Curriculum Creator Proiectant Imbr

Anexa nr. 3 la OMEdC nr. 4760/26.07.
2006
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
CURRICULUM
Şcoala Postliceală
Calificarea: Creator proiectant îmbrăcăminte

Nivelul de calificare : 3 avansat
2005
Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 1

Domeniul industrie textilă şi pielărie
AUTORI:
Prof. Florentina Vereş Colegiul Tehnic Maria Baiulescu Braşov

Prof. Iuliana Marinescu Grupul Şcolar Nichita Stănescu Bucureşti
Prof. Maria Andrei Colegiul Tehnic Maria Baiulescu Braşov
Prof. Mihaela Toma Grupul Şcolar Edmond Nicolau Brăila
Prof. Simona Moisiu Grupul Şcolar Ioan N. Roman Constanţa
Asistenţă tehnică
Paula Posea expert -CNDIPT Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Florentina Vasilescu expert local IMC Consulting
Marinela Zvâc expert local IMC Consulting

Notă introductivă
În domeniul tehnic textile – pielărie se formează 4 calificări de nivel trei avansat, una dintre acestea
fiind calificarea „ Creator proiectant îmbrăcăminte „. Această calificare se formează în doi ani de
studiu.
Absolvenţii acestui nivel de calificare vor lucra în ateliere / secţii de creaţie vestimentară, şi vor avea
atât abilităţi de comunicare, de utilizare PC, de implementare a managementului calităţii, cât şi
competenţe de realizare a produselor vestimentare de la modelul propus, alegerea materialelor până la
produsul finit, cu pregătirea fabricaţiei şi efectuarea de calcule tehnologice şi economice.
Pentru această calificare s-a elaborat Standardul de Pregătire Profesională, care are următoarea
structură : unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie, unităţi de competenţă tehnice specializate.
La elaborarea curriculumului pentru anul I, s-au avut în vedere următoarele :
 Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei avansat
 Structura şi formatul programelor şcolare
Curriculumul pentru anul I este alcătuit din 8 module constituite fie din unităţi de competenţă
pentru abilităţi cheie, fie din unităţi de competenţă tehnice specializate, care asigură baza pregătirii
profesionale pentru această calificare.
Toate modulele care se studiază în anul I se parcurg în paralel, fiind module cu durata de 1 an.
Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie care sunt formate în anul I de studiu sunt :
1. Comunicare profesională
2. Comunicare profesională în limba modernă
3. Tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor aplicată

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Anul I
Modulul I Comunicare profesională Total ore / an 66

Din care : pregătire practică -
Modulul II Comunicare profesională în limba Total ore / an 132
modernă
Modulul Tehnologia informaţiilor şi a Total ore / an 66
III comunicaţiilor aplicată
Modulul Materii prime, produse textile şi Total ore/an 132
IV materiale auxiliare
Din care : pregătire practică 66
Modulul V Desen tehnic de specialitate Total ore/an 66
Modulul Design vestimentar Total ore/an 132
VI
Modulul Proiectarea tiparelor de bază Total ore/an 132
VII
Modulul Confortul şi funcţiile produselor Total ore/an 99
VIII vestimentare
Total ore/an: 25 ore/sapt x 33 săptămâni = 825 ore
Stagii de pregătire practică : 90 ore
30 ore x 3 săptămâni = 90 ore / an
TOTAL NR. /AN: 915 ORE
1. NOTĂ : Pregătirea practică se desfăşoară într-o zi / săptămână x 5 ore / zi x 33 săptămâni, în

laboratoarele şcolii şi la agenţii economici, cu clasa împărţită în grupe de minim 10 elevi, fiind
îndrumaţi de un profesor de specialitate.
2. Stagiile de pregătire practică se vor desfăşura la agenţii economici, sub îndrumarea profesorului de
specialitate, cu clasa împărţită pe grupe.

Modulul I. Comunicare profesională
I. Modulul Comunicare profesională se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale, având o durată de 66
ore de instruire teoretică ( 2 ore / săptămână x 33 săptămâni )- conform tabelului de corelare.
În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :
1. Elaborează strategii pentru o comunicare eficientă
2. Aplică tehnici de comunicare orală
3. Realizează şi prezintă un raport complex
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :

Unitatea de competenţă :1. Comunicare profesională
Competenţe Conţinuturi tematice
1. Strategii pentru o comunicare eficientă

 Scopul comunicării : primirea şi transmiterea informaţiilor,
întreţinerea unor discuţii, prezentarea unor informaţii
 Surse de informaţii : informaţii interne şi externe, buletine
1.1. Elaborează strategii informative, manuale, seminare rapoarte, procese verbale,
pentru o comunicare eficientă publicaţii de specialitate, internet, discuţii, statistici, documentaţie,
mass media
 Metode de comunicare : scrise, verbale, audio, informatizate
 Metode de verificare a eficienţei comunicării : obţinerea feed-
back-ului, documentaţie întocmită corect
2. Tehnici de comunicare orală
 Strategii de ascultare : în funcţie de situaţie, ocazie, subiectul în
1.2. Aplică tehnici de cauză, vorbitori, metode de ascultare ( activă sau pasivă )
comunicare orală  Susţinere orală : în situaţii formale sau informale, în funcţie de
numărul de vorbitori ( mare, mic, 2 persoane ), prin modulaţia
vocii, prin alegerea tonului şi a vocabularului, prin structură, prin
comunicare nonverbală ( gesturi, limbajul trupului, contactul
vizual ) , prin articulare.
 Argumentare : idei clare, relevante, concise, persuasive, adaptate
contextului şi interlocutorului
 Tehnici de facilitare a unei comunicări eficiciente : acceptă opinii
diferite, încurajează discuţia, asigură posibilitatea de exprimare,
oferă feed-back, stimulează creativitatea, încadrarea în timp, viteza
vorbirii, adaptarea comunicării la nivelul de înţelefereal
auditoriului, folosirea unui suport specific
3. Tehnici de realizare a unui raport
 Selectare informaţii : în funcţie de complexitatea temei, publicul
ţintă, relevanţa
 Organizare raport : tipul informaţiei, succesiune logică, suportul
( grafica, standardul de prezentare, formatul )
 Raport formal : document coerent, bine structurat, adecvat
1.3 Realizează un raport scopului propus
formal

III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi.
Atingerea competenţelor individuale ( abilităţi cheie ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt
precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare
ale performanţelor elevului.
Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile,
iar profesorul este liber să decidă asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, având însă obligaţia de
a le parcurge pe toate. La repartizarea numărului de ore pe teme trebuie să se ţină cont de dificultatea
temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care se lucrează, de complexitatea
materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor.
Orele se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate dotate cu materiale didactice
specifice:
 seturi de diapozitive sau / şi filme didactice tematice,
 manuale
 publicaţii de specialitate
 calculatoare conectate la internet
Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de
documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei.
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp
activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de
evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de
lucru.
Metodele de învăţare adecvate conţinuturilor / competenţelor acestui modul sunt cele în care
activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, descoperirea, problematizarea,
algoritmizarea, brainstormingul, jocul de rol, pentru că ele stimulează gândirea logică, cauzală,
analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare.
Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională
este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să
elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de
evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-
şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie
să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre
realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.
Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire
Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită
de semnificaţie în cadrul evaluării.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să
demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită.
Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să
aleagă răspunsuri corecte sau să aplice tehnici şi strategii pentru o comunicare eficientă, să
întocmească şi să prezinte rapoarte pe teme date.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În
cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai
recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se
bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în
care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei
individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,, Creator proiectant
îmbrăcăminte ”, nivelul trei avansat.
Modulul II. Comunicare profesională în limba modernă
I. Modulul Comunicare profesională în limba modernă se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale,

având o durată de 132 ore de instruire teoretică ( 4 ore / săptămână x 33 săptămâni ) -conform
tabelului de corelare.
.
1. Obţine informaţii prin receptarea de mesaje orale, legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu,
în contexte profesionale semnificative
2. Obţine informaţii prin receptarea de mesaje scrise specializate, legate de îndeplinirea de sarcini
de serviciu, în contexte profesionale semnificative
3. Exprimă mesaje orale în limbaj complex, în contexte profesionale semnificative, în scopul
îndeplinirii de sarcini de serviciu
4. Elaborează mesaje scrise specializate, în contexte profesionale semnificative, în scopul
îndeplinirii de sarcini de serviciu
5. Participă la interacţiuni orale şi în scris legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte
profesionale semnificative
Unitatea de competenţă : 2. Comunicare profesională în limba modernă
1. Contexte :
 Activităţi de serviciu
 Contexte sociale relevante pentru activitatea profesională (târguri,
conferinţe, întâlniri, şedinţe)
2.1. Obţine informaţii  Situaţii formale
prin receptarea de  Situaţii informale
mesaje orale, legate 2. Surse şi tipuri de mesaje orale :
de îndeplinirea de Texte care conţin unele elemente de vocabular / de accent nefamiliare,
sarcini de serviciu, în emise la viteză normală, în diverse registre, de lungime variabilă:
contexte profesionale  mesaje, formale şi informale directe, emise clienţi, colegi sau de cei din
semnificative jur;
 discursuri, rapoarte, conferinţe (inclusiv video-conferinţe);
 prezentări (formale / informale) de produse / servicii;
 transmisiuni radio şi TV, anunţuri publice;
 conversaţii telefonice, inclusiv mesaje telefonice înregistrate.
3. Informaţii obţinute :
 ideea principală (sensul global);
 informaţii, inclusiv numerice, pe teme profesionale: instrucţiuni, solicitări,
întrebări, explicaţii;
 informaţii factuale, inclusiv numerice, privind specificaţii de procese, produse
şi servicii;
 opinii, puncte de vedere, atitudini (pro, contra, neutră), priorităţi.
4. Limbaj :
 limbaj şi structuri familiare şi mai puţin familiare, în registre sociale şi
profesionale uzuale
 termeni specifici mesajelor mass media;
 vocabular specific cu nivel mediu de specializare, relevant pentru domeniul
ocupaţional.
 vorbire la viteză normală
 varietăţi de accent
5. Moduri de acţiune :
 întrebări, intonaţie, limbaj corporal / nonverbal, verificarea sensului prin
alte surse;
 comunicarea informaţiilor / detaliilor către alte persoane;
 acţiuni proprii (realizarea de operaţii, activităţi).
6. Contexte :
 Activităţi profesionale
 Contexte profesionale formale
 Contexte profesionale informale
 Contexte sociale relevante pentru activitatea profesională (târguri,
conferinţe, întâlniri, şedinţe)
2.2. Obţine informaţii 7. Tipuri de text. Texte care conţin şi elemente de vocabular nefamiliare,
prin receptarea de în diverse registre, de lungime variabilă :
mesaje scrise  documente profesionale specifice specializării: manuale, rapoarte, reclame,
specializate, legate de oferte, fişe tehnice;
îndeplinirea de sarcini  texte de popularizare pe teme profesionale: articole de presă, prezentări,
de serviciu, în reclame, anunţuri;
contexte profesionale
 texte cu conţinut operaţional profesional: corespondenţă, faxuri,
semnificative
circulare, formulare, instrucţiuni cereri, reclamaţii, procese verbale;
7. Informaţii obţinute :
 elemente cheie din documente relevante
 informaţii factuale, inclusiv numerice, relativ complexe, pe teme de interes
comun;
 informaţii profesionale: instrucţiuni, explicaţii, date tehnice ale unor produse şi
servicii, evaluări;
 date privind: materii prime, materiale şi produse finite, operaţii şi procese
tehnologice
8. Materiale de referinţă :
 dicţionare;
 diagrame şi alte materiale vizuale;
 instrucţiuni, manuale tehnice, prospecte, baze de date, pagini Internet.
9. Forme de prezentare .
 tabele, grafice, scheme;
 prezentări
 notiţe.
 comunicarea informaţiilor / detaliilor către alte persoane;
 transferul informaţiilor în diverse forme de prezentare;
 acţiuni proprii: realizarea de operaţii, modificarea unor operaţii, luarea de
decizii.
11. Tipuri de informaţii :
Conversaţii şi prezentări de lungimi variate, care conţin:
 informaţii factuale (inclusiv numerice), idei, opinii;
2.3. Exprimă mesaje  instrucţiuni, explicaţii, detalii de operare, sfaturi;
orale în limbaj  descrieri şi specificaţii de obiecte, procese, operaţii.
complex, în contexte 12. Tipuri de discurs :
profesionale  Discuţii profesionale formale şi informale;
semnificative, în  Prezentări;
scopul îndeplinirii de  Scurte rapoarte profesionale.
sarcini de serviciu 13. Contexte :
 Contexte profesionale, situaţii specifice în organizaţie, la locului de
muncă;
 Contexte sociale care au legătură cu profesia (târguri, conferinţe,
întâlniri, şedinţe);
 Contexte formale şi contexte informale.
14. Tipuri de prezentări :
 Rapoarte (relatări de evenimente, întâlniri);
 Demonstraţii operaţionale;
 Prezentări detaliate de procese / produse / servicii.
15. Materiale suport pentru prezentări :
 notiţe, plan de prezentare, documente, fişe de lucru;
 imagini, grafice, scheme, folii, planşe, obiecte (mostre), modele;
16. Limbaj :
 fluent, la viteză normală, în diverse registre;
 expresii specifice şi structuri variate;
 vocabular specializat familiar, specific domeniului ocupaţional.
17. Moduri de comunicare :
 faţă în faţă, individual sau în grup;
 la telefon, robot telefonic.
 comunicarea / transmiterea de informaţii / instrucţiuni către
interlocutor ;
 susţinerea unei prezentări .
19. Tipuri şi formate de documente şi texte funcţionale :
 formulare şi alte documente specifice specializării (facturi, facturi pro-
2.4. Elaborează forma, oferte, fişe tehnice, fişe de evidenţă, fişe de producţie,
mesaje scrise documente de evidenţă, specificaţii, evaluări);
specializate, în  corespondenţă profesională: scrisori, note circulare, faxuri, mesaje
contexte profesionale (inclusiv e-mail);
semnificative, în  dări de seamă, procese verbale, minute, referate, rapoarte.
scopul îndeplinirii de  formate formale;
sarcini de serviciu  formate informale.
20. Tipuri de informaţii :
 În texte, care conţin şi elemente de vocabular nefamiliare, în diverse
registre, de lungimi variate:
 informaţii factuale de specialitate (inclusiv descrieri şi date tehnice),
despre produse şi servicii;
 aranjamente şi instrucţiuni de serviciu;
 idei, opinii, puncte de vedere;
 raportări privind desfăşurarea unor evenimente, şedinţe, procese.
21. Limbaj :
 limbajul specific domeniului de specializare
 formule de comunicare standardizate, formule de politeţe.
22. Teme specifice :
 organizarea locului de muncă;
 operaţii, activităţi şi procese de producţie;
 calitatea serviciilor / produselor.
23. Contexte :
 Contexte profesionale, situaţii specifice în organizaţie, la locului de
muncă;
 Contexte sociale care au legătură cu profesia;
 Contexte formale;
 Contexte informale.
24. Materiale de referinţă :
 dicţionare, glosare de termeni specializaţi / sintagme specifice;
 documente normative şi tehnice
 reviste de specialitate, baze de date
 modele de documente şi formulare.
2.5. Participă la 25. Tipuri de informaţii şi opinii :
interacţiuni orale şi în  informaţii factuale – inclusiv date numerice – pe teme profesionale;
scris legate de  analize, evaluări de: produse, servicii, procese, preferinţe;
îndeplinirea de sarcini  argumente pro şi contra în susţinerea unor idei / opinii profesionale
de serviciu, în personale;
contexte profesionale ipoteze, predicţii;
semnificative 26. Teme : Discuţii profesionale şi conversaţii, comunicări telefonice şi
corespondenţă profesională, care pot conţine şi elemente de vocabular
nefamiliare, în diverse registre, privind:
 probleme de serviciu curente, aranjamente la locul de muncă, cum ar fi
planuri, activităţi şi aranjamente operaţionale;
 relaţii cu clienţii şi partenerii, negocieri, contractări etc. (în funcţie de
specializare);
 solicitări şi răspunsuri la solicitări diverse, instrucţiuni, explicaţii;
 evaluarea de informaţii, de produse, de servicii.
26. Contexte :
. Discuţii profesionale:
 situaţii sociale si profesionale formale şi informale;
 interviuri individuale sau în grup;
 întâlniri formale / informale profesionale de rutină, activităţi profesionale
zilnice;
b. Comunicare telefonică:
 contacte de rutină cu colegi, subalterni, superiori, în activităţi profesionale
zilnice;
 comunicări formale / informale cu parteneri şi clienţi;
 interviuri telefonice individuale;
c. Corespondenţă profesională:
 formală şi informală, legată de sarcini de serviciu;
 în interiorul organizaţiei: cu subalterni, cu colegi, cu superiori;
 în afara organizaţiei: cu clienţi, cu parteneri, cu potenţiali clienţi /
parteneri
27. Tipuri şi moduri de acţiune :
 în discuţii profesionale, schimburi de opinii: faţă în faţă, în perechi sau în
grupuri mici;
 la telefon: apeluri date, apeluri primite, preluare / transmitere de mesaje
telefonice;
 în scris: scrisori, note circulare, oferte, faxuri, mesaje (inclusiv e-mail).
28. Limbaj şi convenţii :
 comunicări directe / telefonice derulate cu viteză normală,
 formule de iniţiere, întreţinere şi încheiere a unei discuţii directe /
telefonice, limbaj nonverbal
 formule standard folosite în corespondenţa de diverse tipuri (scrisori,
circulare, fax, email)
 vocabularul specializat necesar îndeplinirii sarcinilor de serviciu şi
rezolvării situaţiilor previzibile specifice contextelor profesionale.
II. Sugestii metodologice

a le parcurge pe toate. La repartizarea numărului de ore pe teme trebuie să se ţină cont de dificultatea
temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care se lucrează, de complexitatea
materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor.
Orele se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate dotate cu materiale didactice
specifice:
 seturi de diapozitive sau / şi filme didactice tematice,
 manuale
 publicaţii de specialitate
 calculatoare conectate la internet
 mijloace de comunicare
Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, activităţile de
învăţare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei.
activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, descoperirea, problematizarea,
algoritmizarea, brainstormingul, jocul de rol, pentru că ele stimulează gândirea logică, cauzală,
analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare.
Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire
Profesională este dovedită în procesul de evaluare.

Modulul III. Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei aplicată
I. Modulul Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei aplicată se parcurge în anul I al Şcolii

Postliceale, având o durată de 66 ore de instruire teoretică (2 ore / săptămână x 33 săptămâni ),
desfăşurându-se în paralel cu modulele de specialitate ( conform tabelului de corelare).
1. Stabileşte programele de software general şi de specialitate necesare domeniului de
specializare
2. Analizează opţiunile disponibile pentru asigurarea unui sistem al TIC legal, sigur şi
eficace
3. Elaborează o strategie de aplicare a TIC în vederea creşterii eficienţei în domeniul de
activitate
Unitatea de competenţă : 3.Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei aplicată
1. Activităţi desfăşurate :
 Procese de producţie, proiectare, finanţe şi contabilitate,
3.1. Stabileşte programele de managementul resurselor umane, achiziţii, controlul stocurilor,
software general şi de desfacerea bunurilor, prestarea de servcii, accesarea informaţiilor,
specialitate necesare marketing şi promovare,comunicare internă şi externă, planificarea şi
domeniului de specializare managementul proiectului, controlul calităţii, administrare planificată,
stocarea informaţiilor ( clienţi interni, externi, furnizori, transport ).
2.Strategii de alegere a programelor de software:
 Pentru fiecare tip de activitate
 În funcţie de eficienţa acestuia : costuri ( iniţiale/proiectate şi
realizate ), capacitate raportată la mărimea companiei şi activităţilor,
complexitate, limbaj software, asistenţă, respectarea specificaţiilor
hardware, existenţa unui personal calificat, acces la informaţiile
necesare.
3. Condiţii de siguranţă necesare unui sistem TIC :
 Fiabilitatea operaţiilor, efectuarea de plăţi prin web,
confidenţialitatea informaţiilor, protecţia împotriva viruşilor, spyware,
acces autorizat / neautorizat ( ex. stabilirea şi întreţinerea parolei ),
3.2. Analizează opţiunile back-up-ul sistemului, folosirea instrumentelor sistemului.
disponibile pentru asigurarea 4. Legislaţie pentru utilizarea TIC :
unui sistem al TIC legal,  Protecţia datelor ( datele clienţilor, comunicarea datelor, dreptul de
sigur şi eficace a accesa datele, limite de timp pentru păstrarea datelor, responsabilităţi
de organizare ), obţinerea autorizaţiilor, copyright, norme de igienă şi
siguranţa muncii ( utilizarea tastaturii optice programate, ergonomie,
siguranţa din punct de vedere electric, igiena şi siguranţa de
ansamblu ).
5. Eficienţa utilizării TIC :
 Fluxuri informaţionale ( inclusiv disponibilitatea informaţiilor
nacesare ), sisteme de suport ( hârtie şi IT ), accesibilitate ( număr de
clic-uri, nevoi speciale ), siguranţa sistemului, viteză, capacitatea
sistemului şi a programelor software, impactul asupra imaginii,
uşurinţa utilizării, abilităţile personalului, procesul de formare şi
asistenţă ( inclusiv documentaţia ), oferta back-up, operaţiile de
actualizare.
3.3. Elaborează o strategie de 6. Strategia de aplicare a TIC pentru creşterea eficienţei :
aplicare a TIC în vederea  Identificarea rezultatelor : obiective SMART ( specifice,
creşterii eficienţei în măsurabile, aplicabile, realizabile / relevante, la timp )
domeniul de activitate  Aplicaţie TIC corespunzătoare : în funcţie de obiective şi de
dotarea tehnică
 Etapele elaborării strategiei de implementare : formularea
problemei, stabilirea obiectivului, prezentarea recomandărilor incluse
în strategie ( modul de formulare a acestora, încadrarea în
timp,alocarea responsabilităţilor, soluţia software, soluţia hardware,
implicaţii pentru procesul de formare, costuri, abilităţi necesare
personalului, organizarea controlului calităţii, monitorizării şi evaluării
).
Cele 66 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire
Profesională sunt de instruire teoretică, locul de desfăşurare a acestor ore fiind atât sala de clasă cât şi
laboratorul de specialitate dotat corespunzător.
documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Din
cele 66 de ore profesorul este liber să decidă câte ore se vor desfăşura în sala de clasă şi câte ore se vor
desfăşura în laboratorul de specialitate.
Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu
conţinuturile, iar profesorul este liber să decidă asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, având
însă obligaţia de a le parcurge pe toate.
evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor şi echipamentelor necesare precum şi a spaţiului
de lucru.
activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, descoperirea, problematizarea, exerciţiul,
algoritmizarea, brainstormingul, pentru că ele stimulează gândirea logică, cauzală, analitică,
imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare.
este scoasă în evidenţă de evaluare.
aleagă răspunsuri corecte sau să analizeze situaţii / opţiuni specifice, să elaboreze strategii de aplicare
a TIC pentru creşterea eficienţei în domeniul său de activitate.
Se recomandă ca, în cadrul evaluării, competenţa 2 să se evalueze împreună cu competenţa 3.
Modulul IV. Materii prime, produse textile şi materiale auxiliare

I. Modulul Materii prime, produse textile şi materiale auxiliare se parcurge în anul I al Şcolii
Postliceale, având o durată de 132 ore ( 4 ore / săptămână x 33 săptămâni ) din care : 66 de ore sunt de
instruire teoretică şi 66 de ore sunt de pregătire practică. Acest modul de desfăşoară în paralel cu
celelalte module de specialitate ( conform tabelului de corelare).

1. Caracterizează materiile prime de bază din textile
2. Analizează produse textile
3. Analizează materialele auxiliare din textile
4. Verifică calitatea materiilor prime şi auxiliare din textile
Unitatea de competenţă : Materii prime, produse textile şi materiale auxiliare
1. Fibre textile
 Definiţie. Clasificare
 Structura macromoleculară şi chimică a fibrelor textile
naturale şi obţinute pe cale chimică.
 Metode specifice pentru analiza structurii fibrelor textile :
organoleptic, probe de ardere, microscop, analize chimice.
6.1. Caracterizează materiile prime  Proprietăţile fizice, mecanice şi chimice ale fibrelor textile
de bază din textile naturale şi obţinute pe cale chimică.
 Metode de comparare a fibrelor textile după structura
morfologică, proprietăţi şi domeniul de utilizare.
6.2. Analizează produse textile 2. Fire textile
 Criterii de selectare a firelor : după natura materiei prime,
după tehnologia de filare, după structură, după modul de
prezentare, după lungimea fibrelor din care sunt realizate,
după destinaţie, după aspect.
 Proprietăţile firelor : fineţe, torsiune, rezistenţă şi alungire la
tracţiune. Metode de determinare ( analize tehnice în
filatură ). Interpretări ale valorilor obţinute ( compararea cu
probele etalon / martor, norme interne, standarde ).
3. Ţesături şi tricoturi
 Criterii de selectare a ţesăturilor : după natura materiei
prime, după destinaţie, după structură / mod de legare, după
aspect.
 Criterii de selectare a tricoturilor : după natura materiei
prime, după destinaţie, după structură, după forma obţinută
pe maşinile de tricotat.
 Metode de determinare a proprietăţilor ţesăturilor şi
tricoturilor :
- proprietăţi fizice : lăţime/lungime, masă specifică, grosime,
desime;
-proprietăţi mecanice : rezistenţă şi alungire la rupere,
rezistenţă la uzură prin frecare, (elasticitate, extensibilitate,
deşirabilitate – specifice tricoturilor)
- proprietăţi igienico- funcţionale : permeabilitate la aer şi
apă, capacitate de izolare termică,hidrofilia, higroscopicitatea
- proprietăţi de aspect : stabilitate dimensională, capacitate
de revenire din şifonare, drapajul, flexibilitatea, transparenţa
 Compararea valorilor obţinute din determinările
proprietăţilor cu probele etalon / martor , norme interne ,
standarde.
4. Materiale auxiliare : căptuşeli, întărituri, aţa de cusut,
blănuri, piele şi înlocuitori .
5. Rolul materialelor auxiliare : măresc rezistenţa la purtare
şi şifonare, cresc valoarea de prezentare, a parametrilor
de confort, stabilitate dimensională, ajută la formarea şi
elasticitatea produselor, ornamental.
6.3 Analizează materiale auxiliare 6. Criterii de selectare a materialelor auxiliare pentru
din textile obţinerea unui produs vestimentar : destinaţie, structura
morfologică, linia de concepţie, drapaj, tuşeu, stil
7. Controlul calitativ al materiilor prime şi auxiliare din

textile prin confruntarea şi compararea materialelor
cucolecţia de mostre omologate, şi prin efectuarea
analizelor de laborator ( fizice şi chimice )
8. Controlul cantitativ al materiilor prime şi auxiliare din
textile prin măsurarea lungimii şi lăţimii .
9. Defecte neadmise pe produsul vestimentar : de filare, de
ţesere, de tricotare, de finisare. Metode de evidenţiere.
10. Documente specifice de înregistrare a defectelor apărute :
documente de recepţie, jurnalul calităţii.
6.4. Verifică calitatea materiilor 11. Soluţii pentru eliminarea defectelor : eliminarea
prime şi auxiliare din textile porţiunilor cu defecte, şablonare corespunzătoare,
colaborare cu maistrul, cu lucrătorul.
Atingerea competenţelor individuale ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor
asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care
sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de
evaluare ale performanţelor elevului.
Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

Tema 1 : Structura fibrelor textile
1.Structură supramoleculară a fibrelor textile
2.Structură chimică a fibrelor textile
Tema 2 : Proprietăţile fibrelor textile
1. Proprietăţi fizice : masă specifică, culoare, luciu, lungime, fineţe, higroscopicitate,
comportarea fibrelor la căldură, ondulaţii, neşifonabilitate, încărcare electrostatică,stabilitatea fibrelor
faţă de lumina solară şi starea atmosferică, rezistenţa faşă de microorganisme.
2. Proprietăţi mecanice : rezistenţa la rupere, alungirea la rupere, comportarea fibrelor la
frecare, fenomenul Pilling.

3. Proprietăţi chimice : comportarea fibrelor textile la acţiunea substanţelor alcaline, la
acţiunea substanţelor acide, la acţiunea substanţelor oxidante.
Tema 3 : Metode de determinare a proprietăţilor fibrelor textile
1. Metode organoleptice, probe de ardere, microscopic, analize chimice.
Tema 4: Domenii de utilizare a fibrelor textile
1.Întrebuinţările fibrelor naturale.
2. Întrebuinţările fibrelor chimice artificiale .
3. Întrebuinţările fibrelor chimice sintetice.
4. Noutăţi în domeniul fibrelor textile obţinute pe cale chimică.
Tema 5 : Compararea fibrelor textile
1. Asemănări şi deosebiri a fibrelor naturale ( vegetale, animale, minerale) în funcţie de
structură, proprietăţi, utilizare.
2. Asemănări şi deosebiri a fibrelor chimice între ele în funcţie de structură, proprietăţi, utilizare.
3. Compararea fibrelor naturale cu cele chimice în funcţie de structură, proprietăţi, utilizare.
Tema 6 : Produse textile
1.Fire.Criterii de selectare.Proprietăţi.
2.Ţesături. Criterii de selectare. Proprietăţi.
3.Tricoturi. Criterii de selectare. Proprietăţi.
4.Interpretarea valorilor obţinute la determinarea proprietăţilor produselor textile.
Tema 7 : Materiale auxiliare textile
1 1.Căptuşeli. Caracterizare, rol.
2.Întărituri. Caracterizare, rol.
3.Aţa de cusut. Caracterizare, rol.
4. Furnituri. Caracterizare, rol.
5.Blănuri. Caracterizare, rol.
6. Piele şi înlocuitori. Caracterizare, rol.
7. Selectarea produse textile şi materiale auxiliare necesare pentru obţinerea unui produs
vestimentar .
Tema 8 : Recepţia materiilor prime şi auxiliare
1. Recepţia materialelor textile.
2. Defectele de filare, de ţesere, de tricotare, de finisare.
3.Documentele recepţiei.
4. Soluţii de eliminare a defectelor.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul
modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu
care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de
asimilare a cunoştinţelor. Profesorul are, însă, obligaţia de a parcurge toate conţinuturile, iar la
repartizarea orelor pe teme, să ţină cont de numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de
învăţământ.
Orele se recomandă să se desfăşoare în laboratoare dotate cu materiale didactice specifice, iar în
desfăşurarea orelor de pregătire practică să se folosească :
 seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice,
 planşe didactice,
 machete didactice şi/sau funcţionale,
 aparatură de laborator pentru determinarea proprietăţilor ,
 seturi cu probe etalon / martor,
 norme interne şi standarde,
 bibliografie tehnică selectivă .
evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, echipamentelor necesare precum
şi a spaţiului de lucru.
activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea,
algoritmizarea, brainstormingul, mozaic, lucrul pe staţiuni pentru că ele stimulează gândirea logică,
cauzală, analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare.
elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de
evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi exprime opinii
proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare.
Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de
semnificaţie în cadrul evaluării.
aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii.

Modulul V. Desen tehnic de specialitate
I. Modulul Desen tehnic de specialitate se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale, având o durată
de 66 ore de instruire teoretică (2 ore / săptămână x 33 săptămâni ) în paralel cu modulele de
specialitate ( conform tabelului de corelare).

 Foloseşte elementele desenului tehnic;
 Reprezintă convenţional mecanismele;
 Interpretează o schemă cinematică.
Unitatea de competenţă : 7. Desen tehnic de specialitate
1. Linii utilizate în desenul tehnic

2. Formate de desen. Indicator.
3.Scări de reprezentare( la mărime naturală, de mărire, de
micşorare ).
4.Scriere standardizată.
5.Construcţii grafice ( împărţirea cercului, racordări )
7.1. Foloseşte elementele 6. Sisteme de proiecţie. Triedrul de proiecţie. Reprezentarea în
desenului tehnic epură a corpurilor geometrice.
7. Cotare. Elementele cotării. Reguli ale cotării. Simboluri utilizate
la cotare.
8. Reprezentarea în proiecţie ortogonală a corpurilor
8.1. Reprezentare în vedere. Definiţie. Reguli de reprezentare.
8.2. Reprezentare în secţiune. Definiţie. Regului de reprezentare
7.2. Reprezintă convenţional 9. Organe de maşini ( arbori, axe, osii, roţi dinţate, roţi de curea,
mecanismele roţi de fricţiune, roţi melcate, şuruburi melc, roţi pentru curele şi
cabluri, lagăre, lanţuri ). Rol. Reprezentare convenţională.
10. Mecanismele maşinilor de cusut simple, Triplok, Uberdec.
Alcătuire, funcţionare, reprezentare.
7.3. Interpretează o schemă 11. Organe de lucru ale maşinilor din confecţii ( ace, apucătoare,
cinematică suveici, transportoare, picioruşe de presare, cuţite, debitoare de
fire, plonjoare ) şi mecanismele maşinilor din confecţii ( de
acţionare a acelor, apucătoarelor, transportoarelor, debitoarelor de
fire, cuţitelor ). Acţionare. Scheme cinematice.
Profesională sunt de instruire teoretică, locul de desfăşurare a acestor ore putând fi atât sala de clasă
cât şi laboratorul de specialitate sau atelierele şcolare. Locul de desfăşurare, formele de activitate,
metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa
care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Din cele 66 de ore profesorul este liber să decidă câte
ore se vor desfăşura în sala de clasă şi câte ore se vor desfăşura în laboratorul / atelierul de specialitate.
a le parcurge pe toate.
evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, echipamentelor necesare precum
şi a spaţiului de lucru.
Pentru formarea competenţei „ Foloseşte elementele desenului tehnic „ profesorul trebuie să pună
accent pe metode ca : studiul de caz, demonstraţia, algoritmizarea, exerciţiul, pe forma de activitate
frontală, iar orele se pot desfăşura în sala de clasă.
Pentru formarea celorlalte două competenţe, majoritatea orelor se recomandă a se desfăşura în
laborator / atelier, utilizându-se şi celelalte forme de activitate şi punându-se accent pe metode cum ar
fi : observarea, descoperirea, problematizarea, exerciţiul.
evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime
opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare.
Evaluarea elevilor se face numai cu dobândirea competenţelor specificate în Standardul de
Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este
lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Modulul VI. Design vestimentar
I. Modulul Design vestimentar se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale, având o durată de 132
ore ( 4 ore / săptămână x 33 săptămâni ), toate orele fiind de instruire teoretică.

1. Utilizează limbajul artistic – plastic;
2. Caracterizează domeniul designului vestimentar;
3. Analizează stilurile vestimentare din istoria costumului şi stilurile contemporane;
4. Crează schiţa produsului.
Unitatea de competenţă : 8.Design vestimentar
Competenţe individuale Conţinuturi tematice
1. Elemente ale plasticii vizuale -culoare ,punct, linie, formă.

2. Mijloace plastice : repetiţia, gradaţia, alternanţa,
suprapunerea, negativare, contrastul, simetria, echilibrul,
centrul de interes, ritmul, proporţia, amploarea ). Utilizări
în compoziţii decorative
3. Tipologii umane -femei, bărbaţi, copii, conformaţii sub /
supraponderale
4. Elemente ale plasticii vizuale specifice costumului -
materialul textil, silueta, elementele decorative,
8.1. Utilizează limbajul artistic – accesoriile . Utilizări în compoziţii decorative.
plastic 5. . Studii grafice / crochiuri / schiţe după modele umane
statice / în mişcare.
6. Aplicaţii
7. Conceptul de design ( de produs, ambiental, grafic )

8. Design vestimentar. Definiţie. Accepţii generale şi
specifice.
9. Iluzii / efecte vizuale – utilizând linii, culoare, elemente
decorative, proporţionalitatea volumelor, accentuare,
8.2. Caracterizează domeniul disimulare în scopul diminuării /accentuării unor trăsături .
designului vestimentar Rolul iluziilor în proiectarea costumului. Aplicaţii.
10. Fenomenul kitsch. Istoric, trăsături, soluţii în artă şi design.
11. Stil. Modă – definiţii generale şi specifice, accepţii
12. Istoria costumului
 în epoca preistorică (grotelor)
 în antichitate ( costumul Mesopotamic, Asiria, Egipt,
Persia, Siria, Creta, Grecia, Etrusc, Roma, Dacia, India,
8.3. Analizează stilurile China Japonia)
vestimentare  în evul mediu / medieval (sec. III, IV, - XVII, XVIII
costumul în Bizanţ, Popoarele germanice, Italia, Spania,
Islam, Franţa, Anglia Rusia, Africa, România )
 în epoca modernă ( sec. XVII, XVIII, XIX, costumul
englez, francez, german )
 tradiţionale : românesti, al altor naţionalităţi / popoare
13. Stiluri vestimentare contemporane: clasic, tradiţional /
etno, sport, romantic, artist / epatant, de birou.
14. Elemente de noutate din moda prezentă : de linie, de
croială, cromatică
15. Aplicaţii :
 schiţe costume de epocă, tradiţionale
 reactualizări ale unor linii, forme, detalii de costum şi
utilizarea lor în configuraţii moderne
 costume cu influenţe din stilurile istorice
 schiţe vestimentare reprezentative pentru diverse stiluri
contemporane / noutăţi din moda prezentă
16. Surse de inspiraţie pentru documentare : reviste de
specialitate, mijloace elctronice ( programe TV
8.4. Crează schiţa produsului specializate, internet ) ; softuri specializate
17. Metode de expresivitate plastică aplicate în realizarea
crochiului : stilizare, exagerări dimensionale, tehnici
grafice, tehnici cromatice
18. Aplicaţii : ansambluri vestimentare unitare ( ţinută
vestimentară - geantă - accesorii ) cu destinaţii prestabilite
în funcţie de tipul produsului şi ocazia / destinaţia pentru
care se realizează ( gală, sport, primăvară, toamnă ).
Toate cele 132 de ore alocate acestui modul sunt efectuate de către profesorul de specialitate.
Locul de desfăşurare a acestor ore se recomandă a fi cabinetul de specialitate dotat corespunzător.

Parcurgerea conţinuturilor acestui modul presupune cunoştiinţe si abilităţi dobândite de elevi la
disciplina Educatie plastică din cadrul anilor anteriori.
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în
funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de
complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de asimilare a cunoştinţelor
şi formarea deprinderilor, proprii grupului instruit.Tipurile de lecţii vor fi cât mai variate, inclusiv
lecţii vizită la expoziţii, muzee, parade de modă .
Recomandăm ca resursele materiale, să cuprindă o gamă cât mai variată, şi cu caracter aplicativ.
Pot fi utilizate : albume de artă, materiale grafice, reviste, instrumente de desen, colori, mulaje, diferite
obiecte, P.C., soft educaţional specific .
Nivelul de pregătire va fi realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite criteriile de performanţă ce
pot fi atinse numai dacă în procesul de învăţământ sunt asigurate condiţiile de aplicabilitate descrise în
standard.
Formarea competenţelor tehnice specializate poate realiza numai prin utilizarea celor mai adecvate
metode de învăţare, în care activitatea didactică este centrată pe elev şi care dezvoltă gândirea,
încurajează participaea elevilor, realizează o comunicare multidirectională, dezvoltă creativitatea si
imaginaţia.
Metode precum: exerciţiul, jocul plastic,descoperirea, problematizarea, studiul de caz,
brainstormingul, vor putea fi folosite avand o eficienţă maximă în procesul de învătare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a
elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, referatul, expoziţii de creaţie colective/personale.
pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, criterii de
evaluare a proiectului, fişe de evaluare).
Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii
Evaluarea se va face pe baza lucrărilor plastice aplicative sau /şi prin probe orale/scrise. atât cea
formativă cât şi cea sumativă, pentru verificarea atingerii competenţelor. Se pot întocmi, de asemenea,
portofolii sau proiecte pe teme date.

Modulul VII. Proiectarea tiparelor de bază
I. Modulul Proiectarea tiparelor de bază se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale, având o

durată de 132 ore ( 4 ore / săptămână x 33 săptămâni ) şi se desfăşoară în paralel cu modulele de
specialitate ( conform tabelului de corelare).

1. Construieşte tipare de bază pentru produse vestimentare din ţesături
2. Construieşte tipare de bază pentru produse vestimentare din tricot
3. Construieşte tipare de bază pentru produse vestimentare pentru copii
Unitatea de competenţă : 9. Proiectarea tiparelor de bază
1. Produse vestimentare. Clasificare după linia de sprijin,

lungime şi siluetă.
2. Conformaţii şi ţinute ale corpului omenesc.
3. Dimensiuni principale ( înălţimea corpului şi perimetrul
bustului ) şi de bază ( de lungime şi de lăţime ) ale corpului
omenesc. Definiţie. Metode de determinare.
9.1. Construieşte tipare de bază 4. Adaosuri ( de lejeritate, de contracţie, de corecţie ) folosite
pentru produse vestimentare din la proiectarea tiparelor. Definiţie. Scop.
ţesături 5. Metoda geometrică de construire a tiparelor pentru reperele
( faţă, spate, mânecă, guler manşetă, cordon ) produselor :
cămaşă de noapte, pijama femei, pijama bărbaţi, pantaloni
femei şi bărbaţi, cămaşă, bluză, fustă, rochie, jachetă, vestă,
sacou. Dimensiuni ale corpului şi ale produsului, adaosuri,
linii de bază, ajutătoare şi de contur.
6. Particularităţi constructive ale tiparelor produselor din
9.2. Construieşte tipare de bază tricot : lipsa penselor de modelare constructivă, analogia
pentru produse vestimentare din anumitor linii de contur, adaosuri de lejeritate cu valori
tricot mici, nule sau negative.
7. Metoda geometrică de construire a tiparelor pentru reperele
( faţă, spate, mânecă, guler manşetă, cordon ) produselor :
maiou, T – shirt / tricou, chilot, combinezon, cămaşă de
noapte, pijama femei, pijama bărbaţi, pulover, jachetă,
vestă. Dimensiuni ale corpului şi ale produsului, adaosuri,
linii de bază, ajutătoare şi de contur.
8. Particularităţi morfologice şi psihofiziologice ale grupelor
de vârstă : sugari, grupa mică, grupa preşcolari, grupa
preşcolarilor mici, grupa adolescenţilor.
9. Siluete ale produselor vestimentare pentru copii ( dreaptă,
9.3. Construieşte tipare de bază evazată, semiajustată ).
pentru produse vestimentare 10. Metoda geometrică de construire a tiparelor pentru reperele
pentru copii ( faţă, spate, mânecă, guler manşetă, cordon ) produselor
pentru copii : bonetă, pieptar, cămăşuţă, pantalon, rochie,
fustă, palton. Dimensiuni ale corpului şi ale produsului,
adaosuri ( de lejeritate cu valori mari, de contracţie, de
corecţie ), linii de bază, ajutătoare şi de contur.
Cele 132 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de
Pregătire Profesională sunt : 66 de ore de instruire teoretică şi 66 de ore de pregătire practică şi vor fi
efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 132 de
ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a
depăşi, însă, de numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ.
conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate.
documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Se
recomandă ca orele din cadrul acestui modul să se desfăşoare în cabinete / laboratoare de specialitate.
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea
didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi
autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de
lucru.
activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea,
algoritmizarea, brainstormingul, jocul de rol, mozaic, lucrul pe staţiuni pentru că ele stimulează
gândirea logică, cauzală, analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în
procesul de învăţare.
evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi exprime

Probele de evaluare sunt probe practice şi tip proiect şi de aceea, instrumentele de evaluare cele
mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa
de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini;
în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.

Modulul VIII. Confortul şi funcţiile produselor vestimentare
I. Modulul Confortul şi funcţiile produselor vestimentare se parcurge în anul I al Şcolii

Postliceale, în paralel cu celelalte module de specialitate ( conform tabelului de corelare) şi are o
durată de 99 ore ( 3 ore / săptămână x 33 săptămâni ).
1. Caracterizează îmbrăcămintea şi funcţiile sale
2. Utilizează materiale textile pentru asigurarea functiilor de confort fiziologic ale îmbrăcămintei.
3. Utilizează materiale textile pentru asigurarea confortului senzorial la purtarea îmbrăcămintei
Unitatea de competenţă : 15. Confortul şi funcţiile produselor vestimentare
1. Îmbrăcăminte.
 Definiţie.
15.1. Caracterizează  Funcţii : confort fiziologic, socială, morală, practică, estetică,
îmbrăcămintea şi funcţiile comunicaţională, psihică
sale  Criterii de clasificare : destinaţie, categorii de vârstă, sex, anotimp,
poziţie faţă de corp, număr de straturi, zonă de sprijin, materiale de bază
 Cerinţe impuse produselor de îmbrăcăminte : ce vizează valoarea de
prezentare şi valoarea comercială, de funcţionalitate, de disponibilitate,
tehnologice, economice
 Funcţii impuse produselor de îmbrăcăminte : estetice, gnoseologice,
ergonomice, sanogenetice, fiabilitate, mentenanţă, siguranţă în
exploatare.
 Materiale de bază şi auxiliare folosite la confecţionarea
îmbrăcămintei. Metode de identificare după structură şi după sistemul
de codificare cifrică.
2. Confortul la purtare a îmbrăcămintei. Definiţie.
3. Elemente de fiziologie umană : temperatura corporală şi variaţiile ei
15.2. Utilizează materiale normale, producerea energiei în organism, pierderea de căldură a
textile pentru asigurarea organismului, pielea şi funcţiile ei. Descriere.
funcţiilor de confort 4. Influenţa factorilor de mediu asupra organismului uman (viteza
fiziologic ale curenţilor de aer, presiunea atmosferică, umiditatea, variaţia temperaturii
îmbrăcămintei )
5. Materiale textile. Alegerea materialelor în funcţie de :
 Indicatorii : capacităţii de izolare termică, capacităţii de absorbţie /
transfer a umidităţii, capacităţii de ventilare, higroscopicitate
 Factori de influenţă : a higroscopicităţii materialelor, a
permeabilităţii la vapori, a permeabilităţii la aer, a conductivităţii
termice.
6. Straturi specializate cu funcţii performante : materiale hidrofobizate,
materiale „ strat compact” , laminatele, Gore-tex, Sympatex, stratificări
mocropoase, ţesături din microfibre, straturi integrate tranzitiv-sorbtive.
Descriere. Utilizări.
15.3. Utilizează materiale 7. Senzaţii stimulate de îmbrăcăminte. Clasificare :
textile pentru asigurarea  După modul în care afectează starea fizică şi psihică a organismului (
confortului senzorial la plăcute, neplăcute )
purtarea îmbrăcămintei  După grupele de senzori stimulaţi ( termice, dureroase, tactile )
8. Efecte dermatologice la purtarea îmbrăcămintei ( rosături ale pielii,
urticaria, dermatografismul, micozele, iritaţia de contact, alergiile ) .
Descriere.
9. Cauzele alergiilor şi influenţa lor asupra confortului senzorial
( natura fibrelor textile, substanţele folosite la finisarea materialelor
textile, componente netextile, particularităţile corpului uman, condiţiile
la purtare ).
10. Factori de influenţă a confortului senzorial
 Factori ce individualizează corpul uman
 Factori ce caracterizează condiţiile de purtare
 Factori ce caracterizează suprafaţa textilă
11. Metode şi tehnici de evaluare a confortului senzorial :
 Evaluare subiectivă : teste de pipăire, atingerea materialelor cu
diferite zone ale corpului, teste de purtare.
 Evaluare obiectivă : pentru determinarea senzaţiilor termice, a
pilozităţii, a drapajului, flexibilităţii, compresibilităţii.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea
competenţelor ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se
utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile
de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.
Profesională sunt : 66 de ore de instruire teoretică şi 33 de ore de pregătire practică, efectuate de către
profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 99 de ore ale modulului pe
teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, de
numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ.

Locul de desfăşurare a acestor ore se recomandă a fi laboratorul de specialitate.
lucru. În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea
pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea,
descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, exerciţiul. Se pot utiliza ca activităţi de învăţare :
exerciţii de clasificare a îmbrăcămintei şi de precizare a cerinţelor impuse produselor de îmbrăcăminte,
exerciţii de identificare a materialelor din care se confecţionează îmbrăcămintea, discuţii dirijate
asupra modului în care factorii de mediu influenţează organismul uman, studii de materiale şi de
straturi specializate cu funcţii performante pentru a fi utilizate la confecţionarea îmbrăcămintei cu

anumite cerinţe, studii de caz privind cauzele alergiilor , exerciţii de utilizare a metodelor şi tehnicilor
de evaluare a confortului senzorial.
elaboreze instrumentele de evaluare ( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de
Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate
este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

TABEL DE CORELARE A MODULELOR
Săpt. MODULE
1
2
3 MI M II M III M IV MV M VI M VII M VIII
4
5 Total 66 Total 132 Total 66 Total 132 Total 66 Total 132 Total 132 Total 99
6 2 ore/s 4 ore/s 2 ore/s 4 ore/s 2ore/s 4 ore/s 4 ore/s 3 ore/s
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34 Stagii de practica
35
36

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
CURRICULUM
Anul II
Nivelul de calificare : 3 avansat
2005

Lista autorilor:
Iuliana Marinescu -Grup Şcolar Nechita Stănescu Bucureşti

Mihaela Toma - Grup Şcolar Edmond Nicolau Brăila
Simona Moisiu - Grup Şcolar Ioan N. Roman Constanţa
Expert CNDIPT: ing.Paula Posea
Asistenţă tehnică IMC Consulting

Marinela Zvâc- expert local
Florentina Vasilescu- expert local

Notă introductivă
La elaborarea curriculumului pentru anul al II - lea, s-au avut în vedere următoarele :

 Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei avansat
 Structura şi formatul programelor şcolare
Curriculumul pentru anul II este alcătuit din 7 module constituite fie din unităţi de competenţă pentru
abilităţi cheie, fie din unităţi de competenţă tehnice specializate, prin care se asigură definitivarea
pregătirii profesionale pentru calificarea „ Creator proiectant îmbrăcăminte „
Fiecărui modul i s-a acordat un număr de ore egal cu numărul de credite al unităţii de competenţă din
care a fost constituit.Ţinându – se cont de logica învăţării, anumite module se parcurg pe toată durata
anului şcolar, în timp ce, altele se derulează în succesiune, pe durat a 15 săptămâni de şcoală.( vezi
tabelul de corelare a modulelelor ).
Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie care sunt formate în anul al II - lea de studiu sunt :
1. Managementul calităţii
2. Managementul proiectelor

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Anul al – II - lea
Modulul I Managementul calităţii Total ore / an 90

Modulul II Managementul proiectelor Total ore / an 120
Modulul III Proiectare asistată de calculator Total ore / an 60
Modulul IV Pregătirea fabricaţiei Total ore/an 120
Modulul V Economie şi marketing Total ore/an 120
Modulul VI Transformarea tiparelor de bază Total ore/an 120
în tipare de model
Modulul VII Tehnologii de confecţionare a Total ore/an 120
produselor vestimentare
Total ore/an:25 ore/săptămână x 30 săptămâni = 750 ore
Stagii de pregătire practică : 180 ore

Practică de proiect 30 ore x 6 săptămâni = 180 ore / an
TOTAL NR. ORE / AN : 930 ORE
NOTĂ :
3. Pregătirea practică se poate desfăşura în 2 zile / săptămână x 5 ore / zi x 30 săptămâni, în atelierele
şcolii şi la agenţii economici, cu clasa împărţită în grupe de minim 10 elevi, fiind îndrumaţi de un
profesor de specialitate.
4. Practica pentru proiect se va efectua individual sau pe grupe, în perioade comasate, la agenţii
economici, în 6 săptămâni a câte 5 ore / zi, sub îndrumarea profesorului de specialitate.

Modulul I. Managementul calităţii
I. Modulul Managementul calităţii se parcurge în anul al II - lea al Şcolii Postliceale, având o

durată de 90 ore ( 3 ore / săptămână x 30 săptămâni ) .
1. Precizează principiile de mamagement al calităţii
2. Efectuează controlul statistic
3. Acţionează pentru menţinerea sistemului de asigurare a calităţii
4. Aplică tehnici de îmbunătăţire continuă a calităţii
Unitatea de competenţă : 4. Managementul calităţii
Competenţe individuale Conţinuturi tematice
1. Principiile de management al calităţii. Descriere.

 orientarea către client, leadership, implicarea personalului,
abordarea procesuala, abordarea sistemului de către
management, îmbunătăţirea continuă, abordarea concretă in
4.1. Precizează principiile de luarea deciziilor, relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii
mamagement al calităţii
2. Funcţiile managementului calităţii. Descriere.
 planificarea calităţii, organizarea activităţilor referitoare la
calitate, coordonarea activităţilor referitoare la calitate,
antrenarea personalului pentru realizarea obiectivelor calităţii,
ţinerea sub control a calităţii, asigurarea calităţii,
îmbunătăţirea calităţii
3. Controlul statistic :
 Elementele controlului statistic: caracteristica controlată, lot,
4.2. Efectuează controlul statistic mărime eşantion, reguli de extragere a eşantionului, plan de
control, grad de severitate, nivel de calitate acceptabil (AQL),
cifra de acceptare, cifra de respingere
 Etape ale controlului statistic: extragerea eşantionului,
determinarea caracteristicii conform procedurii specifice,
compararea caracteristicii controlate cu condiţiile din
standarde, identificarea defectelor, compararea numărului de
defecte identificate cu cifra de acceptare/de respingere
 Măsuri luate în urma controlului: acceptare/ respingere lot de
produse ; trecerea la alt plan de control (alt grad de severitate,
AQL)
4. Sistemul de asigurare a calităţii :

 Cerinţe pentru implementarea sistemului de asigurare a
calităţii : proceduri, manualul calităţii, satisfacerea clienţilor,
costuri, standarde de firmă, legislaţie, feed-back, grafice de
documentare
4.3. Acţionează pentru  Audit de calitate (intern/ extern dat) : pe metode statistice,
menţinerea sistemului de mentenanţă, planificarea întreţinerii, urmărirea parametrilor
asigurare a calităţii de funcţionare
 Factori care afectează costurile calităţii: rebuturi,
recondiţionări, reparaţii, produse neconforme, reclamaţii
clienţi, produse returnate, penalizări pentru întârziere,
despăgubiri pentru daune
5. Tehnici de îmbunătăţire continuă a calităţii :

 Strategii de îmbunătăţire a calităţii: strategia Kaizen, Ciclul
PEVA (planifică-execută-verifică-acţionează), principiul
4.4. Aplică tehnici de “zero defecte”
îmbunătăţire continuă a calităţii  Ghid pentru îmbunătăţirea calităţii: conform standardului ISO
9004-4 şi standardelor ISO specifice domeniului de activitate
 Instrumente de îmbunătăţirea calităţii: instrumente ajutătoare
(brainstorming, stratificare, metoda întrebărilor),
instrumentele calităţii (grafice, diagrame, histograme, fise de
control statistic)
competenţelor ( abilităţilor cheie ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se
profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 90 de ore ale modulului pe
teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, de
lucru.
În ceea ce priveşte metodele deînvăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe
elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea,
descoperirea, problematizarea, jocul de rol. Se pot utiliza ca activităţi de învăţare : discuţii dirijate
privind funcţiile mamagementului calităţii, studii de caz privind modul în care se efectuează controlul
statistic, exerciţii de identificare a cerinţelor pentru implementarea unui sistem de asigurare a calităţii
şi a factorilor cere afectează costurile calităţii, exerciţii de stabilire a strategiilor de îmbunătăţire a
calităţii şi de aplicare a instrumentelor de îmbunătăţire a calităţii.
elaboreze instrumentele de evaluare ( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de
aleagă răspunsuri corecte, să execute operaţii sau să întocmească proiecte pe teme date.
Modulul II. Managementul proiectelor
Modulul “Managementul proiectelor“ se studiază în anul al II – lea al Şcolii Postliceale, în paralel

cu celelalte module şi are o durată de 120 de ore ( 4 ore / săpt. x 30 săpt. )
Orele sunt repartizate în modul următor:
- 3 ore / săptămână sunt de instruire teoretică
- 1 oră / săptămână sunt de pregătire practică
Scopul acestui modul este :
 de a oferi cursanţilor cunoştinţe, abilităţi şi deprinderi în managementul proiectelor;
 adaptarea la cerinţele pieţii muncii şi la dinamica evoluţiei tehnologice;
 responsabilizarea pentru asigurarea calităţii produselor;
 de a crea cultura managementului prin proiecte;
 de a crea un vocabular specific domeniului;
 a dezvolta abilităţi de concepere, planificare, monitorizare şi evaluare a proiectelor;
Prin parcurgerea modulului se urmăreşte dobândirea competenţelor descrise în Standardele de
Pregătire Profesională, documente care stau la baza Sistemului Naţional de Calificări Profesionale.
Modulul se va utiliza împreună cu Standardul de Pregătire Profesională specific calificării.
I. Lista unităţilor de competenţă pentru modul

Managementul proiectelor
II. Tabel de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Competenţe Conţinuturi
1. Identifică  Noţiunea de proiect. Caracteristicile unui proiect. Ciclul de viaţă al
mediul de proiectelor.
proiect  Tipuri de proiecte. Proiecte multiple.
 Fazele unui proiect. Aspecte generale.
 Managementul unui proiect. Metodologii de management de proiect (Prince
2, TenStep, Six Sigma). Prezentare comparativă.
 Evaluarea proiectelor. Aspecte generale. Reducerea duratei şi costurilor
proiectelor.
 Calitatea în managementul proiectelor.

2. Planifică  Obiective şi nonobiective ale proiectelor.
proiectul  Pachete de activităţi.
-Tipuri de activităţi specifice proiectelor: studii de piaţă; analize SWOT,
PEST, prognoze, comparaţii cu alte proiecte; alegere clienţi / furnizori;
întocmirea contractelor cu furnizori, clienţi, creditori; achiziţii de
produse/servicii; traning clienţi, formare/angajare/ selecţie personal etc.
-Identificarea pachetelor de activităţi pentru diferite tipuri de proiecte.
Tipuri de dependenţe între activităţi. Stabilirea dependenţelor dintre
activităţile din proiect.
 Echipa de proiect
-Echipa de proiect şi trăsăturile sale specifice.
-Ciclul de viaţă al echipei de proiect.
-Formarea echipei.
-Roluri în echipă (managerul de proiect, manager financiar, economişti,
contabili, ingineri, specialişti experţi, analişti, programatori, manager
achiziţii, director etc.) Abilităţi şi responsabilităţi.
-Recrutarea, formarea, evaluarea şi motivarea personalului din echipă.
-Comunicarea în cadrul proiectului. Modele de comunicare în proiecte.
Desfăşurarea procesului de comunicare. Tipuri de comunicare. Stiluri de
comunicare mangerială. Bariere de comunicare. Structuri de comunicare în
proiect.
 Planificarea resurselor
- Tipuri de resurse.
- Alocarea resurselor pe pachete de activităţi. Tipuri de alocare: în serie, în
paralel.
 Reprezentarea planului de proiect
- Procedee de reprezentare a proiectelor (reţele, diagrame Gantt).
- Documente specifice planificării proiectelor: justificarea economică a
proiectului, analize de estimare a rezultatelor, prognoze; documentele de
iniţiere a proiectului; echipa de conducere a proiect / bordul de proiect,
roluri în proiect (organigrama proiectului), structuri de comunicare în
proiect; structura detaliată orientată pe activităţi (WBS), specificaţia
pachetelor de lucru; planul de proiect; lista de produse, contracte cu
furnizorii etc.
- Instrumente software de reprezentare a proiectelor (Microsoft Project).

3. 
Lansarea proiectului. Documentelor specifice. Conţinut şi dependenţe.
Implementează 
Managementul etapelor.
proiectul - Definirea etapelor. Activităţi, produse.
- Controlul progresului (timp, cost, calitate, produs, necesitatea schimbării).
Verificare, planificare, replanificare.
- Documente de raportare specifice: raport de sfârşit de etapă, raport de
progres, registru de probleme, recomandări de acţiune.
 Controlul resurselor – timp şi buget alocat.
- Controlul timpului: măsurarea activităţilor, comparare şi raportare cu
planul de proiect.
- Controlul bugetului alocat: controlul pe durata de viaţă a proiectului,
costuri actuale şi cele prevăzute în planul de proiect, analiza variaţiilor
 Managementul configuraţiei
- Componentele configuraţiei / produsului final.
- Criterii/cerinţe de calitate a configuraţiei / produsului final.
- Controlul / verificarea configuraţiei /produsului final.
- Documente specifice: planul de management al configuraţiei, planul de
calitate, raportarea schimbărilor / problemelor configuraţiei / produsului
final.
4. Monitorizează  Managementul riscurilor.
proiectul - Tipuri de risc: de bussines, de proiect.
- Surse de risc (asociate cu costurile, planificarea calendaristică, execuţie,
furnizori, tehnologie etc.).
- Analiza riscurilor: identificarea, aprecierea riscului, răspunsuri la risc
(acţiuni de prevenire şi reducere /transferare).
- Documente specifice: registru de riscuri, planul de management al
riscurilor.
 Gestionarea schimbărilor.
- Necesitatea schimbării.
- Analiza schimbării (impact, risc, cost, avantaje/ dezavantaje).
- Documente specifice: cerere de schimbare, registru de schimbări.
 Controlul resurselor
- Histograma încărcării resurselor.
- Nivelarea încărcării resurselor.
 Evaluarea proiectului
- Elemente de evaluare şi reevaluare a activităţilor şi costurilor: compararea
şi interpretarea estimărilor, prognozelor şi beneficiilor obţinute.
- Tehnici şi metode de evaluare şi control al proiectelor. Plan de evaluare a
proiectelor. Standarde/metrici în vigoare.

5. Utilizează  Pachete software pentru management de proiect.
software - Aplicaţii de calcul tabelar, simbolic şi statistic; noţiuni de analiză şi
specializat în realizare: de grafice, diagrame, histograme, boxplot-uri. (Ex. Ms. Visio,
managementul Ms. Excel, StarPlus, PHStat2).
proiectelor. - Aplicaţii specializate pe management de proiect/ planificare/ raportare:
Microsoft Project, Primavera. Prezentare comparativă. Componente client
/ server.
 Facilităţi oferite de aplicaţiile specializate
în management de proiect.
- Definirea calendarelor şi a programului de lucru.
- Declararea datei de începere a proiectului.
- Planificarea activităţilor:definirea activităţilor, durata activităţilor,
precedenţele, constrângerile dintre activităţi.
- Gruparea pe faze.
- Analiza. Exportarea datelor (în Excel, Visio, XML). Simularea execuţiei.
Analiza execuţiei.
 Managementul resurselor
- Definirea resurselor
- Alocarea resurselor pe activităţi.
- Analiza utilizării resurselor. Nivelarea resurselor
IV. Sugestii metodologice:
Modulul “Managementul proiectelor” are în cadrul curriculumului, în calificările din

domeniile tehnice, o poziţie distinctă. Se parcurge cu un număr de ore constant pe întreaga durata a
anului şcolar (cu excepţia stagiilor de pregătire practică), nefiind condiţionat sau dependent de celelalte
module din curriculum.
Parcurgerea conţinuturilor modulului «Managementul proiectelor» şi adecvarea strategiilor
didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente, în scopul pregătirii
profesionale a cursanţilor şi dezvoltării capacităţilor care să le permită integrarea pe piaţa muncii.
Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:
 modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale,
 fiind o structurăflexibilă, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ,
noi mijloace sau resurse didactice;
 modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;
 modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în
plan vertical.
În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii
ale educaţiei:
 Cursanţii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
 Cursanţii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
 Cursanţii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din
experienţe diferite.
 Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.
 Cursanţii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a
le asocia cu “cunoştinţele vechi”.
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe cursant. În acest sens cadrul
didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru:
 Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:
- gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
- fixarea unor sarcini deschise, pe care cursanţii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;
-formulareade sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
- prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);
- abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct);
- formarea de perechi de cursanţi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
- utilizarea coevaluării.
- utilizarea autoevaluării şi solicitarea cursanţilor de a-şi impune obiective.
EVALUAREA la disciplina Managementul proiectelor se va face prin:

 lucrări individuale – studii de caz/analize
 lucrare prin care să se identifice o sursă de finanţare pentru proiecte din domenii de activitate
cunoscute de către cursanţi şi realizarea unei comparaţii între ciclul de viaţă al proiectului din
suportul teoretic şi cel identificat în documentaţia oferită de finanţator.
 schiţa de proiect pentru sursa de finanţare identificată la lucrarea anterioară, (va conţine ideea de
proiect, promotorul proiectului, o scurtă justificare, analiza SWOT, scopul, grupul ţintă,
obiectivele, documentele specifice).
 lucrare prin care să se identifice resursele necesare realizării proiectului.
 un eseu prin care se identifică echipa de proiect şi planul de comunicare.
 O lucrare prin care se reprezintă planul de proiect care va conţine: structura detaliată pe activităţile
identificare, duratele, dependinţele dintre activităţi, constrângerile, alocarea resurselor.
 O lucrare prin care se identifică şi se analizează (eliminare/diminuare) posibilele riscuri din
proiectul realizat.
 O lucrare prin care să se analizeze etapele identificate într-un proiect.
 Elaborarea documentelor/rapoarte specifice metodologiei de proiect utilizată.
 proiect propriu sau în echipă
Se evaluează numai competenţele din acest modul, evaluarea altor competenţe nefiind relevantă. O
competenţă se evaluează o singură data. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Cursanţii trebuie evaluaţi
numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate.
Pe parcursul modulului se realizează evaluare continuă, prin aplicarea instrumentelor de
evaluare continuă prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională (probe scrise, probe orale), iar la
şfârşitul lui se realizează evaluare sumativă, pentru verificarea atingerii competenţelor. Rezultatele
evaluării continue vor fi consemnate în foaia matricolă, alături de rezultatele de la celelalte discipline
de cultură de specialitate şi de la disciplinele de cultură generală. Dobândirea competenţelor pentru
nivelul trei avansat de calificare se va certifica pe baza rezultatelor obţinute în urma aplicării
instrumentelor de evaluare a competenţelor.
La încheierea cu succes a unei evaluări, este suficient un feedback de felicitare. În cazul unei
încercări nereuşite, este esenţială transmiterea unui feedback clar şi constructiv. Acesta trebuie să
includă discuţii în legătură cu motivele care au dus la insucces şi identificarea unei noi ocazii pentru
reevaluare, precum şi a sprijinului suplimentar de care cursantul are nevoie. Pentru recuperare se poate
propune o perioadă de către evaluator sau de către cursant, dar numai în limitele orarului şcolar.
Reevaluarea trebuie să utilizeze acelaşi instrument, deşi locul de desfăşuare a evaluării poate fi
modificat.
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în
funcţie de:
 dificultatea temelor
 nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
 complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat
 ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice,
iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către cursanţi a competenţelor dorite.

Pentru dobândirea de către cursanţi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare
utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe cursant, cu pondere
sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare.
Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la cursanţi a competenţelor vizate de
parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de învăţare să se utilizeze cu precădere metode
bazate pe acţiune, cum ar fi:
 efectuarea unor lucrări de laborator
 realizarea unor miniproiecte din domeniul calificării
Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă, observarea

independentă, analiză), metode expozitive (explicaţia, descrierea, exemplificarea) poate conduce la
dobândirea de către cursanţi a competenţelor specifice calificării.
Modulul III. Proiectare asistată de calculator
I. Modulul Proiectare asistată de calculator se parcurge în anul al II - lea al Şcolii Postliceale,

având o durată de 60 ore ( 2 ore / săptămână x 30 săptămâni ) .
1. Editează tipare
2. Gradează tipare şi realizează şabloane
3. Planifică croirea
Unitatea de competenţă : 11. Proiectare asistată de calculator
1. Etape de realizare a tiparelor pe calculator :

 Produs pentru care se editează tipare : stabilit în funcţie de destinaţie
( de lenjerie, de îmbrăcăminte exterioară , sport )
 Date introduse în calculator : dimensiunile principale, adaosurile, scara
11.1. Editează tipare de reprezentare
 Tipare ale pieselor/reperelor : părţi componente ale unui produs: faţă,
spate, mânecă, buzunare, gulere, manşete, betelii, bizeţi
 Operaţii de modificare a formei pieselor :modificarea penselor,
lungimilor, liniilor de contur, deplasarea liniilor de croială,
 Operaţii de verificare a tiparelor pieselor : măsurarea unghiurilor,
distanţelor, egalitatea liniilor de asamblarea a pieselor , suprapunerea
piclurilor
2. Etape de gradare şi realizare a şabloanelor cu ajutorul calculatorului
 Set de mărimi ales pentru gradare: 40,42, 44,46,48,50,52….
Small, medium, large, extralarge ; Mic, mijlociu, mare ; S, M, L,
XL, XXL
 Operaţii efectuate în tabelul de gradare:creşterea/descreşterea valorilor
prin adunare/scădere, încărcarea unei reguli de gradare modificarea
valorii unei căsuţe, selecatrea mai multor căsuţe pentru a fi modificate
simultan, modificarea valorilor dintr-o coloană.
 Fişa produsului/pieselor tipărită: denumirea produsului, tip
produs,comandă, proiectant, beneficiar, reprezentarea grafică
11.2. Gradează tipare şi produsului faţă şi spate cuprinzând toate detaliile, materialele de bază şi
realizează şabloane auxiliare ,date tehnice privind dimensiunile înregistrate în tabele
 Tipărirea şabloanelor pe plotter la scara 1:1 pentru fiecare piesă,
selectarea pieselor , mărimilor şi poziţiei
 Operaţii de digitizare a conturului unui şablon: preluarea pe calculator a
şabloanelor existente (copierea/urmărirea conturului şablonului pe
tableta de digitizare cu ajutorul pointer-ului, tableta este culpată cu PC-
ul şi astfel datele sunt introduse în calculator)
3. Etape de planificare a croirii cu ajutorul calculatorului

 Criterii de alegere a unui model ( din baza de date, din fişiere distincte )
şi a mărimilor solicitate ( din lista de mărimi : 40, 42,…. Small,
medium, large, extralarge ; Mic, mijlociu, mare; S, M, L, XL, XXL )
11.3. Planifică croirea  Tipuri de materiale ( denumire, culoare ) şi cantităţi de material ( număr
de bucăţi pentru fiecare mărime ) introduse în tabel
 Strategii de planificare (încadrarea mărimilor extreme, încadrarea
tuturor mărimilor, încadrarea mărimilor medii,alegerea unui număr
maxim de foi de şpan, alegerea unui număr minim de foi de şpan ) şi de
calcul al şpanului ( manual, automat )
 Variante de optimizare a încadrărilor ( listarea variantelor de încadrare
automat, semiautomat ) şi afişarea informaţiilor suplimentare cu privire
la : lungimea şpanului, consumul mediu pe produs, consumul total,
eficienţa medie, totală
 Planul de tăiere/croire salvat şi tipărit pe imprimantă : reprezentarea la
scară pe una sau mai multe pagini A4 în funcţie de complexitatea
planului
 Markerele (reprezentarea grafică la scară 1:1 a încadrării optime
folosite la croire ) tipărite pe plotter.
Profesională sunt de instruire teoretică şi sunt efectuate de către profesorul de specialitate, căruia îi va
reveni libertatea de a distribui cele 60 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor
competenţele prevăzute în standard.
Locul de desfăşurare a acestor este laboratorul de specialitate dotat corespunzător ( PC-uri în numar
corespunzător grupei de lucru, soft-uri specializate).
evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor şi a spaţiului de lucru.
În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe
descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea, exerciţiul.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii
trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate
este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
aleagă răspunsuri corecte sau să execute etape de lucru / operaţii.
care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Metoda de evaluare prevăzută în
Standardul de pregătire profesională fiind proiectul, instrumentul de evaluare cel mai folosit, va fi fişa
de evaluare a proiectului.
Modulul IV. Pregătirea fabricaţiei

I. Modulul Pregătirea fabricaţiei se parcurge în anul al II - lea al Şcolii Postliceale, având o
durată de 120 ore ( 8 ore / săptămână x 15 săptămâni ) . Modulul se desfăşoară în paralel cu modulele
I, II, III, V, şi în succesiune cu modulele VI şi VII, conform tabelului de corelare a modulelor.
1. Realizează prototipul
2. Construieşte şabloane pentru prototip
3. Stabileşte norma de consum pentru prototip
4. Construieşte şabloane pentru întrega gamă de tipodimensiuni
5. Urmăreşte respectarea documentaţiei tehnice industriale
6. Colaborează pentru asigurarea calităţii
Unitatea de competenţă : 13. Pregătirea fabricaţiei
1. Documentaţia tehnică industrială. Definiţie. Rol. Elemente

componente.
2. Etape de realizare a prototipului :
 Schiţe ale modelului : vedere din faţă şi din spate
 Descriere tehnică : tipuri de materiale de bază şi auxiliare din care
se confecţionează şi modul de asortare în produs, particularităţi
de construcţie a reperelor produsului, tipul cusăturilor folosite la
confecţionare.
 Etape de proiectare a tiparelor reperelor principale şi secundare :
13.1. Realizează prototipul construire tipare de bază, transformare tipare de bază în tipare de
model
 Tabel dimensional : gama dimensională în care se execută
produsul, indicatori dimensionali şi toleranţele admise, mărimea
rezervelor de tivuri şi cusături, desimea cusăturilor, distanţa de la
margine pentru cusăturile ornamentale existenţa şi modul de
dispunere a straturilor de întărire şi căptuşeală
3. Etape de construire a şabloanelor pentru prototip :

 Rolul şabloanelor. Tipuri de şabloane : principale, derivate, de
lucru, ajutătoare.
 Rezerve necesare construirii şabloanelor ( de cusături, de tivuri,
13.2. Construieşte şabloane de garnituri ).
pentru prototip  Materiale ( hârtie, carton, plastic) şi unelte ( ruletă, foarfece )
utilizate la construirea şabloanelor.
 Operaţii de imprimare şi decupare a şabloanelor de lucru
 Operaţii de marcare a şabloanelor : modelul, denumirea reperului,
tipodimensiunea, materialul ( de bază, căptuşeală, întăritură ) şi
caracteristicile acestuia, direcţia de amplasare pe material şi
abaterile admise de la aceasta, mărimea rezervelor de cusături şi
tivuri, adâncimea penselor, cutelor, faldurilor, poziţia unor semne
de control necesare la îmbinarea cu alte repere sau elemente ale
produsului, zonele în care se aplică modelarea prin tratamentul
umidotermic.
4. Norme de consum
 Operaţia de încadrare a şabloanelor pe material. Definiţie.
 Variante de încadrare (încadrări simple sau combinate pe
materialul desfăcut / dublat realizate prin: conturare cu creta sau
13.3. Stabileşte norma de creionul, pulverizare, cu trafaretul ). Caracteristici. Condiţii
consum pentru prototip tehnice respectate la încadrarea şabloanelor pe material.
 Metode de calcul a consumului specific de material de bază şi a
indicilor de consum.
 Criterii de alegere a variantei optime : rezultată în urma analizei
consumului ,a cerinţelor tehnice, şi a cerinţelor beneficiarilor
5. Etape de construire a şabloanelor pentru întrega gamă de
tipodimensiuni :
13.4. Construieşte şabloane  Gama de tipodimensiuni : intervalul de mărimi şi talii pentru care
pentru întrega gamă de se confecţionează produsele de îmbrăcăminte, stabilit în funcţie
tipodimensiuni stabilit în funcţie de sexul şi vârsta purtătorului
 Operaţii de multiplicare ( manual sau cu programe specializate ) a
tiparelor de bază, transformate în model, ţinându – se cont de
indicaţiile primite în urma analizei prototipului
 Operaţii de adăugare a rezervelor de cusături , de tivuri, de
garnituri, folosind tabelul dimensional
 Operaţii de înregistrare a datelor de identificare pe fiecare şablon
6. Etape de urmărire a documentaţiei tehnice industriale :
13.5. Urmăreşte respectarea  La sala de croit : folosirea variantei optime de încadrare (consum
documentaţiei tehnice specific minim, conform cerinţelor tehnice )
industriale  În secţie : respectarea fişei tehnice a produsului (informaţii
despre- material, încadrare, operaţii şi utilaje ) şi a
caracteristicilor de calitate ale fiecărei operaţii.
 Situaţii problemă apărute pe fluxul tehnologic : abateri
dimensionale la repere şi subansamble, neconcordanţe cromatice
între materialul de bază şi materialele auxiliare, defecte de croire,
poziţionarea greşită a reperelor secundare şi a accesoriilor pe
reperele principale, aşezare greşită a materialului faţă spate, sens,
biezat.
 Metode de soluţionare a problemelor : înlocuirea reperelor şi
subansamblelor greşite / cu defecte de croire, a materialelor
auxiliare necorespunzătoare, refacerea operaţiilor greşite.
7. Calitatea produselor executate în urma diferitelor procese
tehnologice :
13.6. Colaborează pentru  Organizarea procesului de control al calităţii prin stabilirea
asigurarea calităţii punctelor de control : al semifabricatelor, interfazic, al produselor
finite nefinisate, al produselor finite
 Probleme de calitate : rezultate în procesul de realizare a
prototipului, sau în procesul de producţie referitoare la defecte de
proiectare, producţie, calitatea materialului. Identificare.
Comunicare pentru soluţionare (serviciului de proiectare,
producţie, calitate )
 Soluţii de rezolvare a problemelor de calitate : remediere,
reproiectare
profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 120 de ore ale modulului
pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, de
Locul de desfăşurare a acestor ore se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate / agenţii
economici.
evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a
spaţiului de lucru.
descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, exerciţiul.

evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi exprime
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă
Instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de
autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna
realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Metoda de evaluare dominantă, care se utilizează pentru verificarea formării competenţelor din cadrul
acestui modul este proiectul, iar instrumentul de evaluare va fi fişa de evaluare a proiectului.

Modulul V. Economie şi marketing
I. Modul Economie şi marketing se parcurge în anul al II - lea al Şcolii Postliceale, având o

durată de 120 ore ( 8 ore / săptămână x 15 săptămâni ) . El se derulează în paralel cu modulele I, II, III,
IV şi în succesiune cu modulele VI şi VII ( vezi tabelul de corelare a modulelor )
1. Caracterizează activităţile agenţilor economici
2. Analizează activitatea unui agent economic
3. Explică rolul marketingului în cadrul întreprinderii
4. Analizează economia de piaţă
5. Efectuează studii de fezabilitate pentru produsele nou create
Unitatea de competenţă : 14. Economie şi marketing
1. Activităţi economice ( din sfera productivă şi din sfera

neproductivă ) . Definiţie. Descriere.
2. Agenţi economici
14.1. Caracterizează  Definiţie
activităţile agenţilor  Clasificare : după domeniul de activitate, forma de
economici proprietate, dimensiune, apartenenţă naţională
 Tipuri de activităţi desfăşurate de agenţii economici : de
exploatare, financiare, excepţionale

3. Activiăţi ale agenţilor economici :
 Venituri şi cheltuieli : de exploatare, financiare,
14.2. Analizează activitatea excepţionale
unui agent economic  Cost de producţie, preţ de vânzare a unui produs. Definiţie.
 Indicatori de rentabilitate : rezultatul financiar final
( profit, pierdere ), cifra de afaceri, rezultatul curent al
exploatării, rezultatul activităţii financiare, rezultatul
activităţii excepţionale. Relaţii de definiţie şi de calcul.
4. Noţiuni de marketing
 conceptul şi obiectivele marketingului, etape în evoluţia
marketingului, domeniile aplicării marketingului.
 Funcţii ale marketingului: premisă, obiectiv, mijloc.
14.3. Explică rolul 5. Piaţa întreprinderii
marketingului în cadrul  concept, capacitate, profil, segmentare
întreprinderii  piaţa produsului şi piaţa întreprinderii
6. Etapele unei cercetări de marketing
 obiective, tipologie, etape metode şi tehnici de culegere a
informaţiilor
6. Economia de piaţă
 Trăsături ale economiei de piaţă (piaţa, proprietatea, libera
iniţiativă, preţuri libere, concurenţă, statul democratic ) . Descriere.
 Factori de influenţă ai cererii de produse / servicii : modificarea
preţului altor bunuri, modificarea veniturilor consumatorilor,
perspectivele evoluţiei pieţei, schimbarea preferinţelor
consumatorilor
14.4. Analizează economia  Factori de influenţă ai cererii de produse / servicii : preţul
de piaţă produselor, preţul altor bunuri, numărul ofertanţilor, perspectivele
pieţei, taxe şi subvenţii, cadrul social-politic
7. Mecanismul de formare a preţurilor
 Concept
 Funcţii : de recuperare a costurilor, de motivare a
producătorilor, de informare a participanţilor la schimb, de
corelare a cererii cu oferta
 Preţ de echilibru
 Formarea preţului pe diferite pieţe
8. Studii de fezabilitate
14.5. Efectuează studii de  Tipuri de produse : de îmbrăcăminte pentru femei/bărbaţi/copii, cu
fezabilitate pentru diferite destinaţii, pentru diferite anotimpuri
produsele nou create  Metode şi tehnici de cercetare în marketing : ancheta prin sondaj,
panelul, metode statistice, ancheta psiho – socială, testul
conjunctural, experimentul
 Metode de calcul al preţului estimativ al produselor : cheltuielile cu
materialele, cheltuieli cu manopera
 Tehnici de colaborare cu alte compartimente pentru realizarea
profitului : găsirea de soluţii în realizarea unor modele de produs
economice, dar care să satisfacă cerinţele beneficiarilor, micşorarea
cheltuielilor cu materiile prime şi materialele prin alegerea unor
materiale mai ieftine, dar cu caracteristicile impuse de destinaţia
produselor.

evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, precum şi a spaţiului de lucru.
descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, exerciţiul.
care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Metoda de evaluare dominantă, care se
utilizează pentru verificarea formării competenţelor din cadrul acestui modul este proiectul, iar
instrumentul de evaluare va fi fişa de evaluare a proiectului.

Modulul VI Transformarea tiparelor de bază în tipare de model
I. Modul Transformarea tiparelor de bază în tipare de model se parcurge în anul II al Şcolii

Postliceale, având o durată de 120 ore (8 ore / săptămână x 15 săptămâni ). El se derulează în paralel
cu modulele I, II, III, şi VII, pe durata primelor 15 săptămâni de şcoală ( conform tabelului de
corelare).
1. Construieşte tipare de model fără modificarea croielii de bază
2. Construieşte tipare de model cu modificarea croielii de bază
3. Construieşte tipare pentru produse cu croială chimono, raglan, sport
4. Adaptează tiparele particularităţilor de conformaţie
5. Gradează tipare ale produselor vestimentare
Unitatea de competenţă : 10. Transformarea tiparelor de bază în tipare de model
1. Metode de modificare a formei şi dimensiunilor reverelor şi

gulerului.
2. Metode de stabilire a formei, dimensiunilor, numărului şi
poziţiei de amplasare a reperelor secundare : buzunare de
diferite tipuri şi forme, clape, bride epoleţi.
3. Metode de modificare a formei decolteului pentru obţinerea
10.1. Construieşte tipare de decolteului : rotund, pătrat, în „V”, complex
model fără modificarea croielii 4. Transferul penselor pe reperele : faţă, spate, produselor :
de bază bluză, rochie, prin modificarea numărului şi a orientării lor .
5. Metode de evazare – ajustare ( modificarea poziţiilor liniilor
10.2. Construieşte tipare de de simetrie şi laterale, introducerea de linii constructiv –

model cu modificarea croielii decorative ) folosite la modificarea reperelor faţă, spate,
de bază mânecă ale produselor : fustă, pantalon, bluză rochie.
6. Introducerea de cute pe reperele faţă, spate, mânecă.
7. Produse cu croială chimono, raglan, sport
 tipuri de repere : faţă, spate, mânecă
 caracteristici ale croielilor : raglan clasic, raglan scurt, raglan
epolet, semiraglan, chimono, modificate pentru produsele tip
10.3. Construieşte tipare pentru sport
produse cu croială chimono,  etape de lucru : copiere tipar de bază, calcule specifice,
raglan, sport trasare linii de bază, construire tipar modificat.
8. Caracteristicile particularităţilor de conformaţie ale

corpurilor ( ţinută aplecată spre faţă sau spre spate, umeri
ridicaţi sau coborâţi, picioare prea groase, subţiri, scurte, în
„X” sau în „O”, şolduri proieminente, bust prea dezvoltat,
obezitate.
10.4. Adaptează tiparele 9. Operaţii de adaptare a tiparelor la particularităţile de
particularităţilor de conformaţie conformaţie (lungire, scurtare, lăţire, ajustare de tipare;
micşorare de pense, introducere de pense ).
10. Modele ale produselor vestimentare capabile să atenueze
defectele / particularităţile de conformaţie.
10.5. Gradează tipare ale 11. Operaţia de gradare a tiparelor
produselor vestimentare  Definiţie
 Metode de gradare ( radială, grupării, de calcul
proporţional ) . Descriere.
 Etape de lucru ale metodei de calcul proporţional
folosită la gradarea reperelor ( faţă, spate, mânecă,
guler, manşetă, cordon ) pentru produsele cu sprijin în
talie şi cu sprijin pe umeri, de croială clasică sau
modificată.
Locul de desfăşurare a acestor ore se recomandă a fi laboratorul de specialitate.
lucru.
Pentru formarea competenţelor descrise prin curriculumul şcolar al acestui modul trebuie alese şi
utilizate metodele de predare-învăţare şi formele de lucru la clasă cele mai potrivite. Sunt de preferat
acele metode care au activitatea centrată pe elev, astfel încât elevul să fie implicat direct în procesul de
învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea,
exerciţiul.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi
profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Probele de evaluare sunt probe practice şi tip proiect şi de aceea, instrumentele de evaluare cele
mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa
de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini;
în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.

Modulul VII. Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare
I. Modulul Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare se parcurge în anul II al

Şcolii Postliceale, având o durată de 120 ore ( 8 ore / săptămână x 15 săptămâni ) El se desfăşoară în
primele 15 săptămâni ale anului şcolar, în paralel cu modulele I, II, III, VI ( conform tabelului de
corelare).
1. Analizează procesul de producţie din confecţii
2. Caracterizează cusăturile folosite la confecţionarea produselor vestimentare
3. Prelucrează repere ale produselor vestimentare
4. Deserveşte maşini de cusut
5. Asamblează repere ale produselor vestimentare
6. Finisează produse vestimentare
Unitatea de competenţă : 12. Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare
1. Proces de producţie în confecţii

 Etape : recepţia şi depozitarea materiilor prime, pregătirea materialelor
pentru croire, croirea materialelor, confecţionarea, finisarea,
înmagazinarea produselor finite.
 Operaţii : controlul calitativ şi cantitativ, păstrarea şi conservarea
materiilor prime, călcarea şi relaxarea materialelor, controlul şi sortarea
materialelor, şablonarea, calculul loturilor, şpănuirea, secţionarea
şpanului, decuparea detaliilor, controlul, numerotarea şi formarea
pachetelor, pregătirea semifabricatelor, prelucrarea reperelor, asamblarea
12.1. Analizează procesul reperelor, curăţirea, călcarea finală, controlul aspectului, controlul
de producţie din confecţii dimensiunilor, ambalarea, depozitarea produselor. Definiţie. Scop.
 Tipuri de utilaje : rampe de control, mese de control, aparate de laborator,
instalaţii de realizare şi gradare a tiparelor, utilaje pentru realizarea
şabloanelor, utilaje pentru multiplicarea încadrărilor, maşini de şablonat,
maşini de şpănuit, maşini de secţionat, maşini de decupat, maşini de
cusut de diferite tipuri, maşini şi instalaţii pentru asamblări
neconvenţionale, maşini de călcat, prese de călcat, mese de călcat, utilaje
pentru transport interoperaţional. Rol pe operaţie.
 Structura procesului tehnologic : mişcare, mânuire, fază de muncă,
operaţie, tipuri de operaţii, timp de execuţie pe operaţie, categoria
operaţiei, costul manoperei , norma de personal, norma de producţie pe

schimb.
2. Cusături. Definiţie. Criterii de clasificare ( după modul de realizare,
după numărul de fire, după gradul de elasticitate, după forma
punctelor de cusătură, după operaţiile la care se utilizează).
Caracteristici. Domenii de utilizare ( asamblarea materialelor,
12.2. Caracterizează finisarea marginilor materialelor, ornamentarea produselor ).
cusăturile folosite la 3. Clase de asamblări : cu straturi suprapuse, cu margini suprapuse, cu
confecţionarea produselor paspoaluri, plate ( cap la cap ). Descriere.
vestimentare 4. Metode neconvenţionale de îmbinare : îmbinare prin lipire,
îmbinare prin sudură. Descriere. Utilaje şi materiale folosite la
îmbinarea prin metode neconvenţionale
5. Unelte şi utilaje (ace de cusut, ace cu gămălie, foarfece, creion, cretă
specială , maşini de cusut, maşini de călcat, prese de călcat ) folosite
la prelucrarea reperelor.
6. Materiale şi cusături ( aţa de cusut, materiale de întărit, căptuşeli ) şi
12.3. Prelucrează repere ( mecanice, termochimice ) necesare prelucrării reperelor secundare
ale produselor ( buzunare, manşete, clape, epoleţi, găici ) şi principale ( faţă, spate,
vestimentare cordon, mânecă, guler ) ale produselor de lenjerie, de îmbrăcăminte
subţire, de îmbrăcăminte groasă.
Faze de lucru specifice confecţionării reperelor. Caracteristici de
calitate a operaţiilor de prelucrare.
7. Maşini de cusut : simplă, Triploc, Uberdec, de cusut tivuri
12.4. Deserveşte maşini  Părţi componente. Rolul şi mişcările organelor de lucru
de cusut  Operaţii de pregătire a utilajelor pentru lucru : montare ac ( ace ), înfilare
aţă la organele de lucru, reglare înălţime plonjor, verificare apărătoare şi
instalaţie electrică
 Parametri de coasere ( tensiune în fir, pas de cusătură) Reglare.
 Defecte de coasere : ruperea acului, ruperea firului, găurirea materialului
pe linia de coasere
 Intervenţii accidentale : înlocuire ac / bobină cu fir necorespunzătoare
12.5. Asamblează repere 8. Operaţii de asamblare a reperelor : faţă ( piept ), spate, mânecă,
ale produselor guler, cordon
vestimentare  Cusături folosite la asamblare : tighel simplu, de încheiat – surfilat, plană
şi de acoperire, ascunsă
 Procese tehnologice de confecţionare a diferitelor tipuri de produse
 Operaţii de deservire a maşinilor semiautomate pentru coaserea
nasturilor şi a butonierelor : pregătire pentru lucru, alimentare cu
materiale şi semifabricate, pornire, supraveghere, evacuare produs
12.6. Finisează produse 9. Utilaje folosite la călcarea finală a produselor ( mese de călcat,
vestimentare maşini de călcat, prese de călcat ). Parametrii tratamentului
umidotermic. Definiţie. Reglare.
10. Operaţiile tratamentului umidotermic ( netezire, presare, modelare
a detaliilor, aburire ) aplicate produselor de lenjerie, de îmbrăcăminte
subţire, de îmbrăcăminte groasă.
11. Calitatea operaţiilor : produs nedeformat, fără cute şi umflături, fără
luciu nedorit, produs nedegradat prin ardere.
pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă,
Locul de desfăşurare a acestor ore se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate.
evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a
spaţiului de lucru. Foarte utilă în formarea competenţelor descrise prin curriculum-ul şcolar al acestui
modul, este fişa de lucru specifică instruirii practice, în care sunt menţionate etapele de lucru,
materialele, uneltele, utilajele specifice şi operaţiile / fazele de lucru. În ceea ce priveşte metodele de
învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie
implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar
şi demostraţia, exerciţiul.
realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii
definite.Astfel se recomandă pentru evaluarea finală a acestui modul realizarea unui proiect a
cărui temă/conţinut este solicitat de agenţii economici, şi răspunde zonelor de interes ale
cursantului. Stabilirea criteriilor de evaluare ale proiectului trebuie să respecte cerinţele
agenţilor economici.

TABEL DE CORELARE A MODULELOR
Săpt. Module
1. MI MII MIII MVI MVII
2
3 Total ore 90 Total ore 120 Total ore 60 Total ore 120 Total ore 120
4 3orex30 săpt. 4orex30 săpt. 2orex30 săpt. 8orex15 săpt. 8orex15 săpt.
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16 MIV MV
17
18 Total ore 120 Total ore 120
19 8orex15 săpt. 8orex15 săpt.
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31 Stagii de practică de proiect
32
33
34
35
36


Curriculum Creator Proiectant Imbr

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curriculum Creator Proiectant Imbr

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anexa nr. 3 la OMEdC nr. 4760/26.07.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

Calificarea: Creator proiectant îmbrăcăminte

Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 1

Prof. Florentina Vereş Colegiul Tehnic Maria Baiulescu Braşov

Paula Posea expert -CNDIPT Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 2

Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 3

Modulul I Comunicare profesională Total ore / an 66

Stagii de pregătire practică : 90 ore

30 ore x 3 săptămâni = 90 ore / an

TOTAL NR. /AN: 915 ORE

1. NOTĂ : Pregătirea practică se desfăşoară într-o zi / săptămână x 5 ore / zi x 33 săptămâni, în

Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 4

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :

Competenţe Conţinuturi tematice

1. Strategii pentru o comunicare eficientă

Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 5

Modulul II. Comunicare profesională în limba modernă

I. Modulul Comunicare profesională în limba modernă se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale,

II. Sugestii metodologice

Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 11

Modulul III. Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei aplicată

I. Modulul Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei aplicată se parcurge în anul I al Şcolii

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :

Unitatea de competenţă : 3.Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei aplicată

Competenţe Conţinuturi tematice

III. Sugestii metodologice

Modulul IV. Materii prime, produse textile şi materiale auxiliare

Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 14

În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :

Unitatea de competenţă : Materii prime, produse textile şi materiale auxiliare

Competenţe Conţinuturi tematice

7. Controlul calitativ al materiilor prime şi auxiliare din

III. Sugestii metodologice

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 16

Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 18

În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :

Unitatea de competenţă : 7. Desen tehnic de specialitate

Competenţe Conţinuturi tematice

1. Linii utilizate în desenul tehnic

III. Sugestii metodologice

Modulul VI. Design vestimentar

În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :

Unitatea de competenţă : 8.Design vestimentar

Competenţe individuale Conţinuturi tematice

1. Elemente ale plasticii vizuale -culoare ,punct, linie, formă.

7. Conceptul de design ( de produs, ambiental, grafic )

Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 21

III. Sugestii metodologice

Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 22

Curriculum Şcoala Postliceală, anul I.II 23

I. Modulul Proiectarea tiparelor de bază se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale, având o

În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :

Unitatea de competenţă : 9. Proiectarea tiparelor de bază

Competenţe Conţinuturi tematice

1. Produse vestimentare. Clasificare după linia de sprijin,

III. Sugestii metodologice