Curriculum Maistru Confectii

Anexa nr. 3 la OMEdC nr. 4760/26.07.
2006
Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Curriculum
Calificarea :Maistru confecţii îmbrăcăminte

Nivel de calificare 3 avansat
Bucureşti
2006
AUTORI:
Prof. Lavinia Butnariu Colegiul Tehnic ,, Maria Baiulescu” Braşov

Prof. Marinela Zvâc Grupul Şcolar de Industrie Uşoară Focşani
Tehn. Mariana Dogărescu S. C. Braiconf S. A. Brăila ( din partea Comitetului sectorial
Industrie textilă, confecţii, pielărie, încălţăminte)
CONSULTANŢĂ :
Ing. Paula Posea CNDIPT, Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Curriculum Şcoala Postliceală 2

Specializarea: maistru confecţii îmbrăcăminte
Notă introductivă
În domeniul tehnic textile – pielărie se formează mai multe calificări de nivel trei avansat,
una dintre acestea fiind calificarea „maistru confecţii îmbrăcăminte”. Această calificare se formează
în doi ani de studiu.
Absolvenţii acestui nivel de calificare vor lucra în ateliere / secţii de producţie şi vor avea
atât abilităţi de comunicare, de utilizare PC, de implementare a managementului calităţii, cât şi
competenţe de implementare a managementului producţiei şi a muncii la croirea, confecţionarea şi
finisarea confecţiilor textile.
Pentru această calificare s-a elaborat Standardul de Pregătire Profesională, care are
următoarea structură : unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie, unităţi de competenţă tehnice
specializate.
La elaborarea curriculumului pentru anul I s-au avut în vedere următoarele :
 Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei avansat
 Reperele metodologice pentru proiectarea standardelor de pregătire profesională şi a
curriculumului pentru învăţământul postliceal, aprobate prin OMEC 3973/2005.
Curriculumul pentru anul I este alcătuit din 8 module constituite din unităţi de competenţă
pentru abilităţi cheie şi din unităţi de competenţă tehnice specializate, care asigură baza pregătirii
profesionale pentru această calificare.
Fiecărui modul i s-a acordat un număr de ore egal cu numărul de credite al unităţii de
competenţă din care a fost constituit. Modulele care se studiază în anul I se parcurg în paralel sau
în serie conform structurii propuse de autori.
Unităţile de competenţă formate în anul I de studiu sunt :
1. Comunicare profesională
2. Limbă modernă aplicată
3. Tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor aplicată
4. Managementul calităţii
5. Noţiuni de legislaţie a muncii
6. Asigurarea materiilor prime şi materialelor pentru confecţii
7. Coordonarea procesului de croire
8. Coordonarea procesului de confecţionare

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Anul I
Domeniul: Industrie textilă şi pielarie

Calificarea: Maistru confecţii îmbrăcăminte
Cultură de specialitate : 720 ore/an
Modulul I Comunicare profesională Total ore / an 60
Din care : pregătire practică -
Modulul II Limba modernă aplicată Total ore / an 60
Modulul III Tehnologia informaţiilor şi a Total ore / an 120
comunicaţiilor aplicată
Modulul IV Managementul calităţii Total ore/an 60
Din care : pregătire practică 30
Modulul V Sănătate şi securitate în muncă Total ore/an 60
Modulul VI Asigurarea materiilor prime şi a Total ore/an 120
materialelor pentru confecţii
Modulul Coordonarea procesului de croire Total ore/an 120
VII
Modulul Coordonarea procesului de Total ore/an 120
VIII confecţionare
Total ore/an: 20 ore/sapt x 36 săptămâni = 720 ore
TOTAL NR. ORE /AN: 720 ORE

Modulul I. Comunicare profesională
I. Modulul „Comunicare profesională” se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale de maiştri având

o durată de 60 ore de instruire teoretică ( 2 ore / săptămână x 30 săptămâni ) conform tabelului de
corelare.
În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :
1. Elaborează strategii pentru o comunicare eficientă

2. Aplică tehnici de comunicare orală
3. Realizează şi prezintă un raport complex
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :
Unitatea de competenţă : 1. Comunicare profesională
Competenţe Conţinuturi tematice
1. Strategii pentru o comunicare eficientă

 Scopul comunicării : primirea şi transmiterea informaţiilor,
întreţinerea unor discuţii, prezentarea unor informaţii
 Surse de informaţii : informaţii interne şi externe, buletine
1.1. Elaborează strategii informative, manuale, seminare rapoarte, procese verbale,
pentru o comunicare eficientă publicaţii de specialitate, Internet, discuţii, statistici, documentaţie,
mass media
 Metode de comunicare : scrise, verbale, audio, informatizate
 Metode de verificare a eficienţei comunicării : obţinerea feed-
back-ului, documentaţie întocmită corect
2. Tehnici de comunicare orală
 Strategii de ascultare : în funcţie de situaţie, ocazie, subiectul în
1.2. Aplică tehnici de cauză, vorbitori, metode de ascultare ( activă sau pasivă )
comunicare orală  Susţinere orală : în situaţii formale sau informale, în funcţie de
numărul de vorbitori ( mare, mic, 2 persoane ), prin modulaţia
vocii, prin alegerea tonului şi a vocabularului, prin structură, prin
comunicare nonverbală ( gesturi, limbajul trupului, contactul
vizual ) , prin articulare.
 Argumentare : idei clare, relevante, concise, persuasive, adaptate
contextului şi interlocutorului
 Tehnici de facilitare a unei comunicări eficiciente : acceptă opinii
diferite, încurajează discuţia, asigură posibilitatea de exprimare,
oferă feed-back, stimulează creativitatea, încadrarea în timp, viteza
vorbirii, adaptarea comunicării la nivelul de înţelefereal
auditoriului, folosirea unui suport specific
3. Tehnici de realizare a unui raport
1.3 Realizează un raport  Selectare informaţii : în funcţie de complexitatea temei, publicul
formal ţintă, relevanţa
 Organizare raport : tipul informaţiei, succesiune logică, suportul
(grafica, standardul de prezentare, formatul)
 Raport formal: document coerent, bine structurat, adecvat scopului
propus
III. Sugestii metodologice
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea
competenţelor (abilităţi cheie) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se
utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile
de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.
Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile,
iar profesorul este liber să decidă asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, având însă obligaţia
de a le parcurge pe toate. La repartizarea numărului de ore pe teme trebuie să se ţină cont de
dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care se lucrează, de
complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a
cunoştinţelor.
Orele se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate dotate cu materiale didactice
specifice:
 seturi de diapozitive sau / şi filme didactice tematice,
 manuale
 publicaţii de specialitate
 calculatoare conectate la internet
Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de
documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei.
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp
activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe
de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, echipamentelor necesare precum şi a
spaţiului de lucru.
Metodele de învăţare adecvate conţinuturilor / competenţelor acestui modul sunt cele în care
activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, descoperirea, problematizarea,
algoritmizarea, brainstormingul, jocul de rol, pentru că ele stimulează gândirea logică, cauzală,
analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare.
Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire
Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să
elaboreze instrumentele de evaluare (fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de

evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi
exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii
trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre
realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.
Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire
Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită
de semnificaţie în cadrul evaluării.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să
demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă
definită.
Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să
aleagă răspunsuri corecte sau să aplice tehnici şi strategii pentru o comunicare eficientă, să
întocmească şi să prezinte rapoarte pe teme date.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă.
În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai
recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se
bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul
în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei
individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Maistru confecţii
îmbrăcăminte ”, nivelul trei avansat.

MODULUL 2 LIMBA MODERNĂ APLICATĂ
Total ore 60
1. Notă introductivă
Curriculumul de LIMBA MODERNĂ APLICATĂ a fost elaborat avându-se în vedere
următoarele:
 reperele specifice pentru elaborarea curriculumului pentru învăţământul profesional şi tehnic, prin
organizarea modulară a studiului domeniilor cunoaşterii specifice care intră în componenţa
calificării;
 documentele reglatoare privind achiziţionarea competenţelor cheie în cadrul parcursului şcolar şi în
cadrul învăţării pe toată durata vieţii;
 necesitatea de a oferi un curriculum adecvat cerinţelor sociale, exprimat în termeni de achiziţii
finale, evaluabile la încheierea procesului de învăţare
Prezentul curriculum ţine seama de organizarea şi de structura unităţii de competenţă “Limba
modernă aplicată ”. Documentul a fost elaborat urmărindu-se:
A. Practica raţională a limbii: prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul
va putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris,
mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.
B. Formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune: elevul va fi capabil
să utilizeze conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de comunicare şi interacţiune (orală
şi în scris) în diverse contexte comunicative.
C. Dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală în vederea învăţării pe toată durata
vieţii: elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi
deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, inclusiv a disciplinelor tehnice de specialitate,
dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească
dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv internetul.
2. Structura programei
Programa şcolară pentru modulul „Limba modernă aplicată.” realizează corelarea cu unitatea de
competenţă “ Limba modernă aplicată ”, din componenţa standardului de pregătire profesională
pentru calificări de maistru (învăţământ postliceal).
În elaborarea programei au fost avute în vedere, în conformitate cu documentele de politică
educaţională ale M. Ed. C. şi cu prevederile documentelor europene asumate de România,
competenţele şi nivelurile de performanţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă.

Tabel de corelare a competenţelor cu conţinuturile
Competenţe Forme de prezentare a conţinuturilor
1. Receptează mesaje orale
Vorbire standard: cuvinte, expresii, propoziţii, fraze
1.1. identifică ideile principale dintr-o expunere legate de domeniul de activitate
pe teme legate de domeniul de activitate
 Mesaje orale / înregistrări audio / video
1.2. identifică informaţii factuale din (dialoguri, conversaţii, interviuri, prezentări
conversaţii / dialoguri / expuneri care au simple)
legătură cu domeniul de activitate
 Comenzi / rapoarte / texte publicitare;
1.3. execută operaţii tehnice simple pe baza
unor instrucţiuni orale de operare  Instrucţiuni orale de operare
1.4. stabileşte legături între un mesaj audiat şi
experienţa profesională
2. Receptează mesaje scrise

2.1. identifică ideile principale din texte de Limbaj uzual / specific: cuvinte, expresii, termeni
dificultate medie, în limbaj specific, pe teme specifici, adecvare contextuală
legate de domeniul de activitate  Texte autentice, de dificultate medie, din
2.2. identifică informaţiile factuale relevante domeniul specialităţii (rapoarte, prezentări,
din texte de dificultate medie în limbaj specific, diagrame, grafice, tabele sinoptice, texte
pe teme legate de domeniul de activitate publicitare, prospecte, instrucţiuni, broşuri de
informare, notiţe)
2.3. deduce sensul unui cuvânt din context, în
texte pe teme legate de meserie  Corespondenţă standard
2.4. îndeplineşte instrucţiuni scrise, clare, de  Documente oficiale scurte ( fax, ordin de
folosire a unui echipament / produs plata, scrisoare de confirmare, formular)
3. Produce mesaje orale

3.1. rezumă o întâmplare, discuţie şi îşi Descrieri şi explicaţii
exprimă părerea în legătură cu acestea Argumente
3.2. descrie coerent, în linii mari, activităţi,  Prezentare /descriere simplă / dialog
stări şi experienţe personale/legate de domeniul situaţional / adecvate profilului / specialităţii
de activitate  Sugestii / propuneri în scopul rezolvării unor
3.3. prezintă o activitate legată de profesiune, sarcini de lucru
dând explicaţii simple  Informaţii privind oferta de mărfuri/servicii
3.4. oferă informaţii specifice
3.5. întreabă pentru a-şi clarifica un mesaj
3. 6. promovează produse şi servicii
3. 7. argumentează vânzarea

Competenţe Forme de prezentare a conţinuturilor
4. Produce mesaje scrise
4.1. relatează, în scris, o întâmplare folosind Descrieri de persoane, obiecte şi activităţi
conectori logici simpli adecvaţi Corespondenţă de diverse tipuri
4.2. redactează texte coerente pe teme de  Documente profesionale: scrisori de intenţie,
interes personal / profesional facturi, facturi pro-forma, documente de
4.3. completează documente de lucru evidenţă primară, inventarieri, CV-ul
4.4. scrie corespondenţă standard european
 Texte funcţionale (invitaţie, telegramă,
cerere, anunţ publicitar, bilet, mesaj,
formular)
 Informare/ofertă/notă explicativă
5. Participă la conversaţii
5.1. participă la un interviu structurat pentru Dialoguri situaţionale
care s-a putut pregăti înainte, dar este Conversaţii cotidiene şi în context profesional
dependent de intervievator. Interviu de angajare, instrucţiuni, soluţionarea unor
5.3. iniţiază, menţine şi încheie o conversaţie probleme
pe teme de interes personal / profesional Aspecte comune mai multor specializări:
5.4. îşi adaptează modul de comunicare în  Caracteristici organizaţionale
funcţie de stilul (formal / informal) al  Operaţiuni de lucru
conversaţiei  Metode de operare
5.5. urmăreşte ceea ce se spune şi poate repeta  Interacţiuni cu alte meserii
elemente din conversaţie pentru a confirma  Relaţii colaborare la locul de muncă (ex.
înţelegerea reciprocă magazin, restaurant, hotel, birou de
informare turistică)
CONŢINUTURI
TEME
Se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:
DOMENIUL PERSONAL
 Viaţa personală (ex. alimentaţie, educaţie, hobby-uri)
 Relaţii interpersonale / interumane
 Stil de viaţă, comportament social
DOMENIUL PUBLIC
 Aspecte din viaţa socială şi economică
 Democraţie, civism şi drepturile omului
DOMENIUL PROFESIONAL
 Aspecte teoretice ale domeniului profesional / profesiunii
 Aspecte practice ale domeniului profesional / profesiunii
 Terminologie specifică calificării/domeniului
 Dicţionar de termeni de specialitate
 Texte de specialitate: articole din reviste de specialitate, documentaţii de specialitate
DOMENIUL EDUCAŢIONAL
 Elemente de cultură şi civilizaţie din spaţiul anglofon şi european
FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII
Pe parcursul pregătirii se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative ale limbii:
- a da şi a solicita informaţii generale / specifice legate de domeniul de activitate
- a da şi a solicita informaţii legate de completarea unui formular / document oficial
- a da şi solicita informaţii despre diverse activităţi / evenimente
- a solicita informaţii pentru clarificarea mesajului
- a descrie stări/ procese
- a exprima politicos acordul / dezacordul
- a exprima / a solicita o opinie
- a argumenta
- a exprima preferinţe, dorinţe, necesităţi, intenţii
- a exprima obligaţia / lipsa acesteia
- a exprima probabilitatea, posibilitatea, imposibilitatea
- a exprima surpriza, bucuria, supărarea, interesul, indiferenţa
- a cere / oferi un sfat
- a cere scuze
- a da şi urma instrucţiuni
- a cere şi oferi soluţii pentru diferite probleme
- a accepta / respinge politicos o ofertă
ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII

Se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:
Substantivul:
 pluralul substantivelor(plurale neregulate) – sistematizare
Adjectivul:
 odinea adjectivelor
Verbul:
 modalităţi de exprimare a prezentului, trecutului şi viitorului + timpurile verbale aferente –
sistematizare
 verbe modale (mijloace de exprimare a modalităţii) – sistematizare
Adverbul:
 comparaţia adverbelor
Fraza:
 fraza condiţională 2 & 3
Afirmaţia , interogaţia, negaţia – sistematizare
Întrebări disjunctive
Determinanţi, pronume (reluare şi sistematizare).

NOTĂ: Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de
specialitate. Terminologia elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei
învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor
lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale de mai mare dificultate,
dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor
fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi
nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor
gramaticale enumerate.
CONDIŢII DE APLICARE DIDACTICĂ ŞI DE EVALUARE

 În activitatea de învăţare-predare se vor folosi metode comunicative, tehnici interactive şi activităţi
centrate pe elev.
 La alegerea temelor şi textelor pe baza cărora se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu profilul şi
domeniul de specializare al fiecărei clase.
 Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu
grad mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de
lucru să fie sporit.
 Instrumentele de evaluare continuă vor fi elaborate în corelare cu: criteriile de performanţă,
condiţiile de aplicabilitate, prevederile privind probele de evaluare din unitatea de competenţă limba
modernă.
 SCURT GHID METODOLOGIC1

I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ, ca instrument de interpretare personalizată a
programei, asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca
planificarea calendaristică să fie elaborată pentru întreg anul şcolar, pentru a avea o imagine de
ansamblu asupra realizării curriculumului pe tot anul.
Elaborarea planificărilor presupune următoarele etape:
1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat.
2. Corelarea competentelor şi conţinuturilor din programă cu lecţiile din manual în care se regăsesc.
3. Căutarea altor resurse didactice, în cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa.
4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice
pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă.
5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu
competenţele vizate.
Structura planificării calendaristice
Nr.
Competenţ Observaţii**
Nr. Conţinuturi ale U. Î. ore Săptămân
e (amendament
U. Î. alocat a
vizate* e)
e
- tematic … …
- funcţii comunicative
1
Pentru alte sugestii şi detalii, a se consulta “Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare. Liceu”,
MEdC, CNC, Bucureşti, 2002.
- elemente de construcţie a
comunicării
- … … …
- …
- …
*
NOTA: În aceasta rubrica vor fi incluse şi valorile şi atitudinile vizate cu preponderenta de unitatea de
învăţare respectivă.
**
NOTA: Se completează pe parcursul anului şcolar, în funcţie de problemele apărute şi de
constatările făcute în activitatea la clasă.
II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite
logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.
Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.
Detalieri ale conţinuturilor Competenţ Activităţi de Resurse Evaluare
unităţii de învăţare e învăţare
vizate
Ce? De ce? Cum? Cu ce? Cât? (În ce
măsură?)
-tema (detaliată pe lecţii) … … … …
-text / tip de text …
-funcţii comunicative …
-elemente de construcţie a
comunicării
-…
III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL

DIDACTIC
1. Receptează mesaje orale
- exerciţii de identificare
- exerciţii de discriminare
- exerciţii de confirmarea înţelegerii sensului global dintr-un mesaj oral
- exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un mesaj oral
- exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie,
descriere, discuţie, prezentare, povestire)
2. Receptează mesaje scrise
- exerciţii de confirmarea înţelegerii sensului global dintr-un text scris
- exerciţii de completare de texte lacunare
- exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (descriere, raport, grafic, prezentare,
povestire)
- exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare (completare de tabele / diagrame,
ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,
- proiecte individuale

3. Produce mesaje orale
- exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri
- exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare, monolog
- dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere
- exerciţii de rezumare orală
- discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming
4. Produce mesaje scrise
- exerciţii de completare de formulare
- exerciţii de construire de paragrafe
- exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan
- exerciţii de formulare de corespondenţă personală (mesaje, scrisori, felicitare, carte poştală,)
- exerciţii de redactare a unor texte / scrisori cu paşi daţi
- exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat
- exerciţii de redactare de texte funcţionale (curriculum vitae, proces verbal, referat, cerere)
- exerciţii de rezumare în scris
- exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)
- exerciţii de luare de notiţe
- exerciţii de traducere şi retroversiune
- proiecte individuale sau de grup
5. Participă la conversaţii
- exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie, interviu, mesaj, scrisoare de răspuns
- joc de rol, discuţie, dezbatere
- prezentare
- exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri
- exerciţii de formulare / construire a unei argumentări / a unui interviu
- proiecte de grup
IV. EVALUAREA
Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de
limbă modernă, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a
competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se
impun în vederea reglării (ajustării) procesului de predare / învăţare. Pentru a se realiza o evaluare
cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea formativă
continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de
învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului elevilor.
Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată
această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât
mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel la
metode şi instrumente complementare de evaluare.
Pentru evaluarea formativă a elevilor – vizând achiziţiile (în termeni cognitivi, afectivi şi
performativi), competenţele de comunicare şi de inter-relaţionare, atitudinile dezvoltate de aceştia la
orele de limbi moderne – se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:
- Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)
- Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării
- Proiectul
- Portofoliul

- Autoevaluarea
MODULUL 3 TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII APLICATĂ

Total ore 120
1.1. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ
Modulul 2 Tehnologia informaţiei şi comunicării aplicată se studiază pe parcursul

anului I, şcoală postliceală de maiştri.
Acest modul, Tehnologia informaţiei şi comunicării aplicată, se va parcurge cu aceleaşi
conţinuturi la toate calificările de nivel 3+ din domeniile profesionale tehnice (Construcţii şi
lucrări publice, Mecanică, Electric şi Electromecanică, Electronică, automatizări, etc).
La parcurgerea programei şcolare se va avea în vedere dobândirea competenţelor prevăzute în
Standardul de pregătire profesională specific calificării, document care face parte din Sistemul
Naţional de Calificări Profesionale.
După parcurgerea acestui modul, elevul va fi capabil să utilizeze sistemul de operare
Windows, să compare reprezentări grafice în aplicaţiile Word şi Excel, să administreze o bază de
date, să comunice prin Internet, să structureze şi să prezinte informaţii din surse variate.
Persoana care va absolvi acest modul va fi responsabilă de execuţia propriei activităţi, dar şi
de realizarea sarcinilor încredinţate grupului din care face parte, având atribuţii de coordonare şi
control.
Parcurgerea programului permite elevilor să dobândească competenţe suficiente şi cunoştinţe
care să le permită găsirea unui loc de muncă corespunzător calificării.
Lista competenţelor incluse în unitatea de competenţă corespunzătoare modulului
1. Utilizează sistemul de operare Windows

2. Compară reprezentări grafice în aplicaţiile Word şi Excel
3. Administrează o bază de date
4. Comunică prin Internet
5. Structurează şi prezintă informaţii din surse variate

1.2. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unitatea de competenţă : TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII APLICATĂ
C.1. Utilizează sistemul de  Noţiuni elementare de operare: pornirea şi închiderea

operare Windows calculatorului, repornirea calculatorului, obiecte de lucru pe
desktop.
 Interfaţa sistemului Windows: obiecte grafice de interfaţă-
pictograma, butonul, lista de selecţie, caseta de text, grupul de
obiecte, fereastra - obiectul fereastră, navigarea în şi între
ferestre.
 Organizarea informaţiilor în sistemul de operare Windows:
creare directoare, fişiere; operaţii asupra directoarelor şi
fişierelor.
 Elemente avansate de operare: modificarea configuraţiei pentru
desktop, configurarea tastaturii, configurarea imprimantei,
shortcut-uri, suporturi mobile.
C.2. Compară reprezentări  Operaţii de operare asupra structurii unui tabel şi a foilor de
grafice în aplicaţiile Word şi calcul: inserare/ştergere, copiere/lipire, redenumire, grupare
Excel linii şi coloane, exploatare foi de calcul, consultarea
documentaţiei auxiliare.
 Formatare document şi foi de calcul: setare pagină, stil, font,
mărime font, tip caracter, aliniere, chenare, selectare culori,
grosimea liniei, antet, subsol.
 Prelucrarea informaţiilor dintr-un tabel: sortare, filtrare,
subtotaluri, referinţe absolute şi relative, funcţii simple
(adunare, scădere, medie aritmetică).
 Trasare diagrame: tip, sursa datelor, suprafaţă diagramă,
formatare, localizare, tipărire.
 Inserare obiecte: imagini, grafice, şabloane prezentări, ecuaţii,
fişiere multimedia, documente text.
C.3. Administrează o bază  Tipuri de date: numerice, alfanumerice, logice, date
de date calendaristice, şir de caractere, memo şi funcţii pentru date de
tip numeric, şir de caractere, date calendaristice, conversii, de
uz general.
 Structura bazei de date: tabele (nume componente, tip,
dimensiune).
 Operaţii asupra tabelului dintr-o bază de date: creare,
poziţionare pe o înregistrare, actualizare, sortare, indexare.
 Încărcarea unei baze de date: introducere şi validare date.
 Exploatarea unei baze de date: deschidere, închidere bază de
date şi tabele.
C.4. Comunică pe Internet  Tehnici de căutare adecvate surselor de informaţii: motoare
căutare Internet, cuvinte-cheie, grupuri de cuvinte.
 Operaţii pentru transmitere informatii: crearea unui cont,
accesare cont, expediere mesaje.
 Metode de schimb al informaţiilor: e-mail, dialog, dezbatere on-
line, forum, liste de discuţie a informaţiilor.
C.5. Structurează şi prezintă  Surse de informatii: baze de date, materiale scanate, Internet,
informaţii din surse variate fişiere de pe floppy şi CD-ROM, dicţionare, cataloage,
normative.
 Îmbinare informaţii într-un mod coerent: conţinut unitar, de la
simplu la complex, limbaj.
 Prezentare material realizat: operaţii complexe de calcul tabelar,
diagrame, grafice, baze de date corespunzatoare domeniului de
activitate.
1.3 Sugestii metodologice
a) Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Modulul Tehnologia informaţiei şi comunicării aplicată poate fi parcurs în mod

independent, iar ordinea de parcurgere a conţinuturilor este cea din tabelul de corelare a
competenţelor şi conţinuturilor.
Conţinuturile se vor exemplifica în funcţie de domeniul profesional, respectiv reprezentările
grafice în aplicaţiile Word şi Excel, bazele de date şi informaţiile din surse variate vor corespunde
domeniului profesional.
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în
funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de
complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de asimilare a
cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor.
b) Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare
Profesorii pot folosi informaţii despre stilul de învăţare al elevilor. Activităţile la lecţii pot fi
variate astfel încât să garanteze că toate stilurile de învăţare sunt atinse. Pentru atingerea
competenţelor din prezentul modul se vor aplica activităţi de învăţare cu caracter interactiv. Se
recomandă metode cum sunt: studiul de caz, demonstraţia, exerciţiul, dezbaterea, discuţii în grup
proiectul, metoda practică, observaţia sistematică a comportamentului elevilor, autoevaluarea.
Alegerea acestor activităţi oferă următoarele avantaje: sunt orientate asupra celui care învaţă,
respectiv asupra disponibilităţilor sale, urmând să le pună mai bine în valoare; permite
individualizarea învăţării; oferă maximul de deschidere; permite diferenţierea sarcinilor şi a timpului
alocat.
Alegerea acestor activităţi conduc la o orientare asupra celui care învaţă, urmând să le pună
mai bine în valoare, permit diferenţierea sarcinilor şi a timpului alocat.
Instruirea se va realiza în laboratorul de informatică cu o bună dotare materială şi cu softul
corespunzător.
Nivelul de pregătire teoretică este realizat corespunzător, dacă sunt îndeplinite criteriile de
performanţă ce pot fi atinse numai dacă în procesul de învăţământ sunt asigurate condiţiile de
aplicabilitate descrise în standard.

Activităţile de învăţare se pot organiza frontal, individual sau pe grupe mici de elevi.
Condiţiile concrete ale unităţii şcolare, personalitatea şi creativitatea formatorului, însuşirile elevilor
sunt cele care vor determina alegerea strategiilor didactice adecvate
c) Sugestii cu privire la evaluare
Evaluarea trebuie să fie corelată cu criteriile de performanţă, condiţiile de aplicabilitate şi cu

tipul probelor de evaluare care sunt precizate în Standardul de pregătire profesională corespunzător
calificării. În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ,
pentru verificarea atingerii competenţelor. Se evaluează numai competenţele din acest modul,
evaluarea altor competenţe nefiind relevantă. O competenţă se evaluează o singură dată.
Evaluarea probelor implică semnătura evaluatorului de fiecare dată când s-a demonstrat
realizarea sarcinii. Evaluarea se consideră încheiată cu succes când s-au obţinut toate semnăturile,
care atestă dobândirea competenţei.
Evaluarea continuă şi sumativă este condiţionată de evaluarea stabilită în Standardul de
pregătire profesională.

EXEMPLU DE INSTRUMENT DE EVALUARE
UNITATEA DE COMPETENŢĂ: TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII

APLICATĂ
Evaluarea 1 - Competenţa 1: Utilizează sistemul de operare Windows
Numele candidatului:
Număr de înregistrare:
Oră de instruire practică prin laborator tehnologic
Centru:
Data de început:
Numele evaluatorului:
Data de încheiere:
Semnătura evaluatorului:
Data de verificare:

Evaluare 1: UNITATEA DE COMPETENŢĂ: TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI
COMUNICĂRII APLICATĂ
Această evaluare se referă la Competenţa 1: Utilizează sistemul de operare Windows cu
următoarele criterii de performanţă:
(a) Controlarea sesiunii de lucru pe calculator

(b) Utilizarea interfeţei sistemului Windows
(c) Organizarea informaţiilor în sistemul de operare Windows
(d) Utilizarea elementelor avansate de operare
Condiţii de aplicabilitate:
Noţiuni elementare de operare: pornirea şi închiderea calculatorului, repornirea

calculatorului, obiecte de lucru pe desktop
Interfaţa sistemului Windows: obiecte grafice de interfaţă- pictograma, butonul, lista de

selecţie, caseta de text, grupul de obiecte, fereastra -
obiectul fereastră, navigarea în şi între ferestre
Organizarea informaţiilor: creare directoare, fişiere; operaţii asupra directoarelor

şi fişierelor
Elemente avansate de operare: modificarea configuraţiei pentru desktop, configurarea

tastasturii, configurarea imprimantei, shortcut-uri,
suporturi mobile
INSTRUCŢIUNI PENTRU CANDIDAŢI
Citiţi aceste observaţii înainte de a începe evaluarea:
- Citiţi cu atenţie fişa tehnologică de execuţie

- Dacă aveţi neclarităţi referitoare la fişa tehnologică, comunicaţi acest lucru evaluatorului înainte
de a începe rezolvarea sarcinii
- Înainte de începerea evaluării, asiguraţi-vă că dispuneţi de condiţiile de siguranţă, echipamentul,
materialele şi SDV-urile necesare rezolvării sarcinii
- Asiguraţi-vă că numele dvs., data şi numărul de înregistrare apar pe fişa pe care o veţi înmâna
evaluatorului
- Rezolvaţi toate etapele acestei fişe tehnologice
- Când aţi terminat, asiguraţi-vă că înmânaţi evaluatorului fişa rezolvată.

Evaluare 1 Utilizează sistemul de operare Windows
1(a) Controlarea sesiunii de lucru pe calculator
Efectuaţi operaţiile elementare de operare într-o sesiune de lucru cu calculatorul
Nr. Sesiune de lucru Evaluator Data

crt.
1 Pornirea calculatorului
2 Închiderea calculatorului
3 Repornirea calculatorului
4 Identificare obiecte de lucru pe desktop
1(b) Utilizarea interfeţei sistemului Windows
Utilizaţi interfaţa sistemului Windows şi completaţi tabelul cu elementele folosite.
Nr. crt. Interfaţa sistemului Windows Evaluator Data

5
6
7
8
9
10
11
1(c) Organizarea informaţiilor în sistemul de operare Windows
Creaţi un director numit Examen, două subdirectoare numite Subexamen1 şi Subexamen2 şi un

fişier în subdirectorul Subexamen1. Copiaţi fişierul din subdirectorul Subexamen1 în celălalt
subdiector, apoi mutaţi-l în directorul Examen.
Nr. Funcţii specifice Evaluator Data

crt.

12 Creare director-Examen
13 Creare Subdirectorul Subexamen1
14 Creare Subdirectorul Subexamen2
15 Creare Fişier
16 Copiere Fişier
17 Mutare Fişier

Modulul IV. Managementul calităţii
I. Modulul „Managementul calităţii” se parcurge în anul al I al Şcolii Postliceale de maiştri,

având o durată de 60 ore ( 2 ore / săptămână x 30 săptămâni ) .
1. Precizează principiile de mamagement al calităţii;
2. Efectuează controlul statistic;
3. Acţionează pentru menţinerea sistemului de asigurare a calităţii;
4. Aplică tehnici de îmbunătăţire continuă a calităţii.
Unitatea de competenţă : 4. Managementul calităţii
1. Principiile de management al calităţii. Descriere.

 orientarea către client, leadership, implicarea personalului,
abordarea procesuala, abordarea sistemului de către
management, îmbunătăţirea continuă, abordarea concretă in
4.1. Precizează principiile de luarea deciziilor, relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii
management al calităţii
2. Funcţiile managementului calităţii. Descriere.
 planificarea calităţii, organizarea activităţilor referitoare la
calitate, coordonarea activităţilor referitoare la calitate,
antrenarea personalului pentru realizarea obiectivelor calităţii,
ţinerea sub control a calităţii, asigurarea calităţii,
îmbunătăţirea calităţii.
3. Controlul statistic :
 Elementele controlului statistic: caracteristica controlată, lot,
4.2. Efectuează controlul statistic mărime eşantion, reguli de extragere a eşantionului, plan de
control, grad de severitate, nivel de calitate acceptabil (AQL),
cifra de acceptare, cifra de respingere.
 Etape ale controlului statistic: extragerea eşantionului,
determinarea caracteristicii conform procedurii specifice,
compararea caracteristicii controlate cu condiţiile din
standarde, identificarea defectelor, compararea numărului de
defecte identificate cu cifra de acceptare/de respingere
 Măsuri luate în urma controlului: acceptare/ respingere lot de
produse ; trecerea la alt plan de control (alt grad de severitate,
AQL).
4. Sistemul de asigurare a calităţii :

 Cerinţe pentru implementarea sistemului de asigurare a

calităţii : proceduri, manualul calităţii, satisfacerea clienţilor,
costuri, standarde de firmă, legislaţie, feed-back, grafice de
documentare.
4.3. Acţionează pentru  Audit de calitate (intern/ extern dat) : pe metode statistice,
menţinerea sistemului de mentenanţă, planificarea întreţinerii, urmărirea parametrilor
asigurare a calităţii de funcţionare.
 Factori care afectează costurile calităţii: rebuturi,
recondiţionări, reparaţii, produse neconforme, reclamaţii
clienţi, produse returnate, penalizări pentru întârziere,
despăgubiri pentru daune.
5. Tehnici de îmbunătăţire continuă a calităţii :

 Strategii de îmbunătăţire a calităţii: strategia Kaizen, Ciclul
PEVA (planifică-execută-verifică-acţionează), principiul
4.4. Aplică tehnici de “zero defecte”.
îmbunătăţire continuă a calităţii  Ghid pentru îmbunătăţirea calităţii: conform standardului ISO
9004-4 şi standardelor ISO specifice domeniului de activitate
 Instrumente de îmbunătăţirea calităţii: instrumente ajutătoare
(brainstorming, stratificare, metoda întrebărilor),
instrumentele calităţii (grafice, diagrame, histograme, fişe de
control statistic).
competenţelor ( abilităţilor cheie ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se
Cele 60 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire
Profesională sunt : 30 de ore de instruire teoretică ( 1 oră x 30 săpt. ) şi 30 ( 1 oră x 30 săpt. ) de ore
de laborator tehnologic, efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea
de a distribui cele 60 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele
prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul
de învăţământ.
S-a optat pentru distribuirea în mod egal a numărului de ore de teorie cu cele de laborator
tehnologic, deoarece majoritatea lecţiilor au caracter aplicativ.
Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu
conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate.
de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum
şi a spaţiului de lucru.

În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea
pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea,
descoperirea, problematizarea, jocul de rol. Se pot utiliza ca activităţi de învăţare : discuţii dirijate
privind funcţiile managementului calităţii, studii de caz privind modul în care se efectuează
controlul statistic, exerciţii de identificare a cerinţelor pentru implementarea unui sistem de
asigurare a calităţii şi a factorilor care afectează costurile calităţii, exerciţii de stabilire a strategiilor
de îmbunătăţire a calităţii şi de aplicare a instrumentelor de îmbunătăţire a calităţii.
elaboreze instrumentele de evaluare ( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de
evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi exprime
opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare.
realizările unui elev în ceea ce privesc cunoştinţele şi abilităţile verificate după criterii definite.
Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este
lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
demonstreze că au atins Standardul de Pregătire Profesională pentru o anume unitate de competenţă
tehnică sau cheie.
aleagă răspunsuri corecte, să execute operaţii sau să întocmească proiecte pe teme date.
recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare.
În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna
realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu
succes pentru competenţa respectivă.
individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,, Maistru confecţii
îmbrăcăminte”, nivelul trei avansat.

Modulul V. Sănătate şi securitate în muncă
I. Modulul „Sănătate şi securitate în muncă” se parcurge în anul al I al Şcolii Postliceale de

maiştri, având o durată de 60 ore ( 2 ore / săptămână x 30 săptămâni ) .
1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi
stingerea incendiilor.
2. Planifică acţiuni de evitare şi de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă.
3. Coordonează activităţile în caz de accident.
4. Aplică normele de protecţia muncii specifice utilajelor din confecţii.
Unitatea de competenţă : 7. Sănătate şi securitate în muncă
7.1. 1. Măsuri de eliminare a riscurilor la locul de muncă:

Aplică legislaţia  utilizarea legislaţiei în vigoare specifice domeniului
privind securitatea şi  instructaje iniţiale,curente şi periodice
sănătatea la locul de  documente de informare: fişe,afişe, filme, cataloage, broşuri,
muncă, prevenirea şi pliante, instrucţiuni de lucru.
stingerea incendiilor. 2. Măsuri de igienă şi protecţia muncii
 fişa individuală de instructaj
 echipamente de lucru şi echipamente de
protecţie
 trusă de prim ajutor
 materiale igienico-sanitare
 materiale şi mijloace de stingere a
incendiilor
3. Sisteme şi dispozitive de protecţie
 individuale şi colective specifice locului de muncă
4. Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea incendiilor:
 apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu
CO2

7.2. 5. Locuri de muncă periculoase specifice domeniului.

Planifică acţiuni de 6. Situaţii deosebite şi factorii de risc de la locul de muncă.
evitare si de reducere a  situaţii de risc: perturbări funcţionale, defecţiuni ale utilajelor,
riscurilor identificate nerespectarea principiilor ergonomice, comportament
la locul de munca. necorespunzător al lucrătorului la locul de muncă, starea fizică
şi psihică necorespunzătoare a lucrătorului;
 accidente de muncă;
 boli profesionale;
 avarii;
 incendii şi explozii.
7. Echipamente de lucru şi de protecţie specifice locurilor de
muncă din:
 secţia de croit;
 secţia de confecţii;
 secţia de finisaj.
7.3. 8.Primul ajutor în caz de accident
Coordonează  trusa de prim ajutor;
activităţile în caz de  acţiuni de prim ajutor.
accident. 9. Planul de acţiune în caz de accident la o situaţie dată
 eliminarea cauzelor;
 evacuarea accidentaţilor;
 anunţarea organelor abilitate, în funcţie de tipul accidentului.
10. Sarcinile în caz de accident ale echipelor de intervenţie

 individuale;
 de grup.
7.4. Aplică normele 11. Norme de protecţia muncii la utilajele din secţia de croit
de protecţia muncii  maşini de tăiat fixe şi mobile;
specifice utilajelor din  agregate automate de croire;
confecţii  prese de termolipit.
12. Norme de protecţia muncii la utilajele din secţia de confecţii
 maşini simple de cusut;
 maşini pentru cusături elastice;
 maşini speciale de cusut;
 maşini semiautomate şi automate de cusut.
13. Norme de protecţia muncii la utilajele din secţia de finisaj
 maşini de călcat;
 mese de călcat;
 prese de călcat.

1 Conţinuturile incluse în structura modulului ,, SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ÎN

MUNCĂ ” oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi privind securitatea la
locul de munca, sănătatea, prevenirea şi stingerea incendiilor, în condiţiile participării lor
responsabile la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii.
Parcurgerea temelor este cea propusă în tabelul de corelare, numărul de ore alocat fiecărei
teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de
dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de
complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a
cunoştinţelor.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină
conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor
dorite.
2. Parcurgerea conţinuturilor modulului „Sănătate şi securitate în muncă” şi adecvarea
strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente
nivelului 3 avansat, corespunzătoare calificării, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi
dezvoltării capacităţiilor pentru integrarea pe piaţa muncii.
Aplicaţiile practice se recomandă să se desfăşoare în ateliere, dotate cu:
 materiale didactice specifice protecţiei muncii;
 seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice;
 planşe didactice;
 panoplii şi machete didactice sau/şi funcţionale;
 bibliografie tehnică selectivă ş.a.
Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi practică este realizat corespunzător dacă sunt
îndeplinite toate criteriile de performanţă din Standardul de Pregătire Profesională.
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a
adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesului de învăţare pe elev, pe
nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea
învăţării, lărgirii orizontului de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat ş.a.
Metode ca lucrul în grup, simularea, practica în atelier / la locul de muncă, discuţiile de grup,
prezentările video, temele şi proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin
dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii,
sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă în situaţii de risc.
3. Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi
elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi
să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de predare – învăţare.
Calitatea evaluării căreia îi vor fi supuşi elevii pentru a obţine specializarea de maistru
confecţii îmbrăcăminte reprezintă unul dintre factorii esenţiali care susţin încrederea publică în
această specializare. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi
motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor
impuse la standardul naţional definit în cadrul specializării.
Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la
criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de
evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând
exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde. Demonstrarea altor abilităţi, în afara
celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea
sistematică, pe baza unei fişe de observare, probe practice, teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi,
proiectul, autoevaluarea.

Modulul VI. Asigurarea materiilor prime şi materialelor auxiliare pentru confecţii
I. Modulul „Asigurarea materiilor prime şi materialelor auxiliare pentru confecţii” se

parcurge în anul I al Şcolii Postliceale de maiştri, având o durată de 120 ore ( 10 ore / săptămână x
12 săptămâni )- în primele 12 de săptămâni ( conform tabelului de corelare).
.
1. Caracterizează materiile prime de bază din textile
2. Analizează materiile prime de bază pentru confecţii
3. Analizează materialele auxiliare pentru confecţii
4. Selectează materiile prime şi auxiliare de calitate
Unitatea de competenţă: 9.Asigurarea materiilor prime şi materialelor auxiliare pentru confecţii
1. Fibre textile
 Definiţie. Clasificare
 Structura macromoleculară şi chimică a fibrelor textile naturale şi
obţinute pe cale chimică.
 Metode specifice pentru analiza fibrelor textile : organoleptic,
probe de ardere, microscopie, analize chimice.
9.1. Caracterizează materiile  Proprietăţi:- fizice (lungime, higroscopicitate, fineţe,
prime de bază din textile comportare la temperatură şi electricitate);
- mecanice(rezistenţă, elasticitate, comportare la
frecare);
- chimice (comportare în mediul acid , alcalin,
oxidant).
 Metode de comparare a fibrelor textile după structura
morfologică, proprietăţi şi domeniul de utilizare.
9.2. Analizează materiile 2. Ţesături şi tricoturi
prime de bază pentru confecţii  Criterii de selectare a ţesăturilor : după natura materiei prime,
după destinaţie, după structură / mod de legare, după aspect.
 Criterii de selectare a tricoturilor : după natura materiei prime,
după destinaţie, după structură, după forma obţinută pe maşinile
de tricotat.
 Metode de determinare a proprietăţilor ţesăturilor şi
tricoturilor :
- proprietăţi fizice : lăţime/lungime, masă specifică, grosime,
desime;
-proprietăţi mecanice : rezistenţă şi alungire la rupere,
rezistenţă la uzură prin frecare, (elasticitate, extensibilitate,
deşirabilitate – specifice tricoturilor).
- proprietăţi igienico- funcţionale : permeabilitate la aer şi apă,
capacitate de izolare termică,hidrofilia, higroscopicitatea .
- proprietăţi de aspect : stabilitate dimensională, capacitate de
revenire din şifonare, drapajul, flexibilitatea, transparenţa.
 Compararea valorilor obţinute din determinările proprietăţilor
cu probele etalon / martor , norme interne , standarde.
3. Materiale auxiliare : căptuşeli, întărituri, aţa de cusut,
9.3 Analizează materiale furnituri, blănuri, piele şi înlocuitori .
auxiliare pentru confecţii  Rolul materialelor auxiliare privind: prelucrarea şi asamblarea
produselor, rezistenţa la purtare şi şifonare, valoarea de prezentare,
mărirea parametrilor de confort, stabilitate dimensională, formarea
şi elasticitatea produselor, ornamental.
 Criterii de selectare a materialelor auxiliare pentru obţinerea unui
produs vestimentar : destinaţie, structura morfologică, linia de
concepţie, drapaj, tuşeu.
4. Controlul calitativ al materiilor prime şi auxiliare pentru

confecţii.
 Confruntarea şi compararea materialelor cu colecţia de mostre
omologate şi efectuarea analizelor de laborator (fizice şi chimice).
9.4. Selectează materiile  Defecte neadmise pe produsul vestimentar : de filare, de ţesere, de
prime şi auxiliare de calitate tricotare, de finisare - metode de marcare.
 Documente specifice de înregistrare a defectelor apărute :
documente de recepţie, jurnalul calităţii.
 Soluţii pentru eliminarea defectelor : eliminarea porţiunilor cu
defecte, şablonare corespunzătoare, colaborare cu maistrul, cu
lucrătorul.
II. Sugestii metodologice
competenţelor tehnice specializate se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se
Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:
Tema 1 : Structura fibrelor textile

 Structură supramoleculară a fibrelor textile;
 Structură chimică a fibrelor textile.
Tema 2 : Proprietăţile fibrelor textile

 Proprietăţi fizice : lungime, fineţe, higroscopicitate, comportarea fibrelor la
căldură, încărcare electrostatică;
 Proprietăţi mecanice : rezistenţa la rupere, alungirea la rupere, comportarea
fibrelor la frecare, fenomenul Pilling;
 Proprietăţi chimice : comportarea fibrelor textile la acţiunea substanţelor
alcaline, la acţiunea substanţelor acide, la acţiunea substanţelor oxidante.
Tema 3 : Metode de determinare a proprietăţilor fibrelor textile

 Metode organoleptice, probe de ardere, microscopie, analize chimice.
Tema 4 : Compararea fibrelor textile

 Asemănări şi deosebiri a fibrelor naturale ( vegetale, animale, minerale) în
funcţie de structură, proprietăţi;
 Asemănări şi deosebiri a fibrelor chimice între ele în funcţie de structură,
proprietăţi;
 Compararea fibrelor naturale cu cele chimice în funcţie de structură,
proprietăţi.
Tema 5 : Materii prime de bază

 Ţesături. Proprietăţi .Criterii de selectare;
 Tricoturi. Proprietăţi. Criterii de selectare ;
 Interpretarea valorilor obţinute la determinarea proprietăţilor ţesăturilor şi
tricoturilor.
Tema 6 : Materiale auxiliare textile

 Căptuşeli. Caracterizare, rol ;
 Întărituri. Caracterizare, rol ;
 Aţa de cusut. Caracterizare, rol;
 Furnituri. Caracterizare, rol;
 Blănuri. Caracterizare, rol;
 Piele şi înlocuitori. Caracterizare, rol.
Tema 7: Selectarea produselor textile şi a materialelor auxiliare necesare pentru
obţinerea unui produs vestimentar . Aplicaţii practice.
Tema 8 : Controlul calitativ al materiilor prime şi auxiliare

 Defectele ţesăturilor şi tricoturilor: de filare, de ţesere, de tricotare, de
finisare ;
 Documentele recepţiei ;
 Soluţii de eliminare a defectelor.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau
conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale
colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi
de ritmul de asimilare a cunoştinţelor. Profesorul are, însă, obligaţia de a parcurge toate
conţinuturile, iar la repartizarea orelor pe teme, să ţină cont de numărul de ore alocat fiecărui tip de
instruire din planul de învăţământ.
Orele se recomandă să se desfăşoare în laboratoare dotate cu materiale didactice specifice, iar
în desfăşurarea orelor de laborator tehnologic să se folosească :
 filme didactice tematice;
 planşe didactice;
 machete didactice şi/sau funcţionale;
 aparatură de laborator pentru determinarea proprietăţilor ;
 seturi cu probe etalon / martor;
 norme interne şi standarde;
 bibliografie tehnică selectivă .
de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, echipamentelor necesare
precum şi a spaţiului de lucru.
activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea,
algoritmizarea pentru că ele stimulează gândirea logică, cauzală, analitică, imaginaţia şi creativitatea
elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare.
elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de
realizările unui elev în ceea ce privesc cunoştinţele, şi abilităţile dobândite.
definită.
aleagă răspunsuri corecte sau să execute lucrări de laborator şi operaţii specifice procesului din
confecţii.
recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se
bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul
în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.

individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,, Maistru confecţii
Modulul VII. Coordonarea procesului de croire
I. Modulul „Coordonarea procesului de croire” se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale de

maiştri, având o durată de 120 ore ( 10 ore / săptămână x 12 săptămâni ) .
1. Aplică tehnologii de croire a materiei prime;
2. Organizează secţia pentru derularea proceselor tehnologice de croire;
3. Urmăreşte respectarea documentaţiei tehnice;
4. Asigură asistenţă tehnică în secţia de croire;
5. Colaborează cu compartimentul C.T.C.
Unitatea de competenţă : 12. Coordonarea procesului de croire
1. Şablonare: definiţie, condiţii tehnice, metode şi procedee.

12.1.Aplică tehnologii de 2. Şpănuire: definiţie, condiţii tehnice, metode şi procedee, utilaje.
croire a materiei prime 3. Croirea materiilor prime: definiţie, metode, procedee.
 Secţionarea şpanului : definiţie, condiţii tehnice, utilaje;
 Decuparea detaliilor: definiţie, condiţii tehnice, utilaje.
4. Aplicaţii practice: croirea produselor de lenjerie, îmbrăcăminte
subţire, îmbrăcăminte groasă.
5. Organizarea secţiei de croit
12.2. . Organizează secţia  Stabilirea utilajelor în funcţie de materia primă şi de procedeele
pentru derularea proceselor de croire;
tehnologice de croire  Calcularea necesarului de personal, a normei de producţie şi a
indicatorilor procesului de croire;
 Repartizarea personalului pe locurile de muncă ;
 Echilibrarea producţiei (reorganizarea secţiei).
6. Documentaţie tehnică specifică croirii
12.3. Urmăreşte respectarea  Şabloane, normă internă, normă de consum, proces tehnologic de
documentaţiei tehnice croire;
 Aplicaţii practice: asigurarea materiei prime pe locurile de
muncă, repartizarea sarcinilor în funcţie de tipul de operaţii,
verificarea datelor din norma internă şi de consum.
7. Asistenţa tehnică la croire
12.4. Asigură asistenţă  Operaţii demonstrative de croire la introducerea unui nou produs
tehnică în secţia de croire sau unei noi tehnologii;
 Soluţionarea situaţiilor problemă.
8. Calitatea procesului de croire
12.5. Colaborează cu  Puncte de control la croire;
compartimentul C.T.C.  Defecte de croire.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi.

Atingerea competenţelor ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt
precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale
performanţelor elevului.
Cele 120 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de
Pregătire Profesională sunt : 60 de ore de instruire teoretică şi 60 de ore de laborator tehnologic,
efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 120 de
ore ale modulului pe teme, astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a
depăşi, însă, numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ.
Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi
de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate
ei. Locul de desfăşurare a acestor ore se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate / agenţii
economici.
În ceea ce privesc metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează
activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz,
observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, exerciţiul.

sistematică a elevului, investigarea, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze
instrumentele de evaluare ( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de evaluare).
Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi exprime opinii proprii,
profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare.
realizările unui elev în ceea ce privesc cunoştinţele şi abilităţile dobândite şi se realizează după
criterii definite.

Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de
Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate
este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
definită.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale
competenţelor din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Maistru confecţii
aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii, să ia decizii.
Probele de evaluare pot fi orale şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă
Instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de
autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna
succes.

Modulul VIII. Coordonarea procesului de confecţionare
I. Modulul „Coordonarea procesului de confecţionare” se parcurge în anul I al Şcolii

Postliceale de maiştri, având o durată de 120 ore ( 10 ore / săptămână x 12 săptămâni ) .
1. Aplică tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare
2. Organizează secţia pentru derularea diferitelor procese tehnologice de confecţionare
3. Urmăreşte respectarea documentaţiei tehnice industriale
4. Asigură asistenţă tehnică pe linia tehnologică de lucru
5. Colaborează cu compartimentul C.T.C.
Unitatea de competenţă : 13. Coordonarea procesului de confecţionare
1. Tipuri de cusături: mecanice şi termochimice;

13.1. Aplică tehnologii clasificare, formare, rol, parametri.
de confecţionare a 2. Maşini şi utilaje pentru realizarea cusăturilor
produselor vestimentare Maşini de cusut: alcătuire, organe de coasere, funcţionare, deservire,
reglarea parametrilor de coasere;
Maşini pentru asamblări neconvenţionale: alcătuire, organe de lucru,
funcţionare, deservire, reglarea parametrilor;
Maşini de călcat, mese de călcat, prese de călcat interoperaţionale:
alcătuire, funcţionare, deservire, reglarea parametrilor de călcare;
3. Aplicaţii practice: execuţia operaţiilor de coasere şi călcare în scopul
prelucrării produselor vestimentare de lenjerie, îmbrăcăminte subţire,
îmbrăcăminte groasă.
4. Organizarea secţiei de confecţionare
 Procedee de organizare a procesului de confecţionare: Prod-Sincron,
13.2. Organizează secţia bandă rulantă, linie tehnologică ;
pentru derularea  Stabilirea utilajelor în funcţie de materia primă şi de procedeele de
diferitelor procese confecţionare;
tehnologice de  Calcularea necesarului de personal, a normei de producţie şi a
confecţionare indicatorilor procesului de confecţionare;
 Repartizarea personalului pe locurile de muncă ;
5. Documentaţie tehnică specifică confecţionării
13.3. Urmăreşte  Produs etalon, normă internă, fişa tehnică, proces tehnologic de
respectarea confecţionare;
documentaţiei tehnice  Aplicaţii practice: asigurarea semifabricatelor pe locurile de muncă,
repartizarea sarcinilor în funcţie de tipul de operaţii, verificarea datelor
din norma internă şi procesul tehnologic.
13.4. Asigură asistenţă 6. Asistenţa tehnică la confecţionare
tehnică pe linia  Operaţii demonstrative de confecţionare la introducerea unui nou
tehnologică de lucru produs sau unei noi tehnologii;
 Soluţionarea situaţiilor problemă pe fluxul de fabricaţie.
13.5. Colaborează cu 7. Calitatea procesului de confecţionare
compartimentul C.T.C.  Puncte de control la confecţionare;
 Defecte de confecţionare.

ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a
depăşi, însă numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ.
economici.

sistematică a elevului, investigarea,proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să
elaboreze instrumentele de evaluare ( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de
realizările unui elev în ceea ce privesc cunoştinţele şi abilităţile dobândite şi se realizează după
criterii definite.
definită.
aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii.
succes.

Tabel de corelare a modulelor cu structura anului şcolar
Nr. Module
Săpt. Anul I
1. M1 M2 M3 M4 M6
2. Comunicare Limba Tehnologia Sănătate şi Asigurarea materiilor prime şi
3. profesională străină informaţiilor securitate materialelor auxiliare pentru
4. aplicată şi în muncă confecţii
5. comunicaţiilor
6. aplicată
7.
8. Total ore: Total ore: Total ore: 120 Total ore: Total ore: 120
9. 60 60 4 ore/săpt. 60 10 ore/săpt.
10. 2 ore/săpt. 2 ore/săpt. 2 ore/săpt.
11.
12.
13. M7
14. Coordonarea procesului de croire
15.
16. Total ore: 120
17. 10 ore/săpt.
18.
19
20.
21.
22.
23.
24. ___________________________
25. M8
26. Coordonarea procesului de
27. confecţionare
28.
29. Total ore: 120
30. 10 ore/săpt.
31. M5
32. Managementul calităţii
33.
34. Total ore: 60
35. 10 ore/săpt.
36.
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Anul II
Domeniul: Industrie textilă şi pielarie
Calificarea: Maistru confecţii îmbrăcăminte
Cultură de specialitate : 720 ore/an

Modulul I Managementul proiectelor Total ore / an 120
Modulul II Noţiuni de legislaţia muncii Total ore / an 60
Modulul III Managementul producţiei şi a Total ore / an 60
muncii
Modulul IV Construcţia tiparelor Total ore/an 120
Modulul V Coordonarea procesului de Total ore/an 120
finisare
Modulul VI Realizarea de microprocese pe Total ore/an 120
unitatea de produs
Modulul Documentaţia tehnică economică Total ore/an 120
VII
Total ore/an: 20 ore/sapt x 36 săptămâni = 720 ore
TOTAL NR. ORE /AN: 720 ORE

Modulul I. Managementul proiectelor
1. Modulul „Managementul proiectelor“ se studiază la nivelul trei avansat, în anul II al şcolii

de maiştri, specializarea maistru confecţii îmbrăcăminte şi are în vedere asigurarea
pregătirii generale în viitorul domeniu de activitate, având repartizate un număr de 120 de
ore parcurse în 30 săptămâni.
Orele sunt repartizate în modul următor:
- 2 ore / săptămână pregătire teoretică
- 2 ore / săptămână pregătire prin laborator tehnologic dotat cu tehnică de calcul.
1. Identifică mediul de proiect.
2. Planifică proiectul.
3. Implementează proiectul.
4. Monitorizează proiectul.
5. Utilizează software specializat în managementul proiectelor.
Unitatea de competenţă : 5. Managementul proiectelor
5.1. Identifică  Noţiunea de proiect. Caracteristicile unui proiect. Ciclul de viaţă al

mediul de proiectelor.
proiect  Tipuri de proiecte. Proiecte multiple.
 Fazele unui proiect. Aspecte generale.
 Managementul unui proiect. Metodologii de management de proiect
(Prince 2, TenStep, Six Sigma). Prezentare comparativă.
 Evaluarea proiectelor. Aspecte generale. Reducerea duratei şi costurilor
proiectelor.
 Calitatea în managementul proiectelor.

5.2. Planifică  Obiective şi non-obiective ale proiectelor.
proiectul  Pachete de activităţi.
-Tipuri de activităţi specifice proiectelor: studii de piaţă; analize SWOT,
PERT, prognoze, comparaţii cu alte proiecte; alegere clienţi / furnizori;
întocmirea contractelor cu furnizori, clienţi, creditori; achiziţii de
produse/servicii; traning clienţi, formare/angajare/ selecţie personal etc.
-Identificarea pachetelor de activităţi pentru diferite tipuri de proiecte.
Tipuri de dependenţe între activităţi. Stabilirea dependenţelor dintre
activităţile din proiect.
 Echipa de proiect
-Echipa de proiect şi trăsăturile sale specifice.
-Ciclul de viaţă al echipei de proiect.
-Formarea echipei.
-Roluri în echipă (managerul de proiect, manager financiar, economişti,
contabili, ingineri, specialişti experţi, analişti, programatori, manager
achiziţii, director etc.) Abilităţi şi responsabilităţi.
-Recrutarea, formarea, evaluarea şi motivarea personalului din echipă.
-Comunicarea în cadrul proiectului. Modele de comunicare în proiecte.
Desfăşurarea procesului de comunicare. Tipuri de comunicare. Stiluri de
comunicare mangerială. Bariere de comunicare. Structuri de comunicare
în proiect.
 Planificarea resurselor
- Tipuri de resurse.
- Alocarea resurselor pe pachete de activităţi. Tipuri de alocare: în serie,
în paralel.
 Reprezentarea planului de proiect
- Procedee de reprezentare a proiectelor (reţele, diagrame Gantt).
- Documente specifice planificării proiectelor: justificarea economică a
proiectului, analize de estimare a rezultatelor, prognoze; documentele
de iniţiere a proiectului; echipa de conducere a proiect / bordul de
proiect, roluri în proiect (organigrama proiectului), structuri de
comunicare în proiect; structura detaliată orientată pe activităţi
(WBS), specificaţia pachetelor de lucru; planul de proiect; lista de
produse, contracte cu furnizorii etc.
- Instrumente software de reprezentare a proiectelor (Microsoft Project).

5.3.  Lansarea proiectului. Documentelor specifice. Conţinut şi dependenţe.
Implementează  Managementul etapelor.
proiectul - Definirea etapelor. Activităţi, produse.
- Controlul progresului (timp, cost, calitate, produs, necesitatea
schimbării). Verificare, planificare, replanificare.
- Documente de raportare specifice: raport de sfârşit de etapă, raport de
progres, registru de probleme, recomandări de acţiune.
 Controlul resurselor – timp şi buget alocat.
- Controlul timpului: măsurarea activităţilor, comparare şi raportare cu
planul de proiect.
- Controlul bugetului alocat: controlul pe durata de viaţă a proiectului,
costuri actuale şi cele prevăzute în planul de proiect, analiza
variaţiilor
 Managementul configuraţiei
- Componentele configuraţiei / produsului final.
- Criterii/cerinţe de calitate a configuraţiei / produsului final.
- Controlul / verificarea configuraţiei /produsului final.
- Documente specifice: planul de management al configuraţiei, planul
de calitate, raportarea schimbărilor / problemelor configuraţiei /
produsului final.
5.4.  Managementul riscurilor.
Monitorizează - Tipuri de risc: de bussines, de proiect.
proiectul - Surse de risc (asociate cu costurile, planificarea calendaristică,
execuţie, furnizori, tehnologie etc.).
- Analiza riscurilor: identificarea, aprecierea riscului, răspunsuri la risc
(acţiuni de prevenire şi reducere /transferare).
- Documente specifice: registru de riscuri, planul de management al
riscurilor.
 Gestionarea schimbărilor.
- Necesitatea schimbării.
- Analiza schimbării (impact, risc, cost, avantaje/ dezavantaje).
- Documente specifice: cerere de schimbare, registru de schimbări.
 Controlul resurselor
- Histograma încărcării resurselor.
- Nivelarea încărcării resurselor.
 Evaluarea proiectului
- Elemente de evaluare şi reevaluare a activităţilor şi costurilor:
compararea şi interpretarea estimărilor, prognozelor şi beneficiilor
obţinute.
- Tehnici şi metode de evaluare şi control al proiectelor. Plan de
evaluare a proiectelor. Standarde/metrici în vigoare.

5.5. Utilizează  Pachete software pentru management de proiect.
software - Aplicaţii de calcul tabelar, simbolic şi statistic; noţiuni de analiză şi
specializat în realizare: de grafice, diagrame, histograme, boxplot-uri. (Ex. Ms.
managementul Visio, Ms. Excel, StarPlus, PHStat2).
proiectelor. - Aplicaţii specializate pe management de proiect/ planificare/ raportare:
Microsoft Project, Primavera. Prezentare comparativă. Componente
client / server.
 Facilităţi oferite de aplicaţiile specializate
în management de proiect.
- Definirea calendarelor şi a programului de lucru.
- Declararea datei de începere a proiectului.
- Planificarea activităţilor:definirea activităţilor, durata activităţilor,
precedenţele, constrângerile dintre activităţi.
- Gruparea pe faze.
- Analiza. Exportarea datelor (în Excel, Visio, XML). Simularea
execuţiei. Analiza execuţiei.
 Managementul resurselor
- Definirea resurselor
- Alocarea resurselor pe activităţi.
- Analiza utilizării resurselor. Nivelarea resurselor
Modulul “Managementul proiectelor” are în cadrul curriculumului, în calificările din

domeniile tehnice, o poziţie distinctă. Se parcurge cu un număr de ore constant pe întreaga durata a
anului şcolar, nefiind condiţionat sau dependent de celelalte module din curriculum.
Parcurgerea conţinuturilor modulului „Managementul proiectelor” şi adecvarea strategiilor
didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice aferente, în scopul pregătirii
profesionale a cursanţilor şi dezvoltării capacităţilor care să le permită integrarea pe piaţa muncii.
În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele

principii ale educaţiei:
 Cursanţii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
 Cursanţii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
 Cursanţii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din
experienţe diferite.
 Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.
 Cursanţii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi
a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe cursant. În acest sens cadrul
didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru:
- gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;

- fixarea unor sarcini deschise, pe care cursanţii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri
diferite;
-formularea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
- prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);
- abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct);
- formarea de perechi de cursanţi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
- utilizarea coevaluării.
- utilizarea autoevaluării şi solicitarea cursanţilor de a-şi impune obiective.
Evaluarea la disciplina Managementul proiectelor se va face prin:

 lucrări individuale – studii de caz/analize
 lucrare prin care să se identifice o sursă de finanţare pentru proiecte din domenii de activitate
cunoscute de către cursanţi şi realizarea unei comparaţii între ciclul de viaţă al proiectului din
suportul teoretic şi cel identificat în documentaţia oferită de finanţator.
 schiţa de proiect pentru sursa de finanţare identificată la lucrarea anterioară, (va conţine ideea de
proiect, promotorul proiectului, o scurtă justificare, analiza SWOT, scopul, grupul ţintă,
obiectivele, documentele specifice).
 lucrare prin care să se identifice resursele necesare realizării proiectului.
 un eseu prin care se identifică echipa de proiect şi planul de comunicare.
 O lucrare prin care se reprezintă planul de proiect care va conţine: structura detaliată pe
activităţile identificare, duratele, dependinţele dintre activităţi, constrângerile, alocarea
resurselor.
 O lucrare prin care se identifică şi se analizează (eliminare/diminuare) posibilele riscuri din
proiectul realizat.
 O lucrare prin care să se analizeze etapele identificate într-un proiect.
 Elaborarea documentelor/rapoarte specifice metodologiei de proiect utilizată.
 proiect propriu sau în echipă
Se evaluează numai competenţele din acest modul, evaluarea altor competenţe nefiind relevantă. O
competenţă se evaluează o singură data. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Cursanţii trebuie evaluaţi
numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate.
Pe parcursul modulului se realizează evaluare continuă, prin aplicarea instrumentelor de
evaluare continuă prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională (probe scrise, probe orale), iar
la şfârşitul lui se realizează evaluare sumativă, pentru verificarea atingerii competenţelor.
Rezultatele evaluării continue vor fi consemnate în foaia matricolă, alături de rezultatele de la
celelalte module de cultură de specialitate. Dobândirea competenţelor pentru nivelul trei avansat de
calificare se va certifica pe baza rezultatelor obţinute în urma aplicării instrumentelor de evaluare a
competenţelor.
La încheierea cu succes a unei evaluări, este suficient un feedback de felicitare. În cazul unei
încercări nereuşite, este esenţială transmiterea unui feedback clar şi constructiv. Acesta trebuie să
includă discuţii în legătură cu motivele care au dus la insucces şi identificarea unei noi ocazii pentru
reevaluare, precum şi a sprijinului suplimentar de care cursantul are nevoie. Pentru recuperare se
poate propune o perioadă de către evaluator sau de către cursant, dar numai în limitele orarului
şcolar.
Reevaluarea trebuie să utilizeze acelaşi instrument, deşi locul de desfăşuare a evaluării poate
fi modificat.
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în
funcţie de:
 dificultatea temelor;
 nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit;
 complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat ;
 ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile

tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către cursanţi a competenţelor dorite.
Pentru dobândirea de către cursanţi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare
utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe cursant, cu pondere
sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare.
Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la cursanţi a competenţelor vizate de
parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de învăţare să se utilizeze cu precădere metode
bazate pe acţiune, cum ar fi:
 efectuarea unor lucrări de laborator;
 realizarea unor miniproiecte din domeniul calificării.
Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă, observarea

independentă, analiză), metode expozitive (explicaţia, descrierea, exemplificarea) poate conduce la
dobândirea de către cursanţi a competenţelor specifice calificării.

Modulul II. Noţiuni de legislaţia muncii
I. Modulul „Noţiuni de legislaţia muncii” se parcurge în anul II al Şcolii Postliceale de maiştri

având o durată de 60 ore de instruire teoretică ( 2 ore / săptămână x 30 săptămâni )- conform
tabelului de corelare.
1. Aplică prevederile Codului Muncii şi ale Regulamentului Intern
2. Aplică prevederile legislaţiei privind negocierea contractelor colective şi

individuale de muncă
3. Aplică prevederile legislaţiei privind metodologia soluţionării conflictelor

de muncă
Unitatea de competenţă : 15. Noţiuni de legislaţia muncii
1. Legislaţia muncii
15.1. Aplică prevederile  Codul Muncii : timp normal de muncă, repaos zilnic şi săptămânal,
Codului Muncii şi ale concedii, salarizare, sănătate şi securitete în muncă, formare
Regulamentului Intern profesională, dialog social, răspundere judiciară, jurisdicţia muncii.
 Regulamentul Intern : drepturi şi obligaţii ale salariaţilor şi ale
patronatului, programul de lucru, sărbători legale, proceduri de
soluţionare a cererilor şi reclamaţiilor salariaţilor, reguli de
disciplina muncii, abateri disciplinare, sancţiuni, reguli de
procedură privind concedierea salariaţilor, proceduri de
reexaminare a normelor de muncă, condiţii de promovare şi
evaluarea performanţelor salariaţilor.
2. Negocierea contractelor colective şi individuale de muncă

15.2. Aplică prevederile  Elementele negocierii
legislaţiei privind negocierea  Tipuri de contracte de muncă.
contractelor colective şi  Încheierea, modificarea, suspendarea, executarea şi încetarea unui
individuale de muncă contract de muncă
3. Legislaţia conflictelor de muncă

15.3. Aplică prevederile  Definirea conflictului de muncă
legislaţiei privind  Tipuri de conflicte de muncă
metodologia soluţionării  Proceduri de soluţionare a conflictelor de muncă
conflictelor de muncă

Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele şi conţinuturi. Atingerea
competenţelor se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care
sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale
conţinuturile, iar profesorul este liber să decidă asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, având
însă obligaţia de a le parcurge pe toate. La repartizarea numărului de ore pe teme trebuie să se ţină
cont de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care se lucrează,
de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a
cunoştinţelor.
Orele se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate dotate cu materiale didactice
specifice:
 filme didactice tematice
 publicaţii de specialitate - legislaţie
 calculatoare conectate la internet
de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, echipamentelor necesare precum şi a
spaţiului de lucru.
activitatea didactică este centrată pe elev : studiul de caz, descoperirea, problematizarea,
algoritmizarea, brainstormingul, jocul de rol, pentru că ele stimulează gândirea logică, cauzală,
analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare.
elaboreze instrumentele de evaluare (fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de
realizările unui elev în ceea ce privesc cunoştinţele şi abilităţile dobândite şi se evaluează după
criterii definite.
definită.

Probele de evaluare pot fi orale, şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În
cazul acestei specializări, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare
cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de
observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini;
în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Maistru confecţii îmbrăcăminte ”,
nivelul trei avansat.

Modulul III: Managementul producţiei şi al muncii
I. Modulul „Managementul producţiei şi al muncii” se studiază în anul II al Şcolii Postliceale de

maiştri în vederea asigurării pregătirii de specialitate. Modulul are alocate un număr de 60 de ore/an.
1. Identifică elementele procesului de producţie
2. Analizează aspecte ale organizării şi planificării producţiei
3. Programează activităţi specifice locului de muncă
4.Gestionează şi menţine relaţii profesionale
Unitatea de competenţă : 6. Managementul producţiei şi al muncii

6.1. Identifică 1.Conceptul de proces de producţie
elementele procesului  procese industriale
de producţie  procese non-indusriale
2.Criterii de clasificare a proceselor de producţie
 modul de participare la executarea produselor (procese de muncă de
bază, procese auxiliare, procese de muncă de deservire)
 modul de execuţie (manuale, manual-mecanice, procese de aparatură)
 modul de obţinere a produselor finite din materii prime (directe, sintetice)
 natura tehnologică a operaţiilor efectuate (procese chimice, de schimbare
a configuraţiei sau formei, de asamblare)
 natura activităţii desfăşurate (procese de producţie propriu-zise, procese
de depozitare sau magazinaj )
3.Componentele procesului de producţie
 mărimi de intrare
 etape de realizare a procesului de producţie
 mărimi de ieşire
6.2. Analizează aspecte 4. Tipuri de producţie: individuală, în serie, în flux, de masă, automatizată,
ale organizării şi în celule de fabricaţie
planificării producţiei 5. Metode de organizare a producţiei
 organizarea producţiei în flux (divizarea procesului tehnologic pe
operaţii, amplasarea locurilor de muncă, trecerea materiilor prime de la un
loc de muncă la altul)
 organizarea producţiei individuale şi de serie mică (organizarea unităţilor
de producţie după principiul tehnologic, pentru fiecare loc de muncă)
 programare liniară
 metoda PERT (tehnica evaluării repetate a programului)
 metoda CPM (metoda drumului critic)
 metoda “Just in time”
6. Tendinţe noi în organizarea producţiei
 sistem flexibil de fabricaţie (integrabilitate, adecvare, adaptabilitate,
dinamism structural)
 avantaje ale sistemului flexibil
6.3. Programează 7. Modalităţi de planificare a necesarului de materiale (materii prime şi
activităţi specifice materiale, semifabricate, unelte de lucru)
locului de muncă  clasic
 folosind software
8. Categorii de forţă de muncă
 profesionistă
 calificată
 necalificată
9. Documente utilizate la planificarea activităţilor specifice locului de
muncă
 fişa de lansare a produsului/serviciului
 fişe tehnologice
 grafice
 diagrame
 planuri
6.4. Gestionează şi 10. Relaţii profesionale
menţine relaţii  Rolul comunicării în relaţiile profesionale;
profesionale  Managementul echipei de lucru
 Rezolvarea conflictelor în relaţiile profesionale
III Sugestii metodologice
Modulul „Managementul producţiei şi al munci” oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma

competenţe tehnice în legătură cu analizarea proceselor de producţie, dar şi a abilităţilor de a
planifica activităţi specifice locului de muncă.
Programa trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela,
în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor specifice modulului cu conţinuturile
incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.
Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a
acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.

Pentru formarea competenţelor stabilite prin SPP, profesorul are libertatea de a dezvolta
anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter
preponderent aplicativ.
Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea conţinuturilor şi
modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se
recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre
stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste
informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de învăţare la particularităţile elevilor.
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a
adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe
nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea
învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat .
În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator, la locul de muncă, discuţiile de grup,
prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele, contribuie la
învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor,
asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi
creativităţii elevilor .
Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu
conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi laboratoarelor
tehnice. Se recomandă utilizarea: fişelor de lucru, fişelor tehnologice, schemelor structurale,
suporturilor de curs / aplicatii audio-video şi/sau multimedia, soft-urilor educaţionale specifice.
Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la
criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de
evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând
exclusiv probele de evaluare solicitate în acest standard ( nimic mai puţin, nimic mai mult).
Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie
în cadrul evaluării.
Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea
sistematică, pe baza unei fişe de observare, probe practice, teste, proiectul; autoevaluarea .

Modulul IV. Construcţia tiparelor
I. Modulul „Construcţia tiparelor” se studiază în anul II al Şcolii Postliceale de maiştri pe

parcursul a 30 săptămâni de şcoală. Numărul total de ore al modului este de 120 de ore ( 4ore / săpt.
x 30 săptămâni ) repartizate astfel :
 60 ore – instruire teoretică
 60 ore – pregătire practică prin laborator tehnologic
1. Construieşte tipare de bază pentru produse de lenjerie

2. Construieşte tipare de bază pentru produse de îmbrăcăminte exterioară
3. Transformă tiparele de bază în tipare de model
4. Multiplică tipare pentru mărimile necesare
Unitatea de competenţă : 10. Construcţia tiparelor
1. Produse vestimentare. Clasificare după linia de

sprijin, lungime şi siluetă.
2. Conformaţii şi ţinute ale corpului omenesc.
Caracteristici.
10.1. Construieşte tipare de 3. Dimensiuni principale ( înălţimea corpului şi
bază pentru produse de perimetrul bustului ) şi de bază ( de lungime şi de
lenjerie lăţime ) ale corpului omenesc. Definiţie. Metode de
determinare.
4. Adaosuri ( de lejeritate, de contracţie, de corecţie )
folosite la proiectarea tiparelor. Definiţie. Scop.
5. Etape de construire prin metoda geometrică a
tiparelor produselor: cămaşă de noapte, pijama
femei, pijama copii, pijama bărbaţi, maiou, chilot,
cămaşa de zi pentru femei:
 Dimensiuni principale : înălţimea corpului şi
perimetrul bustului
 Adaosuri : de lejeritate, de contracţie, de corecţie
 Calculul dimensiunilor de bază : de lungime, de lăţime
 Linii ( de bază, ajutătoare, de contur ) trasate pentru
obţinerea tiparelor reperelor : faţă, spate, mânecă,

guler, manşetă, cordon
6. Etape de construire prin metoda geometrică a
tiparelor produselor : bluză damă ,cămaşă
bărbătească, fustă, pantalon pentru femei şi bărbaţi,
rochie, pulover, vestă, jachetă, sacou:
 Dimensiuni principale : înălţimea corpului şi
10.2. Construieşte tipare de perimetrul bustului
bază pentru produse de  Adaosuri : de lejeritate, de contracţie, de corecţie
îmbrăcăminte exterioară  Calculul dimensiunilor de bază : de lungime, de lăţime
 Linii ( de bază, ajutătoare, de contur ) trasate pentru
obţinerea tiparelor reperelor : faţă, spate, mânecă,
guler, manşetă, cordon, platcă.
7. Operaţii de transformare a tiparelor de bază în tipare
de model:
 Faze de lucru pentru transferul pensei de bust în : linia
10.3. Transformă tiparele de laterală, linia de răcroitură a gâtului, linia de
bază în tipare de model răscroitură a mânecii
 Metode de evazare - ajustare : modificare poziţii linii
laterale, introducere de cusături de evazare-ajustare,
adăugare şi ajustare repere.
 Faze de lucru pentru transformarea tiparului de croială
clasică în tipar cu croială chimono
 Faze de lucru pentru transformarea tiparului de croială
clasică în tipar cu croială raglan
10.4. Multiplică tipare 8. Multiplicarea tiparelor
pentru mărimile necesare  Definirea multiplicării
 Metode de multiplicare
 Aplicaţii practice de multiplicare a tiparelor pentru
produse cu sprijin pe umeri şi cu sprijin pe talie

Atingerea competenţelor tehnice specializate se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
depăşi, însă, numărul de ore alocat fiecărei teme de instruire din planul de învăţământ.

ei. Locul de desfăşurare a acestor ore poate fi atât sala de clasă cât şi laboratorul de specialitate.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din
timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie,
probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare
precum şi a spaţiului de lucru.
În ceea ce priveşte metodele de predare – învăţare, sunt de preferat acele metode care
centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul
de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea, exerciţiul.
Se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor
adaptate la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament Tiparele realizate în cadrul acestui
modul, se recomandă a se realiza atât la scara 1:5, cât şi la scara 1:1. Măsura în care se formează
competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de
evaluare.
elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi
profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.
Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este
lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
definită.
Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri,
să aleagă răspunsuri şi soluţii corecte sau să execute operaţii / activităţi.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de
cerinţele unităţii de competenţă. În cazul acestui modul, când activităţile de învăţare au caracter
preponderent practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa
de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte
o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au
bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare se vor elabora în corelaţie cu criteriile de performanţă ale

Modulul V. Coordonarea procesului de finisare
I. Modulul „Coordonarea procesului de finisare” se parcurge în anul II al Şcolii Postliceale

de maiştri, având o durată de 120 ore ( 8 ore / săptămână x 15 săptămâni ) .
1. Aplică tehnologii de finisare a produselor vestimentare
2. Organizează secţia pentru derularea diferitelor procese tehnologice de finisare
3. Urmăreşte respectarea documentaţiei tehnice industriale
4. Asigură asistenţă tehnică pe linia tehnologică de lucru
5. Colaborează cu compartimentul C.T.C
Unitatea de competenţă : 14. Coordonarea procesului de finisare
1. Tipuri de operaţii de finisare: călcare, presare, curăţare de scame,

14.1.Aplică tehnologii de etichetare, ambalare, împerechere - rol, parametri.
finisare a materiei prime 2. Utilaje pentru realizarea finisării
Maşini de călcat, mese de călcat, prese de călcat specializate:
alcătuire, funcţionare, deservire, reglarea parametrilor de călcare
3. Aplicaţii practice: execuţia operaţiilor de călcare şi presare în scopul
finisării produselor vestimentare de lenjerie, îmbrăcăminte subţire,
îmbrăcăminte groasă
2. Organizarea secţiei de finisat
 Stabilirea utilajelor în funcţie de materia primă şi de produsul de
14.2. . Organizează secţia îmbrăcăminte
pentru derularea proceselor  Calcularea necesarului de personal, a normei de producţie şi a
tehnologice de croire indicatorilor procesului de finisare
 Repartizarea personalului pe locurile de muncă .
14.3. Urmăreşte respectarea 3. Documentaţie tehnică specifică finisării
documentaţiei tehnice  Produsul etalon, fişa tehnică a produsului, normă internă, proces
tehnologic de finisare
 Aplicaţii practice: asigurarea locurilor de muncă cu produse
confecţionate, repartizarea sarcinilor în funcţie de tipul de
operaţii, verificarea datelor din norma internă şi a corespondenţei
cu produsul etalon
4. Asistenţa tehnică la finisare
14.4. Asigură asistenţă  Operaţii demonstrative de la introducerea unui nou produs sau
tehnică în secţia de finisaj unei noi tehnologii
 Soluţionarea situaţiilor problemă la finisare
Calitatea procesului de finisare
14.5. Colaborează cu  Puncte de control la finisaj
compartimentul C.T.C.  Defecte de finisaj

economici.

realizările unui elev în ceea ce privesc cunoştinţele şi abilităţile dobândite, evaluarea realizându-se
după criterii definite.
definită.

competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Maistru
confecţii îmbrăcăminte”, nivelul trei avansat.
să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii.
succes.

Modulul VI. Realizarea de microprocese pe unitate de produs
I. Modulul „Realizarea de microprocese pe unitate de produs” se parcurge în anul II al Şcolii

Postliceale de maiştri, având o durată de 120 ore ( 8 ore / săptămână x 15 săptămâni ) .
1. Realizarea de microprocese pentru tipuri de gulere
2. Realizarea de microprocese pentru tipuri de manşete
3. Realizarea de microprocese pentru tipuri de mâneci
4. Realizarea de microprocese pentru tipuri de piepţi
5. Realizarea de microprocese pentru tipuri buzunare
6. Realizarea de microprocese pentru tipuri de spaţi
Unitatea de competenţă : 11. Realizarea de microprocese pe unitate de produs
1. Clasificarea gulerelor
11.1. Realizarea de 2. Microprocese pentru confecţionarea gulerelor: cu ştei separat,
microprocese pentru tipuri de şal, rabatu, rotund pe formă – materiale, operaţii, faze de lucru,
gulere utilaje, dispozitive ajutătoare
3. Aplicaţii practice: execuţia microproceselor pentru
confecţionarea gulerelor
1. Clasificarea manşetelor
11.2. Realizarea de 2. Microprocese pentru confecţionarea manşetelor: dreaptă, cu
microprocese pentru tipuri de un colţ, cu colţ rotund, dublă– materiale, operaţii, faze de
manşete lucru, utilaje, dispozitive ajutătoare
confecţionarea manşetelor
11.3. Realizarea de 1. Clasificarea mânecilor
microprocese pentru tipuri de 2. Microprocese pentru confecţionarea mânecilor: scurtă, lungă,
mâneci cu şi fără şliţ, chimono, raglan– materiale, operaţii, faze de
lucru, utilaje, dispozitive ajutătoare
confecţionarea mânecilor
1. Clasificarea piepţilor
11.4. Realizarea de 2. Microprocese pentru confecţionarea piepţilor: dintr-o bucată,
microprocese pentru tipuri de cu forane fixate, cu fentă, din două bucăţi cu cusătură princeps, din
piepţi două bucăţi pentru sacou – materiale, operaţii, faze de lucru,
utilaje, dispozitive ajutătoare
confecţionarea piepţilor

1. Clasificarea buzunarelor
11.5. Realizarea de 2. Microprocese pentru confecţionarea buzunarelor: aplicate,
microprocese pentru tipuri aplicate cu burduf, cu refileţi, cu teşlu, laterale pentru pantaloni,
buzunare. în căptuşeală – materiale, operaţii, faze de lucru, utilaje,
dispozitive ajutătoare
confecţionarea buzunarelor
11.6. Realizarea de 1. Clasificarea spaţilor
microprocese pentru tipuri 2. Microprocese pentru confecţionarea spaţilor: dintr-o bucată,
spaţi din două bucăţi cu pliu, cu pense, cu platcă – materiale, operaţii,
faze de lucru, utilaje, dispozitive ajutătoare
confecţionarea spaţilor

economici.
În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează

realizările unui elev în ceea ce privesc cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile dobândite după criterii
definite.
definită.
aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii.
succes.

Modulul VII. Elaborarea documentaţiei tehnică economică
I. Modulul „Elaborarea documentaţiei tehnică economică” se parcurge în anul al II - lea al

Şcolii Postliceale de maiştri, având o durată de 120 ore ( 20 ore / săptămână x 6 săptămâni ) .

1. Elaborează procesul tehnologic de fabricaţie
2. Elaborează fişa tehnică a produsului
3. Elaborează normele de consum
4. Întocmeşte documente de gestiune primară
Unitatea de competenţă : 8. Elaborarea documentaţiei tehnică economică
8.1 Elaborează procesul 1. Proces tehnologic de fabricaţie:

tehnologic de fabricaţie  Definiţie, elemente componente
 Calcule pentru necesarul de personal, utilaje, productivitate
 Aplicaţii practice: elaborarea proceselor de fabricaţie pentru
produse de îmbrăcăminte subţire şi groasă
8.2. Elaborează fişa tehnică a 2. Fişa tehnică a produsului:
produsului  Definiţie, elemente componente
 Criterii de comparare a fişei cu modelul etalon
 Aplicaţii practice: elaborarea fişelor tehnice pentru produse de
îmbrăcăminte subţire şi groasă
8.3. Elaborează normele de 3. Norme de consum
consum  Operaţia de încadrare a şabloanelor pe material: definiţie.
 Variante de încadrare (încadrări simple sau combinate pe
materialul desfăcut / dublat realizate prin: conturare cu creta sau
creionul, pulverizare, cu trafaretul ). Caracteristici. Condiţii
tehnice respectate la încadrarea şabloanelor pe material.
 Metode de calcul a consumului specific de material de bază, a
indicilor de consum şi a loturilor pentru croire
 Aplicaţii practice: elaborarea normei de consum pentru produse
de îmbrăcăminte subţire şi groasă
8.4. Întocmeşte documente de 4. Documente de gestiune primară:

gestiune primară
 Tipuri de documente
 Date înscrise în documente
 Aplicaţii practice: completarea documentelor de gestiune primară

Pregătire Profesională sunt ore de laborator tehnologic, efectuate de către profesorul de specialitate.
Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 120 de ore ale modulului pe teme astfel încât să
formeze elevilor competenţele prevăzute în standard.
Modulul se va parcurge la sfârşitul perioadei de instruire, orele fiind destinate elaborării
proiectului pentru examenul de certificare.
economici.

elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, criterii de evaluare a proiectului, fişe de
realizările unui elev în ceea ce privesc cunoştinţele şi abilităţile dobândite după criterii definite.
Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor specificate este lipsită de semnificaţie
în cadrul evaluării.

definită.
să aleagă răspunsuri corecte sau să execute calcule specifice.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţă. Metoda de evaluare dominantă, care se utilizează pentru verificarea formării
competenţelor din cadrul acestui modul este proiectul, iar instrumentul de evaluare va fi fişa de
evaluare a proiectului.

Tabel de corelare a modulelor cu structura anului şcolar
Nr. Module
Săpt Anul II
.
1. M1 M2 M3 M4 M5
2. Managementul Noţiuni de Managementul Construcţia Coordonarea procesului
3. proiectelor legislaţia producţiei şi a tiparelor de finisare
4. muncii muncii
5.
6.
7.
8. Total ore: 120 Total ore:60 Total ore: 60 Total ore: Total ore: 120
9. 4 ore/săpt. 2 ore/săpt. 2 ore/săpt. 120 8 ore/săpt.
10. 4 ore/săpt.
11.
12.
13.
14.
15.
16. M6
17. Realizarea de
18. microprocese pe unitate
19 de produs
20.
21.
22. Total ore: 120
23. 8 ore/săpt.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31. M7
32. Elaborarea documentaţiei tehnică economică
33.
34. Total ore: 120
35. 20 ore/săpt.
36.


Curriculum Maistru Confectii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curriculum Maistru Confectii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anexa nr. 3 la OMEdC nr. 4760/26.07.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Calificarea :Maistru confecţii îmbrăcăminte

Prof. Lavinia Butnariu Colegiul Tehnic ,, Maria Baiulescu” Braşov

Ing. Paula Posea CNDIPT, Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Curriculum Şcoala Postliceală 2

Unităţile de competenţă formate în anul I de studiu sunt :

Curriculum Şcoala Postliceală 3

Domeniul: Industrie textilă şi pielarie

TOTAL NR. ORE /AN: 720 ORE

Curriculum Şcoala Postliceală 4

I. Modulul „Comunicare profesională” se parcurge în anul I al Şcolii Postliceale de maiştri având

În cadrul acestui modul, cursanţii îşi vor forma următoarele competenţe :

1. Elaborează strategii pentru o comunicare eficientă

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :

Unitatea de competenţă : 1. Comunicare profesională

Competenţe Conţinuturi tematice

1. Strategii pentru o comunicare eficientă

III. Sugestii metodologice

Curriculum Şcoala Postliceală 6

Curriculum Şcoala Postliceală 7

Curriculum Şcoala Postliceală 8

2. Receptează mesaje scrise

3. Produce mesaje orale

Curriculum Şcoala Postliceală 10

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII

Curriculum Şcoala Postliceală 12

CONDIŢII DE APLICARE DIDACTICĂ ŞI DE EVALUARE

 SCURT GHID METODOLOGIC1

II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL

Curriculum Şcoala Postliceală 14

Curriculum Şcoala Postliceală 15

MODULUL 3 TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII APLICATĂ

Modulul 2 Tehnologia informaţiei şi comunicării aplicată se studiază pe parcursul

Lista competenţelor incluse în unitatea de competenţă corespunzătoare modulului

1. Utilizează sistemul de operare Windows

Curriculum Şcoala Postliceală 17

Unitatea de competenţă : TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII APLICATĂ

Competenţe Conţinuturi tematice

C.1. Utilizează sistemul de  Noţiuni elementare de operare: pornirea şi închiderea

1.3 Sugestii metodologice

a) Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

Modulul Tehnologia informaţiei şi comunicării aplicată poate fi parcurs în mod

b) Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare

Curriculum Şcoala Postliceală 19

c) Sugestii cu privire la evaluare

Evaluarea trebuie să fie corelată cu criteriile de performanţă, condiţiile de aplicabilitate şi cu

Curriculum Şcoala Postliceală 20

UNITATEA DE COMPETENŢĂ: TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII

Evaluarea 1 - Competenţa 1: Utilizează sistemul de operare Windows

Oră de instruire practică prin laborator tehnologic

Curriculum Şcoala Postliceală 21

(a) Controlarea sesiunii de lucru pe calculator

Noţiuni elementare de operare: pornirea şi închiderea calculatorului, repornirea

Interfaţa sistemului Windows: obiecte grafice de interfaţă- pictograma, butonul, lista de

Organizarea informaţiilor: creare directoare, fişiere; operaţii asupra directoarelor

Elemente avansate de operare: modificarea configuraţiei pentru desktop, configurarea

INSTRUCŢIUNI PENTRU CANDIDAŢI

Citiţi aceste observaţii înainte de a începe evaluarea:

- Citiţi cu atenţie fişa tehnologică de execuţie

Curriculum Şcoala Postliceală 22

1(a) Controlarea sesiunii de lucru pe calculator