nu e vorba de voi ca atre, nu e vorba pînă la

urmă de ţările celea pe care tu le �nmeri dinr-o răslare,
Anglia şi Franţa, Ger mania şi Italia; nu e vorba n nici un
caz de rnduiala burgheză, faţă de care ii sir i că nu mai
are multă lume pietate aci; e vorba însă de valoile voasre ,
de acele valori ce· triumfă az i n lme. Pe ele, tocmai, le

ştiam vennd de la · voi şi cu gîndl la ele ne-am putut .
îatoarce o clipă spre Occident .
Dar cnd oare nu an fost nvăluiţi de Occident, în anii
aceştia, ce nu e Europă în lumea de azi? Noi am simţit Ban
dung-u l * ca o chestie perfect europeană; penru noi, vorbele
cîte nui Mao Tze Tung sau faptele hinei acesteia stranii
sună din plin a Europă, gîndrile şi idealrile lumii hinduse
au, oricîtă culoare tradiţională şi-ar da, culore europeană
încă, iar comunismul acesta ce vă inrigă atît este mesajul
Europeţ înseşi şi, înr-un sens, runica rezolvare a sletului
r us în sul et faustic .
• Locul de reuniune l statelor siatice, în 1956-57. (N . ed.)
148 Addena
Nmai că · - şi aci lucrul poate supăra, dar rebuie

spus - dacă n toate acestea sînt sensri eropene, ele apar
deopotrivă ca resi ale unui ospăţ, ca ecouri ale unei crea
tivităţi active prcă nr-ltă parte. Idealurile libertare ale
celor de culoare snt simple restri le pahos-ului eropean
al libertăţii, mismul oriental se iveşte dor ca o replică la
problematica apuseană a omului, ingnerismul şi materia
lismul lor sînt simple plnte de mprumut, iar pnă şi comu
ismul acesta, ie speculaiv, ie aplicat, ce caracter rezidual
nu ar putea avea şi el în ocii cuiva, faţă de bancheul lui
Hegel şi al 1culurii ccidentale - n măsra n cre nu r şti
să arate că e cap�ul lor de um ! Iâr dacă toate acestea sînt
resuri, miezul lor nde este?
Aci povestea Eropei ncepe să semene efectiv cu ceva
din Crtea lui Iov. „Dr nţelepcinea nde se găseşte? -
Adîncul zice: nu este n mine; şi marea _zice: nu este n
mne." La fel ne înrebăm noi acm: dr inima acestei
Europe, l cărei preaplin se revrsă asupra nregii lmi ,
unde este ea? Nu vă putem crede înru totul cnd spuneţi: nu
. .
este la noi; după cum n-m putea crede nici o merică ori o
Rusie care r spne: e întreagă la noi. Poate că dhul
Europei rătăceşte, rifător şi nefericit, peste tot globul
acesta, gata să îşnească n nentul nterplnetr al bnulµi
nezeu. Dr, nefericit ori nu, rifător el este, iar
înguiala unui Apus cre a pus pe lume asemenea valori, n
ceasul tocmai cnd lmea se mbibă de ele, semănă cu
mărăcinea Israelului faţă de n Mesia ps e lme de el şi
n care nu se recunoaşte.
·
Sau atnci, risteile Apusului asupră-şi, ca şi judecăţile

tale cu privire la el, au sens, dr privesc o numit� Eropă,
numai. Din colţul acesta de lume, unde, după cm şii,
comentariul · a fost totdeana sngra noasră formă de par
ticipaţie la istorie, i se pre limpde: more o Eropă
şi rifă o alta ; mo�e o Eropă a spiritului de ineţe şi
Răspns l nui pieten ndepta t 1 49
trifă na a spiriului de geomerie. Voi vă nii că

moare, cu voi şi în jurul vosru, Eropa spiritlui de fn�ţe,
dar nu vedeţi rimful celeilalte şi nu v� vedeţi în el.
Binenţeles că nu ştim ·prea bine nici noi ce rebuie să
dennim prin Eropa spiritului- de geomerie: geometrie ar
putea i izicalismul faţă de istorismul celeilalte Erope; geo
metrie, spritul de ordine faţă de subtilitatea spiritului de
libertate; geometrie grosolană, ingnerescul faţă de sponta
neitatea vieii; setea de inovaţii, faţă de radiţie; gomerie,
mai ales , sensrile de distincţie faţă de cele de nuanţare. Dar
că snt două versini ale Europei, că slet�l eropean a fost
de la început spart în două şi aciv pe două planuri, este ceva
izbitor n recut şi izbitor astăzi.
Poate că omul efopean răieşte din pln dezbaterea lui
Pascal, şi el nu se va împăca - aş zice nu se va mntui -
pînă ce nu-şi va găsi unitatea lăunrică. Poate că lucrul
grav,_ teribil de grav, în lumea de zi este că avem o logică
aît de grosolană, încît să nu dea socoteală de logica mai
adîncă a imii; şi că, n prelungirea acestei logici defici
tare, avem n i�ginerism aît de grosolan şi utopii atît de
smpliicatoare, încît omul să nu se regăsească în ele.
Atnci, problema omului eropean r fi - ţi-o mai spu
neam - să mpace pe Pascal cu ristotel sau pe Pascal cu
el însuşi. O aceeaşi lne care, ca Pascal, face maşini de
calculat şi creiere mecaice suferă o dată cu el de neodina
inimii. Sişierea voasră, decadenţa voastră, nepuinţa voas
ră? Dar dincolo de formele ei vulgare, pe care Europa ni le
pne sub -ochi cu atîta complezenţă, sişierea aceasta este
unul n termeii dezbaterii omului de astăzi. Căci nici o
reuşită înru geomerie nu-l absolvă pe om de răspunderile
faţă de spiritul său de ineţe.
Nmai că, pe de ltă parte, ici nu poate fi judcat totul
din perspectiva spiriului de fineţe, doar. Tu ai optat de
mlt, o ştim bine, penru spiritul de neţe. Aproape niic
1 50 Addena
n ce e spit de geomerie m lume nu ţi-a vorbit şi nu te-a

seds .- N-ai vroit să vezi iciodată şnsele spiriuli de geo
merie de a se rfina pnă la a a scoteală de rosul subtil al
lii şi omului, n-ai sperat niciodată nmic de la logică şi
logos pur. Ir acm, preferi . să te surpi cu spiritul de ineţe
decît să consimţi brbariei logice. Nu, n-ai fost iciodată �
brbr ! - n cele mai sălbatice dezlnuiri ale ii tale, ai
fost n rainat.
Şi de aceea scrisora ta „rafinează". Nouă, celor de
aici, i se pre că rafnezi cu aproape totul: cu tine şi cu cei
de acolo, cu nurii şi cu ruşii, după cm rfinezi cu li
bertatea şi cu utopia socialistă. O prietenă căreia îi arătm
scrisorea ta îi spnea: e cuceritore, dr nu mă conso
lează; mă gndesc n scimb la Lere a n oage, a li Saint
Exuery, şi mă cosolez . .Poate că n-avea drepate. Mi-am
intit de vorba rudă a li Hegel: „Filozoia să. rebie să
e mpiice a i consolatore", şi m nţeles că acea ce ţne
lc de flozoie la tne, luciditaea, nu putea i nici ea conso
lato�e. Dr nu ai ·ntotdeana reptate - deşi spi lucrri
aît de rmoase, de icre aă - să rfmezi, căci nr-n
ss e pra rziu să nvcm nunţele. Acm joacă istnc
iile. u nsă şti de prea aelei Eroe cre more, na a
nunţelor.
Poae că de aceea şi spui lucri at de frmoase despre
slete şi ne.mi, despre realităle istorice e cre nte
grrea mnă, ce stă să se prducă, le va mbri tot mai mult
ine. Nu te voi mări n naliza ulburătore pe cre o faci
sleuli magir, ca şi n toate nunţele e cre le isceri
A
n sll rs. n ultima privnţă, nmai, am rea să ştii că

n-am pierdut · ici nul dnre noi măsra reuşitelor şi
ăgăduielilor acsui slet; mai degrabă cei tineri au riscat
..
să nu o aibă, tcmai prn propagnda năîngă şi condnată

de ruşi nşişi, e se nreprinsese n favorea valorlor ru
seşti. a şi ne, n-m itat ce au nsemnat literaura şi ritica
Răspns l ni pieten ndepat 1 5 1
rusă în lme şi în imile noasre; o dată cu tne, le-m

urmrit pnă la Roznovii ei şi dncolo de aceştia, ir dac§
n-m i ştiut-o direct, atunci de la toţi marii germi, n
Herder ca şi n Gethe, n Nietzsche · ca şi n Spengler, m
fi puut ala, cum spne ultimul, că a noua culură s-r putea
ivi cndva nre Vistula şi mr.
Tot ce putem să adăugm este că imanea vcilor
noşri n ima ta ne pre că „datează" nori. nre mp, ei au
reşit să-şi suprime delrul, iar cei cre i-au cnoscut mai b�
spun că nu e vorba de „o aiune l crei apeit nu se satisface
nici cu plneta";cn spi u, ci de o naţine cu obictive mai
A
degrabă mediate; n larga lor majoritate. ntr-un sens - şi

acesta poate fi spre cîşigul lor n istorie - nu mai au geia
litate. Ţii inte cm smţeam acm douăzeci de ani că ei ne
pot „asila", n mp ce germaii ne snt un corp srăin? Ei
bine, nici ei nu mai pot asmila acm. Au pierdut sau au
renunţat la orice seducţie şi au luat, spnea cneva, „stilul
materiei", pe cre o invocă atît de mult: o nită inexpresi
vitate, n fel de a nu reacţiona tempermental şi un fel de a
vorbi care . este exact opus spovedaniei - aică nu mai au
deloc aşa-zisul „slet rus".
Poate că Joseph de Maisre avea penru o dată reptate:
;eI.:l Răsriuiui - nu aît ortodoxia, cum spunea el -
nu rezistă ia ciilizaţie. Se trnsformă, cîşigă n virtUţi isto
rice, dar nu rezistă ca geiu. (Pe deasupra a veit şi o vic
torie, cre se plăteşte şi ea.) E miracolul Frnţei că, după
ce s-a civilizat şi împlnit olitic, a reuşit să-şi păsreze
ge�1 ei lănric. Germii, şim bine� nu au reuşit; şi
poate că la fel se înmplă şi cu vecii noşri. - Dr să
nu impietăm noi, cei de aci, asupra nui domeniu rezervat
·
spirilui de fneţe.
ci nu n asemenea nalie rfinate îţi vom rezista; Snt
însă două lucruri, cre ne privesc prea dirct spre a ne putea
opri să opunem „nunţel�r" unele „disncii": sînt libe�tatea
152 Addena
şi utopia socialistă. Aci spritul vosru de ţe spne mai

mult decît ngăduie gometria elementră a vieţii n care
sntem ngajaţi. .
"md ne vorşti 'de pildă de liber tatea aceea precră,
ivită n vidul crnţelor, lore maladivă a scietăii obosi
te, sau cnd un Cms arată, n La chute, impasul liertăţil�r
voastre, ne pre că vorbiţi despre un om cre nu 's te,
nr-aît de srini m devenit de lumea voasră. Dr ne
simţim ndeva nr-o lme a omli, de cre voi s-ar putea,
la rndul vosru, să iţi srăni. Căci ni se pre, acum, c�.
omului nu-i e ropne libertatea, ci necesitatea; că el se ridică
nu moriva celui ce-i ia libertatea, respeciv libertăţile, ci
moriva celui ce-i ia ncesitatea, sensl de viaţă necesar,
sau chir, dacă preferaţi, cu libertăile voasre, non-sensul de
viaţă necesr. I se pot lua omului toate libertăile, afră de
na, na singură, sortită să-i asire necesitatea. Dar care e
liertatea aceasta? E problema icăria dinre noi, şi e poate
na mai ancă dcît a voasră.
Aci se nscrie utopia socialistă, cum o nneşi, cu
pretenia ei de a rda mli tocmai necesitatea şi cu riscul
- pe cre eu nu înţeleg de ce nu re loilitatea să-l măruri
sească -· de a-i lua o smedenie de libertăţi. îte n-m
putea să vă spunem dspre această utopie, ce „distncii" evi
dente, verficate, n-m putea opne nunţelor voasre! V-m
putea spune - la rece, nici nu ştiţi cît de la rece - că ai
nit-o bine utopie; că a fost şi a rămas o utopie, n sensul
bun şi prost, sau aunci - o experienţă de laborator, cu tot
ce e legiim ntr-o asemenea experienţă, dr că tociai de
aceea oameii snt totodată n ea şi srăi de ea; că, n speţă,
ste o ncercre de a scoate pe om din „alienrea" prn
auie, o luptă descisă, violentă, patetică şi pînă la rmă
deserată cu verbul axilir „a avea", desperată oate penru
că ştie să combată nmai auia ca atare - trecută, prezentă
ori în crs de ·nchegre - nu şi spil de avuie, penru că
Rspns l unui pieen ndepat 1 53
mputează, dar pnă la rmă nu liereză e o. de avuţie,

asfel că n fond nu nmai se vede veş�c n faţa tentativelor
li „a avea" de a se menţne şi reface, dar pune sinră e
lme un sărac cu nstincte de ogat; că n acest sens e mai
degrabă o revoluţie conra săraculi, căruia i se ia n fapt
idealul, decît contra bogatuli, căria i se ia doar puţnul
. . . . . ..
acesta e ste avuţia ş1 care s-r putea Sllţi remvesit ca om,

dacă n-a ştiut să fie om pînă acm, el, fostl posednt, fnd
sinrl suscepibil să devnă, n prma generaţie a evli ce
vrea să se descidă, un aderent sincer, n măsra n cre e un
convertit şi nu un idealist dezamăgit, ca săracul, unul cre să
relizeze „risteţea de după victorie".
V -m mai putea spune că, nrucît avuţia riscă să fie
oioas ă în na· bărbatului, dar e sacră n mna femeii,
utopia socialistă re deoporivă ceva legitim şi nelegitim n
huliganismul ei, iar n aplicare srşeşte prn a i o revoluţie
conra femeii, căreia i se ia n nă taina cminuli,
sacerdoţiul hririi, al ducaţiei, al modelării individuale şi
sociale, al mblnzrii moravrilor, tana srîsuli, rolul
prim n folosirea răgazurilor, în distracţie, la şezătore ca şi
în salon (cine ştie dacă socialismul nu nticipează, aci,
extincţiunea iorătoare a feminului n lme, ieşirea n
civilizaţiile, de tip fein totuşi, de pnă acum, şi primej
drea de îine a femeiescului la propriu, prn ns nţri
artificiale, ca şi a suletului feiin?); că, find asfel o
luptă conra femeii şi o suplantre a ei pe toată nnderea
registruli feminin, socialismul îşi nsuşeşte ceva n
ehosul fenin şi este· ca şi o revoluţie de amazoane, o
afirmare a elementului slab, care, tocmai pentru că e slab,
are nevoie să pralizeze tot ce este masculin, aşa cm ama
zoanele rebuiau să taie cîte o înă şi un picior fiecări
exemplar mascul; că e o punere în norat a tuuror, de
căre cei cu conştinţa minoratului, dar şi cu idelismul
celui slab, şi că, n acest sens, este încrcat de n sincer
1 54 Addena
idealism, ba poate că răsăura cea mai izbitore, n

practică, a acesi materialism şinţic ste de a fi n idea
lism n sens comun, o zvînire, snceră la unii, provocată la
lţii, căre idealuri vai, căre mne, căre altceva; căre
„des lendemns qi chntent", ·căre ,_,noi", către toţi şi
nimeni, _către zei, poate mai ales căre zei� .
V-m spne că, la fel cm este afrmrea de tărie a'ele
mentului slab şi resenimentr, ca şi o afrmare pe bază de
elan� sau alteori de ibrncire (,nrcere socialistă"), a.nui
lucru cre prende că re rigoare şi nu e smplu eln, tot aşa
este şi n eicism, deşi . creda că ngajează o judc �tă
istorică, · şi nu una dor m�rlă, după cm este o lne
nrziată pe la 1 8 80, înd de n ceas de fntilism l
maşii, dr cre n acelaşi tmp îşi spune o lne „progre
sistă"; sau că e una niobscranistă, dr pln� de dome, ce
\
luptă conra gata-ălui, dar cade n rigiitate, şi mai ales

că, nvocnd tot impul pe Hegel şi conradicţia ca prncipiu
de viaţă, nu nnai că nu suportă conraictoriul de afară şi
se sperie de el, dr face toul ca să-l năbuşe înănru.
V-m spune . că toate ·acestea n, n deitiv, de fapul că
este vorba efectiv de o experienţă de lab�rator, na a li
„cm e cu putnţă" societatea, economia, staul , iind deci
ncă la nivelul lui Kant, adică la a priori şi la posibil, nici
dcum la acel al lj Hegel, aică la conradictoriu şi real; că
dci ornea socilistă nu ni se pare defel lumea viitorli,
cm vi se pre vouă cteodată, şi aceasta nu penru că o
răim deja, dar enru că ea nsăşi nu „răieşte", nu-i o lme
care să aib� e „alul" n ea, nu crge; că e o lme care tot
ncerl să ie şi cre s-a luat grozav de n serios , pînă la a se
speria sngură de ce vrea să facă şi - cu pshologia celui
slab - � speriat şi pe alţii; o lume naivă, poate smpatică
dacă n�r i nceput prn a fi, sub complexul timidităţii, vio
lentă, şi cre acum probabil că r vrea să nceteze să fie aşa,
dr nu mai ştie cm; o lume care n-r aştepta decît să vină
RSps l unui pieten ndepat 1 5 5
vericl istoriei să-i spnă: „lişteşte-te, eişi ", dr cre e

din acele experienţe de vi aţă ce nu se acoperă cu viaţa şi
despre cre nu ştii pnă la rmă dacă snt ori nu snt.
Căci acesta e faptl : m putea să vă spnem toate cele de
mai sus şi mle altele, r ni.eni nu şie ic despre reali
tatea lucrului şi snte� ncîntaţi să citim şi noi, n cnd n
cn, cîte un nmăr n 1 'Hmie, ca să lm ce este saµ ce
rea să fie utopia socialistă. E n orice caz o pies ă cre ţine
aişul. Ca Islmul? Ca rcii aceia, despre a căror seriitate n
istorie u ai scris acm mulţi
.
.
i pagi aît . de adevărate,
ncît. acă aş i fost trc, e-aş i surnat? Nu, căci ndărăl
lucrului e n popor mre, oorl rus.
Dar atunci r însena că poporele mportă şi că, dacă
reuşea comismul în Portugalia şi . . . corporaismul n
Rusia, ·astăzi toată !nea r rebui să iscute aprig temele
cororatismlui? Să fi aut com1mismul nevoie de scena
mre a oorului rus, în timv ce acum poporl rus nu se
mai poate lipsi de comnismt de faptPl că re la isoziie cu
el sra nternaionlă a . lmii de i? Să i avut Rusia
nevoie de acsl versine eronă spre a se eroeniza n
slrşit, după cum - cine şie - Asia şi Africa doar aşa s-r
eroeniza cu adevrat?
Po�te da. Siur da. Acst n rmă lucru ne apre mai
lmede aci, la fel de lmde ca excesele nuile la cre m
fost supuşi. Ne pare evident că îndrătl marxismuli ste
Rusia şi ndrătul Rusiei, Eropa; că o nită Eropă
trimfă n lne şi rifă cm oate, acolo nde oate şi
unde nu-i nrzie ivirea e lme Eropa spiritului de fneţe,
de rafnment al libertăţii, de nividualism, e istorism
.
�ubl, ca n ţările bărne ale Eropei, sau de deitate

istorică ori măcar ersonală, ca la nglo-sxoni . Căci lucrul
cel mai grav pe care l-m putea spune împriva marxis
mului rit este că dă o lme a nedemnităţii nne, na n
care nmeni nu mai e n adcvaţie, nneni, ciar cei mai de
156 Addena
sus, nu snt ei, nu răspund ca omeni şi nu răiesc ca omei

- oricine, la orice ivel, răind sub conştiinţa servilă de
care vorbea Hegel, na servilă cir cînd nu ştii cine e
stăpnl şi dacă nu cnva stăpnul e un simplu -�ecism.
Dar, dmorivă, e n lucru de spus în favorea lii
mrxiste: că acm e prea rziu să i se mai opună ceva de
altădată. „le n 'i ien a opposer au mxisme", i spnea
un prieten frncez acn zece i; şi avea dreptate.
Nu avem nic de opus comismuli - decît valorile
eropene. Sau mai bine: ici comunisml nu are ic de
opus valorilor europene, n fon". Vestl acesta, nristat,
stă pe o poziţie mai mre decît crede. "md vă azim
dennţnd comisml ca l fenomen mlaiv, n cncer
ce e de extirpat, ne srprnde la fel de mult ca anci cnd îi
acordaţi titll de splenidă utopie a naităţii. Căci
sensrile de aci snt de nterat, de nvălit, de preluat,
- adică de aşezat la locul lor. O Eropă cre n-r şti să
ragă ndărăt la ea apele pe cre le-a triis în lume, o
Europă care s-r bosla pe o lme ce „europenizează",
ie că o face conra ei cir - nu e na care să-şi merite
istoria. Şi de alfel smţi şi u din plin că vne altceva, se
pregăteşte altceva n ma, ob. JSită ori nu, a Eropei.
Nmi că u spui: vine o nou� utopie, n imp ce_ eu aş
spune că prnde contur o realitate mai ancă; u spi că re
buie să vină ceva n vidl Eropei, n timp ce eu spun că
vne cev� n pnl acesta al unei Europe triufătoare
care, n loc să se sperie sau să adleze Răsăritl, r avea
datoria să-l mblnzească şi subjuge.
Faceţi ca noi, „colaoraţi" -, căci e un fel de a intra n
dialog cu voi nşivă. u ştii că sntem cîţiva ce se refză
n prncipiu ideii de colaborare; dar ciar şi noi m ajns la
gndl că se poate perfct colabora cu mrxisml, şi nme
n cip marxist: de pe poziţii contraictorii. m şi sugerat
acest fel de colaborare, dr n-a fost ncă acceptat. Nu e
R!spns l nui pieten ndepat 1 57
niic, dacă sînt mrxişti autentici, îl vor accepta ntr-o zi;

după cm snt siur că, dacă mai rec vreo doi, ·trei i, cei
de aci vor sîrşi prn a e nvita şi pe tine să-i viitezi, cm au
făcut ceilali cu Srre.
A .
nre timp, încercm să im în poziţia e care ne-r

plăcea s-o ştim a Occidentulj, n cea de afrmre, penru
noi nşne, a dreptăţii noasre cu dreptatea adversaruli cu
tot, şi nu conra ei. Mă gîndesc la comunistl acela frncez
care, în faţa plutonului de excuţie, s-a uitat la ostaşii
germai, fii de proletari, desigur, şi le-a srigat: „Imbecles,
c 'est por vous que je mers!" Realiznd tot ce m putea
spune n favorea acestora, ne ine n minte i: ,Jmbcls,
c 'est por vous que nous vivons! "
Şi iată-ne rentorşi la noi, la ine şi noi, ragul nosru
prieten exilat, ragul nosru „pletar fără obiect". Că te
inviiem? m putut-o face n cîteva rndri, dar pe consi
derente cu totul secundre - secritate personlă, cărţi,
idei, libertăţi, Pris. De vreo doi ni, de cînd s-a riicat
puţin vălul dinre noi, n-o mai facem. m nceput să
înţelegem că e mai multă platitudne în destinele voasre:
pnă şi exilul vosru banal, care riscă să vă ducă la ,,nos
talgie", parioism şi sentiment, ce puin lucru este el faţă de
exilul . nosru subtil, exil prinre ai tăi, la tine acasă unori,
în ţmea ta, şi totuşi inr-o dată vidat de ea. îteodată,
cnd rafnm şi noi, lucrul ni se pre cir nteresnt, şi
aunci sciem jrnle sau opere genile - penru sertare.
Tout compte fait, e mai bine aici.
Şi e mai bne nu nmai penru că lucrrile pot suna
alfel, dar penru că omeneşte sntem alfel aşezaţi. Snt
prinre noi omeni, sncer sau silit ngajaţi în reabă, n
„consrucţie", cum se spune pe aici, iar cînd ei realizează
lmentabilul eforului lor, cre nici măcr nu pleacă n
iile şi gndrile lor, veim lingă ei noi, cei cre nu facem
niic, ca să le spnem: „Lăsai, tot e ceva, poate rumos,
15 8 Addena
cre se face cu voi cu tot.'' Şi sntem ceilalţi, nengajaţi, pro

fesioişi nu i pletuli fără obicţ, ca tine, ci ai desi
nli ră obiect - acasă la noi, desigr, nr-o ţră ce ea
nsăşi oate aprea ca rănd „o istorie fără obiect" - şi
crora, anci cînd ne cuprinde risteţea de a nu i făcut
ic, vin ceilalţi să ne spună: poate că este n adevăr şi în
vieţile voasre. Iar gndul lor se ntinde, dincolo de noi,-pînă
la .ne, prieten nengîiat, spunîndu-ţi că eşi cu noi cum nu
i fost niciodată.
·
1957•
• N. d- La 16 feburie 1974, Noica scria (v. Junal de idei,

Bucureşti, Humanitas, 1 990, p. 227) :
„Am găsit în chip mraculos scrisorea din '57 către C., o scrisore
de care aproape că şi uitasem. Îmi amntesc că o trimisesem lui C.
aunci ca s-o publice în F ca rspuns la a sa - sperînd că o va ra
duce el, cu exraordinra sa rnceză � dr mi-a scis că n-o publică
-
spre a nu-mi face rău. ncheia scrisorea · spunînd: je te dis une chose:
tu es quelqu 'un. Îmi amintesc că mi-a făcut prncere; r în 1 972, cînd
< •
l-am revăzut, m uitat să-l înreb dacă mai re srisoarea. O recitesc

..
acum, îmi mintesc de tot ce nvestisem suleteşte în e, de tot ce s-a

înîmplat din cauza ei, de tot ce a urmat - şi-mi şpun: du-te racului
de viaă, că rumoasă mi eşti!
(Şi-mi spun: ce sălbatică e viaţa; ce sălbatic de rumoasă!)"
CPNS
I Despre două tipuri de societate 5

I Rusia şi vrusul libertăţii 28
III La şcoala irnilor 47
IV Odiseea ranchiunei 69
V Mecanismul utop iei 96
VI Vrsta de aur 1 18
AdJenda 14 1
Culegee şi paginare pe calculator HUMANITAS
Apăut 1 992
. .
Tiparul executat s u b comanda n r . 20.400

Regia A u tono mă a I m pri meriilor
I m p ri meria CO RES I
Piata Presei L i bere, I , B ucureşti
RO M Â N I A

Emil Cioran - Istorie Si Utopie (1992, Humanitas)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Emil Cioran - Istorie Si Utopie (1992, Humanitas)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISTOIE ŞI UTOPIE

�L CIORN s-a nlscut la 8 aplie 1911 la R�n�, unde tatl său

SCRI: Pe cumle disperri (Bucureşti, 1934; 1990); Crtea amă­

DESPE DOUĂ PI DE SOCTAE

Scisore cd_e n piete. -de depte•

Din acea ţră cre a fost a noasră şi cre nu mi e

* Prietenul de deprte chuia i este dresată această Scisore e

avea niciodată. r .sena să·-µ spun o poveste· de

cadaverică le ncorseteazi şi le hoaşte un loc de

privelişile . luii penru aceea a copilriei mele.

noasră natală; aveai, în plus, puterea de-a suporta

t idr se pot înfrunta fr� să se �iicească depăşea

să-l eine spre a-i lua locul îmi preau amrable

noasre profunde n mod naral ea ne este srănă;

dor slerea forţei din noi ne face s-o descoperm. E

fnatic; eu însui i1 fost, şi încă pnă la riicol. Ii.

conceput ideea licidrii turor ceăenilor recuţi de

lanropie şi disrugere, nici obsesiei nei purităţi nu·

spe doul ipi de socieate 1 1

toleranţă, prevesitore, i se prea, a vreunei de­

lernţă. In mod v�it, nu mi eram înr: cel.lt i

decădere asemănătore, poate vom sta căre srrşitul

cunoscători i traniei, penru c�au pr ac ti c at-o cu o

ifeit de cel rezervat de ei înşi şi altor popore. Ci noi,.

s o ri , nu o puteam avea nici pe aceea de-a i răvrătii.

Lipsiţi de această îndoit� �ericre, noi ne p r tm cum

cuvinte de nectr şi cianură, aît de adaptate la exi�

- ir dacă nu, să renunţăm a mi muri.

manic decît ragic, ei nu puteau rata isiunea ce le

Oare n-ai cunoscut la rndu-ţi voluptatea ce ţi-o

De bunule pe cre le elez�, de opulena cu ce. se

vizibile nu îmboldesc imaginaţia; şi nu se şie ici o

manifeste decît în absenţa credinţelor, a axiomelor, şi

n_osu. Nu, nu e· chir aşa sinisră această societate ce

lne, nici ca să le-aîncească, iar dacă te exploatează,

n el piere. Aceeaşi cerină o generează şi-o ucide.

t i tudi ne. In curgerea vremii, libertatea nu ţine mai

lte cie decît extazul n viaţa unui isic. Ne scapă

n acesţ gol ciudat ce ne asediază şi pe cre � plăce-

i răbdată la nesrrşit. In srăfundul conştiin!elor- ne

adică, datoria lui, dacă mai vrea să se afrme prinr-o

revenre sau prnr-n rest de onore, să-şi regtsească

teze la radiţiile sale, să�l umanizeze, să-l lierlizeze

şi prestigiu n cea mai generoasă iluzie modernă. n

litatea penru idee ş i ideea penru ideologie, omul a

politic decît regăsind în el nsuşi fostele-i visuri şi

îi sugerează gîndri pe cre aproape că nu le pot

nesrrşitele lor rezerve de haos. Incoronaţi sau nu, m-

n ciuda avertismentelor precise pe cre i le dă o

ie, n momenul acesta, pe gusul tău. i voi năbuşi

Incă pe· cnd obişnuim să ne recem în revistă

asupra unei probleme, ci chir asupra unui niic,

mul ipsit de preocupri şi iubitor de violenţă îşi

spaimă izvoîtă nu dinr-o viziune a luii, ci din

înr-un oraş a crui ainre rebuie să te obsedeze, n

RUSIA ŞI RUSL LIBRTĂH

Toate ţrile, mă ·gîndesc uneori, r rebui să seme­

Bizanţ, înrunind calităţi şi defecte de han şi de bazi­

Ieşită din aîncimi abia bănuite, dinr�un impuls

Napoleon şi Gengis-�n distnţa este mai mică decît

cre-au urmat. Insă acele ancii, ca şi acel impuls;

se pQt slei, se pot epuiza.

dovdeşte fecundă n măsra n cre-i ncită pe celli

crednţe. A fost ntîia deşteptre mesianică. Penru a

SCRI: Pe cumle disperri (Bucureşti, 1934; 1990); Crtea amă

toleranţă, prevesitore, i se prea, a vreunei de

Toate ţrile, mă ·gîndesc uneori, r rebui să seme

Bizanţ, înrunind calităţi şi defecte de han şi de bazi

actul, ruct l nrieiilor istoice. Fie că le snt os

prinr-un salt, ea s-r dezarega pe dată. Multe nai

Fiecre civiizaie �rede că modul ei de viaă e sin

Vcaia pusii, a hrababiilăunice, aacia en

Viaţa profundă, existenţa tică - aceea a po

gîndeşte Dumnezeu, în veşnicia lui, despre ele. Nu

Cu mileiul ei de spaime, de tenebre şi de speran

ncea să te in�ite, să e �eliniştescă. ntoicat de vii

personă, vidul incarnat: glande şi viscere clrvăză

umană risipită va i adunată sub paza unui păstor ne

lucri, va nvăţa ă rlscă, să e icloşească. r re

socotela lui: se-neapă cona lui, căci portă sig

nliinoase la nl de idol - luru e ce opi

n locul unei morţi ră glorie r fi cunoscut o apote

Ca să rezişti tenaiei poliice, e necesr să te su