Hronograf Dionisie Eclesiarhul 1987

https://biblioteca-digitala.
ro
HRONOGRAF
(1764-1815)
https://biblioteca-digitala.ro
CRONICILE MEDIEVALE ALE ROMÂNIEI
X
DIONISIE ECLESIAR HUL
HRONOGRAF
(1764-1815)
Transcriere după original, ~ndice şi glosar de

DUMITRU BALAŞA
Studiu introductiv de DUMITRU BĂLAŞA şi
NICOLAE STOICESCU
,Note şi comentarii de NICOLAE STOICESCU
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

Bucureşti, 1987
Dionisie the Ecclesiarch's "Chronography" (1764-1815)
"XpoHorpa<l>" .il:HOHHCIDI 3KKJie311apxa (176~-1815 rr.)
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

R 79717 Bucureşti, Calea Victoriei, l2j
I. STUDIU INTRODUCTIV
A. AUTORUL HRONOGRAFULUI ŞI OPERA SA 1
Autorul Hronografului a rămas pînă de curînd un personaj misterios.

Primul editor, A. Papiu-Ilarian, într-o notă pe prima pagină tipărită, spunea:
„Manuscriptul e în 4°, fără foaie titulară, titlul de suse pus de noi. Afară de 6 foi
nepaginate, care cuprind însemnarea şi Scara (f. 1-8/l-VIII, n.n.) are 147 foi
scrise cu slove de însăşi mina autorului. Cine era Dionisie Eclisiarcu nu
puturăm afla. Din unele pasaje ale cronicei, pare a fi fost de peste Olt. ~fanu
scriptul e proprietatea domnului Ioan Petrariu din Rîmnicu-Vîlcii, elev în
clasa VI a gimnaziului Sfintu Sava, care avu amabilitatea de a ni-l comunica.
Eclesiarcul nu e mai învăţat decît ceilalţi cronicari ai Ţerei Rumâneşti. El
urăşte pe turci, rîde de nemţi şi ţine cu muscalii. N eexactitudinile lui asupra
lui Napoleon nu sînt fără interes" 2 • Această notă constituie introducerea
primului editor la opera lui Dionisie şi reflectă nivelul cunoştinţelor despre
autorul Hronografului la descoperirea acestuia.
Vorbind de acelaşi personaj, Ion Donat spunea textual: „Nu vom afla
poate niciodată cine se ascundea sub numele de monah pe care îl cunoaştem" s.
După îndelungate şi migăloase cercetări, D. Bălaşa a ajuns la concluzia
că Dionisie s-a născut în jurul anului 1740 în satul Stoeneşti din judeţul
Vîlcea, la 5-6 km nord-est de Pietrarii episcopului Climent 4 • La botez pri-
mise numele de Dumitru, aşa cum se şi presupusese; a fost fiul lui Alexie
şi al Aspaziei (devenită Anastasia monahia).
1 Vezi Dumitru Bălaşa, Cronicarul Dionisie Eclesiarhul {MO, 1982, nr. 1-3, p. 89-112
şi nr. 7-9, p. 559-583, care este cea mai detaliată prezentare a vieţii şi operei eclesiarhului.
Dintre lucrările mai vechi amintim: G. Pascu, Dionisie Eclesiarlml {„Convorbiri literare",, 1925,
p. 768- 777) ; Ion Donat, Dionisie Eclesiarhul. Constatări şi observaţii noui {AO, 1934, p. 286-
301); Ion Vîrtosu, Date noi despre Dionisie Eclesiarhul (BOR, 1937, nr. 5- 7); şi extras, Bucu-
reşti, 1937; Octa•rian Păun, Dionisie Eclesiarhul. Cronograful Ţării Româneşti {„Analele Univ.
Bucureşti", Filologie, VIII, 1959, p. 159- 165); Marin Sorescu, Prozatorul Dionisie Eclesiarhul'
(„Ramuri"; iulie 1980).
Articolele şi lucrările privind di•rerse laturi ale activităţii lui Dionisie sînt citate în notele
acestui studiu, precum şi la lista de lucrări ale eclesiarhului (vezi p. 25-29).
3 Tesaur de monumente istorice, II, 1863, p. 159.
3 I. Donat, op. cit., p. 289. Într-o notă pe aceeaşi pagină, acelaşi autor considera, totuşi,
că - după limbă - Dionisie pare originar din judeţul Mehedinţi, opinie adoptată şi de C. C. Giu-
rescu, care susţine că Dionisie era „din părţile Mehedinţului" (Istoria românilor, III/2, Bucureşti,
1946, p. 827). Pentru G. Călinescu, Istoria literaturii române; Bucureşti, 1941, p. 37, Dionisie
era „un simplu călugăr de la Rîmnic".
' Primul care a intuit regiunea de origine a lui Dionisie a fost A. Sacerdoţeanu, care spu-
nea: „este foarte probabil ca Dionisie Eclesiarhul să fie din Pietrari, din neamul acestor preoţi
Pietraru" (De unde era Dionisie Eclesiarhul?, în AO, 1935, p. 517-518). De aceea Radu Con-
stantinescu îi spune în 1982 Dionisie din Pietrari. Vezi şi Al. Piru, Istoria literarurii române,.
Bucureşti, 1970, p. 166.
Printr-o fericită intîmplare, tot D. Bălaşa a identificat portretul unic
al lui Dionisie şi al mamei sale, Anastasia monahia, aflate intr-o frescă din
anul 1801, in pronaosul bisericii fostului schit Mănăileşti din judeţul Vilcea 5 •
După ce a urmat o şcoală bisericească de sat sau poate mănăstirească 6 ,
căci in judeţul Vilcea erau destule, Dumitru s-a căsătorit şi, datorită insu-
şirilor sale sufleteşti, a ajuns preot de mir la biserica episcopiei Rimnicului,
unde a fost ucenic al episcopului Grigorie Socoteanu.
După ce şi-a pierdut de timpuriu soţia, prin deces, in 1766, preotul
Dimitrie se afla la mănăstirea Hurezu, unde venise să se călugărească, după
îndemnul aceluiaşi episcop. Aci, arhimandritul Dionisie îi dă tînărului preot,
ca „încercare" in noviciat, să copieze cărţi şi manuscrise. .
În această perioadă semnează de cîteva ori: „popa Dumitru de la episco-
pia Rîmnicului" sau „popa Dimitrie Rîmniceanu" 7 • După scris, comparîndu-1
cu alte manuscrise, l-am identificat cu cronicarul Dionisie Eclesiarhul, perso-
najul de a cărui operă ne ocupăm. S-a călugărit, probabil, în 1769, căci în
1770-1771 apare ca ieromonah, egumen, pentru scurt timp, al mănăstirii
Arnota. După îndepărtarea protectorului său Grigorie Socoteanu de la mitro-
polie, este înlăturat din egumenie şi ajunge din nou la episcopia Rimnicului,
de data aceasta ca eclesiarh 8 • Aci îşi începe activitatea de arhivist şi alcă
tuitor de condici de documente.
Este greu de spus cum a ajuns din nou Dionisie la episcopia Rimnic,
care era pe vremea aceea un important centru cultural şi editorial. E~te
posibil ca el să fi fost adus aici de episcopul Chesarie ( 1773-1780), în vremea
căruia tipografia de la Rimnic a fost deosebit de activă şi pe care Dionisie
îl va fi ajutat in munca de pregătire şi editare a cărţilor bisericeşti, indeosebi
a Mineielor. Aşa s-ar explica, foarte probabil, faptul că Dionisie a prelucrat
in Hronograful său prefaţa lui Chesarie la unul din Mineiele publicate de el.
în calitatea sa de eclesiarh, a alcătuit condica de documente a episcopiei,
însumînd 3 volume, muncă pe care a terminat-o in vremea păstoririi episcopului
Filaret ( 178 7).
în timpul războiului turco-austriac din 1788-1791, impreună cu N auro
Rîmniceanu 9 , l-a însoţit pe episcopul Filaret al Rîmnicului in Transilvania;
a străbătut apoi Banatul şi a ajuns pînă la Buda, unde a văzut „palaturile"
craiului Mateiaş. Amintirea acestei călătorii este evocată de Dionisie in hro-
nograful său.
înlăturat de la episcopi? Rîmnic, după 8 septembrie 1792, cînd episco-
pul N ectarie, un grec din Moreea, a venit la cîrma episcopiei Rîmnicului,
Dionisie peregrinează pe la mai multe mănăstiri din Oltenia, continuîndu-şi
activitatea de caligraf şi arhivist, alcătuind mai multe condici pentru mănăs
tirile Bistriţa, Govora şi Arnota. În acest timp a fost eclesiarh al mănăstirii
Bistriţa (1795-1799) şi egumen al schitului Mănăileşti (1799-1801).
5
D. Bllaşa (CoziJ.nu), Portretul lui Dionisie Eclisiarhul (inedit), în Ramu1 i" 1905-
1980, volum jubiliar, Craio·ra, p. 103- 104. " '
_ D~spre edu':a~ia_ s:i., _Dio_nisie decl~ra el însuşi la 1793: „nu am avut vreo învăţătură
8
academtcea.scă sa.;i sc1.;nrştre ntoncea.s~ă la. 1~frumuseţa._rea ~mrintelor" (BAR, ms. 3545, f. 235),
ceea ce denotă ca. a unăţat la una. dm şcolile mlnăstircşh. Dupl opinia lui Al. Piru, Dionisie
urmase „o şcoală de slo·renie" (lstoria literaturii române, p. 545 ).
: Gabriel Ştrempel,_ Copişti.de ~cznuscrise ro:nine,,ti pini la 1800, I, Bucureşti, 1959, p. 62.
Dupl cum a prectza.t Emil V1rtosu, ecles1a.rhul era păstrătorul arhivelor mănăstireşti
(BOR, 1961, nr. 11-12, p. 1050-1054).
.!'l"a.;im ~îmniceanu pro~_osinghel;il ar~tă că se afla la Hurezi în timpul „răzmeriţei"
9
cu nemţn, cmd, „unprcună cu a.Iţa, m-am mstremat de la. Hurezi în Ţara Nemţească" (= Tra.nsil-
va.nia) (BOR, 1888, p. 550).
În 1804, ajunge eclcsiarh la mitropolia din Bucureşti. Aici organizează
o şcoală de caligrafi şi arhivari, scriind cele mai frumoase condici, în care
copiază fonduri impresionante de documente istorice. Rămîne la Bucureşti
pînă la începutul anului 1813; cind episcopul Rîmnicului, Nectarie, ajunge
mitropolit, Dionisie este înlăturat din funcţia de eclesiarh mitropolitan şi
silit să se retragă la Craiova, unde îşi continuă munca de traducător de docu-
mente, caligraf şi dascăl 1o.
Personajul de care ne ocupăr.:i cunoştea mai multe limbi (în primul
rind limba slavonă a documentelor, apoi avea cunoştinţe sumare de rusă,
greacă şi, probabil, turcă), istorie, destulă geografie, astronomie, toponimie,
aritmetică etc.; era - putem spune - pentru vremea lui un învăţat. La şcoala
clericală din Bucureşti şi apoi la cea din Craiova, a fost dascăl şi este posibil
ca Hronograful să nu fie <lecit o înmănunchere a lecţiilor de istorie ţinute
la aceste şcoli; acesta credem că este şi motivul pentru care, din 1813, el
va semna „Dionisie Eclisiarhu, dascăl slovenesc".
După ce cerşise ajutoare de la „cutia milelor", în 1819 11 , Dionisie
a murit bătrîn şi sărac, probabil în 1820 1 g.
Sperăm că atunci cînd se va publica tezaurul istoric lăsat de „micii
cronicari" pe cărţile vechi de cult şi după ce se vor studia toate manuscrisele
vechi, se vor afla mai multe date privitoare la viaţa acestui important perso-
naj, care pînă de curind sta ascuns sub numele monahal.
Din cite se cunosc pînă în prezent, Dionisie a scris in total circa JO de

condici de documente, 22 de pomelnice ctitoriceşti, Hronograful, alte manuscrise
şi traduceri, precum şi două cărţi de ritual care au fost editate (vezi lista lucră
rilor de la p.' 25-29).
Munca de alcătuitor de condici - incluzînd traducerea documentelor
slavone - care constituia principala sa sursă de venit, era deosebit de grea;.
la 1796, după ce alcătuise deja 10 condici (pentru episcopia Rîmnic şi mănăsti
rile: Sadova, Govora, Tismana, Bistriţa şi Strehaia), Dionisie mărturisea că
l-a ajuns „fireasca slăbiciune din multa scriere într-aceşti 17 ani, de la ochi
au scăzut vederea, de la mîini s-au împuţinat vărtutea, pieptul s-au rănit
înlăuntru, în piceoare au intrat răceala"; pentru aceste motive, el considera
că va trebui să înceteze lucrul, ceea ce nu a putut face 1 ~.
10 Vezi pe larg D. Bălaşa, Dionisie Eclisiarhul (MO, 1982, p. 98 şi urm.).

11 Jalba a fost publicată de I. Vîrtosu, op. cit., p. 20-21. La 1819, Dionisie mărturisea
că fusese ales de boierul C. Almăjanu să-i scrie o condică, aceasta deoarece îl ştia că a îmbătrînit
„cu condeiul în mînă"; cronicarul arată mai departe că a primit cu greu sarcina deoarece „fi-
reasca mea putere au slăbit în starea ce am ajuns după zisa proorocului David" (AO, 1929,
p. 1-2). o
Starea sa de slăbiciune era însă mai veche; în condica mănăstirii Bucovăţ, scrisă Ia 1813,
Dionisie declara că era „cu totu slăbănog, atît de bătrîneţe, cît mai mult din multa nevoinţă a
scrierii". El suferea de o boală de piept şi probabil şi de reumatism, deoarece pentru el condeiuf
era „în mină ca un şarpe veninat, dîndu-mi junghiuri adesea" (AO, 1936, p. 31).
12
La 22 iulie 1820 se afirma că Dionisie era „foarte neputincios de vărsta bătrîneţelor"
(1. Vîrtosu, op. cit., p. 22). A murit după această dată.
13 AO, 1936, p. 261. La 1804 - cînd scria condica m-rii Arnota - Dionisie mărturisea
din nou că era „neputincios", „pentru multa supărarea scrisului" (D. Cristescu, Sfînta mănăstfre
Arnota, Rm. Vîlcea, 1937, p. 66). Condica mănăstirii Bistriţa din 1795 a fost scrisă şi ea „cu
multă osteneală" (Documente privind 1'elaţiile agrare în veacul al XVIII-iea. I. Ţafa Rom.i-
nească, p. 630).
7
Scopul alcătuirii acestor condici - in care se păstrează multe traduceri
sau copii de documente pierdute sau distruse 14 şi care prezintă deci şi un deo-
sebit interes istoric - era acela de a grupa pe moşii documentele respective,
necesare pentru uzul curent. După cum declară Dionisie însuşi in prefaţa condi-
cii de documente a mănăstirii Tismana, egumenul şi soborul lăcaşului au hotă
rît „ca toate mai sus-numitele cărţii sineturi să (să) scrie condici, prin carea
toate pricinele moşiilor ce să vor întimpla să să caute, iar cărţile şi hrisoavele
-ce vor fi să fie (adică originalele - n.a.) să fie la mare şi bună păstrare" 15 •
în plus, documentele în limbă slavonă trebuiau traduse, deoarece
puţini oameni mai cunoşteau slavona la sfirşitul secolului al XVIII-lea sau
la începutul secolului trecut; Dionisie făcea deci o muncă doesebit de utilă
contemporanilor săi.
Trebuie să remarcăm faptul că atît condicile de documente, cit şi pomel-
nicele cuprind numeroase însemnări cu caracter istoric, ceea ce denotă că
Dionisie avea asemenea preocupări şi în timpul cit alcătuia aceste lucrări.
De pildă, în octombrie 1792, dnd termină condica de documente a mănăstirii
Sadova, notează cu bucurie că „cumplitul şi înfricoşatul război între Poarta
Otomanicească, Împărăţia Rosif şi Împărăţia Chesaro-Crăiască, din nemărgi
nita milă dumnezeiască, au încetat" 16 •
Asemenea notiţe istorice se găsesc şi în unele pomelnice scrise de Dio-
nisie, care cuprind şi date despre domni. Astfel, într-un pomelnic alcătuit
în 1816, Dionisie Eclesiarhul scria despre Constantin (Gheorghe) Hangerliu:
„l-au tăiat în Bucmeşti, pentru că au pus pe raia(= supuşi) dajdea văcăritului
şi pe mănăstiri, cu ferman viclean şi au chinuit greu ţara cu munci in vreme
de iarnă, în ger, să scoată bani" 17 • Notiţa respectivă rezumă pasajul din
14 Dionisie Eclesiarhul declara la 1813 că a salvat de la pieire o serie de documente ale
mănăstirii Bucovăţ: „ailîndu-să cîteva izv·oade rumâneşti după iz·,roadele ceale răpuse, fiind
şi acelea sparte şi ponegrite, cu multă luare aminte le-am prescris curat şi după orînduială le-am
cScris în condică, negăsind hrisoavele acelor isvoade" (I. Vîrtosu, op. cit., p. 20).
15 În postfaţa la condica de documente a mănăstirii Sadova, Dionisie declară că egumenul
a strîns toate hrisoavele şi cărţile moşiilor pe care i le-a încredinţat „de s-au scris într-această
·cuprinzătoare condică (lucru prea lăudat şi foarte de folos), ca să o aibă sfînta mănăstire mai
îndemănatecă la vromi de trebuinţă, iar hrisoavele şi cărţile, ca o temelie, să fie nemişcate şi
păzite foarte cu luare aminte" (ibidem, p_. 8). Vezi şi ibidem, p. 11.
Despre diverse documente traduse de Dionisie Eclesiarhul vezi: D. Bălaşa, Hrisov de
.la Mircea voievod, 1549 („Naţionalul Vîlcii", nov. 1933, nr. 71); Izvodul hrisovului din 7 mai 1617
.de la Alexandru Iliaş pentru satul Risipiţi-Dolj (AO, 1922, p. 230-2:!5); Izvodul hrisovului
din 2 mai 1613, al lui Radu Mihnea (AO, 1931, p. 20-23); A. Sacerdoţeanu, Dionisie Eclesiarhul,
.traducător al hrisovului din 1609 pentru mănăstirea Bucovăţului (MO, 1967, nr. 11-12, p. 941-
947) etc. Este greu de calculat numărul sutelor de documente răzleţe traduse de eclesiarh (în
.afara 15eJor cuprinse în condici).
La traducerile sale - destul de exacte - Dionisie adaugă. de obicei „autentificarea" actului:
„Acest izvod s-au tălmăcit în limba rumânească dupe hriso·tul domnesc slo·,renesc, din cuvînt în
·cuvînt, întocmai, de mine, Dionisie eclisiarh, dascăl slovenescu", cum se spune pe un hrisov dat de
Mihai Viteazul la 3 mai 1598 (Documenta Romaniae Historica, B, voi. XI, p. 379). Alteori se face
rnenÎiuneacă nu s-a adăuga.t şi nu s-a schimba.t nimic din textul original (ibidem, voi. XXII, p. 208).
lB I. Vîrtosu, op. cit., p. 5.
Să.tul de rd.zboaiele şi de distrugerile provoca.te de acestea - pe care le văzuse cu ochii
·săi - în 1793 Dionisie condamna războiul care „zidăreşte limbile şi norodul spre turburare a să
învrăjbi unii cu alţii. .. , a ucide, a jefui, a arde, a răpi cea.le sfinte şi alte mii de răutăţi a face,
zavistuind binele şi pacea obştescului .norod". Dimpotrivă, pacea „potoleşte turbudrile, să Jiniş
teaşte norodul şi, ca şi cum ar sosi o primăvară cu aer dulce şi plăcut, răsare, creşte, să înmul-
ţeşte şi sl împlineaşte toate cea.le ce au lipsit" (MO, 1982, nr. 1-2, p. 103).
17 AO, 1929, p. 211. În textul pomelnicului m1:1ăstirii Ţinţăreni din 1816 se dau detalii
·despre înfiinţarea tîrgului de lingă mănăstire: jupanul Mihai Potîrcan din Craiova a obţinut
.aprobare pentru „tîrguleţ de săptămînă lingă mănăstire"; după ce a.cesta a făcut prăvălie în
.,t/rguleţ ... , s-au făcut multe prăvălioare în acel tîrguleţ şi s-au încheiat tîrgul cuvenit" (MO,
1982, nr. 7-9, p. 574) .
.a
Hronograf referitor la uciderea acestui domn abuziv şi lacom. Există deci
o legătură intre aceste opere minore ale lui Dionisie şi opera sa capitală care
este Hronograful.
Nu putem să nu amintim aici că Dionisie a fost şi un foarte bun artist
plastic, care şi-a decorat manuscrisele (condicile şi pomelnicele) cu numeroase
miniaturi şi gravuri 18.
După cum arăta Radu Constantinescu, subiectele tratate de Dionisie
şi de ucenicii săi se înscriu în trei mari categorii: cu subiect dogmatic, cu temă
laică şi pur decorative 19 . Partea creaţiei artistice care-l reprezintă pe Dionisie
ca miniaturist este împodobirea literei. „Stema ţării apare înaintea ori în urma
hrisoavelor copiate de zeci şi zeci de ori, in variante adesea pline de fantezie,
cu ornamente florale uimitoare ca imaginaţie decorativă" 20 •
O altă temă specifică a condicilor lui Dionisie este praesentatio codicis,
influenţată de protocolul curţilor orientale.
In sfirşit, Dionisie este şi autorul unor portrete - intre care egumenul
Paisie, 1804 şi mitropolitul Dositei Filitis, 1805 - „care, numai ele, ar fi de
ajuns pentru a-l socoti un adevărat artist, plin de originalitate" 21 •
înainte de a incheia, se mai cuvine să amintim faptul că Dionisie a
fost legător de cărţi 22 şi tipograf. Tot de la el ne-au rămas două etaloane ale
uneia din vechile măsuri de lungime: palma lui Şerban Cantacuzino şi aceea
a lui Constantin Brincoveanu, folosite la întocmirea hotărniciilor 23 •
Precum se vede din această scurtă prezentare, Dionisie a depus o acti-
vitate foarte bogată şi diversă, în care scrisul a ocupat primul loc.
B. TITLUL ŞI CUPRINSUL HRONOGRAFULUI
Lucrarea a fost intitulată de Dionisie Eclesiarhul HRONUGRAF (f. 9/1);

acest titlu este scris cu roşu şi încadrat într-un chenar simplu. Cu toate acestea,
A. Papiu-Ilarian, primul editor al manuscrisului, l-a intitulat Cronograful
Ţerei Rumâneşti. Titlul pus de Papiu a fost adoptat şi de C. S. Nicolăescu
Plopşor.
18 T. G. Bulat, Dionisie Eclesiarhul artist plastic („Revista de istorie bisericească", 1943,

p. 120- 121); V. G. Paleolog, Început despre artistul caligraf şi miniaturist: Dionisie Eclesiarhul
(„Ramuri", 1966, nr. 3, p. 18- 19); Paul Păltinea, Pe marginea unei ipoteze: Dionisie Eclesiarhul
caligraf şi miniaturist (ibidem, nr. 12, 15 dec. 1966, p. 23); V. G. Pa.leolog, Din nou despre Dio-
nisie Eclesiarhul (ibidem, nr. 4, p. 14); Virgiliu Teodorescu, Dionisie Eclesiarhul miniaturist
(„Re·~. arhivelor'', 1973, nr. 2, p. 302-306); Radu Constantinescu, Dionisie din Pietrari minia-
turist şi caligraf, Bucureşti, Edit. Meridiane, 1982 (lucrare de bază, cu numeroase reproduceri).
19 Tot 3 categorii distinge şi V. Teodorescu în studiul citat la nota precedentă: prezentarea
condicilor în faţa domnului, hramul bisericilor şi desenul construcţiei bisericeşti. Menţionăm

că unele desene au o deosebită valoare istorică întrucît reprezintă monumente dispărute sau
care şi-au schimbat între timp înfăţişarea (bisericile mănăstirilor Bistriţa, Cătălui, Obedeanu,
Văleni, a schitului Micşani etc.). Ele au fost reproduse de numeroşi autori ca Radu Constanti-
nescu, op. cit„ pi. VIII, IX, XI-XIII, XVII, Răzvan Theodorescu, Itinerarii medievale, Bucu-
reşti, 1979, fig. 54 (Cătălui) etc.
2 0 Radu Constantinescu, op. cit„ p. 34.
2 1 Ibidem, p. 39. Autorului amintit îi revine meritul de a fi precizat care sînt operele de
artă plastică datorate într-adevăr lui Dionisie din cele ce-i erau atribuite de alţi autori. Acelaşi
autor a arătat că „o mare parte a scenelor hagiografice, biblice ori liturgice, care împodobesc
paginile condicilor lui Dionisie Eclesiarhul. .. sînt ale Erminiei bizantine" (ibidem, p. 40).
22
D. Bălaşa, Cronicarul Dionisie Eclesiarhul legător de cărţi (MO, 1958, nr. 1-2, p. 106-
107).
:aa Ileana Leonte, Două etaloane : Palma lui Şerban vodă şi a lui Constantin Brîncoveanu
(„Rev. arhivelor", 1958, nr. 1. p. 217). Vezi şi N. Stoicescu, Cum măsurau strămoşii, Bucureşti,
1971, p. 62.
Facem deci precizarea că titlul dat de autor acestei lucrări este Hro-
nograf, iar nu Cronograful Ţerei Rumâneşti. Stăruim asupra acestui fapt deoa-
rece opera are capitole care nu privesc deloc, sau privesc numai tangenţial
Ţara Românească. Astfel, primele două capitole sint intitulate de Dionisie:
„Pentru neunirea leşilor şi răzmiriţa între ei şi pentru partea ce s-au închinat
muscalilor, pornindu-i cu război asupră-le" (f. 11/3) şi „Pentru începerea răz
miriţii muscalilor cu turcii din priâna leşilor" (f. 12/ 4). La fel, capitole ca:
„Pentru pacea care s-au făcut între împărăţia Rosii şi a Ţarigradului, cu pon-
turile ei" (f. 15/7), „Pentruîncorunareaîmpărătesei Ecaterinii la Crîm" (f. 24/16),
„Istoria pentru nemţi" ... (f. 31/23), ,,Istoria pentru Bonaparte ... " (f. 105
v/97), „Războiul Şpaniorului cu Bonaparte ... " (f. 115/107), „Istoria pentru
starea sîrbilor"... (f. 143/135) şi altele tratează diverse aspecte de istorie
europeană. între acestea găsim insă şi teme de istorie românească; pentru
exemplificare cităm citeva: „Pentru starea Ţării Rumâneşti cum era mai-
nainte cuprinsă de turci" (f. 12/4 v.), „Dcmni1'a lui Alexandru Ipsilant voe-
vod" ... (f. 16/8), „Domni1'a lui Nicolae Caragea voevod" (f. 19/11), „Domniia
mării sale Mihai Suţul voevod" ... (f. 19/11 v.). Seria evenimentelor şi dom-
niilor din Ţara Românească se încheie cu „Ioan Gheorghe Caragea voevod"
şi cu boala ciumii din Bucureşti, Craiova etc. (f. 153/145).
Din aceste citeva ext:mple reifse clar că avem de-a face nu numai cu
un hronograf al Ţării Româneşt1", ci cu un hronograf în context european;
acesta este şi motivul pentru care socotim că titlul operei trebuie să rămină
aşa cum l-a formulat însuşi autorul ei, Dionisie Ecle!:iarhul, Hronograf.
În lucrare sint povestite atit evenimentele mai de seamă petrecute in
Europa, cit şi istoria Ţării Româneşti incepind din a şaptea decadă a secolu-
lui al XVIIl-lea pină la 1815.
Începutul cronicii nu este precizat ca dată. În „Cuvînt către iubitorii
de cetire", Dionisie menţionează că va istorisi „de această patrie a V alahiei,
ce s-au întîmplat în diastima vremii de la 55 de ani încoace, cîte am auzit de la
cei bătrîni şi cîte îm<i> sînt în ştiinţă, în zilele stării vieţii meale" (f. 9/1).
Ultimele evenimente povestite, care marchează sfirşitul Hronografului,
se petrec in septembrie-decembrie 1815: „într-acest an, pe la septembrie
1815", sirbii s-au împăcat cu Poarta (f. 151 v.) sau plecarea aianului din Cra-
iova care a avut loc la 22 dec. 1815 (f. 154). Este greu de spus însă dacă sfir-
şitul Hronografului a fost scris la această dată.
Studiind fazele procesului de redactare, G. Pascu conchide că
„hronograful se prezintă ca o scriere compusă in 1814 şi trecută pe curat
în 1820, cind i-a intercalat pasaje scrise intre 1814-1815". întiia redactare
a lucrării ar data din prima jumătate a lui 1814 şi ar cuprinde relatarea eve-
nimentelor dintre 1775-1808 şi 1808-1812, in timp ce redactarea a doua,
despre Napoleon şi despre istoria sirbilor, ar aparţine celei de-a doua jumătăţi
a aceluiaşi an. „Această a doua redactare - scrie G. Pascu - definitivă a
fost scrisă în 1820, căci în a doua prefaţă a Cronografului, Dionisie zice că
vrea să povestească istoria Valahiei de la 55 de ani incoace, adică de la 1765
la 1819 ( ... ). Dionisie a redactat definitiv Cronograful de la început pină la
22 dec. 1815, desigur cu intenţia de a-l continua pină în 1819, dar probabil
că moartea l-a surprins înainte de a-şi fi putut realiza planul" 24.
24 G. Pascu, Dionisie Eclesiarhul („Convorbiri literare", 1925, p. 7f8-/77). Vezi

şiidem, Istoria literaturii romdne în secolul al XVIII-Zea, 1926, p. 164-174, Textul lui G.
Pascu a fost comentat de Mircea Muthu, La marginea geometriei, Cluj-Napoca, 1979 p. 227,
nota 10.
10
Utilizînd studiul lui G. Pascu, C. S. Nicolăescu-Plopşor adoptă o conclu-
zie similară: „Cronograful a fost scris de Dionisie la Craiova, cu începere de
la anul 1814 şi a lucrat la el pînă la sfirşitul vieţii sale, adică prin preajma
anului 1820" 25 .
Alte lucrări, pe care nu le mai cităm, au comentat acelaşi text al cronicii
si, scăzînd 55 de ani din 1814, au obţinut anul 17'i9, an care pînă la urmă
~ fost socotit, greşit, ca dată a naşterii lui Dionisie.
Vom preciza mai întîi că Dionisie Eclesiarhul nu a scris două prefeţe
la Hronograf, ci numai una pe care a intitulat-o „Cuvînt către iubitorii de cc-
tire" (f. 9/1). A. Papiu-Ilarian a editat manuscrisul în 1863, fără o introducere
sau prefaţă, ci numai cu o notă în subsidiar 26 • Reeditînd Hronograful în
1934, C. S. Nicolăescu-Plopşor scrie o Prefaţă 27 , dar aceasta nu aparţine
cronicarului. Vom mai remarca apoi că în textul Hronografului nu avem nici
un indiciu despre cea de-a doua presupusă redactare, ci doar de una singură,
terminată probabil în 1815.2 9
Ca dovadă că textul a fost redactat odată, în continuare, se poate invoca
mai întîi faptul că scrisul este acelaşi, uniform, iar apoi acela că Dionisie cu-
noştea conţinutul întregului Hronograf în momentul cînd îl trecea pe curat;
numai aşa se pot explica trimiterile pe care le face autorul în text. De pildă,
cînd vorbeşte despre prima domnie a lui Alexandru Ipsilanti ( 1775-1782)
spune: „a căruia-i vom arăta şi sfirşitul vieţii înainte" (f. 16/8); ori, despre
uciderea tragică a bătrinului domn, pedepsit de Poartă pentru fuga fiului său
în Rusia la 1806, se vorbeşte spre sfirşitul Hronografului (f. 133v); cînd pre-
zintă cursul monedelor în vremea aceleiaşi domnii a lui Alexandru Ipsilanti
(f. 18/10). Dionisie anunţă că va vorbi mai departe despre „suirea lor la
preţ", ceea ce 'Va face la anul 1815, adică spre finele operei sale (f. 134/126);
aceasta arată că atunci cînd vorbea despre valoarea monedei la 1775 el ştia
că aceasta va creşte mult peste 4 decenii.
Tot astfel, după ce vorbeşte despre luptele lui Napoleon din 1807 (f. 114v.),
Dionisie exclamă: „dar mai aşteaptă, o Bonaparte, să-ţi vezi sfirşitul !",
sfîrşit pe care autorul il cunoştea deja, dar pe care il relatează la locul cuvenit,
la finele operei (f. 154v-155).
După alcătuirea întregului Hronograf, Dionisie şi-a revăzut opera şi
a făcut o serie de adăugiri marginale 29 , adăugiri pe care le-am introdus în
textul Hronografului, la locul cuvenit, în paranteze rotunde.
Nu vom insista aici asupra cuprinsului Hronografului, analizat de
N. Iorga, G. Pascu şi I. Donat 30 . O vom face mai pe larg în note.
25 C. S. Nicolăescu-Plopşor, Cronograful ... , p. XI. Vezi şi Ion Donat, op. cit„ p. 294.
26 Tesaztr de monumente istorice, voi. II, Bucureşti, 1863, p. 1.59, nota.
7 Vezi Cronograful Ţerei Rumâneşti, Rîmnicu Vîlcea, 1934, p. V-XIV.
2
28
Dacă a scris cronica Ia 1814-181.5 sînt greu de explicat greşelile de datare ale unor
e·renimente petrecute în 1812, pe care Dionisie ar fi trebuit si Ie cunoască bine. De pildă, se afirmă
că ruşii au rămas în Ţara Româneas~ă pînă Ia 1.5 aprilie 1813 (f. 134 v), sau că vodă Caragea a
venit domn Ia 1813 du pi sfîntul Gheorghe, adică du pi retragerea ruşilor (f. 143). Ori se ştie că
trupele ruseşti s-au retras în octombrie 1812, iar vodă Caragea a venit la Bucureşti în decembrie
1812.
29 Menţionăm că Dionisie a. folosit acelaşi sistem de lucru şi Ia. condicile de documente
pe ca.re Ie-a. alcătuit; de pildă, în condica. episcopiei Rîmnicului; Dionisie ara.tă că, revăzînd
textul, „a.m îndreptat Ia margini iarăşi cu a. mea. mînă" (BOR, 1888, p. 61.5).
ao După cum remarca G. Călinescu, „grosul cronicei, bizuit pe experienţă personală
începe odată cu domnia lui Ma.vrogheni şi merge pînă Ia. domnia. lui Cara.gea. ( 1814)" (op. cit.,
p. 38).
11
C. IZVOARE DE INFORMAŢIE
Cronicarul Dionisie a utilizat o serie de mijloace de informaţie scrise

care nu au fost identificate decît în parte: lntîmplări"le războiului jranţozilor
şi întoarcerea lor de la Moscova, lucrare tipărită la Buda în 1814; Seamne de
biruinţă; Vrednică de pomenire biruinţă ce în vrea mea noastră s-au făcut, sau
Piramida cea din tunuri înălţatâ în marea cetate ,vfoscova; !nălţarea cinstitei
cruci în cetatea Drezda la ziua naşterii măriei sale Alexandm I, împăratul
a toată Rosiia, tipărită la Buda in 1815; (Istoria piramidei) „cea tipărită la
l\losc.(o)va" 31 ; Hronograful Ţărfr Rumâneşti şi lzronografurile ţării aces!î"i
(f. 9/1); lzronografztri (greceşti) (f. 143/135 v.) 32 ; o Hronică a slovenilor:
ziare sau ga::ctc:: franţuzeşti, germane, greceşti etc., pe care le avea la îndemină
atit la biblioteca ~Iitropoliei din Bucureşti, cît şi la Craiovei_ (al doilea sediu
al episcopiei Rimnicului) 33 . În cronica sa se intilnesc trimiteri la aceste surse
de informaţie: „precum am cetit in Istoria" (f. 137 v.); „să gă..săşte în hrono-
grafuri scris" (f. 143 ,-.); „scrie la Hronograful Ţării Rumâneşti" (f. 144 v.)
sau „spunerea gazeturilor" (f. 11 I v.), fără alte precizări.
Primul care a abordat problema iz,·oarelor scrise utilizate de Dionisie
a fost G. Pascu. El a precizat atît titlurile lucrărilor despre istoria Franţei,
cit şi faptul că „hronograful Ţării Româneşti de la Radu ~ egru pină la Gri-
gore Alexandru Ghica vodă, 1290-1768, pe care-l continua Dionisie, este
Cronica Anonimă, ms. Academie nr. 468".
Valoarea Hronografului nu stă însă în informaţia scrisă (considerată
de unii specialişti ca fiind de mina a doua); Dionisie povesteşte mai ales,
spune el, „cîte am auzit de la cei bătrîni şi cîte îmi sint în ştiinţă în zilele stării
vieţii meale", adică evenimente la care a fost el însuşi martor.
ln această privinţă sistemul de lucru al lui Dionisie este acelaşi cu al
lui Zilot Românul - contemporanul său - care declara in introducerea
cronicii sale: „am început a scrie cite am văzut cu ochii mei, cite am auzit
de la oameni cu bună ştiinţă şi cîte am chibzuit că pot fi adevărate după alte
a1 Despre modul cum erau recepţionate lucrările privitoare la Napoleon şi la epoca sa.
vezi Al. Duţu, Cărţile de înţelepciune în cultura română, Bucureşti, 1972, p. 137-156 (studiu
publicat în limba franceză în Nouvelles etudes d'histoire, III, 1965, p. 219-242) şi Paul Cerno-
vodeanu, L'histoire universelle dans l'historiographie roumaine des XVII-e et XVIII-e siecles
(V) („Revue roumaine d'histoire", 1974, nr. 1, p. 80-86).
Pentru a ne da seama de larga răspîndire a acestor lucrări, vom menţiona că broşura
despre ţarul Alexandru I a avut 486 de abonaţi în Ţara Româ.nească, din care 112.-erau·din Cra-
iova (Cornelia Badea, Preocupări economice şi culturale în literatura transilvană între anii
1786-1830, în „Studii", 1956, nr. 1, p. 99). Vezi mai jos şi notele 256 şi 269.
82 Vezi I. Donat, op. cit., p. 300.
33 Citirea „gazeturilor" la sfîrşitul sec. XVIII şi începutul celui următor este do·,edită de
numeroase scrisori, adresa.te îndeosebi de boierii olteni casei Hagi Pop din Sibiu. Vezi N. Iorga,
Studii şi documente, VIII, p. 8, 9, 32, 33, 37, 39, 43, 46, 48 etc. La 1798 se afirma într-o scri-
soare: „mulţi de aici (din Oltenia - n.a.) din boeri, din neguţători, au scris pentru gazeturi"
(ibidem, p. 35). După izbucnirea revoluţiei franceze, ziarele de limbă franceză pătrundeau mai
greu, dar ele au circulat din nou după 1804.
Despre intensa. circulaţie a gazetelor germane, franceze şi greceşti şi reacţiile produse
de ştirile publicate între boierii din Bucureşti ·„ezi şi rapoartele consulului francez Sainte-Luce
din 1805 (Hurmuzaki, XVI, p. 690-691, 697). Naum Rîmniceanu nota şi el în cronica sa că aflase
despre înţelegerea de la Erfurt din „gazetele franceze" (Cronicarii greci, p. 286).
Separat de gazete, circulau buletine despre campaniile purtate de armatele rivale (ibidem,
p. 699, 702, 816). Toate acestea dovedesc că Dionisie avea posibilitatea să se informeze destul
de bine despre evenimentele europene contemporane.
12
mişcări ce iar singur le-am pipăit şi alţii mi le-au dat în cunoştinţă" 34 • Dio-
nisie este superior însă lui Zilot prin informaţia scrisă de care s-a folosit.
Din diverse alte lucrări ale sale (unele din ele citate mai sus) rezultă
că - încă înainte de alcătuirea hronografului - eclesiarhul îşi nota diverse
evenimente pe care le trăia. De pildă, la 5 noiembrie 1788, aflat la mănăstirea
Hurezi, Dionisie nota: „ocoliţi fiind şi împrejuraţi de cumpliţi volintiri nem-
ţeşti, cu foc cumplit ne-au ars toate zidirile, bucatele şi altele ale mănăstirii
dinprejur". Mai departe, discutînd data declanşării războiului respectiv,
declară că „războiul s-au început ... la anul 1787, octombrie (iar unii zic că
au fost începerea războiului la august 1)" 35 • Aceasta dovedeşte că Dionisie
scria după amintiri şi că îşi controla exactitatea acestora cu ştirile cunoscute
contemporanilor săi. Aşa se explică unele inexactităţi de date ce se întilnesc
în Hronograf (în cazul de mai sus, războiul ruso-turc a izbucnit la 24 august
1787).
Pentru anumite evenimente, Dionisie utilizează informaţii verbale:
„spusu-mi-au un ipochimen vrednic de crezut că ar fi fost de faţă" (f. 27 v.);
„precum spunea un ipochimen vrednic de crezut" (f. 63 v., 113 v., 152);
„îmi spunea un logofeţel la Bucureşti" (f. 46) ; „după cum spunea unii"
(f. 148 v.); „spusu-mi-au unii" (f. 130); „aflindu-mă eu în Bucureşti, la ~Iitro
polie, aşa am auzit de la ipochimeni vrednici de crezut" (f. 93 v.); pentru
podul „de foi (piei) de \ită", făcut de muscali peste Dunăre, „îmi spunea
un arhimandrit, părinte bătrîn, cinstit, că ar fi trecut preste un pod ce-l
avea muscali(i) aşezat peste foi de vite, boi, vaci şi bivoli, cu mare meşteşug
încheiat" (f. 125/117). Dionisie nu uită deci să sublinieze faptul că informa-
torii săi erau „vrednici de crezut", deci martori siguri ai evenimentelor
povestite.
în cele mai multe cazuri Dionisie nu indică sursa de unde a auzit despre
cutare eveniment, ci înseamnă scurt „spun unii'' (f. 25/17 v., 29/21 v., 33/25 v„
37/29 v„ 45/37, 92/84 etc.). Este vorba de zvonurile care circulau în societatea
vremii despre efectivele oştilor turceşti, despre „secreturile" armatei ruseşti,
despre mita dată de vizir lui Potemkin, despre legăturile amoroase ale acestuia
cu împărăteasa Ecaterina a II-a, ambasadorul francez despre care se spunea
că ar fi frate cu Napoleon etc. Se înţelege că Dionisie nu avea cum să contro-
leze toate aceste zvonuri pe care le reproduce.
În unele pasaje Dionisie evocă locuri sau lucruri văzute de el însuşi,
notînd: „văzînd şi eu cu ochii" (ţepile puse de Mavrogheni) (f. 22/14); „pala-
turile lui Mathias craiul. . „ pe care palaturi le-am văzut cu ochii mei" (f. 110);
„care le-am văzut şi eu"" (f. 100 v., 102 v.); „şi am văzut cu ochii mei" (f. 91 v.);
incendiul din 1804: „am văzut cu ochii mei, lucru jalnic şi vrednic de plîngere"
(f. 91/83 v.) etc.
Alteori Dionisie citează unele însemnări contemporane în manuscris,
pe care le-a văzut dar pe care noi nu le cunoaştem: „am şi văzut o însăm
nare cîţi au pierit într-acel război" (f. 48 v.); „după arătarea de catastişe de
către vătcişii cioclilor" (f. 51) etc.
O problemă mai greu de rezolvat este aceea a provenienţei scrisorilor
turceşti sau a celor schimbate de Pazvantoglu cu Constantin vodă. Ipsilanti,
reproduse în textul Hronografului (f. 31/23, 56/48, 98, 102, 103 v.-104, 105).
34 Zilot Românul, p. 2. După cum s-a arătat de curînd, sub pseudonimul ZilotRomânul
(= Românul zelos) se ascunde Ştefan Ioan Fănuţă, serdarul din Bucureşti. Vezi Marcel
D. Ciucă,
Adevărata identitate a lui Zilot Românul. Confirmarea unei ipoteze de acum 100 de ani („Manu-
scriptum" 1980, nr. 3, p. 167-174).
35 Cat. ms. rom„ I, p. 229.
13
După opinia lui I. Donat, ar fi vorba de nişte plăsmuiri 36 • Aceeaşi opinie la
G. Pascu, care se întreba: „de unde a putut afla eclesiarhul nostru fermanul
scris de sultan regelui Poloniei, ori lui Pasvantoglu, apoi scrisoarea lui Pasvan-
toglu către sultan? Dionisie a compus aceste scrisori, cum a compus şi pe acele
ale ţarului Alexandru cătră miniştrii şi cetăţenii Parisului" 37 (deşi acestea
din urmă puteau fi cunoscute din publicaţii contemporane, aşa cum se va
arăta în note).
Toate aceste informaţii şi izvoare documentare fac din Hronograf o
lucrare vie şi plină de interes. Răminind „departe de lumea cancelariilor
domneşti", Dionisie „a putut cu mai multă uşurinţă să judece fără părtinire
oamenii şi faptele lor. De obicei opiniunea sa este aceea a poporului" 38 ,
Motivul principal care l-a determinat pe Dionisie să alcătuiască acest
Hronograf a fost faptul că de la 1768 n-a mai găsit „în scris cum s-au urmat
şi care după care domnu au fost stăpinitor ţării acesteia şi ce s-au intimplat,
au bine, au rău, într-această ţară, în domniia lor. Iar de să va fi şi îndemnat
cineva a istorisi in scrisu, de atuncea încoace, nu au eşit aceale hronografuri
la vileag, să fie ştiute de obşte. Ci poate va fi cite vreunul ţinut pe la cei mari"
(f. 10/2 v.) & 9 •
Opera lui Dionisie izvorăşte din „rivna" sa faţă de „această patrie a
Valahiei", considerind că este „cu dulceaţă ... a povesti cinevaş de patriia sa
şi a istori de ceale ce s-au întimplat neamului său" (f. 9/1). Ca şi Miron
Costin sau Dimitrie Cantemir, Dionisie se dovedeşte deci un patriot care nu
vrea ca trecutul ţării sale să rămînă în uitare.
D. VALOAREA HRONOGRAFULUI 4o
Valoarea Hronografului lui Dionisie a fost judecată în chip diferit de

predecesorii noştri, care nu au negat însă nici unul talentul său de povestitor.
Una din cele mai interesante aprecieri privind valoarea Hronografului
aparţine lui N. Iorga, care spunea: „A da o expunere istorică e mai presus
de mijloacele lui Dionisie Eclesiarhul. El se pricepe numai a povesti: ce a
văzut, ce i s-a raportat, ce a cetit. Tonul e naiv şi plăcut tocmai prin această
naivitate care se vede mai bine acolo unde călugărul se apucă să-şi lămurească
cetitorii asupra Evropei şi faptelor ce s-au petrecut acolo" 41.
Valoarea Hronografului lui Dionisie a fost subliniată de numeroşi alţi
istorici şi oameni de cultură. G. Călinescu, cunoscutul istoric al literaturii
române, numeşte pe Dionisie „istoric de viziune europeană" şi afirmă că
„tăria lui Dionisie este în politica externă, unde se arată informat din gaze-
turi şi din Istoria tipărită la Viena în româneşte" 4 2 •
38 AO, 1934, p. 301.

37 G. Pascu, op. cit., p. 774..
38 Ion Donat, în AO, 1934, p. 299.
89
Într-adevăr, colegul său mai tînăr, Naum Rlmniceanu, recrutat de episcopul Filaret,
scrisese în Bucureşti CP"cnica Ţdrii Jio111dne~ti (1768-1810), în greceşte, în timp ce se afla ală·
turi de Divan. Vezi I. Crăciun şi A. Ilieş, Repertoriul manus'1iselot' de cronici interne, 1963,
p. 198- 199. Pentru Moldcva şi Ţara Românească, Ccnstantin Caragea banul scrisese Efetn6-
ride, 1777-1811 (ibidem, p. 4.34-435).
40 Vezi şi interesanta analiză literară făcută de Mi1cea Muthu, Dionisie Eclesiarhul sau
fanat'iolismul între istorie şi legendd, în voi. Ia marginea gecmel11ei, p. 100- 110.

u N. Iorga, Istoria literaturii rcm.l11e ÎYI sec • .;\ vlll, li, Bucureşti, 1901, p. 149.
u G. Călinescu, op. cit„ p. 28.
Pe cu totul altă poziţie se găsea în aceeaşi vreme istoricul C. C. Giurescu,
după opinia căruia valoarea hronografului „nu stă în informaţia străină
- aceasta, de mina doua, e naiv redată-ci în felul bătrînesc, simplu şi limpede,
în care povesteşte lntîmplările din locurile noastre şi mai ales din Oltenia"~.
După opinia cercetătorului Al. Duţu, care dă dovadă de mult spirit
critic, Dionisie este „autorul unei cronici în stil tradiţional, dar plină de reflexii
critice la adresa tarelor regimului feudal ... şi cu vădite însuşiri literare" 44 •
Unii autori au afirmat că cronologia utilizată de Dionisie „e în chipul
cel mai curios greşită'' 45 • Considerăm că aprecierea este destul de exagerată,
deşi Dionisie nu a fost scutit de astfel de greşeli.
S-a spus că Dionisie greşeşte cînd pune începutul domniei lui Alexandru
Ipsilanti în 1775, deoarece el fusese numit de Poartă la 15 septembrie 1774.
Trebuie să ţinem seama de faptul că Dionisie se referă la domnia efectivă
şi că el înregistrează intrarea domnului în Bucureşti, intrare care a avut loc
la 3 februarie 1775; deci Dionisie nu a greşit.
Două inadvertenţe comite cronicarul atunci cînd vorbeşte întîi de Nicolae
Caragea voievod (4 ian. 1782-6 iulie 1783), despre care spune că a venit domn
la leatul 1781 şi că a domnit „patru ani", şi a doua cînd înregistrează pe Mihai
Suţu voievod (6 iulie 1783-3 martie 1786), despre care spune că a venit în
ţară la 1784 şi a domnit „patru ani" (f. 19, 19 v.). O altă inadvertenţă este
anul 1804 ca dată a venirii ca „domn în ţară a lui Costand Ipsilant voevod"
(f. 90/82); el domneşte prima dată între 18 aug. 1802-12 aug. 1806.
Ţinînd seama de faptul că datele privind epoca 1802-1806 nu sînt prea
sigure, s-a emis ipoteza că - determinat de teama jafurilor turceşti sau de
o altă cauză necunoscută - Dionisie ar fi emigrat în această vreme în Transil-
vania, despre care vorbeşte în Hronograf. Asupra acestor inadvertenţe vom
reveni în notele la text.
în afară de aceste mici inadvertenţe - întîlnite şi la alţi cronicari -
vom sublinia atitudinea favorabilă celor asupriţi pe care o are Dionisie în hro-
nograful său. Dionisie a fost un om din popor, înzestrat cu deosebite sentimente
umanitare; el suferă la toate durerile „ ţării'', ale „creştinilor", folosind acest
termen mai ales în raport cu „păgînii" (turcii): „vai şi amar de ţară ce era
atuncea" (f. 33/25 v.); „dar ce trăgea bieţii creştini"; „O, prea milostive
Doamne, ce patimiia această ţară!" (f. 39 v.); „O, vai de ţară! Ce nevoie i-au
pus în spinare!" (f. 60 v.); „O, vai de ţară! (f. 68); „O, vai de bieţii creştini,
ce li s-au gătit !" (f. 150 v.); „poeziseră ca lăcustele ... , supărînd foarte rău
cn mincarea" (f. 143).
Atitudinea favorabilă celor săraci şi asupriţi se vede din modul cum poves-
teşte Dionisie stringerea văcăritului in vremea domniei lui Constantin Han-
gerliu şi abuzurile slujbaşilor domneşti, ca şi din relatarea modului cum s-a
construit şanţul din jurul Craiovei in iarna anului 1810-1811 de către locui-
torii din cele 5 judeţe ale Olteniei. Generalul Zas a făcut „şanţul mare împre-
jurul oraşului (Craiova) pentru oştire ... , după cum să vede. Dar cine poate
spune nevoile şi năcazurile şi chinurile ce au tras şi au pătimit bieţii creştini?
Că poruncind ispravnicilor dintr-aceste cinci judeţe de au adus mulţi oameni
salahori de i-au pus la săparea şanţului şi fiind vreme de iarnă, zioa săpa şanţu,
păzindu-i şi silindu-i soldaţii muscali, după poruncă, iar seara ii închidea prin
43 C. C. Giurescu, op. cit., p. 27.

44 Al. Duţu, Coordonate ale culturii româneşti în secolul XVIII, Bucureşti, 1968, p. 166.
Vezi şi idem, Înnoirea structuriloY literare. Umanism şi iluminism, în vol. Istoria literaturii
române. Studii, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1979, p. 81.
45 G. Călinescu, op. cit., p. 38.
15
beserici şi prin curţile besericilor, în ziduri; şi fiind bieţii oameni uzi de nin-
soare şi ploi reci şi flămînzi şi fără foc, murea de ger şi de foame. Şi nu puţini
au murit. Încă şi soldaţii cei ce îi păziia noaptea degera" (f. 129/121).
Dionisie are o atitudine critică faţă de regimul fanariot în general, ca
şi faţă de clasa dominantă, care nu se sfieşte să se înţeleagă cu domnii fana-
rioţi pentru a exploata împreună ţara. Aproape toţi domnii, cu rare exceptii.
(Alexandru Ipsilanti, de pildă), exploatează fără milă pe bieţii locuitori. În
vremea domniei lui Nicolae Mavrogheni „birurile, podvoazele, zaherelele
nu mai înceta de la lăcuitorii ţării; vinericiul, oieritul, dijmăritul îl lua îndoit
şi întreit" (f. 33/25) ; Alexandru vodă Moruzi nu se dă în lături să profite de
pe urma foametei din 1795 făcînd negustorie cu grîne pe care le vindea locui-
torilor înfometaţi cu suprapreţ (f. 51/43 v.-52/44) etc.
Antologică rămîne in literatura noastră istorică descrierea cutremură
toare a modului cum încasau dările slujbaşii lui Constantin Hangerliu care
„închidea oamenii şi muieri prin coşeri şi îi îneca cu fumuri de gunoi şi cu
ardei îi afuma şi îi ţinea închişi ziua şi noaptea flămînzi, să dea bani. Pe alţii
îi lega cu măinile îndărăt şi cu spatele de garduri şi-i bătea cu bicele. Pre
alţii legaţi ii băga cu picioarele goale în zăpoada geroasă. Aşa chinuia pe
creştini! O, amar de bieţii creştini, că plăngea şi să văeta şi săracele văduve
ţipa de ger, dar nu era milostivire la varvarii de slujbaşi, că avea urechile
astupate ca aspidele şi ca vrăşmaşii ucidea oamenii" (f. 69/61).
Menţionăm că asemenea accente de umanism şi înţelegere faţă de viaţa
celor asupriţi - din a căror categorie făcea parte, prin origine, şi Dionisie -
găsim şi în alte lucrări ale acestuia; de pildă, pe un document din 9 iunie
1722 relativ la satul Bogdăneşti- Vilcea, unde se află şi o notă din 1746 des-
pre răscumpărarea românilor în vremea domniei lui Constantin Mavrocordat,
Dionisie adaugă marginal: „La acest domn s-au rădicat jugul rumâniei de
pe creştini, carii iar la creştini era robi" 46 . Aceasta dovedeşte că el cunoştea
şi unele din evenimentele petrecute înainte de epoca sa, din documentele
cercetate.
Un loc deosebit de important ocupă în Hronograf descrierea suferinţelor
cauzate locuitorilor atît de jafurile pazvangiilor, cit şi de războaiele pustiitoare
purtate de oştile ruse, austriece şi turceşti pe teritoriul Ţării Româneşti, din
care cauză locuitorii ajunseseră să mănînce pîine din coaje de copac şi tărîţe
şi se încălţau „în opinci din coajă de copac" (f. 81/73 v).
În plus, după cum arăta G. Călinescu, „Dionisie are materialismul is-
toric al omului sărac (îl avea puţin şi Neculce) care judecă o domnie după
lista de preţuri" 47 şi ilustrează afirmaţia prin modul cum laudă cronicarul
domnia lui Alexandru Ipsilanti pentru ieftinătatea produselor; era vremea
în care - fiind „linişte m~re şi pace adăncă - deşchizăndu-să toate schelile
hotarălor înprejur ... , neguţătorii să lăţiia cu alişverişurile lor la căştig, meş
teşugareţii sporiia în lucrarea sa, ţăranii îşi lucra pămînturile lor nesupăraţi
cu greutate de dăjdi(i), toţi să bucura şi fără grije petrecea. Eftinătate era
la mărfuri şi la dobitoace" (f. 17/9).
Ca om al bisericii, Dionisie are o concepţie teologică asupra lumii,
potrivit căreia „toate ceale ce să întîmplă a să face în lumea aceasta sănt
prin ştirea lui Dumnezeu lăsate" (f. 10/2). Adeseori răzbat în cronică şi texte
religioase de genul: „Dreapta ta, Doamne, au sfărămat capetele vrăjmaşilor
46Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-iea I. Ţara Românească, Bucu-

reşti, 1961, p. 298.
" G. Călinescu, op. cit., p. 38.
16
şi au surpat sprănceana cea inaltă" (f. 46/38 v.); „O, Doamne, multă iaste
răbdarea ta şi indelung, nu răsplăteşti în grab(ă) această nedreptate" (f. 70/62).
În Hronograful lui Dionisie se găsesc şi unele accente moralizatoare
de genul: Dumnezeu, „cel ce surpă pre cei puternici de pre scaune", l-a surpat
şi pe Napoleon ca să-l smerească (f. 135 v.).
Cu toate acestea, marea majoritate a ştirilor le relatează ca un laic,
indeosebi luptele desfăşurate pe teritoriul Ţării Româneşti in timpul războaie
lor ruso-austro-turce de la sfirşitul sec. XVIII şi inceputul secolului trecut.
Deşi faţă bisericească, Dionisie vorbeşte adesea de lucruri foarte lumeşti,
precum: relaţiile amoroase ale impărătesei Ecaterina cu Potemkin, despre
femeile uşoare ce insoţeau armata austriacă, despre cadîna lui capudan-paşa
care curvea cu sultanul sau despre zaiafetul turcilor cu femei uşoare la Bucu-
reşti (f. 37/29 v., 53/45, 71/63).
Hronograful lui Dionisie cuprinde numeroase informaţii preţioase pri-
viitd nu numai viaţa socială, ci şi organizarea politică, militară şi judecătoreascc'i
în epoca de sfîrşit a domnit"lor fanariote. O consemnare deosebit de interesantă
este faptul că Nicolae Mavrogheni voievod (1786-1790) şi-a organizat armata
p~ căpitănii şi fiecare căpitănie îşi avea steagul ei. Steagurile erau „frumoase,
zugrăvit(e) cu sfinţi"; domnul îmbrăcase „căpitanii cu capoduri domneşti,
dindu-le şi lefi, numind: căpitfoia lui s(fe)ti Gheorghe şi a lui s(fe)ti Dimitrie
şi a lui s<fe)ti Teodor Tiron şi a altor sfinţi". Avea şi căpitănii de arnăuţi ames-
tecaţi cu turci (f. 32/24).
Tot Mavrogheni, ca un al doilea Vlad Ţepeş, introdusese pedeapsa cu
tragerea în ţeapă; Dionisie spune că la toate bisericile „au făcut ţăpi de doi
stinjeni ... dinainte, in sus, scriind pe dînsele (văzînd şi eu cu ochii), ca pe
oamenii furi şi,pe tălhari şi pre cei ce îşi jură părinţii şi-i bate ... să-i înţape
fără de nici o judecată" (f. 22/14).
Foarte interesantă este şi porunca dată de acelaşi Nicolae Mavrogheni
ca lăcaşurile de cult să fie deschise „zioa şi noaptea" pentru ca oamenii să
vină la biserică sub ameninţarea cu pedeapsa; „şi aşa să umplea besericile
de oameni de frica poruncii, iar nu pentru dragostea de Dumnezeu" (f. 21/13 v.).
Dionisie nu omite să înregistreze şi alte măsuri luate de domnii fana-
rioţi ca cele privind reorganizarea justiţiei de către Alexandru vodă Ipsilanti
(f. 19/10 v.), înfiinţarea spitalului de ciumaţi de la Dudeşti de către Alexandru
vodă Moruzi (f. 52/44) etc.
O mare parte 2:n cronică se ocupă de răscoala lu~ Pazvantoglu, _t:'aşa
de Vidin, care a cauzat mult rău Ţării Româneşti, atît pn,_ ribligaţiile de
zaherea impuse ţării, cit şi prin jafurile la care au fost supuse numeroase loca-
lităţi (Craiova, Cerneţi, Caracal, Tirgu Jiu, Ocnele Mari). Dionisie arată că
a văzut cu ochii lui mulţime de oameni sluţiţi de tur-ii prădalnici, care „pe
alţii îi împuşca, pe alţii îi tăia de tot" (f. 86/78).
Deosebit de importantă este consemnarea lui DionL ·~ că domnul Con-
stantin Ipsilanti era, în 1806-1808, „beiu Valahii şi al Moldaviei' (f. 104/96),
rcalizînd astfel unitatea lor administrativă.
· Dionisie a fost impresionat de diverse intîmplări deosebite petrecute în
!impul vieţii sale, precum apariţia unor comete, incendii etc. Deosebit de
mteresantă este relatarea lui Dionisie că „într-aceea vreme (1769), s-au arătat
pc ceri o comită mare şi luminoasă, de către răsărit, pre carea norodul, din
neştiinţă, o au numit stea cu coadă. Această comită răsăria de cu seara, la
un ceas din noapte, despre răsărit şi mergea spre amiazăzi. Şi să vedea pină
la miezul nopţii şi apoi nu să mai vedea; şi au ţinut multă vreme. Şi era de
minune pentru mărimea eira7~!~să vedea ca o văpae mare
I a:: , _; · : • c;
7
j I 11
de foc, trăgîndu-să pe sămuire ca la 10 sau 15 coţi. ;;i era cu spaimă a o vedea,
ca un sămn neobicinuit; iar turcilor era de mirare şi cu grije, socotind nu
cumva să fie sămn de pierzarea împărăţii lor" (f. 12).
Nu este omis nici marele cutremur din 14 noiembrie 1802, cînd „s-au
cutremurat pămîntul foarte tare de au căzut toate turlele bisericilor din Bucu-
reşti şi clopotniţele şi alte case înalte s-au sfărîmat" (f. 87/79 v.).
În Hronograf este amintit apoi marele incendiu din august 1804, cînd
a ars tot tîrgul Bucureştilor, ca „5-6 su te de casă". Socotind venirea la dom-
nie a lui Constantin Ipsilanti în 1804, Dionisie spune că în al doilea an „la
1806 s-au întămplat în Bucureşti la o spiţărie ce era în mijlocul oraşului,
din lucrarea cu foc a doftoriilor, s-ar fi aprins unsorile şi spirturile" (f. 91/83).
E. LIMBA HRONOGRAFULUI
Limba utilizată de Hronograf a fost studiată pe larg de Emilian Bureţea,

care consideră că Dionisie este „un exponent al epocii de profunde schimbări
lingvistice de la începutul secolului al XIX-lea, care aveau să ducă. la moder·
nizarea limbii române literare" 4 8 •
În Hronograf se găsesc numeroase expresii populare de genul: „au rămas
cu buzele umflate" (f. 16/8 şi 50/42); oştile erau „ca frunza şi ca iarba" (f. 26/
18 v.); „au dat dosul" (f. 36/28); „au apucat de sănătoasa" (in loc de „la
sănătoasa") (f. 40/32 v); ajuns „în sape de lemn" (f. 70/62 v.); „le-a ajuns
cuţitul la os" (f. 74/66); „fuga iaste ruşinoasă dar iaste sănătoasă" (f. 95/87) etc.
Se găsesc apoi unele expresii utilizate şi de cronicarii moldoveni ai
vremii, de genul „cu capul a mînă" (f. 94/86 v.)
Se întîlnesc, de asemenea, o serie de neologisme precum: ministri
(f. 96 v, 106, 108 v.); congrez (pentru congres) (f. 49); comită (f. 12/4);
curieriu (pentru curier) (f. 15f7v); corospondenţie (f. 22/14); tractament
(pentru tratament) (f. 62/54) etc.
Uneori Dionisie simte nevoia să explice cititorilor cuvintele care intrau
atunci în limba no3.stră: „contract adică zapis" (f. 23/ 15 şi 80/72) ; „alianţie
adică contenire de arme" (f. 33/25 v), (deşi aceasta este armistiţiu, nu ali-
anţă); „canal adecă şanţ sau gărlă mare" (f. 35/27); „comandir adecă povă
ţuitor şi poruncitor oştilor" (f. 38/30); „iureş adecă năvală" (f. 40/32); „felt-
maşar (= feldm3.reşal), adecă voevod oştilor" (f. 79/71); „senatul franţozesc
adecă divanul" (f. 139/131), „interes adecă cîştig" (f. 131 v.); „prinţipatul
adecă ţara"; „capele adecă paradise" (f. 140); „piramida adecă turn" (f. 141)
etc.
În Hronograful lui Dionisie se întîlnesc numeroşi termeni de origine
greacă ca: ipolipsis (f. 60/52, 62/54), heritizmos (f. 64/56), diastima vremii
(f. 70/62), apoplită (=simplitate) etc. sau turceşti: madea, mehtup, bai-
ractar, bulucbaşa, odobaşa, capudan paşa, gephana, capugiu, tefterdar,
48
Em. Bureţea, Consideraţii asupra cuvintelor de origine slavă din „Hronografal" h1i
Dionisie Eclesiarhul, în voi. Contribuţii filologice, I, Craio·.ra., 1972, p. 5-26 (Centrul de ştiinţe
so::iale Craio·.ra); idem, Note etimologice şi lexicale („Limba. romil.nă", 1973, nr. -4, p. 330-333);
idem, Unele elemmte caracteristice lim~ii populare vorbite în Hronograful lui Dionisie Eclesiarhul,
în voi. Contribuţii filologice, II, Craiova, 1975, p. 13-28; idem, Observaţii cu privire la sinoni-
mele din Hronograful lui Dionisie Edesiarhlll („Analele Univ. din Craiova. Ştiinţe filologice",
V, 1977, p. -45-53); idem, Neologismg în Hronograful lui Dionisie Eclesiarhul; în ContribuJii
istorice, filologice şi socio-economice, V, 1980; idem, Elemmte lexicale popularB şi neologisuu m
Hronograful lui Dionisie Ecfosiarhul, în Voi. Pililologic:J, III (Centrul de istorie, filologie şi etno-
grafie din Craiova).
18
calabalîc etc., termeni utilizaţi în administraţie de slujbaşii statului sau în
viaţa particulară, îndeosebi de boieri 49 • Pentru unii termeni mai puţin cu-
noscuţi, Dionisie simte nevoia să-i explice: „barutana, adecă. prăfăriia"
(=pulberăria), „harzoval, adecă jalbă cătră împăratul", „colgii şi subaşi,
adecă cu nişte zapcii şi polcovnicei"; „saraiuri, adecă palaturi".
!n textul hronografului se întîlnesc şi expresii turceşti de genul: „dur,
bre, ferman !" (dur= stai, imperativul de la durmak) sau „anasini sactim"
(anasîni siktim, înjurătură naţională) 60 .
Povestirea plină de suferinţe omeneşti, de războaie şi de ucideri, are
şi unele elemente de umor negru; de pildă, după lupta de la Calafat din iarna
lui 1790, pe un ger cumplit, turcii învinşi au fost băgaţi de austrieci în Dunăre
„să-i scalde şi să bea apă" (43/35 v.); în lupta de la Giurgiu din acelaşi an,
turcii secerau pe nemţi„cu sabiile şi cu iataganele ca pe verze" (f. 44/36 v.) etc.
în sfîrşit, menţionăm că ştirile înregistrate de cronicarul Dionisie în
Hronograf ne dau posibilitatea de a deosebi la acea vreme oraşul (varoşul)
de cetate. Cităm: „Viena să fie oraş, să sfarme zidurile dinprejur, să nu se
mai numească cetate" (f. 116 v.); „au călcat numai varoşul, n-au avut oşti
să ia cetatea" (f. 116); la Brăila „varoşul cetăţii l-au prefăcut cu foc în cenuşe"
(f. 123 v.); la Ismail, „varoşul l-au ars cu foc" (f. 123 v.); la Rusciuk „zidurile
cetăţii „le-au sfărîmat cu barut, ars-au varoşul, mulţime de casă" (f. 126 v.);
„varoşul cetăţii Diiul, ce iaste lingă cetate din afară" (f. 65 v.); „în cetate
şi în varoş" (f. 104); „meterezuri - palancă de copaci clădiţi unul pe altul
şi era acolo ca o cetate" (f. 151) ; „au sfărima t poarta şi, intrind în varoş ... ,
era să apuce şi la porţile cetăţii" (f. 65 v.).
F. MANUSCRISUL HRONOGRAFULUI
Ms. se află acum la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti;

poartă numărul 3537 şi are legătură modernă, în pînză albastră şi carton.
Iniţial, manuscrisul fusese legat de autor în piele şi carton. La ultima legătură,
pielea care îmbrăca prima copertă a fost detaşată şi lipită pe prima filă limi-
nară. A fost o fericită inspiraţie, care ne oferă posibilitatea de a ne face o
idee de cum arăta această carte manuscrisă, confecţionată chiar de mina auto-
rului. (Aşa cum am arătat mai sus, la 1863 era proprietatea unui elev din Rîm-
nicu Vilcea.)
Manuscrisul are două file liminare (la început) nenumerotate, după care
urmează 155 de file, format 22 X 18 cm. Fiecare filă are două rinduri de
numărători: una mecanică de la 1 la 155 şi alta manuală de la I la VIII, cu
cifre latine, plus 1-147, cu cifre arabe, făcută de autor. Manuscrisul mai are
o numărătoare a coalelor, făcută tot de autor, cu cifre chirilice, în partea
de jos, pe faţa primei file din coala respectivă; patru file alcătuiesc o coală.
o Iată. cîteva cazuri de utilizarea unor grecisme intilnite şi la Dionisie: la 27 dec. 1806
Constantin Ipsilanti spune despre C. Samurcaş că era un „ipochimen cercat în slujbele noastre
şi cu bun ipolipsis la domnia mea" (Urechia, IX, p. 108); acelaşi domn, la 3 ian. 1807, vorbeşte
de „diastima vremii ce a trecut" (ibidem, p. 110); la 2 ian. 1808 trebuia să se ia „întreaga pli„o-
f1"itJ unui boier" (ibidem. p. 113); la 16 aug. 1807 un epistat trebuia să dea „dreapta analoghie"
schitului Morunglav (ibidem, p. ll7). Aceste cîteva exemple, din numeroasele ce se pot da, dove-
desc că grecismele utilizate de Dionisie erau folosite şi în administraţie.
50 G. Pascu, Dionisie Eclesiarhul, p. 770. Vezi pe larg Em. Bureţea, Cuvinte de origine
tună şi Heog„eac4 în Hl'Onograful lui Dionisie Eclesiarhul, în voi. Philologica, I, Bucureşti, 1970,
p. 115-131.
19
Coala 1 incepe cu fila 9(1) a manuscrisului. Ultima coală numerotată. este a
37-a, pe fila 153/145.
Pe fiecare pagină Dionisie a scris cite 19 rinduri, cu cerneală neagră.
Fiind concepută pentru tipar, lucrarea este lipsită de ornamentele obişnuite
în manuscrisele autorului.
Pe a doua filă liminară (nenumerotată) este scrisă o dedicaţie, prin care
R. Novian oferă acest manuscris lui Grigore G. Tocilescu, doctor in litere şi
filosofie, profesor la Universitatea din Bucureşti, cu prilejul alegerii acestuia
ca senator in Bucureşti, la 1892.
Pe fila 1(I), o insemnare cu caractere la tine menţionează pentru pos-
teritate: „Acestu manuscriptu s-a publicatu intregu, in Tesaurulu de monu-
mente istorice, tomu II, p. 159-243". Semnează „A. Papiu", editorul din
1 863 al operei de care ne ocupăm.
În continuare urinează textul intitulat de Dionisie .,!NSEMNARE"
dintr-o „cărţulie tipărită", cu privire la primii martiri creştini şi la soborul
de la Florenţa (din 1439-1440). Din această însemnare ar rezulta că Dionisie
a intenţionat să o ia pe urma vechilor cronicari şi să inceapă Hronograful
cu întiiul mucenic Ştefan; pină la urmă a renunţat şi a trecut la descrierea
evenimentelor ce au avut loc „în diastima vremii vieţii" sale. Textul acestei
insemnări - fără legătură cu Hronograful propriu-zis - l-am trecut la finele
Hronografului.
G. EDIŢII
Hronograful lui Dionisie a fost editat pînă acum de două ori: prima oară
de A. Papiu-Ilarian in Tesaur de monumente istorice, II, 1863, p. 159-236
şi a doua oară de C. S. Nicolăescu-Plopşor, cu titlul Cronograful Ţerei Rumd-
neşti scris de Dionisie Eclesiarhul, Rimnicu Vilcea, 1934, XIX + 215 p ..
În transcrierea primului editor se vede clar o depărtare de original,
datorată tendinţei sale cunoscute de latinizare a limbii. Cel de-al doilea edi.-
tor preia textul lui Ilarian şi il „modernizează"; Plopşor menţionează chiar
in Prefaţă (p. XII), că „originalul Cronografului nu se păstrează, sau poate
a fost şi el evacuat la Moscova", prin urmare, nu a putut utiliza originalul.
Se poate spune deci că ediţia din 1934 nu este <lecit o reeditare a celei din
1863; din aceste motive nu le-am utilizat.
Între timp, manuscrisul a fost adus in ţară şi, avindu-1 la dispoziţie,
ne-a oferit posibilitatea de a prezenta prima ediţie critică a Hronografului.
H. TRANSCRIEREA TEXTULUI ŞI GRAFIA LUI DIONISIE
A vînd la indemină textul original al Hronografului, l-am transcris

pe:ratru această ediţie din alfabetul chirilic cu care a fost scris de Dionisie în
alfabetul latin, românesc.
Mai întîi facem precizarea că în Scara cronicii (f. 5/V) apar numeroase
capitole sau titluri care nu apăreau în text. Pentru o mai uşoară inţelegere,
aceste formulări de capitole sau titluri le-am introdus, tacit, la fila respectivă,
în paranteze unghiulare. Acolo unde titlul din Scară era deosebit ca redactare
de cel care în unele cazuri apare in text, l-am trecut lingă acesta; de exemplu,
la titlul din text: „A icea să arătăm pentru izvodirea secreturilor", am adăugat
20
şi titlul din Scară: (sau) (Pentru izvodire11, şi facerea secreturilor muscăleşti
şi pentru lucrarea lor la oştire).
Tot în paranteze unghiulare am trecut şi alte completări făcute de edi-
tor la textul lui Dionisie (unele litere sau cuvinte lipsă). Am folosit şi parante-
z~le drepte, în care am închis cuvintele care se repetă in textul lui Dionisie,
dar pe care nu le puteam elimina.
Din respect pentru manuscrisul lui Dionisie, am păstrat în textul
transcris cuvintele cu litere mari prin care el urmărea să marcheze ceva
deosebit (o dată, un eveniment sau un nume).
Precizăm că în transcriere am menţionat marginal numărul mecanic al
filei respective şi in paranteze rotunde numărul pus de Dionisie: tot marginal
am adăugat la pagina respectivă numărul coalei. Trecerea de la o pagină la
alta a manuscrisului am marcat-o - după obicei - prin două liniuţe: //.
În continuare vom arăta citeva caracteristici constatate in grafia acestei
opere. Litera î (-t) la începutul cuvintelor înaintea unor consoane are valoarea
fonetică în: înpărăţie (f. 11/3). intămplat (f. 10), inpărăteasa (f. 11/3 v.)
în interiorul cuvintelor are valoare singulară î: mina (f. 52 v.). rumânească
(f. 50 v.). Sunetul î (-t) se confundă cu ierurile ă şi â (1>. şi 1i.): Crăm şi Crim
(f. 5, 14 v. 15, 23-31). cănd şi cind (f. 84), zâcănd (= zicind, f. 78). mergănd
(f. 80), ciţi şi căţi (f. 50). rănd (f. 50), intimpinindu-i (f. 45), săvărşindu-să
(f. 50), strecurănd ţănţariul (f. 51 v.). Ţara Rumânească (f. 12, 15, 26, 35,
41, 87 v.), dar şi Ţara Ruminească (f. 50 v.), rumini (f.117v.). dar şi rumănce
(f. 12 v.). rumănie şi rumăni (f. 106, 106 v).
Grecescul thita l-am transcris conform vechilor uzante, th: Ecatherina
(f. 79), Matheiaş craiul (f. 110.). '
Alte forme de grafie pe care le găsim în Hronograf: a in loc de ă: ba talie
(f. 30, 111-112 v., 113 v.), nesaţios (f. 69 v.); cantare (pentru cintare,
f. 116 v.); marirea sa (f. 141); daca (f. 73 v.); naprasna, capitan paşa. dar
şi căpitan-paşa (f. 30); moghili (in loc de movile, f. 66 v.); Moldova (f. 12,
15, 16 v., 66 v., 98 v., 102, 103), Moldoviia (f. 81). dar de cele mai multe ori
Moldaviia (f. 23 v., 31 v., 32, 80, 88, 97, 104, 113, 132, 133); scoţind (in loc de
scoţînd, f. 137 v.); văzind (in loc de văzînd, f. 42 v., 121 v ..); intrat, intrind
şi intrănd, să intre (f. 48, 51, 51v.,107); a istori, dar şi a istorisi (f. 9, 43 v.,
50); nu poci (pentru nu pot, f. 55 v.), prinţipu (f. 118 v., 145); primblare,
să primbe (f. 55); să rumpă (f. 149 v.), divanisti (pentru divanişti, f. 96 v.,
106, 108 v.); rachiţa şi viniţa (diminutive de la rachiu şi vin) (f. 115) etc.
Menţionăm că Dionisie a înregistrat numele proprii aşa cum erau pro-
nunţate in vremea sa de popor: Brandiburu, Cobor, Costand, Costandin, Diiu,
Fontenblou, Franţişcus, Graţ, Işpania, Jiiu, Mehediia, Necopoia, Petreburgu,
Rosiia, Sfeţiia, Strahaiia, Turchiia, Ţara Serviianţilor etc. Aceste numiri le-am
indreptat în indice.
La textul lui Dionisie s-au adăugat numeroase note, unele pentru iden-
tificarea personajelor, pentru datarea evenimentelor sau pentru îndreptarea
erorilor, altele vizind completarea informaţiei după diverse alte izvoare ale
epocii; s-au mai indicat in note şi unele lucrări dedicate evenimentelor po-
vestite de eclesiarh. Astfel, completat cu note şi comentarii bogate, textul
H ronograjului devine un izvor istoric de prima mînă pentru epoca 1768-1815,
epocă despre care s-a scris destul de puţin.
O parte din cuvintele turceşti, greceşti şi slave le-am explicat la finele
lucrării, în glosar.
21
După ce am analizat opera lui Dionisie Eclesiarhul, încheiem cu conclu-
zia că Hronograful este o cronică românească încadrată în context european,
scrisă cu mult talent literar, bogat documentată şi cu spirit istoric destul de
avansat, obsedat de ideea „ca să cunoască urmaşii cele ce s-au întîmplat"
înaintaşilor lor. Subliniem că această cronică este numai o parte din bogata
operă a unui personaj important, care a semnat atît de modest: Dionisie
Eclesiarhul (vezi mai jos lista operelor).
Înainte de a încheia studiul nostru, ne facem o plăcută datorie să aducem

mulţumirile cuvenite Consiliului ştiinţific al Institutului de istorie „N. Iorga"
pentru avizul favorabil dat publicării acestei opere, ca şi EdituriiAcademiei
pentru înţelegerea cu care a scos la lumină textul acestui preţios hronograf.
DUMITRU BĂLAŞA
NICOLAE STOICESCU
II. LISTA ABREVIERILOR FOLOSITE
A. FONDURI DE DOCUMENTE ŞI MANUSCRISE:
ASB = Arhivele Statului Bucureşti

ASC = Arhivele Statului Craiova
ASD =Arhivele Statului Drobeta-Turnu Severin
ASV = Arhivele Statului Rirnnicu Vîlcea
BAR= Biblioteca Academiei R. S. România
BCS = Biblioteca Centrală de Stat
B. PERIODICE:
AARMSI = Analele Acad. Române. Memoriile Secţiei Istorice

AO = Arhivele Olteniei
BOR ' = Biserica ortodoxă română
MO = Mitropolia Olteniei
RA = Revista arhivelor
Rl = Revista istorică
SMIM = Studii şi materiale de istorie medie
C. LUCRĂRI DIVERSE:
- Bibliografia analitică = Bibliografia analitică a literaturii romdne vechi.

Cărţile populare laice, vol. 1, partea I şi II, Bucureşti, 1976, 1978.
- Gat. ms. rom. = Catalogul manuscriselor româneşti, I-III, Bucureşti,
1907-1931.
- Corfus, lnsemnări = Ilie Corfus, lnsemnări de demult, Iaşi, 1975.
- Cronica lui Ion Dobrescu = Ilie Corfus, Cronica meşteşugarului Ioan Do-
brescu (1802-1830), în „Studii şi articole de istorie", VIII, 1966, p. 309-
346.
- Cronicarii greci = C. Erbiceanu, Cronicarii greci care au scris despre români
în epoca fanariotă, Bucureşti, 1888, p. 259-294 (cronica lui Naum Rirn-
niceanu, 1768-1810).
- Cronici vers~ficate =Cronici şi povestiri romdneşti versificate (sec. XVII-
XVIII ), ed. Dan Simonescu, Bucureşti, 1967.
28
- Efemeride= Constantin Caragea banul, Efemeride (1775-1808), un
manuscris necunoscut, ed. P. P. Panaitescu, în „Buletinul Comisiei istorice
a României", 3, 1924.
- Fotino = D. Fotino, Istoria generală a Daciei, vol. II, Bucureşti, 1859.
- Hurmuzaki =-= Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privind istoria Romdniei,
îndeosebi vol. XVI, XIX, Supl. I, vol. I şi II, Serie Nouă (SN), vol. I, II
şi IV.
- Urechia =V. A. Urechia, Istoria românilor, vol. I-XII, Bucureşti.
- Zilot Românul= B. P. Hasdeu, lnainte de Tudor Vtadimirescu, 1800-
1821. Ultima cronică română din epoca Fanarioţilor reprodusă după ma-
nuscriptul din Archiva Statului din Bucuresci, Bucureşti, 1884.
III. LISTA LUCRĂRILOR I.Ul DIONISIE ECLESIARHUL 1
1) V(aţa liti Petru cel A'Iare, copiată in parte la 1767, de „popa Dumitru
Rtmnicean(u)"; BAR, ms. nr. 2 668.
2) Pomelnicul ctitoricesc al mănăstirii Dobruşa, 1777; BAR, ms. nr. 2 197;
publicat de T. Bălăşel, Un manuscris din 1777 al lui Dionisie Eclesiarhul
(AO, 1932, p. 214-221). Nesemnat.
3) Condica de documente a episcopiei Rîmnicului, 1786 2 ; BAR, ms. rom.
2 082. Vezi MO, 1982, nr. 1-3, p. 9'3-99 şi ASB, Indice cronologic
nr. ,J. Episcopia Rîmnicul11i, p. 8-9.
4} Condica metoaşclor Episcopiei Rîmnicului, 1786; BAR, ms. rom. 2 083
şi ASB, Doc. istorice, C\'ILXXVI/1-621; publicată parţial: Condica
metoaşelor Sf. episcopii Rîmnic. Metohu Gănescu din Craiova („Oltenia",
III, 1942. p. 128-1.'.>0); T. G. Bulat, Contribuţiuni documentare la istoria
Olteniei, secolele XVI-XVIII, Rm. Vilcea, 1925; N. G. Dinculescu,
Bisericile Craiovei („Oltenia", III, 1943, p. 128-150); prefaţa publicată
de Urechia, II, p. 2-3.
5) Condica de documente a mănăstirii Tismana, două volume, 1787; ASB,
ms. nr. 329-330. Vezi I. Virtosu, Date noi despre Dionisie Eclesiarhul,
p. 7-8; MO, 1982, nr. 1-3, p. 100, unde se reproduce insemnarea lui
Dionisie că a avut în mină „toate cărţile şi hrisoavele moşiilor" mănăstirii,
în număr de 2 173; ASB, Indice cronologic nr. 22, p. 7.
6) 1ntrebări şi răspunsuri (despre ursită) şi Alte întrebări şi răspunsurile
lor, trebuincioase la fieştecare credincios, tot către acesta blagorodnic şi
cuvîntătoriul boeriu Constantin biv vel stolnic Cantacuzino, copie din 1788
după ms. rom~ nr. 458; BAR, ms. rom. nr. 1 117, f. 42 v.-67 v. Vezi
Cat. ms. rom., I, p. 228-229; MO, 1982, nr. 1-3, p. 100-101.
7) Pomelnicul ctitoricesc al bisericii Gănescu, metohul episcopiei Rîmnicului,
1789; BAR, ms. rom. nr. 2 098. Vezi Cat. ms. rom., II, p. 165; MO, 1982,
nr. 1-3, p. 101. Publicat în BOR, 1891, p. 246 - 269 şi de Atanasie
Mironescu, Istoricul eparhiei Rîmnicitlui - Noul Severin, Bucureşti,
1906, p. 419-425.
1 Vezi şi lista manuscriselor lui Dionisie la Radu Constantinescu, op. cit., p. 60-62,
unde este înregistrată şi condica mănăstirii Mislea, 1811, care nu este scrisă de Dionisie Ecle-
siarhul; în plus, în acea.stă lucrare mai figurează ca fiind ale aceluiaşi Dionisie Condica de ana-
/orale din 1801 şi Catagrafia bisericilor din Ţara Româneascd (nr. 20 şi 24). În realitate, ei;te
vorba de o confuzie între Dionisie Eclesiarhul şi adevăratul autor, Dionisie exarhul, care a fost
şi el eclesiarh la Mitropolie înaintea cronicarului.
Lista noastră a fost alcătuită pe baza unei analize riguroase a tuturor manuscriselor lui
(sau atribuite lui) Dionisie.
3
În dosarul 724/ 1833, f. 124, al tribunalului jud. Vîlcea, se află însemnarea: „Condica
episcopiei Rîmnicului este scrisă şi iscălită de răposatul eclisiarh Dionisie, dascălu slavon, tîl-
cuitorul sineturilor în limba românească, şi întărită cu iscălitură şi pecetea părintelui mitropolit
Grigore din leat 1786, cel ce din porunca domnului vremii de atuncia a protocolit-o cu origina.-
lile seneturi şi le-au adeverit".
25
8) Condica sfintei mănăstiri Strehaia, întru care să cuprinde toate cărţile şi
zapisele de moşii, scrisă la anul 1791 la metohu Episcopii în Craiova; BAR,
ms. rom., nr. 500. Vezi Cat. ms. rom., I, p. 128; G. Ştrempel, Copişti de
manuscrise, p. 50-51; MO, 1982, nr. 1-3, p. 102.
9) Condica de documente a mănăstirii Sadova, 1792; ASE, ms. nr. 295. Vezi
I. Vîrtosu, op. cit., p. 8-9; MO, 1982, nr. 1-3, p. 103; ASE, Indice
cronologic nr. 19, p. 12.
10) Stavrofilia sau Calea împărătească a crucii Domnului, trad. din limba
rusă, 1793; BAR, ms. rom. 3 545, f. 65- 77 v. Vezi I. Vîrtosu, op. cit.,
p. 4, 9; Cat. ms. rom., I, p. 220; MO, 1982, nr. 1-3, p. 103.
11) Condica de documente a mănăstirii ]itianu, 1793; ASE, ms. nr. 453. Vezi
I. Vîrtosu, op. cit., p. 10-11; MO, 1982, nr. 1-3, p. 103; ASB,:Indice
cronologic, nr. 15, p. 7. !
12) Adunări de cuvinte sfinte şi folositoare de suflet, 1793; ASD, ms. nr. 18.
13) Pomelnicul ctitoricesc al bisericii Adormirea Maicii Domnului din Dră
găşani, 1794; publicat de T. Bălăşel, Un manuscris din 1794 al lui Dio-
nisie Eclesiarhul (AO, 1935, p. 272-288). Vezi şi MO, 1982, nr. 1-3,
p. 104.
14) Pomelnicul ctitoricesc al mănăstirii Cozia, 1794, completat de Dionisie
la filele 43-47, 54 v.-56 v., 90, 92-94; BCS, ms. rom. 4 872. Vezi MO,
1982, nr. 1-3, p. 104.
15) Condica mănăstirii Bistriţa, 3 volume, 1795-1796; ASE, ms. nr. 192,
193, 194. Vezi I. Vîrtosu, op. cit., p. 14-16; A. Sacerdoţeanu, Croni-
carul Dionisie eclesiarh al mănăstirii Bistriţa din Vîlcea (AO, 1936, p. 257-
261); D. Bălaşa, Cronicarul Dionisie Eclesiarhul Bistriţei-Vîlcea („Re-
naşterea", 1945, nr. 4-5, p. 116-118); 1\10, 1982, nr. 1-3, p. 105-106;
ASE, Indice cronologic nr. 6, p. 8-10.
16) Condica sfintei mănăstiri Govorii, întru care s-au scris toate hrisoavele şi
cărţile moşiilor, la leat 1797; ASE, ms. nr. 447; prefaţa publicată de
A. Sacerdoţeanu, Cronicarul Dionisie, eclesiarh al mănăstirii Bistriţa
din Vîlcea (AO, 1936, p. 259-261). Vezi şi I. Vîrtosu, op. cit., p. 11-14;
I. Popescu-Cilieni, Dionisie Eclesiarhul la mănăstirea Govora (AO, 1941,
p. 56-57); MO, 1982, nr. 1-3, p. 106; ASE, Indice cronologic nr. 13,
p. 5-6.
17) Pomelnicul ctitoricesc al bisericii din Proieni, plaiul Loviştii, sud Argeş,
1798; BAR, ms. nr. 2 031; publicat de Ioan M. Neda, Pomelnicul bise·
ricii noi din Proieni (Vîlcea) (AO, 1942, p. 158-164). Vezi şi Cat. ms.
rom., II, p. 160; MO, 1982, nr. 1-3, p. 107.
18) Pomelnicul ctitoricesc al schitului Ţigănia (Bistriţei), 1798; Muzeul m-rii
Bistriţa; publicat de T. Bălăşel, Un manuscris din 1798 al lui Dionisie
Eclesiarhul (AO, 1936, p. 100-103). Vezi şi MO, 1982, nr. 1-3, p. 107
şi Radu Constantinescu, op. cit., p. 60, care-l datează 1788 (poate gre-
şeală de tipar).
19) Pomelnicul ctitoricesc al m-rii Titireciu, 1799; Muzeul bisericii din Titi-
reciu; publicat de T. Bălăşel, Un manuscris din 1799 al lui Dionisie
Eclesiarhul (AO, 1933, p. 238-242).
20) Pomelnicul ctitoricesc al schitului din muntele Eleon (Păpuşa), 1800;
publicat de T. Bălăşel, Un manuscris din 1800 al lui Dionisie Eclesiarltul
(AO, 1936, p. 364-372). Vezi şi MO, 1982, nr. 1-2, p. 111.
21) Pomelnicul mănăstirii Govora, 1800; BAR. ms. nr. 2 145 (atribuit lui
Dionisie?). Vezi R. Constantinescu, op. cit., p. 61.
26
22) Diata stăreţească, partea V-a, texte greceşti şi slavoneşti cu traducere,
sfirşitul sec. XVIII; BAR, ms. 346, f. 47. Vezi MO, 1982, nr. 1-3, p. 107.
23) Pomelnicul ctitoricesc al bisericii din Bărbăteşti- Vîlcea, 1785-1800 (?);
filele 88-89, scrise de Dionisie; BAR, ms. nr. 2 147.
24) Pomelnicul ctitoricesc al bisericii din Urşani- Vîlcea, 1804; publicat de
T. Bălăşel, Un manuscris din 1804 al lui Dionisie Eclesiarhul (AO, 1930,
-p. 309-314). Vezi şi MO, 1982, nr. 1-3, p. 112.
25) Condica de documente a mănăstirii Arnota, 1804; ASE, Doc. istorice,
pachet CMXIV; BAR, ms. 1 452. Vezi I. Vîrtosu, op. cit., p. 16-17;
MO, 1982, nr. 1-3, p. 112.
26) Pomelnicul ctitoricesc al m-rii Dintr-un Lemn, 1804-1805; arhiva epis-
copiei Rîmnicului; publicat de D. Bălaşa, Pomelnicul mănăstirii Dintr-un
Lemn scris de Dionisie Eclesiarhul Mitropoliei din Bucureşti (MO, 1956,
nr. 1-2, p. 125-129). Vezi şi MO, 1982, nr. 7-9, p. 560-561.
27) Pomelnicul arhimandritului Ştefan, proegumenul Tismăneanul, la m-rea
Dintr-un Lemn, 1805; BAR, ms. nr. 2 193.
28) Condica moşiilor sfintei Mitrop(olii), sud (=judeţitl) Ilfov, 1805; ASE,
ms. 128. Vezi ASE, Indice cronologic nr. 1, vol. I, Bucureşti, 1961, p. VII;
MO, 1982, nr. 7-9, p. 561.
29) Condica moşiilor sfintei Mitrop(olii) sud Dîmboviţa, 1805; ASE, ms.
nr. 134. Vezi ASE, Indice cronologic nr. 1, vol. I, p. VIII.
30) Condica moşiilor sfintei Mitrop(olii) sud Vlaşca, 1805; ASE, ms. nr. 135.
Vezi ASE, Indice cronologic nr. 1, vol. I, p. IX.
31) Condica locurilot i caselor din Bucitreşti ale sfintei Mitropolii, 1806; ASE,
ms. nr. 131. Vezi ASE, Indice cronologic nr. 1, p. VIII,
32) Condica moşiilor sfintei Mitrop(olii) sud (=judeţul) Teleorman, 1806;
ASE, ms. nr. 129. Vezi ASE, Indice cronologic nr. 1, p. VII.
33) Condica de documente a m-rii Cotroceni, trei tomuri, 1806-1808, A SB,
ms. nr. 690, 691, 692. Vezi MO, 1982, nr. 7-9, p. 562; ASE, Indice
cronologic nr. 10, p. 15-18.
34) Condica m-rii Cotroceni. Documentele metoaşelor Văleni şi Micşani, 1808;
ASE, ms. nr. 206 (fost 154). Vezi I. Vîrtosu, op. cit., p. 18-19; MO,
1982, nr. 7-9, p. 561-562; ASE, Indice cronologic nr. 10, p. 12-13.
35) Condica de documente a schitului Micşani, numit şi Pîrlita, 1807 ,· ASE,
ms. nr. 207. Vezi I. Vîrtosu, op. cit., p. 17-18; ASE, Indice cronologic
nr. 10, p. 13-14.
36) Pomelnicul Mitropoliei din Bucureşti, 1675-1809, completări de Dionisie
Eclesiarhul, 1809. Vezi 1\10, 1982, nr. 7-9, p. 562-563.
37) Pomelnicul Episcopiei Argeş, 1809; ASE, ms. nr. 744.
38) Orînditiala pentrit sfinţirea bisericii, tipărită la Bucureşti, 1809, „purtător
de grijă fiind tipografiei smeritul ieromonah Dionisie Cozianul, eclisiarh
al sf(i)ntei Mitropolii". Vezi MO, 1982, nr. 7-9, p. 563-564.
39) Panihidă împreună cu Litiia mică şi Panaghia, tipărită la Episcopia
Rîmnicului, 1809 noemvrie 20, „cu osîrdiia smeritului ieromonah Dio-
nisie Cozianul, eclisiarh Sf(i)ntei Mitropolii" (cu rebusul Dionisie). Vezi
MO, 1982, nr. 7-9, p. 563-564.
40) Carte arhierească (a lui Galaction episcop de Rimnic), 1813; BAR, ms.
nr. 3567.
41) Condica de docitmente a mănăstirii Bucovăţ (Coşitna), 1813; ASE, ms.
nr. 443. Vezi I. Vîrtosu, op. cit., p. 19-20. Publicate parţial de D. Bălaşa,
Docitmente privitoare la mănăstirea Coşitna-Bucovăţul Vechi (MO, 1973,
nr. 3-4, p. 304 şi urm.). Vezi şi MO, 1982, nr. 7-9, p. 566-567. Un
27
extras din această condică se află la mănăstirea Varlaam de la Meteore.
Vezi Dan Ionescu, Un manuscrit de Dionisie Eclesiarhul au monastere de
Barlaam („Balkan Studies", 1982, nr. 2, p. 307-319 + 8 fig.).
42) Pomelnicul ctitoricesc al mănăstirii Bucovăţ, 1813; ASB, ms. nr. 460;
publicat de I. Donat, Despre Dionisie Eclesiarhul şi mănăstirea Bucovăţ.
Un „proimion" şi pomelnicul mănăstirii (AO, 1936, p. 30-39). Vezi şi
MO, 1982, nr. 7-9, p. 567-568, unde se arată că Dionisie a contribuit
cu bani la zugrăvirea şi înzestrarea bisericii.
43) Pomelnicul ctitoricesc al bisericii Oota din Craiova, 1813; publicat de D. Bă
lasa, Alte manuscrise ale lui Dionisie Eclisiarhul. Pomelnicul bisericii
Odta („Oltenia", II, 1941, p. 99-111). Vezi şi MO, 1982, nr. 7-9, p. 568.
44) Pomelnicul ctitoricesc al bisericii Sf. Ioan-Hera din Craiova, 1813; publi-
cat de D. Bălaşa, Alte manuscrise ale lui Dionisie Eclisiarhul. Al doilea
pomelnic al bisericii Sf. Ioan-Hera, Craiova („Oltenia", II, 1941, p. 111-
118). Vezi şi MO, 1982, nr. 7-9, p. 568.
45) Pomelnicul ctitoricesc al bisericii Şimnicul de Sus-Dolj, 1814; Muzeul
Olteniei, Craiova; publicat de Şt. Ciuceanu, Pomelnicul bisericii din
comuna Şimnicu de jos din judeţul Dolj, alcătuit şi scris de Dionisie Ecle-
siarhul (AO, 1922, p. 57-60). Vezi şi MO, 1969, nr. 3-4, p. 244-246
şi 1982, nr. 7-9, p. 569.
46) Pomelnicul ctitoricesc al schitului Teiuşul (com. Tismana-Gorj), 1814;
BAR, ms. nr. 2 117; publicat de D. Bălaşa, Pomelnicul schitului Teiuşul
(Gorj), manuscris inedit al cronicarului Dionisie Eclesiarhul (MO, 1971,
nr. 5-6, p. 391-395). Vezi şi Cat. ms. rom„ II, p. 201 şi MO, 1982,
nr. 7-9, p. 568-569.
47) Pomelniwl ctitoricesc al bisericii Sf. Nicolae din Tîrgu Jiu, 1814; publicat
de D. Bălaşa, lncă ttn mamtscris necunoscut al cronicarului Dionisie Ecli-
siarhul. Pomelnirnl bisericii Sf. Nicolae din Tîrgu Jiu, 1814 (MO, 1969,
p. 252-258). Vezi şi MO, 1982, nr. 7-9, p. 569.
48) Hronograful, 1764-1815, 1814-1815; BAR, ms. rom. nr. 3537.
49) Pomelnicul ctitoricesc al bisericii Postelnicul Fir din Craiova, 1815; Muzeul
bisericii; publicat de D. Bălaşa, Alte manuscri~e ale lui Dionisie Ecli-
siarhul. Pomelnicul bisericii Postelnicul Fir din Craiova, 1815 („Oltenia",
II, 1941, p. 82-99). Vezi şi MO, 1982, nr. 7-9, p. 573 şi R. Constanti-
nescu, op. cit„ p. 62, care arată că miniaturile din 1826 aparţin lui Stancu
sin Staico zugrav.
50) Pomelnicul ctitoricesc al bisericii din Zăvideni-Vîlcea, 1815; BAR, ms.
nr. 5 921; publicat de Gabriel Cocora, Un manuscris al lui Dionisie
Eclesiarhul (MO, 1965, nr. 1-2, p. 54-59). Yezi şi MO, 1982, nr. 7-9,
p. 572-573.
51) Condica m-rii Govora, vol. II, 1816; Moscova, Centralnyj Gosudarst-
vennyi Archiv Drevnich Aktov. Vezi Radu Constantinescu, op. cit„ p. 62.
52) Pomelnicul proscomidialnic al mănăstirii Ţînţăreni, 1816; BAR. ms.
rom. 2 109; publicat de Emil Vîrtosu, Dionisie Eclesiarhul - Un manu-
scris din 1816 (AO, 1929, p. 208-213). Vezi şi Cat. ms. rom., II,
p. 172-173 şi MO, 1982, nr. 7-9, p. 574.
53) Condica pravilnicească, 1817, fostă a medelnicerului C. Zătreanu; o parte
tipărită şi alta cu completări şi adausuri de Dionisie Eclesiarhul; BAR,
ms. nr. 2 112. De la f. 5 la 57, documente scrise de Dionisie, datate între
1813-1816. Vezi Cat. ms. rom., II, p. 174-175; MO, 1982, p. 574. ·
54) Condichel al protopopului Ioan Ciucioiu din Cacaleţi (Dolj), 1818; Bibl.
centrală a Municipiului Craiova. Publicat de G. Constantinescu, Un.
manuscris inedit al cronicarului Dionisie Eclesiarhul, 1818. Condica pro-
topopului Ioan Ciitcioiu din Cacaleţi, azi Castranova, jud. Dolj (MO,
1973, p. 802).
55) Condica casei dum(nea)lui vel pahar(nic) jupîn Costand(in) AlmăJanu,
1819, Biblioteca „V. A. Urechia" - Galaţi; publicată de I. C. Filitti,
Condica Poenarilor-Almăjani (AO, 1929, p. 1-16 şi 284-308). Vezi
şi MO, 1982, nr. 7-9, p. 575.
56) Rugăciuni, rînduieli şi învăţături, 1819, ASV, ms. Vezi D. Bălaşa, Con-
tribuţia cronicarului Dionisie la îmbogăţirea Molitfelnicului românesc
(BOR, 1968, nr. 1-2, p. 209-221).
57) Alegere de slujbe scoase din Molitvenicul slovenesc. Vezi BOR, 1981, p. 665-
674.
58) Condica de documente a mănăstirii Obedeanu din Craiova, 1820; ASB,
ms. nr. 373. Vezi I. Virtosu, op. cit., p. 20 şi MO, 1982, nr. 7-9, p. 576.
59) Pomelnicul ctitoricesc al bisericii Hagi Enuş-Craiova; publicat de D. Bă
laşa, Un alt manuscris al lui Dionisie Eclesiarhul - Pomelnic'ul bisericii
Hagi Enuşi din Craiova („Oltenia", II, 1941, p. 76-77). Vezi şi MO,
1982, nr. 7-9, p. 577.
60) Condica de documente a schitului Şerbăneşti- Vîlcea. Se afla in arhiva
Eforiei Spitalelor Civile. Vezi I. Ionaşcu, Documentele moşiilor schitului
Şerbăneşti-Morunglavu din Vîlcea (A.O., 1938, p. 289-309).
61) lnfruntarea jidovilor, copie după cartea tipărită la Iaşi, in 1803.
IV. TEXTUL HRONOGRAFULUI
SCARA
List(uri) P.*
F.5(V) Pentru neunirea leaşilor şi răzmiriţa între ei şi pentru partea
ce s-au închinat muscalilor, pornindu-i cu război asupră-le ..... . 3 33
Pentru începerea răzmiriţii muscalilor cu turcii din pricina
leşilor ................................................... . 4 34
Pentru starea Ţării Rumăneşti cum era mai-nainte cuprinsă
de turci ............................................... . 4 34
Pentru pacea care s-au făcut între înpărăţia Rosii şi a Ţari-
gradului, cu ponturile ei ................................. . 7 35
Domnia lui Alexandru vodă Ipsilant după pace ....... . 8 37
Domniia lui Nicolae vodă Caragea ................... . 11 38
Domniia lui Mihai vodă Suţul ....................... . 11 38
Domniia lui Nicolae vodă Mavrogheni ................. . 12 39
Pentru a doua răzmiriţă a muscalilor cu turcii ....... . 14 40
Pentru încoronarea înpărăteasii Ecaterinii la Crîmu 16 41
Pentru izvodirea şi facerea secreturilor. muscăleşti şi pentru
lucrarea lor la oştire// ..................................... . 20 44
F . .5.v Istoriia pentru nemţi, rădicîndu-să şi ei cu răzmiriţă
asupra turcilor ........................................... . 23 46
Pentru boeriile care le făcea Mavrogheni în silnicie ..... . 25 47
Pentru intrarea turcilor în Ţara N emţască şi cum au
robit-o ................................................. . 26 47
Căimăcămiia în Craiova a lui Turnagi aga şi a lui Dărviş aga şi
a lui Ioniţă Papuc, de boeriia cu sila ....................... . 30 so
Intrarea nemţilor în Ţara Rumânească cu război ....... . 33 52
Pentru războiul nemtilor cu turcii la Calafat ......... . 35 53
Năvala turcilor din' Giurgiov asupra nemţilor afar-din
Bucureşti ............................................... . 36 54
Războiul muscalilor înpreună cu nemţii asupra ordii vezirului,
după rugăciunea boerilor, că era să robească ţara ........... . 37 55
Pentru moartea înpăraţilor şi a feltmaşarilor ........... . 39 56
Pentru luarea cetăţii Ismailu de Suvaro ghenerar, cînd s-au
ţinut şi congrezu de s-au încheiat pacea ................... . 39 56
Domniia a doao a lui Mihai Suţu vodă după pace 43 59
Domniia lui Alexandru Moruz v(oie)vod ............. . 43 59
Domniia a doao a lui Alexandru vod(ă) Ipsilant 44 60
• Prima cifră indică numărul filei trecut de cronicar; cifra a doua indică pagina de tipar
din acest volum.
30
List(uri) P."'
Domniia lui Gheorghie (Constantin) vod(ă) Hangerliu şi
inceperia oştirii asupra Pazvandului şi războaele ce s-au făcut .... 45 60
Pentru văcăritu ce au pus vod(ă) Hangerliu pe ţară şi pentru F.6(VI)
tăerea capului său in scaun in Bucureşti ................... . 58 69
Pentru mergerea lui căpit(an) paşa in Bucureşti ....... . 63 72
Pentru tăerea capului (lui) Leu paşa, părtinind Pazvan-
d(u)lui ................................................. . 65 73
Cum s-au meşteşugit capigiu de au tăiat pe vod(ă) Han-
gerliu ................................................... . 66 74
A doua domnie a lui Moruz vod(ă) şi pentru Pazvandu. Şi
pentru intrarea franţezilor in Misir şi in Palastina şi cum era să
vie muscalii să bată cetatea Diiul ......................... . 70 77
Pentru prada ce au făcut Cara Mustafa cu turcii oraşului
Craiovei şi pentru venirea cărjaliilor in ţară şi pentru arderea
Craiovei şi alte oraşe ..................................... . 76 81
Pentru domniia lui Costand(in) vod(ă) Suţu şi pentru
jalba ce au dat toţi boerii şi arhiereii la inpărăţiia rossienească .. 79 83
Pentru cererea boerilor la Poarta Ţarigradului să vie domn
ţării Costand(in) vodă Ipsilant ......................... . 81 84
Domniia lui Costand(in) vodă Ipsilant şi pentru arderea
tărgului Bucureştilor ..................................... . 82 84
Trecerea solului franţuzesc prin Bucureşti la Ţarigrad // F.6(V)
şi cum l-au pirit la 'inpărăţie pe vod(ă) Ipsilant ........... . 84 86
Pentru fuga lui Ipsilant vod(ă) la muscali ........... . 86 87
Venirea Suţului vod(ă) Costand(in) la Văcăreşti; şi n-au
apucat să intre in Bucureşti ............................. . 90 89
Venirea muscalilor cu Ipsilant vod(ă) in Bucureşti şi cum
au strins vodă oaste ..................................... . 93 91
Scrisoarea paşei Pasvandului către vodă şi cum i s-au intăm-
pla t moartea ............................................. . 95 92
Istoriia pentru Bonaparte şi tăiaria craiului Franţei 97 94
Cum au făcut franţozi(i) pe Bonaparte inpărat şi cum au
luat cetatea Viena, scaunul inpărăţii nemţilor ............. . 100 95
Rugăciunea inpăratului nemţesc să-i dea inpăratul muscă
lesc oaste ajutor asupra franţezilor; pentru războiul ce s-au inceput
intre muscali şi franţoz ................................... . 103 97
Cum au mijlocit Costand(in), fratele inpăratului Alexandru,
de au făcut pace cu Bonaparte şi l-au incorunat inpărat ....... . 106 98
Pentru războiul spaniorului cu Bonaparte, pornind şi
nemţii război şi cum iarăşi al doilea au luat frantozii Viena, supu-
ind pe inpăratu nemţilor ................................. . 107 99
Încutrupirea acestor S jud(e)ţe de turci şi prada lor şi F.7(VII)
venirea muscalilor in Buc(u)reşti, în Craiova ............... . 109 100
învrăjbirea lui Ipsilant vodă cu ghenerarii muscăleşti şi fuga
lui la Petruburg ......................................... . 110 101
Spargerea Bucureştilor şi fuga de frica turcilor; şi pentru
izbinda cu război ce au făcut Miloradovici asupra turcilor de
le-au spart ordiia ......................................... . 113 103
Venirea feltmaşarului Camenskii în Bucureşti şi pentru
războ(a)ele ce au făcut cu turcii ......................... . 116 104
31
List(uri) P.*
Pentru războaele lui Isaiia gheneraru şi pentru întîmplarea

mortii lui ............................................... . 119 106
' Zas gheneral cum au chinuit ţara de au făcut şanţu înpre-
jurul orasului Craiovei ................................... . 121 107
Bon'aparte au stricat pacea cu muscalii, iar muscalii au
făcut pace cu turcii şi s-au apucat de război cu franţoz(ii) .... 123 108
Pentru moartea lui Alexandru Ipsilant v(oie)vod, cum l-au
muncit turcii şi cum s-au încheiat pacea ................... . 124 109
Pentru intrarea franţezilor în Moscva şi cum s-au prăpădit
oştile lor şi cum au fugit Bonaparte// ....................... . 126 111
F.7v Pentru luarea Parizul(ui), scaunul crăiei franţozeşti,
şi pentru lipsirea lui Bonaparte de înpărăţie ............... . 130 113
Cuvintele lui Alexandru înpărat către boerii Parizului şi
pentru mărimea cetăţii Parizu şi cîte case şi uliţe şi beserici
are 131 114
Pentru zidirea piramidei ce o au făcut-o (ţarul Alexandru)
în Moscva din tunurile franţozeşti spre sămn de biruinţă 133 115
Domniia lui Ioan Gheorghie Caragea voevod după pace
şi turburarea cea de către sărbi ......................... . 135 116
Istoriia pentru starea sărbilor şi pentru războaele ce au
făcut cu turcii şi cum şi-au pierdut crăiia lor ............... . 135 116
Pentru oştirea lui Cara Gheorghe ............... . 139 119
Pentru spargerea oraşului (Bucureşti) de ciumă ....... . 144 122
Pentru spargerea oraşului Craiovei de frica turcilor din
cetatea Ostrovului ....................................... . 145 122
Iarăşi pentru Bonaparte cum au scăpat din ostrovu Elba
şi iarăşi s-au rădicat cu război ........................... . 146 123
HRONOGRAF
F.9.(1) CUVÎNT CĂTRE IUBITORII DE CETIRE
Cu dulceaţă iaste oareşcum a poveşti cinevaş de patriia sa şi a istori
de ceale ce s-au întîmplat neamului său, atît din anii trecuţi, cît şi în diias-
tima vremii vieţii sale, care toate după voia atotputernicului D(u)mnezeu
să fac, unele cu slobozirea sa, iar altele din depărtarea sa, pentru răutăţile
noastre, pedepsind şi miluind precum însuşi ştie, după dreaptele judecăţile
sale. Pentru care şi sf(î)ntu(l) pro(o)roc David, la psalmul său 77 (=eul},
poveşteşte de norodul lui Israil, neamul său, şi zice: „Spune-voi cite am
auzit şi cite am cunoscut ceale din început şi cite ne-au povestit noao părin
ţii noştri, poruncindu-ne ca să le arătăm fiilor// săi şi aceia să spu(i)e fiilor
celor ce să vor naşte dintrînşii".
Apoi istoriseşte de înpăratul Egiptului, faraon, cite au pătimit pentru
învîrtoşarea inimii sale, nevrănd să asculte porunca lui D(u)mnezeu: şi
spune şi de neamul lui Israil cum i-au scos Dumnezeu din robia Eghipetului
şi i-au trecut prin Marea Roşie pre ouscat şi cum i-au hrănit în pustie 40 de
ani cu mană şi apoi cealelalte pre răndu cite au pătimit şi ei, iar pentru
neascultarea poruncii lui D(u)mnezeu.
Deci, avînd şi eu rîvnă de a istori de această patrie a Valahiei, ce i
s-au întămplat în diastima vremii de la 55 de ani încoace, cite am auzit de
la cei bătrîni şi cite îrn(i) sînt în ştiinţă în zilele stării vieţii meale, dar~
32
neavînd practica lăudaţilor istorici, a împodobi povestirea cu cuvinte rito-
riceşti 1 , mă cuceresc celor ce vor ceti acest Hronograf, să fie primite ceale
ce sînt istorisite după aplotita mea.
Şi întîi, cercănd a lua ştiinţă mai luminat din hronografurile ţării aceş
tiia, găsit-am în ceale vechi scriind pentru domnii ţării, carii au fost după
vremi, unul după altul, de la dăscălecarea celui // dintîi domnu Radu voe- F.10(2)
vod, ce i-au zis Negru Yodă, pînă la domnul Alexandru Scarlat Ghica voe-
vod, la leat 7276-1768 2 , carele s-au luat de muscali din scaunul Bucureştilor,
şi poveşteşte mai mult de războaele ce au avut într-aceale vremi; iar de
atunci încoace n-am putut găsi în scris cum s-au urmat şi care după care
domnu au fost stăpînitor ţării aceştia şi ce s-au întîmplat, au bine, au rău,
într-această ţară, în domniia lor. Iar de să va fi şi îndemnat cineva a istori
în scrisu de atuncea încoace, nu au eşit aceale hronografuri la vileag, să fie
ştiute de obşte; ci poate va fi cîte vreunul ţinut pe la cei mai mari 3 .
Şi măcar de va zice cineva că hronografurile nu sănt sf(î)nta Scrip-
tură să le aibă cineva a ceti spre folos, răspundem că iară sf(î)ntul pro(o)roc
David întăreşte cuvăntarea sa şi zice: „să să spue fiilor ce să vor naşte ccale
ce s-au întîmplat părinţilor lor, să nu uite lucrurile lui D(u)mnezeu, să
păzască aşezămîntu(l) lui şi poruncile lui să le facă". Cunoscut iaste dar
luminat din graiurile sf(î)ntului pro(o)roc că toate ceale ce să întimplă
a să face in lumea aceasta sănt prin ştirea lui D(u)mnezeu lăsate// , spre F. IO•T.
îndreptarea omului, ca să le aibă ca oglindă înainte şi pildă spre a să păzi
de rău şi a face bine, ca să lăcuiască in veacul veacului, cum am zice îndrep-
tarea celui prea innalt, spre viiaţa de veci.
Tl!-turor plecat, Dionisie Eclisiarhu, 1814. //
(PENTRU NEUNIREA LEAŞILOR ŞI RĂZMIRIŢA ÎNTRE EI F.11(3

SI PENTRU PARTEA CE S-AU ÎNCHINAT MUSCALILOR,
, POR_NINDU-I CU RĂZBOI ASUPRĂ-LE)
IATĂ DAR că vom urma a istori de la Alexandru Ipsilant voevod
carele după răzmiriţa muscalilor, făcăndu-să pace, au stătut domnu acestii
ţări 4 •
Dar cu cuviinţă iaste a spune şi pricina răzmiriţii muscalilor, in ce
chip s-au pornit asupra împărăţiei turceşti, de au călcat şi această ţară.
La leatul 1764, făcîndu-să turburare in ţara Panonii, intre şlahtii cei
mari, adecă între boerii cei mari ai Ţării Leşeşti, şi zămislind neunire intre
dănşii, nici supuindu-să craiului lor, lui Buntovskii 5 , ci dejghinăndu-să,
o parte ţinea numai cu craiul, iar altă parte să închinasă muscalilor ca să
fie supt a lor ocrotire, altă parte să osebisă sănguri de sine, cerind ajutoriu
de la nemţi şi de la Brandibur, adecă de la craiul Prusiei. Deci aşa, învălu-
indu-se şi intărătindu-se unii asupra altora, au pornit război intre ei, adecă
craiul Buntovskii cu oştile sale asupra părţilor nesupuse 6 . Iar cei plecaţi
muscalilor au rădicat// oşti muscăleşti şi s-au intărătat război mare intre F.11-T.
dînşii şi, făcăndu-să cîteva batalii mari, s-a biruit craiul cu oştile sale de
către muscali; şi, văzîndu-să biruit, au mers la Ţarigrad şi s-a'u închinat
inpăratului turcescu cu toate ţările Lehii, stăpînirea lui, să fie supus Porţii
şi să-i dea oşti să bată război cu muscalii. Înpăratul turcescu, priimind
bucuros, au poruncit vizirului şi paşilor ca să ridice oşti greale asupra musca-
lilor şi, împreună cu Buntovskii, craiul leşilor, să facă izbîndă, cu cuvint
că Parioniia, adecă Lehiia, iaste a inpărăţiei Ţarigradului închinată şi va
să o apere de către vrăjmaşi 7 •
33
Iar înpărăteasa ECATERINA 8 , după ce au făcut biruinţă asupra
leşilor şi craiul leşilor fugind la turci, au înpăciuit pe leaşi şi le-au pus alt
crai să fie supt ascultarea şi povăţuirea înpărăţiei Rosii; şi au luat supt
stăpînirea înpărăţiei Rosii a treia parte din Lehiia şi craiului celui nou i-au
dat a treia parte supt stăpînirea lui, iar altă a treia parte au luat-o nemţii
jumătate şi Prusu jumătate 9 • Aşa dar au rămas Ţara Leşească cioplită,
bărduită, deocamdată cu pace.
F.12('1) (PENTRU ÎNCEPEREA RĂZMIRIŢII MUSCALILOR

CU TURCII DIN PRICINA LEŞILOR)
Şi îndată înpărăteasa Ecaterina au poruncit să să adune oşti greale
şi mare război asupra turcilor, pe mare şi pe uscat, ridicind feltmaşar
pe Galiţin 10 preste oştile cu corăbiile pe ape şi pe Romanţov 11 feldmaşar
preste oştile pe uscat şi alţi mulţi comandiri ghenerari, cu puteri de oşti şi
cu mulţime de tunuri şi gephanale. Şi aşa, pornindu-să groaznic şi înfricoşat
război despre amîndoao părţile 1 2 şi făcindu-să loviri batalionuri, s-au început
a fi biruinţa muscalilor, spărgînd cetăţi şi casteluri şi luînd oraşe şi ostroave
pe mări; şi au cuprins şi aceaste doao ţări, Moldova şi Ţara Rumănească,
însă nu cu puţin război 13 . (Urmează un desen în tuş roşu reprezentînd o
cometă).
într-acea vreme s-au arătat pe ceri o comită mare şi luminoasă, de
către răsărit, pre carea norodul, din neştiinţă, o au numit stea cu coadă.
Această comită răsăria de cu seara, la un ceas din noapte, despre răsărit,
şi mergea spre amiazăzi şi să vedea pînă la miezul nopţii şi apoi nu să mai
vedea; şi au ţinut multă vreame. Şi era de minune pentru mărim~a ei şi
înfocarea ce o avia, că să vedea ca o văpae mare de foc, trăgîndu-să pe
sămuire ca la (vre)o 10 sau 15 coţi. Şi era cu spaimă de a o vedea ca un sămn
F.12v. neobicinuit//, iar turcilor era de mirare şi cu grije, socotind nu cumva să
fie sămn de pierzarea înpărăţii lor 14.
(PENTRU STAREA ŢĂRII RU~ÂNEŞTI CUM ERA

MAI-NAINTE CUPRINSA DE TURCI)
într-acea veme, era această ţară cuprinsă de turci, că luasă moşii
boereşti, m(ănă)stireşti, care era lor voia, şi da arendă cit vrea ei pe ele,
mai nimic. Şi siliia pe oamenii satelor de lucra, adecă clăcuia, şi făcea negos-
torie în sălnicie şi plătiia cit vrea ei, ori vite, ori miere şi unt şi altele. Şi îşi
luasă mueri rumânce şi făcea copii cu ele şi făcea sălnicie copiilor şi fetelor
şi pe unii din oameni îi făcea scăunaşi la trebile lor; şi acei scăunaşi ce era
slugi turceşti făcea mare nevoe oamenilor, făcîndu-să mai răi decît turcii.
Şi da turcii banii cu dobănzi asuprite, de întrecea pînă la un an sau doi do-
bînda pe capete. Mare nevoe era pe această ţară şi niminea nu gîndiia că
va mai scăpa de această împresurare mare a turcilor. Dar slujbaşii domneşti
şi boereşti ce trăgea, vai de maica lor! Că de ii găsiia prin satele lor, frăngea
cebucile de ei. Iar pe preoţi şi pre călugări intru nimic nu-i socotiia, avăndu-i
de batjocuri; şi unora le tăia barbele şi le mînca ce avea la casele lor tot,
neplătind nimic 1s. //
F. 13(5), Iar ochiul lui D(u)mnezeu, văzind suspinurile săracilor şi patimile
.coala 2 lor, s-au milostivit asupra norodului său cel ce creade intru numele lui şi,
dind puteare oştilor muscăleşti şi biruinţă, au intrat în ţară cu mare război.
Şi viind în Bucureşti, noaptea, fără de veaste, stupai(i) (aprinzind cu foc
citeva case la marginea oraşului, pentru spaima turcilor) ; cărora le era căpe
tenie un polcovnic, Ilie, şi un N azarie bragadir şi arhimandritu Argeşanu
34
şi cu egumenu Vieroşanu, carii aceşti egumeni au lasat m(ănă)stirile lor
şi s-au dus la muscali; şi aceştea era povaţa muscalilor aici în ţară, pe carii
îi avea muscalii la mare cinste, dindu-le înpărăteasa şi cavalerii, cruci cu
pietre scumpe şi cu aur ferecate.
Deci întrînd, cum am zis, noaptea în oraş cu mare zgomot şi strigare
şi cu oareşcare sunet, iar oastea turcească prinzănd de veaste s-au spăimîn
tat, socotind că iaste mare putere de oaste muscălească şi au fugit afară
din oraş, la Văcăreşti 16 , şi acolo aştepta să vază ce va să fie. Iar polcovnicu
Ilie şi cu N azarie 17 au şezut în scaunul domnesc şi pe Grigorie vod(ă) 18
l-au luat în chip de rob, cu iconomie despre li turci, şi îndată l-au trimis la F.!Jr.
ordiia cea mare a muscalilor, care veniia în urmă să între în Bucureşti;
aceasta au voit şi vodă, să scape de turci, la muscali. Iar stupai(i) într-acea
noapte au început a jefui casele oamenilor.
A doao zi, dimineaţă, văzînd turcii că sînt turci mulţi, iar stupaii sănt
nişte găinari cu arme chiloame, lănci, giumege şi cu cite o puşcă ruginăită
şi la altul fără oţele, la altul cite un pistol ca un picior de porc la brău 19 ,
s-au gătit să între în oraş să tae stupai(i) şi să-i gonească. Dar au sosit şi
un maior cu un polc de oaste ce-i numiia verzişori şi, lovindu-să cu turcii,
n-au rămas nici unu viu, că i-au biruit turcii (marginal: şi i-au tăiat) pe
toţi, fiind turci mulţi. În urmă au sosit oşti muscăleşti - putere şi au gonit
pe turci peste Dunăre şi le-au stricat toate ceflicurile. Şi au stăpănit această
ţară şapte ani 20 ; iar pe vod(ă), care l-au fost luat ca pre un rob, l-au trimis
la Moscoviia 21 .
Dar, înştiinţăndu-să înpăratul turcesc de luarea lui vodă din scaun,
au tiimis ferman şi caftan de domnie lui Manuil Roset 22 a fi domnu, fiindcă
se afla într-acea vreme caimacam în Craiova. Şi umblînd cu turcii în răz-
boae, intîmplăndu-să în Rimnic şi sosind un li maior polcovnic cu vre-o F.1~(6)
patru-cinci sute muscali şi cu o sumă de stupai şi cu patru tunuri, au în-
dreptat tunurile peste Olt, în oraşi şi, dindu-i foc, Manuil vodă s-au spăimintat
şi s-au apucat de sănătoasa, numai cu fesu în cap şi cum au putut au fugit
peste munţi, în Ţara Ungurească 23 • Iar turcii în urmă au făcut război, dar
i-au biruit muscali(i) şi ciţi au rămas vii au întors spadele (spatele) către
tunuri, apucăndu-să de fugă. Perit-au la această lovire mulţi stupai şi catane
de ţară.
Deci s-au întins muscalii în toată ţara şi au făcut multe războaie, în
multe locuri cu turcii; şi nu aşa îndată i-au scos din ţară, căci era mulţime
de turci. Galiţia feldmaşar încă făcea mare biruinţă cu corabiile pe mare
şi cuprindea ostroave şi cetăţi; încă şi drumul Ţarigradului cel de pe mare
l-au fost închis, de au fost început a muri oameni de foame în Ţarigrad.
Deci, văzindu-să turcii strămtoraţi şi biruiţi de muscali, au trimis
inpăratul soli la craiul Şfeţii, cu multă sumă de aur şi cu rugăciunea să să
scoale să-ş(i) străngă oşti, să pornească război asupra muscalilor, să să scoaţă
de supt stăpinirea lor, să-ş(i) ia ţările şi scaunul li cei l-au fost luat muscalii F. l k
mai nainte şi pe el l-au fost supus. Şvedu s-au bucurat şi degrabă au făcut
gătire, străngănd mulţime de oaste şi au pornit război iute asupra muscalilor;
şi fiindcă era oştile muscăleşti înpărţite asupra turcilor, cu puţină parte
n-ar fi putut sta inpotrivă-i.
(PENTRU PACEA CARE S-AU FĂCUT ÎNTRE ÎNPĂRĂŢIA

ROSU ŞI A ŢARIGRADULUI, CU PONTURILE El)
Şi văzînd înpărăteasa că şfedu s-au intărătat tare şi cu hrăborie mare
vine asupra Petreburgului, scaunul înpărătesc, să-l ia (care scaun înpărătesc
35
au fost al lor mai nainte) 23 bis, au scris feltmaşarilor să facă pace cu turcii
şi ce va putea să ia de la turci să ia, iar să nu mai meargă înnainte, că şfedu
va să ia Petreburgu, şi să pornească oştile asupra vrăjmaşului. Deci feltma-
şari(i), după porunca înpărătesii, au dat în bună turcilor să facă pace 24 •
Turcii au fost bucuroşi şi le-au părut bine; şi, ajungîndu-să la sfat,
feltmaşarii cu vezirul au încheiat pacea, însă cu căştigul muscalilor, că au
rămas Crămul, adecă Ţara Tătărească, jumătate supt stăpănirea muscalilor,
iar altă jumătate după pace o au răscumpărat de la sultanu tătărăsc, cu
multe milioane de ruble, pentru care vom istori înnainte.
F.15(7) Şi înpărăţia Giurgiului o au slobozit// den robiia ce au fost, dănd
fete mari, pe ales, şi copii în tot anul cîte (loc gol) înpăratului turcesc, la
Ţarigrad; şi haraciu ce-i da şi de alte greutăţi i-au izbăvit.
Iar Ţara Rumănească şi Moldova o au lăsat iar întru stăpînirea turcilor,
pentru Crăm şi alte cetăţi, care era foarte înpotrivă la războaele muscalilor,
ihsă cu aşăzămănt ca turcii să nu mai sază cu casele lor în Tara Rumănească,
nici moşii sau bălţi să nu fie slobozi ..;_ ţinea, ci numai neg~storii să facă, să
cumpere cu bani ce le va trebui, cu preţul ce să vor putea ajunge cu vănză
torii; si domnu să fie ales de boerii tării din pămînteani din leniia si neamul
domne'scu şi, arătîndu-1 înpăratului, 'să-l facă domnu cu ferman clupă obi-
ceaiu şi să domnească 7 ani în pace, apoi să-l mazîlească şi iar aseamene să
pue pe altul; iar întimplăndu-să a face vre-o vină mare, atunci şi cu ştirea
înpărăţiei ruseşti să fie scos şi pedepsit 25 •
Înţăleaptă înpărăteasa ECATERINA, măcar că poruncisă feltmaşa
rilor să facă pace cu turcii şi să să întoarcă oştile asupra vrăjmaşilor şfezi,
dar nu. au aşteptat pînă a venit oştile ceale depărtate, ci adunînd oşti din
F.15·1. ţările dinprejur // , şi au dat război cumplit asupra şvedului şi cu ajutoriul
lui D(u)mnezeu l-au biruit minunat şi i-au spart toată putearea oştilor lui
şi l-au gonit din ţinuturile înpărăţii ruseşti, mai luîndu-i ţări şi cetăţi. Şi,
după biruinţă, îndată au scris cu curieriu-ştafetă foarte grabnică la felt-
maşari, făcîndu-le ştire că au biruit pe vrăjmaşul şfed, să nu facă pace cu
turcii, ci să sporească înnainte cu oştile asupra turcilor. Dar pănă a nu sosi
ştafeta cu curieriul, au fost apucat de au încheiat pacea 26 şi s-au iscălit
ponturile păcii, cu doao-trei zile înnainte; alţii spun că cu trei ceasuri înainte,
în ziua aceaia în carea au sosit ştafeta. Poate că aşa au vrut D(u)mnezeu
ca să mai rămîc stăpănirea inpărăţiei turceşti pînă la o vreme, cu toate că
i-au scăzut muscalii multă putere şi l-au îndatorat de au plătit şi toată chel-
tuiala războiului, milioane de ruble, ca un pricinuitor de război.
Şi la această răzmiriţă ce au avut muscalii cu turcii, au dat ajutor
franţozii turcilor, tunari cu tunuri şi cu cephăna}e; datu-le-au şi nemţii
griu, orz, sare, barut, însă cu bani. Stătut-au şi înprotivă muscalilor să
F.16(8) facă //pace cu turcii, au să va scula şi ei cu război asupra lor, dar n-au putut
strica nimic cu aceastea muscalilor 27 •
Aşadar, încheindu-să pacea după cum am zis şi rădicăndu-să stăpă
nirea muscalilor din ţară, au rămas boerii ţării cei mari divanisti în Bucureşti;
şi începînd a se sfătui pe cine să aleagă d(o)mnu şi să-l arate la Poartă,
deci unii ziceau să aleagă din boerii Brăncovenii, alţii zicea din Ghica, alţii
zicea din Racoviţă, iar alţii înpotrivă sta şi zicea să nu fie dintr-aceia, ci
din cutare neam; şi, neunindu-să între dănşii, s-au prelungit vremea. Dar
mai la urmă au fost ales pe vornicul Ştefan Părşcoveanul 28 şi, făcînd gătire,
au trimis doi sau trei boieri ai ţării, soli la Poartă cu alegerea de domnu;
şi pănă a alege ei domnu, grecii la Ţarigrad au pripit şi prin mult(ă) dare
de sumă de pungi cu bani la vezir şi la rigeale, s-au pus domnu Alexandru
36
vodă Ipsilant ( a căruia îi vom arăta sfîrşitul vieţii înnainte). Boierii-solii,
sosind la Ţarigrad, au găsit pe Ipsilant vodă făcut domn Ţării Rumăneşti
de înpăratul turcesc; şi ei au rămas cu buzele umflate, mergînd cu mare
grije şi sfială la domnu// Ipsilant, i s-au închinat şi i-au sărutat mina. F.115v.
Iar la Moldova, voit-au muscalii şi au aşezat domnu pre Grigorie vodă 29 ,
fiindcă îl luasă rob din Bucureşti, însă cu ferman de la sultanul Ţarigradului;
şi trecînd nu multă vreme, au trimis de la Poartă înpăratul capigiu şi i-au
tăiat capul, pizmuindu-i că, ca un hain, au fugit la muscali de voia sa 3°.
,
DOMNIA LUI ALEXANDRU IPSILANT VOEVOD I GOSPODARI
(DUPĂ PACE)
La leatul 1775, venit-au domnu ţării de la Poartă Alexandru Ipsilant,
cu mare pompă, cu cucă şi cu tuiu înpărătesc, după obi~eaiul turcesc; şi
intrînd în Bucureşti cu mare halaiu şi şăzînd în scaun, i s-au închinat toată
boerimea, vrînd, nevrînd 3 1 .
- Acest domnu, fiind domn înţelept şi cu minte înnaltă, au pus toate
trebile ţării cu rănduială bună şi au aşezat boeriile, atît la Bucureşti, cit
şi la Craiova. Şi era întru adevăr pe acea vreame darul şi mila lui Dumnezeu
într-această ţară, cu linişte mare şi cu pace adăncă, // deşchizăndu-s{1 toate F.17(9),
schelile :hotarelor înprejur, şi de către turci nici-o supărare nu era 32 • Boe- coala 3
rimea sporiia întru slujbele lor, neguţătorii să lăţiia cu alişverişurile lor la
căştig, meşteşugareţii sporiia în lucrarea sa, ţăranii işi lucra păminturile
lor, nesupăraţi cu greutate de dăjdi(i); toţi să bucura şi fără grije petrecea.
Eftinătate era la mărfuri şi la dobitoace 33 ; boii, vacile, oile, caprele
cu puţiri preţ, bucatele mai cu puţin preţu. Şi pentru ca să fie ştiut ~i să
fie de mirare celor ce să vor afla după noi, auzind, vom scrie cevaş din parte:
bou de jug, 10 lei, 12-15 cel ales, vaca, 6 lei cu lapte, calu cărlan de trei
ani, 8 lei, 10, cal bun de călărie, 20 lei, aks, 25, iar boeresc, telegar, preţul
cel mai mare 40 lei, oaia cu miel, 1 leu, capra cu ed, 1 zlot, carnea, ocao I para
sau mult 2, vinu vadra, 10 parale pe ales, ocaoa de vin, la cărciume, 2 par( ale),
găina, 2 sau trei par(ale), puiu, I sau doao par(ale), oaoă, zece de o para,
găsca, 6, 7, 8 par(ale), curca, 10 par(ale), curcanu cel mare, 15 (para.le),
făina de griu, 1 par(a), cind era mai scumpă, o para şi o lăţcae, făina de
porumb, un ban sau mult o lăţcae 34 . Cu puţini bani işi făcea omul//atunci F.17v.
inbrăcămin te.
Era şi îndestulare rodurilor pămîntului. Un veac fericit era, care pot
zice că nu va mai fi niciodată. Era şi peştele berichet: morunu proaspăt,
la Dunăre, ocaoa 4 par(ale), la tărgu, la scaune, ocao 8 par(ale), crapu,
somnu, 5 par( ale) şi patru oc(aoa); cosacu şi alt peşte mărunt era o para
ocaoa şi nici il lua cineva, raci, 20 de o para, icre tescuite de morun, 30 par( ale)
ocaoa, de ceale proaspete, 20 par(ale) ocaoa, fasolea, lintea, mazărea, 1-2
par(ale) ocaoa, zaharu, ocaoa 2 lei de cel bun, iar cel mai prost, 2 zloţi,
cafeao, 2 zloţi, untudelemnu, 20 par(ale) ocaoa, tămiia, 50 parale ocaoa,
untu de vacă, 6 par(ale) ocaoa, iar mai scumpu 8 par(ale) oc(a)oa.
Dar să insămnăm şi pentru mărfuri oareşce: postavu de E(n)clitera,
bun, era cotu 8 lei, mult zece lei, saita, 7 lei cotu, şaiu, 4 lei şi jumătate,
mult 5 lei cotu, tropaoru, 2 lei şi jum(ătate), postavu mai de jos, 2 zloţ(i)
cotu şi un leu cotu, şamalageao de ceale bune, 10 lei sau 12, mai jos 8 lei,
ghermesutu, 1 leu cotu, mult 50 par(ale) cotu, nefelele de vulpi părechea
22 lei pe ales, vulpile era una 1 leu; şi altele toate cealea era eftine //.
Moneta banilor turceşti era pe acea vreme: ortiţă, orţi, leiţe, zloţi, F.18(10)
lei, caragroşi de doi zloţi şi alţii de doi lei şi jumătate. Era şi galbi(ni) în
37
multe feliuri. Iar moneta banilor nemţeşti era: groşiţă de doao parale, petaci
in 5 par<ale), mariaşi în 10 par<ale), ţfantici in 13 pol. parale şi jumătate
de ţfantici, ţeneri le zicea, iar leiţele era în cornuri, caragroşi în doi lei ce
le zicea taleri sau ruble, era şi de cite un leu, iar galbinii inpărăteşti era 4 lei
şi 8 creiţar<i), <galbeni) olandezi 4 lei şi 15 creiţari, veneticii 4 lei şi 20 crei-
ţari 35_ Iar suirea lor la preţ vom însămna înnainte, precum şi pentru ceale-
lalte vom însămna, pentru <ca) să ştie cei ce vor fi în urmă.
Aşa, domnul Ipsilant domniia şi stăpîniia ţara cu înţelepciune şi cu
pace despre stăpînirea paşilor de pe lîngă Dunăre; şi nu era cu tirănie, nici
pedepsiia greu. Şi era ţara ertată de birul haraciului în trei ani de la înpăratul
Ţarigradului 30 , pentru greutăţile şi pagubile ce au suferit în răzmeriţă lăcu
itorii. Însă vod<ă) Ipsilant, măcar că punea dăjdii pe lăcuitorii cu alte nu-
F. lBv. miri// , dar dajdea haraciului numai un an n-au pus pe lăcuitor<i), apoi
n-au mai putut ·suferi, ci au început a pune şi acea dajde pe ţară, cugetînd
că au rămas lăcuitorilor mulţi bani de la muscali; poate că şi boierii îl va
fi îndemnat, ca să le dea şi lor lefi mari. Însă n-au prea îngreuiat dajdile,
temîndu-să să nu să dovedească la Poartă şi să cază în laţul gătului.
Sărguitu-s-au măriia sa de au pus la bună orînduială judecătorii ţării,
să judece pricinile lăcuitorilor ce vor avea la trei stări, adecă la trei divanuri:
pre cei cu pricinile de hoţie la judecata de Cremenalion, iar celelalte pricini
la judecata Depertamenfului şi a treilea la Divanul veliţilor boeri; şi ncmul-
ţămindu-să vre un jăluitor după judecata acestor judecator<i), cu anaforaoa
aceii judecăţi, făcînd apelaţie prin jalbă, eşiia amîndoao părţile in divanul
mării sale lui vod<ă), înnaintea domnului şi a veliţilor boieri şi să hotăra
judecata 37 •
Această orînduială a judecăţilor, ori de ce pricină, au poruncit măriia
sa de au dat în tipar pre larg, Condică pravilnicească 38 numindu-o, scoasă
F.l9(li) din i/ pravilă. Dar judecătorii au pravili ca foile de piele şi încotro voiaşte
într-acolo o întinde, să iasă bani.
Acest domnu au fost dat voe lăcuitorilor ţării ca oricine ar şti că sănt
undeva bani îngropaţi în pămînt, să sape şi, găsind cevaş, să arate la domnie
şi să i să dea şi aceluia parte, din care voe s-au pornit lumea de ş<i)-au rupt
oasele răsturnînd pămîntul şi ziduri vechi; spunea unii că s-au şi găsit bani
pe alocuri. .
Şi au domnit acest domnu cu pace 7 ani, după cum era la pontul păcii
încheiat, şi i-au venit mazilie de l<a) Poartă.
DOMNIIA LUI NICOLAE CARAGEA VOEVOD

La leatul 1781 3 9 , au venit domnu ţării Nicolae Caragea voevod, trimis
de la Poartă, ·de înpăratul turcescu, cu cucă înpărătească, cu caftan şi cu
tuiu, după obiceaiul Porţii; şi întrînd în Buctireşti 40 cu pompă mare şi cu
halaiu şi şăzlnd în scaunul domnescu, venit-au toată boierimea de i s-au
F.19v. închinat şi i-au sărutat măna. Şi puind toate trebile ţării// , boeriile cu orîn-
duială bună, era linişte şi bivşag şi eftinătatea tot era la toate.
Acest domn era om bătrîn şi din fire bun; stăpînit-au ţara cu pace
patru ani 41 şi i-au venit mazilie de la Poartă.
DOMNIIA MĂRII SALE MIHAI SUŢUL VOEVOD I G<O)SP<O)DAR

La leatul 1784 42 , au venit domn ţării Mihail Suţu voevod, trimis de
la Poart<a) otomanicească, cu pompă şi cu seamnele înpărăteşti de domnie,
după obiceaiul înpărăţiei turceşti; şi întrîndu în Bucureşti cu halaiu, au şezut
in scaun şi i s-au închinat toată boerimea, sărutîndu-i mina. Acest domnu
38
fiind om bătrin, au stăpînit şi au domnit cu linişte ţara patru ani 43 şi i-au
venit mazilie de la Ţarigrad şi s-au rădicat din Bucureşti cu pace 44 . Efti-
nătate tot era la toate.
DOMNIIA LUI (NICOLAE) MAVROGHENI VOEVOD

La leatul 1786, venit-au domnu ţării Io Nicolae Petru Ma //vrogheni F.20(12)
voevod, trimis de la înpăratul Ţarigradului. Acestu domnu cu mare pompă
şi cu străşnicie au intrat în Bucureşti, avînd cucă împărătească şi doao tuiuri,
sămnul puterii înpărăteşti. Acest domnu, fiind cirac al unui capitan paşa
al oştilor de pe mări, fost-au mai presus de cit alţi domni; care acest căpitan
paşa era gătit cu mare putere de oşti, cu galio(a)ne pre mări şi pre uscat,
asupra muscalilor, cu porunca sultanului. Şi, ca să aibă pe Mavrogheni ci-
racul său domnu aici în ţară cu oştile, au găsit prilej la împăratul de l-au
făcut domnu 45 . Şi, după ce au intrat în Bucureşti, au venit cu tot halaiul
la beserica domnească, întru care i s-au cetit molitva de la mitropolitul
pentru rădicarea la domnie, după obiceaiu. Poruncitu-au măriia sa atunci
de au făcut dascălul domnesc logos, adecă cuvînt către toată adunarea noro-
dului în beserică, ca fieştecarele să să grijască a petrece bine şi cu fapte bune,
căci cel ce să va prinde în vinovăţie i să va răsplăti de către -măriia sa cu
pediapsă grea în lumea aceasta, de nu-i va rămănea rămăşiţă a lua răsplătire
in ceaialaltă lume de la D(u)mnezeu 46 •
Şi de aci mergind la casele domneşti, avea după din.sul doi gelaţi înbră-
caţi in că//măşi de zale. Şi el era om înnalt, uscăţiv laobrazşistraşnic; şi, F.20·r.
şăzînd in scaunul domnescu, i s-au închinat toată boerimea, sărutîndu-i
mina. A doaă zi au chemat pe mitropolitul Grigorie şi pe Filaret, ep(i)scopul
Rîmnicului, şi pe Cozma, ep(i)scopul Buzăului, la masa domnească, de
i-au ospătat, cinstindu-i şi înbrăcindu-i cu haine inblănite, scumpe, domneşti.
Iar a treia zi au chemat pre boieri(i) cei mari de i-au ospătat la masa dom-
nească, cinstindu-i şi boierindu-i, dindu-le slujbele, divanului domnesc. •'
A patra zi au pus satara de bani pe mitropolitul şi pe episcopi şi pe.
boeri, încă şi pe neguţătorii cei mari să dea, care 60 pungi de bani, care 50 4 7 ,
care 40, care 30, 20, 10, care 5; asemene şi pe boerii craioveni au pus, cu
cuvînt că va măriia sa să înnoiască şi să dreagă casele domneşti, că iaste
şi ruşine politiei domneşti a fi casele domneşti în mijlocul oraşului surpate 48 ,
de nu are măriia sa unde să şază şi cum măriia sa are cheltuială grea; deci
boerii n-au avut ce face, cu voe, fără voe, au dat ce li s-au cerut de către
măriia sa, căzindu-le ospătarea scumpă//.
Apoi au început a judeca, cine ce avea pricină înnaintea lui, fiind şi F.21(13)
boerii divanisti şi mitropolitul, uneori şi ep(i)scopii, alte ori fiind singur;
însă el judeca, el hotăra şi însuş el porunciia de pedepsiia pre cel ce i să părea
a fi vinovat, cu grea bătae la scară, nu mai rinduia la veliţi(i) boer(i)
sau la departament să cerceteze pricina jăluitorilor, ci măriia sa hotăra· jude-
cata pe turcie.
Poruncit-au ca niminea in Bucureşti să nu-ş(i) inchiză porţile ale
casii sale nici zioa, nici noaptea şi, de să va întimpla vreo pagubă casnicelor
de furtişag sau orice, va înplini măriia sa den vestieriia lui. Şi au început
a umbla zioao şi noaptea pre uliţe şi prin curţile boereşti, uneori diptil, alte-
ori de faţă, cind călare, cind pe jos, cu doi-trei arnăuţi după el, cercind care
cum să află pe la casele lor 49 . Făcea cercări şi pe la cei ce vindea pîine şi
alte bucate şi pe la băcănii, cumpărind cite ceva; şi de-i găsiia cu vănzare
rea, îi rădica şi pedepsiia foarte rău şi le lua gloabă. Iar pe furi de-i găsiia
sau îi arăta alţii, numai de cit poruncea gelaţilor (fiind gelaţii după el) 60
39
F.21". de-i spinzura in li uliţă de o prăjină, in furci, şi-i lăsa de sta spănzuraţi cite
o zi, apoi ii lua de-i scotea ţiganii afară şi ii îngropa; şi să făcea mare frică
tuturor. ·
Să inbrăca uneori Mavrogheni vodă in haine popeşti, alteori să inbrăca
cu rasă şi potcapet, călugăreşte, şi mergea pe la beserici de cerea cum slu-
jesc preoţii şi pe ce vreame săvirşescu slujba. Poruncisă a fi pururea la toate
besericile uşile deschisă zioa şi noaptea .şi preotul cel de rind să să afle ne-
lipsit in beserică, peste toată vreamea, cu cuvint că oricine va trece pe lingă
beserică să intre să să închine sau să-ş(i) facă paraclis 51 şi de cu seara să
să slujească utreniia inpreună cu vecerniia, cu cuvint că dimineaţa nu pot
veni oameni la beserică, mergind la lucru; iar la zile de sărbători, cu mic,
cu mare, toţi să vie la beserică, că cel ce nu va merge la beserică să va bate
rău, fără milă. Şi aşa să umplea besericile de oameni, de frica poruncii, iar
nu pentru dragostea de Dumnezeu 52 .
Poruncit-au la 4 boeri mari ai Craiovei şi la alţii din Bucureşti să
umble prin ţară să judece pricinile lăcuitorilor di prin sate ce vor avea, fără
mită de bani, numai conac să le facă, iar dovedind că vor face mincătorie,
F.22(14) in ocn[t vor 11 putrezi; şi să dovedească hoţii pe unde vor fi şi să-i prinză.
Poruncit-au acest domn tuturor zapciilor de prin judeţe şi tuturor
pircălabilor de prin sate, in toată ţara, de au făcut ţăpi (marginal: ţape)
de doi stănjini, puindu-le la toate besericile, din nainte in sus, scriind pe
<linsele (văzind şi eu cu ochii), ca pe oamenii furi şi pe tălhari şi pre cei ce
işi jură părinţii şi-i bate şi pre cei ce va înjura preoţii şi legea şi beserica şi
crucea şi pre cei ce nu vor veni la rugăciune la beserică să-i inţape fără de
nici-o judecată 53.
Pe atunci nu era a vedea sau a auzi gălcevindu-să oamenii in sate sau
a să ucide şi nu să auziia nume de hoţi undeva, şi călătoriia oamenii şi negu-
ţătorii ori unde, fără frică; iar la beserică veniia oamenii şi fără voe. Şi era
acest domnu milostiv şi bun asupra raelilor 54 , iar asupra boerilor era cumplit
şi ii prăda de fiece vină. Şi încă, dac(ă) s-au început răzmiriţa, au surghiu-
nit pre toţi boerii cei mari din Bucureşti şi pre cei din Craiova în Ţara Tur-
cească, prin cetăţi cu mare pază 55 , ca să nu poată face coroşpodenţie cu
F.22v. nemţii sau cu muscalii, puind pază şi la mitropolitu li şi la episcopi.
Deci, după ce au trecut un an, au început şi răzmiriţa, că să gătisă
turcii; iar eftinătate tot era şi dăjdiile raelelor nu prea era greale. Iar răzmi
riţa această a doao într-acesta chip s-au scornit şi s-au aţiţat.
(O mină desenată de Dionisie arată: VEZI) RĂZMIRIŢA A DOAO,

IAR MUSCALI(!) CU TURCII *
Slăvita inpărăteasa Ecaterina a toată Rosiia, după ce au luat Crimu
(precum am scris), adecă Ţara Tătărască jumătate 56 , cu război de supt
stăpînirea înpăratului turcescu al Ţarigradului, încheindu-să şi în ponturile
păcii, (pentru) ceaialaltă jumătate ce să stăpîniia de sultanul, fratele celui-
lalt sultan ce i-au luat ţara, s-au învoit inpărăteasa cu sultanul acela să-l
mulţumească cu multe milioane de ruble şi să-l aibă pre el la Rosiia în mare
cinste, ca pre un sultan, dindu-i şi o cetate spre a lăcui intr-ănsa, in ceale
mai alease saraiuri, adecă palaturi, şi să-i orinduiască un general cu 12 OOO
de ostaş(i), adecă 6 OOO pedestraş(i). 3 OOO călăreţi-dragoni, 3 OOO călăreţi
husari, cu ofiţerii lor, ca totdeauna să-l parigorisească şi să-l veselească cu
F.23( 15) tot feliul de muzice şi muştrele ostăşeşti şi cu ţeremonii inpărăteşti; 11 şi,
* Scris cu roşu.
40
deosebit, să-i dea şi citeva milioane de ruble să cheltuiască ori la ce va voi.
Si să rămie şi partea lui den Crim cit au stăpinit supt stăpănirea Rosii. Deci
~ultanul s-au amăgit şi au priimit, simfonindu-să, făcănd şi contract, adecă
zapis 57; şi pentru ca să nu simţă sau să priceap(ă) turcii şi mărzacii tătă
răşti, el să fie fără grije, că va trimite oşti şi fără veaste il vor lua, să soco-
tească turcii si mărzacii că l-au luat rob.
Aşa dar, 'tocmindu-să lucru, au venit un ghenerar mare, chibzuit la oştire,
cu o sumă de oşti şi, incunjurind saraiurile sultanului noaptea, cu mare cumpă~
tare şi fără veaste au lovit pe mărzacii sultanului şi, risipindu-i, au luat pe
sultanul cu mare cinste, in cărita inpărătească şi l-au dus la Petruburg,
la inpărăteasa. În urmă muscalii au umplut ţara Crămului şi au intărit stăpă
nirea, cuprinzind toate cetăţile şi castelurile 58 .
Ecaterina inpărăteasa au implinit sultanului milioanele de ruble după
zapis şi i-a orănduit ceaia ce i-au făgăduit cu toată slava şi pomba lui, aşezindu-1
în cetatea cea orănduită, cu oastea cea orănduită, cu 11 ghenerar. F.2Jv.
Deci sultanul acela, petrecănd aşa doi-trei ani, au început a tănji pentru
înpărăţiia ce şi-a vindut-o şi au cuvăntat la inpărăteasă cum că ii pare rău
şi să căeşte de inpărăţiia ce ş-au dat-o, că era stăpinitor, iar acum să vede
ca un supus. Înpărăteasa i-au zis: „Nu te mihni, măriia ta, că, de voeşti stă
pînire, ai ţările moşului şi strămoşului tău să le stăpineşti". Sultanul au intre-
bat: „Care sănt ţările moşilor miei?" Şi inpărăteasa i-au spus cum că toată
Ţara Ungurească, cea de sus şi cea de jos, pină in Dunăre, au fost supt stăpi
nirca tătărăscului crai Atila, cum şi Ţara Rumănească şi ţara :Moldaviei şi
Basarabiia. Ci măriia ta să le ceri de la inpăratul Ţarigradului aceste trei ţări
(fiindcă Ţara Ungurească iaste supt stăpinirea nemţilor) să ţi le dea intru
stăpinire, iar nevrind iţi voi da oaste mare şi le vei lua cu război.
Sultanul, claca au auzit aşa, s-au bucurat şi au scris la înpăratul turcesc
să-i dea ţările moşu-său intru stăpinire, au să va scula cu războiu mare asu-
pra lui. Înpăratul i-au scris cu inşălăciune că i le va da bucuros, ci să să ridice
cu totul de la muscali şi să meargă la 11 Ţarigrad să fie iar sultan şi ocrotit F.2-:1( 16)
de inpărăţie. Sultanul, văzind ceale ce scrise inpăratul, socotind că scrie
adevărul, s-au amăgit şi s-au ridicat de s-au dus la Ţarigrad 59 • Şi, inştiinţăn-
du-să inpăratul de venirea sultanului, au poruncit vezirului de l-au intimpinat
cu mare halaiu şi cu pompă inpărătească, aşezindu-1 in sarai inpărătescu
cu mare cinste; apoi au poruncit vezirului de au pus cu prilej de vreame de
i-au tăiat capul.
(PENTRU ÎNCORUNAREA ÎNPĂRĂTEASII ECATERINII

LA CRÎMU)
Înpărăteasa Ecaterina, avănd intru stăpănire tot Crămul tătărăsc,
au poftit să să incoruneaze, spre a să numi inpărăteasă şi a Crămului 60 . Şi,
mergînd la Crăm, au scris şi au poftit pe toţi inpăraţii să să iscălească la cererea
ei şi să [să] vie la Crim, la incorunarea ei, la o veselie preaslăvită şi negrăită.
Deci inpăraţii şi craii Apusului au iscălit tituluştil a să numi inpărăteasa
Ecaterina, inpărăteasă şi a Crămului şi la vremea cea orănduită au mers
înşiş(i) şi s-au adunat la Crim, <lucind fieşte care poclon, adecă daruri inpă
răteşti, inpărăteasii Ecaterinii, după cum au obiceai inpăraţii. Şi cine va
putea povesti cu ce ţeremonii şi 11 cu ce halaiuri şi cu ce cinste şi dragoste F.24v.
i-au întimpinat înpărăteasa şi cu sărutare înbrăţişîndu-i ca pre nişte prieteni
şi inpăraţi.
Iar înpăratul Ţarigradului, măcar că iscălitura tituluşului inpărăteasii
au dat după cerere şi nefiindu-i voia, văzind că toţi ceilalţi inpăraţi au iscălit,
„
41
de au suflat vîntul asupra lor pe acel şleau, au mersu fumu secreturilor de au
intrat pe nările şi gurile turcilor şi a cailor lor; şi, fiind acel fum foarte otrăvit,
cîţi l-au mirosit toţi au murit, zbierînd caii şi oamenii, căzînd ca znopii. Perit-au
şi din muscali cîţi au ajuns de au mirosit acel fum.
Deci, perind toate oştile turceşti, mirosind acel fum otrăvitoriil, prin
vîntul cel de D(u)mnezeu poruncit a sufla, şi murind ei şi caii lor cu grabnică
moarte, văzînd căpitan paşa peirea oştilor, ca să nu-l ajungă şi pe el acel
fum otrăvit, au dat dosul şi cu puţini turci au scăpat, toate lăsînd şi năpustind.
F.28v. Muscalii în urmă au luat hazna// lele şi zaherealele şi tunurile şi vitele,
dind voe ostaşilor de au cotelit pre cei ml!lrţi, luînd ce au găsit, lăsăndu-i goi,
în piele; şi trupurilor le-au dat foc, să nu facă putoare. Şi s-au îndestulat
muscalii de prăzi; în cetatea Crămului au dus haznalele, armele, tunurile,
pe seama înpărătească.
AICEA SĂ ARĂTĂM PENTRU IZVODIREA SECRETURILOR (PENTRU

IZVODIREA ŞI FACEREA SECRETURILOR MUSCĂLEŞTI ŞI PENTRU
LUCRAREA LOR LA OŞTIRE)
Aşa spun că aceale secreturi, doao sau, precum spun unii, patru, iar
nu mai multe, cum că au fost pe acea vreame un franţozi, meşter foarte iscusit
la facere de tunuri şi, cerind de la înpăratul multe feliuri de metaluri, le-au
băgat în topitoare, amestecîndu-le şi cu multe feliur(i) de otrăvuri iuţi, înpreu-
nîndu-le şi fierbîndu-le cu foc iute, după ce s-au topit toate materiile le-au
vărsat în tipar, eşind tunuri nu prea mari, cu gura ca de somnu. Şi apoi au
adunat otrăvuri foarte iuţi şi scumpe foarte de pe la spiţăriile înpărăteşti,
F.29(21) de la Hindiia, Franţa, Englitera // iproci, amestecîndu-le şi coleşîndu-le
coala 6 cu prafuri iuţi şi cu alte materii veninoase; şi făcîndu-le barut, cum au ştiut,
au făcut şi măsură cu cumpăna cit să bage într-unul ca o umplutură. Şi cercîn-
du-le, spun că mare trăsnet fac şi numai fum iase dintr-ănsele, că ghiulele
sau altceva nu bagă în iale. Şi fumul acela, răsfirîndu-se, cine il va mirosi
moare îndată şi de năprasnă, ori omu, ori dobitoc şi ţine multe ceasuri acea
putoare iute 68 •
Deci poftind şi înpăratul să dea în scris pre anume materiile şi otrăvurile,
cum să numesc, şi să arate facerea barutului şi măsura umplutului secreturilor
şi i să va da mare cinste Şi plată, franţozu au dat toate în scris. Înpăratul
l-au cinstit cu cavalerie şi cu lefea mare şi cu toată cheltuială înpărătească
l-au ţinut pînă la moartea lui, însă [însă] cu mare pază, nemai lăsîndu-1 nici
decum să fie singur sau să iasă din locul cel orînduit, nici să scrie cuiva ceva,
ca nu care cumva să mai facă de acest feliu de tunuri la alte înpărăţii. Şi
aceaste tunuri sănt oprite a nu da cu ele nicidecum, cu mare legătură şi po-
F.29.v runcă, pentru// căci prea mult omor face; şi nu numai vrăjmaşii atunci cad
cu moarte, ci şi muscalii cîţi vor ajunge mirosul fumului aceluia. Şi cu mare
cheltuială să face acel barut al secreturilor, cu milioane de ruble şi cum că
cu anevoe să găsesc aceale otrăvuri, fără numai cînd va fi mare nevoe, ca
să nu să răpească înpărăţiia, atuncea să le sloboază, adecă să dea cu ele
numai odată, iar mai mult nu.
Spun cum că tunarii şi cei ce aşază secreturile cu meşteşug sin t legaţi
la gură şi la nas, cînd le sloboade; iar unii spun că au băşici de sticlă, cristal,
şi bagă capu în ele, încheindu-le cu meşteşug la gît. Iar alţii pentru acest
franţoz iscusit spun că, după ce au isprăvit tot lucrul secreturilor, ar fi porun-
cit înpăratul de i-au tăiat capul de la trup ca să nu mai facă şi altă înpărăţie
de acest feliu de -tunuri. Dar nu e de crezut această spunere, să omoară pe
un făcător de bine înpărăţii, că, de nu ar avea muscalii acest feliu de tunuri,
44
în multe rinduri s-ar fi premejduit înpărăţiia Rosii, cum s-au întămplat la
năvala şfedului să ia Petruburgu şi cum s-au întămplat, precum s-au// scris, F.30(22)
năvala turcilor la Crăm, că, de lua Crimu, ar fi năvălit şi la Petruburg, văzînd
că ar fi izbăndit. Aseamenea cum s-au întămplat şi năvala franţozului la Mos-
cva, că, de izbăndiia, mergea şi la Petruburg. ,
S-au mai izvodit de s-au făcut şi nişte tunuri de dau cu ele umplîndu-le
cu barut şi cu smoală şi, slobozindu-le smoala, să aprinde cu foc de la barut
si, improşcînd, cade pe turci cu iuţime şi să lipeşte de haine şi le arde şi cade
pe cai de arde cai(i), iar cai(i) încep a fugi în toate părţile şi nu-i pot ţinea
turcii şi dau cu picioarăle şi trîntesc pe turci jos şi-i calcă cai(i) cu picioarăle.
Şi aşa să sparge ordiia turcilor; cai(i) să duc în lume, zbierînd, şi turcii căzuţi,
ţăpînd: aman, aman !
Deci, după cum am arătat, într-acest chip au isprăvit bataliia căpit(an)
paşa cu muscalii, iar corăbiile au rămas goale pe mare; unele le-au înnecat
şi altele le-au spart muscalii.
Auzind înpăratul de întîmplarea şi isprava lui căpitan paşa, foarte s-au
scărbit şi s-au turburat şi chemănd pe căpit(an) paşa la Ţarigrad vrut-au
să-i tae capul. Dar au mijlocit unii din regeale, prietenii lui şi muft(i)ul,
de l-au // ertat, fiind om vestit şi viteaz; şi l-au lăsat să şază în Ţarigrad. F.30v.
Dar s-au întrebat de înpăratul prin muft(i)ul să spue cum de n-au putut
face biruinţă asupra vrăjmaşilor precum s-au făgăduit înnaintea înpărăţii lui.
Răspuns-au căpit(an) paşa cum că el foarte mult s-au nevoit şi în tot chipul
s-au silit şi în hotarăle Crămului au întrat şi războiu mare au făcut; şi de
vreame ce n-au putut birui acum pre muscali cu atîta mulţime de oaste aleasă,
nu să vor mai birui niciodată, ci putearnică înpărăţie să-i lase în pace pe
ghiauri. .
Auzind înpărat(ul) aşa, foarte s-au miniat şi cu suflare groaznică
au poruncit vezirului cu toată puterea înpărătească să bată război cu vrăj
maşii, să ia Crămul, au îi va tăia capul.
Scris-au ferman şi la craiul leşesc într-acest chip: „Eu, preaputernicul
înpărat al otomanilor, înpăratul tuturor înpăraţilor, scriu ţie, craiule al Pano-
nii, cu boerii tăi, pace. Vei ştii că am poruncit la toţi credincioşii şi povă
ţuitorii şi la toate căpeteniile a tuturor oştilor prea puternicii înpărăţiei meale
cei nebiruite să să scoale cu toate puterile şi cu mare războiu de vitejie//
să bată şi să supue stăpînirea ghiaurilor muscali şi să dezrădăcineze acest F.31(23)
neam nemulţămitor din pămînturile şi ţările în care să află, aşternîndu-i supt
picioarele preaputer.nicei şi măriei meale. D-aci, acum ai bună mijlocire
să te scoli şi tu cu oştile tale să dai războiu ghiaurului, să-ţi scoţi ţările care
ţi le-au luat cu vicleşug şi să fii săngur stăpănitoriu, avînd şi de la preapu-
ternica şi nebiruita oastea înpărăţii meale ajutoriu cu îndestulare. Şi fii
sănătos".
Craiul cu boierii săi, priimind fermanul şi văzînd cele ce scrie înpăratul
Ţarigradului, să îndoia cu cugetul; într-un chip poftiia ca să pornească război
să-ş(i) ia partea de Lehiia ce o au luat-o muscalii, iar într-alt chip să temea să
mi piarză şi partea ce o are supt a lui oblăduire şi să pătimească ca camila
dnd au mers să să potcovească şi şi-au pierdut şi urechile 69 , precum s-au
şi întîmplat craiului. Dar l-au înduplecat ministrii să pornească război asupra
muscalilor. Deci, strîngînd oşti cît au putut şi cu ceale ce au avut, au început
războiu.
Iar înpărăteasa Rosii, Ecaterina, luînd ştire, au poruncit lui comandir-
generar carele se afla cu oştile muscăleşti în partea lor din Lehiia să // dea F.3 lv.
război cu leşii. Şi, începînd a să lovi oştile, au ţinut ca la vre-o şasă sau şapte.
45
luni; şi, făcîndu-să
pace intre poarta Ţarigradului şi intre Rosiia, au tăbărît
oştilemuscalilor pe leşi şi în trei luni, războindu-să amîndoao părţile, au
biruit muscalii, luînd cetatea crăiască cu toate tunurile şi barutanele, supuind
de tot pe craiul cu oştile ce au mai rămas vii, luînd şi partea Lehii ce au avut-o
craiul în stăpînirea Rosii; şi alt crai nu au pus, ci au orînduit administraţie,
adecă divan.
Să venim iar la cuvîntul ce ne iaste înnainte. Vezirul, gătindu-să, au
pornit putere mare de oşti cu mulţime de tunuri, călărime şi pedestrime,
ca frunza şi ca iarba, şi au umplut Basarabia şi Moldaviia, asupra Crîmului.
ACUM SĂ ZICEM CEVA ŞI (DE) NEMŢI (ISTORIIA PENTRU NEMŢI,

RIDICÎNDU-SĂ ŞI EI CU RĂZMIRIŢĂ ASUPRA TURCILOR)
Iosif, înpăratul nemţilor, după învoirea ce au avut cu înpărăteasa
Ecaterina, au rădicat oştile sale, rănduind generari şi comandiri pe la toate
cheile, cu tunuri mulţime şi oşti amestecate, căl(ă)rime şi pedestrime, ca
lăcustele despre hotcirăle turcilor, începînd despre hotarăle Bosn(i)ei, apoi
F.32(24) des 11 pre hotarul Beligradului a Ţării Serviianţilor şi despre hotarul Diiului
şi al Crainei şi despre Ţara Rumănească la Mehediia, de către aceaste cinci
judeţe ale Craiovei 70 , şi în Trenzivania, adecă în Ardeal, pe la toate cheile,
despre Ţara de jos Rumănească, pînă la Moldaviia, unde au stăpînire trei
judeţe. Şi aşa, înpărţind şi rînduind oştile sale, pus-au feltmaşar pe înţeleptul
bărbat Laudon, care acesta era şi cu hrăborie şi cu vitejie purta şi comendi-
ruia oştile spre izbănda (asupra) vrăjmaşilor; şi era chitit la război. Făcutu
s-au şi Iosif înpăratul însuşi comandir peste o sumă de oşti. Şi, aşa dind război
de către Bosnă întîi şi de că(tre) Serbiia, după ce au biruit pe turci la Bos-
n(i)a, au dat război la Beligrad, cetatea din Serbiia şi cu multă vîrsare de
sănge şi moarte de ostaşi, fărămînd şi cetatea o au luat 71 , că era tare şi vestită.
de tăriia ei, cuprinzînd şi umplînd toată Serbiia de oşti; luat-au şi o parte
din Bosn(i)a de către hotarul nemţesc.
Iar oştile din Banat şi din Ardeal păziia hotarul pe margine de către
Valahiia. Apoi s-au început a (se) întinde în ţară pe margini, cercînd întrarea
mai în adînc. Perit-au şi mulţime de turci. 11
F.32v. Iar domnul Mavrogheni încă au pus oaste străji pe marginea ţării 72 ,
turci beşlii cu căpetenii beşlii şi agale şi odabaşi şi cu oaste din ţară, că făcusă
capitănii cu steaguri frumoase, zugrăvit(e) cu sf(i)nţi, înbrăcîndu-le şi lefi,
numind căpitănia lui s(fe)ti Gheorghie şi lui s(fe)ti Dimitrie şi a lui s(fe)ti
Theodor Tiron şi a altor sf(in)ţi. Era şi căpitanii de arnăuţi cu turci ameste-
caţi 73 •
AŞADAR NEMŢII,
intrănd pe margine în ţară, s-au lo-vit cu turcii ce na la Ti~mana străji şi

lovindu-să cu ei, biruindu-i, cîţi au putut scăpa au fugit. NEmţii au întrat
în m(înă)stiri, în ziduri, ţiindu-să la metereze cu tunuri mai mici; aseamene şi la
m(ină)stirea Coziia au făcut 74 şi iar au apucat şi acolo înlăuntru cu mete-
rezi; şi dincolo de Olt au apucat m(înă)stirea Cămpul Lungu 75 • Şi să sloboziia
de la străjile nemţeşti volintiri rumâni, arnăuţi, sărbi prin satele ţării, pe
margine, de jăcmăniia vite, cai, boi, vaci, haine, bani, ce găsiia, şi fugiia
înnapoi, ca hoţii. Şi era mai mulţi volintiri nemţeşti, rumâni din ţară fugiţi
la nemţi, care făcea multă răutate ţării. 11
F.33(25), Domnul Mavroghenii au trimis oaste amestecată, precum am zis, ca
coala 7 să scoaţă pe nemţi din m(ină)stiri şi n-au putut; şi aşa, lovindu-să străjile
46
turceşti cu ceale nemţeşti, prăda satele, raiaoa. Apoi turcii şi arnăuţii şi cata-
nele prindea oamenii di prin satele de margini, pre care fr prăda şi le lua tot
ce găsiia, zicînd că sănt haini şi gazde hoţilor, volintirilor nemţeşti; şi pe unii
ii tăia, luindu-le capetele de le arăta la sarasieru, zicind că sănt nemţi, ca
să le dea bacşişi 76 •
VODĂ MAVROGHENII (PENTRU BOERIILE CARE LE FĂCEA

MAVROGHENI ÎN SÎLNICIE)
punea satarale de bani pe boeri mari şi mici şi pe companii i pe toţi breslaşii
şi pe răfeturile tuturor şi boeriia cu sila pe cei ce afla că au ceva bani; le tri-
mitea caftane şi cărţi domneşti cu ciohodari şi, ori pe unde ii afla, ii inbrăca
şi le lua bani(i) 77 . Iar care nu să supunea şi nu primiia ii ducea arnăuţii la
naziru şi la dărvişi-aga, carii era caimacani, şi-i punea la grosul vartei, în
putoare; şi aşa, nevrind, primiia caftanele de pînză şi da la bani, cu cuvînt că
trebue lui vod(ă) să dea lefi la oşti. Iar birurile, podvoazele, zaherelele nu
mai înceta de pe lăcuitorii ţării 78 ; .vinericiul, oeritul, dijmăritul il //lua F.JJ·r.
îndoit şi întreit. Vai şi amar de ţară ce era atuncea! Şi au ţinut aşa hărţuire
şi loviri unii cu alţii mai trei ani; şi nu coboriia nemţii mai înlăuntru in ţară 79 •
Vezirul au făcut războae mari cu muscalii într-această diiastină de
vreame, aproape trei ani. Şi groaznice batalii s-au făcut, la care au perit
şi muscali mulţi, dar turci au perit nemai ştiindu-li-să numărul; şi necum
să ia turcii Crămul, ci au mai luat muscalii de la turci cetăti: Hotin, Benderu
şi Kilikiia 80 cu sarhatele lor. '
Vezirul, văzind biruinţa muscalilor de o parte şi a nemţilor de altă
parte, să întrista că inpăratul ii va tăia capul; dar ii era mare năcaz pe nemţi,
fiindcă au avut pace cu <linşii şi ei s-au sculat preste soroc cu război asupră-le.
Deci vezirul s-au ajunsu cu feltmaşaru Potenkin de au făcut alianţie adecă
contenire de arme in trei luni.
(PENTRU INTRAREA TURCILOR ÎN ŢARA NEMŢASCĂ ŞI CUM

AU ROBIT-O)
Şi indată au pornit toate oştile turceşti asupra nemţilor. Spun unii că
ar fi dat veziru lui Potenkin mită milioane de galbini să-l mai ingădue aceale
trei luni, ca să-şi izbăndească pe nemţi; şi zic cum că Potenkin au avut năcaz
asupra înpăratului Iosif. Şi, cercind prin iscoade, au găsit loc mai slab, unde
era oaste multă// nemţească, mai sus de Dii, drept schela nemţască ce să F.34(26)
numeaşte Palanca, care iaste şi oraş.
Şi, trecînd Dunărea, au dat năvală turcii pe acolo şi, tăind oastea ce
au găsit acolo, au intrat în ţara Banatului şi au robit, au tăiat, au prădat
trei judeţe: Palanca, Beserica Albă, Panciova, oraşe mari şi frumoase cu cîte
trei sau patru mii de casă şi toate satele acestor judeţe. Luat-au şi dobitoace
mulţime şi acolo; n-au avut cui să le vinză, ci la trecerea in hotarele turcilor,
le-au vindut: bou 50 paral(e), vaca un leu, oaia, capra po 10 paral(e). O vai
şi amar ce au fost căzut pe ţara Banatului! 81
Şi au fost ajuns pină la oraşul Vărşeţul, ca la 2 ceasuri numai, ce nu au
întrat in oraş, unde iaste alt jud(e)ţu şi ar fi prăpădit şi acel mare şi slăvit
oraşi, cu casi frumoase, 5 sau şasă mie. Ci au pripit un general sirbu cu corpo-
sul lui de oaste sărbi şi cu cităva călărime, dragoni şi (h)usari şi, stîndu-le -
înpotrivă vitejaşte, au stătut turcii pe loc, dar dosul n-au dat, că socotiia
vezirul să răzime cu oştile la cetatea Temişvarului 82 . Dar ce folos că nu i-au
47
putut întoarce să-i treacă Dunărea, ci doao sau trei săptămîni (precum spun
F.3'4v. rmii), au statut turcii pe loc şi// surpa ziduri şi ardea casele oroşanilor şi
răsturna pămăntul, căutind bani; robii ii ţinea legaţi. Ars-au şi m(ină)stirea
Voiloviţa de lingă Panciova şi alte doao m(ină)stiri mai mici. Luat-au şi clo-
potele di prin clopotniţele besericilor, mari şi mici.
Iar despre Ţara Rumănească, sculatu-s-au saraskerul Diiului cu mulţime
de oşti, după porunca vezirului, şi mergînd cu oştile prin povaţă, pe plaiul
Mehedinţului şi strecurindu-să ziua şi noaptea printre munţii pietroşi, pe
o potecă foarte cu anevoe şi apropiindu-să de oraşul Mehediia ce iaste lingă
hotar şi aproape de Ruşava 83 , unde găsind drum mai larg cevaş, au pogorit
drept la oraşi, tărindu-să pe ţărmuri!~ dealului (marginal: dealurilor) ce sănt
de săngără (singură) piiatră goală, vănătă-neagră, colţuroasă, loc foarte
mare, care loc cu oraşu l-am văzut şi eu. Şi aşa, într-o dimineaţă in vărsat
de zori, s-au pomenit nemţii cu turcii în spinare. Şi fiind acolea un polcovnic
adecă obărşter şi un maior cu cevaş o(a)ste amestecată, ca la o mie de ostaş~
şi negătiţi de lovire, turcii au dat năvală mare; şi, măcar că le-au stătut
F.35(2i) nemţii inpotriva, dar n-au putut folosi // nimic, că au biruit turcii şi au pră
pădit aceea oaste şi au ars oraşu, robind şi tăind; luat-au şi tunuri şi prăfării!
şi zahereaoa, tot ce au găsit, făcind aci atac trei-patru zile, legînd robi şi pră
dind 84 • O amar de bieţii creştini !
De aci, nestăndu-le niminea inpotriva, după ce au istovit jud(e)ţu1
Mehedii, au tras la Caravansebeş, oraş mare, slăvit, cam intre dealuri; ars-au,
prădat-au, robit-au şi pre acel oraş şi toate satele acelui judeţ. Apoi au mers.
innainte şi s-au apropiat de oraşul Logoj, alt judeţ, oraş mare cu mulţime
de lăcuitori bogaţi, neguţător(i) ca la 4 sau 5 mie de casă. Curge şi o apă mare
prin mijlocul oraşului ce să numeşte Temişu. Dintr-această apă au despărţit
nemţii un canal 85 , adecă şanţ sau girlă mare, de i-au îndreptat curgerea
la cetatea Temişvarului, pe care nume de apă să numeaşte şi cetatea. Pe această
apă merge la cetate leamne de foc şi herestea sau binale şi altele şi curge
de umple şanţurile cetăţii ce sănt în prejur; şi tot dintr-această apă iaste
luată de curge pe urloae in cetate, in cinci locuri ceşmele, apă bună de beut.
F.35·1. Şi de aci de la cetate merge drept pe ochiian // pină dă în Dunăre la cetatea
Petruvarodin, unde iaste şi un oraş ce să numeşte Şanaţ, cu mulţime de casă,
foarte frumos, unde acolo sosesc şăicile şi luntrile ceale mari ce vin pe Dunăre
de la Viena şi de la Peşta, cu mărfuri feli de feli, încă şi buţi cu vin bun, roşu
de la Buda; şi le indreptează pe acel canal sau şanţu, de vin tot pe apă pină.
la zidurile cetăţii Temişoarei, fiindcă sint la Buda multe vii, şi aduc şi rachiu,
spirt, aduc şi vase de pămint de ceale bune din Vienă, vin, oale, urcioare,
cratiţe.
Deci să venim iar la istoriia ce ne iaste cuvîntul. Sarasker paşa cu oştile
n-au intrat in oraşul cel mai sus zis, Logoju, căci că-i era teamă de venirea
nemţilor, ci au tăbărit cu oştile în cimpul unui sat ce să numeşte Logojel,
aflind loc intins şi bun de lovirea războiului, 4 cea"suri pină la oraşul Logoj _
Turcii să rumpea din ordie, ceate-ceate, şi fugea noaptea cu prada şi cu robii
ce-i prinsasă în ţările lor şi saraskeru nu putea să le facă zapt; şi aşa slăbiia.
ordiia turcească din zi in zi. //
F.36(28) Iosif inpăratul, stringind mulţime de oaste cu tunuri şi călărimea inbră
cată cu fier, ce să numesc răitari, şi husari voinici şi cu hrăborie şi, mergind
întru întimpinarea turcilor, au dat războiu iute; iar turcii, stînd bărbăteaşte.
şi da şi ei război tare şi cu tunurile, nu da dosul; şi, ţiind războiul o zi pînă.
în noapte, despărţindu-i întunearecul, căzînd multe trupuri de amindoa0o
părţile.
48
A doao zi, iar s-au apucat de război foarte iute. Şi mai în desară au dat
năvală călărimea nemţilor şi au răzbit pe turci şi turcii au dat dosul 86 , căzînd
multi turci, prins-au nemtii şi robi multi. Nemtii, înbărbătîndu-să, i-au gonit
<
pină'. la Mehediia şi pfo.ă i'-au trecut Du~ărea 8 Dar turcii au avut vreme de
au trecut Dunărea cu toate prăzile şi robii, trecind pe la Mehedinţi, pe la Cer-
neţi. Şi vindea robi cum să putea ajunge cu cumpărătorii; au răscumpărat
şi boierii ţării pe mulţi şi i-au slobozit. Spuneau unii din oamenii cei de crezut
că, prin catastihul vezirului, 30 OOO de oameni şi mueri şi copiii fete au ro bit
din Banat, afară de cei ce au fugit turcii cu ei pe alăturea 88 • Saraskeru au
întrat în Dii şi oştile // toate au trecut Dunărea. F.36v.
Tot atunci, cind au pornit saraskerul oştile în Banat, au pornit şi un
haiian cu o sumă de turci, o mie sau doao, să meargă să între în Ţara Ungu-
rească. Haianu, după poruncă, s-au gătit şi au plecat cu oastea sa şi iar cu
povaţă au mers pe plaiul Văleanului şi s-au strecurat prin răpele munţilor,
eşind la Haţăg, în Ţara Ungurească şi, nefiind oşti nemţeşti acolo să le stea
inpotrivă, au robit şi au prădat şasăsprezece sate; pe mulţi au şi tăiat, arzînd
casele oamenilor şi besericile. Şi pănă a venit nemţii cu oaste asupră-le, ei s-au
întors înnapoi cu fuga, cu prada ce au apucat, ca lupii cu oile. cind le găseşte
fără păstori 89 . Şi s-au dus unii la Dii, alţii în alte părţi, pc la ţările lor.
Laudon, feltmasarul nemtescu, văzînd că ostile vezirului au întrat
în Banat, ajungind pînă aproape doaoă-trei ceasuri la Vărşeţ, făcind mare
prăpădenie ţării, îndată au aşezat oşti spre paza cetăţii Beligrădului, carea o
luasă in Sărbiia. Şi trecind Dunărea in Banat, pornind şi oştile cu el şi înpreu-
năndu-le cu celelalte oşti ce era de sta inpotriYa turcilor să nu vie// la Vărşeţ, F.37(29).
s-au făcut mare oaste, pedestrime şi călărime, cu multe tunuri şi cu mare coala 8,
vitejie au mers faţă de s-au lovit cu ordiia vezirului. Şi dănd război cumplit
cu tot feliul de meşteşug ostăşesc, au ţinut războiu toată zioa şi abiia
i-au despărţit întunerecul nopţii, fiindcă turcii sta cu vitejie. Şi au perit
intr-acea zi mulţime de turci, asemenea şi nemţi, nu puţini.
A doao zi, iar lovindu-să oştile foarte tare şi despre o parte şi despre
alta şi începind a slăbi turcii au dat dosul şi, gonindu-i nemţii, i-au trecut
Dunărea. Mulţi -s-au înnecat în Dunăre, înbulzindu-să cu cai cu tot. Şi
au căzut morţi cu miile; dar şi din oştile nemţeşti au căzut morţi şi mulţi
răniti.
'Turcii toată prada şi robii i-au trecut Dunărea, mai-nainte, că au
avut vreame, doao săptămini şezînd in Banat 90 •
DECI,
după ce au scos nemţii pe turci din ţara Banatului, cu a lor mare pagubă,
prăpădindu-să atîta lume, au aşezat oştile pe marginea hotarului cu mare
tărie, cu tunuri şi cu călărime, dragoni şi husari.//
Înpăratul turcesc au vrut să tae capul vezirului, vinăvăţindu-1 de F.37v.
ce n-au stăpănit cit au cuprins de la nemţi ţara, în Banat, ci au dat dosul;
dar stînd rigealele şi muftiul cu rugăciune la inpăratul, l-au ertat, însă l-au
mazilit şi au făcut pe saraskerul de la Dii vezir s1 .
Spun unii cum că au înştiinţat înpăratul Iosif pe înpărăteasa Ecate-
rina pentru prăpădeniia şi stricăciunea ţării Banatului ce au făcut turcii,
făcind Potenkii feldmaşar contenire de arme cu turcii, îndemănînd turcilor
vreame cu prilej, ci nimic n-au putut strica lui Potenki; şi măcar că i-au
venit înputăciune de la inpărăteasa, dar el s-au îndreptat cum au ştiut.
Spun µnii că acest Potenkii feltmaşar, fiind om frumos la chip şi la
stat, ar fi fost ibovnic înpărăteasii Ecaterina şi s-au fost purtind foarte inpo-
4!l
dobit, cu haine înpărăteşti şi cu cavaleriile ceale mai înnalte; şi au fost um-
blînd în carîtă înpărătească, foarte înpodobită cu lucruri de mult preţi, cu
ţug, 8 cai telegari înpărăteşti. Hamurile cailor şi frănele, în loc de curele
de piele şi chingile ţăsute, şireturi late de mătasă şi cusute cu flori de fir//
F .38(30) şi ţîntele de pe hamuri, toate de aur, cu pietri scumpe 92 • Dar ce folos dacă
au fost om muritor şi toate au rămas de el şi i-au fost viiaţa ca un vis!
(CĂIMĂCĂMIIA ÎN CRAIOVA A LUI TURNAGI AGA ŞI A LUI DĂRVI;;

AGA ŞI A LUI IONIŢĂ PAPUC, DE BOERIIA CU SILA)
Domnul Mavrogheni, aici în ţară, sta pe loc cu oştile lui; rînduit-au
la Craiova pe un Tumagiu şi pe un Dărviş aga să fie la scaun să judece pri-
cinile ţării, orice s-ar întîmpla 93 , şi pe Cara Mustafa, haianul Diiului, să fie
cu oştile mai mare comandir, adecă povăţuitor şi poruncitor oştilor. Şi cai-
macam au pus pe un Ioniţă Papuc vtor(i) clucer, care acest ciocoi arăta
la naziru şi la Dărviş aga cu foae pe cine ştia că are bani, de-i boeriia cu sila
şi le lua bani(i) şi îi punea la gros, adecă la opreală, dacă nu vrea să prii-
mească caftan sau carte domnească; aşa năcăjiia pă o seamă dă oameni 94 •
Văzînd Mavrogheni că nemţii s-au împuternicit şi au întors oştile
turceşti înnapoi din mergerea lor cu mare vitejie şi cu biruinţă, s-au îngri-
jurat şi au poruncit lui Cara Mustafa să.facă ordie mare împotriva nemţilor,
care au şi făcut. Adunînd oaste mare, turci, arnăuţi, sărbi şi catane, rumâni
F. 38·r. din ţară, ca la zece sau doaosprezece mie, şi au aşezat// ordiia la hotar ce-i
zice Porceni, aproape de Tîrgul Jiiului, ca la 4 ceasuri. Şi au făcut metereze
mari 95 şi le ducea ţara acolo zaherea şi toate ce le trebuia; vacile şi oile nu
li să mai precurma. Era oaste şi în oraş la Tîrgul Jiiului şi în Craiova şi la
Rîmnic. Pusasă şi preste Olt ordie mare la schelă înpotriva Braşovului, ca
la 20 OOO de turci i arnăuţi; şi la Bucureşti era mulţime de turci.
Şi, fiindcă au fost fugit nemţii din m(înă)stirea Tismana şi din m(înă)s
tirea Coziia, cind întrasă turcii în Bănat, precum am scris, au poruncit vodă
să meargă turcii cu sarahori şi cu ciocănarii ocnei din Măglaş(i) 96 , să strice
o parte din zidurile mănăstirilor din prejur, să nu să mai poată închide nemţii
într-ănsele; iar turcii n-au fărămat numai o parte de ziduri, ci toate zidurile
cu chiliile din prejur şi au arsu şi besericile cu clopotniţele. Şi la Coziia au
găsit vistieriia m(înă)stirii şi au prădat-o, argintăria şi sfitele ceale scumpe,
ev(an)ghelii ferecate cu argint şi crucile ceale ferecate cu argint şi cu aur
şi cu mărgăritaruri şi cu pietri scumpe şi alte multe odoară ce au fost făcute
F.39(31) şi date de domnul ctitoru m(înă)stirii //,că nu le-au fost dus în Ţara Ungu-
rească. Şi încă au găsit turcii şi şine de aur şi de argint, pre care domnul,
ctitorul, le pusasă în zidul clopotniţii ca după vremi, dacă să va strica m(înă)s
tirea, să aibă cu ce o zidi; iar vrăjmaşii de ţigani, carii îi avea m(înă)stirea
credincioşi, au arătat turcilor de au spart acolo şi le-au luat pradă. Luat-au
şi porţile m(înă)stirilor că era căptuşite cu fier preste tot, de le-au dus peste
Dunăre şi la Dii, in cetate, scriindu turcii la Ţarigrad cum că au fărămat
cetăţile Ţării Rumăneşti, scoţînd pe nemţi din ele; aşa laudă mincinoasă
au scris ca să î?şale pe înpăratul, amăgindu-l să le dea bacşiş, adecă daruri,
precum le-au ş1 dat.
Al doilea an, venit-au volintirii nemţeşti cu ciţiva husari de au prădat
oraşul Rămnicului 97 şi Ocna cea Mare şi satele, luund buţiile cu vin, silind
pe raia de le-au dus cu carăle şi sare multă şi mărfuri ce au găsit; şi pe cine
prindea îl dezbrăca. Luat-au şi vitele oamenilor: cai, boi, vaci, oi şi ce găsiia.
Şi pînă a veni oaste turcească, ei au fugit cu prăzile, rămîindu-le nişte buţi
cu vin pe drum, pe la cheile munţilor, neputîndu-le sui de grab, că le suia
50
în sus, cite cu 40 de boi. Jar deaca au venit oaste, turcii şi arnăuţii// şi geaite F.39v.
de catane, cu sărdariul lor Bojoreanu Preda, ei prăda iar pe raia, năpăstuin-
du-i că sînt gazde de hoţii volintiri. O, prea milostive D(oa)mne, ce patimiia
această tară !
De~i, trecînd trei luni la mijloc şi înplinindu-să sorocul contenirii de
arme ce au fost făcut muscalii cu turcii, s-au apucat de război; şi, rădicîndu-să
vezirul cu toată puterea oştilor sale, făcut-au războae mari şi groaznice cu
muscalii şi au perit mulţime multă de turci, încă şi muscali nu puţini, dar
tot biruinţa muscalilor la urmă rămînea; şi necum să ia vezirul Crămul de
la muscali, precum îi era gîndul, ci încă au pierdut cinci cetăţi mari, că le-au
luat muscalii cu vitejie, adecă: Hotinu, Benderu, Kilikiia şi Basarabiia (sic)
şi au venit sub zidurile cetăţii Ismail.
De care ispravă, văzînd înpăratul turcesc că nimic nu poate folosi
să biruiască pe muscali, au scris la craiul leşesc să să scoale cu război asupra
muscalilor, că-i va da şi el ajutor să-şi scoaţă ţările care i le-au luat muscalii;
şi i-au trimis bani milioane de caragroşi ajutoriu. Şi la acest al treilea an,
s-au sculat craiul leşesc cu război asupra muscalilor şi, făcînd război, n-au
folosit nimic //, că oştile muscăleşti au fost gătite în partea Lehii muscăleşti F.40(32)
şi îi înfrăngea cu moarte, iar leaşii nu să lăsa de război 98 •
ÎNTR-AL TREILEA AN,

Nemţii s-au gătit să între cu toate oştile prin toate schelele în ţară
şi au început a să lovi cu ordiile turceşti ce le pusasă domnul Mavrogheni.
Şi lovindu-să cu ordiia ce era dincolo de Ploeşti, inpotriva Braşovului, o
au spart şi s-au risipit turcii cei rămaşi în toate părţile şi nu s-au mai strîns
ordie acolo 99 •
Lovitu-s-au şi cu ordiia lui Car~ Mustafa de la Porceani şi o au spart;
Cara Mustafa cu cîţiva turci au venit la Craiova, feşteliţi şi plini de noroi 100 .
Şi cei mai mulţi au trecut Dunărea, iar cei morţi, după ce i-au cotelit nemţii,
le-au dat focu cu leamne. Iar o seamă de oaste, turci şi niai mulţi arnăuţi
ce era, să aşezază în meterezuri şi da de acolo cu şişinealele bărbăteşte în
nemţi şi-i strica rău; şi nu eşiia afară din şanţuri. Fiind dar acolo obărşter
crai cu pedestrimea, poruncit-au soldaţilor de au dat iurişi adecă năvală
într-inşii, în lăuntrul şanţului numai cu panganeturile în puşti; şi aşa, înţă-
pindu-i şi luindu-i în sabii, prea puţini au// scăpat, şi acolo ordie nu s-au F.iO•r.
mai adunat.
Turcii să gătisă să robească ţara şi au venit un paşă mare cu oastea
lui din adincul ţării turceşti şi adusasă saci arari, plini de ştreanguri şi curele
i lanţuri, să leage robii; şi mai mult Bucureştii ii era în minte. Dar domnul
Mavroghenii, cu mare meşteşug şi cum(pă)tare, au tăiat pe acel paşă pe
Dunăre şi l-au aruncat în apă, neştiind niminea din turci ce s-au făcut
acel paşă.
Deci Mavroghenii, prin cercetare văzînd cum că nemţii fără apestire
vor să intre în ţară şi ordii de oaste a mai face nu putea, că turcii să spăi
mintasă de papara nemţilor, s-au apucat de sănătoasa, măcar că-i era cam
ruşine, dar ruşinea au dat-o într-o parte şi au trecut Dunărea 101 . Şi acolo
poruncea turcilor să stea cu război asupra nemţilor, să nu-i lase să intre in
ţară; dar turcii, văzind că şi el au dat dosul de au fugit din ţară, nu-l mai
băga în seamă. Scriia Mavrogheni şi boerilor ţării carii ii lăsasă caimacami
la scaunul domnii ca, dacă vor veni nemţii in Bucureşti, să fie supuşi, să le
dea zaharea şi să ocrotească ţara, precum şi măriia sa s-au nevoit de au scă
pat-o de robie 102 •
51
(INTRAREA NEMŢILOR ÎN ŢARA RUMÂNEASCA CU RĂZBOI)
F.4 l(JJ), // N eamtii, deaca s-au împlinit trei ani, au întrat în ţară deodată pe
coala 9 la toate schel~le, într-o zi, că aşa îşi tocmisă sfaturile între dînşii; şi prinţi
Cobor au intrat în Bucureşti cu gheneralii şi cu oştile lor 103 , cuprinzînd
toată ţara preste Olt şi nu i-au stătut niminea înpotrivă. La Craiova au
venit în ziua de sti Dimitrie, octomb(brie) 26, prinţi Henţerberg 104 , cu
obărşter-crai şi cu obărşteru (h)usarilor unguri, cu polcurile călărimii şi
ghenerariul dragonilor, cu polcurile lui şi cu multe tunuri mari. Iar la Cer-
neţi au venit doi ghenerari cu oşti pedestrime şi călărime, cu multe tunuri 105 •
Venit-au şi reghementul militarilor rumâni ce le zice frătuţi, iuţi la război.
Iar feltmaşaru Laudon 1o 5 au întărit hotarul Banatului despre turci,
de l<;i Beligradul Serbiei pînă la cetatea Diiului, rînduind oştile tot pe mar-
ginea Dunării. Şi el au venit de au întrat în Craina, cu alte oşti, şi au luat
Negotinul şi Sfetislamu, oraşe veştite cu trei judeţe pre care le stăpăniia
obărchinejii sîrbii, fiind tot sărbi într-acea ţară Craina. Şi apoi au venit la
Cladova, cetatea Crainei, şi dînd cu tunuri mari să sfarme zidul cetăţii,
F.41-r. aruncînd din avantop şi gumbarale în cetate, au nemerit baru// tana, adecă
prăfăriia, şi, aprinzîndu-să baru tul, s-au făcut mare şi groaznic trăznet;
şi pre mulţi i-au omorît, fiindcă iuţimea focului au aruncat zidurile prăfării
în toate părţile şi zidurile cetăţii s-au spart şi au căzut de multă silă a ba-
rutului.
După aceaia, Laudon feltmaşaru au poruncit de au aşezat tunurile
în dealurile ce sănt în preajma cetăţii Ostrovului, dincolo de Dunăre, şi păziia
străjile foarte tare drumu Dunării; şi adease să uita înginirii cu ochianurile
si orice vas sau caicu vedea că merge la cetate sau că esiia de la cetate, da
~u tunurile în el de-1 sfărîma şi să înneca în Dunăre. Aş~. ţiind cetatea pînă
în vară închisă, perindu turcii de foame, mîncăndu-şi şi caii, au deschis por-
ţile şi s-au închinat. Nemţii le-au luat armele şi i-au slobozit de s-au dus
cu pace unde au voit ei, prin ţările turceşti.
Neamţii, dl!pă ce s-au aşezat în Bucureşti şi în Craiova, s-au apucat
de muzici şi de baluri, după obiceaiul lor, şi nu prea grijiia de război. Însă
aşezasă străji pe marginea Dunării la toate schelele, oşti regulate şi volin-
tiri rumâni, sîrbi, arnăuţi. Şi înbiia şi boerii, mai vărtos muerile, muzicele
şi balurile nemţeşti, că să aduna cu ei la ceale veselitoare.//
F.42(34) Să povestim ceva şi de fuga turcilor din Craiova. După ce le-au spart
nemţii ordiia de la Porceqi, răsăpindu-să turcii în toate părţile, cei ce au
scăpat vii, Cara Mustafa comandiru lor, viind la Craiova, scăpat, au mai
adunat rămăşituri de turci şi catane de rumâni, ca la o mie sau mult doao
şi şedea în oraşi, aşteptînd să vază ce au de gînd nemţii. Dar cu o lună mai
nainte de venirea nemţilor, le-au venit veaste că nemţii sosăsc la oraş. Deci
turcii, gustînd papara nemţilor la Porceni, cuprinşi de frică fiind, ziua pe
la prînzu, au dat fuga, neputînd de frică mare nici să-ş(i) pue şăile pe cai,
ci unii încăleca pe cal făr de şa, altul degrab nu apuca să-ş(i) dezlege calul
şi încăleca pe el, alţii lăsă tot şi da fuga, iar alţii îşi trăgea numai calul de
căpăstru cu nimic pe el, altul cu traista în capu calului; şi unii, fiind pe la
bar bier să să rază, cum să afla pe jumătate ras să apuca de fugă. Şi aşa
la un şfert sau mai mult jumătate de ceas, nici unul n-au rămas în oraş. Şi
fugind pînă la m(înă)stirea Jitiianu, unde iaste pod mare, stătătoriu pe apa
Jiiului, acolo au stătut să vază ce să face. Şi au trimis nazîru şi Cara Mustafa
pe trei-patru turci la oraş să vază ce e şi să cerceteze cum iaste vreamea;
şi luînd ştire că nemţii n-au venit, nici s-au mişcat de la hotar, s-au întors
F.42·r. turcii înnapoi la oraş; şi bănuindu-şi pe boeri că ei // au pricinuit spaima
52
lor au chemat pe toţi boerii şi i-au jurat să ţie credinţa cu ei şi să le. spue
adevărul cind să va intîmpla să vie nemţii. Şi le-au poruncit de s-a~ s~h1mbat
şi s-au inbrăcat. in haine t~rceşti~ lăpădîndu-şi i~licele ~i puin~ c~cmh negre,
lungi, în cap. Şi au poruncit nazirul c~ Cara M_us!afa ş1 cu D3:rv1y-ag~ ~e au
junghiat un bou, intru spurcata lor Jărtvă, 1unnd pe boen ş1, fngu1:du-l
intreg, au dat la turci de au mîncat; mîncat-au şi rumânii la voia lor d~ntr
acea jărtvă. Şi au aşezat străji pe alocuri, rîr.duind la toate străjile să fie ş1
cite un boer.
Apoi trecir:d, cum am zis, ca o lună, au pornit nemţii cu toat~ putere~
şi au venit la_ Craiova. Şi luînd turcii 2.d:vărată veste .că au rns1t nemţn
aproape, cale de patru ceasuri de oraş, foarte cu mare s1clet au cerut de l<i;
boeri, Cara Mustafa şi cu naziru şi cu Dărviş aga, să le dea 70 pungi de bam
să dea lefile turcilor, iar de nu vor da, va da voe turcilor să prada oraşu;
şi indată au rinduit mumbaşir turci(i) spre înplinire cu mare zor. Deci,
văzind boerii şi negustorii cei mari aşa, au dat banii la turci de au înplinit
suma în patru, cinci ceasuri, şi pe urmă i-au pus pe ţară şi i-au scos boeri<i)
cu prisos. Şi în ziua aceaia, seara, la un ceas din noapte, s-au întămplat a
ploa foarte tare şi reapede, de vărsa// ca din şghiaburi apa. F.43(35)
Turcii, nimic mai aşteptănd, au plecat pe acea ploae mare, nefăcînd
nimurui nici un rău, fiindcă Cara Mustafa păziia ţara de către turci, căi
s-au dat ce au cerut. Şi au mers turcii de au trecut Jiiu şi acolo, printr-acea
vărsare de apă, toată noaptea aceaia au petrecut pină a doao zi, să vază
ce să face; cind într-acea zi, pe la 5 ceasori din zi, auzind turcii clopotele
trăgînd in oraş, pentru venirea nemţilor, s-au apucat de sănătoasa la fugă,
nemaistind de a să potrivi cu război.
Nemţii au sosit şi au întrat în oraş cu pace, eşindu-le innainte boeri,
schimbaţi in haine boereşti; şi, intimpinăndu-i cu rugăciune, i-au poftit
de au venit la Episcopie, eşindu-le innainte cu litanie besericească, adec(ă)
preoţii cu s(finta) ev(an)ghelie şi cu sf(i)nta cruce, in pridvorul besericii,
unde obărşer-crai cu ofiţerii lui (care acest obărşer era venit înnaintea oştilor
cu pioata pedestrime şi cu volintiri); şi, sărutind sf(i)ntele, au întrat în
beserică toţi, căntăr:du-li-să Axicnu, zicindu-să de diaconu ecteniia pentru
biruinţa înpotrivnicilor, pcmenir:d pe împăratul Icsif 107 • Şi li s-au făcut
ma'să mare în Episcopie de către boeri, ospătîndu-i bine, mai vărtos boeri
Bibescu, fiind unul din ei la nemţi, pre carele îndată l-au făcut ispravnic.
Apoi au sosit şi ghenerari, cu multe oşti călărime şi cu multe ortale de ostaşi,
cu tunuri// ; şi s-au veselit creştinii, văzîndu-să atunci izbăviţi de turci. F.-tJv.
Aşa dar, cum am istorisit mai sus, s-au aşezat nemţii in ţară şi au în-
ceput a-şi pune trebile la rănduială, aşezăndu-să cu stăpînirea.
Iar domnul Mavroghrnii i-au rămas domniia, însă au domnit Valahiia
1 anu cu pace şi 2 ani cu răzmiriţă. Şi s-au început a face scumpătate la
toate, dar nu prea, bani mulţi rnmţeşti eşind.
(PENTRU RĂZBOIUL NEMŢILOR CU TURCII LA CALAFAT)
LA .LEATUL 1789 incepîndu-să stăpînirea nemţilor şi trecînd de la
octomv(ne) 26 pînă la ghenarie 15(1790), turcii s-au gătit de război şi au
trecut Dunărea dincoace, in ţară, la Calafat, şi au făcut şi metereze Ios;
însă nemţii i-au lăsat într-adins să treacă. Boerilor şi negustorilor le era
frică, răpştind asupra mmţilor că nu stau de război, ci stau de tractiri la
b~luri. Apoi s-au gătit nemţii şi au mers asupra turcilor. Şi era un ger cumplit
ŞI zăpa~ă: însă. no_aptea, pe lună, cu putere de oşti şi cu tunuri; şi lovindu-să
cu turcu 1-au birmt şi i-au băgat în Dunăre să-i scalde şi să bea apă. Prins-au
53
şi vii, robi, şi
au luat şi cîteva tunuri de l(a) turci. Iar pe cei morţi i-au cotelit
nemţii şi ce au găsit au luat şi i-au aruncat saraholi(i) în Dunăre.
La acest război au fost şi vod(ă) Mavroghenii cu turcii şi avea şi ca-
F.44(36) răta lui cu sine, căci avea gînd //să scape de la turci la nemţi, dar n-au putut
că s-au priceput turcii şi lua aminte paşii de el; încă i-au inputat că au venit
la război cu cară ta ca muerile, iar nu călare ca voinicii; şi carăta cu telegari
i-au răpit-o în război ostaşii nemţeşti io 9 _
După aceasta au mers obărşter-crai cu vre(o) doao - trei şfadroane
de oaste şi cu cîteva tunuri pe Dunăre, la cetatea Turnu, care iaste într-un
ostrov pe Dunăre, nu departe de Dii; şi, înprejurînd cetatea cu oaste, au
ţinut-o cîtăva vreme închisă, pînă au mîncat turcii zahereaoa ce au avut-o
înlăuntru; aruncînd şi cîteva ghiulele într-însa, turcii s-au închinat şi au des-
chis poarta cetăţii. Obirşer-crai au poruncit şi au luat armele turcilor şi
pe ei i-au slobozit de s-au dus unde au ştiut, în ţara lor. Atunci, înpăratul
nemţesc au făcut pe obărşter-crai, gheneral. Această cetăţue ce iaste în
ostrovul Dunării iaste scăpare turcilor, pentru că la războaele ce au turcii
dincoace de Dunăre, au cu nemţii, au cu muscalii, dup(ă) vremi, cînd să
biruesc turcii şi dau dosul, de înbulzirea ce li să face, ei dau în Dunăre cu
cai(i) înnotînd şi trage drept la această cetăţue 110 ; şi care au cai buni scapă,
iar carii au cai mai slabi şi obosescu, ei să înneadi ca faraotineani(i) în Marea
Roşie.
(NĂVALA TURCILOR DIN GIURGIOV ASUPRA NEMŢILOR

AFAR-DIN BUCUREŞTI)
Mai trecînd vreame, pînă la luna. lui mai sau iunie 111 , prinţ Cobor
la // Bucureşti iar nu grija de război, ci sta de baluri; iar turcii din cetatea
Giurgiovul, văzînd pe nemţi negrijulivi şi zăbavnici la război, ei s-au gătit
să-i lovească fără veaste. Şi aşa, întru una de zile, fiind oştile nemţeşti la
loagăr, afară în cîmpu, cu corturile şi negătiţi de război şi caii călărimei
prin po(e)niţi, la păşune, avea şi multe mueri cu ei, după obiceaiul nemţesc,
unele ale ostaşilor, altele cu oştile să ţin de spală rufe şi curvescu cu cine
pofteşte, că acest lucru iaste la nemţi fără nici o sfiială; şi muscalii încă
o au aceasta, fără perdea. Avea nemţii cu ei vaci şi capre pentru lapte, şi
acel lapte era pentru ghenerari şi ofiţieri, de bea cu cafea. Avea posadnice
şi slujnice ţiitoare cei mai mari.
Deci eşit-au turcii fără de veaste din cetate, ca la vre-o trei-patru
sute, şi i-au izbit acolo la lagăr, unde fiind şi prinţipu cu toată ofiţirimea,
şi dind năvală în nemţi, i-au început a secera cu sabiile şi cu iataganele ca
pe verze şi cumplit îi tăia de rînd; iar muierile şi copii(i) ţipa, ostaşi(i)
striga ajutor şi să văeta. Prinţ Cobor cu ghenerari(i) tremura şi striga:
Husari, husari, arnăut, arnăut !, că nu ştiia ce să facă de frică mare, că îşi
pierdusă cumpătu.
Deci husarii unguri, fiind lagăru lor osebit de al nemţilor pedestraşi//,
F.45(37) fiind mai iuţi de război, au sărit şi îndată s-au gătit, încălecînd pe cai, fiind
coala 10
cu ei şi un arnăut Mavrodin biinbaşă, pe carele îl făcusă nemţii maior, fiind
om viteaz şi cu un fecior al lui iar viteaz şi hrăbor, carele întra în oastea
turcilor cu mare îndrăzneală şi vitejie.
Şi avănd maior Mavrodin o ceată de arnăuţi supt stăpînirea lui cu
lefi înpărăteşti, aceştia, înpreună cu husarii, îndată au plecat înpotriva tur-
cilor; şi n-au mers drept la turci, ci au alergat întîi la porţile cetăţii şi de
acolo au eşit turcilor înnainte ca să nu scape în cetate, căci turcii luasă şi
tunurile nemţilor şi gephănalele cu barutul şi carăle înpărăteşti cu boi şi
54
cu zahereaoa oştilor şi era să le bage in cetate; deci husarii şi arnăuţi(i),
intimpinindu-i, n-au lăsat pe turci să intre in cetate cu prada şi cu robii ce-i
luasă, numai muieri, ci au dat război cu ·turcii şi, biruindu-i, au scos de la
ei tunurile şi gephănalele şi robii-muieri, dar cu multe au scăpat turcii; şi
pînă una alta, au tăiat turcii 6 OOO de nemţi pedestraşi 112 . Aşa au deşteptat
turcii pe prinţu Cobor.
Spun unii că această stricăciune s-au pricinuit nemţilor de către un
maior nemţesc, fiind că acestui maior i-ar fi venit răndul ca, după slujba
şi vredniciia lui, să-l sue la treaptă mai mare de ofichie, şi cum că prinţ Cobor
n-au vrut, ci au I/ innalţat pe o rudenie a lui şi pe el l-au dat innapoi. Şi F.45·r.
acel maior, măniindu-s(e), au fugit la turci in cetatea Giurgiovu şi ar fi
povăţuit pe turci de au tăiat pe nemţi; incă zic unii că s-ar fi turcit acest
maior. Pentru care periciune a ostaşilor, inştiinţăndu-să înpăratul Iosif,
spun că l-ar fi rădicat pe prinţul cu poruncă inpărătească din cinstea lui
ca pre un nevrednic.
(RĂZBOIUL MUSCALILOR ÎNPRECNĂ CU NEMŢII

ASUPH.A ORDII VEZIRULUI, DUPĂ RUGĂCICNEA BOERILOR,
CĂ ERA SĂ ROBEASCĂ ŢARA)
Vezirul cel nou s-au gătit cu toată puterea şi sila oştilor turceşti asupra
nemţilor ~ă dea război mare şi, de va birui pe nemţi, să robească Bucureştii
şi toată ţara. Dar preamilostivul D(u)mnezeu n-au lăsat această mare ispită
să cază pc creştini, ci au stricat sfatul protivnicilor intr-acest chip: că boerii
cei mari, inţălepţi, cu mitropolitu şi cu arhierei(i) ţării, prin iscodire inţăle- ·
gănd de ceaia ce au pus gind rău turcii, s-au sfătuit cu toţii şi au scris la
gheneraru Suvaro, fiind mai aproape la Ismail cetate 113 , ce era comandir
mare oştilor muscăleşti, şi cu mare rugăciune l-au poftit să vie măriia sa
într-ajutor cu oştile sale, căci că turcii au pus gind cu hotărîre să robească
ţara şi de istov ~ă o pustiia~că.
Suvaro ghenerar au dat ră!;Opuns boerilor şi arhiereilor că nu are po-
runcă de la înpărăteasa, dar pentru creştinătate va veni. Şi îndată au po-
runcit oştilor sale de s-au gătit un corpos cu tot tacîmul a oştirii; şi intre
celelalte tunuri, au luat şi doao tunuri mari foarte, în care bagă cu li baniţa F.46(38)
ghiulele mai micşoare, ca merele şi ca nucile şi frînturi de tunuri turceşti
stricate şi frînturi de potcoave de fier i frinturi de ghiulele sparte. Şi au
poruncit ghenerarilor să să apropie de ordiia vezirului, iar el au venit în
Bucureşti cu olac, la prinţ Cobor; şi, intre celelalte ce au vorbit cu <linsul,
au zis şi aceasta: „Frate, te terni de turci cu atîţia voinici ce ai?". Şi aşăzîn-
du-să intre ei prin sfat cum vor da război amindoao batalioanele, s-au dus.
Şi, cănd au fost ziua cea orănduită, fără zminteală, în vărsat de zori,
s-au lovit cu ordiia vezirului, muscalii de·spre o parte şi nemţii despre altă
parte şi au răzbit pe turci, dind dosul turcii, dacă li s-au spart ordiia, şi au
lăsat toate.
Îm(i) spunea un logofeţel la Bucureşti cum că la acel război au fost
faţă, fiind slugă pe cea vreme la maiorul Mavrodin, cum că, din porunca
lui comandir Suvaro, au lăsat de s-au apropiat turcii, cit să poate vedea
putearea oştilor încotro iaste, şi indreptind cu ochianu aceale doao tunuri
mari, le-au slobozit unul după altul în ordiia turcească şi au văzut că s-au
făcut intr-acea dată cămp de ordie, căzînd mulţime de turci cu cai(i) lor.
Şi aşa spunea că trăsnit mare s-au făcut, cit caii de supt dînşii au căzut pe
păntece, li iar caii cei învăţaţi la oaste n-au căzut. Şi zicea că şi nemţii au F.-16·r.
avut un tun mare, dar s-au noroit intr-un loc mlăcos şi nu l-au putut trage
55
să dea cu el; şi spunea că tunurile ceale mari, doao ale muscalilor, le trăgea
cu 40 de boi şi roatele tunurilor intra in pămint uscat de o palmă şi foarte
le păziia de noroae.
La acest război au perit mulţime nenumărată de turci. Luat-au mus-
calii şi nemţii multă pradă: tunuri, cephănale, cară cu zaherea, arme, vite,
boi, vaci, oi, saci cu orez şi bani mulţi de pe la turcii cei morţi. Şi aşa au
izbăvit D(u)mnezeu ţara de peire. Dreapta ta, Doamne, au sfărămat
capetele vrăjmaşilor şi au surpat sprănceana cea innaltă !
Deci, după această izbindă, au venit Suvaro ghenerar cu oştile in Bu-
cureşti, şi intimpinăndu-1 boerii cei mari şi arhierei(i) cu mare cinste, fă
cindu-i oraţie pentru vitejie şi biruinţă; şi petrecind muscalii ca o lună de
zile in Bucureşti, să veseliia şi cănta şi bea. Şi inpreunăndu-să soldaţii,
muscalii cu nemţii pe la circiume, şi după ce să îmbăta şi unii şi alţii, să
bătea pe poduri; şi muscalii răzbiia pe nemţi că ii loviia la fălci cu pumnii
F.47(39) şi-i da jos, pentru care s-au jăluit nemţii la ofiţirii lor şi ofiţirii //au aratat
prinţului şi prinţipu au cuvintat către Su varo, iar Su varo au zis: „Lasă-i
să se lupte ca nişte voinici ~"
(PENTRU MOARTEA Î~PĂRAŢILOR ŞI A FELTMAŞARILOR)

Deci nu multă vreame trecind, au murit şi inpăratul turcescu 114 ;
şi cel ce s-au pus inpărat după acela 115 au poftit să facă pace cu muscalii.
Şi iar peste puţină vrearne au murit şi Iosif, inpăratul nemţilor 116 , şi puin-
du-să inpărat frate-său, Leopold, îndată au poftit să facă pace cu turcii.
Murit-au şi vestitul feltmaşar al nemţilor Laudon 117 . Murit-au şi feltmaşarul
·cel mare şi slăvit Potenkii al muscalilor carele să purta mai înalt decit un
inpărat 118 •
Iar pe domnul Mavroghenii l-au tăiat vezirul cu ferman inpărătesc 119 ,
dar n-au fost ferman făcut cu ştirea inpăratului, ci cu vicleşug au pus vezirul
pe capicheheiaoa lui de au pus pecetea înpăratului, avind vezirul pizmă
pe el încă de cind era sarasker la Dii, că atunci ii poruncea lui, Mavrogheni,
să meargă la oaste, să nu şază in cetate. Şi in urmă au făcut doamna lui
Mavrogheni dava la inpăratul cu harzoval, cum că domnul ei au fost cre-
dincios inpărăţiei şi au slujit cu dreptate in oştire. Înpăratul au poruncit
de au tăiat capul vezirului, învinovăţindu-l că au tăiat pe Mavroghenii cu
ferman viclean. Şi s-au slobozit şi boerii ţării carie era surghioniţi de Mavro-
ghenii prin cetăţile ţării turceşti şi au venit la ale sale. [Aceasta]//
F.47v. Întămplarea morţii< inpăraţilor au fost cu voia lui D(u)mnezeu ca
să să facă pace, să să mai uşureze creştinii de greutăţile şi năcazurile ce le
era pe cap, pentru păcatele noastre ceale multe. Aşa dar, poftind aceşti doi
inpăraţi să facă pace intre dănşii, au priimit şi muscalii să ţie congrezi pentru
aşezămăntul păcii.
(PENTRU LUAREA CETĂŢII ISMAILU DE SUVARO

GHENERAR, CÎND S-AU ŢINUT ŞI CONGREZU DE S-AU ÎNCHEIAT
PACEA)
Şi străngîndu-să solii şi vechilii înpărăteşti la saraiul cel orănduit na-
dins pentru congrezi, peste Dunăre; iar Suvaro, comandir ghenerar, au venit
cu tot corposul său la cetatea Ismail şi, aşezind oştile înprejurul cetăţii, au
început a bate cetatea de toate părţile cu tunurile mari şi arunca şi cumbarale
in cetate din havatopuri sau piale. Şi cu mare tărie păziia cetatea, nici să
între cineva cu ceva, nici să iasă cineva dintr-ănsa. Dar n-au putut lua cetatea
56
cu bătaia zidurilor din afară, nici turcii n-au eşit să facă batalie afară din
cetate, ci da şi ei vărtos din cetate cu tunurile şi cu şişinelele, dar nu putea
strica pe muscali, fiind oştile supusă supt zidurile cetăţii şi trecea ghiulelele
tunurilor turceşti preste dănşii, departe. Şi văzînd Suvarov că nu poate
lua cetatea în pripă, pentru marea tăriia ei, au poruncit de au făcut mulţime
de scări şi au astupat şanţurile cetăţii cu znopi de pădure, tufe, şi au făcut 11
poduri cu leşi. F.48(40)
Şi, isprăvind toată gătirea, într-o noapte, toată oastea au dat năvală
de au făcut podurile şi au rădicat scările, de toate părţile, pe zidurile cetăţii
si au început a să sui pe scări ca furnigile, numai cu sabia goală în mînă.
iar turcii, prinzînd de veaste, s-au deşteptat toţi şi, suindu-să pe ziduri,
da necurmat cu şişinele în muscali; şi cădea jos muscalii de pe scări morţi,
înpuşcaţi. Dar măcar că cădea muscalii morţi, alţii era la spate-i în loc, că
poezisă ca furnigile cînd să sue pe copaci primăvara. Şi Suvaro răcniia ca
un leu sr1 ia cetatea, măcar de ar peri toţi. Muscalii striga: „Stupai na pred,
pomagai nam B(o)gă !" Adecă: „Înainte să mergem, ajutîndu-ne Dum-
(ne)zeu !".
Deci aşa, muscalii, unii suind, alţii căzînd, au apucat de au întrat în
cetate, peste ziduri, ca vreo trei-patru sute, apărîndu-să cu sabiile şi tăind
pe cîţi putea; şi carii dincotro în trasă au tras toţi la porţi. Turcii, dacă au
văzut pe muscali în cetate, au început a chioti cu zgomot mare. Şi, făcîndu-să
tur burare, au mai slăbit focurile de pe ziduri; muscalii mai sporind cu suirea
s-au mai înmulţit în cetate şi au dat năvală la porţi; tăind turcii, au deşchis
porţile cetăţii, iar oastea de afară, ce era gătiţi de sta la porţi, au dat năvală
şi au intrat în cetate şi au început a tăia aşa fără milă şi cumplit, şi pe mare
şi pe mic, 11 bătrîn şi tiner, muieri, fete, copii, de rînd, necruţînd şi nealegînd F.48·r.
pe niminea, pînă s-au făcut ziua. Şi obosind ostaşii muscali şi poruncind
comandirii să strige cu trîmbiţăle şi cu tobele să să oprească şi să înceteze
a tăia. Şi întrînd Suvaro în cetate au dat voe la toţi ostaşi(i) să prade pre
toţi cetăţeni(i) în doao ceasuri; şi au fost închis muscalii porţile, dacă au
întrat înlăuntru, să nu scape niminea afară din turci.
Spun, dar am şi văzut o însămnare, cîţi au perit într-acel război, la
luaria cetăţii: turci, armeani, ovrei, 60 OOO. Perit-au şi din muscali S OOO.
şi ofiţier(i) 60 şi doi polcovnici şi un ghenerar. Apoi, muscalii, pe cei ce au
rămas vii, i-au luat robi; şi mărfuri foarte multe, de nu avea ce să le mai
facă: urez, cafea, zahar, untdelemn, bumbac, de le vindea pe fietece: urez
4 (parale), ocao, cafea 10-15 par(ale) ocaoa, untdelemn aseamenea, bum-
bacu 20 par(ale) oca. Dar alagele şi şamalagele şi alte mărfuri de nu avea
cine să le cumpere. Dar banii nenumăraţi de la paşi şi de la agale şi de la
cei ce s-au tăiat, sume nenumărată, de s-au îndestulat muscalii de avutie;
spun că au fost dînd Suvaro cu pumnii galbini la ofiţieri şi la ostaşi. Într-a~est
chip muscalii au izbăndit de au luat cetatea Ismail, cu mare vărsare de sîn-
ge i20.
Aceasta au făcut Suvaro într-adins de au luat cetatea, măcar şi cu
peirc de oaste li ;
şi apoi au pus de au sfărîmat zidurile cetăţii, cu barut F.49(41),
înerbărindu-le şi dîndu-le foc, ca să îngrozască pe turci şi să priimească coala 11
înpăciuirea după ponturile ce să va cere de către muscali; căci că turcii tot
nu vrea să
lase Crîmul tot supt stăpînirea muscalilor, ci zicea la congrez
să rămîe pe jumătate Crămul întru stăpînirea Rosiei, cît au fost luat cu
război în trecuta răzmiriţă, iar altă jumătate ce au cumpărat-o de la sultan,
cu bani, precum am arătat mai sus, zicea să fie a stăpînirii turcilor şi va
întoarce banii cumpărătoarei de la înpărăţie. Iar muscalii nu îngăduia această
57
cerere a turcilor; şi această cerere a turcilor, spun unii că şi ceilalţi soli inpă
răteşti o găsiia a fi cu cale.
Iar dacă veni veaste in scris la congrez cum că Suvaro au luat cetatea
Ismailu şi au şi spart-o cu prăfărie şi au prădat-o şi pre toţi cetăţenii i-au
pus supt ascuţitul sabiei cu nemilostivire, şi auzind aceasta răis-efendi, carele
era in congrez, s-au mirat şi s-au întristat, apucindu-să cu mina de barbă,
zicind că nu ar fi nici găndit de a putea lua muscalii acea nebiruită cetate,
ştiindu-i tăriia ei. Iar solii ceilalţi ar fi cirtit, zicind că de ce n-au aşteptat
Suvaro cu contenire de arme pină s-ar fi izbrănit de către congrez lucrul,
F.~9·1. iar Suvaro n-au vrut să ştie, ci au făcut cum au ştiut el, spre folosul 11 inpă
răţiei Rosii. Cu toate aceastea au slăbit cererea turcilor pentru Crăm, dacă
au văzut că muscalii au luat şi cetatea Ismailu şi să găteşte Suvaro spre
mai mare întindere in părţile turceşti. Şi au lăsat să rămăie Crămul tot intru
stăpănirea muscalilor şi alte cereri de bani, pentru cheltuiala ce s-au făcut
la acest război 121 .
Iar nemţii nu s-au ales cu nimic căştig, că inpăratul Leopold au zis
să se lase turcilor tot ce au luat inapoi; şi au luat de la turci oareşce, chel-
tuiala răzmiriţii, bani şi nişte peşcheşuri inpărăteşti; şi le-au dat Ţara Rumă
nească innapoi şi ţara Serbiei cu Beligradu, şi Craina cu cetatea Cladovei
şi cu cetatea Ostrovului 122 . Numai ce i-au cerut nişte părţi din Bosn(i)a ce
ieste [ce ieste] pe lîngă hotarăle nemţilor, unde au pricină totdeauna, acolo
la Dunăre şi i le-au dat cu pont să fie supt stăpinirea nemţească. Apoi, după
pace, au vrut nemţii să le stăpănească,dar nu i-au îngăduit paşii din Bosn(i)a;
şi inştiinţind la inpăratul turcesc de nesupunerea boşnecilor, au dat răspuns
inpăratul turcesc nemţilor să stăpănească aceale părţi după legatura păcii
ce au făcut in puterea inpăraţiiilor lor, iar dacă nu poate [iar dacă nu
poate], el nu să va bate cu neamul lui pentru această madea.
F.50(~2) Leopold inpăratul, dacă au văzut aşa, s-au lăsat a mai li căuta cevaş,
nici a mai i;orni cu război, zicind că are ţări destule şi are cu ce trăi, că ce
au folosit frate-său, Iosif inpăratul, de au început răzmiriţă şi au deşertat
vistieriile inpărăteşti de bani şi şi-au pierdut şi viiaţa?
Şi aşa, săvărşindu-să congrezu, rămiind Crimul, ţara tătărască, să fie
cu tot supt stăpinirea inpărăţiei Rosii, priimind inpăratul turcescu să fie
inpărăteasa Ecaterina şi a Crimului tătărăscu inpărăteasă. Apoi au mers
oştile inpărăteşti ale muscalilor la Lehiia, precum s-au scris innapoi, iar
oştile nemţilor s-au rădicat din ţară şi s-au dus bătind tobele, cu buzele
umflate.
Să mai istorim ceva şi de nemţi, că după ce au venit cu izbindă aici
in ţară şi aşăzindu-să stăpănitori, fiindcă turcii in trei ani, tăbăriţi fiind
in ţară, au mincat oile şi vacile creştinilor de n-au mai rămas 1 23, au tăbărit
in porci şi le da sainuri cărnuri de porc. Şi lor, plăcindu-le slănina, minca
soldaţii slănină cu profiant de al lor şi bea apă rece, că venirea lor (a fost/
la începerea toamnei, şi i-au lovit lungoaria 12 4. Şi muria de să stingea aici
in Craiova şi pin sate unde era, de le aducea tot cu carăle, armele şi hainele
şi tulbele cu pălăriile. Şi căţi să bolnăviia in araşi, ii aducea la spital şi, dacă
F.50·1. muriia, ince 11 pusă intii a-i ingropa cu ţeremonii, petrecindu-i cu cite un
polc de soldaţi tot in rănd pină la biserică, cu preot; şi slujiia, apoi ii îngropa.
Şi soldaţi-i făcea o muştră şi apoi pleca la cvartiru lor. Şi-i ducea cu patru
soldaţi pe nosilă şi punea peste coşciugu postav negru. Iar dacă au început
a muri in greu, s-au lăsat de ţeremonii, ci ii incarca noaptea in cară inpără
teşti cu patru cai, de la spital, goli, in piele, nici cămăşile nu le lăsa pe ei
şi ii ducea afară din oraşe, unde era şanţuri mari de saraholi săpate, adinci.
58
şi ii arunc'l din car in şan ţi, ca pe nişte znopi sau buciumi; aşa mai in toate
sari nu murna ca mmca slanma ş1 bea vm;

Ia: 1:1nguri hu~
nopţile ii căi;-'.!- di~ sp_ital şi vsa.ra!10l~i trăge~ pă:n:i~t I?~ste -~i.
mc1 militaru rumm1 ungureni
nu prea muriia, numai nevoiaşii de nemţi era biruiţi mai rău de această
boală. Îi ducea şi la Rimnic, la spital, cu socoteală că iaste acolo aer de munte,
mai sănătos, şi să vor insănătoşa şi nimic folosea, incă mai rău, că răciia
şi indată muriia.
Adevăra un ofiţier creştin, cunoscut mie, că 20 OOO de ostaşi au murit
de lungoare aici in Ţara Ruminească, de boala lungorii. Dar şi orăşani, pină
a nu veni nemţii, au murit de s-au stins, rămiindu-le casăle pustii. lf.lar
turcii, pănă au fost aici, nici de cum n-au murit de lungoare.
DOMNIIA. A DOAO A Lui MIHAI VOD(Ă) SUŢUL (DUPĂ PACE)

La leat 1792, au venit domn de la Poartă Mihai Suţul voevod 125 •
Şi intrind in Bucureşti cu halai mare, după obiceaiul d(o)mnescu 126 , fiind
şi un paşe mare trimis de la inpăratul Ţarigradului să aşază pe domnu in
scaun şi să vază biiata ţară cum au rămas după răzmiriţa nemţilor. Şi după
ce au şăzut vod(ă) in scaun, au venit toată boerimea de au sărutat măna
lui vodă, iar paşii i-au sărutat poala hainei, făcindu-i oraţie ca unui domnu
bătrin şi inpărătescului trimis, paşei, lăudănd prea puternica inpărăţie că
au potolit războaele şi au liniştit ţara cu inpăciuire. Deci a doao zi au orin-
duit boeriile divanului, după obiceaiu, puind şi trebile ţării la rinduială
bună 127 . Şi au domnit cu pace trei ani şi i-au venit mazilie de la Ţarigrad.
Într-aceşti trei ani au mai răsuflat ţara de greutăţile şi năcazurile ceale
nenumărate ale răzmiriţilor.
DOMNIIA LUI ALEXANDRl! MOR UZI V(OIE) VOD

La leatul 1795, au venit domnu ţării Alexandru Moruzi voevod 128 ,
trimis de la Poartă, cu cinste inpărătească, cu caftan şi cu cucă; 11 şi infrind F.5 lv.
în Bucureşti cu halai domnesc, după obiceaiu, şi aşezăndu-să în scaun, mers-au
boerimea de i s-au inchinat şi i-au sărutat mina. Şi puind la orănduială boe-
riile şi trebile ţării, era pace în ţară. Acest domnu să vedea iscusit la trebile
ţării, adecă a domnii socotinţe, că era strecurănd ţănţăriul şi inghiţind
cămila; era şi cam strajnic şi aspru cu boerii 129 .
Fost-au in zilele acestui domnu mare omor de ciumă, murind in Bucu-
reşti zece mie de oameni, bărbaţi, mueri, bătrini şi tineri, după arătarea
cu catastişe de către vătaşii cioclilor 130 . Aseamene şi la Craiova au murit
ca la doaoă-trei mie. Şi să intinseasă boala ciumii prin toate oraşele şi satele
ţării. Venit-au in vară şi lăcustele in ţară, de au făcut mare stricăciune in
bucate. Fost-au şi secetă de au pricinuit lipsă de bucate, dincoace de Olt,
in partea cîmpului mai mult 131 .
Iar domnul Moruz au găsit prilej cum să căştige bani, că nu-i era destul
venitul domnii; şi stringînd mult grău de zaherea de pe unde găsia, plătind
şapte lei chila, apoi îl vindea în Bucureşti, la pitari, cu 40 lei chila 132 , fiindcă
oprisă să nu să cumpere din altă parte grău, numai de la magazia domnească
să să cumpere de a făce păine in Bucureşti; şi cu porumb făcea negustorie 133 .
Încă au luat şi bani de pe la toate m(ină)stirile ceale mari din ţară, cu cu-
vint li de imprumutare, să cumpere porumb să dea la oamenii cei lipsiţi F.52(44)
de bucate; insă porumb au cumpărat şi l-au văndut oamenilor cu bani în-
doiţi şi întreiţi şi banii m(ănă)stirilor nu i-au mai dat nici de cum, ci i-au
inghiţi t el.
59
Acest domnu au poruncit de au zidit spital mare la marginea Bucureş
tilor, cu multe hodăi şi au făcut şi beserică in mijlocu curţii spitalului; şi
pre cei bolnavi de ciumă ii scotea cioclii din oraşi şi ii ducea de-i băga acolo 134•
Luat-au trei m(ină)stiri mari să fie închinate la spital( ul) ciumei, aded:
Tismana, Coziia şi Cumpul Lungu 135 • Luat-au şi odoară bisericeşti de la
aceste m(ănă)stiri ·de le-au pus in beserica spitalului (că nu avea vodă ce
să le facă), adecă: sfite, candele de argint şi sf(in)te vase şi cruci ferecate
cu argint, cărţi şi altele. Pus-au boeri mari, patru epitropi spitalului şi aceia
au pus ciocoi epistaţi pe la m(ănă)stiri să stringă veniturile m(ănă)stirilor
şi adunănd bani să-i dea la epitropii să-i cheltuiască pe ceale trebuincioase
la spital; dar şi ei vor fi întrebuinţat dintr-acei bani la ale lor, cum spuniia
unii.
Fost-au făcut acest domnu fabrică de hirtie la Afumaţi, nu departe
de Bucureşti, şi cind i-au venit mazilie, au pus-o in spinarea Mitropolii, de
i-au dat sumă de pungi de bani geremea, zicind că au cheltuit măriia sa de
F.52·r. la dinsul de au o făcut şi Mitro// polii ii iaste de trebuinţă să facă hărtie,
pentru tipografie 136 .
Scumpetea sporiia şi să innălţa toate la preţ şi banii să suia; banii
nemţeşti şi cei turceşti, ce(i) mai mărunţi s-au adunat toţi, topindu-i şi
prefăcindu-i 137 . Domnind acest vodă Moruzi trei ani sau patru, i-au venit
mazilie şi s-au dus cu adunare multă de avuţie, fiind foarte măestru a stringe
bani, îngreuind şi dăjdile raelelor.
A DOAO DOMNIE A LUI ALEXANDRU VODĂ

IPSILANT
La leatu 1798, au venit al doilea rind domnu ţării Alexandru Ipsilant
voevod 138 , trimis de la Poartă, bătrin, alb ca oaia. Şi după ce au intrat in
Bucureşti cu obicinuitul halai, s-au aşezat in scaunul domniei, s-au adunat
boerimea şi i s-au închinat, sărutindu-i mina şi puind trebile ţării la orindu-
ială; şi făcind boeriile divanului, au incepu t să domnească. Dar numai şasă
luni au domnit şi i-au venit mazilie 139 . Şi unii zicea că el şi-au c~rut mazilie,
dar aceasta n-au fost crezut, că cine şi-ar lăsa domniia cind abiia au apucat-o,
peste atiţia ani de l(a) inpărăţie, prin multă dare de bani? Iar alţii zicea
că omul dacă inbătrineşte işi iasă din minţi şi nu ştie ce face şi de aciaia s-au
mazilit, dar şi aceasta iaste o cuvăntare deşartă a oamenilor şi o bărfire.
F.53(45) Ci au fost altă// pricină la mijloc; şi el n-ar fi voit să-l scoată din domnie,
ci l-au scos fără de voia lui, ca să să înceapă altă nevoe pe săraca de ţară,
cum vom istori innainte pe larg pricina.
DOMNIA LUI GHEORGHIE (CONSTANTIN) HANGERLIU

(ŞI ÎNCEPERIA OŞTIRII ASUPRA PAZVANDULUI ŞI RĂZBOAIELE
CE S-AU FĂCUT)
La leatul 1798*, au venit domn ţării Gheorghie Hangerli voevod 140,
trimis de la puternica Poartă a Ţarigradului. Şi intrind în Bucureşti cu halai,
după obiceaiul domnilor, au mers la casele domneşti; şi, şezănd in scaun,
toată boerimea i s-au închinat şi i-au sărutat mina. Acest domnu au fost
cirac a(l) unui căpitan paşa; şi acel căpitan paşa era iubit de înpăratul,
că orice cerea de la înpăratul i să da şi orice cuvănta la înpăratul i să asculta
cuvăntul şi în faptă să înpliniia, pentru căci că cadăna lui era posadnică
* Scris cu roşu.
60
inpăratului'. adecă curvi~a :u dînsa: prewcum mulţi w~in cei aleşi ~pu~ea. Şi
cerănd căpitan paşa la mparatul sa faca domnu ţan pe Hangerlm ciracul,
adecă sluga lui, şi l-au făcut 141 .
Deci, rănduind boeriile şi aşezănd trebile ţării, au început îndată a
face gătire de oşti, dînd poruncă pe la toate isprăvniciile să scrie bucatele
11
oamenilor şi să străngă zaherea: grîu, orz, vaci, oi, untu şi altele ce tre bu- F.5Jv
eşte oştilor 142 • •
Şi au început a veni oşti asupra cetăţii Diiului, ca să scoaţă pe Pasvan-
doglu din cetate, cu război şi să bată cetate, să o sfărame, fiindcă să făcusă
in puterea lui ca un paşă şi luasă cetatea în stăpănirea lui, hăinindu-să de
către înpăratul 143 .
Dar să cuvîntăm de începutul Pazvandoglului.
Acest Pazvandoglu era ostaş diianţu, odobaşă intre ostaşii turcii ş1
era în rizmiriţa nemţilor supt stăpînirea lui Mavroghenii, cu lefeao sa l44.
Şi după ce s-au făcut pace, aflăndu-să în cetate, au început a să arăta mai
mare ca o aga, între ceilalţi cetăţeni agale şi a să innălţa cu firea. Şi unin-
du-să cu agalele cetăţii, i-au tras pe toţi a-i fi ghioldaşi şi a-i urma după
gîndul şi socoteala lui; şi fiind măestru şi chitit la minte, peste puţină vreme,
au amăgit pe toţi a-i priimi sfatul şi a-l avea pre el mai mare şi fruntaş intre
toate agalele. Deci, fiind in cetate paşa aşezat de inpărăţie, Pazvandoglu
au început a-i sta înpotrivă la trebile şi poruncile păşeşti, zicînd că ceale
ce iaste să facă paşa şi să poruncească în cetate şi în tot sarhatul să fie şi
cu ştirea lui, că este cetăţan vechi de moşie şi ia..ste aga cinstit de toate
agalele.
Aşadar, paşei nu-i părea bine de înpotrivirea Pazvandoglului şi să
scîrbiia şi au pus in gănd să omoară pe Pazvandu, ca pe un vrăjmaş şi înpo-
trivitor 11 lui, să-i curmeze viiaţa. Dar Pazvandoglu foarte cu luare ·aminte F.5-1('16)
să păziia şi şi-au strins cîţiva beşlii pentru pază, dăndu-le lefi bune. Şi era
toate agalele la un gînd şi la un sfat cu el. Paşa căuta prilej cum ar face să
taie sau să înpuşce pe Pazvandu. Şi o dată s-au sculat paşa şi eşind din sarai
să s(e) plimbe prin cetate cu paşalii lui şi umblănd prin [în] cetate pre uliţe,
într-o parte şi într-alta, făcutu-şi-au cale să meargă pe lîngă casa Pazvan-
dului; şi cănd s-au apropiat de casă-i, s-au repezit zece-cinsprezece turci
paşalii înarmaţi, dănd năvală să între in casă să omoare pe Pazvandu. Dar
Pazvandu au strigat să dea beşlii(i) cu foc din şişinele şi pistoale[le] spre
apărare; şi începănd beşlii(i) a da foc, s-au tras turcii paşii înnapoi; n-au
putut paşa să-ş plinească pofta şi s-au întors la saraiul lui 145 •
Iar Pazvandoglu, dacă au văzut aşa, au eşit din cetate şi s-au dus
afară la un sat, la moşiia lui, nu departe de cetate, ca la un ceas mic, unde
şi casă avănd; şi de loc s-au dus la Arnăutkiu de ş(i)-au strins oaste: turci,
arnăuţi, ca 500 voinici aleşi de război, dîndu-le lefea mare 146 . Şi şezînd Paz-
vandu acolo, la cîtăva vreme, paşa socotind că acolo la sat va putea omori
pe Pazvandu mai cu lesnire, fiind afară din cetate, şi eşind din cetate cu
mai mulţi turci paşalii şi mergănd la satul Pazvandului, au trimis înnainte
vestitori să spue lui 11 Pazvandu că paşa vine în primblare la dum(nea)lui F.5'1v.
şi iaste să-l poftească la zăefetul care va să-l facă. Pazvandu îndată s-au
gătit cu oastea lui şi au eşit intru întimpinarea paşii, înarmaţi şi gătiţi de
a da foc. Iar paşa, văzind că Pazvandu au eşit innainte-i cu putere de ostaşi
înarmaţi şi nu va putea isprăvi nimica la socoteala lui, au heretisit pe Paz-
vandu cu vicleşug şi l-au poftit la zeefet.
Pazvandu au răspuns paşii că mulţămeaşte pentru chemare la zeefet,
însă măriia sa nu caută să-l ospeteze la zeefet, ci caută să-l omoare. Paşa,
61
dacă au auzit aşa, au strigat sa (să) dea foc paşalii, ca doară îl va împuşca.
Pazvandu, fiind gătiţi toţi ai lui, incă au dat foc i paşa s-au tras mai innapoi
şi, lovindu-să unii cu alţii, au căzut mulţi de amăndoao părţile şi, biruindu-să,
paşalii au dat dosul. Turcii Pazvandului i-au gonit pină i-au băgat in cetate;
paşa mai nainte au intrat in cetate. Şi Pazvandu au scăpat viu, nevătămat;
şi mai străngănd oaste, cu toţi ca la o mie şi cu prilej de vreame, prin în-
ştiinţarea agalelor ghioldaşilor lui, au intrat in cetate şi s-au dus la casa lui.
Şi îndată s-au adunat de şi-au făcut tărie inprejur de parmaci groşi, făcind
şi metereze 147 ; şi mai sfătuindu-să cu agalele, prietenii lui, făcindu-să una
F.55('17) cu Pazvandu, au priimit de a să numi şi a fi Pazvandu 11 haiian cetăţii
Diiului.
Deci Pazvanduglu, numindu-să haiian, au inprejurat saraiul paşii cu
ostaşi de ai lui, puind străji cu tărie la porţi, să nu iasă niminea afară, iar
care va îndrăzni să iasă să-l tae. Paşa, inştiinţăndu-să de închiderea lui
in saraiu, au scris pitac la Pazvandu: „Bre, ce iaste această zurba ce o faci
tu?". Pazvandu i-au dat răspuns cum .că: „Zurba măriia ta faci, de cauţi
să mă omori. Iar că am pus paznici saraiului mării tale să te odihneşti, să
măninci şi să bei fără de grije, in linişte şi în pace. Şi lefeao ţi să va da. Iar
pentru trebile cetăţii şi ale sarhatului, voi purta eu grija, ca un haian al
cetăţii".
Paşa, văzind aşa, s-au scărbit şi s-au întristat şi peste citeva zile iar
au trimis pitac Pazv(an)doglului să s(ă) ridice turcii lui de la sarai că va
să iasă la primblare. Pazvandoglu i-au dat răspuns că-l va lăsa pentru hatăr
iar nu pentru vrăjmăşie, să iasă să să primbe, insă numai cu doi sau trei
turci, fără de arme, pentru ascultare. Şi aşa, eşind paşa cu porunca Pazvan-
doglului, cîteodată la primblare prin cetate, slobozindu-l străjile, odinioară
s-au întimpinat cu Pazvandu pe o uliţă, in cetate, călări fiind şi stind cevaş,
întrebîndu-să de sănătate.
Pazvandu au zis: „Măriia ta, babalic, ai eşit in primblare?". Paşa au
F.55·r. răspuns: „Aşa, fiule, dorind să te 11 văzu". Şi apropiindu-se paşa de el, avind
sabia goală supt haină, atirnată de briu, fără de veste au tras-o şi cu iuţime
au dat să tae pe Pazvandu (zicînd: „Nu poci mai mult suferi pe căinele aces-
ta"). Dar nu au apucat să-l nemerească, că Pazvandu iute trăgind armăsariul
innapoi cu frăul, nu l-au putut ajunge; ci fii(nd) alăturea un bulocbaşă
al Pazvandului, pentru paza cea de aproape, l-au ajuns pe el şi l-au tăiat
in doao bucăţi. Atunci s-au răpezit turcii Pazvandului să-l ia pe paşa in
iatagane, dar Pazvandu au strigat: „Dur, bre, să nu-l omoriţi", ci să-l ia
dindărăt, să-l inchiză iar in sarai şi cu tărie să-l păzască să nu mai iasă afară.
Şi iar, sfătuindu-să cu agalele, au scris la inpăratul de toată curgerea
pricinii, cum paşa au vrut să-l omoară in doao sau trei rănduri, nefăcindu-i
nici o vină şi cum că cu sfat de obşte i-au făcut închidere in saraiul inpără
tesc, unde paşii au conac şi cum că pentru cetate şi pentru trebile cetăţii
şi a sarhatului va fi el purtatori de grije, ca un haiian al cetăţii şi va fi ascul-
tători şi supus poruncilo(r) inpărăteşti şi haraciul raelilor va trimite la inpă
răţie, trimiţind şi o sumă de pungi de bani la oarecare din rigeale mari, să
F.56(48) pue cuvint bun la inpăratul pentru dănsul, scriind şi lor aseamenea de
cur 11 gerea pricinii cu paşa. ·
Apucat-au şi paşa pe supt cumpăt de au scris la inpăratul pentru Paz-
vandu, cum că s-au făcut hain şi s-au numit săngur, de sine, haiian şi cum
i-au făcut ruşine de l-au inchis în sarai, inprejurănd saraiul cu cărjalii lui
de nu-l lasă afară.
62
înpăratul, dacă au văzut şi a unuia şi a altuia înştiinţare, s-au mirat.
Regealele, luînd bani, au îndreptat pe Pazvandu, cum că este pămîntean
vechi şi credincios inpărăţii şi mult au apărat cetatea cu război asupra nem-
ţilor in răzmiriţa trecută şi iaste vrednic de a să cinsti de către inpărăţie
pentru slujba lui şi cum că iaste asuprit de paşa.
Înpăratul au poruncit să scrie ferman către Pazvandoglu într-acest
chip: „Eu, Osman, sultan al Ţarigradului, înpăratul tuturor inpăraţilor pă
mintului, de la răsărit pină la apus, poruncescu ţie cea mai mică slugă de
cît toate slugile prea puternicii inpărăţii meale, Pazvandule ! În vreame ce
te-ai făcut singur de sine, ca un hain, haian cetăţii meale Diiului, pentru prea
innalt şi prea sf(i)nt creştetul mieu, te-am ertat. Şi din prea multă milosti-
virea mea te-am dăruit cu această cinste să fii haian cetăţii Diiului şi să fii
supus inpărăteştii meale măriri şi cinstitului paşii; şi să-l laşi slobod pe paşa,
să nu te mai atingi de cinstea lui şi să trăiţi amăndoi //cu pace. Iar de nu vei F ..56v·
urma prea înălţatelor meale şi sf(i)ntelor porunci, cumplita sabiia împărăţii
meale te va minca" 14 8 .
Aseamene au scris şi paşii ferman să să aibă bine cu Pazvandoglu şi
să-l aibă haian cetăţii. Pazvandoglu, dacă i s-au cetit fermanu innaintea tutu-
ror agalelor cetăţii, s-au bucurat; şi dacă i l-au dat capigiu inpărătesc, el,
luindu-1, l-au sărutat şi l-au atins de capu-i, aratind supunere şi dind chip de
a cinsti fermanu. Şi, ospătind pe capigiu după obiceaiu, i-au dăruit un cal
bun, armăsar, inpodobit cu rafturi de argint şi i-au dat şi 200 galbini, petre-
căndu-1 cu mare cinste, cu agalele pină la saraiul paşii.
Capigiu s-au dus la Ţarigrad. Paşa cu Pazvandu nu s-au inpăcat; Paz-
vandu, paşii nu s-au supus. Toate trebile le-au luat ca un haian asupra lui,
paşaliilor turci le po1 unciia el şi le da lefeao şi toate supt zaptul lui le-au
supus. Paşa era numai in saraiul lui slobod, cu puţinei turci de ascultare,
neavănd nici o treabă la mină; iar ceale trebuincioase paşei şi oamenilor lui
iLda Pazvandu; şi la toată luna ii trimitea şi lefoao paşii.
Aşa, nu multă vreame trecind, ca la un an, scris-au Pazvandoglu iar
la inpăratul, într-acest chip: „Eu, Pazvandoglu, haiannu cetăţii Diiului, sluga
prea puternicii înpărăţiei tale, supus sănt şi ascultătoriu prea // înnaltelor F . .57(49).
şi sf(i)ntelor porunci ale prea puternicii înpărăţiei tale, dar pe paşa din Dii coala IJ
nu-l pociu suferi, că caută in tot chipul să mă lipsească de viiaţă; ci să lip-
sească el din cetate şi eu pentru toate ale cetăţii voiu purta grija şi toate veni-
turile inpărăţeşti din sar hat le voi în plini făr(ă) cusur".
Pe de altă parte, scris-au şi paşa de au arătat iară pentru nesupunerea
Pazvandoglului şi cum că, ca un paşe, toate treabi~ cetăţii şi ale sarhatului
le-au luat supt zaptul lui.
Înpăratu, văzînd înştiinţările şi a unuia şi a altuia, s-au măhnit. Paşa,
văzind că nu va putea stăpini Diiul, învrăjbindu-să cu Pazvandul şi mai vir-
tos că i-au luat şi toate treburile din mănă şi (că) agalele toate ţin cu Paz-
vandu, s-au gătit să iasă din cetate, şi, găsind vreme, tocmind şi caic, intru
lina din zile, foarte de dimineaţă, eşind cu oamenii lui la Dunăre să între in
caic şi pornind calabalicurile; iar Pazvandoglu, (care) să inştiinţasă de la
cei ce era rînduiţi de el a păzi pe paşa, îndată au poruncit la 50 de beşlii de ai
lui să păzască foarte bine şi cind vor vedea că paşa coboară la Dunăre, de
grab şi fără veste să-l incungiure şi să ia tot ce va găsi la el, bani şi alte ar-
gintării şi armăsarii, să-i lase numai hainele şi cebucele, nefăcind alt rău intru
nimic// ; şi aşa au şi făcut, că i-au luat tot ce au avut: bani, arme, scule şi •..
alte argintării şi ciţiva armăsari, spuindu-i că aşa au poruncit măriia sa Paz-
vandoglu. Paşa au intrat in caic uşurat de calabalic şi (a) răzmat-o la Ruş-
63
ciuc; şi de acolo au scris la Ţarigrad, înpăratului. Înpăratul, dacă au înţăles
aşa, foarte s-au măniiat. ·
Pazvandu, dacă s-au dus paşa, au înpreunat pe toţi turcii, ostaşi cetăţii,
cu ai lui, adunîndu-să ca la doao mie şi mai bine şi poftind pe toate agalele
cetăţii la conacul lui, le-au făcut zeefet, cu scumpătăţi de zaharicale. Şi sfă
tuindu-să cu ei să fie toţi uniţi şi la un cuvănt cu el, hioldaş şi prietin şi el ii
va avea la mare ipolipsis şi toate lucrurile cite va face va fi cu sfatul lor
înpreună şi, făgăduindu-să agalele la toate cite va pofti, vor fi priimitori şi ei.
Şi aşa, cu voia tuturor agalelor, s-au numit pre sine paşă al Diiului şi pe Cara
Mustafa l-au înbrăcat cu caftan, numindu-l haiian cetăţii Diiului, poruncind
de au dat cu tunurile pc cetate, deasupra, făcăndu-să veselie inare, strigînd
toţi să trăiască măriia sa Pazvandoglu, la mulţi ani.
După aceaia, Pazvandu s-au apucat de mai mari lucruri; şi îndată au
F.58(50) început// a mai strănge oaste în cetate şi a aşeza tunurile cu tocmeală bună,
pe zidurile cetăţii; şi au adus tunari iscusiţi şi au pus mulţime de salahori
din sarhatul Diiului şi din ţară de au făcut un şanţu mare şi adînc înprejurul
varoşului, făcindu-i porţi cu tărie.
Scris-au şi ispravnicilor den ţară să-i dea zaherea pentru askerlii: griu,
orzi, unt şi i-au îngrozit că, de nu-i va da, va trimite la ei de-i va pune la
pedeapsă în singir şi i-au şi dat; încă şi sare multă i-au dat. Şi din zi în zi
întăriia cetatea pe alocuri şi toate la orănduială de război le punea, gătindu-se
că de-i va veni de către cineva cu război să fie gata a să apăra. Fost-au cerut
şi de l(a) Moruzi vod(ă) bani să-i dea, cu cuvănt că are trebuinţă de bani
să dea lefi la askerlii; şi i-au şi dat, vrînd, nevrind 1 4 9 .
În păra tul de aceastea toate urmări ale Pazvandului înştinţăndu-1 vodă
şi paşii marginaşi, înpăratul au mai suferit şi au mai îngăduit să vază încotro
apucă Pazvandu cu mintea sa cea trufaşă. Scrisu-i-au şi ferman să fie supus
înpărăţiei ca un haiian al cetăţii. Şi după ce au venit capigiu înpărătesc la el
cu fermanu, l-au priimit cu cinste şi, dindu-i fermanu, au poruncit tefter-
giului, de i l-au citit, însă la iatacul lui şi,, sărutindu-1, l-au băgat în sin. Şi //,
F.58v. ospătindu-1 bine şi intre alte cuvinte ce au vorbit amindoi, i-au zis capigiu
că de ce s(ă) arată cu nesupunere inpăratului şi au făcut zapt cetăţii fără·
ştirea şi porunca înpăratului.
Pazvandoglu, daca au auzit, s-au măniiat foarte şi, căutind la el groaz-
nic, i-au zis: „Eu am socotit că eşti om cu minte inţăleaptă, ca un om inpără
tesc, dar tu, bre, să-m(i) grăeşti de acest feliu de cuvinte? Mă opreşte cinstea
inpăratului, dar acum te-aş face tot bucăţi cu însuşi mina şi sabiia mea". Şi,
răcnind, au strigat către pazvangii(i) lui: „Luaţi-l şi-l aruncaţi în închisoare
că nu iaste vrednic domuzul acesta de masa mea". Şi îndată, ca nişte lei, l-au
apucat şi l-au dus cu necinste, inpingindu-1 de l-au băgat la închisoare. Şi
indaţă au scris cu olac la Ţarigrad, inştiinţănd la regeale, prietinii lui, trimi-
ţindu-le şi citeva pungi de bani, ca să mijlocească la inpăratul de a-l face
paşă Diiului. Deci rigealele au stătut la inpăratul mijlocitor(i), însă inpăratul
mai tărziu iar i-au scris ferman să fie supus poruncilor înpărăteşti şi cu vreme
îl va face şi paşă.
Şi, viind alt capigiu cu fermanu, au poruncit la odabaşi, buliubaşi, cu
ortalele lor să iasă cu halai, trimiţind şi doao agale cu un armăsar în podobit;
F.59(51) şi intimpinănd pe capigiu la poarta// cetăţii, l-au luat· agalele de supţior(i)
şi cu cinste mare l-au rădicat de au încălecat pe armăsari şi aducindu-1 cu
(a)lai la divan-sarai şi suindu-l sus în sală, i-au zis agalele: „Porunca mării
sale Pazvandoglu avem să te dezbrăcăm pe dumneata, să căutăm să nu cumva
ai la sine niscai arme tăinuite sau niscareva lucruri otrăvitoare". Iar capigiu
64
au zis: „Pe mine, om înpărătesc şi credincios, să mă dezbrăcaţi?" Agalele
iar au zis: ,„De nu te-ai lăsa a te dezbrăca, nu vei vedea faţa mării sale".
Capigiu, văzînd aşa, s-au lăsat de l-au dezbrăcat şi l-au cautat şi pe
supt cămaşă şi, negăsind nimic lucru înpotrivă, iar l-au înbrăcat agalele şi
l-au poftit pe saltea, dindu-i cafea, ciubuc şi dulceaţă. Şi mergînd agalele cu
balaiu la saraiul Pazvandului, i-au spus de isprava ce au făcut. A doao zi, la
doao ceasuri din zi, s-au gătit Pazvandu cu halai mare şi cu multe agale de
au mers la divan-sarai, unde era capigiu. Dar turcii şi arnăuţii Pazvandului,
odobaşii, buluc başii, baraictari(i), binbaşi(i) şi cu agalele, în podobindu-să
numai în argintu şi sîrme şi cu rafturi pe cai şi pe lingă Pazvandu mergea
agale pe de-o parte şi pe de alta cu mare pombă; şi, descălecînd la scară, s-au
suit pe trepte, ţiindu-1 agalele de supţiori şi întrînd în divan cu mare// trufie F.59v.
au şezut pe saltea deosebi şi au făcut cu mina salamalikiul sau heretizma
către capigiu şi cu un cuvînt au zis să scoaţă capigiu fermanu în divan, îna-
intea tuturor agalelor şi poruncind tefterdariului de l-au cetit în auzul tuturor
apoi l-au luat şi l-au sărutat, băgîndu-1 în sîn.
Şi au poruncit tefterdariului să scrie răspuns la înpăratul că el iaste
supus înpărăţiei şi haraciul raelelor îl trimite şi cetatea o păzeşte, ci să-i tri-
mită şi ferman de paşalăc că au fost credincios şi au săvărşit slujbe mari
împărăteşti; şi cetatea o au păzit de vrăjmaşi cu vărsare de sănge, prin răz
boae. Şi, sculîndu-să, s-au dus (la) saraiul lui, iar cu halai. Pe capigiu l-au dăruit
cu o sută de galbini; şi întorcînd capigiu la Ţarigrad au dat scrisoarea Pazvan-
dului la dragoman. Au slobozit şi pre celalt capigiu de la închisoare prin rugă
ciunea lui Cara Mustafa; şi, ducîndu-s(ă) la Ţarigrad, au avut ce spune. Deci,
dragomanul cetind scrisoarea Pazvandului în auzul înpăratului, înpăratul
dacă au auzit s-au mirat. Spus-au capigiu la regeale cum să poartă Pazvandu
şi cum l-au primit şi ce cinste i-au dat şi cum l-au dezbrăcat de l-au căutat
întîi; şi s-au mirat toţi dacă au auzit. Iar prietenii lui, regealii, l-au lăudat.//
Mai trecînd aşa vreme la mijloc, au trimis împăratul paşă cetăţii Diiului F.60(52)
cu ferman. Şi, viind la Dii, nu l-au primit Pazvandu, nici l-au lăsat să între
în cetate, încuind porţile cetăţii şi luînd cheile la el; paşei îi zicea surlele
şi-i bătea tobele din afară de cetate de geaba. Şi luînd înştiinţare că nu este
priimit să fie paşe, nici îl lasă să între în cetate, s-au întors înnapoi cu ruşine
şi au mers la Ruşciuc şi de acolo au scris la înpăratul.
Şi dacă s-au înştiinţat înpăratul de înpotrivirea lui şi văzînd că Pazvan-
doglu s-au făcut hain, foarte rău s-au măniiat; şi chemănd pe veziru au poruncit
să scrie ferman lui Leu paşa să meargă cu oastea lui să ia cetatea Diiului supt
zaptul înpărăţiei şi pe Pazvandu ca pre un hain, sau viu cu trupu să-l prinză,
sau capul fără trup să i-l trimiţă la înpărăţie şi să va cinsti Leu paşa de
către înpărăţie cu vezirlîc. Scris-au şi lui. vod(ă) Hangerliu fennan să caute
să dea zaherea şi orice ar trebui oştilor cu care vine Leu paşa asupra Diiului
de a scoate pe hainu Pazvandu din cetate 150 .
Leu paşa, priimind ferman înpărătesc, i-au părut bine şi s-au bucurat
că îl are înpăratul la ipolipsis, fiind fost şi el mai nainte hain mai rău şi nesupus
înpăratului; şi îndată// au poruncit turcilor să să gătească de război, adu- F.60'1.
nîndu-s-(ă) ca la patruzeci de mie de turci şi cu tunuri; dar nu e de crezut
să aibă un paşă 40 OOO ostaşi, ci un paşă are cite o mie sau mult doao mie, iar
cînd va merge la război i să dă oaste înpărătească, 5 sau 6 mie supt a lui
povăţuire.
Aşa, Leu paşa, pornind cu oastea, au venit la Dii şi au tăbărît înprejurul
Diiului. Şi îndată au scris Pazvandului mehtup să iasă din cetate afară, după
porunca înpăratului, sau îi va da război şi, prinzîndu-1, îi va lua capul.
65
Scris-au şi lui vodă: „Bei Hangerli, Multă sănătate de la mine ca de la
un prietin. Iată că eu am sosit la cetatea Diiului cu oştile meale spre a scoate
din cetate pe Pazvandu, hainu inpăratului. Ci să cauţi să porunceşti la toţi
ispravnicii ţării di prin judeţe sf1 ne inclestuleze cu zahereale: făină, orzu, oi,
vaci, unt, sare şi orice ar trebui, să nu tănjască oştile, şi cară pentru treaba şi
ascultarea oştirii. Şi fii sănătos!" 151 •
Vodă au trimis porunca pe la toţi ispravnicii cu străjnicie să să facă
gătire, cit mai curind să pornească zaherealele la schela Diiului, la Calafat.
O, vai de ţară ! Ce nevoe i s-au pus in spinare ! Că slujbaşii cu asu pră ii siliia //
F.61(53), mai mult de cit avea porunca şi să prăda lăcuitorii cu asupră 152 .
coala li Pazvandu, dacă au luat pitacul, cetindu-1 au zămbit a răde puţintel
şi au zis către agalele lui: „Să cercăm intii mintea lui Leu paşa", poruncind
teftendariului de ari scris răspuns către Leu paşa intr-acest chip: „Am priimit
prea cinstit pitacul mării tale şi m-am bucurat de venirea mării tale la cetatea
noastră Diiul, ştiind pe slăvimea mării tale că eşti cu innaltă inţelepciune şi
milostiv. Şi pentru că im(i) porunceşti a eşi din cetate ca un hain al inpăra
tului, eu hain nu sint, că ce iaste al inpăratului am dat inpăratului; iar pentru
eşirea mea din cetate mă rog [mă rog] mării tale să-m(i) dai vreme cu soroc
de trei săptămini să mă gătesc cu ale mele şi voi eşi după poruncă. Şi trimisei
slăvimei tale de la noi aceşti doi armăsari cu tacămul lor, precum s-au aflat
la noi şi aceaste 2 blane de samur poclon, după cuviinţă, slăvimii tale; ne rugăm
să fie primiite. Şi sint al mării tale mai mic frate, plecat, Pazvandoglu".
Şi poruncind la zece beşlii voinici, inbrăcaţi in argint şi aleşi, de au luat
F.61'r. armăsari inpodobiţi cu rafturi scumpe de argint şi cu aur // poleite şi cu haşalele
de catifea cusute cu flori de sirmă şi cu ciucuraş(i) de aur inprejur şi dărlogii
frăului de ma tasă, ţăsută; deci, invălind armasari(i) peste tot cu postav
roşu, au mers beşlii la Leu paşa şi, inchinundu-i-să, i-au dat mehtupu inpreună
cu pocloanele.
Leu paşa, cetind mehtupu şi descoperindu-i armăsarii, dacă i-au văzut
s-au mirat de aşa lucruri scumpe şi frumoase şi i-au părut bine, dăruind beşli
ilor o sută de galbini turceşti; şi au scris Pazvandului că i s-au primit cererea.
Pazvandu, dacă au luat răspunsu de la Leu paşa, au chemat agalele şi le-au
spus: „Leu paşa s-au amăgit şi are minte uşoară. Putem a-l aduce după voia
noastră". Şi de loc au trimis trei agale cu mulţi bani de au mai strins oaste
aleasă, tot voinici, turci şi arnăuţi; şi au mai adus şi tunuri şi tunari. Unii
spun că de la nemţi le-au luat cu bani 153 ; şi aşa, cu cumpătare, noaptea, şi
tunurile şi ostaşii i-au băgat in cetate, strejuindu-să cu mare priveghere,
plătind turcilor lefi mari.
Iar in ţară, dincoace de Olt, intr-aceaste cinci jud(e)ţe, s-au făcut mare
F.62(54) turburare, mai rău de căt o răzmiriţă, că slujbaşii// apuca pe lăcuitori pentru
zahereale şi podvoaze, iar turcii, pe marginea Dunării, răpiia ce găsiia, de le
lua toate. O, amar de bieţii lăcuitorii ţării! 15 4.
Deci, inplinindu-să sorocul Pazvandului de trei săptămini, iar i-au scris
Leu paşa să iasă din cetate, să să ducă cu pace unde va şti.
Pazvandu au dat răspuns ca măriia sa Leu paşa să facă bine să-l mai
ingădue zece zile, că incă nu şi-au isprăvit lucrurile ce le are pe la moşii şi
cu unii, alţii şi negreşit va eşi după poruncă, trimiţindu-i pocloanele, cafea
multă şi orezu, vutcă, zahar şi alte zaharicale. Leu paşa iar le-au priimit şi
l-au ingăduit şi acel soroc de zece zile. Deci, aşa purtind Pazvandu pe Leu
paşa cu ·vorbe şi cu momele prin daruri, ca un măestru dup(ă) fire, prelungind
vreamea; către regealele inpărăteşti, la Ţarigrad, iar nu înceta a le scrie, tri-
miţindu-le şi bani, pocloane, ca le prieteni.
66
Iar căpitan paşa, de care am scris mai înnainte, aflîndu-să la înpăratul
cu mare ipolipsis şi neputînd regealele a face lucrarea lor la înpăratul, după
tractamentul divanului lor, căci li să făcea înpiedicare şi zăticnire de către
capit(an) paşa, fiind că orice zicea el aceaia făcea înpăratul, au găsit dar regea-
lele prilej cum să-l umeaze de acolo şi cuvîntînd regealele către înpăratul
cum că nu să poate// lua Diiul într-alt chip, ci să trimiţă pe căpit(an) paşa, F.62.v.
ca unul ce iaste mai mare preste paşi, cu ferman straşnic către toţi paşii
mărginaşi să-i adune cu oştile lor la cetate şi, împrejurînd cetatea, să dea război
mare cu toţi, că cetatea iaste tare şi nu va folosi nimic numai Leu paşa; şi aşa
să va, birui hainu şi să va face linişte înp1!.:-ăţiei.
Înpăratul au priimit sfatul regealilor şi au poruncit lui capitan paşa să
meargă la cetatea Diiului şi cu putere înpărătească, prin ferman, să facă pe
toţi paşii să dea război tare cetăţii, să o ia cu fărămare, să prinză hainu, sau
capul să i-l trimiţă la înpărăţie, făgăduind lui căpit(an) paşa că-l va face vezir
mare de va isprăvi lucrul în faptă.
Căpit(an) paşa îndată au scris tuturor paşilor mărgineni să să adune
careşi cu oastea lui la cetatea Diiului şi să o inchiză vîrtos cu oştile înprejur,
că vine şi măriia sa cu prea înnalt ferman să să ia cetatea supt zaptul înpără
ţiei de la un hoţ şi hain care s-au făcut de sine-şi stăpinitori cetăţii.
De aceasta inştinţîndu-să Leu paşa că vine căpitan paşa mai // mare F.63(55)
preste el, foarte s-au scîrbit; şi, vorbind cu o aga credincios al lui, au zis:
„Să vie căpitan paşa şi vom vedea cum va lua Diiul". Iar Pazvandului i-au
scris mehtup într-acest chip: „De la mine, vestitul şi slăvitul Leu paşa, către
tine haianul Diiului Pasvandoglu, sănătate! De acum înainte să ştii că vei
petrece în pace de către mine şi să fii fără grije că ţe-au slujit norocul mult şi
plecăciunea ta către mine; şi nici capul nu te va durea, că iţi voi fi ca un hiol-
daşi asupra celor ce vor să vie asupra ta. Şi fii sănătos! Trimite-m ceva băcănii".
Deci mergînd cu biinbaşă de la Leu paşa cu mehtupu şi cu <linsul vreo
zece turci paşalii, la Pazvandul, în cetate, l-au priimit cu mare cinste; şi,
dindu-i mehtupu şi citindu-l, Pazvandu au zimbit a rîde şi atingîndu-1 de
frunte l-au băgat în sănu şi pe biinbaşa l-au ospătat bine şi i-au dăruit 100 de
galbini şi au trimis de tot feliul de băcănii din destul lui Leu paşa şi orez mult,
făcînd şi prinsoare mare, multă mulţămire pentru prieteşugul ce i s-au făgă
duit.
Apoi petrecînd pe biinbaşa beşlii(i) Pazvandului, au chemat Pazvan-
doglu pe toate agalele// cetăţii la divan-sarai şi, sfătuindu-să cu ei, le-au F.63-r.
zis Pazvandu: „Văzut-aţi că lucrarea noastră s-au arătat şi în faptă că iaste
bună chibzuire ce am făcut. Şi iată cel ce ne era vrăjmaş ni s-au făcut prietin.
Şi aşa socotesc că şi de acum innainte va merge lucru spre bine". Şi săvîrşind
cuvîntul, s-au dus fieştecare la ale sale, lăudînd agalele pe Pazvandu că iaste
om înţălept şi vrednic de paşe, fiind cu minte innaltă şi iaste chitit la ale
oştiri(i). ocurmuiri.
Iar Pazvandu cu mare halaiu s-au dus la saraiu lui, purtînd grije de
strejuirea şi paza cetăţii şi a fi mulţămiţi ostaşii cu de toate. Şi au adunat în
cetate oaste, precum spunea un ipochimen vrednic de crezut, mai mult de
zece mii de ostaşi aleşi şi tunuri multe, 80 mari şi mai mici, purtăreţe, 50. S-au
înştiinţat Pazvandu şi de la prietenii lui de la Ţarigrad pentru venirea lui că
pit(an) paşa.
Paşii, după poruncă, s-au adunat cu oştile lor la cetatea Diiului; spun
să fie fost mulţime de oşti, ca la 100 OOO. Iar din ţară nu să mai curma ziua şi
noaptea a le duce ceale cerute iss.
67
Căpit(an) paşa fără zăbavă au plecat de la Ţarigrad, grăbindu-l cei ce
F.64(56) nu poftiia acolo să fie. Şi apropiindu-să de Dii//, vodă Hangerliu eşitu-i-au
înainte la Ruşciuc spre întimpinare cu cîţiva din boeri, închinîndu-i-să şi
sărutîndu-i mina ca unui stăpăn, bucurăndu-să de venirea lui. Şi odihnind
căpit(an) paşa la Ruşciuc trei zile, au înbrăcat pe vodă cu caftan şi i-au po-
runcit să caute să chivernisască oştile cu ceale trebuincioase şi să scoată bani
din ţară pentru lefile askerliilor; şi au plecat. Deci sosind la Dii, strînsu-s-au
toţi paşii la cortul sau conacul lui, căruia făcîndu-i heritizmos pentru buna
venirea lui, viind şi Leu paşa, cu geremonie i-au făcut heretizmosul, iar de la
inimă îi cocea turta. Căpit(an) paşa i-au răspuns: „Bine te-am găsit, bab_alic".
Şi după heretizmosu şi întrebarea călătorii, paşii au întors care-şi la ortacu lui.
A doao zi, chemînd căpit(an) paşa pe Leu paşa la cortul lui, au început
a să sfătui cu el, fiind om bătrîn şi vestit la războae. După altele, i-au zis:
„Babalîc, să punem treaba în lucrare, să vedem de hainul acela şi de luarea
cetăţii, spre a înplini porunca înpăratului". Leu paşa au răspuns: „Odihneaşte,
slăvimea mării tale, trei-patru zile şi vom pune în rînduială lucru ce ne stă
F.64v. înnainte". Iar Pazvandoglu au gătit un armăsar foarte bun de // Misir şi,
înpodobindu-1 cu rafturi scumpe şi foarte frumoase, de minune, şi, învăluin
du-l cu zabrea de ibrişim peste tot, l-au trimis la căpitan paşa poclon, cu
patru cioh(o)dari, înbrăcaţi în haine cu sărmea şi cu argintării poleite tot
cu aur, scriindu-i pitac, cu rugăciune să fie priimit şi să facă bine să-i deci
soroc de doao săptămîni să să gătească şi să să rădice cu ale sale, să iasă din
cetate cu ale sale, după poruncă.
Căpitan paşa au chemat pe Leu paşa şi i-au spus cererea Pazvandului.
Leu paşa au zis: „De vreme ce să pleacă Pazvandu şi va să iasă de voia lui
din cetate, să i să asculte cererea de slăvirnea sa". Deci căpitan paşa au dat
răspuns Pazvandului că îl va aştepta şi au oprit armăsariul.
Pazvandu, dacă au văzut că şi căpitan paşa s-au amăgit, i-au părut
bine; şi i-au scris şi Leu paşa pe taină cum i-au părtinit la întrebarea lui că
pit(an) paşa şi i-au zis: „Nu te teme pănă voi fi eu aici". Pazvandu au chemat
pe agale la sarai-divan şi le-au arătat mehtupu căpitan paşii şi a lui Leu paşii,
zicînd către <linşii: „Vedeţi cum merge lucru! Nu vă îngrijoraţi! Numai unire
F.65(57), între noi să fie şi va fi biruinţa noastră". Şi s-au dus // careş la ale sale.
coala 15
Şi împlinindu-să sorocul Pazvandului de doao săptămîni şi văzînd căpitan
paşa că s-au amăgit de către Pazvandu, s-au măniiat şi, chemănd iar pe Leu
paşa, au zis către dănsul: „Vezi, babalîc, că hainu Pazvandu ne amăgeşte.
Să nu mai aşteptăm nimic, ci să dăm război şi să batem cetatea cu tunurile".
Leu paşa au zis: „Să porunceşti paşii Rumele-Valis să meargă măria sa înnainte,
că iaste paşe mai mare şi are şi oaste multă şi apoi vom merge şi noi". Deci,
după ce s-au dus Leu paşa, au chemat pe paşa Rumele-Valis, zicîndu-i să bată
cetatea cu oştile lui innainte. Rumele-Valis au răspuns să-i dea bani să plă
tească lefile ostaşilor, apoi va da război 156 • Căpitan paşa au zis: „Măriia ta,
cu oştile tale n-ai făcut pînă acum nici o lovire şi cum să cerem noi de la înpă
ratul lefile?" Rumele-Valis au răspuns: „Să meargă Leu paşa că şade aici de
doao luni de mănăncă cu oştile lui zaherea !"; şi s-au sculat de s-au dus la
cortul lui.
Chemat-au căpit(an) paşa şi pe ceilalţi paşi şi le-au zis să dea război
să bată cetatea, iar ei au răspuns să meargă cu toţi să dea război, iar nu cănd
F.65v. unul, cănd altul; şi s-au dus la corturile //lor.
Deci, dacă au mai trecut citeva zile, văzînd căpitan paşa că nu să unesc
paşii, au scris la înpăratul înştiinţare pentru neunirea lor. Iar Leu paşa orice
să făcea scriia Pazvandului pe taină.
68
Înpăratul au trimis ferman la căpit(an) paşa, cu putere a avea· ca
oricarii din paşi nu să va uni şi nu va merge să bată cetatea, să-i tae capul
şi să-l trimiţă la inpăratul. Căpit(an) paşa iară au chemat la cortul său pe toţi
paşii şi le-au zis să să unească cu toţi, să bată cetatea. Iar Leu paşa au răspuns:
„Să meargă Rumele-Valis înnainte". Iar Rumele-Valis au zis către Leu paşa:
„Bre, haine, şăzi aici de jumătate de an de cănd ai venit. Pentru ce nu mergi
să baţi cetatea, cum ţi s-au poruncit de la înpăratul ?" Iar Leu paşa au răspuns
către Rumele-Valis: „Bre, domuz, tu să-m porunceşti mie? Şi aşa, prigo-
nindu-să, s-au dus careş la cortul lui.
Iar arnăut paşa, a doao zi s-au gătit cu oastea lui şi au mers de au bătut
varoşul cetăţii Diiului, ce iaste pe lîngă cetate, din afară; şi, dind cu tunurile,
au fărămat poarta şi întrănd în varoş, vîrtos şi vitejaşte s-au lovit cu turcii
Pazvandului şi făcea biruinţă, că au înpuşcat şi // agale de ale Pazvandului F.66(58)'
şi era să apuce şi la porţile cetăţii. Dar ceilalţi paşi, văzînd biruinţa lui arnăut
paşa, n-au vrut să-i ajute cu oştile lor, pizmuindu-i ca să nu ia cetatea el,
să fie slăvit pentru biruinţă, măcar că nu ar fi putut lua numai el cetatea.
Căci mai la urmă, eşind din cetate oaste asupra ostaşilor (lui) arnăut paşa,
s-au lovit iute şi, biruindu-i, i-au scos din varoş afară. Şi au căzut vre-o cinci-
şasă sute de turci despre amăndoao părţile. Paşa Rumele-Valis au cerut de
la căpit(an) paşa lefile askerliilor lui şi nedîndu-i s-au rădicat cu toată oastea
lui şi s-au dus la Rumele, cetatea lui 157 . Dar au căutat căpitan paşa vreame
cu prilej să tae pe paşa Rumele-Valis dar nu au putut. Aseamene şi arnăut
paşa s-au sculat cu toată oastea lui şi s-au dus la Arnăutkiul lui, dind răspuns
că ş(i)-au făcut rîndul la război.
Deci aşa, trecind un an şi mai bine şi neisprăvind căpit(an) paşa cu Diiu
nimic, ţara să prăpădiia dind: oi, vaci şi unt şi făină şi cară cu boi la slujba
oştilor; că boi(i) nu să mai întorcea de la cară, că oamenii de pe la cară, de
mare nevoe turcească, lăsa şi caru şi boii şi fugiia de scăpa; iar slujbaşii Ilia:
boi(i) şi făcea ciradă caimăcănească sau // boerească, sau îi mistuia ei, ia~ F.66v.
carăle le f.ărăma de lua fieru de pe ele, vănzăndu-1 pe bani să ducă căŞt~
la casa lm 158 • ; ~ :;1
(PENTRU VĂCĂRITU CE AU PUS VOD(Ă) HANGERLIU PE ŢARĂ:

ŞI PEN:TRU TĂEREA CAPULUI SĂU ÎN SCAUN ÎN BUCUREŞTI)
Vodă Hangerliu cu căpit(an) paşa au făcut de aducea zaherea şi din

ţara Moldovii, istovind Ţara Rumănească 159 • Dar ce folos că era făină adunată
la ordie peste Dunăre, nu în saci, în niscai hambare pusă, ci pe pămîntul gol
t_urnată, făcută moghili în sus. Şi mulţime de vite, oi şi vaci, încă cei ce era
cu acea treabă le şi vindea. Iar slujbaşii nu mai înceta, dînd zor lăcuitorilor,
zicănd: Ado, ado ! Vodă Hangerliu iarăşi nu mai înceta a scoate dăjdi(i),
cu cuvînt pentru lefile aşkerliilor. (Şi cite şi mai cite!). Luat-au vinericiu şi
oeritul îndoit 160 şi m(ănă)stirilor nu numai că le-au oprit mila vinericiului,
ci încă au apucat pe m(ă/n)ă/stiri de au plătit şi vinerici pe vinurile din viile
m(ănă)stirilor şi au dat: oi, vaci, orzu, grău şi bani satara. Dar bieţii preoţi
ce trăgea ! Mai greu de cit lăcuitorii, căci că punea pe ei zaherele şi dări
de bani îndoit şi întreit. O, vai de ţară era! Mai vărtos pe aceaste cinci judeţe
dincoace de Olt (însemnare marginală: Vezi pentru văc(ă)rit).
Iar al doilea an, _vodă Hangerliu au pus pe toţi lăcuitorii ţării să dea
dajde pe vite, adecă //văcărit. Şi chemînd boerii veliţi şi pe mitropolitu m, F.67(59)
cu episcopii eparhii, li s-au cetit anafora(ua) domnească, zicăndu-le să o iscă-
lească, că să să facă porund să să scoaţă dajde de bani pentru lefile askerliilor
69
celor adunaţi la cetatea Diiulului, căci că i să cere de la căpit(an) paşa şi aşa
s-au găsit (cu) cale a să face. ·
Dar mitropolitul cu episcopii şi cu boerii au răspuns cum că această
dajde grea, văcăritul, a pune pe ţară s-au oprit cu mare blestem şi cu groaznică
afurisanie, cu cărţi patrierşeşti şi c.u hrisoave domneşti, de mai nainte vreame,
care cărţi şi hrisoave se găsesc la Mitropolie şi nu îndrăznesc a iscăli a să pune
această dajde pe ţară. Vodă au zis (fiind de alţii adăpati) că nu cu nume de
văcărit să să pue dajdiia, ci cu nume de gorştinărit. Mitropolitu şi boerii s-au
apărat şi in ziua aceaia au rămas lucru jos.
Hangerliu voa(ă) au scris la patriarhul Ţarigradului 162 cu grabnic olac
cum crt i să dă mare zor de bani pentru lefile askerliilor ce sint adunaţi la ceta-
tea Dii11lui, de către căpit(an) paşa şi de către ceilalţi paşi, să trimită bl(a)-
goslovenb. mitropolitului şi boerilor prin carte, ca să priimească a iscăli de
F.67v. a să pune dajde pe ţară după vite, cu o analo~hie li uşoară, fiindcă, fără
bl(a)gosloveniia preasfinţii tale, să sfiasc de a iscăli. Şi i-au scris să priimească
de la cheheiaoa ce o are la Ţarigrad 50 de pungi de bani, poclon pentru oste-
neala preosf(inţii sale). .
Patriarhu, cetind scrisoarea Hangcrliului, n-au mai socotit blestemul altor
patriarşi intru nimic, nici greutatea săracilor şi a văduvilor ce vor să păti
mească, ci, lăcomind la bani, s-au bucurat şi indată au poruncit de au scris
carte către mitropolitu şi către episcopi şi către boeri să să iscălească la cererea
lui vodă cu bl(a)goslovenie, fiindcă are trebuinţă de bani a da oştilor lefile.
Vodă Hangerliul, dacă i-au venit scrisoarea de la patriarhu, s-au bucurat
şi, aratind mitropolitului, au răspuns că el nu îndrăzneşte a iscăli, fiind legă
tură şi blestem de mulţi patriarşi, iar nu de unul, iar măriia sa să facă cum
ii va fi voia şi s-au dus la ale sale. .
Vodă au chemat pe vreo ciţiva din boerii cei mari, pre carii au dovedit
că sănt mai lacomi de bani şi, arătindu-le cartea patriarhului, au zis: „Boerii
miei, primiţi a iscăli că veţi fi cinstiţi de către domniia mea şi să priimiţi
din vistieriia domnii mele unul cite 20 pungi de bani, milă domnească". 11
F.68(60) Boerii, lăcomindu-se, spun unii că patru boeri mari au iscălit: banul Nicolae
Brăncoveanu şi Cornescu şi alţi doi.
Iară vodă s-au bucurat (n-au socotit că după această bucurie va să-i
sqsească mare întristare şi cormarea vieţii, precum obicinuiaşte lumea aceasta
de lucrează cu cei ce fac voia lumii deşartă şi amăgitoare); deci, ne mai indem-
nănd şi pe alţii boeri să să iscălească, ci indată au porunci(t) de s-au făcut
porunci pe la toţi ispravnicii judeţelor ţării să rănduiască slujbaşi in plăşile
judeţelor, să scrie toate vitele oamenilor di prin toate satele, să nu rămăe
nici una nescrisă, numai viţei să nu scrie, şi de grab să trimită catastişele
la domnie, rinduind mumbaşiri năprasnici asupră-le. O, vai de ţară!
Deci fiind intr-acel an iarnă grea şi zăpadă mare, de S palme mare,
incepind a ninge de l(a) dechem(brie) 5, care ţin minte că abiia s-au luat pînă
la Blagoveştenii, şi scriindu-să vitele pe la ghenar, n-au putut bieţii creştini
să scape nici un cap de vită cit de mic, de mărimea zăpezii; ci vitele să afla
ale fieştecăruia in bătătura casii, naintea uşii. Scris-au şi vitele m(ănă)stirilor
F.6Bv. şi ale boerilor, cu cuvint să dea şi boerii văcărit, dar de la ei li nu s-au cerut,
iar m(ănă)stirile au plătit. Şi fără zăbavă isprăvind scrisul vitelor, au trimis
catastişile la vistierie şi vel vistieriu au arătat lui vod(ă). Şi văzînd vod(ă)
suma vacilor, mii peste mii, s-au bucurat.nesaţiosul şi tot nu-şi aducea aminte
de blestemele şi lacrămile ticăloşilor de săraci, că va să vie pe capul lui.
Şi îndată au rănduit taxindari şi au trîmis porunci straşnice la ispravnici
să rănduiască slujbaşi cit mai în grab, să stringă de la oameni bani(i) văcări-
70
tului, de cap de vită doi zloţi dincoace de Olt, într-aceste cinci judeţe, iar
dincolo de Olt cite doi lei de vită 163 . Şi rinduind de la domnie mumbaşir peste
slujbaşi, turci arnăuţi şi pe alţi ciocoi; şi măcar de era slujbaşii şi mumbaşiri(i)
şi creştini, era mai răi de cit turcii. Şi ca să nu scape cineva cu cite vre-o vită,
au adus taxindari(i) ţădule, adecă răvaşe pecetluite cu roşu,
pecetea g(ospo)dă <lupe catastişe, fieştecare om cu numele lui şi cu cite vite
are, şi plătind ii da pecetluit; şi catastişele, unele era la vist(ierie), altele
aseamene la ispravnici şi altele aseamene la slujbaşi.
Deci presfirăndu-să slujbaşii cu bucuriie şi cu mumbaşiri prin plăşile
judeţelor şi mergind prin sate ca nişte lupi flăminzi şi ca nişte holtei de 11
ciini leşinaţi, să fie văzut cineva nemilostivirea lor şi ce făcia cu creştinii, F.69(61),
că-i apuca de a inplini banii; şi, dind zor, cum am zice in zece-cincisprezece coala 16
zile, să s(ă) istovească dajdea văcăritului. Oamenii nu prea avea bani, fiind
in mijlocul ernii, tărgurile iarna nu era să vinză oamenii vite, vremea de coasă
şi de sapă nu era să lucreze, să căştige bani, să s(ă) plătească, bucate încă
nu prea era să vănză; ci numai o seamă de oameni care mai avea putere să plă-
tiia . .,.-
\Jar slujbaşii închidea oamenii şi mueri prin coşeri şi ii inneca cu fumuri
de gunoi şi cu ardei ii afuma şi ii ţinea închişi ziua şi noaptea flăminzi, să dea
bani. Pe alţii ii lega cu măinile îndărăt şi cu spatele de garduri şi-i bătea cu --r
bicele; pre alţii legaţi ii băga cu picioarele goale in zăpadă geroasă. Aşa chi- /
nuia pe creştini] O, amar de bieţii creştini, că plăngea şi să văeta şi săracele
văduve ţipa de ger, dar nu era milostivire la varvarii de slujbaşi, că avea
urechile astupate ca ·aspidele şi ca vrăjmaşii ucidea oamenii 164• Încă prez
Olt au şi omorit mumbaşirii turci pe mulţi, din care pre unul rudele lui l-au
dus la Bucureşti şi l-au băcat (sic) cu carul in curtea domnească, să-l arate
lui vod(ă). Şi inştinţăndu-să vod(ă) au zis să dea bani că nu-i va omori-niminea,
iar nu 11 i s-au făcut milă să poruncească slujbaşilor să mai slăbească pre F.69v.
creştini, ci zicea să dea bani că nu-i va omorî niminea. O, vai de sufletu lui,
nesaţiosului domnu ! Şi nu ştiia că peste puţină vreame nu va fi milă nici
lui D(u)mnezeu, nici norodului de el, ticălosul !
Şi vom spune şi sfărşitul nesăţiosului domn. Că după ce au început
a duce la visteriia lui bani cu carăle, mulţime multă, el să bucura. Iar boerii,
unii şi gelepii, cumpăra vite de pe la oameni pe fiece, de făcia cirezi, să căştige
bani săngeraţi: şi lua boi, cite 10 sau 12 lei, bou ales, mare; vacile, 4-5lei
alease, iar mai jos vite, cite 2 lei sau 3; încă şi că te 2 zloţi junica, că oamenii
nu avea cui să le vinză iarna, pre cum am zis, ci le da de mare nevoe, că-i
munci ia__ţira_nii: _I
Aşadar, de la dechem(brie) pină la fevruaiie 15, cu iuţime şi munci greale,
mai istovisă dajdea văcăritului slujbaşii cu mumbaşirii şi trimitea banii
la vistierie necurmat, ziua şi noaptea de prin toate judeţele, că veniia de
la domnie cu porunci mumbaşiri preste mumbaşiri şi slujbaşii să siliia ca să
iasă bani, să căştige şi ei să mănănce carne li de creştin. F.70(62)
Şi măcar că a fost porunca lui vod(ă) să să ia văcărit şi de (la) boeri
mari şi mici şi de la slujbaşi, dar n-au luat de la ei, ci numai de la lăcuitori(i)
ţării şi de la m(ănă)stiri, precum am spus innainte. Că porunca au fost făţarnică,
că necum să ia de la boeri văcărit, ci încă le-au dat bani din dajdea văcăritului,
ca nu cumva să să unească boerii şi să dea arzoval la inpăratul pentru el.
Şi fieştecăruia, boerilor celor mari, cei din Bucureşti şi celor din Craiova,
ie-au trimis, căruia cite o pungă de bani, altuia doao şi la unii încă mai mult,
precum am şi văzut cu ochii, cu cuvînt că li să dă milă domnească. O, Doamne,
multă iaste răbdarea ta şi îndelung nu răsplăteşte în grab-ace~stă nedreptate!
71
Că domnul cel nedrept ia de la săraci bani, chinuindu-i şi omorîndu-i, şi dă
ruiaşte pre cei bogaţi şi îndestulaţi. Zice Scriptura că D(u)mnezeu iaste
milostiv, şi adevărat că iaste, dar iaste şi drept judecătoriu şi răsplătitoriu
binelui şi răului.
. Aşa dar, în diiastima vremii văcăritului, de la deche(m)vrie 5 pănă
la fevruar 15, grecii de la Ţarigrad n-au încetat a arăta prin regeale şi prin
F.70v. alte obraze mari la înpăratul //pentru vod(ă) Hangerliul, că au prădat
ţara cu luarea zaherelelor în bani şi în natură, peste orănduială şi preste
măsură şi n-au mai rămas nimic în ţară şi au pus şi văcăritu, de au sărăcit
de istov raiaoa şi au deşertat cheleru înpărătesc de nici vite, nici bucate, nici
bani n-au rămas la oameni în ţară şi au rămas raiaoa să să hrănească cu sape
de lemnu şi înpărătiia n-are ce să mai scoată din tară 165 •
Dănd grecii Şi bani mulţi la divaniştii înpăratului să scoaţă pe vodă
Hangerliu din scaun 166 , să să pue vreunu din ei domnu, şi arătănd înpăratului
de urmarea beiului Hangerliu, cum şi a lui căpit(an) paşa, încă pliroforisind
pe înpăratul că dajdea văcăritului iaste oprită şi de înpăraţii cei mai de-nainte
ai Ţarigradului cu fermanuri, ca să nu sărăcească ţara şi raiaoa de istov,
precum au sărăcit-o beiu Hangerliu şi căpit(an) paşa, (care) au scos ferman
înpărătesc cu înşălăciune de l(a) înpăratul să pue pre raia dajde văcăritul.
Înpăratul, auzind_ aşa, s-au măniiat foarte rău, dar au mai îngăduit
pentru hatăru cadănii lui capitan paşa (Însemnare marginală: Vezi venirea lui
căpitan paşa la Bucureşti), fiind vod(ă) ciracu lui căpit(an) paşa.
(PENTRU MERGEREA LUI CĂPIT(AN) PAŞA ÎN BUCUREŞTI)

Deci într-acea vreme au venit căpit(an) paşa cu agalele lui la Bucu-
F.71(63) resti 151 şi acolo//, petrecînd doao săptămîni, făcutu-i-au vod(ă) zăefeturi;
şi ~u zis căpit(an) paşa lui vod(ă) să cheme pe boerii cei mari cu cocoanele
lor la zăefet. Şi chemînd vodă boerii, au venit, după poruncă, fără cocoane.
Vod(ă), văzînd că n-au venit cu muerile lor, nu i-au silit, ci au trimis pe postel-
nicul cel mare şi pe cămăraşu de au adus mueri podărease, curve şi cărciumă
rese; însă au ales mueri mai chipeşe şi mai frumoase şi le-au înbrăcat cu haine
frumoase din cămara lui vod(ă), făgăduindu-le daruri domneşti să facă toată
voia lui căpit(an) paşa şi agalelor lui şi să să sloboaze la chefuri. Deci, la vrea-
mea measii, le-au poftit la masă să şază cu boerii şi aducăndu-le vel postel-
(nicul) le-au numit că sînt cocoanele boerilor, arătînd: „Iată, aceasta e Brăn
coveanca, aceasta Goleasca, aceasta e Corneasca, aceasta e cutare şi aceasta
e cutare, Filipeasca" 168 •
Căpitan paşa, văzîndu-le, s-au bucurat; şi şăzînd toate la masă
cu boerii şi vod(ă) şi căpitan paşa cu agalele, zicăndu-le muzicile la
roasă. Şi după ce au măncat, s-au sculat şi, rădicănd masa, au
poruncit căpitan paşa să joace boerii cu cocoanele lor; şi ..au şi jucat şi tiind
F.7lv. jocuri pănă seara. Şi iarăşi//, puind masa, şi după masă jucînd, pînă în pute-
rea nopţii; şi încetănd, au zis căpitan paş(a) lui vod(ă) să-i oprească pe una
mai aleasă pentru culcare, că ştie el că sint bucureştencele iubitoare de înpreu-
nare; şi aşa s-au şi făcut. Şi cealelalte le-au dat la paturile agalelor. Şi boerii
s-au dus la casele lor, poruncind vod(ă) postelnicului să spue muerilor să
le fie (turcilor) cu voe. Iar dimineaţa au dăruit turcii pe mueri bine, soco-
tind că sint cocoanele boerilor, şi le-au slobozit. Apoi cămăraşu le-au dezbră
cat de hainele cu care le-au fost inbrăcat şi le-au dat drumu 169.
Şi mai trecînd vreo două, trei zile, căpit(an) paşa au plecat la Dii şi sosind
la ordie au chemat pe Leu paşa şi i-au zis: „Babalîc, ce să facem că nimic nu is-
prăvim cu Diiul, după porunca ce avem şi voiu cădea în primejdie de viaţă
72
de înpăratul". Leu paşa au zis: „Să-mi dai bani să plătesc lefile askerliilor şi
apoi să ne gătim să mergem, că într-al chip agalele nu vor să meargă". Căpi-
tan paşa, dacă au văzut aşa, că pricinueşte Leu paşa, i-au dat o sută de pungi
de bani să dea lefile la askerlii. Leu p::i.şa au luat banii şi au poruncit agalelor
să se gătească cu turcii de război. Şi au scri.s şi Pazvandului pe taină să să
gătească şi să iasă cu toată puterea asupra// lui căpitan paşa, în cutare noapte F.72(64}
fără de veste şi să-l lovească de toate părţile, fără nici-o frică, că se va scula şi el
cu oastea lui ca cum ar fi ajutor lui căpitan paşa, dar turcii lui sănt povăţuiţi
să dea şi ei năvală să tae pe turcii lui căpitan paşa.
Aşadar, sfătuindu-să Leu paşa cu căpitan paşa, puind soroc şi zi în care
vor porni, însă să meargă oastea slăvimii tale înnainte, frunte (au zis Leu paşa),
ca să nu pizmuiască ostaşilor miei cum că ei sănt cei de pe urmă. Deci căpitan
paşa, amăgindu-să, au poruncit agalelor ca la ziua sorocului să pornească şi să
meargă ei cu oştile innainte, ca o oaste aleasă a lui şi cu tunurile.
Deci Pasvandu, ştiind sorocu, a poruncit agalelor toţi să fie gata şi cu
o zi, dooă mai nainte de soroc, au deschis porţile cetăţii foarte cu linişte şi
cşind oastea Pazvandului, aleasă, voinică, călărime. Şi într-o noapte ca nişte
lfr a izbit oştile lui căpitan paşa fără veaste şi dind iute război, oastea lui
căpitan paşa şi-au pierdut cumpătu şi, pină a să găti, pazvangii(i) i-au luat
în goană, tăindu-i şi înpuşcăndu-i cu şişinele.
Leu paşa au strigat oştile sale să meargă să dea ajutor lui căpitan paşa.
Ei au mers şi au dat ajutor Pazvandului, cum au fost// învăţaţi; şi au dat F.27v.
pazvangii năvală de au stricat rău oastea lui căpitan paşa, de au căzut mulţime
tăiaţi şi înpuşcaţi. Şi, gonindu-să, s-au risipit care încotro au văzut cu ochii
şi au rămas tunurile şi calabalăcurile lui căpitan paşa şi prăvăriia. Şi dacă
s-au luminat de ziuă, au cotelit pe turci(i) cei morţi, luîndu-le armele şi hainele
şi banii ce au găsit. Şi pazvanzii au cărat de au băgat toate în cetate şi zahereao
toată şi vitele, oi şi vaci, tunurile şi barutul i ghiulelele. Şi spun că făina ce
au fost acolo făcută movile s-au călcat de cai şi au fost umblănd caii ca prin
noroi prin făină.
Iar .căpitan paşa, în noaptea aceea, abiia au scăpat de au fugit cu vreo
20 de turci la Oreaova şi de mare frică şi groază s-au bolnăvit să moară 170 •
Oastea lui Pazvandu s-au băgat iar în cetate cu mult căştig, umplăndu-să
dă toate. Oastea lui Leu paşa s-au aşezat iar la ortacul lor. Leu paşa şădea
la cortul său; şi ce au mai fost oaste de la alţi paşi, dacă au văzut aşa că s-au
risipit puterea lui căpitan paşa, ei (au) fugit care de unde au venit, unii s-au
dus la Pazvandu.
(PENTRU TĂEREA CAPULUI(LUI) LEU PAŞA, PĂRTININD

PAZVAND(U)LUI) //
Căpitan paşa, dacă s-au mai îndreptat din bolnăvirea ce i s-au pricinuit, F.73(6,)",
dovedind că toată neunirea paşilor la război au fost răzvrătitori tuturor Leu coala. 17
paşa şi povaţa Pazvandului el (a) fost, de i-au spart oastea şi l-au gonit şi
i-au luat tot, au scris inpăratului pe larg, de toate. Înpăratul foarte s-au
măniiat şi au scris ferman la căpitan paşa ca oricum va putea să tae capu lui
Leu paşa.
Şi, după ce au mai trecut citeva zile, au scris căpitan paşa lui Leu paşa:
„Multă sănătate şi dragoste mării tale, babalic ! Iată că, mai dăndu-mi în de
bine din bolnăvirea ce mi s-au întămplat de către hainu Pazvandu, poftesc
pe slăvimea ta, babalic, să iai osteneală să vii aici la mine să mai şădem· de
vorbă, a mă parigorisi cu slăvimea ta şi a ne mai sfătui ce să facem cu Diiu;
iar de nu vei putea veni, să viu eu la măriia ta".
73
Leu paşa, cetind mehtupul, s-au amăgit şi i-au dat răspuns într-acest
chip: „Priimind prea cinstitul mehtupul slăvimei tale, m-am bucurat că iaste
mării tale mai binişor şi te-ai mai îndreptat; şi, fiind încă zaif, să nu vii măria
ta la mine, ci peste doao-trei zile, voi veni eu la măriia ta şi ne vom parigorisi
unul cu altul". 11 .
F.'lJv. Căpitan paşa, luînd această înştiinţare, i-au părut bine şi, chemînd pe
patru ianiceari de ai lui, aleşi şi voinici, să fie gata cu armele grijite şi seara
cînd va şedea cu Leu paşa de vorbă şi le va face semn, să dea năvală să-l
omoară, să nu scape viu, că iaste ferman la mijloc. şi le va da daruri mari şi-i
va face şi agale, după ce-l vor omorî. Cioh(o)dari(i) s-au făgăduit că îi va
înplini voia şi va arăta slujba şi în faptă.
Deci, viind Leu paşa, l-au priimit căpitan paşa cu mare cinste, întîm-
pinăndu-1 afară din iatac; şi întrînd amîndoi în iatac i-au dat dulceaţă, cafea,
cebuc şi alte zaharicale. Apoi i-au făcut ospătare la masă, cu feliuri de feliuri,
bucate scumpe şi făcîndu-şi voe bună cu el, ca să nu să priceapă de ceaia ce i să
găteşte; şi, şăzînd seara la vorbă, mult (un) ceas, nimic bănuindu-i de ceia
ce i s-au întămplat de către Pazvandu şi trecănd (de atunci) doao săptămîni,
Leu paşa vrănd să întoarcă la ordiia lui, căpitan paşa i-au zis: „Ba balic,
mai şezi o zi, doao, să mă sfătuieşti cum să mai scriu lui în păra tul pentru Dii".
Leu paşa l-au ascultat. Iar în ziua aceia, daca s-au făcut seara, după masă au
şezut multă vreme la vorbă; şi ca să vază la cîte ceasuri iaste, să să odihnească,
F.7'4(66) au li scos şi unul şi altul ceasornicile şi, văzînd că este vremea tărziu în noapte,
era să se scoale Leu paşa să plece la iatacul lui.
Căpitan paşa au strigat să aprinză felinarăle, iar celor rănduiţi le-au făcut
sămn, fiind că era în casă de asculta şi strejuia lucrul; şi îndată ce vă;mră
că le face sămnu, săriră toţi patru fără de veste în spinarea lui Leu paşa şi
întîi au dat cu pistoalele de l-au ciuruit gauri cu gloanţele, apoi au înfipt
hangerele în pîntece. Pusu-i-au şi laţ de gît şi aşa l-au omorît de năprasnă 171 •
Şi a doao zi i-au jupuit capul şi, umplînd pielea cu bunbac, l-au trimis îndată
la Ţarigrad, la înpăratul, iar trupul i l-au aruncat în Dunăre. Şi ce au găsit
la el, bani, haine, arme, ceasornice, le-au luat acei ce l-au omorît; şi i-au
făcut căpitan paşa agale. Iar turcii lui Leu paşa, de frică, n-au ştiut care încotro
au fugit. ·
Scris-au căpitan paşa la agalele lui Leu paşa la ordie cum că pe paşa
lor l-au omorît ca pre un viclean al înpărăţiei cu fermanu înpăratului, iar ei
să stea pe loc cu oastea pînă va lua a doilea poruncă ce să facă; dar au fugit
turcii mai toţi, dacă au auzit că au omorît pe paşa al lor.
(CUM S-AU MEŞTEŞUGIT CAPIGIU DE AU TĂIAT PE VOD(Ă)

HANGERLIU)
F.Vfr. li
Iar [vodă] vodă Hangerliu nu curma trimiţind porunci strajnice şi
mumbaşiri preste mumbaşiri pe la ispravnicii judeţelor, să dea zor slujbaşilor
să istovească dajdia văcăritului; iar slujbaşii nu înceta a muncii pe creştini
să dea bani. Lăcuitorii nu mai avea de unde să mai dea, că le ajunseasă cuţitul
la os şi vitele nu avea cui să le vănză, că şi carii cumpăra, căuta să le ia pe
nimic, precum mai sus am scris. Iar la Ţarigrad încă nu înceta grecii a arăta ce
e pe ţară, ca să mazilească pe Hangerliu, să încapă vre unul din ei domn 172 .
Deci, prea milostivul D(u)mnezeti, auzind strigarea săracilor şi năcazurile
lor, văzînd şi a văduvilor plăngere şi tănguire, n-au mai putut suferi pe nesa-
ţiosul şi nemilostivul domnu, carele au zis în inima lui că nu iaste D(u)mne:iwu
să răsplătească, dat-au gînd înpăratului să-i curme viiaţa. Şi îndată au chemat
pe vezirul şi i-au poruncit (marginal: cu străjnicie) să să scrie ferman şi să
74
trimiţă cap1gm inpărătesc să meargă să tae pe vod(ă), să-i aducă capu la
inpărăţie, pentru prea multă răutate şi sărăcie ce au făcut raialilor înpărăteşti
din Valahiia.
Şi de grab vezirul au poruncit unui ca// pigiu iscusit şi măestru a tăia F.75(67)
pre cei mari cu cumpătare şi i-au zis vezirul: „Iată fermanu înpăratului, cu
putere mare şi cu straşnică poruncă! Ia-l şi mergi la Valahiia de tae capul
beiului de acolo şi-lado spre a-l vedea preaputernicul nostru înpărat, că iaste
nevrednic a fi bei. Şi, de nu vei înplini porunca, capul ţi-l voi tăia !".
Capigiu, luind fermanu, s-au închinat vezirului şi, gătindu-să, au plecat,
luînd cu el un harap groznic la chip şi mare, cu îndrăzneală la ucidere, buzat
la gură. Şi viind pe drum, pe la hanurile de beilicuri, nu spunea nimurui unde
merge şi cu ce treabă iaste trimis, ci cu cumpătare, din conac în conac, mergea
cu grăbire. Pentru că domnii ţării au oameni turci, hangii de le dă plată, bani
mulţi, de ispitesc pe cei ce trec de la înpărăţie la Bucureşti şi dacă dovedesc
că merg la vod(ă), cu poruncă ori de bine ori de rău, cu mare grăbire merg
înnainte şi spun lui vodă ca să să păzească şi iau bacşişuri mari de bani.
Deci, sosind capigiu la Bucureşti, au mers la hanu [lui] Beilicului, după
obicei. Şi, şăzănd la han trei zile, au spus că merge la Dii, la// căpitan paşa F.75v.
şi la Ostrov, cu porunci înpărăteşti; şi lui vodă iar aseamenea i-au spus cel
ce au fost trimis de au cercetat pentru venirea capigiului.
Deci capigiu, gătindu-se cu ai lui, au încălecat şi au mers de au întrat
în curtea domnească şi au descălecat la scară; şi întrînd în casă la logofeţie,
au .zis să facă arătare beiului că are a vorbi cu măriia sa din gură, cuvinte de
taină, de la dragomanul mării sale de la Ţarigrad şi iaste călătoriu de nu poate
zăbovi. Şi ducănd pe capigiu la vei postel(nic) şi spuind şi lui, au mers
postel(nicul) la vodă şi i-au spus. Vodă au zis: „Lasă-l să vie!" Postelnicul
au zis: „Ba să-i spunem că eşti măriia ta zaif, că are cu el şi un arap groznic".
Vod(ă) au zis: „Aşa au obiceaiu capigii(i) de iau cu ei cite un om groaznic,
pentru măndrie; ci să vie să vedem ce-m va spune de la dragomanu".
Postel(nicul) au mai ispitit pe capigiu şi au zis că măriia sa iaste acum
cam zaif, ci la întoarcerea sa va veni pe la Bucureşti şi va afla vreme de va
v<1tbi cu măriia sa. Capigiu au zis: „Eu avînd fermanuri către capit(an) paşa
pentru turburarea Pazvandului şi pentru alte trebi // înpărăteşti şi voiu să F.76(68)
merg şi la Ostrov la haianu şi de acolo nu întorc pe aici, căci pe aici am venit
într-adins să-i spui cele ce mi-au spus dragomanul mării sale. Ci voi să vorbesc
cu măriia sa cinci-şasă cuvinte şi să plec, (marginal: că nu poci zăbovi")
Postel(nicul), mergănd iar la vod(ă) şi mai spuindu-i zisele capigiului,
i-au zis: „Să vie să-m spue ! 2 Deci postel(nicul) au zis capigiului: „Te pofteşte
măriia sa".
Şi, mergînd capigiu cu arapu, au întrat în iatac la vod(ă) şi i-au părut
bine că au apucat înlăuntru; şi, făcindu-i capigiu obicinuita închinăciune cu
măna, după obiceaiul turcescu, aseamene şi vod(ă) către capigiu, l-au poftit
să şază şi au şezut în pat pe saltea lăngă vod(ă), iar arapul au şezut pe laviţă
sau pe scaun. Dat-au capigiului cafea şi cebuc, iar harapu n-au priimit. Şi
începănd a vorbi unul cu altul, întrebănd vodă pe capigiu de ceale ce sănt
la înpărăţie, capigiu i-au spus ceale ce au ştiut. Vodă (marginal: înfiorîndu-sl
vodă de vederea harapului), au făcut sămnu postelnicului să mai cheme cio-
hodari(i) în casă, grăindu-i franţozăşte. ·
Şi eşind post(elnicul) afară, harapu au sărit reapede în spinarea lui
vod(ă), puindu-i laţul în gît, capigiu au slobozit amăndoao pistoalele odată
in păntecele lui vodă, harapul il sugruma cu// laţul, trăgînd(u-1) cu amîndoao F. 76v.
miinile jos din pat; şi fiind şi vod(ă) cu vărtute de să zvărcolea, capigiu au
75
înfipt hangerul în pîntece-i, de i-au vărsat săngele. Harapu şedea pe el şi-i
frăngea grumazi, iar cebuciu şi peschergiu au (în)ceput a ţipa. Şi cind a
slobozit pistoală, au sărit ciohodari(i) şi au sosit postel(nicul) cu ei, dar
capigiu a strigat: „Dur, bre, ferman". Şi au stătut toţi (marginal: n-au îndrăz
nit să facă nimic dacă au auzit de ferman).
Harapul au tăiat capul lui vodă, încă izbindu-să vod(ă) viu şi tăvă
lindu-să în sănge; şi, puindu-i ştrangul în picioare, i-au tras trupul pe scări,
jos, în curte. Şi dezbrăcăndu-1, au luat bani(i), ceasornicu şi inelele, harapu 173 •
Şi trupul l-au lăsat în mijlocul curţii, gol; iar doamna Hangerliului cu fetele
ei şi cu copii(i) ţipa şi săriia pe ferestri afară, de frică, că se temea să nu o
tae şi pe ia şi pe copii(i) ei.
Deci, străngăndu-să cei ce s-au aflat în curte şi boerii, li s-au citit fer-
manu şi auzind toţi s-au înfricoşat. Iar boerii cei mari, divanişti, dacă au auzit,
au eşit pe afară la moşii, temîndu-să nu cumva va avea osebit ferman să tae
şi pe vreunul din ei m.
Aşa săvărşindu-să omorirea, macar că poste(lnicul) au sfătuit pe vod(ă)
să nu lase pe capigiu că are arap groaznic şi pe sămuire se va întîmpla !f
F.77(69), cevaş, dar vod(ă) s-au înduplecat cu mintea, socotind că-i va spune ceva~
coala 18 pentru el, ce să face la Ţarigrad, Dum(ne)zeu slobozind să cază în ispită.
Şi lăsînd acolo trupul după poruncă, au zis harapul: „Iată căinele cel
ce au măncat rai(a)oa înpăratului". Şi zăcînd pînă a doao zi, niminea nu îndrăz
niia să zică sau să întrebe ceva. Harapul au jupuit capul lui vod(ă) şi spălind
pielea (marginal: de sănge) l-au umplut cu bumbac. Capigiu au poruncit
să vie doamna cu copii(i) ei încasă-icu (că) nu are poruncă a le face vreun
rău şi să nu aibă nici o frică. Postel(nicul) au mers de au chemat-o şi o au
adus la iatacu ei. ,
Harapu au pus capul lui vodă pe o tavă şi l-au dus la doamna de l-au
pus pe o masă, să să uite la el, zicăndu-i: „Iată capul bărbatului tău"; aceasta
au făcut ca mai mare jale să dea doamnei şi copiilor, să dia la bani să-l rădice.
Doamna să jăluia cu ţipet şi cu copii(i) i fetele ei. Deci au chemat capigiu pe
vel post(elnic) şi pe vel cămăraş şi pe vel vistier, zicînd să nu să teamă că
nu le va face nici un rău; şi abiia au venit cu mare frică, temîndu-să să nu-i
tae.
Şi au întrebat unde sînt teşcherealele ceale pecetluite ce le-au făcut ca
să le dea la raele, după vitele ce au avut, vrînd să ia birul de la dănşii, pe acealea.
Iar cămaraşul şi post(elnicul) şi visti(erul) au arătat de frică; şi, scoţîn-
F.V7v. du-le din cămară, spun că au // fost trei săpeturi de pecetluituri. Şi au zis
capigiu de le-au dus în mijlocul curţii unde era trupul lui vodă, poruncind hara-
pului să le pue toate pe trupul lui vodă grămadă şi să le aprinză cu foc să arză
pe trupul lui; şi au poruncit să strige telali pe uliţă, să să stringă norodul să
vază. -
Deci, văzînd aşa, postel(nicul) i cămăraşul au căzut la picioarele capi-
giului cu rugăciune să nu să facă una ca aceasta, ci să să milostivească să
lase trupul lui vod(ă) să-l îngroape şi pecetluiturile să le arză deosebit şi
să le dea o sută de pungi de bani. Capigiu, văzînd că le dă mulţi bani, au dat
voe să rădice trupul lui vodă să-l îngroape şi pecetluiturile le-au ars în
mijlocul curţii; şi spun unii că l-au îngropat cu preoţi, făcindu-i pogrebaniia
şi au luat şi capul lui vodă din casa doamnei.
Şi îndată au poruncit capigiu boerilor ca, după fermanu înpărătesc, să
scrie la toţi ispravnicii judeţelor să rămăe văcăritu jos, să nu să mai supere
raialele de acea dajde. Şi, luînd banii de la vistier i cămăraş i postel(nic) i de
la doamnă tot galbin(i), au plecat la Ţarigrad, cu capul lui vod(ă); şi ducăn-
76
du-l la înpăratul, s-au făcut mare cercetare de s-au dovedit prin mărturii că //
este adevărat acela capul Hangerliului. F.78(70)
Iar atunci cănd au eşit porunci în ţară să rămăe văcăritu jos, care pe
unde s-au întămplat bani adunaţi, i-au oprit boerii, ipravnicii şi cu zarafii
lor şi taxidarii i slujbaşii i zapcii cu mumbaşirii. Şi pe drumuri carii îi ducea
îi răpiia boerii, tăinuind şi zăcănd că nu s-au găsit bani strînşi cînd au sosit
poruncile; şi aşa s-au umplut de bani boerii şi slujbaşii, iar raialele au rămas
săraci.
Şi aşa au domnit Hangerliu doi ani şi mai bine.
A DOAO DOMNIE A LUI ALEXANDRU MORUZI VOEVOD LA LEAT 1800

(ŞI PENTRU PAZVANDU)
După tăiarea Hangerliului, au pus înpăratul domnu ţării iar pe Moruzi.
Şi intrînd în Bucureşti cu halai mare 175 , după obiceaiu domnilor şi şezănd
în scaunul domnescu, i s-au închinat toată boerimea, sărutăndu-i mâna şi
rănduind boeriile divanului, după obiceaiu. S-au liniştit căteva zile, apoi au
început a căuta treaba pentru oştile de la Dii. Căci căpit(an) paşa, dacă au
tăiat pe Leu paşa, s-au întors la Dii şi au înpreunat cîtăva sumă de oaste
să bată Diiu. Şi porunciia lui vod(ă) Moruz să poarte de grija// oştilor, cu F.78v-.
zaherale, cu vite, cu cară de oaste şi altele ce trebueşte 176 •
Iar înpăratul turcesc, văzînd că cu turcii nu va putea nimica să facă,
nici va putea să scoaţă hainu din cetate şi înţălegănd că Pazvandu s-au unit
cu cîrjalii şi face mare turburare înpărăţii, căci cărjalii prăda oraşe şi sate
prin Ţara Turcească şi le ardea cu foc de rămănea pămăntul gol şi haznalele
înpărăteşti le răpea de pe drumurile Ţarigradului şi toată avuţiia o ducea în
cetatea Diiului, la Pazvandu, că le era cetatea conac şi Pazvandu gazdă şi-l
avea mai marele lor şi povăţuitor; şi încă era sfatul lor să rădice pe Pazvandu
să-l facă înpărat cu cetatea Odriiului, unde au fost mai denainte scaun înpă
rătescu. Aşa dar, dovedind înpăratul de aceastea de toate, s-au socotit cum
va putea birui pe nesupuşii înpărăţii şi cum va putea să sfarme cetatea Diiul,
să strice cuibul cărjaliilor şi al Pazvandului.
Deci poruncit-au la divanistii, regealile sfatului înpărătesc, ca înpreună
cu marele muft(i)u, patriarhul turcescu, şi cu vezirul să facă divan, fiind şi
însuş înpăratul în divan. Deci, străngăndu-să toţi şi făcănd divan, unu zicea
una, altul zicea alta, iar altul într-alt chip; unii zicea adecă // ca să aducă F.19(71)
-Oaste franţuzască cu tunuri să spargă cetatea; altul zicea să poftească pe nemţi,
<:ă sînt vecini, să bată cetatea înpreună cu turcii m, iar alţii zicea să poftească
pe muscali că ei sînt mai războinici şi vor face biruinţă mai curînd. Iar înpă-
ratul şădea după perdeao divanului, precum iaste obiceaiul înpăraţilor tur-
ceşti, ca să nu i să vază faţa, şi asculta cine ce grăeşte; şi, săvăişindu-să divanul,
s-au dus înpăratul în iatacul lui şi ceilalţi la ale sale.
(INTRAREA FRANŢOZILOR ÎN MISIR ŞI ÎN PALASTINA ŞI CUM

ERA SĂ VIE MUSCALII SĂ BATĂ CETATEA DIIUL)
Deci într-acea vreme s-au făcut înpărat Rosii marele Pavel, fiul înpă
rătesii Ecaterinii, fiindcă înpărăteasa Ecatherina au răposat întru fericire 178 •
Şi avănd înpărăţiia turcească război cu franţoţi(i) (sic), fiind că franţozi(i)
au stricat pacea cu ei într-acea vreame, că aflasă că oştile turceşti s-au adunat
la Dii şi ei întrasă în Misir de cuprinsasă toată stăpănirea Misirului şi să
întinsasă de întrasă şi în Palastina, adecă în părţile Ierusalimului 179 • Fran-
ţozi(i) pe atuncea nu avea craiu să îş(i) tăiasă craiul lor 180 şi să aşăzasă
77
12 miniştrii de ocărmuia crăiia şi judeca ţara, iar Bonaparte era voevod oştilor,
adecă feltmaşar 1B 1 . Şi el întrasă cu oştile în Misir, că căuta franţozi(i) să//
F. 79·~. cuprinză aceaste ţări cu stăpănirea lor, să-ş(i) deschiză drum printrănsele
mai drept la America, Ţara cea N oao, unde au şi ei parte de stăpănesc 182 •
Şi înpăratul Ţarigradului, văzînd că franţozi(i) au întrat în stăpînirea
înpărăţii lui, au poftit pe înpăratul Rosii, Pavel, să-i dea oaste ajutor asupra
franţozului; şi i-au dat o sută de mie, căci nu-i era voia nici înpăratului Pavel
să să lăţască franţozi(i) în ţările turceşti şi apoi mai la urmă să să întinză şi
la Crîm, în stăpânirea muscalilor, precum le şi era găndul franţozilor.
Aşadar, înpăratul turcesc, după cum au aflat divaniştii lui să facă, au
chemat îndată pe vezirul şi i-au poruncit să chieme pe elciu muscălesc 182 bis
să-i cuvinteaze despre partea înpăratului, ca să scrie la înpăratul Pavel, fiind
că era în prietenie şi pace cu el, să-i trimită oaste muscălească să bată cetatea
Diiului, să o sfărame, să scoaţă pe hainu înpărăţii, Pazvandu, carele au turburat
toată înpărăţiia.
Şi viind elciu la vezirul şi spuindu-i vezirul zisele înpăratului, elciu au
dat cuvînt că va înştinţa cu ştafetă pe înpăratul la Petruburgu şi pănă în
zece zile va veni răspuns; şi îndată cu curier au înştinţat înpăratului Pavel
cererea înpăratului turcesc.
F .80(72) Şi viind curieru cu răspuns au arătat răspunsul vezirului // cum că de
va mulţămi pe înpăratul Pavel cu aceaste doao prinţipaturi mici, Valahiia
şi Moldaviia, de a fi supt stăpănirea Rosii, va orăndui un comandir general,
cu 12 mie oaste aleasă, cu tunuri mari şi, cu ajutoriul lui D(u)mnezeu, în 24
de ceasuri, va sfărăma cetatea, de nu va rămînea piatră pe piatră şi nu numai
pe Pazvandu îl va da în mina înpărăţii sale, ci şi pe ceilalţi hainii şi turbură
torii înpărăţii îi va supune şi va face linişte şi pace înpărăţii sale.
Vezirul, mergănd la înparatul, i-au arătat ceale ce i-au spus elciu muscă
lescu. Înpăratul au priimit bucuros şi au zis că mai bine iaste să dea aceaste
doao ţări muscalilor, ca să supue vrăjmaşii şi turburătorii înpărăţii, să înpă
raţască cu pace şi în linişte, decît să piarză inpărăţiia. Vezirul au zis: „Aşa
iaste, prea puternice inpărate". Şi au poruncit inpăratul vezirului să spue
elciului să scrie inpăratului său că primeşte cererea şi-i va da aceste doao,
ţări, ci să rănduiască oşti cît mai in grab să meargă la Dii, să sfărame cetatea,
cuibul hoţilor şi al hainilor. Şi spuind vezirul elciului, elciu au zis să facă inpă
ratul contract, adecă zapis, să-l trimită inpreună cu inştinţare la inpăratul;
F.80v. iar căt pentru oşti, sănt gătite şi aproape unde şă oştesc la locul// cu franţozii
şi de acolo după poruncă să va dăspărţi un corpos cu toate ale războiului şi
va veni la Dii cu grăbire.
Vezirul arătind inpăratului zisele elciului, inpăratul îndată au poruncit
să facă contract, carele s-au şi făcut; şi, dăndu-1 elciului, l-au trimis la inpă
ratul Pavel, la Petruburg 1 83.
Pavel, inpăratul Rosii, au scris ştafetă prin grabnic corier, poruncind
lui Sovoro gheneral, comandirul cel mare 184 , să orănduiască generari cu
corpos de 1200 ostaşi-piotă şi husar(i), cazaci, călărime, cu tunuri mari cu
cephănale şi cu avan top cu, gumbărale să arunce in cetate şi cu cartace şi cu
toată silinţa să sfarame zidurile cetăţii Diiului şi să o risipească cu putere, din
temelie, a nu mai fi cetate. Care oşti s-au fost şi orănduit şi au fost şi plecat
a veni asupra Diiului.
Scris-au inpăratul Ţarigradului şi lui vodă Moruz să facă toată gătirea
oştilor muscăleşti, zahereale şi fănuri, orzu şi conace cu orice va trebui, că
iaste să vie pe aici prin ţară la Dii să sfărame cetatea 185 • Moruz vod(ă),
F.81(7J), văzănd fermanul inpăratului, au fost dat poruncă ispravnicilor judeţelor să
coala 19. scrie fănurile oamenilor şi zaherea:// griu, orzu, vite ce să va mai afla in ţară 1 86.
78
Dar, fiind la mare întristare, înţălegănd că înpăratul au dat aceaste
doao prinţipaturi, Valahiia şi Moldaviia, întru stăpănirea muscalilor, bolind
cu inima că va să să scape de chivern~seala vieţii ce o avea dintr-aceaste ţării
neamul grecilor, s-au pus şi au scris la regeale divaniştii înpărăteşti, trimi-
tîndu-le şi o sumă mare de pungi de bani, să stea şi să mijlocească la înpăratul
~ă nu dea aceaste ţări[i] muscalilor, ci să le dea alte cetăţi şi ostroave, în alte
părţi, că aceste doaoă ţări sănt ca nişte cămări pline cu de toate înpără.ţ:iei
spre folos; şi de va lua muscalii aceaste ţări, peste puţină vreame să va pomeni
şi înpărăţiia cu ei la Rumele. Sau măcar să dea înpăratul(ui) neamţilor
aceaste S judeţe numai, dincoace de Olt, şi să-i roftească, că şi ei au oaste
regulată şi vor primi să bată cetatea Diiul şi să o sfărame.
Deci regealele, fiind enteresate, au mijlocit la înpăratul şi înpăratul
au priimit sfatul regealelor şi au poruncit vezirului să spue elciului muscălesc
că de va priimi alte cetăţi sau ostroave să rămie aceaste ţări, că sint trebuin-
cioase pe seama inpărăţiei, precum arată regealele // divanisti. Vezirul, F.8l•r.
arătind elciului, elciul au răspuns zidnd că nu priimeaşte inpărăţiia Rosii
casteluri, că are destule de acealea, ci pentru hatărul inpăratului au priimit
aceaste ţărişoare ca să-i facă odihnă şi să inpărăţească cu linişte; şi aşa,
fiindcă au fost dat zapis pe acest aşezămănt, n-au putut să facă a priimi mus-
calii alte cetăti.
Iar vodă 'Moruz, înştiinţăndu-să că nu s-au putut a să schimba lucrul,
fiind măestru, au făcut altă meşteşugire şi puind de au făcut harzoval,
adecă jalbă către inpăratul, despre partea ţării cu mare plăngere şi tănguire
şi au iscălit pe toţi boerii ţării, mari şi mici, şi pe toţi breslaşii şi cumpănaşii 1 8 7
jăluind şi ticăloşindu-să că au sărăcit şi li s-au prăpădit tot ce au avut cu
răzmiriţa Pazvandului, atîta mulţime de oşti fiind pe capul lor, şi au rămas
de n-au ce mînca şi mor de foame, cu mueri, cu copii cu tot. Că raelele mănăncă
coaje de copaci şi tărîţe şi nici haraciul înpărătesc nu au de unde să mai dea
şi cu sape de lemn, încălţaţi în opinci de coaje de copaci, prin alte ţări să
hrănesc. Pentru care cu lacrămi fierbinţi să roagă să să milostivească prea
puternicul înpărat asupra săracilor// raelele aceştii ţări, să iarte pe Pazvan- F.82(74)
doglu, să nu mai vie şi oştile muscalilor, că nu mai au nici oştilor înpărăteşti
să le dea zahereale. Şi Dumnezeu să te ţie mulţi ani să înpărăteşti. Prea plecaţi
robii din Valahiia ai prea puternicii înpărăţiei tale 188 .
Şi trimiţind vod(ă) Moruz jalbă cu olac grabnic la capicheheiaoa lui la
Ţarigrad, scriindu-i să o dea dragomanului şi să-i numere şi o sumă de pungi
de bani, dragomanul luînd jalba de la capicheheiaoa lui vod(ă) cu banii
dinpreună, mergănd la înpătatul, i-au citit-o întru auz, de rănd, toată.
Înpăratul, înţălegănd şi auzind de ticăloşiia raelelor Valahiei, s-au milosti-
vit şi au ertat pe Pazvandu, scriindu-i ferman, cum că, pentru rugăciunea
săracelor de raele din Valahiia, îl iartă, măcar că nu e vreadnic ertăciunii, şi-l
cinsteaşte cu paşalicul Diiului 189 şi i-au trimis doao tuiuri înpărăteşti de stă
pănirea paşalîcului şi caftan înpărătesc de samur.
Deci, viind capigiu de la Ţarigrad, cu tuiurile şi cu caftanu şi, viind la
poarta cetăţii, inştiinţăndu-să Pazvandu de venirea lui, că iaste de la înpăra
tul trimis cu veste bună, au poruncit Pazvandu să-i trimiţă întăi fermanu
să vază ce scrie inpăratu //şi de va fi bine, îl va lăsa şi pe el de va întra în F.82•r.
cetate si să va învrednici a vedea si fata slăvimei sale; iar de nu-i va trimite
ferman~, să să ducă de aci, că va p~run~i de-1 va face în doao bucăţi.
Capigiu au dat fermanu la un biinbaşă; ducăndu-1 la Pazvandul, au
poruncit teftendariului de i l-au cetit; şi, văzînd că l-au făcut înpăratul paşă
mare, s-au bucurat şi îndată au poruncit la patru agale mari cu odobaşi, cu
bulugbaşi şi ciauş-başi să meargă cu o sută de paşalii turci aleşi, înbrăcaţi
79
frumos, înpodobiţi cu argintărie şi cu doi armăsari înpodobiţi cu rafturi de
sărmă cu aur şi să aducă pe capigiu cu cinste mare la sarai-divan. Deci, mer-
gănd agalele cu halaiu ş; deschizăndu-să poarta cetăţii, dup(ă) salamalichiul
ce i-au făcut, l-au luat agalele de supţiori şi l-au încălecat pe un armăsari şi,
aducăndu-1 la divan-sarai, l-au cinstit, după obiceaiu, cu dulceaţă, cafea,
cebuc. Şi odihnindu-l un ceas, doao aci, l-au luat agalele de l-au încălecat pe
celalalt armăsari şi, cu tot halaiul, l-au dus la saraiul Pazvandolui. Acolo,
F.83(75) intrănd în iatac, unde era Pazvandul, puţintel s-au mişcat Pazvandul //de
i-au făcut cinste; şi aducănd cafea şi cebuc, l-au cinstit. Apoi au pus masa şi
l-au ospătat bine, fiind şi căteva agale mari şi bătrîni la masă cu toţii ai cetăţii
fruntaşi. Aseamene şi a doao zi.
Iară a treia zi au poruncit Pazvandu de s-au adunat toate agalele cetăţii,
cu haiianu Cara Mustafa şi cu toată oastea şi au făcut zeefet mare. Însă s-au
cetit întîi fermanu înpăratului; de paşalîc, înbrăcîndu-1 capigiu(l) cu caftanu
înpărătesc şi dănd tuiurile la baractarii Pazvandului să le ţie, poruncind de au
dat cu tunurile mult (un) ceas. Apoi a strigat toţi ostaşii: „Hala, Hala!"
cu ·glas mare: „Să trăiască înpăratul şi măriia sa paşa Pazvandoglu". Şi apoi
au şezut la masă cu toţi şi au ospătat.
Iar a patra zi au înbrăcat Pazvandoglu pe capigiu cu caftan de la el şii
i-au dăruit o mie de galbini şi un armăsar înpodobit cu raftur(i) şi au trimis
la înpăratul carte de mulţămire şi că va fi cu supunere; scris-au şi lui vodă
Moruzi că îi mulţămeşte ca unui prietin şi să vă avea bine cu el.
Şi aşa, după porunca înpăratului, căpit(an) paşa cu oştile lui s-au dus//
F.83v. la Ţarigrad, luînd multe pungi de bani de la Moruzi vod(ă), poclon. Aseamene
şi ceilalţi paşi ce au mai fost cu oştile lor s-au dus careş la sarhatul lor. Şi
oştile muscăleşti încă s-au oprit de a veni la Dii, pentru că în păra tul turcescu,
dacă au ertat pe Pazvandu, de loc au trimis jalba Ţării Rumâneşti la Petruburg,
la înpăratul Pavel să o vază şi i-au scris că au rămas jos cererea şi legătura ce
au fost făcut pentru Dii, ca să nu mai pătimească raelele.
înpăratul Pavel, văzînd jalba ţării, au căit pe săraca de ţară şi au scris.
comandirului să oprească oştile de mergerea la Dii, să stea de război asupra
franţezilor, precum au şi stătut, că, biruindu-i, i-au scos din Misir şi din
Palastina şi au lăsat cetăţile iar întru stăpănirea turcilor 190 . Şi într-acea
vreame mare uşurare avea creştinii şi pace despre turci, pentru ajutoriul ce
au făcut înpăratul Pavel înpărăţiei turceşti asupra franţozilor 1 9 1 •
Iară paşa Diiului, Pazvandu, văzindu-să pre sine mare şi tare, nu s-au
liniştit a fi cu pace, ci au început să supue oraşe şi cetăţi într-a lui stăpănire:
Beligradu, N işu, Ostrovul, Cladova, Oreaova, încă şi Ruşciucu. Şi au făcut
F.84(76) şi război cu Trăstăninoglo, haianu Ruşciucului, [dar n-au]// dar n-au putut
folosi nimic, că nu i s-au supus 1 9 2_
Iar de la vod(ă) Moruz au început a cere bani cu cuvănt că are tre-
buinţă să dea lefi la ostaşi. Vodă, văzănd că nu va putea domni în pace dacă
nu-i va da bani, i-au dat în cîteva rănduri, cînd 40, cînd 50 de pungi de
bani 193 . Apoi au început a cere zaheria: grîu, orzu, untu, miere, său, măcar
că i să da întreiala dup(ă) obiceaiul cetăţii Diiului. Dar Pazvandu nu să.
mulţămiia cu întreiala şi trimitea turci de prindea zapcii şi încă pe doi i-au
şi tăiat. Prins-au şi pe boeri ispravnici şi îi ţinea la Dii închişi, până cînd da
cîte 40 sau 50 de pungi de bani apoi scăpa cu capu a măna. Vodă Moruz, văzînd
aşa, au înştinţat la înpărăţie, Cerut-au şi salahori şi bile să tae din păduri să
i le ducă la Dii să întărească cetatea şi cară multe şi sare multă să umple
magaziile în cetate 194 • Încă cerea şi ocna toată să fie a lui, cu cuvănt că moşu
său ar fi stăpănit-o în vechime; şi lui vod(ă) (zicea) că-i ajunge ocnele de peste
Olt. Şi dulgheri, lemnari şi meşteri de fier ţigani, carii dacă auziia, de frică.
80
fugea în păduri. Încă şi zugravi, de-i zugrăviia //saraiurile şi le poleia cu F.B"lv.
1
aur şi cu argint, apoi cerea iar de la vod(ă) bani să le plăteascălucrătorilor.
\Vodă îi da şi de nevoe, că să lăuda ca va trimite turci de va prăda oraşul
0
Bucureşti. Deci au venit lui vod(ă) de la înpăratul ferman să dea Pazvandului

numai întreiala, iar altceva nimic.
Scris-au înpăratul ferman şi Pazvandului să-şi ia întreiala şi să lase
tara şi pe vodă în pace; dar Pazvandu, ca un căine, mai rău s-au întărătat
Şi s-au măniiat, trimiţind cuvănt la caimacamu şi la boerii divanisti că, de
nu-i va da ceririle lui, va prăda oraşul Craiova şi pe boeri îi va tăia în bucăţi.
Boerii şi negustorii, auzind aşa, s-au început a (se) înfricoşa; şi mai trecînd
nu multă vreame, au simţit boerii şi au dovedit că cuvintele Pazvandului va
să fie şi în faptă şi au început a-ş rădica calabalîcurile şi haremul, trimiţîn
du-le pe la m(ănă)stirile de la munte, alţii în alte părţi şi negustorii cei mari
rădicăndu-şi mărfurile, dar nu să spărtigasă oraşul 195 •
(PENTRU PRADA CE AU FĂCUT CARA MUSTAFA CU TURCII

ORAŞULUI CRAIOVEI ŞI PENTRU VENIREA CĂRJALIILOR
ÎN ŢARĂ ŞI PENTRU ARDEREA CRAIOVEI ŞI ALTE ORAŞE)
Şi trecind aşa mai un an, fiind vreamea cam în iarnă, fără de veaste
au venit Cara Mustafa cu o sumă de turci şi au călcat oraşul (Craiova),
prădînd şi jăfuind prăvăliile şi pe negustori şi casele boereşti şi pe toţi oră-
şanii, pe cine apuca//, spărgănd pimniţile şi prăvăliile şi prăda bani, mărfuri, F.85(77),
iar oamenii, orăşanii, îşi lăsa tot şi fugiia toţi în toate părţile 196. coala 20
Vodă, înştinţăndu-să, au trimis turci înpărăteşti de la Ruşciuc şi arnăuţi
să le stea înpotrivă. Şi, dacă au sosit, au început a da cu şişinelele în văzduh,
ca cum s-ar bate cu turcii Pazvandului; şi mai la urmă s-au unit cu toţi, apoi
pradă mare ce au făcut, de n-au mai rămas nimic în oraşi, că numai ei rămasase
în oraş. Pănă şi umblătorile le căuta ca să găsasc(ă) bani, cum au şi găsit
Şi mai sosind turci înpărăteşti, Cafa Mustafa cu turcii lui, dacă s-au înplinit
doao săptămîni, umplăndu-să de bani şi de odoară şi de mărfuri, au încărcat
pe cai şi în cară şi s-au rădicat din oraşi. Şi mergănd la m(ă)n(ă)stirea Şegarcea
au rănduit turci mumbaşir, mergînd prin sate şi apucînd pe lăcuitori de au
dat zaherea, încărcăndu-o în carăle oamenilor, o trimitea la Dii 197 . Şi dacă
s-au îndestulat, s-au rădicat cu toţi şi, trecănd Dunărea, s-au dus la Dii ·şi
multă bogăţie au dus la Pazvandu; iar turcii înpărăteşti mergea şi ei după Cara
Mustafa şi zicea că-l goneşte din ţară//. Şi dacă au trecut Cara Mustafa Dună- F.85v.
rea, au întors turcii înpărăteşti în oraşi, cerăndu-şi lefile de la boeri că au gonit
pe vrăjmaşi. O, vai de ţară!
După aceasta, mai potolindu-să oareşce Pazvandu, s-au gătit cărjalii
să între în ţară. Iar vod(ă), prinzănd de veste, au scris la înpărăţie. Înpăratul
au rănduit un nazăr şi alte agale cu oaste şi turci şi cu tunuri, ca să păzească
ţara. Iconomisit-au şi boerii cu caimacamu de au trimis lui Manaf Ibraim,
de la Dii, care era capul cărjaliilor, daruri scumpe ca să-i fie milă de ţară,dar
nimic n-au putut folosi, că Manaful au priimit darul şi nu s-au uitat la rugă
ciune. Şi întîi au prădat Cerneţul 198 şi tot judeţul şi au luat robi, trimiţindu-i
la Dii, la Pazvandu, şi aco(lo) ii vindea pe bani la cei ce voia să-i răscumpere.
Şi după ce au ars oraşul Cerneţul, au venit la Tărgu Jiiului şi asemenea l-au
istovit cu foc 19 9 şi cu pradă şi cu robii; şi aceaste cete de cirjalii au apucat
poala muntelui.
81
Iar altă sumă de cărjalii, cu pazvanzi amestecaţi, au venit in Craiova
şi au prădat ce au găsit, după prada lui Cara Mustafa (la leat 1800)* şi au
F.86(78) aprins ora// şul de toate părţile, de au ars pină in faţa pămăntului 2 0°.
Altădată au eşit la Caracal şi au ars oraşu pină in pămănt, după ce l-au prădat
şi l-au robit.
Iar nazărul să ţinea după ei şi după ce-şi făcea cărjalii seama lor, sosea
şi nazăru, dind cu tunurile in văzduh şi pe niminea nu omora, cu cuvănt
că-i goneşte. Şi prăda şi turcii inpărăţeşti satele şi oamenii pe unde trăia,
zicind că cărjalii pradă, iar nu ei. O, vai de creştini ce trăgea! Că nu era destul
că-i prăda, ci unora le tăia urechile, altora nasul, altora buzele, de-i sluţiia,
iar pe alţii ii inpuşca, pe alţii ii tăia d.e tot. Văzut-am şi eu cu ochii oameni
slutiti.
' 'Iar ceata cărjaliilor, care apucasă poala muntelui, au venit pe la m(ănă)sti
rea Polovragi şi au ars-o cu foc, de tot rămiindu zidurile surpate 201 • Apoi au
venit hoţeaşte, noaptea, la oraşul Ocnei, şi aci mare răutate au făcut, că au
omorit mulţi oameni şi au sluţit pe mai mulţi şi au ars oraşul cu foc şi toate
besericile; ca şi (la) Craiova, şi aci au şezut cărjalii doao săptămini de au prădat
F.86v. şi au prins robi. Iar nazărul, sosind mai tărziu cu turcii lui//, au tăbărit in
dealul Titireciului, ca o jumătate de ceas de Ocnă. Şi da cite un tun spre Ocnă,
in văzduh 202 .
Iar cărjalii, dacă s-au umplut de prăzi, mai vărtos de bani, că avea
fiete care cite doi sau trei cai încărcaţi de prăzi, au plecat in pace, nestăndu-le
naziru nimic în potrivă; ci s-au luat şi el dup(ă) ei pănă la Caracal, ca cum i-ar
goni. Şi după ce au trecut Dunărea de s-au dus la Dii, că acolo era cuibu lor,
şi la Pazvandu străngea toate prăzile şi avuţiiie ce răpiia şi robii acolo ii
vindea. Şi intorcindu-să nazărul la Craiova zicea că au scos pe cărjalii din
ţară şi i-au gonit peste Dunăre. Fost-au prins cărjalii şi pre un boeriu, Bibescu,
cu soţiia lui robi in tirgul Cle(a)novu şi mare nevoe au tras pănă au scăpat,
însă dănd bani pe la alţi turci de i-au făcut cale cu chibzuire să scape 203.
Fost-au venit şi vod(ă) de la Bucureşti la oraşul Slatină, prez Olt,
şi, şăzănd in oraş, au îndemnat pe nazirul şi pe alte căpetenii ce era să stea să
gonească cărjalii 204 .
Deci, cum am scris, după ce s-au dus cărjalii din ţară, peste Dunăre la
Dii, de bună voia lor, şi s-au potolit focurile şi frica, au început a veni oamenii
F.87(79) pe la// casăle lor, însă sătenii lăcuitori, fiindcă să spărsasă toată ţara 200 .
Iar boerii cu toate familiile lor şi neguţătorimea, egumenii m(ănă)stirilor şi
episcopii cu mitropolitul şi cei mai puternici de bani, umplusă Ţara Ungurească,
de au îmbogăţit pe neamţi, cheltuind acolo in scumpătate mare 206. Iar vod(ă)
Moruzi au scris inpăratului la Ţarigrad că au scos pe hoţii de cărjalii din ţară;
inpăratului i-au părut bin~ şi s-au bucurat, trimiţind lui vodă şi nazărului
caftane şi alte daruri iµpărăteşti scumpe şi citeva pungi de bani nazărului 201.
Deci vodă Moruz, fiind măestru, s-au socotit ca nu cumva să dovedească
inpăratul că s-au stricat ţara rău şi au arsu cărjalii toate oraşele şi mai vărtos
Craiova, politie mare, şi să-l vinovăţească şi să cază la urgie inpărătească, au
scris la inpăratul cu mare rugăciune să să milostivească să-l iarte de a mai
sluji inpărăţiei in domnie, să meargă la ale sale să să odihnească de multele
nevoi şi năcazuri şi greotăţi ce au tras cu Pazvandu şi cu cărjalii pănă i-au
scos din ţară ~ 08 • Şi au trimis mu1'te pungi de bani la capicheheiaoa lui la
F.87v. Ţarigrad, să dea la regeale şi la dragomanul; şi aşa// meşteşugind, au venit
mazilie şi au scăpat cu pace şi cu cinste şi cu avuţie multă 209. (Marginal:
1802 noem(brie) 14).
• Adăugat mai tîrziu de cronicar.
82
în domniia acestui domn, al doilea an, s-au cutremurat pămăntul foarte
tare de au căzut toate turlele besericilor din Bucureşti şi clopotniţele şi alte
case înnalte s-au sfărămat. Şi clopotniţa cea vestită de înnaltă, care era
podoabă oraşului, cu ceasornic, au căzut şi s-au sfărămat 210 ; şi era atunci
mare frică. Şi au domnit Moruzi vodă în domniia a doao 3 ani.
(PENTRU DOMNIIA LUI COSTAND(IN) VOD(Ă) SUŢU

ŞI PENTRU JALBA CE O AU DAT TOŢI BOERII ŞI
ARHIEREII LA ÎNPĂRĂŢIIA ROSSIENIASCĂ)
înpăratul Ţarigradului au trimis ferman lui Constand(in) vod(ă)
Suţul, fiind atunci domn la Moldova (nepot lui Mihai vod(ă) Suţu) ca să fie
domnu Ţării Rumăneşti 211 • Şi viind în Bucureşti, au scris porunci în ţară
să să străngă toţi lăcuitorii din pribegie, careşi la casele lor. Scris-au şi boe-
rilor în Ţara Ungurească să vie fieştecare la casele lor. Dar boerii n-au vrut
să vie, pentrucă, sfătuindu-să boerii cei mari din Bucureşti cu boerii cei
din Craiova, împreună şi cu mitropolitu şi cu episcopii şi arhimandriţii şi
igumenii m(ă)n(ă)stirilor şi unindu-să toţi la un cuvănt, au făcut mare
jalbă către// înpăratul Rosii, marele Pavel 212 , cu mare tănguire au arătat F.88(80)
că sînt fugari de răul turcilor şi au pribegit şi în alte ţări, lăsîndu-şi casele
pustii, şi cheltuindu-să au sărăcit, vănzăndu-şi moşiile şi acareturile sale
şi turcii au ars oraşele toate şi bisericile cu foc şi au prădat toată ţara, omo-
rănd şi tăind mulţi creştini şi sluţindu-i, tăindu-le nasul, urechile şi buzele,
să le dea bani şi pre mulţi i-au luat de i-au dus robi. Rugăndu-să înpăratului
să să milostivească, ca un creştin asupra creştinităţii, să facă într-un chip
cu ţara aceasta, ca să fie în pace de către turci, căci că n-au la ce să mai
întoarcă în ţară; şi domn să fie ţării pe care îl vor alege boerii şi arhiereii
ţării 213 • Şi iscălind toţi jalba, au trimis-o cu doi boeri, soli, la Petreburg,
să o dea înpăratului; şi mergănd boeri(i) la Petruburg, au dat jalba l'a înpăratul.
Şi înpăratul, cetind-o şi înţălegănd de pătimirea ţării şi a boerilor,
au căit-o. Deci au poruncit ca toţi soli(i) înpăraţilor ce să află la Petreburg
să vie la divanul înpărătesc; şi adunăndu-să întru una de zi, fiind şi înpă-
ratul de faţă, au poruncit să// citească jalba Valahiei în auzul tuturor. Şi F.88•r.
după ce au cetit-o, au întrebat înpăratul pe soli: „Ce ziceţi dum(nea)voastră la
aceasta?" Solii au tăcut. Înpăratul iar i-au întrebat: „Cade-să înpărăţiei meale
a ajuta şi a apăra această ţară creştină, au nu?". Solii au răspuns că să cade
a ocroti Valahiia după dreptate, de năpăstile ce-i vin asupră. Au întrebat şi pe
elciu turcesc cum găseşte cu cale? Au răspuns că celui ce pătimeşte să cuvine
ai să da ajutor.
Înpăratul Pavel au poruncit secretariului înpărătesc să scrie înpăratului
turcesc să caute să facă zapt turcilor de asupra acestor doao ţări, Valahiia şi
Moldaviia, să nu o mai arză şi să o prade şi să o robească, gonind pre toţi
lăcuitorii ţării în ţări streine şi sărăcind boerimea, arzînd oraşele şi bisericile
creştinilor, să aibă ţara pace, după ponturile păcii care s-au aşezat la înpăciuire
in vreamea trecută şi să pue domnu ţării pe carele îl va aleage boerii ţării,
că de nu va fi ţara în pace cu lăcuitorii ei, va strica prieteşugu cu înpărăţiia
sa şi oştile Rosii, care sănt orănduite asupra ·franţezilor cu război, le va porni
cu război asupra inpărăţii sale şi va face zapt turcilor. Au scris şi // elciu F.89(81),
turcesc ce va fi vrut. Deci curierul, sosind la Ţarigrad, au dat .scrisoarea lui coala 2 l
elciu Rosii, trimiţindu-i şi lui deosebită scrisoare ca să ştie pricina. Elciu numai-
decît s-au dus la dragomanul înpărătesc şi, dăndu-i scrisoarea, dragomanul
au mers la înpăratul de i-au citit-o de rînd.
83
lnpăratul s-au turburat dacă au auzit de patima ţării, neştiind el de
aceasta; şi au vrut să tae capul lui Moruz vod(ă), fiindcă el au scris înpăra
tului că au scos cărjalii din ţară şi nu i-a lăsat să facă rău în ţară şi cum că ţara
iasteînpace. Şil-ar fi şi tăiat, dar regealele, fiind(că) au luat bani de la el, au
stătut de au înblănzit pe înpăratul să nu-l tae, că să va scărbi înpăratul Pavel
mai rău şi poate că va porni război; şi aşa i-au ertat înpăratul viiaţa, însă
l-au făcut surghiun de au patimit Moruz multă vreame.
Şi îndată au poruncit înpăratul de au scris fermanuri la toţi paşii mar-
ginei Dunării să să ferească de Ţara Rum(ă)nească, să dea pace raelelor, nesu-
părîndu-i întru nimic, să-ş(i) vie careşi la casa lui şi pe cărjalii să-i prinză
F.8l>v. şi să-i înţape pe// marginea Dunării, că de să va mai înştiinţa că nu iaste
Valahiia in pace, sabiia ii va minca.
Şi măcar că s-au fost scărbit inpăratul şi pe boerii ţării, că de ce n-au
inştinţat inpărăţiei de realele ce li s-au intămplat de către pazvanzi şi de către
cărjalii, ci au jăluit înpărăţiei Rosii, dar n-au avut ce să le facă, fiind fost toţi
la un cuvănt. însă au trimis ferman boerilor in Ţara Ungurească să vie toţi,
careş la casa lui in ţară, că vor avea pace şi nu va mai patimi nici un rău, că
inpărăţiia lui n-au ştiut de ceale ce s-au intimplat in Valahiia. Şi iată că v-am
orînduit bei pe Suţul Constandin.
(PENJRU CEREREA_BOERILOR LA POARTA_ŢARIGRADULUI

SA VIE DOMN ŢARII COSTAND(IN) VODA IPSILANT)
Boerii şi arhiereii, priimind fermanul înpărătesc, au înştiinţat înpăr~ţii
că sint supuşi şi următori poruncilor prea puternicii inpărăţii şi sănt doritori
şi bucuroşi a veni la casele lor, in ţara sa; dar pînă nu li să va orăndui de către
inpărăţie domnu pe Costand(in) Ipsilant, după cererea lor, nu vor veni in
ţară, că Suţul vod(ă) iaste om rău şi năprasnic şi le iaste teamere că vor
pătimi de el ca şi de Mavrogheni. Dar cănd s-au fost trimis fermanul la
F.90(82) boeri, au fost scris Alexandru Ipsilant boerilor şi arhiere // ilor să facă cerere
de la înpărăţie pe fiiu-său Costand(in) să le fie domn, că le va fi bine cu el
şi el le va nărăvi la toate şi va mulţămi pe toţi cu boerii şi cu venituri din ţară,
că iaste om înţălept şi blănd şi încă il va sfătui şi măriia sa spre urmările ceale
bune; şi boerii pentru aceasta l-au cerut de la înpărăţie să le fie domnu 214 .
înpăratul au priimit cererea boerilor şi au făcut domnu pe Costand(in)
Ipsilant, inbrăcăndu-1 in caftan inpărătesc, după obiceaiu, dăndu-i şi cucă de
samur, iproci. Iar lui Costand(in) Suţul, viindu-i mazilie 215 , s-au dus la Ţari
grad scărbit, însă au pus gănd de răsplă.tire lui Ipsilant, ca să-i coacă turta
cit va putea; şi aşa au şi făcut, cum vom scrie înnainte.
Iară Manaf Ibraim cu cărjalii(i) lui au trecut iarna de la Dii, la Ruşciuc,
pen ţară, pe marginea Dunării, jefuind satele ce au mai găsit; şi nu le-au
stătut niminea înpotrivă, că turcu la turcu nu face nici ltn rău, pentru orice
rău va face la creştini 216 • Scumpetea tot sporiia şi să innălţa la preţ toate
cealea. //
F.90v. (DOMNIIA LUI COSTAND(IN) VODĂ IPSILANT ŞI PENTRU
ARDEREA TĂRGULUI BUCUREŞTILOR)
La leatul 1804 *,au venit domnu in ţară Costand(in) Ipsilant voevod 217 ,
trimis de la Ţarigrad cu ferman inpărătesc. Şi intrănd in Bucureşti cu halai
mare, după obiceaiul domnilor, şezut-au în scaunul domnii şi au venit toţi
boerii de i s-au închinat şi i-au sărutat măna, bucurăndu-să de venirea mării
• Scris cu roşu.
84
sale. Vodă. rănduind boeriile divanului şi aşezănd trebile ţării, era în grije
1
să iconomisească de a fi ţara în linişte şi în stare bună, după porunca ce i
s-au dat de la înpăratul. Şi s-au făcut linişte mare în ţară, începănd boerii
şi neguţători(i) şi toţi oroşanii a-şi face casele şi curţile ce le-au ars cărjalii
şi a să drege sf (i)ntele beserici.
Pazvandu încă i-au scris: „Multă sănătate prietene, beiule! M-am bucu-
rat de venirea mării tale". Vodă încă i-au scris cu ţeromonie, mulţămindu-i
de cercetare. Şi nu multă vreame trecănd, Pazvandu au început a cere de la
vod(ă) de toate, ca şi de la Moruzi, mai vărtos bani; vodă i-au dat ca să poată
domni în pace // 218 •
întru domniia acestui domnu, întru al doilea an, la 1806 219 , s-au întăm- F.91(83)
plat în Bucureşti la o spiţărie ce era în mijlocul oraşului, din lucrarea cu foc a
doftorilor, s-ar fi aprins unsorile sau spirturile; .şi luind foc spiţăria cu dofto-
riile, au început a arde foc groaznic şi suflînd un vănt despre răsărit, s-au
început a aprinde şi alte ·case. Şi luînd putere mare focul, nu putea folosi
niminea să-l stingă, înălţăndu-să fleacăra focului in văzduh foarte groaznic.
Şi sporind de la casă la casă, au sosit la prăvăliile cu mărfuri şi la băcănii, în
puterea tărgului; şi atunci mai groaznic înputernicindu-să focul, căci să învîl-
văta din buţile cu untdelemn şi din buţile cu rachiuri, spirt şi din prafuri,
barut, cît mari trăsnete să făcea şi zgomot mare era. Dar cine poate spune
ţipetele şi strigătele oamenilor şi al muerilor? Că-şi lua copii în braţă şi de
mină şi fugea ţipind, şi nu ştiia încotro să fugă, de fum şi de dogorîrea focului.
O, vai ce jale! Că nu era foc arzănd o casă, doao, măcar şi zece, ci tot tărgul
care s-au mistuit, 5-6 sute de casă. Spun că s-au fost văzînd //focul cale de F.91v.
6 ceasuri. Mărfurile negustorilor să tăvăliia prin picioarele oamenilor, iar
arnăuţii şi catanele domneşti şi spathăreşti şi ale agăi, care avea poruncă să
dea năvală să stingă focul, ei să încărca de postavuri şi alte matherii şi mătă-:-
suri şi fugiia, fiind noapte; că focul s-au aprins ziua la şapte ceasuri din zi şi
au ţinut pănă a doao -zi iar pănă la 7 ceasuri, cănd milostivul Dumnezeu au
poruncit cu minune unui norişor ce era deasupra focului de au ploat; şi au
stătut şi văntul şi s-au mai muiat flacăra focului. Şi ajungănd focul la zidurile
hanului Şerban Vod(ă), să opriia focul cu flacăra în zid. Deci, mai sporind
a ploa mai tare şi aruncănd apă şi din tulumbe, l-au potolit, dar tot au fumegat
din temeliile caselor focul o săptămînă. Şi am văzut cu ochii miei, lucru jalnic
şi vrednic de plăngere, care cuprind pre om mirare. Că şi parii sau ţăpile podu-
lui de pe Dămboviţă ce au fost au ars pănă în faţa apei. O, Doamne, priamilos-
tive, îndrăznesc a zice că este mare mila ta, dar adaog a grăi că iaste mai mare
m~niia şi urgiia ta, pentru // păcatele noastre ceale multe. F.92(84)
Vodă, în urma focului, au făcut şi el ajutor oraşului cu herestea, măcar
că o plătiia orăşanii oamenilor din ţară ce o aducea după domnească poruncă,
dar numai mai uşor, în nart, şi făcea înlesnire oamenilor la facerea caselor.
Şi eşiia însuş măriia sa la tărg şi înpăca oamenii la pricinile ce le avia pentru
locurile caselor celor arse; şi porunciia să facă casele drept, in rănd, să iase
uliţele drepte, nu suvăite şi casele una mai afară şi alta mai înlăuntru, ca mai
nainte, de astupa una pe alta. Şi s-au făcut pănă la un an mai frumos oraşul
tărgului, cu uliţe drepte 220 • Şi măriia sa au făcut toate podurile ce arseasă,
încă şi ceale ce era vechi şi putrede le-au prefăcut.
85
(TRECEREA SOLULUI FRANŢUZESC PRIN BUCUREŞTI
LA ŢARIGRAD ŞI CUM L-AU PÎRÎT LA ÎNPĂRĂŢIE PE VOD(Ă)
IPSILANT)
Iar la al patrulea an al domnii sale, trecănd solul franţezilor la Ţarigrad
(Notă marginală: Vezi trecerea solului franţez la Ţarigrad) şi viind prin Bucu-
reşti, vod(ă) l-au priimit cu cinste mare şi cu halai 221 , ca pre un sol înpără
tesc, rănduindu-i şi case boereşti conac, după cuviinţă. Acest sol spunea unii
că au fost frate lui Bonaparte, alţii zicea că iaste altă rudenie 222 . Deci a doao
F.92·r. zi şi a treia zi mergănd la domnie, vod(ă) i-au făcut// zăefet, ospătănd pe
toti, fiindcă era cu el şi madama lui şi mai era şi alte persoane mari cu mada-
m~le lor; calabalic mult avea. Deci, el fiind pizmaş lui vodă, luat-au seama
ce e prin curtea lui vod(ă) şi, văzînd cioh(o)dar(i), arnăuţi, panduri şi cata-
nele, călăraşi, cu mazdrace cazaceşti, n-au zis nimărui nimic. Şi mai ospă
tăndu-1 şi boerii cei mari încă doao-trei zile, au plecat la Ţarigrad, petrecăndu-1
boerii cu halai, după porunca lui vodă. Încă l-au dăruit vod(ă) cu cai domneşti,
armăsari şi cu galbini mulţi de cheltuială, aseamenea şi boerii cei mari.
Deci, dacă au sosit la Ţarigrad, Suţul .vod(ă) Costand(in) au găsit
vreame cu prilej şi, mergănd de loc la solu, după heritizmosul ce au făcut
solului, au deşchis cuvănt pentru trecerea lui prin Bucureşti şi pentru priimi-
rea lui la domniia şi au părît pe vod(ă) cum că ţine cu muscali(i) şi altele
ce va fi ştiut 223 •
Solul mergănd la vezirul, la heretizmos, între altele ce au vorbit cu
vezirul, i-au spus că beiul Valahiei iaste hain înpărăţiei 224 , că are oaste muscă
F.93(85), lească la dănsul şi tunuri mari; poate că va fi spus // ceva şi boerii la solul.
coala 22 Vezirul, auzind aşa de la solul, mergănd la înpăratul şi spuindu-i de
venirea solului franţuzesc în Ţarigrad, i-au spus şi pentru vodă, cum că solul
l-au cunoscut că iaste hain înpărăţiei şi are oaste muscălească şi tunuri.
Înpăratul, auzind aşa, s-au aprins de mănie şi au poruncit vezirului cu ferman
să trimită să taie capul lui vod(ă) 225 • Iar capichehaiaoa lui vodă ce o are la
Ţarigrad de străjuieşte foarte cu luare aminte ziua şi noaptea de ceale ce să
vorbeşte şi să lucrează la înpărăţie de vod(ă), înţelegănd de aceasta, au scris
lui vod(ă) cu olac de toate aceaste să să păzască, că va să-i curme turcii
viiata 226 •
' Vodă, luînd această înştiinţare de la capicheheiao lui, s-au întristat,
însă n-au dormit, ci au scris la toate capicheheialele ce le are pe la cetăţile
turceşti peste Dunăre, care sănt în drumul Ţarigradului, să păzască foarte cu
privighiere cînd va veni capigii înpărăteşti pe la hanurile beilicului, să răndu
iască cercetători, să iscodească cu ce treabă vin la Bucureşti; şi pe care va
dovedi că vine asupra domnii sale să pue pe turcii beilicului, cu dare de bani,
F.93v. ca // noaptea cu cumpătare să tae pe acel capigiu şi să-i ia fermanul să i-l
trimiţă în taină, iar trupul capigiului, băgîndu-1 în sac, să-l arunce în
Dunăre. De această lucrare, aflăndu-mă eu în Bucureşti, la Mitropolie,
aşa am auzit de la ipochimeni vrednici de crezut.
Deci aşa urmănd capicheheialele, spun că ar fi pornit pe vre-o doi-trei
capigii şi, neîntorcănd la înpărăţie nici unul, s-au mirat înpăratul şi poruncind
vezirului să să cerceteaze, vezirul au scris paşilor şi haianilor de pre la cetăţi
să cerceteze şi să-l înştinţeze. Paşii cu haianii au poruncit la nişte odobaşi
ca foarte cu amăruntul, pe taină şi cu cumpătare supţire şi cu făgăduinţe
de bani către cei ce să află la hanuri purtători de grije şi prin hangii să dove-
dească lucrul; şi, cercetîndu-să, ar fi arătat un hangiu că viind un capigiu seara
la conac, dimineaţa nu s-au văzut, socotind hangiu că au plecat noaptea pe
taină. Aşadar, dovedindu-să lucrarea lui Ipsilant, paşii au înştiinţat vezirului,
86
iar vezirul au arătat inpăratului; inpăratul s-au incredinţat că vodă iaste
hain, după cum au arătat solul franţuzesc.
Iar// Costand,(in) Suţul vod(ă) nu inceta deasupra lui Ipsilant, F.9"1(86)
arătind pe la regeale şi solului că iaste hain şi pradă ţara şi trimite avuţiia
la alte inpărăţii. .
înpăratul, măniindu-să şi mai rău, au scris ferman la Trăstăninoglu,
haiianu Ruşciucului, să să scoale cu oaste să incungiure pe Ipsilant, beiul
Valahiei, căci că s-au dovedit că iaste hain şi să-l prinză viu pe el şi pe toţi
feciorii lui şi tot haremul lui, să-i trimiţă in obezi şi in lanţuri la inpărăţie.
Trimis-au şi la boerii cei mari ferman, să păzască pe vod(ă) să nu fugă; iar
Ipsilant, sprijinind fermanul, nu l-au dat boerilor, ci l-au dat focului. Capi-
chehaiaoa de la Ţarigrad au scris lui vod(ă), cu grabnici olăcari turci, dindu-le
mulţi bani, să meargă foarte iute la beiu cu inştinţare, scriindu-i de toate
şi să facă cum va face să scape cu viiaţă. Tata său, Alexandru vod(ă) Ipsi-
lant, incă i-au scris cum că să scape cu capu a mănă. Capicheheiaoa de l(a)
Ruşciuc, simţind ce să lucrează pentru vod(ă), incă i-au scris că Trăstăni-
noglu să găteşte ca fără de veaste să-l cuprinză cu oaste, ci să// fugă cu F.9"1v.
capul a mînă, că nu va răminea din neamul lui nici picior.
PENTRU FUGA LUI IPSILANT VOD(Ă) LA MUSCALI

Vodă Ipsilant, luind această inştiinţare, deodată foarte s-au intristat
şi indată au poruncit să inchiză porţile curţii domneşti cu tărie şi cu mare
pază şi de loc au poruncit doamnei că in grab să se gătească şi să străngă
toate ale casei de drum; aseamene au poruncit şi celor din casă să străngă
toate de grab şi să le aşaze de drum; au poruncit şi la ginerii lui in grab cu
totul să să gătească de drum. Poruncit-au şi postelnicului şi cămăraşului
să adune toate ale cămării, puindu-le in lăzi să le incarce in cară mocăneşti;
poruncit-au vătaşilor de curte in grabă să aducă cară mocăneşti, să încarce
calabalicurile. Poruncit-au lui baş-ciohodar, buliugbaşilor, baraictarilor, tuna-
rilor, căpitanilor de panduri, căpitanilor de călăraşi, de grab să să gătească,
careş cu ceata lui şi cu armele sale, toţi să fie gata de război spre paza şi
petrecerea mării sale. Aşa dar, luund toţi grabnic poruncă a mării sale, in
trei sau patru ceasuri, toată gătirea s-au făcut.
Iar boerii cei mari, prinzind de// veaste că vod(ă) pleacă cu toată F.95(87)
casa lui, s-au adunat la curtea domnească şi au intrat la vod(ă), grăindu-i:
„Măriia ta, vedem că vei să pleci din scaunul domnesc cu toată casa mării
tale şi noi, rămăind, vom cădea in primejdie şi în urgie inpărătească". Vodă
au zis către dănşii: „A veţi ferman inpărătesc să mă opriţi?" Boerii au răs-
puns: „Nu avem!". Vodă au zis: „Dacă nu aveţi ferman, să nu aveţi nici
o grije, că nu veţi pătimi nimic. Iar de voiţi război cu mine, sabie şi topuz
iaste in măna mea. Poftiţi !". Şi iar le-au zis: „Acum mă duc unde ştiu şi
fără zăbavă (mă) voiu intoarce. Ci dum(nea)voastră să căutaţi de trebile
domneşti, ale venitului din ţară, precum iaste rănduit de domniia mea şi
să urmaţi ca cum aş fi însumi domniia mea de faţă şi să mă inştiinţaţi nein-
cetat de toate. Şi eu încă voi scrie dum(nea)v(oastră) şi voi porunci cum
să urmaţi. Şi să rămăneţi sănătoşi!".
Şi la 6 ceasuri din zi 227 , au plecat intii tot calabalicul şi haremul cu
ginerii lui, iar măriia sa, dacă au isprăvit cuvăntarea cu boeri în scurt, au
suit in carătă (şi s-au apucat de sănătoasă, precum să vorbeşte intre oameni,
că fuga iaste ruşinoasă, dar iaste sănătoasă); şi cu oaste, arnăuţi, cioh(o)dar(i),
cazaci, romăni //, horvaţi şi cazaci rumâni şi pandurii şi tunarii cu tunurile. F.95v.
Şi foarte cu iuţime şi cu grăbire au mănat, avănd frică mare să nu-l ajungă
87
turciiTrăstăninoglului. Şi ajungănd la hotarul Ţării Ungureşti, la schela,
adecă contromaţiia Braşovului, i s-au mai potolit frica, dar nu de tot, te-
măndu-să ca nu cumva il vor da nemtii in mină turcilor. Si au intors toată
oastea şi tunurile innapoi la domni~. scriind vod(ă) boerilor caimacami
să le dea lefile şi să nu să risipească. A doao zi au intrat in Braşov şi o zi
şăzănd aci să-ş mai vie in fire; şi de aci au plecat, au intrat in Ţara Leşască.
Acolo, fiind stăpănirea muscalilor, i-au eşit frica de la inimă, dar grija n-au
lipsit; şi odihnind 3-4 zile au plecat la Petreburg, la inpărăţie 228 • Iar in
Bucureşti, rămiind boerii caimacami divanişti, isprăviia ·lucrurile şi trebile
tării cu divan.
' Pazvandu, inştinţăndu-să de lipsirea lui vodă din scaun, indată au
trimis scrisoare boerilor caimacani, să-i trimiţă o sută de pungi de bani că
are trebuinţă să dea lefile turcilor paşalii, că, de nu-i va da, va trimite oaste
F.96(88) de va prăda oraşul. Trăstăninoglu, asemenea//, au trimis la boeri să-i dea
bani, ca de nu va da, nu va fi in pace 229 • La aceste cereri s-au mirat boerii
ce vor face şi au scris lui vodă cu olac grabnic.
Vod(ă) au scris boerilor să facă iconomie să dea şi unuia şi altuia mai
cite puţini bani, pină va veni el. Boerii n-au avut cum face, ci cu multă rugă
ciunea abiia i-au inpăcat cu o sumă de bani 230 • Iar pandurii şi alte catane,
nedăndu-le boerii lefile, toţi au fugit şi s-au risipit, numai arnăuţii ce le zic
horbagii ( = horvaţi) i-au oprit boerii şi le-au dat lefi să fie de paza oraşului.
Costand(in) Suţul vod(ă), dacă au luat ştire de lipsirea lui Ipsilant
din scaun, au alergat la solul franţezilor Şi i-au făgăduit sumă mare de bani
că-i va da, să mijlocească cum va şti să-l facă inpăratul domnu in Valahiia,
fiindcă Ipsilant au fugit ca un hain. Elciu vorbind cu vezirul şi cu alte regeale
pentru Suţu, cum va fi ştiut, ei au arătat inpăratului că, de vreme ce au
fugit hainu, după dreptate să cuvine să facă bei în locul lui pe Suţul, fiind
fost rănduit şi mai nainte şi l-au zăticnit Ipsilant cu vicleşug. Înpăratul
au priimit şi l-au făcut domnu, după obiceaiul inpărătesc 231 •
F.96·r. Suţul, dacă s-au făcut domn//, îndată au trimis caimacamu lui la
scaunul domnii, scriind şi boerilor divanisti, ca din ziua carea s-au făcut
domnu să să adune venitul ţării pe seama domnii sale; şi aşa s-au şi urmat 232 •
Ipsilant vodă, ajungănd la Petruburg, îndată au găsit vreme şi au
întrat la inpăratul Alexandru Pavlovici (fiindcă Pavel, tată-su, au răposat
de dambla. Iară unii spun că l-au omorît miniştri cu vicleşug, mergind noap-
tea la iatacul lui, cu cuvint că au să vorbească taină înpărătească; şi spun
că nu au fost priimind sfatul ministrilor pentru ocărmuirea înpărăţiei,
nici au vrut să urmeze testamenturilor inpăraţilor Rosii, nici rănduelii
ce au avut inpărăteasa Ecaterina, maică-sa. Şi spun că pe mulţi
ministri i-au dat morţii. Apoi ei, cu sfat de obşte, l-au lipsit de viiaţă) 233 •
Spus-au şi s-au jăluit Ipsilant de toate înpăratului, cum au scris istoriia
şi cum au năzuit la milostiviare inpărăţiei creştineşti, abiia scăpănd cu capu
a mănă 234
Înpăratu Alexandru au scris inpăratului turcesc că fără dreptate s-au
F.?7(89) pornit asupra beiului Ipsilant, nefiind vinovat înpărăţii sale,// că solul fran-
ţozesc i-au pizmuit şi l-au arătat la inpărăţiia ta hain; şi, fiindcă l-ai învino-
văţit morţii, după arătarea solului cea mincinoasă, el au fugit de frică din
scaunul său la inpărăţiia noastră, să-şi scape viiaţa ca un om; iar Suţul,
găsind vreme de a-şi izbăndi asupra lui, pentru răutatea sa, prin mijlociri,
l-au făcut înpărăţia ta bei.
Înpăratul turcesc prin vezir au poruncit elciului muscălesc să scrie
înpăratului Alexandru că, in vreame ce beiul Ipsilant de bună voia lui au
88
fugit de la scaunul lui, au pus domnu pe altul ca un înpărat ce iaste, precum
şi în locul lui Moruz, beiu Moldaviei, fiindcă el însuşi şi-au cerut mazilie,
s-au orănduit altul în locul lui; şi de aceasta să nu să mai [să] măhnească
înpăraţiia lui.
înpăratul Alexandru i-au scris înpăratului turcescu cum că la Molda-
viia cu cale au fost să orănduiască alt domnu, fiindcă Moruz de bună voe
şi-au cerut ~azilie, iară.. Ip~il~nt au f_u~it ~in ~caui:ul vs~u. ~e frica morţi·i·;
şi de era el vmovat marţu, sa cadea a fi ş1 prm ştirea mparaţ1e1 noastre., Rosu,
după cum iaste legătura păcii prin ponturi, ci pentru li aceasta să orăndu- F.97v.
iască înpărăţiia sa a fi iar Ipsilant bei al Valahiei. Aceastea s-au lucrat prin
scrisori intre înpăraţi.
Iar Suţul vod(ă). pănă a să găti să vie de la Ţarigrad la scaun, in
Bucureşti, au trecut trei luni 235 • Într-această diastimă de vreme a trei luni,
înpăratul Alexandru au scris înpăratului turcesc că are război cu franţezii,
să binevoiască a da ferman ca să treacă prin părţile inpărăţiei sale cu trei
sute de mii de ostaşi, pentrucă franţozi(i) şi-au pus înpărat inşiş(i) de sine
pe Bonaparte 23 6, fără ştirea şi iscălitura acestoralalţi inpăraţi, neurmănd
testamenturilor înpăraţilor şi s-au apucat de război cu nemţii de i-au călcat
înpăr-ăţiia şi face turburare in toată Evropa 237 • Înpăratul turcesc au dat
ferman şi au scris la toţi paşii.
Alexandru înpărat au poruncit ghenerarilor să plece cu oştile, să vie
pe aici prin ţară 238, iar paşii din prin cetăţile de pe marginea Dunării, sim-
ţind ce să lucrează, au umplut Bucureştii de turci, ca să stea muscalilor
înpotrivă. Şi fiindcă era porunca prin ferman la boeri caimacami să gătească
conacuri şi zaheria pentru trecerea muscalilor, turcii au găsit toate gata. 11
VENIREA SUŢULUI VOD(Ă) CONSTANO(IN) LA VĂCĂREŞTI; F.98(90)

ŞI N-AU APUCAT SĂ INTRE ÎN BUCUREŞTI
Vodă Su[su]ţul încă au sosit de la Ţarigrad şi au tăbărît cu tot angar-
lîcul la Bucureşti, după obiceaiul domnilor ca (şi) cînd va întra in Bucureşti,
să între cu halai; şi ,şăzănd aci vre-o zece zile, intru una de zile s-au gătit
toată boerimea şi toate breslele să iasă cu halaiu să aducă pe vod(ă) în
scaun. Pristavii striga cu glas mare să pornească halaiu; şi era ca la 4 ceasuri
din zi. Apoi vezi întîmplare ! Cînd au fost să plece halaiul, într-acel ceas au
sosit un capigiu cu mare grăbire de la Ţarigrad, cu ferman înpărătesc de
maziliia lui Suţu vod(ă) şi tot venitul ţării ce va fi luat Suţul vodă să-l dea
înnapoi lui Ipsilant vod(ă), fiind orănduit de inpărăţie a fi iar el domnu
Valahii 23 9 •
Ipsilant vod(ă) au scris boerilor divanişti să apuce pe caimacamu
Suţului să dea tot venitul ţării ce l-au luat pănă la o para şi să spue Suţuhii
să nu-I.găsească aci căi să va tăia capul. Boerii au mers la Suţul şi i-au arătat
ceale ce scrise Ipsilant şi l-au apucat de au întors banii ce au fost luat de
la vistierie şi ce nu s-au ajuns au dat argintăriile ce au avut de au înplitit.
Şi în scaun n-au intrat, ci cu mare în 11 tristare au plecat; dar plîngerea F.98v.
doamne(i) şi beizadelelor şi tănguirea celor ce nădăjduia a trăi pe lîngă
dănşii, cine va putea să o spue? O, lume deşartă şi inşălătoare ! Cum innalţi
pe om la slavă şi apoi il laşi deşert ! Adevărat că iaste lumea aceasta deşer
tăciunea deşertăciunilor, precum zice sf(i)nta Scriptură.
Ipsilant intăriia şi îndrepta toate lucrurile şi trebile prin scrisori către
boeri şi veniia cu muscalii 2 40.
Oştile muscăleşti sosind la cetatea Bender şi la Hotin şi la Chiliia,
arătănd gheneral-comandir fermanul inpăratului turcesc, ei s-au închinat
89
cu pace, arătăndu-să supuşi 241 • Muscalii au umplut cetăţile de oşti şi le-au
luat supt zaptul lor şi alte oşti mergea innainte. Cuprins-au şi Moldova preste
tot şi Basarabiia; şi nefiind domnu în Moldova fiindcă Moruz să mazilisă
şi s-au dus la Ţarigrad, ştiind că Ipsilant va să vie cu muscalii, Ipsilant cu
comandir-ghenerar au aşezat divan cu boeri divanişti, adecă să fie admi-
nistraţie, urmănd la toate după porunca lui Ipsilant 242 • Şi au rămas în Mol-
F.99(91) dova oşti multe// muscăleşti, cu putere de tunuri şi ghenerari, aseamenea
şi în Basarabiia. Ipsilant au poruncit divaniştilor boer(i) să străngă oaste
din ţara Moldovii, zece mie, inbrăcăndu-i cu haine verzi de postav şi cu
coifuri în cap, numindu-i dragoni-machedoni.
Muscalii, sosind la cetatea Braila, s-au fost închinat cetăţeni(i) şi
au fost intrat muscalii înlăuntru; dar apoi, viind alţi turci mai dinlăuntru,
au scos pe muscali şi apoi iar mai la urmă au luat-o muscalii cu război; ase-
menea si Ismailu.
D~ci, intrind muscalii în hotarăle Ţării Rumăneşti, paşa care era în
Bucureşti au trimis o seamă de oaste să stea muscalilor inpotrivă 243 • Şi
intimpinăndu-i ca la 6 ceasuri de la Bucureşti, au cerut turcii să vază ferman
inpărătesc. Şi, arătăndu-i-1, dacă l-au cetit, au zis paşa că acel ferman iaste
vechi, ci altul mai nou să arate, dacă are. Gheneraru au poruncit să-i spue
că are şi ferman nou; şi au început muscalii a da cu tunurile în turci, zicănd:
„Acesta iaste ferman nou!" Şi omorănd mulţi turci, au dat spathele şi s-au
F.99v. apucat de sănătoasa în fugă şi viind în// Bucureşti, carii cum au scăpat,
cu capu a mină şi mulţi fărămaţi de tunuri 244 •
Dar paşii, dacă au văzut aşa, s-au luat de grije ce să facă? ; şi, sfătu
indu-să să aducă mai multă oaste, n-au avut vreme, fiind muscalii aproape
şi sosesc. Să jăfuiască oraşul şi să robească sau să-l aprinză cu foc, nu le da
mina, că oroşanii nu era risipiţi, ci era gătiţi toţi cu· mare cu mic, cu arme,
că nu-i lăsasă boeri(i) să să risipească orăşanii. Şi era şi conzulul muscălesc
şi al englezului în Bucureşti, iar al franţezilor au fugit, ne mai uităndu-să
innapoi 245 . Avea şi boerii, fieştecare, oameni cu arme, arnăuţi, sărbi, rumăni,
să fie gata de război. Şi pe la hanurile ceale mari era cite o sută sau doao
sute şi la m(ănă)stirea Radu Vod(ă) era arnăuţi horvaţi vre-o trei sute,
şi aşa să străjuia oraşul 246 •
Turcii şi-au ales sfat să mai aştepte să vază ce urmează muscalii şi.
văzind că muscalii au gănd să intre în oraşi şi nu vor să treacă alăturea să
meargă innainte precum le scrie fermanu, ei să să apuce de fugă, să întoarcă
F.100(92) spatele către tunurile muscalilor, precum au ei obiceaiu. Deci//, mai apro-
piindu-să muscalii şi auzind tunurile muscalilor trăsnind (fiindcă muscalii
da cu tunurile nadins, ca să să infricoşază turcii să iasă din oraş, ca nu cumva
să strice pre creştini sau să aprinză oraşul), ei s-au strins toţi in Dealul Mi-
tropolii şi în curtea mitropolii de sta ca cănepa de deşi. Atunci în Mitropolie
au jefuit pe cine au prins dintr-ai Mitropolii şi au spart cămăr(i) şi beciuri
de au luat di prin lăzi ce au găsit, dar în beserică n-au intrat să jefuiască,
că era poate o mie şi mai bine de lăzi şi sepeturi şi teancuri, calabalicul oro-
şanilor; aseamene era şi la hanurile ceale mari, calabalicur(i) foarte multe
înlăuntru în beserici, precum la sfeti Gheorghie, la Şerban Vod(ă), la Colţea,
la Radu Vod(ă), la Mihai Vod(ă). Măcar de ar fi vrut turci(i) să stea să
mai jăfuiască, dar nu avea vreme, că ii înbulziia muscalii.
Aşa dar, dacă au sosit muscalii la Colintina, văzindu-să di prin clo-
potniţă, au început a trage clopotele ceale mari despre acea parte de oraş.
Turcii, auzind şi clopotele şi tunurile, au început a fugi, nefăcind nimărui
F. lOO·r. nici un// rău, numai au luat cu ei pe consulul muscălesc de l-au dus la Ruş
ciuc; era să ia şi pe mitropolitu, dar s-au tăinuit şi au scăpat 247.
90
Deci sosind înnainte cazacii muscăleşti călări, ca ulii cei iuţi să prinză
vânat, au încungiurat Bucureştii pe din afară şi, luînd pe turci la goană
şi repezindu-să ciţiva pe la hanuri, unde era arnăuţi şi horvanţii, dăndu-le
veaste să iasă şi ei la goana turcilor şi însoţindu-să şi aceia, încă făcăndu-să
cete de sărbi, mahalagii(i) dat-au iute goană turcilor şi pre mulţi au ajuns,
tăindu-i şi înţăpăndu-i cu mazdracele; mai vărtos harvagii, fiindu-le cai(i)
odihniţi, cu vitejie au făcut goană. Şi preste trei, patru ceasuri au întorsu
la Radu Vod(ă) (unde era conacul), fieştecare cu căte doao capete de turci
legate la oblăncul şăi(i), (care le-am văzut şi eu); şi, înţăpăndu-le în pari,
le-au pus la uliţă spre vederea oamenilor; şi au ciştigat multe cealea de la
turci, încă şi banii 24s.
Aşadar piota muscalilor, cu tunurile, în ziua, aceaia s-au aşezat în oraş,
ar cazacii cu călărimea de husari// au gonit turcii pănă la Giurgiov şi s-au F.101(93)
ntors la oraşu. coala 24
LA LEAT 1808 DECHEM(BRIE) 12 (VENIREA MUSCALILOR

CU IPSILANT VOD(Ă) ÎN BUCUREŞTI ŞI CUM AU STRÎNS
VODĂ OASTE) 249
Ghenerarii, odihnind cu oştile trei-patru zile, apoi au venit cu toate
oştile şi cu tunurile la sf(i)nta Mitropolie, adunăndu-să şi toţi boerii cei
mari şi intrănd in beserică, cu mitropolitul şi cu toţi arhiereii i arhimandriţii
şi egum(enii) cei mari, toţi au luat şi s-au inbrăcat in mandii i omofoară
i odăjdii, făcănd sf(i)ntul paraclis cel de mulţămire către Dumnezeu pentru
biruinţa ce au făcut asupra vrăjmaşilor. Dup(ă) săvărşire, ghenerarii şi
cu ofiţerii şi boerii cei mari, eşind din beserică, mers-au cu mitropolitul şi
cu arhiereii in sala cea mare şi i-au ospătat cu dulceaţă, cafea, pocincă, vutcă
şi pecsmet. Iar tunurile au dat ca la o jum(ă)tate de ceas; ·şi atit trăsnet
era, cit asurziia norodul cei ce era mai aproape de tunuri, că tot norodul
Bucureştilor să adunase la mitropolie să vază ţeromoniile oştilor; şi atăta
bucurie era, cit calea unul pe altul. Şi făcăndu-să muştră de// către ostaş(i), F.lOl•r.
deci săvărşindu-să această orănduială a oştilor, s-au dus toţi pe la cfartiru-
rile lor.
Şi trecănd doao-trei zile, au pornit o seamă de oşti, piota cu tunurile
cu barutanele, călărime, cazaci, husari, dragoni şi cu toată gătirea la Dunăre,
aşezăndu-să corposul acela pen satele de pe marginea Dunării; iar in Bucu-
reşti au sosit altă oaste ce era in urmă. Sosit-au şi domnu Ipsilant peste
dteva zile, intimpinăndu-1 boerimea cu halai, făcăndu-i cinste mare; dat-au
şi cu tunurile din porunca ghenerarilor în seara aceia, un ceas şi mai bine,
în cinstea prinţipului 2so.
Măriia SJ., odihnind trei-patru zile, îndată au poruncit să să adune
oaste cu lefi; deci au dat năvală norodul din toate părţile de să scria ostaşi.
Poruncit-au vodă la tot feliul de meşteşugăreţi cu vătăşie de făcea haine,
căciuli, cizme, arme; adunase cai, şăi, sabii, mazdrace. Şi o ordie să făcusă,
cazaci inbrăcaţi in albastru, călărime cu numele lui Ipsilant pe pantelire,
cu slove de alamă, cu pecetea lui vodă pe piept. //Altă oaste era pedestrime, F.102(94)
de el zicea arnăuţi; altă oaste era de le zicea panduri, iar pedestri; altă oaste
era dragonii cei din Moldova adunaţi, care şi pecetea Moldovii avea pe
coifuri. într-aceste oşti era felide feli de limbi: arnăuţi, greci, sărbi, rumăni
de ţară, neamţi, unguri. Făcutu-s-au şi alte căpitănii, cu osebite steaguri,
căci că da năvală precum am zis pentru lefi. Vodă la oştile ceale adunate
ie orănduisă căpit(ani) şi ofiţeri, muscali, nemţi, sărbi din Banat, încă şi
91
unguri, dar tot muscali să numiia. Şi i-au pus peste polcuri cite doao sute
sau mai mult la o căpetenie şi i-au inceput a-i invăţa muştra ostăşească;
şi le da pe spate cu latul sabii şi, dacă au mai deprins, mergea şi ei cu pol-
curile lor la război cu muscalii şi făcea izbăndă. Apoi au inceput unii a fugi
şi, dacă ii prindea, bătăi ce punea pe ei muriia bătăndu-1, incă şi mort iL
bătea să să inplinească numărul hotărărei; să spăreasă rumănii care era
F.102-.... de ţară, că unii iş(i) lăsasă muerile şi copii de 11 să făcusă ostaş (i). Era şi
un polc de ostaşi care zicea că este polcul lui Cara Gheorghe şi această căpi
tănie avea steagul ei zugrăvit pe sfeti Nicolae în picioare, ţiind intr-o mănă
ev(an)gheliia $i într-alte ţinea sabiia goală, care am văzut şi eu cu ochii;
dar cu ce înţălegere au zugrăvit pe sfeti Nicolae cu sabia in mănă n-am do-
vedit 251 •
Ghenerarii, in iarna aceia ce venisă, sta pe loc_ cu oaste la străji, pe
marginea Dunării. Şi ei s-au apucat de baluri şi de tractamenturi, a-ş petrece
vreme cu muzici, după obiceaiul ostăşesc; şi era cănd la unul, cănd la altul,
zăefeturi.
Domnul Ipsilant încă să aduna cu ghenerarii la zăefeturi şi măriia
sa încă făcea zăefeturi şi aşa să bucura şi să trufiia că iaste domnu de doao-
ţări 252 ; şi avea voe bună cu ghenerarii pururea. Dar mai ingădue, o slăvite
Ipsilante, să vezi această bucurie ce o ai cumva peste puţin să ţi să intoarcă
întru scărbă.
F.103(95) Înpăratul turcesc, înştiinţăndu-să de la paşii 11 dunărinţi de urmările-
muscalilor, cum că nu-şi căută călătoriia a trece la franţuzi, după slobo-
zeniia ce li s-au dat prin ferman, ci au cuprins cetăţi şi ţări supt stăpănirea
lor şi din zi în zi sporesc oşti şi să intind cu stăpănirea şi încă au făcut loviri.
cu oştile înpărăteşti i~hotarăle Ţării Rum(ă)neşti şi au cuprins şi oraşul
Bucureşti; de care lucrare a muscalilor, ce cu meşteşug au scos ferman, foarte
s-au măniiat înpăratul (dar aceasta, muscalii au făcut iconomie ca să cu-
prinză ţările creştineşti a nu simţi turcii, de care cumva să le robească);
şi indată au poruncit vezirului şi tuturor paşilor prin fermanuri să să rădice·
cu oşti greale să stea inpotriva muscalilor şi să-i scoaţă din ţările ce le-au
cuprins, să-i gonească înnapoi.
Domnul Ipsilant, înştiinţăndu-să de la capichehaiaoa lui din Ţarigrad
şi de la tată-său, s-au început a scărbi, dar tot sta cu ghenerarii să intărească
F.103v. a fi Dunărea hotar şi să închiză schelele, nemai 11 lăsănd pe turci dincoace·
de Dunăre a treace 253. ·
(SCRISOAREA PAŞEI PASVANDULUI CĂTRE VODĂ ŞI

CUM I S-AU ÎNTĂMPLAT MOARTEA)
Pazvandoglu, dacă au venit vodă în Bucureşti, i-au trimis scrisoare·
i11 care i-au scris aşa: „De la slăvimea noastră, marele paşă al Diiului, Paz-
vandoglu, către tine, beiule (al) Valahii, prietinul mieu, multă sănătate!:
Auzind că ai venit sănătos m-am bucurat. Te poftesc să-m trimiţi 70 de
pungi de bani, că-m trebuesc. Şi pentru muscali să-m seri cită sumă de ostaşi
sănt. Să fii sănătos !".
Vodă, cetind scrisoarea, au arătat-o lui comandir-ghenerar şi i s-au
făcut răspunsul după învăţătura comandirului, într-acest chip: „Multă sănă
tate închin slăvimei tale, prea înnălţate paşe Pazvandogule, al mieu iubit
prietine ! Am văzut ceale ce-m scrii şi că te-ai bucurat că mă aflu sănătos;
şi eu aseamenea m-am bucurat că eşti şi măriia ta sănătos. Iar că mă pof-
teşti să-ţi trimit bani, va fi ceva ingăduinţă pănă voi aduna şi eu. Iar pentru
92
cită oaste muscălească iaste, vei vedea-o cănd va veni aciia în partea locului.
Şi să fii măriia ta sănătos !".
Pazvandu, cetind cartea, s-au măniiat şi au poruncit 11 să să adune F.104(96)
.oastea lui de pe afară în cetate şi în varoş să fie gata de război asupra mus-
calilor. Şi au început a strănge zaherea din ţară: grău, mei, sare, untu, său,
dt au putut răpi dintr-aceaste cinci judeţe, băgănd în cetate, de au umplut
.culele.
Şi mai trecănd ceva vreame, vre-o doao luni, au scris Ispilant vod(ă)
la Pazvandu într-acest chip: „De la beiu Valahii şi al Molda viei, multă
sănătate mării tale, slăvite paş(a) al Diiului, Pazvandoglu, vechiului mieu pri-
eten! Poftescu pe măriia ta să-mi trimiţi o sută de pungi de bani, carii ţi
i-au dat mării tale boerii ţării, bani domneşti, că îm(i) trebuesc. Şi să fii
măriia ta sănătos!" Şi cartea au trimis-o pe un deli-ceauş, rumîn îndrăzneţi,
dăndu-i din visterie t(a)l(eri) 50.
Ceauşul, sosind la Calafat, au arătat căpitanului de margine treaba
şi au trecut Dunărea. Şi mergănd cu căpit(anul) la capicheheiaoa caima-
camului ce s-au aflat la Dii, a dat capicheheiaoa scrisoarea la molaoa ce era
credincios Pazvandului, ca un popă turcesc. Molaoa, arătănd Pazvandului,
au poruncit să o citească şi li. cetind-o, au scărşnit cu dinţii dacă au ;;i.uzit F.10-tv
şi îndată au poruncit să tae pe capicheheiaoa şi pe căpit(an). Deci capiche-
heiaoa au scăpat cu capu a mănă, iar pe căpitan l-au tăiat; iar ceauşului nu
i-au făcut nimic, ci au poruncit la agale să-l întrebe de muscali ciţi sănt şi
ce gănd au şi cite tunuri au? Şi, intrebăndu-1 agalele, ceauşul au spus cum
au ştiut şi pe cum il vor fi învăţat la domnie. Şi, slobozindu-l, i s-au dat
răspunsul să nu mai vie cu acest fel de scrisoare că-i va tăia capul. Ceauşul,
intorcind la Bucureşti, au spus lui vod(ă) ce au văzut şi ce au auzit.
Şi mai trecănd nu multă vreme, Pazvandul s-au bolnăvit de multă
măhnire pentru venirea muscalilor, socotindu-să că nu va putea să o scoaţă
la cale treaba ca cu domnii ţării, nici va putea învărti lucrul ca cu căpit(an)
paşa. Şi din păntecel(e) lui cel de aspidă, i-au eşit în piept ca o băşică cu
venin cit o nucă; şi, chemănd pe doftorul lui, i-au poruncit să o tae şi să
pue plastur să-l vindece. Doftorul au 11 tăiat, puindu-i plastură, dar în zadar F.105(97),
d i s-au veninat trupul, nefolosindu-i plasturile; şi, slăbind, au crăpat ca coala 25
un căine spurcat, scăpănd ţara şi domnii de acest balaur mare 25 4. Aşa ştie
D(u)mnezeu birui pre cei puternici; că pe acest balaur nu l-au putut birui
-0ştile turc eşti, înpărăteşti, iar o bubă l-au biruit.
Şi dacă au perit pomenirea Pazvandului cu sunet, molaoa i-au luat
muerea şi s-au făcut el paşă în locul Pazvandului, cu ferman înpărătesc;
şi au fost om mai domol şi mai bun cu boerii Craiovei, dar tot turc; vrăjmaş
creştinilor.
Să venim la cuvîntul ce ne stă a istorisi. Comandir-gheneral Mitriston 255
au scris feltmaşarului Prozorovskii de răndul turcilor. Feltmaşaru au în-
ştiinţat înpăratului Alexandru cum că turcii străng şi să gătesc cu greale
-0şti şi caută să facă oştilor înpărăteşti nazad adecă îndărăt. Inpăratul au
poruncit să ţie Dunărea hotar şi pre cit s-au cuprins să să stăpănească de
prinţipul Ipsilant şi va mai trimite oşti spre întărire şi spre împotrivire; 11
iară asupra franţezilor, fiindcă era trebuinţă a trimite în păra tul Alexandru F.105v.
-0şti, au poruncit să să adune în Lehiia, unde mai era oastea muscălească.
93
(ISTORIIA PENTRU BONAPARTE ŞI TĂIARIA CRAIULUI
FRANŢEI)
Dar să cade de a fi cu cuviinţă de a face istorie pentru Bonaparte.

Bonaparte, spun unii că au fost fecior de neam greco-romeos şi in
copilăriia lui au trecut în leagea papistăşească şi, făcăndu-să ostaş, au ajuns
ofiţer la înpărăţiia nemţilor şi apoi căpit(an) mare; şi, fiind isteţ, s-au purtat
bine în oştire. Deci căutănd a i să da mai mare ofichie, într-aceaiaşi dată
nu i s-au dat; el, scărbindu-să, s-au dus la franţezi şi priimindu-1 franţezi(i)
şi preste puţină vreame au ajunsu din treaptă în treaptă, prin isteţimea
lui, de l-au făcut obărşter, adecă cum e la muscali polcovnic mare 256 •
Deci, într-acea vreame, era mare turburare la Franţa, căci craiul fran-
ţuzesc vrea să-şi orănduiască crăiia, a avea din toate ţările oşti regulate,
ca la înpărăţiia nemţilor. Dar boerii cei mari, carii avea sate multe iobagi,
F.106(98) adecă rumâni, nu îngăduia. Şi unindu-să toţi 11 boerii Franţei, au însoţit
şi pe miniştrii crăeşti şi, . făcănd sfaturi şi divanuri în multe rănduri, mai
la urmă au găsit cu cale să tae capul craiului lor, ca al unuia ce au căutat să
strice obiceaiurile şi stăpănirile Franţei şi cu divan l-au dat morţii şi pe fe-
ciorii lui, încă şi pe crăiasa lui, fiind fata înpăratului nemţilor, Mariia Tereziia,
sor(ă) cu Iosif înpăratul şi cu Leopoltus. Şi atunci, scăpînd un pruncşor
al craiului, pitulăndu-1, l-au dus la înpărăteasa Ecaterina a Rosii, să crească
acolo.
Miniştrii şi boerii ţării, după ce au tăiat pe craiul lor, cu sfat de obşte,
ş-au ales lor să fie 12 judecători divanisti, să judece şi să ocărmuiască toată
Franţa, iar mai mult crai să nu fie; şi i-au şi aşezat. Deci într-acest chip
stăpănindu-să Franţa, dar nu multă vreme, ci doi trei ani. Apoi s-au scociorit
altă turburare între boerime şi între acei 12 judecător(i) divanisti şi ministri,
cum că să nu mai fie rumănie supuşi ca nişte robi unii la alţii, fiind un neam, li
F.106v. ci să fie slobozi, numindu-să unul cu altul fraţi şi să să unească asupra
vrăjmaşilor toţi, la un cuvănt. Aceasta spun unii că au izvodit-o Bonaparte 2 • 7 •
Şi sfătuindu-să cu unii şi cu alţii, întărind să să facă treaba în faptă, şi fiindcă
acest sfat era plăcut la tot norodul ce era rumăni, ca să fie slobozi, odată
toată mulţimea norodului s-au sculat şi s-au adunat la palaturile de jude-
cătorie, cu un glas toţi au cerut slobozenie de rumănie, sau va ·porni zurba
asupra boerilor. Apoi n-au avut cum să facă boerii a-i avea rumâni mai mult,
ci s-au făcut dezlegare şi slobozenie rumâniei Franţei (ca şi odinioară ru-
măniei Ţării Rumăneşti), dăndu-le decret uri tipărite de la judecătorie;
pentru care lucru că s-au isprăvit aşa, au ajuns Bonaparte mare, iubindu-l
toţi boerii Franţei, şi mari şi mici, mai vărtos norodul, pentru buna lui înţă
lepciune şi binele ce au făcut la toţi de obşte.
Deci, socotindu-să ocărmuitorii ministri Franţei pentru stăpănirea
F.107(99) lor ce o are în America, cum ar fi cu putinţă li a face să deşchiză drum
mai drept, să le fie cu înlesnire a merge acolo, fiindcă mergea foarte cu ocol
şi cu zăbavă şi la sfatul lor era chemat şi Bonaparte, fiind obărşter mare
al oştirii; Bonaparte au zis: „Daţi-mi mie zece mie de ostaşi, oaste aleasă,
cu tunuri şi cu toate ceale ce trebuesc ordiei şi haznale de lefi şi eu voiu
deşchide drum prin părţile ţărilor turceşti". Arătăndu-le pe unde să între
şi pe unde să deschiză drumu la America, franţozilor le-au plăcut sfatul lui
Bonaparte şi îndată l-au făcut voevod oştilor şi au rănduit pe seama lui
zece mie de ostaşi cu toate ce le trebuesc şi fără zăbavă au făcut gătirea.
Şi, luîndu-şi ziua bună de la cei mai mari, au plecat cu oştile şi cu cumpătare
au întrat fără veaste în Misir, pomenindu-să turcii cu ei în spinare 2se.
94
Deci turcii au strins oşti să le stea înpotrivă să-i scoaţă din Misir; şi
făcănd război cu ei nimic n-au folosit, că s-au biruit turcii şi au fost luat
Bonaparte Misiru întru stăpănire. Apoi s-au întins franţezi(i) în părţile
Palestinei, adecă // Ierusalimului. F.107'!.
Înpăratul turcesc al Ţarigradului, înştinţăndu-să că au întrat franţezii
în Palastinia şi oştile lui fiindcă să adunase la Dii asupra Pazvandului, n-au
avut ce face, ci au cerut ajutor la înpăratul Pavel al Rosii, să-i dea oşti asu-
pra [asupra] franţezilor, căci franţezii va să cuprindă toată Turchiia:
Înpăratul Pavel, socotind ca nu cumva franţezii, călcăndu pe turci,
să va întinde şi asupra ţărilor muscăleşti, au trimis un corpos de oşti, 40 OOO,
cu ghenerarii lor şi cu tunuri i gephănale cu barut, ghiulele şi alte toate cîte
trebuiaşte oştilor. Şi dănd război iute asupra franţezilor, i-au biruit şi i-a
scos de pin cetăţile ce le luasă de la turci, aseamene şi din Misir i-au scos,
gonindu-i pănă la Italia 259 • Şi de nu ar fi stătut înpotrivă muscalii franţe
zilor, Bonaparte ar fi isprăvit ceia ce i-au fost găndul. Şi mulţi franţezi au
perit în război. ·
Bonaparte s-au întors la Franţa, spuind ministrilor că el s-au purtat
cu biruinţă asupra turcilor şi de nu ar fi stătut înpotrivă muscalii cu oştile
lor, despre// partea turcilor, nu numai drum la America ar fi deşchis, ci F.108
ar fi cuprins multe ţări şi cetăţi turceşti. ( 100)
Deci Leopold, înpăratul nemţesc, vrănd să răsplătească franţuzilor
pentru tăiarea cumnatului său ce au fost crai Franţei şi pentru tăiarea sororii
sale ce au fost crăiasă craiului şi fiilor lui, dacă au făcut pace cu turcii, au
pornit toate oştile asupra franţezilor, avănd pricină cu ei şi pentru Italiia,
partea ce o are nemţii acolo. Şi lovindu-să cu război asupră-le, nimic n-au
putut folosi numai ce au prăpădit mulţime de oşti. Şi rugănd pe inpăratul
Pavel al Rosii să-i dea ajutor, le-au dat 40 OOO, cu toată rănduiala oştirii
cu comandiru Sovaro; şi făcănd ba talie cu dănşii, i-au început a birui şi
a-i goni din Italiia, perind mulţi franţezi. Şi mai la urmă, înpăratul Pavel
au stătut de le-au făcut pace, însă luînd franţozi (i) oareşcare parte din
Italiia, partea nemţilor 260 • Şi fiind Bonaparte cap oştilor, i s-au mărit numele
că iaste biruitor la război şi cu minte înnaltă să poartă.
(CUM AU FĂCUT FRANŢOZI(I) PE BONAPARTE ÎNPĂRAT ŞI CUM

AU LUAT CETATEA VIENA, SCAUNUL ÎNPĂRĂŢII NEMŢILOR)//
Apoi, mai trecănd ceva _vreame la mijloc, Bonaparte iar s-au meş- F. l08<r.
teşugit ca un măestru de au întrat cum am zice pe supt pielea tuturor minis-
trilor şi a tuturor boerilor mari ai Franţei, sfătuindu-să cănd cu unii, cănd
cu alţii, că iaste bine să-ş pue înpărat şi înpăratul ca un cap mai mare, cu
trupurile Franţei, adecă cu ministrii ţiind sfat, va ocărmui înpărăţiia bine
şi va sta cu putere mare asupra vrăjmaşilor şi cum că să cuvine a avea Franţa
titlul de a să numi înpărăţie, că iaste cel mai mare trup al părţii Evropii.
Deci ministrii şi boerii cei mari, sfătuindu-să şi fiind amăgiţi de cuvintele
lui Bonaparte, au ales pe Bonaparte a le fi înpărat, zicănd că iaste cu minte
înnaltă şi ştie ocărmui oştile la războae asupra vrăjmaşilor şi face biruinţă.
Şi aşa, cu sfat de obşte, au rădicat franţezi(i) pe Bonaparte a le fi înpărat,
fără ştirea înpăraţilor Evropei 201.
Bonaparte, dacă l-au rădicat franţezii înpărat, au poftit pe Franţişcus,
înpăratul nemţilor, să iscălească// şi el la diploma înpărătească, dăndu-i F.109
tituluş de înpărat al Franţei. Franţişcus n-au priimit, zicănd cum că Franţa (lOl)
nu este înpărăţie,
ci iaste crăie şi el nu s-au încorunat cu ştirea cestoralalţi
înpăraţi ai Evropei. Aseamene au poftit şi pe înpăratul Rosii, Alexandru,
95
să-i dea tituluş de inpărat şi n-au priimit nici Alexandru înpărat, fără numai
l-au numit cap al franţezilor; aseamene n-au priimit nici Prusul, adecă
craiul Brandiburul, nici craiul Sfeţii, nici craiul Hişpanii, nici craiul Portu-
galii, nici craiul Halii ( !) , nici papa al Romii, nici raguzu, nici englezul.
Deci, după ce au murit Leopold, înpăratul nemţilor, puindu-să înpărat
Franţişcus, nepot lui Leopold, s-au rădicat şi el cu război asupra franţezilor,
ca să-şi scoaţă Italiia ce i-au luat-o Bonaparte fără dreptat(e); şi, pornind
putere de oşti, dar ce folos că gheneralii nemţilor sănt foarte mitarnici şi
ghenerarii franţezilor dau şi mituesc cu bani, ca să li să deschiză drum de
F.109v. război.// Însă Franţişcus înpărat au rănduit ghenerarii cu oştile şi cu tunuri
pe la toate locurile unde era trebuinţă a să lovi cu vrăjmaşii lui.
Dar Bonaparte ce au făcut? Fiind în vreme ce n-au priimit înpăraţii
Evropii a iscăli spre a să numi şi el înpărat, îndat(ă) au dat poruncă cu
iuţime de a să aduna oşti multe şi gătindu-să cu mare unire a ghenerarilor
şi a toate oştile de război, nesuferind a rămînea ruşinat de a nu-l numi in-
părat, ca să-şi izbăndească, lăudăndu-să că de n-au vrut înpăraţii Evropei
a-l numi înpărat de voia lor, vor priimi şi fără de voe şi-l vor numi înpărat.
Şi, pornind cu nemţii război, despre o parte da lovire cu oştile sale
asupra oştilor nemţeşti; şi mituind gheneralii nemţeşti, de la un rănd de
vreame au început a să călca nemţii; iar despre altă parte, au pornit o seamă
de oşti cu ghenerali isteţi şi cu tunuri multe şi le-au poruncit să între prin
părţile şi hotarăle Prusu]ui şi să meargă drept la Viena şi de vor sta niscai
F.110 oşti de ale Pru//sului .cu înpotrivire, vitejaşte să dea război să-şi deschiză
(102)
drum,- că despre acele părţi nu era oşti nemţeşti.
Aşadar, ghenerarii lui Bonaparte (avînd feltmaşar pe Vandon 282 , mare
viteaz şi isteţi la oştire) au întrat în părţile stăpănirii Prusului, adecă a Bran-
diburului. Şi, măcar că era oşti pruseşti la aceale hotară spre pază de către
franţezi, dar oştile franţuzeşti cu iuţime mare le-au călcat şi, deschizăndu-ş
drum, fără veaste au sosit la Viena şi au încongiurat cetatea cu oşti de toate
părţile 26 3 •
Şi pomenindu-să Franţişcus închis în cetate să miră ce să facă? ! Oşti
în cetate nu avea de ajuns ca să stea de război să gonească pe vrăjmaşi,
fiindcă era oştile adunate spre părţile Italiei. Ce să facă dar? Văzînd nevoia,
au ieşit din cetate pe supt cumpăt cum au putut şi au apucat sănătoasa,
de au răzmat-o la cetatea Buda, unde au fost scaunul crăiei ungureşti,. unde
sănt palaturile lui Matheiaş, craiul ungurilor, foarte frumoasă şi minunată
zidir(e), pe lăngă apa Dunării, în lung, înnalte, cu ferestri trei rănduri în
F.llOv. sus// spre Dunăre, pre care palatmi le-am văzut cu ochii mei, acolo sălăş~
luindu-să Franţişcus.
Iar cetăţenii din Viena, dacă au eşit înpăratul, au deschis porţile şi
au întrat oştile franţuzeşti cu pace, de n-au prădat pe niminea în cetate,
numai cele înpărăteşti au jăfuit şi hazn(a)lele înpărăteşti, aur, argint şi alte
acareturi, cum şi mărfurile din (marginal: fabricile) înpărăteşti le-a luat
ce au găsit (Spun unii că Franţişcus au eşit din cetate ca să nu să strice ce-
tatea de franţozi, ci să o lase deşchisă). Să poate şi aceasta a creade că vine
cuvăntul cu asemănare, dar şi într-alt chip vine cuvăntul a zice: ca să nu
încapă rob în mina franţozilor şi apoi să-i ia înpărăţiia
Deci Franţişcus, găsindu-să la Buda, oştile franţuzeşti s-au luat după
el. Dar Franţişcus au adunat oşti din Ungariia, călărime, şi dănd război
vitejaşte ungurii, fiind voinici la război şi lovindu-să cu franţuzii, i-au
înfrăndt de n-au putut lua franţozii cetatea Buda. Şi s-au întors franţozii
la Viena.
96
(RUG,§.CIUNEA ÎNPĂRATULUI NEMŢE~C SĂ-I DEA ÎNPĂRATUL
MUSCALESC OASTE AJUTOR ASUPRA FRANŢEZILOR; PENTRU
RĂZBOIUL CE S-AU ÎNCEPUT ÎNTRE MUSCALI ŞI FRANŢOZ) //
Franţişcus, văzîndu-să strămtorat şi gonit din scaunul înpărătesc, F.11!
( 103)
au căzut cu rugăciune către înpăratul Alexandru al Rosii să-i dea ajutor
asupra vrăjmaşilor franţozi, că i-au luat scaunul înpărătesc. Alexandru,
bunul şi creştinul înpărat, au priimit rugăciunea lui Franţişcus şi, avănd
oşti în Lehiia, unde să afla şi măriia sa însuş, au poruncit gheneralilor să
să rădice cu 70 OOO asupra franţczilor de la Viena 264 • Dar franţezii s-au mai
inputernicit, mai sosind oştile lor la Viena, încă ca la 30 OOO, cu totu 80 OOO.
Alexandru inpărat au scris lui Franţişcus, la Buda, că cererea lui de
ajutori asupra vrăjmaşilor au priimit pentru frăţasca dragoste şi să nu s~
teamă, nici să slăbească, ci să gătească şi el cu oştile sale şi înprcună cu oştile
inpărăţiei sale, cu ajutoriul lui D(u)mnezeu va birui pc vrăjmaşi şi îi va
scoate din Viena.
Ghenerarii muscăleşti au plecat cu oştile la \'iena şi, sosind, au făcut
batalie mare cu franţozi(i). Însă s-au bătut în parte, n-au fost biruinţa cea
de pe urmă nici a muscalilor, nici a franţezilor 265 ; ci, după spu // nerea gaze- F.111".r
turilor, au perit franţozi ca la 40 OOO şi muscali cu nemţi ca la 30 OOO şi ar
fi fost biruinţa muscalilor cu a nemţilor. Dar zminteala au fost că trei ghene-
rari nemţeşti, interesaţi fiind de franţozi, n-au dat război cu oştile lor, cind
au făcut muscalii bataliia, ci s-au tras cu oştile într-altă parte. Alexandru
înpărat, văzind aşa, au poruncit să mai vie oşti muscăleşti şi, inpreunăndu-să
cu Franţişcus, au vorbit de întămplaria războiului; şi dovedindu-să că au
viclenit ghenerarii nemţeşti, spun că i-au adus şi ar fi judecCJt înpăraţii de
i-au omorît cu greale munci. .
Deci, mai sosind oşti muscăleşti, venit-au şi Costantin, fratele înpă
ratului Alexandru, fiind voevod, adecă domnu. mare peste oşti, şi făcăndu-să
ha talie mare şi groaznică de amăndoao părţile; şi spun că veniia ghiulele
ca ploaia de către franţozi, fiind cu mare isteţime la slobozirea tunurilor
şi a puştilor. Iar Costand, fiind în bafa.lie, spun unii că încălecasă pe tunmi
~i răcniia ca un leu asupra tunarilor să sloboaze tunurile cu// iuţime; şi F.llZ
zic unii că au tăiat cu măna lui doi tunari. Şi de multa iuţimea focului, spun (104)
că s-au fost topindu-şi tunurile. Şi aşa, ţiind războiul cumplit de amăndoao
părţile, văzînd ghenerarii vitejiia şi îndrăzneala lui Costand, ca să nu pice
de ghiulele tunurilor de la vrăjmaşi, l-au rugat ca să iasă din batCJ.lie că işi
va pierde viiaţa, căci că cădea ostaşii de amăndoao părţile ca znopii. Şi ne-
vrănd Costand, l-au luat ghenerarii de supţiori şi l-au dus la cortul lui şi
cam fără voe, iar oştile n-au încetat şi despre o parte şi despre alta a da răz
boi cumplit; şi au ţinut 36 de ceasuri. Şi mai la urmă, sosind o aripă de oaste
muscălească de cazaci şi izbindu-i dindărăt, cu dragoni, cu usari, au fost
biruinţa muscalilor; dar au pierit muscali cu nemţi 25 de mie şi franţozi
40 mie.
Înpăratul Franţişcus au început a slăbi cu firea şi a să spăimănta.
Muscalii au mai făcut şi a treia batalie cu franţozi(i) şi erei să dea dosul fran-
ţozii, dar oştile nemţeşti n-au dat război// la a treia batalie, ci au fost răz F.112v.
boiul in parte, fiindcă Franţişcus au alergat la Bonaparte la Viena şi au căzut
la pace cu el, inchinăndu-i-să şi plecăndu-i-să; şi i-au dat şasă ţări, adecă
domni(i) sau prinţipaturi, cum iaste prinţipatul şi aceştii ţări Valahiia,
insă ţări bogate, care le-au fost cuprins franţozii cu luarea Vienei. Datu-i-au
şi toată Italiia, cu cetatea Mantova, partea ce au fost a nemţilor şi i-au dat
ş; multe milioane de galbini, cheltuiala răzmiriţii 266 •
07
Muscalii, săvărşind şi a treia batalie in parte cu franţozii şi văzind
inpăratul Alexandru că Franţişcus s-au plecat lui Bonaparte şi au făcut
pace cu el, cu mare scădere şi pagubă inpăraţiei lui şi fără ştirea mării sal(e),
şi-au rădicat măna de pe nemţi şi au poruncit de s-au întors toate oştile mus.
călesti la Lehiia.
' Iar Bonaparte au poruncit de s-au adunat toate oştile lui in Prusiia,
că au dat război de au supus pe Brandeburul de i-au luat şi scaunul crăii 26 7
F.113 şi in Lchiia partea ce au avut-o Prusu, aşezănd oştile acolo, // in Lehiia Pru-
105 sului; iar cetatea Viena o au lăsat iarăşi să fie a nemţilor. Şi au dat Fran-
co:i.Ia 27
ţişcus contract adecă zapis de strtpănirea a şasă prinţipaturi şi de Italiia
şi cum că nu să va mai scula cu război asupra Franţei, puind şi ţara Hun-
gariia chiezăşie şi zălog.
Înpă1atul Alexandru au poruncit tuturor domnilor ţărilor să dea oameni
de oaste şi spun unii că au adunat un milion. Şi aceste oşti le-au făcut trei
trupm i mari, adecă trei părţi; şi o parte cu toată rănduiala oştirii au rănduit
asupra persilor, avănd război şi cu inpăratul persesc 268 ; altă parte asupra
inpărăţiei Ţarigradului, avănd război cu turcii şi această parte s-au inpărţit
pe mare cu corăbiile şi au venit şi aici in Valahiia şi in Moldaviia şi in Basa-
rabiia, la Hotin, la Bender, la Chiliia, la Ismail, la Silistra, la Brăila iproci;
a treia parte au orănduit-o asupra franţozilor. Şi s-au mai înmulţit in Lehiia,
fiindcă au rămas gălceava nemţilor in spinarea muscalilor şi căuta să să
F. l 13·r. aleagă// un feliu, spunea un ipochimen, om [de] aşa de crezut, că şi Bona-
parte au gătit oaste, şaptezeci de mie 26 9 .
Deci, gătindu-să şi o parte şi alta, au început război groaznic şi înfri-
coşat foarte, care nu s-au mai pomenit; şi, lovindu-să batalionurile, adecă
ordiia muscalilor, era groaznică vederea. Dar cine poate spune trăsnetul
tunurilor şi al puştilor şi zgomotul călărimei, ţiind războiul cite 24 ceasuri,
alteori doao-trei zile, de leşina franţezii şi de foame, iar muscalii, mai vărtoşi
fiind, suferia foamea mai mult. Deci biruinţa era invărstată: uneori biruia
muscalii, alteori franţezi(i) 270 . Şi la toate bataliile au fost căzind morţi
cite doaozeci de mie sau treizeci dintr-o parte, aseamene şi dintr-o ceaialaltă
parte. Şi oşti nu înceta a veni in locul celor morţi şi de la muscali şi de la
franţozi, ca să nu slăbească ordiile şi a unuia şi a altuia. Şi unii spunea cum
că franţezii au fost apucat de pe altă parte să meargă la Peterburg, iar alţii
F.114 zicea că nici-o palmă de loc// n-au putut călca franţezii din Lehiia Prusului,
(106) in hotarăle muscalilor.
<CUM AU MIJLOCIT COSTAND(IN), FRATELE ÎNPĂRATULUI

ALEXANDRU, DE AU FĂCUT PACE CU BONAPARTE ŞI L-AU
ÎNCORUNAT ÎNPĂRAT)
(Marginal: Costand voeşte pace). Cu toate acestea, fiind Costantin,
fratele inpăratului Alexandru, cu oştile la aceaste războaie şi văzind că la
toate bataliile pier mulţime de ostaşi şi să face atita mare şi multă vărsare
de sănge şi să cheltueşte inpărăţia din pricina nemţilor, s-au întimpinat
cu Bonaparte şi au zis: „În destul iaste atăta periciune de oameni nevinovaţi
şi atăta va1sare de sănge. Poftim să meargem la frate-mieu, inpăratul, la
Petruburg srt facem pace". Şi, luind pe Bonaparte, au mers amăndoi la Petru-
burgu 271 (şi făcăndu-să contenire de arme, oştile s-au odihnit in pace, de
amăndoao părţile, mergănd unii la alţii, bucurăndu-să de pace). Acolo s-au
priimit Bonaparte cu cinste mare şi cu ţeremonii inpărăteşti şi heremeti-
sindu-să inpărC1.ţii după obiceaiul inpărătesc şi ospătindu-să citeva zile, apoi
au făcut pace intre ei, fiind Costand mijlocitor păcii. Şi, dănd măna unul
98
cu altul, au strigat pace vecinică să fie între ei. Şi au încorunat pe Bonaparte
să fie înpărat Franţei//, încheind pacea în scris; şi ceale ce au luat de la F.114v.
nemţi au rămas bune luate, iar prusului i-au lăsat un prinţipat în care să
să numească tot crai, cu oştile sale oareşce, însă supus Franţei şi dajnic
sumă de aur.
Bonaparte s-au întors la Franţa cu mare bucurie, pentru că s-au înco-
runat înpărat de înpăratul cel ce n-au voit (ca el) să fie înpărat franţezilor;
tuturor le-a părut bine şi miniştrii cu toată boerimea l-au slăvit cu mari
laude pentru izbăndirea ce au făcut.
Dar mai aşteaptă, o, Boanaparte, să-ţi vezi sfărşitul, că D(u)mnezeu
celor măndri şi innalţi cu mintea le stă inpotrivă ! Că prin cel ce te-au innălţat
printr-acela va să te surpe din scaunul tău, precum scrie: Pogoră-vei pre
cei puternici de pe scaune, iproci.
Craiul Engliterii 272 , fiindcă era una cu muscalii asupra franţezilor,
foarte s-au măniiat pe inpăratul Alexandru căci au făcut pace cu franţozi(i)
cei ce sănt vrăjmaşi Engliterii. ·
Aseamene şi ministrilor (marginal: Rosiei) nu le-au// fost cu voinţă F.115
a face înpăratul pace cu franţozii, precum spun unii, găsind cu cale că mai (107)
bine ar fi fost să facă pace cu turcii şi să dea război cu franţozii, carii sănt
vrăjmaş(i) inpărăţiei Rosii, dar aceasta s-a făcut iconomie păn(ă) la o vreme.
(PENTRU RĂZBOIUL SPANIORULUI CU BONAPARTE, PORNIND

ŞI NEMŢII RĂZBOI ŞI CUM IARĂŞI AL DOILEA AU LUAT FRANŢOZII·
VIENA, SUPUIND PE ÎNPĂRATU NEMŢILOR)
Deci, trecănd un an la mijloc, Bonaparte au asuprit pe craiul Spanie
a răspunde mai mult decit ce avea legătură cu Franţa din vechime; spa-
nioru, nesupuindu-să, s-au scociorit neunire şi gălceavă intre dănşii şi s-au
rădicat cu război unul asupra altuia 273 • Deci, şpanioru, avănd ajutor pe
craiul Portucalii 274 , s-au înpotrivit tare franţezilor şi era biruitor spanioru.
Franţişcus, inpăratul nemţilor, dacă au văzut că iaste biruitor spa-
nioru, s-au unit cu dănsul şi, însoţindu-să la înpotrivirea lui Bonaparte,
s-au sculat şi el cu război asupra lui Bonaparte, că doară îl vor birui să-ş(i)
scoaţă ţările ce i le-au luat. Bonaparte (precum spun unii) au rădicat 300 OOO
de oaste şi, dănd război cu şpanioru şi cu nemţii, au biruit puterea lor. Deci
şpanioru, căzind la pace, se supune la Bonaparte şi au încheiat pacea// cu
scăderea Işpaniei.
Deci Bonaparte au poruncit lui Vandon feltmaşar să orănduiască oştile
asupra nemţilor şi să meargă oareşcarii ghenerali aleşi să să încungiure ce-
tatea Viena şi să o ia cu război şi toată avuţiia lăcăitorilor cetăţeani să fie
de pradă ostaşilor, numai vistieriia inpărătească, adecă aurul, argintul şi
hărţile, ade(că) bancele şi mărfurile din fabricile înpărăteşti, să fie pe seama
înpăraţii sale.
Gheneralii cei orănduiţi de Vandon feltmaşarul, pornind oştile, au
plecat asupra Vienii, după poruncă, cu mare îndrăznire; şi măcar că era
oştile nemţeşti inpotrivă, dar şi-au deschis drum, dănd război într-ănşii
~i trecănd cu vitejie, au tras la Viena(spun unii că şi atunci, fiind gheneralii
nemţeşti mituiţi, nu le-au stătut înpotrivă, ci le-au făcut cale); şi, sosind
la Viena fără veaste, au încongiurat cetatea cu oşti şi cu tunuri, iar Fran-
ţişcus înpărat, pomenindu-să cu ei în spinare, să mira ce să facă.
Franţozii n-au mai aşteptat nimic alta, ci au început a bate cetatea
de toate părţile.// Nemţii încă au inceput şi ei a să apăra din cetate, dind F.116
( 108)
cu tunmile, stănd Franţişcus bărbăteşte asupra vrăjmaşilor, dar n-au putut
99
F.119·;. la Giurgiov //şi la Braila, cum că va da pe mina lor pe beiul Ipsilant ca pe
un răzvrătitor carele au pricinuit turburare şi răzmiriţă între doao înpărăţii.
Paşii, priimind scrisoarea comandirului şi văzînd ce le-au scris coman-
diru, s-au bucurat, trimiţînd poclon lui Mitriston sumă de galbini, rugăndu-1
ca să le mai nărăvească şi să-i îngădue a-ş strănge sămănăturile şi fănurile
ce le au ale lor dincoace de Dunăre; şi aşa au şi făcut. Că în primăvară, a
cincea săptămînă din postul Pastilor, au poruncit de s-au tras toate oştile
muscăleşti de la Dunăre înnapo\ şi au întrat în Bucureşti; iar satelor au
poruncit să să rădice de pe marginea Dunării, către munte, spre Tărgovişte 284 •
(Marginal: Vezi, scărba lui I psilant s-au mai adaos).
Ipsilant, dovedind că vor ghenerarii să-l dea pe măna turcilor 285 ,
foarte rău s-au scărbit şi nimic mai aştcptănd, ci de grab s-au gătit cu tot
calabalîcul şi s-au apucat de sănătoasa, că într-o noapte au răzmat-o tocma
la apa Buzăului, după cum spun că iaste în dreptul Brailei 286 •
Mitriston, simţind de ducerea lui vod(ă), încă au scris turcilor de la
F.120(112) Brai // la, să-i ţie calea să-l prinzii; dar I psilant, ca cel cu grija, n-au zăbovit
acolo mai mult dccăt o jumătate de ceas, de au mai răsuflat caii şi au plecat
şi, trecănd apa Buzăului, au scăpat din măna turcilor. Că turcii încă au sosit
după plecarea lui vod(ă), la o jumătate de ceas; însă cloao care mocăneşti,
care au fost mai în urmă cu calabalicul lui \'Odă, le-au sprijinit 1.urcii şi le-au
luat cu tot.
Prinţipul Ipsilant lăsă prinţipatul Valahiei şi, ajungănd la Petruburgu,
mergănd la înpăratul, au spus toate pricinile şi urmările lui Mitriston şi ale
lui Miloradovici şi s-au jeluit cum au fost să-l dea pe mina turcilor.
Înpăratul Alexandru au scris ştafetă cu grabnic curieri lui Mitriston
să meargă la înpărăţie să răzpunză de ceale ce va fi întrebat: Mitriston,
Yăzînd că părîşe îi vor fi faptele la înpăratul şi va cădea in urgie înpără
tească, s-au adăpat cu salepul morţii şi au murit, fiind papistaş, iar nu mus-
cal 281.
F. l20·r. Înpăratul au făcut pe Miloradovici mare comandir, fiind// omul lui
C0stand, fratele înpăratului 288 , măcar că l-au învinovăţit şi el, dar el s-au
îndreptat că Mitriston au fost comandir şi poruncitor mai mare. Iar la sca-
unul domnii s-au orănduit de către inpărăţie a fi divan şi boerii divanişti
să ocărmuiască trebile ţării. Şi o vreme s-au ţinut divanul urmănd după
porunca lui vod(ă) şi lua măriia sa din venitul ţării. Apoi începănd boerii
a scrie lui vod(ă) că nu să ajunge venitul ţării a da lefile la oştile înpărăteşti
şi la alte cheltuieli ce să facu după poruncă şi nu au de unde să dea şi mării
sale bani, iar vod(ă) s-au (s)cărbit foarte şi spun cum că au mers la înpă
ratul Alexandru şi au închinat ţara să fie a înpăraţiei Rosii şi să să ia venitul
pe seama înpărăţiei, ca pe măriia sa să-l miluiască înpărăţiia cum va socoti.
Înpăratul au trimis pe un generar să fie în loc de domnu, vechil in-
părătesc, cap mai mare al divanului 289 şi fără de dănsul nimic să nu să facă
F.121(113), de boerii divanisti şi el s'l. înştiinţeze // la inpăratul lucrurile ceale mari ce să
e-0ala 29 cuvine a ştii în păra ţii; iar pricinile ce să voru intămpla între oroşani şi între
ostaşi să să judece la judecata ce să numeşte poliţie 29 0_
Iar lui Ipsilant i-au dat 80 de sate de rumini, adecă iobagi, din satele
lavrei Kievo-Pecerskii, fiindcă acea m(ănă)stire are mulţime de sate iobagi,
să fie lui vod(ă) venitu de la aceale sate, precum iau de la rumâni şi alti
domni carii au sate, după obiceaiul şi orănduiala ce iaste pe la acele tă~i
şi i-au dat şi un sarai de lăcuinţă 291 • Spun unii că i-ar fi orînduit să i. să
dea şi căteva mii de ruble în tot anul de la visteriia inpărătească. Şi aşa
102
Ipsilant ~(i)-au h:at zioa .bun~ ~e l~ domr:iia Tării Rumă~eşţi, dănd vo.d( ă)
w
şi un fecior al lm sa slu3easca mparatulm, pe care l-au mcms cu sabie de

1oe 29Z.
SPARGEREA BUCUREŞTILOR ŞI FUGA DE FRICA TURCILOR;

ŞI PENTRU IZBÎNDA CU RĂZBOI CE AU FĂCUT
MILORADOVICI ASUPRA TURCILOR DE LE-AU SPART ORDIIA
Miloradovici, rămîind comandir, nezăticnindu-1 niminea, s-au însurat
şi au luat fata banului Filipescu, că şi mai nainte au avut a face cu casa
Filipescului prieteşug şi să robisă cu poftă muerească şi sta numai de baluri 11
şi tractaţii 293 . F.12lv.
Iar turcii s-au adunat mulţime multă şi au făcut ordie dincoace de
Dunăre, aproape de Bucureşti doao ceasuri, gătindu-să să dea năvală în
oraş şi, lovindu-să cu muscalii, de-i va birui să robească oraşul cu mic, cu mare
şi caselor să le dea foc de toate părţile.
Boerii, văzînd că tmcii s-au străns mulţi .şi au făcut ordiia aproape
de maş şi văzînd că muscalii sănt puţini şi nu vor putea sta înpotrivă turcilor,
că oştile era adunate la Lehiia asupra franţezilor, că încă nu făcusă pace,
au mers la Miloradovici şi ş(i)-au cerut voe să scoaţă calabalăcurile afară
din oraş şi haremurile. Miloradovici le-au dat voe şi, mai trecănd cîteva
zile, au zis boerii că vor să iasă şi ei afară din oraş. Miloradovici au zis să
iasă dacă le (e) frică, oricare va vrea, numai să rămîe cei ce sănt rănduiţi
a da oştilor ceale ce le trebueşte; şi, luînd acest răspuns, boerii s-au rădicat
de au plecat din oraş; iară orăşanii, dacă au văzut că fug boerii cu mi-
tropolitul şi episcopii, s-au spart tot oraşul, fugind toţi în toate părţile, unde
le-au văzut ochii, de li frică; dar boerii şi mitropolitul cu episcopii, igu- F.1 22 (114)
m(enii), arhimandriţii, negustorii şi cei cu putere au întrat în Ţara Ungu-
rească de au umplut toate oraşele. Şi să fie văzut cineva spaimă şi fugă, că
nu era drumul numai plin de cară, ci era căte trei-patru şireaguri alăturea,
iar fa locuri strămtorate şi la poduri, da năvală care să apuce înnainte şi
să încurca carăle, căruţele, butcile, de nu putea să treacă 29 4. O, mare era
frica, cum i-ar fi gonit cineva! Însă turcii sta pe lcc.
Deci Miloradovici, văzînd că turcii s-au şi mai apropiiat de Bucureşti,
temăndu-să că, de va întra în oraş, vor strica oraşul şi va strica şi oastea
şi vor peri cu totul şi să va învinovăţi de către înpăratul, aşadar au lăsat
chefurile şi au poruncit tuturor tisturilor în grab să să gătească de război;
şi gătindu-să oştile cu tot tacămul şi cu tunurile, dar nu ştiia nimini din
orăşanii ce mai rămăsease unde va să mearg(ă) oastea, ca să nu afle iscoa-
dele turcilor. Şi într-o zi, la apusul soarelui, au plecat cu toate oştile din
oraşi spre Colintina; şi, eşind muscalii, oamenii zicea că fug de frica tur Ileilor. F.l.22v.
Şi, dacă au eşit la cămp, Miloradovici au înpărţit oştile în doao părţi
şi le-au rănduit care pe unde să mearg(ă); şi cazacii cu ceaialaltă: călărime·
i-au rănduit pe de altă p,arte. Şi mergănd în noaptea ace9-ia cu tăcere şi cu
povaţă de iscoade şi în vărsat de zori au lovit ordiia turcilor şi au început
a da cu tunurile; şi apropiindu-să piota, dînd cu puştile groaznic şi lovindu-i
de doao părţi, cazacii încă i-au lovit de altă parte, au turburat pe turci.
Însă turcii n-au dat dosul, fiind mulţime, ci sta de război şi da şi ei cu tunu-
rile şi călărimea se sloboziia în piotă de muscalii, dar piota s-au făcut ca
un zid, îndreptănd puştile cu panganeturile, de să înţăpa caii turcilor şi cu
tunurile neîncetat da foc, iute.
Aşadar, ţiind războiul şasă ceasm i cumplit, ne biruindu-să nici o parte,
căzincl ostaşii şi dintr-o parte şi dintr-o alta, şi mai în de seară, dat-au năvală
103
dragonii, husarii, cazacii, arnăuţi ce era cu sabiile, in turci şi, răzbindu-i
au început a da turcii dosul, fugind spre Dunăre. Şi au fost izbănda musca-
F.123(115) lilor, perind turci, spun, 6 OOO şi zic că au fost ordiia // 20 OOO; iar muscali
spun că au fost de toţi 8 OOO şi au perit şi din muscali l 500 295 . Şi la urmă
musc;:ilii au cotelit pe turcii cei morţi şi au căştigat din destul pentru
rachiiţa şi viniţ;:i..
Şi in toamnă s-au adunat oraşul, fiindcă muscalii au făcut pace cu
franţezii şi au venit oaste muscălească din destul (Şi s-au inplinit un anu).
Feltmasarul Prozorovskii mai in iarnă au venit de la Iasi în Bucuresti 296
şi, şăzînd cÎt~va zile, ·făcut-au o tractaţie mare şi slăvită cu' 24 de muzi~anţi
şi, ospătănd cu toţi ghenerarii, într-alte cuvinte au înputat ghenerar;lor
că nu sănt sărguitori asupra turcilor să facă biruinţă şi izbăndă, avănd atîţea
ostaşi viteji. Şi apoi au plecat pe m-uginea Dunării să vază hotarul Ţării
Rumăneşti şi au mersu pănă la Calafat, în preajma Diiului, şi de acolo în-
torcind s-au dus la Iaşi, in Moldova, unde ii era conacu; şi, bolnăvindu-să,
au murit, fiind şi bătdn 29 7.
Apoi au venit in locul lui Prozorovski, feltmaşar sau vechil, Pangra-
F.1231. tion 29 8 . Acesta s-au purtat cu vitejie// asupra turcilor, că cu venirea lui au
mai venit şi oste, muscali şi cazaci. Şi îndată au încungiurat cu oşti cetatea
Braila şi, indreptănd tunurile ceale mai mari asupra cetăţii, au dat în ziduri
şi, fărămînd zidul pe doao locuri, au intrat cu oştile in cetate şi pe toţi turcii
cei ce venisă din lăuntru de au fost scos pe muscali pe cum am scris înnapoi
i-au pus supt sabie, pe nici unul n-au lăsat viu; iar pe cetăţenii pămănteni,
după multă a lor rugăciune şi dare de mulţi galbini, i-au ertat. Muscalii au
cotelit pre cei omoriţi şi au căştigat destul de viniţa. (Marginal: Aseamene
şi pe cetăţeanii i-au prădat oastea muscal(ilor)) 299 .
Apoi au poruncit Pangration de au inerbat zidurile cetăţii cu barut
şi, ap1inzănd, le-au sfărămat din faţa pămăntului 300 , să nu mai aibă turci(i)
loc a să închide într-ănsa, iară varoşul cetăţii l-au prefăcut cu foc in cenuşe.
Iară lsmailu, cetatea, fiind cu mare tărie, avănd şanţuri inprejur ca
să nu s(ă) piarză oştile, n-au bătut-o, ci au inchis-o cu oşti inprejur, să nu
poată turci(i) a eşi afară, pănă vor fărşi zahereaoa, să-i scoaţă cu foame;
F.12'1(116) iar varoşul l-au ars cu foc. // Şi viindu-i poruncă de la inpăratul s-au dus
Pangration la Lehiia. ·
Isaiia ghenerar, înputernicindu-să cu oşti, mai sosind la Craiova 301 ,
au dat război foarte tare cu săL°bii, inpreunăndu-să preste Dunăre, şi au
luat cetatea Cladova şi au oprit drumul Dunării şi multe şăici de mărfuri
au luat s 02 . Ostrovul i-au închis calea la cetate şi au luat cu război Sfetislamu
şi au prădat oraşu. Făcut-au război cu turcii şi la N egotin şi, biruind, l-au
luat şi l-au prădat; şi alte multe izbănde au făcut şi pe mulţime de turci
1-au dat morţii.
(VENIREA FELTMAŞARULUI CAMENSKII ÎN BUCUREŞTI

ŞI PENTRU RAZBO(A)ELE CE AU FĂCUT CU TURCII)
Deci, dacă au plecat Pangration, au venit feldm1.şar mare Camenskii 303,
care în liinba rumănească va să zică Al pietrii sau Pietrariul. Acesta cu ade-
vărat s-au numit cu un nume ca acela, care şi cu fapta şi cu lucra1ea l-au
arăht, căci ca cu o piatră vărtoasă au sfărim1.t pre vrăjmaşi şi cu vitejiia
şi biruinţăle lui a îngrozit pre vrăjm-1şi, atit cit şi de numele lui auzind vrăj-
maşii că soseşte, să înfricoşa. 3c1. ·
Fost-au C1.menskii om innalt cu mintea şi nu iubiia desfătările; puţin
F.121v-. mănca, puţin dormiia, uneori răzmat în scaun// lua puţintel somnu, chib·
104
zuit la război, grijuliv foarte. Pe generar(i) i-au oprit de a mai goni balurile,
poruncindu-le să stea de război, înfricoşăndu-i cu pedeapsă înpărătească;
aseamene şi pre boeri i-au oprit de la baluri şi muzicile le-au oprit de tot.
Cu butcile niminea să nu umble pe poduri, fără numai ghenerarii şi boerii
cei mari şi bătrini să meargă cu caritele lor unde vor avea treabă, ir:isă în
pasul cailor, ca să nu să facă zgomot pe uliţe. Poruncit-au şi oştilor ca să
nu supere pe lăcuitori mai mult decăt le iaste porunca. Şi apururea umbla
Camenskii pe jos, pe uliţe, cu unul sau doi soldaţi după el, de lua seama ce
să face prin orei.ş; şi mai mult pentru aceia oprisă butcile ca să-i fie slobod
umblarea pe poduri. ·
Să spunem şi de urmările feltmaşarului Camenskii, că după cercetarea
şi pliroforiia ce au luat, cum au mersu războiu, fiindcă să făcusă pace cu fran-
tozii, precum am zis, au venit mulţime de oşti muscăleşti, de era ca lăcustele.
Mers-au la cetatea Ismail şi, văzînd că cetatea iaste mare şi de va face năvală
preste ziduri să prăpădeşte şi multă// oaste, ci au mai întărit incungiurarea F.125(117),
cetăţii cu oaste, mai înmulţind oastea carea o puseasă Pangration de închidere.
coala 30
însă au poruncit de au aruncat în cetate citeva cumbarale din avanposturi
şi au făcut farimare înlăuntru, dar n-au putut nemeri barutana, adecă pră
făria, precum ii era socoteala, că dacă va nemeri prăfăriia şi luînd foc să va
sparge zidurile cetăţii; şi, lăsănd cetatea Ismailului închisă cu oşti înprejur,
au mers cu o seamă de oşti la cetatea Silistra ce să numeşte Dărstoru.
Acia, la Silistra, aşezănd corposul oştilor şi măcar că era ce ta tia dincolo
de Dunăre pe coasta unui deal, dar au dat război cu turcii şi dincoace şi
dincolo de Dunere, trei-patru batalii mari şi biruind mai la urmă pe turci,
au spart cetatea cu tunurile şi au perit mulţi turci ( 15 OOO de turci au pe-
rit) 3 0 5 ; şi din muscali încă au perit. Prins-au viu pe un paşă şi pe un Pelivan
aga ce au fost vestit la războae 306 : incă pe un vod(ă) ce au fost odată domnu
la Moldova, Kilimah 307 , că şi domni(i) umbla cu turcii la război pentru
lefi şi ca să să hrănească, precum şi Costand Suţul au umblat.//
Luat-au şi oraşul Dobriţa şi viind la Turtucaia, oraş mare, vestit, l-au F. 12.5v,
luat cu război. Luat-au Tărnovul cel mare şi Gabrovul şi Lovţa şi Ghiatropul
şi Razgradu, adecă Arnăuţkiu şi Provatul şi Gheni-pazar şi Iskiţuma şi
Osman-pazar şi Pazargicu şi Cavarna şi Siştofu; aceaste oraşe şi cetăţi cu
război le-au luat Camenskii cu oştile muscăleşti 308 . Şi au perit mulţi muscali,
dar şi turci fără număr au perit. Iar Necopoia, Turnu, Cladova, Ostrovul,
Sfetislamu şi altele le-au luat Isaiia cu sărbii însoţindu-să, precum şi mai
sus am istorisit.
Deci Camenskii, făcind poduri pe Dunăre, pe trei locuri, trecea oştile
muscăleşti şi într-o parte şi intr-alta, ca furnicile.
Îmi spunea un arhimandrit, părinte bătrin, cinstit, că ai fi trecut preste
un pod ce-l avea muscali(i) aşezat preste foi de vite, boi şi vaci şi bivoli,
cu mare meşteşug încheiat; şi nu numai oştile că trecea preste el, ci şi tu-
nurile cu roatele lor şi cai, trăgăndu-le, trecea. Şi spunea că, mergănd pe
el orice greutate, să cufunda podu cu foi in apă de eşiia apa // de o palmă F.126( l 18J
în pod: aşa innainte să cufunda şi dindărăt să rădica şi să scura apa. Lucru
minunat şi cu înţelepciune făcut.
Deci venit-au şi la cetatea Ruşciuc şi în doao rănduri dănd tare răziioi
şi cu tunurile bătănd cetatea n-au putut birui 309 , că turci! foarte tare au
stătut înpotrivă, dănd de pe tabiile zidurilor şi ei cu tunud şi cu puşti de
au umplut şanţurile cetăţii de muscali. Deci Camenskii nu s-au lasat, ci
peste puţine zile s-au gătit cu oşti şi au pus tunurile ceale mari în preajma
zidurilor cetăţii şi au dat cumplit război a treia oară şi începănd a fărămCl
105
zidurile <l.espre o pai te şi dănd nă,·ală ostaşii au întrat în cetate şi au făcut
mare vărsare de sănge în turci, poruncind C2menskii să le răsplătească sănge
pentru sănge 310. Şi potolindu-sr1 războiul, au prădat cetatea şi avuţiile cetă
ţeanilor de s-au umplut muscalii de bogăţie şi de scule, de argintării. Dat
măduri şi băcănii? Spun că Camenskii cu pălăriia înpărţiia galbini la ofi-
ţieri, iar muscalii vindea ceale ce prădasă, pe fiece; era şi aramă multă, pe
F.126'r. 20 par(alc) ocao, încit muscc>.lii cerea la marchitan o li păine şi o oca de
vin şi-i arunca un galbin.
Dar Camenskii nenumărată sumă de galbini au luat de la Boşneag-paşa,
de l-au ertat cu viiaţr1 şi, tredndu-1 pe supt sabie, l-au slobozit. Deci Camenskii
au poruncit de au înerbat zidurile cetăţi cu barut şi le-au dat foc, de s-au
risipit din faţa pămîntului. Ars-au înprejur varoşul, mulţime de cei.să de
le-au prefăcut în cenuse si s-au mistuit de foc cite si dte mărfuri, feli de fdi,
încă şi jitniţele de bu~at~. Spun unii că au fost înş'tiinţat Camenskii la înpă
ratul Alexandru pentru stricăciunea oştilor la bătaia cetăţii Ruşciucul şi
i-ar fi scris înpăratul să bată cetatea şi să o sfăra:rpe, să spargă cuibul turcilor,
că inpărăţiia are oşti din destul, precum şi era, căci căţi periia., alţii veniia.
la loc şi nu să înpuţine(ze) oştile muscalilor.
Iară paşa de la Giurgiov, văzînd că s-au luat cetatea Ruşciucu de
muscali, ce era sprijineala Giurgiovului, n-au mai stătut inpotrivă, ci au
deşchis cetatea şi s-au închinat cu toate agalele lui Camenskii, cu poclon,
F.127( 119) puind pe o tavă cheile cetăţii şi plină de galbini, dind şi o 11 ştilor o sumă
de ruble turceşti pentru viniţa. Dat-au ghenerarilor cite un armăsar inr:o-
dobit cu rafturi, aseamene şi lui Camenskii i-au dat ce au poftit. Deci Ca-
menskii au lăsat pe turcii din Giurgiov şi pe paşa cu to2.te agalele de s-2.u
dus cu pace unde au voit şi cetatea n-au stricat-o, ci au luat-o supt zapt.
Paşa din cetatea Ismail cu turci(i) n-au mai putut suferi foamea, că
au fost murit mulţi de turci în cetate de foame şi şi-au mîncat şi caii în loc
de carne de oae cu urez, fiindu că doi ani şi mai bine au fost închişi cu oşti
înprejur. Au deşchis cetatea şi s-au închinat generarilor, dăndu-le multă
bogăţie de bani şi armăsari înpodobiţi, de Misir, ca să nu-i strice; şi au mul-
ţămit şi oştile şi i-au lăsat de s-au dus cu pace şi au întrat muscalii de au
umplut cetatea 3 11.
Deci înştinţînd Camenskii pe înpăratul Alexandru pentru biruinţăle
ce s-au făcut şi pentru cetăţile i oraşele ce s-au luat de la turci, cu ajutoriul
F.127v. cel de sus, prin vite li jiia oştilor înpărăţii sale, înpăratul s-au bucurat şi
au trimis lui Camenskii cavalerie înpărătească de mult preţu şi cu laude
l-au încununat ca pre un viteaz şi biruitor şi întîiul feltmaşar, scriindu-i;
„Stupai na pred", adecă să meargă nainte.
(PENTRU RĂZBOAELE LUI ISAIIA GHENERARU ŞI

PENTRU ÎNTÎMPLAREA MORŢII LUI)
Iar Isaiia ghenerar luat-au cetăţi şi oraşe precum am scris, precum
şi Ostrovul, ţiindu-1 închis pănă au eşit turcii de foame; însă nu s-au băgat
muscalii în cetate, neavănd la ce. Şi turcii n-au mai îndrăznit să intre să
pătimesacă foamea, măcar că n-au mai putut, fiind drumul închis al Dunării
de oşti, muscali şi sărbi .
• Iară cetatea Diiul, fiind vestită de tăriia ei, nu s-au apucat Isaiia de
a o bate, ca să nu să piarză oaste multă, ci au încungiurat-o şi au închis-o
cu putere de oaste, muscali şi sărbi. Însă au eşit turcii clienţii la război de
faţă pănă a nu fi închisă şi s-au lovit cu muscalii şi cu sărbii, dar, biruiţi
fiind, au căzut mulţi şi dţi au rămas vii au scăpat în cetate; iară pre cei
106
morţi, după ce i-au cotelit oştile Isaii, i-au aruncat în Dunăre să s(ă) //
scalde. Apoi Mola paşa au trimis la Isaiia cu cheheiaoa lui mare poclon, F.128( 120)
galbini, şi l-au rugat să nu bată cetatea că, de va rămînea biruinţa şi stă
pănirea înpărăţii Rosii, el va fi plecat şi va răspunde ori ce să va cere şi turcii
din cetate nu va mai eşi la război.
Aşadar, Isaiia cu oştile lui şi cu sărbii lui Cara Gheorghe, făcănd răz
boae asupra turcilor şi biruindu-i, au cµprins şi acea părcea de ţară ce să
numeşte Crăina, cu toate oraşele ei şi cu cetatea Cladova 312 , întru stăpă
nirea sa, în care Craină sănt trei judeţe mari, tot sărbi, stăpănindu-să de
trei obărchineji şi ei ia birul şi-l trimite la înpăratul la Ţarigrad, şi ei judecă
toate pricinile ţării; însă iaste şi un turcu judecător, ce-i zice voevoda, ca
un beşli-aga şi cănd are vreun săţ"bu cu turcu pricină, judecă voevoda cu
obărchinej ii.
Deci, trecănd trei ani de la venirea muscalilor, Isaiia să făcusă cu bu-
nătăţile lui în Craiova ca un pămăntean, dănd tuturor boerilor cuviincioasă
cinste şi cu oştile era bun şi le da lefi mari, însă la arnauţi i sărbi // şi celor F.128v.
streini, iar muscalilor le da după orănduiala înpărătească; şi celor cc i să
jăluia de nedreptate îi mîngîia şi le făcea dreptate cu îndestulare. Şi ţiind
Dunrirea cu pază de la Dii pănă la Ostrov, înţărcasă pe turci de nu putea
trece nici în Ţara Românească, nici în Craina, nici la Ostrov.
Iară odinioară, întănplăndu-i-să a trece Dunărea spre cercetarea oşti
lor şi într-o zi fiind la masă cu ofiţerii lui şi ospătînd (aşa s-au dovedit) i-au
trimis nişte agale din Dii sau poate fi de la paşa poclon o baclava foarte
frumoasă şi cu gust bun şi mirositoare, încă şi zaharicale, în care au fost
băgat turcii otravă cînd au făcut-o; şi, priimindu-să, au pus-o la masă, Isaiia,
văzănd-o că este bună la vedere şi dulce la gustare, au mîncat dintr-însa,
însă şi doi ofiţeri au măncat. Şi îndată bolnăvindu-să după scularea de la
masă, au venit la Craiova şi, căutăndu-1 doftorii să-i ajute, i-au mai prelun-
git viiaţa cîteva zile şi au murit; asemene şi cei doi ofiţieri au murit, cei
ce au măncat baclava. Şi aşa au fost sfărşitul ghenerar(ului) Isaiia. 313 //
(ZAS GHENERAL CUM AU CHINUIT ŢARA DE AU FĂCUT F.129( 121),

ŞANŢU ÎNPREJURUL ORAŞULUI CRAIOVEI) coala 31
Iar în urmă, după moartea Isaii gheneral, au venit în locul lui Zas
gheneral 31 4, care acesta fiind om rău, spun unii că n-au fost muscal creştin,
ci au fost (marginal: papistaş sau luteran, ori calvin). Şi au făcut mult val
ţării, năcăjind lăcuitorii ţării şi pe orăşani. Acesta au născocit să facă şanţu
mare înprejurul oraşului (Craiova) pentru oştire, precum au şi făcut, după
cum să vede. Dar cine poate spune nevoile şi năcazurile şi chinurile ce au
tras şi au pătimit bieţii creştini! Că poruncind ispravnicilor dintr-aceste
cinci judeţe de au adus mulţime oamen(i) salahori, de i-au pus la săparea
şanţului şi, fiind vreme de iarnă, zioa săpa şanţu, păzindu-i şi silindu-i sol-
daţii muscali, după poruncă, iar seara îi închidea prin biserici şi prin curţile
besericilor în ziduri ; şi fiind bieţii oameni uzi de ninsoare şi ploi reci şi flă
mînzi şi fără foc, murea de ger şi de foame şi nu puţini au murit. încă şi
soldaţii cei ce îi păziia noaptea degera. Aşa, cu nemilostivire, acest general
au căznit oamenii şi l-au blestemat ţara şi tot norodul 3 15 . //
Iar viteazul Camenskii, după ce au făcut mari biruinţe şi au luat cetăţi .F.129v.
şi oraşe peste Dunăre, precum mai sus am arătat, au pornit oştile înnainte
şi cite oraşe şi casteluri le-au fost în drum toate le-au spart şi le-au prădat
ostaşii, apoi le-au dat foc; iar turcii nu să mai opriia fugind, toate lăsănd
de frică, că îi îngroziia numele lui Camenskii 116 .
107
Mare pagubă şi prădăciune să făcea turcilor ! Deci sosind oştile l;,
Cogeia-Valtac, adecă Muntele cel Mare, au tăbărît acolo supt poala muntelui
şi s-au pus la orănduială toate corpusurile, cu tunurile şi cu gephănalelc
lor, pentru că acest munte nu are drum să-l meargă cu caru, ci numai poteacă
de picior şi calul să-l tragă după el; şi să aducea zaherea oştilor din toate
părţile acolo.
Spusu-mi-au unii, carii zicea că au văzut şi cu ochii, cum că au fost
venit la Bucureşti oaste ce au fost ;;,icănd calmuci, cu mazdrace şi alte arme,
tot ca ale cazaciior şi călări, în starea trupului scundateci şi groşi, cu capul
F.130(122) mare şi fruntea lată şi obrazul mare, iar ochii// şi urechile mici; acest neamu
de oameni spunea toţi că n-au nici o leage şi nu cred nici într-un chip, numai
de porunca înpăratului ascultă şi ~ă supun. Acestea spun că mînca orice
vedea şi le eşiia înnainte, şi dobitoace necurate şi jigănii, nu alegea nirr,ic;
încă şi crud şi gol, fără păine sau mălai, încă şi carne de om au fost măncîndu,
pentru că la venirea lor au fost poruncă de la Camenskii să-şi păzască oame-
nii copii(i) şi fetele de către ei. Dar ei, dovedind uliţele pe unde lăcuesc
ovrei, mergea pe poduri repede cu cai şi, dacă vedea vre un copil sau feti-
şoară de ovrei, să sloboziia ca uliul, plecăndu-să de pe cal, adecă de călare
îi răpiia şi-l băga în traista calului ce o avea la oblîncu şi fugiia şi eşind afară.
la ordie, noaptea îl frigea întreg şi-l mănca cu tovarăşii ce-i avea. Deci, j[t-
luindu-să ovreii că le mănăncă copii(i) şi dind bani mulţi lui Camenskii, i-au
rădicat din Bucureşti şi i-au trimis la ordiia de la Cogea-Valtac. Acolo, aşe
zăndu-să cazacii şi cu aceştea calmuci, să scula cite o sută şi mai bine, i:oatr-
F.130v. şi doao sute, şi ~ă ducea noaptea// însă zioa trecea muntele şi să tăinuia prin
păduri păn(ă) însăra; apoi pogora fără veste, în oraşe şi în sate turceşti,
ce era dincolo pe supt munte, şi da năvală cu măzdracele în turci şi răpiia
pradă orice găsiia şi lua tot, mai vărtos vite ca să mănănce la ordie. Iar
calmucii aducea disagiu pe cai, fete şi copii de turci şi îi mînca care friptură,
care rasol şi bea horelcă de la marchitan, macar să fie fost ocaoa un galben;
dar era cu îndestulare la marchitani de toate, că făcea negustorie ca la un
bilciu mare şi căştiga bani în greu.
Turcii, dacă au văzut că le mănîncă copii(i) şi fetde calmucii, i-au
cuprins mirare de au fost zicănd: „Anasini sactim ! ce legheoanc ;de oameni
au adus ghiaur muscal să ne mănince copii(i)". Şi tare s-au îngrozit de mus-
cali, văzind că au sosit şi au tăbărît ca lăcustele la acel loc.
Spunea unii de aceşti calmuci că, la drum, dacă găseşte ori cal ori om
căzut mort de războae, tae pecini de carne din armuri din napoi şi le aşterne
supt şa, in loc de ebăncă, străngănd tare cu chinga de să coleşeşte, fiind el
F.131(123) călare, supt şa// ; apoi o lua şi o mănca ca pastramaoa de Ţarigrad sau ca
ghiudenu şi încă goală uneori, cănd nu i să intămplă sain, şi_bea horelcă, apoi
începe a cănta şi a-ş(i) face voe bună.
(BONAPARTE AU STRICAT PACEA CU MUSCALII, IAR

MU.3CALII AU FĂCUT PACE CU TURCII ŞI S-AU APUCAT -
DE RĂZBOI CU FRANŢOZ(II))
Înpăratul turcesc au scris lu(i) Bonaparte că de ce au făcut pace cu
ghiaurul, nu vede că va să supue inpărăţiia lui, adecă a Ţarigradului? Apo;
el cum va putea să rămăe in pace? Ci să să scoale cu război asupra musca-
lilor; iar pe de altă parte, văzind că cetăţile de la Dunere s-au luat şi s-au
fărămat toate de muscali şi toate oraşele le-au prădat şi le-au pustiit prefă
căndu-le in cenuoşe şi nu mai pot sta înpotrivă oştilor muscăleşti, căci au
slăbit, fărămindu-li-să puterea de feltmaşaru ce are nume Piiatră, au porun-
108
cit vezirului să deşchiză cuvînt către Camenskii pentru pace şi să pue în
lucrare trebuinţa păcii. Bonaparte au stricat pacea şi s-au sculat iar cu război
asupra muscalilor, ca un vrăjmaş nestimpărat 317 .
Înpăratul Alexandru al Rosii au ţinut sfat cu ministrii lui pentru fran-
ţczi ce va face. Ministrii au găsit cu cale ca înpăratul să priimească a face
pace cu turcii// cu cît interes, adecă căştig, se va putea deocamdată şi să F.lJh.
pornească război asupra franţezilor, să sfărame cc>.pul răutăţilor şi cu înpă-
ratul otomanilor mai la urmă îşi va căuta de nu să va potoli de-asupra înpă-
rftţii Rosii.
Alexandru înpărat au grăit către ministrii cum că aSUfi"a franţezilor
trebuesc oşti multe, iar ministrii au zis către înpăratul: „Te temi măriia
ta de un unchiaş bătrîn? Oşti vom răspunde cu toţi cneazi(i) de obşte şi
nu vei avea înpărăţiia ta lipsă de ostaşi". Aşa dar s-au dat porunci pe la
toţi cneaji(i), adecă domnii, ca fieştecare din prinţipatul lui, adecă din ţara
lui, să răspunză oameni de oaste, însă oameni aleşi, sănătoşi, vărtoşi şi
voinici şi să să facă gătire de toate cîte trebuescu de război mare asupra
fran tezilor.
' Iar turcilor li s-au dat răspunsul prin feltmaşarul Camenskii prin carele
au deşchis vezirul cuvănt de înpăciuire, cum că şi înpărăţiia Ros~i iaste voi-
toare de pace. Camenskii pe acea vreme s-au bolnăvit de lungoare şi au ră-
posat 3 18 ; şi înpărat Alexandru// foarte s-au întristat şi i-au părut rău de F.132(124)
moartea lui Camenskii, iar turcii s-au bucurat că au scăpat de Piatra cea
vărtoasă, carea rău i-au sfărîmat.
Dar încă odat s-au ţinut congrez pentru pace, cînd eia Prozorovskii
feltmaşar; şi cerăndu-să de către înpărăţiia Rosii să dea Poarta Ţarigradului
aceasti doao ţări, Valahiia şi Moldaviia, cu pace şi să întoarcă toată avuţiia
casii lui Alexandru vod(ă) Ipsilant ce i-au luat-o fără dreptate şi să plătească
şi cheltuiala războiului de cand s-au început. Iar vezir-paşa, care era la
congrez, au cerut ca aceaste doao ţări să rămîe iar supt stăpănirea Porţii
şi să dea muscalii şi Crîmul înnapoi. Prozorovskii, auzind de Crîm, au zis
către vezir paşa: „Crîmul ceri, ebi tvoi mater? ". Şi spun că l-ar fi scos pe
vez1r paşa cu ruşine din gongrezus 31 9 •
(PENTRU MOARTEA LUI ALEXANDRU IPSILANT

V(OIE)VOD, CUM L-AU MUNCIT TURCII ŞI CUM S-AU
ÎNCHEIAT PACEA)
Să spunem şi de moartea bătrînului Alexandru vod(ă) Ipsilant (Mar-
ginal: Vezi de moartia lui Ipsilant). Că după ce s-au înştinţat înpăratul tur-
cescu cum că el au dat ştire şi învăţătură fii-său, Costand(in) Ipsilant vodă,
ca să fugă din Bucureşti să scape la muscali şi cum că, fugind la muscali,
au scociorît răzmiriţa asupra Porţii (marginal: au poruncit înpăratul) lui
ianicear-agas(i) de au mers cu o mie sau doao de ianicear(i) şi fără veaste
au încungiurat // casăle lui Ipsilant şi, prinzănd pe vod(ă) Ipsilant, i-au F. lJ2v.
pus lanţu de găt şi la picior cătuşi şi obezi de fier şi l-au închis în temniţa
ce-i zice Edicula, luînd atunci, după poruncă înpăratului, toată avuţiia ce
au găsit în casele lui de pradă, lăsănd numai zidurile goale. Apoi, peste cîteva
zile, l-au scos şi la meidan, adecă la loc de privelişte, şi, stănd vezirul de faţă,
au poruncit la gelaţi de 1-?.u început a tăia din toate încheeturile, adecă de
la degetile mîinilor pănă la umere, care sănt şaptesprezece încheieturi la
o mînă pănă la umere; asemene şi la altă mănă iar 17. Şi la picioare, iar de
la degete pînă la încheeturile armurilor la trup, 13 încheeturi la un picior
şi alte 13 la alt picior, care fac de toate încheeturi 60. Şi rămăindu-i numai
109
trupul, tăvălindu-să în sănge, i-au tăiat pe urmă capul 320 . Acest chin au
suferit bătrînul Ipsilant de la nemilostivul tiran, învinovăţindu-l că el (a)
fost pricinuitoriol răzmiriţii între înpăraţi.
Iară pacea într-acest chip s-au încheiat 321 : congrezul nu s-au făcut,
ci numai înpăraţii prin scrisori unul către altul s-au înţeles şi s-a învoit la
tocmeala păcii, trimiţindu-să scrisorile prin curier(i) inpărăteşti, după obi-
F.133(125). ceaiu. // Şi au dat Poarta inpărăţii Rosii să stăpănească patru cetăţi, adecă:
coala 32 Hotinul, Benderu, Chiliia sau Chilichiia şi Ismailu şi trei judeţe din Moldova
şi Basarabiia. Iar muscalii au lăsat Valahiia şi l\foldaviia ce au mai rămas
(fiindcă stăpănesc şi nemţii trei judeţe din Moldova), să fie iar supt stăpă
nirea Ţarigradului. Şi spun că au dat Poarta şi cheltuiala răzmiriţii la muscali
şi legătuindu-să pacea cu ponturi ca să nu mai facă turcii creştinilor rău sau
vreo asupreală, ci cu bani şi cu tocmeală să cumpere ce vor voi de la lăcuitorii
ţării cum să vor putea ajunge şi să nu mai prade ţara după cum au pră
dat-o cărjalii(i) şi pazvangii(i); şi de l(a) domnul ţării să ia haraciul cel
orănduit şi să nu-l lipsească din domniia ţării fără ştirea înpărăţii Rosii,
macar să fie şi în vinovăţie. Şi aşa s-au rădicat oştile muscăleşti din ţară şi
du peste Dunăre 322.
Iar acolo la Cogea Valtac, unde era corposurile oştilor, în poala mun-
telui, incă cănd au sosit acolo, au poruncit Camenskii de au cioplit intr-un
stei de piiatră închipuind sau alegănd intr-ănsul un stălpu // neted, pe care
Jl'.133.v stălp au scris cu slove cioplite în piiatră într-acest chip: Cu ajutoriul lui
D(u)mnezeu pănă aici au biruit armele puternicii inpărăţii noastre, Rosii,
fiind curgerea anilor leat (marginal: leat 1812), închipuind şi gripsor in piia-
tră, pecetea înpărătească.
Într-această diastimă de vreame a răzmiriţii s-au făcut şi o nespusă.
şi nepovestită scumpete, care n-au mai fost niciodată în lume, pentru care
să insămnăm din parte, ca să rămîe de a şti fii(i) cei ce să vor naşte: făină.
de grău, 24 lei suta (de ocale), mălaiu, 15 lei suta de oca, vinu pănă la 50
par(ale) ocao s-au suit, rachiu prost, 70 par(ale) ocao, iar anason 3 lei şi
4 ocaoa, găina 50 par(ale) şi 60, un ou, 6 par(ale) şi 8, curcanu, 4-5 lei,
iar la Bucureşti 8 lei, peştele, morun proaspăt, doi lei şi jumătate ocao, crapu,
somnu, doi lei, al mare, doi zloţi, cosacu mărunt, care era o para ocao(a),
s-au suit un leu ocaoa, iar icrele roşii, 4 lei ocao, iar negre, 5 lei şi 6, untdelemn,
5 lei şi 6 oca o, lemnele, caru 5 lei şi 6, iar la Bucureşti 1O lei caru şi 12 lei.
Iar vitele, cal prost, 100 lei, iar mai bun, 200 şi 300, încă şi 500 un cal; vaca
F.13-4(126) cu viţel mai de jos, 40-50 lei şi 20 lei vacă bună, boi de jug,// 100 lei pă
rechea, mai buni, 120-150 şi 170 de frunte părechea. Dar mărfurile, ce
vom zice: alageaoa proastă, 12 lei: şamalageaoa, 25 lei şi 30 lei bucata, pos-
tavu, trapaor, 10 lei cotu, şaiu, 16 lei cotu, saita, 24; aseamenea şi bumbacu.
astaru, ibrişimu şi găitanurile, încă şi ghermesuturile, toate ceale s-au suit
la preţi întreit şi inşeptit 3 23.
Aseamene şi banii s-au suit cu preţul mare, acum la acest leat 1815:
leu turcesc de cei noi 50 par(ale), caragroşu ce au fost doi lei, acum doi lei
şi 25 par(ale), caragroşu ce au fost 2 lei şi jumătate, acum 3 lei, 15 par(ale).
Aceşti bani i-au suit neguţătorii la preţi, că-i adună şi ii duc la nemţi de-i
topesc şi-i fac caragroşi nemţeşti foarte frumoşi, cu ştirea inpărăţii, plătind
havaetu la tarapanao(a) inpărătească. Iar banii nemţeşti: groşiţa 4 par( ale),
petacu 10 par(ale), mariiaşu 20 par(ale), ţvanţu (= ţvanţigu) 1 leu, galbini
14 lei, care era în răzmiriţa nemţilor 5 lei, iară taleru era 2 lei şi lOpar(ale),
acum este 5 lei şi un zlot, iar crontal(erul) 6 lei; aseamenia şi galbini(i) tur-
110
ceşti s-au suit la preţ. stanbolu 8 lei, misiru 7 lei, funducliu 11 lei, şi cei mai
mici aseamene i-au rădicat la preţ 3 24 • Şi de ce merge, toate să sue din zi (in
zi) şi// pănă cănd, nu şă ştie. F.134v.
Aşadar, inpărăţiia Rosii, inputernicindu-să şi lărgindu-să cu voia lui
D(u)mnezeu, fiind că ia ste creştină, şi după ce au incheiat pacea cu turdi,
precum mai sus s-au s~ris, s-au rădicat oştile asupra vrăjmaşilor franţezi. Şi
au stăpănit această ţară de la leatu 1808 dekem(vrie) 12 pănft la leatul 1813,
april(ie) 15 325 .
Iar pentru războaele ce au făcut muscalii asupra franţezilor, au eşit
Istoria, tipărită la Viena, pe larg rumâneşte; cel ce are poftă a şti să citească 326 •
însă să scriem oareşce din parte, precum am cetit in Istorie.
(Marginal cu roşu:) RĂZBOIUL CU FRANŢUZII AL DOILEA

(PENTRU INTRAREA FRANŢEZILOR ÎN MOSCVA ŞI CUM S-AU
PRĂPĂDIT OŞTILE LOR ŞI CUM AU FUGIT BONAPARTE)
Însă numai pentru Moscova să spunem, iar pentru celelalte loviri şi
luori de cetăţi, le lăsăm pentru lungimea vorbei. Înpăratul Alexandru, gătind
oştile cu toate ceale ce sănt trebuncioase oştiri(i), adecă tunuri şi barut,
ghiulele, zaherele iproci 170 OOO, iară Bonaparte incă s-au gătit, după cum scrie
Istoriia, cu 500 OOO şi cu mulţime de tunuri+ 1 500. (Marginal: in Moscva
au intrat 140 OOO). Şi au pornit oştile drept la Moscova 327 , politie foarte mare
şi scaun vechi, inpărătesc, scriind Bonaparte către inpăratul Alexandru cum
că are poftă să bea pocincu in Moscoviia. Iar Ale // xandru i-au dat răspuns:
„Să vii sănătos că te voi aştepta şi iţi voi sluji. Apoi voi veni şi eu de voiu F.IJ5(1lf}
bea pocincu in Pariz".
D~ci poruncit-au inpăratul Alexandru să iasă toţi lăcuitorii cu mare şi
cu mic din oraş şi să-şi sco1ţă toate averile lor, să rămie numai zidurile, adecă
casele goale, a'iemene şi s1tele denprejus şi să să depărteze unde li s-au po-
runcit; şi s-au tras şi oştile intr-o parte şi intr-alta, făcănd cale sau drum
deş:::his, ne3tănd inpotrivă, ca să intre oştile franţuzeşti in Moscova .328
D.:!ci, so.>ind oştile franţuzeşti şi văzind că oştile muscăleşti nu le stă
inpotrivă, au socotit că de frică au dosit; şi intrăndu Bunaparte cu toate oştile
în Moscova şi aşezăndu-să prin case, oştile muscăleşti încă s-au adunat şi
au tăbărit de to1te părţile inprejurul Moscovei. Deci Bonaparte cu oştile lui,
văzind că să strămtorează, una că n-au găsit zaherea in Moscova şi ceia ce au
(a)vut-o adusă au măncat-o şi de afară din ţară nu putea să aducă că nu lăsa
muscalii, nici ei franţozi(i) nu putea a eşi afară din oraş, că şi ce au fost
dteva magazie de bucate in Moscova le-au dat foc muscalii de au ars nadins,
ca să nu le ia vrăjmaşii. //
Alta, fiind vreme de iarnă şi in partea locului acolo să face ger iute şi F.135v.
cumplit şi franţozi(i) fiind slabi la frig, nu ca muscalii vărtoşi şi obicinuiţi la
frig, pentru că la Franţa nu săpt geruri iuţi, vrut-au după voia lui să facă pacea,
aci in Moscva, să închee pacea ca cum ar fi bituit înpărăţiia Rosii şi să supue
pe muscali ca pe nemţi, dJ.r n-au nemerit căci s-au înnălţat prea mult cu min-
<lria, socotind să supue to1tă Evropa. Şi D..im(ne)zeu, cel ce surpă pre cei
puternici de pe scaune, va să-l surpc şi pe el şi să-l smerească.
Şi trimiţind Bonaparte pe craiul Ispanii, care il avea cu el, la prinţipul
{loc gol) care era capul cel mai mare al oştilor muscăleşti 329 şi pe feltmaşaru
".andon, la ghen(er)aru Miloradovici, care era comandir peste oştile cazaceşti
ş1 husari, de au deşchis cuvinte de pace; dar au răspuns numiţilor că nici
să auză nu voescu cuvănt de pace, ci sănt gata de război, căci muscalii cu un
111
cuvănt voesc a să face jărtvă pentru patriia lor. Zis-au franţezi<i): „Cum ?'
Au nu vedeţi că noi ca nişte biruitori am luat jumătate înpărăţiia Rosii şi
astăzi săntem in Moscova, scaunul inpărătesc? ". .
Răspunsu-le-au prinţipu şi Miloradovici: „N oi v-am lăsat de a ţi intrat
F.136(128) li
in Moscva şi războiul voim a face, macar să innotăm în sănge." Franţozi<i)
iară a zis: „Dar cănd să vor lovi arteleriile noastre greale biruitoare, mulţi
voinici va să piară". Muscalii au răspuns: „Lovindu-să oştile, vom vedea".
Aşa s-au întors trimişii lui Bonaparte fără ispravă.
Iară Bonaparte, fiindcă mai era oşti franţozeşti şi pe alte locuri mai de-
parte de Moscva, dacă au auzit că le-au biruif cazacii şi husarii, au poruncit
să dea război şi cei din Moscva. Dar ce folos că ostile lui slăbisă de foame si
de ger şi muscalii da năvală în ei, mai vărtos caz~cii; şi în toate zilele mui-
ţime de franţozi cădea de război şi ii lua muscalii tot polcuri vii, dindărăt, ca
pe oi, de-i ducea robi. ·
Bonaparte, văzind că pierde oştile şi la război au slăbit, căci cădea şi
de foame şi de ger, au zis către ghenerar<i): „Eu voi să esu afară să vă găsesc
cvartiruri, adecă conace, case cu oameni, să fie cu foc şi cu zaherea". Şi pc
taină s-au schimbat in haine şi numai cu comisul lui de călare au eşit din
Moscva şi au apucat spre Viena; apoi scrie Istoriia că au găsit un ovrei cu
F.136v. o chibitcă şi cu un cal de l-au dus cu chirie, neştiind că este 11 el în păra tul
Bonaparte 330 . .
Deci ghenerarii franţuzeşti, neputănd nici a să apăra de muscali, dar
necum să dea război sau să facă vre-o biruinţă, au început a să trage înnapoi
şi a da dosul. Dar cine îi lăsa sa scape ? Că muscalii celor dinainte le sta in-
potrivă cu război, iară pe cei din urmă ii încungiura de-i lua robi cu tunuri,
cu gephănale cu tot; că era o mare nevoe pe capul frănţezilor că un muscal
prindea zece şi zece muscali prindea o mie de-i ducea robi sau ii tăia, căci că.
franţozi<i) de la o vreme au lăpădat şi armele, au lăsat şi tunmile şi gephănale
şi alte cară cu calabalicuri, pentru că nice ei nu putea merge de foame şi de
frig, ger iute, şi mergănd cădea leşinaţi şi muriia şi ce găsiia mînca şi pe cc
punea mina; să invăluiia de ger, dezbrăcănd pe cel ce cădea, să să învălească;
şi rogojinile de pe la calabalicuri le lua de să învăliia şi alte tărsini. Şi mînca
orice găsiia, pănă şi carne de om mănca. Cai<i) lor cădea de supt ei de foame
şi ei de pe cai cădea ca snopi<i); cai<i) cei ce tragea tunurile cădea, tunurile
rămănea. O, vai de ei !
Deci aşa, cîţi au scăpat de au ajuns la o apă ce-i zice Borontina, apă marc
F.137(129). şi adăncă, //acolo au fost peirea lor cea mai mare 331 . Că cazacii îi goniia din-
coala 33 dărăt de-i prăpădiia cu mazdracele şi cu sabiile şi la podul apei îi bulziia de
să călca unii peste alţii şi însuşi ei să omorîia unul pe altul ca să treacă şi
nu putea că să inghesuisă grămezi morţi pe pod, căzănd morţi; iar unii, o
seamă de polcuri dănd să treacă peste ghiaţă, s-au rupt cu ei ghiaţa şi s-au
afundat pe supt ghiaţă. O, vai de ei, şi periciunea lor d.e istov!
Deci aşa, intorcănd, precum nu ş-au adus aminte de nu să mai numiia
cine este soldat sau cine ofiţer sau gheneral. Scrie Istoriia că dintr-o sută
şi patruzeci de mie au întors scăpaţi şapte mie, trenţoşi şi goi, iar ceilalţi au
perit toţi de război şi de foame şi de ger; ia1 că au rămas şi robi vii, nu scrie,
că i-ar fi tăiat pe toţi muscalii; însă scrie că cincizeci de ghenerar<i) vii i-au
prins robi (marginal cu roşu: 50 de ghenerari robi) şi i-au dus la Petru burg şi-i
arată tot anume şi in ce stare a rănduelii oştirii au fost; scrie că şi tunuri care
rămase, adecă lasate, şi cite au luatu peste tot, 1134; iar de ce<el)alte arme
F.137v. nu e număr. Dar şi altele, încă şi bani mulţi au dobăndi<t) mus li calii ca
nişte voinici.
112
Aşadar, scoţind pc franţozi din Moscva şi din hotarăle ţării lor muscă
leşti, au poruncit inpăratul Alexandru să meargă oştile innaintc să scoaţă
pe vrăjmaşi din Lchiia, că o cuprinseasă peste tot; şi dănd război muscalii
cu franţozii ce să afla in Lehiia, i-au biruit şi căţi au rămas vii au dat dosul.
Deci craiul prusu s-au sculat şi el cu cită oaste avea şi s-au făcut un
trup cu muscalii 332 şi, dănd război, au biruit şi au scos pe franţozi şi din Prusiia,
care o luasă, adecă ţările Brandiburului; şi, gonindu-i înnainte, i-au scos şi
din Hişpaniia·, care o supusasă. Însă după cum scrie Istoriia, de prin toate
locurile i-au scos tot cu războac şi cu vărsări de sfoge (că şi franţezii au făcut
mare pagubă muscalilor, cănd au mers în Moscoviia, de au arsu oraşe şi sate
şi încă şi în Moscva au dat foc oraşului, cind au fost intrat), pre care scrie
Istorii3.. Cu toate aceste, scoţîndu-i şi gonindu-i din toate locurile, au întrat
oştile a înprcunatei stăpăniri (aded a muscalilor şi a Brandiburului) în hota-
răle Franţei.
(PENTRU LUAREA PARIZUL(UI), SCAUNUL CRĂIEI

FRANŢOZEŞTI, ŞI
PENTRU LIPSIREA LUI BONAPARTE
DE ÎNPĂRĂŢIE)
Şi nemai // putănd a sta franţozi(i) de războae, fiind biruiţi şi goniţi F.l3B(l30
de toate părţile, au sosit oştile înpreunatelor stăpăniri la Pariz 333 ; şi tabărînd
inprejurul cetăţii, au scris inpăratul Alexandru ministrilor şi boerilor celor
mari ai cetătii Parizului intr-acestas chip: „Voi, mai marilor cetăteani ai
Parizului, cet'atea Franţei, scaunul îr{părăţii voastre, vedeţi că oştile' înpreu-
natei stăpănirii au incungiurat cetatea voastră. Şi de voiţi binele vostru şi al
patriei voastre să vă închinaţi puterii noastre şi să aveţi pace şi milostivire
de la noi, căci noi voim pacea voastră şi nu învinovăţim pre voi, franţezii,
pentru răul şi paguba înpărăţii noastre ce aţi făcut. Ci ne iaste învinovăţit,
răul înpăratul vostru, Bonaparte, carele, nefiind neam de franţozi, ca un
vrăjmaş au tul'burat, nu numai Franţa toată, ci şi toată Evropa au adus-o
la nepăciuire şi la turburare, pricinuind periciune şi vărsări de sănge intre
inpăraţii şi in mijlocul inpărăţii meale au intrat şi atîtă periciune neamului
vostru au pricinuit, ca un nestimpărat şi fără de minte; carii voi fireşte săn-
teţi datori a ocroti şi a linişti neamul vostru, ca nişte// capete ale trupurilor F.13S·r.
Franţei. Iar de nu veţi asculta de povăţuirea noastră, voi veţi vedea cu ochii voş-
trii stricăciunea voastră şi a cetăţii voastre. Şi să ne inştinţaţi in soroc de 8 zile".
Deci cetăţeanii Parizului, cu ministrii, au citit cartea inpf1ratului Ale-
xandru la toate divanurile cetăţii şi au tractiruit zisele acei cărţi, adecă au
ţinut sfat cu divan şi au găsit cu cale ca să deschiză cetatea şi să s(ă) închine
înpăratului. Şi au dat răspuns că sănt supuşi.
Iar le-au scris înpăratul Alexandru intr-acestaş chip, a(l) doilea: „O,
1
voi cetăţenilor şi inpreună cu ostaşii Franţei, aduceţi-vă aminte ce aţi păti
mit supt tirăniia lui Bonaparte, că nu de mult aţi fost la un milion puternici
şi iată că mai toţi au perit in inpărăţiia noastră, fără hrană şi fără spitaluri.
Mai toţi au fost daţi sabii oştilor noastre şi de foame şi de ger au murit. Şi
acum ne iaste jale a pustii părţile voastre ceale frumoase ale ţării voastre.
Drept aceasta, noi nu voim pe Bonaparte sau pre vreunul din familiia lui a
fi înpărat Franţei de acum innainte, ci voim să fie Franţa cu întrcg:mea
ci pe cum au fost mai na1nte, supt stăpănirea crăii cari in pace o vom// lăsa. F.139(131)
Pentru că Bonaparte nefiind franţoz, numele franţozilor la toate neamurile
l-au făcut urît şi bl(a)gorodiia voastră ar fi pierdut-o".
Deci senatul franţozesc, adecă divanul, au făcut tuturor în ştire şi au
dat în scris cum că Napoleon Bonaparte din scaunul inpărăţiei e lăpădat şi
113
dreptatea moştenirii familii lui care era sf1 o aibă de tot e ruptii şi neamul
franţozesc de jurămînturile şi credinţa ce au avut spre Bonaparte de tot să
dezleagă.
Apoi întrînd în cetate, în Pariz, înpăratul Alexandru şi cu craiul-prusul
şi aşăzăndu-să în orănduitele palaturi, asemene şi oştile, miniştrii stăpănirii
cei înpreunate cu plenepotenţiarii lui Napoleon Bonaparte prin divan hotă
răsc aşa: „Napoleon Bonaparte, cel ce au fost înpărat al franţozilor, să lapf1dă
de coroana franţozască şi de cea italienească şi să trimite în ostrovul anume
insula. Elba, ca acolo să petreacă pănă la sfărşitul vieţii lui înpreună cu tot
neamul lui. Şi i să va orăndui penzion adecă leafă pentru hrana vieţii". Şi
această hotărire au întărit-o şi senatul franţozesc 334 .
(CUVINTELE LUI ALEXANDRU ÎKPĂRAT CĂTRE BOERII

PARIZULUI ŞI· PENTRU MĂRBIEA CETĂŢII PARIZU ŞI
C ÎTE CASE ŞI ULIŢE ŞI BESERICI ARE)
F.lJ:h. Înpăratul Alexandru, cănd au întrat în Pariz, aceasta au grăit// către
boerii cei mari ai cetăţii, carii venisă de s-au închinat măriei sale (Marginal
cu roşu: Vezi cuvintele lui Alexandru înpărat din Istoriia tipărită); „Soarta
războiului pănă aicea m-au adus. Înpăratul vostru a fost cu mine unit şi
înpreum.t, însă de trei ori m-au înşelat. El au întrat in mijlocul înpărăţii mele
şi nenorocirea lui ce i s-au întîmplat în mulţi ani să va vedea. Dreapta scutire
m-au adus pănă aici. Şi eu nu cuget a face răsplătire şi izbăndă asupra realelor
ce mi-au făcut Franţa; eu sînt cu dreptate. Eu ştiu că nu sănt franţozi(i)
pricina, că ei sînt prietenii mei. Drept aceaia le voiu arăta lor cum că am venit
bun pentru rău, adecă a le face bine. Napoleon Bonaparte el săngur e vrăj
maşul mieu. Cetăţii voastre, Parizu, făgăducscu osebita a mea scutire şi toate
instituturile ceale publice întregi le voi ţinea. Voao iaste trebuinţă de aşa stă
pănire, care voao şi la toată Evropa va da pace" 335 . Şi altele au grăit bunul
Alexandru cu bl5-ideaţe către cetăţeani.
D~ci înpăratul Alexandru, cu sfat de obşte şi cu voinţa tuturor cetăţea
nilor, le-au încorunat crai pe feciorul craiului care l-au tăiat franţozi(i) în
F.140( 132) anii trecuţi, fiind moştenitor // crăii franţuzeşti 336 • Şi au încheiat pacea între
toţi înpăraţi(i) şi toate ţările ce le-au fost hrăpit Bonaparte le-au slobozit a
fi iar supt stăpănirea crailor şi înpăraţilor a cărora au fost, adecă a nemţilor,
a spaniorului, a portugalului şi a Brandiburului. Şi craiul franţozesc să-şi stă
pănească Franţa cu toate ţinuturile ei. Şi pace le-au legat intre toţi, ca nici
unul dintre crai să nu să mai scoale cu război asupra altuia, să-şi stăpănească
fieştecare ţinuturi(le) lui, care le au din vechime. Iar pe Bonaparte şi pe
familia lui i-au petrecut cei orînduiţi şi i-au dus de i-au aşezat la ostrovul
El ba, acolo. cu rănduiala ce li s-au hotădt pentru ceale trebuincioase ale
vieţii.
Oştile muscăleşti s-au învărtejit la Lehiia şi ale Brandiburului la Prusiia.
Cetatea Parizu iaste scaunul crăii franţuzeşti şi scrie la Istorie (marginal:
vezi) că are 25 OOO de case şi 875 de uliţe şi 550 OOO de suflete lăcuescu intr-
insa; şi beserici sănt 300 şi 45 de capele, adecă paradise - beserici mici şi
3 beserici lutărăneşti.//
F.140·r. Bonaparte, pănă l-au pornit la Elba-ostrov, s-au aflat în Fontcnoblou,
încongiurat de paznici.
Făcut-au înpăratul Alexandru multe aşăzăminturi de folos între crai
şi intre înpăraţii Apusului şi toţi au pe măriia sa mai mare între dănşii, pri-
imind a să numii înpărăţiia Rosii mai mar·e. ·
114
Şi spun unii din cei vrednici de crezut că inpăratul nemţilor, Franţişcus,
pentru că i s-au slobozit ţările ce le-au fost luat franţozi(i) prin biruinţa mus-
Jalilor, au închinat partea lui din Lehiia să fie intru stăpănirea inpărăţii Rosii.
Aseamenea şi craiul Prusii, fiindcă ş-au căştigat iarăşi craiia lui prin în paratu
Alexandru, au închinat şi el partea lui din Lehiia, iarăşi să fie intru stăpă
nirea Rosii 337 ; care Lehie fostu-au crăie cu multe prinţipaturi înainte vreme
şi după vremi au inpărţit-o înpăraţi(i) in patru părţi, precum cim istorisit
mai la început. Acum dar, s~ vede că au venit toate părţile de s-au făcut iară
un trup, însă supt oblăduire, iar nu de sine şi nu craie, ca mainainte.//
(PENTRU ZIDIREA PIRAMIDEI CE AU FĂCUT-O ÎN F.141(133),

coala 34
MOSCVA DIN TUNURILE FRANŢOZEŞTI SPRE SĂMN
DE BIRUINŢĂ)
Alexandru, inpăratul Rosii, după biruinţa cei s-au dat de la D(u)mnezeu,
ca unui înpărat creştin (făcută prin vitejiia oştilor măriri(i) sale) şi scoţind
pre vrăjmaşii franţozi din stăpănirea inpărăţii sale, însuşi cu toţi ministrii
şi cu toţi gheneralii mers-au în soborniceasca şi înpărăteasca beserică de au
făcut mulţămire cu toţi arhierei(i) către D(u)mnezeu pentru izbîndirea
asupra vrăjmaşilor. După aceasta socotit-au cu inţelepciunea sa să să alcă
tuiască un sămnu intru inpărăţiia sa, in Moscva, din tunurile franţozeşti ce
s-au luat cu război, precum iaste obiceaiul inpăraţilor a fi spre pomenire şi
aducere aminte de biruinţa ce s-au făcut, cum arată istoriile că să află la
Roma şi la Ţarigrad, făcute de inpăraţii cei din vechime.
Deci poruncit-au marirea (măria) sa să să zidească o piramidă din-
tr-acele tunuri, adecă un turn (in mijlocul Moscvei). înaintea caselor înpărăteşti.
Deci inginerii au închipuit acel turnu pe hărtie cu mare înţelepciune, cum să
să facă turnul şi cum să alcătuiască acele tunuri la acea piramidă adecă turn. Şi
adunăndu-se şi alte materii// ce au trebuit, s-au adunat povăţuitorii meşterilor cei F.141-T.
mari, iscusiţi la meşteşugurile de tot feliul de materii, incepăndu-să lucru zidirii.
AICI SCRIEM CUM IASTE ZIDITĂ PIRAMIDA, DUPĂ CUM

AM VĂZUT-O ZUGRĂVITĂ CU ÎNCHIPUIREA ÎN
ISTORIIA El CEA TIPĂRITĂ LA MOSCVA 33 8
Tcmeliia ei pănă in faţa pămintului va fi zidită de piiatră sau cărămidă,
iară peste-acea temelie iaste pardosit cu lespezi de marmură roşie, cu îndes-
tulare de lărgime inprejur; şi peste acea pardoseală, altă pardoseală mai
înnaltă, făcăndu-să tre2.ptă tot de marmoră şi pe acea pardosea, dinnaintea
piramidei, sănt făcuţi patru stălp(i)şori ca de o jumătate de stănjini innalţi,
tot de marmură; pe şi acei stălpi stau pe fieştecare cite o zgripsură cu un cap
de marmură făcut şi legate cu lanţuri de fier, de gitu, una de alta, toate patru.
Care această închipuire insămnează că iaste legată puterea franţozască (fi-
indcă accale zgripsuri sănt pecetea stăpănirii Franţei). De pe acea a doilea
treaptă a pardoselii, iaste zidită piramida şi tunurile aşezate in faţa zidului, F.142( 134)
alăturate unul lingă altul, în sus rădicate cu// căpătiiul ce are gura tunului,
rănd înprejurul piramidei, apoi peste acel rănd, alt rind aşezat iară în sus cu
capul, adecă băgate cu coada ce are tunul la capul cel gros, in gura tunurilor
celor aşezate răndul clintii; şi aşa toate răndurile sînt aşezate, cum am zis
băgate unul în altul (marginal: căpătiile) pe faţa zidului, foarte cu meşteşug,
minunat. Deci la mijloc iaste făcut briu frumos şi minunat de marmură,
albastru, de care să găseşte acolo in partea locului (precum scrie Isţoriia).
care briu iaste făcut preste căpătiile tunurilor, ca o legătură; şi preste acel
115
brău (sint) aşezate cîte doao tunuri cu roatele lor, care roate să văd jumă
tate eşite afară din zidire, in faţă şi jumătate aşezate in zidul piramidei de ţinc
tunurile intinse pe ele, in patru părţi, cîte doao, de minune. Şi spun unii că
piramida are loc (marginal: pre dinlăuntru) de să sue pănă sus omul; iar de la
brăul din mijloc, iar să incepe in sus rănd de tunuri tot in căpătii puse şi aşe
zate unul in altul. Şi aşa merg răndurile pănă la al doilea brău ce iaste iar
de marmură, cu care iar inchee căpătiile tunurilor; şi de la acel al doilea
brău, iar tunurile pusă rănd unul in altul (marginal: în căpătîe), pănă la al
F.142·1. treilea brău //,care şi acel brău tot de marmură, leagă căpătiile tunurilor.
Şi peste acel brău iaste făcut un foişor pe patru stălpi de marmură, şi dea-
supra foişorului, făcut în sus, vîrful piramidei, foarte frumos. Şi în vărful
piramidei iastc zgripsor de aur, cu doao capete, sămnul inpărăţii şi a stăpă
niri(i) Rosii. Şi iaste această piramidă, adecă turn, inălţimea de 14 stănjini
(marginal: iar urme 84) şi lăţimea sau grosul ei, stănjini 6 şi (marginal: urme 4).
Care această piramidă de tunuri alcătuită pre cei ce o văd ii aduce _la mirare
şi socotescu cu mintea de biruinţa cea mare a creştinului înpărat şi vrăjmaşilor
înfricoşat, neamului franţozesc şi tuturor celor ce viclenescu.
Războiul acesta au contenit la leatul 1814, cănd şi pacea s-au incheiat,
in cetatea Parizului, a Franţii, patria Evropii.
(Două palme, una sub alta, desenate de Dionisie, arată cu degetul:
Vezi! Turnul sau piramida are 8 rănduri de tunuri şi brîne şapte, iar urmele
să socotesc 6 urme intr-un stănjin 339 ; adăugat de altcineva: tunul).//
F.H3(135) (DOMNIIA LUI IOAN GHEORGHE CARAGEA VOEVOD

DUPĂ PACE ŞI TURBURAREA CEA DE CĂTRE SĂRBI)
Iară la leatul 1813, după Sfeti Gheorghe, au venit domnu ţării Ioan Ghe-
orghie Caragea v(oie)v(od) 340 (carele acesta au fost mai naintc caimacam
scaunului Craiovei şi să iscăliia la porunci şi la atresia de la tituluş, Iancu) 341,
trimis de la Poarta Ţarigradului, cu ferman înpărătescu. Şi intrind în Bucu-
reşti cu halai mare, după obiceaiu domnilor, au şezut în scaun şi viind toată
boerimea i s-au închinat şi i-au sărutat mina după obiceaiu. Măriia sa, după
ce au odihnit cevaş, doao-trei zile, au orinduit boe1iile divanului domnescu
şi au aşezat trebile ţării. S-au făcut oreşcare linişte în ţară, după ce s-au văzut
lăcuitorii izbăviţi de greutăţile şi năcazurile oştilor muscăleşti, carii poezisă ca
lăcustele de nu le mai ajungea casă sau loc a încăpea, supărînd foarte rău cu
mincarea pe lăcuitori, că aşa ii orănduisă de la domnie, să-i hrănească lăcui
torii ţării şi nu-i mai putea sătura. Şi incă şi fura tot ce găsiia 342 . O, vai, ce
F.143-r. pătimiia toţi lăcuitorii// de obşte! Însă puţină vreme trecînd şi s-au făcut oa-
reşcare turburare de către sărbi, tot intr-acest an, carii era peste Dunăre, in
Craina, tot de ai lui Cara Gheorghe.
(ISTORIIA PENTRU STAREA SĂRBILOR ŞI PENTRU

RĂZBOAELE CE AU FĂCUT CU TURCII ŞI CUM ŞI-AU
PIERDUT CRĂIIA LOR)
Şi fiindcă şi sărbii
s-au amestecat cu muscalii la războaele ce s-au făcut
asupra turcilor (marginal: intr-această trecută răzmiriţă), ne caută a istori
de dănşii oareşce pentru ştiinţa celor ce nu va fi ştiind starea lor în ce chip
iaste.
Deci, neamul şi limba sărbilor iaste osebit de neamul şi limba bolga-
rilor. Şi bolgarii au avut înpărăţie în vechime şi au făcut mai i războae asupra
turcilor, mai de demult, încă cănd nu era ei creştini, dar mai virtos asupra
116
înpăraţilor greci ai Ţarigradului, au făcut războae, după cum să găseşte la
hronografuri scris; şi scrie că şi biruitori (marginal: au fost) în multe rănduri;
şi le da grecii haraci că nu le pute sta înpotriva varvarotitei lor.
Iară sărbii avea şi ei mai-nainte crăie şi despotie şi să stăpăniia de crai
şi de despoţii lor trei ţări, adecă SERBIIA, SREMUL, BACICA'.I'. Şi fiindcă
aceste trei ţări sănt peste Dunăre de să hotărîia cu ţările 11 turceşti, pururea F.144( 136)
avea războae cu turcii de îşi apăra ţările lor, fiindcă turcii căuta să-i supue
supt jugul lor. Iar mai la urmă, în zilele lui Ştefan despot, aYănd război sărbii
cu turcii, mulţi din turci au perit; însă fiind mulţime de turci adunaţi (la
Pole Cosovo), adecă la un loc ce să numeşte Cîmpul Cosovei, unde acolo mare
rftzboi au făcut srtrbii cu turcii 343 şi măcar că a oaria era biruinţa ~ărbilor, dar
ce folos că turcii nu da ·dosul, ci, dănd navală în :oărbi, îi tăia cumplit şi fără
milă.
Deci, v;'1zînd Ştefan despot năvala turcilor şi per:ciunea sărbilor, însuşi
cu ai săi cei aleşi au întrat în tabăra turcească şi cumplit i-au fost tăind
însuşi cu mîna lui, ca sr1 izbăndească săngele creştinescu; iară turcii, vr1zănd
ci"'t iaste craiul sîrbilor în oaste, au făcut o chiotă şi zgomot mare spre năvală
şi înprcsurăndu pc Ştefan despot l-au tăiat şi au biruit pc sărbi. Şi au perit
aci to<>.Ut oastea sărbilor şi au luat turcii ţările supt a lor stăpănire.
Şi, stăpănind mulţi ani, apoi s-au rădicat turcii cu război asupra unguri-
lor şi// după multele războe ce au avut unii cu alţii, în cea după urmă au biruit
turcii p;1 unguri şi au luat toate ţările ungureşti 344 , pănă la Viena, că pănă
acolo cuprinde Ungariia. Şi Viena iaste la hotar, scaunul înpărăţii nemţilor.
Turcii, sur;uind (marginal: şi) crăiia ungurilor, au aşezat în scaunul crăii
ungureşti paşă 345 . far scaunul lor au fost la Buda, peste Dunăre, fiind Dună
rea acolo toaUt într-acea vreme în hotarul Ungarii. Iar acum (iaste în stăpi
niH'a nemţilor).
Aşadar, sU1pănind turcii 60 de ani craiia Ungarii şi crăiia sărbilor, s-au
sculat cu oşti grea.le să ia şi Viena 346 , să supue şi pe nemţi; şi au tăbărît vezi-
rul cu oştile lăngă zidurile cetăţii Viena. Nemţii, văzînd aşa, au amăgit pe
vezirul, trimiţîndu-i pocloane scumpe şi galbini mulţi, scriindu-i cum că să
închină a fi supuşi, cerăndu şi soroc să iasă din cetate. Vezirul au priimit şi
le-au dat soroc de o lună precum scrie la Hronograful Ţării Rumăneşti. Şi
fiind şi Şerban vod(ă) atunci cu oastea sa, cu turcii, după porunca înpăratului
turcesc, mult au povăţuit pe 11 nemţi prin scrisori pe taină, cum să să poarte F.145(137),
nemţii spre oştire, fiindu-i milă de creştinătate. coala 35
Nemţii, avănd atunci feltrnaşar pe p1 inţipul Evghenie, om înţălept şi

chibzuitor la oştire, după povăţuirea lui Şerban vodă, în diiastima sorocului
cc au pus cu turcii, au alergat la Lehiia (fiind pe acea vreme puternică) şi au
cerut de la craiul leşesc să-i dea oaste într-ajutor. Craiul, după rugăciunea lui,
i-au dat oaste din destul şi, înpreunînd cu acele oşti şi oastea nemţească, au
fftcut gătire; şi, dnd au fost la soroc, înştiinţăndu-să de la Şerban vodă cum
d turcii nu sfot gătiţi de război, ci numai tăbărîţi fără grije, atunci prinţ
Evghenie, pornind oştile noaptea, i-au lovit (marginal: fără veste), într-o
dimineaţr1, în vărsat de zori 34 7 •
Iar turcii, nefiind gătiţi de război, s-au turburat şi, neştiind ce să facă,
au dat dosul şi au început a fugi, lăsănd toate jos, tunurile şi gephanalele,
zaherelele şi altele ce au avut 348 • Prinţipul cu oştile vitejaşte i-au gonit innapoi
pănă la Buda, măcar ca au mai stătut 11 turcii într-un loc de război, dar au F.145v.
rămas şi acolo biruiţi şi iar au dat dosul. Şi la Buda iarăş au stătut turcii
* Cele trei nume sînt scrise cu litere mari, de culoare roşie, în text.
117
de război şi iar i-au biruit nemţii, că avea oştile leşeşti într-ajutor şi leşii era
hrăbori la război 34 9 • Vezirul s-au tras innapoi la Serbiia, la cetatea Beligradu.
Nemţii, înputernicindu-să, au scos pe turci şi din Ungariia şi din doao
ţări ale sărbilor, din Bacica şi din Srem şi din Banat şi din Ardeal. Şi apoi au
făcut pace cu turcii, rămîind Serbia cu cetatea Beligradului supt stăpănirea
turcilor, iar nemţii au luat toate ţările ungureşti, adecă crăiia Ungariei şi acele
doao ţări al sărbilor, adecă Bacica şi Srcmul, supt a lor stăpănire 3so.
Dxi Poarta Ţarigradului au stăpănit acea ţară, Serbiia cu cetate~ Beli-
gradu, care au fost a sărbilor, de atunci de la acea pace, mulţi ani, pănă în
răzmiriţa nemţilor ceastă <lupe urmă, în pace şi cu raiao Sărbii, cînd atunci
Iosif, înpăratul nemţilor, o au fost luat cu război de la turci, încă şi Craina şi
~ .146(138) această ţară// Vahhii:i.. Iară dacă au făcut pace, au rămas iar suptu stăpă
nir~a turcilor, precum Serbiia sărbilor, aşa şi această Valahic, precume arătat
mai sus.
IAR LA LEATUL 1804, s-au sculat agalele turcii din cetatea Beligradu
ce iaste în Serbiia, ţara sărbilor, asupra paşii de acolo ca să nu mai poruncească
el la trebile cetăţii, nici la trebile ţării, nici să judece pe niminea, nici la dăj
diile ţării să nu să mai amestece, ci ca un paşă să şază în saraiul lui cu pace
şi să-i dea leafa să şi-o aibă de cheltuial(ă), urmănd aceaste agale ca şi Paz-
vandoglu. D~ci pap, şi nevrănd, s-au prostit, adecă s-au mazilit, şi înştiin
ţănd la Ţarigrad înpăratului, nimic n-au folosit. Agalele, sfătuindu-să, au ales
dintr-ănşii să fie patru agale mai mari, căpetenie cetăţii şi ţării în locul paşii
şi toa(te) trebile cetăţii şi a ţării ei să le săvărşască cu sfat de obşte.
Aşadar, aceale agale, luînd toată stăpînirea, au orînduit colgii şi subaşi,
adecă ca nişte zapcii şi polcovnicei, însă turci, să umble prin ţară să scoaţă
dăjdiile de la raele şi să înplinească toate zaherelele şi altele ce trebuesc cetă
F.HSr. ţii; şi, eşind //turcii slujbaşi în ţară, au început a năcăji pre săracele raele.
Deci într-aceasta au venit şi ferman de la înpăratul către agale ca să
nu stea înpotrivă paşei, să-l lase să fie poruncitor şi mai mare, după cum s-au
orănduit de h înpărăţie. Dar agalele n-au ascultat porunca înpăratului,
zicănd că lor să cade a fi mai mari şi judecători şi poruncitori ţă1ii a fi, căci
că sînt cetaţeani bătrîni şi pămînteani.
Slujbaşii cu mare zor cerea de la raele dăjdii mari şi greale, preste răn
duiala ce li s-au fost făcut de la paşa. Şi au început a bate raiaoa şi a da cu
pistoalele întrînşii, legănd părcălabii şi chinuindu-i şi făcănd silnicii muerilor
şi stricănd copii(i) şi fetele lăcuitorilor, măncănd şi bănd şi cu sila luînd cele
ce voia; preoţilor le tăia barbele şi-i batjocoriia şi îi prăda şi nu-i lăsa să slu-
j ască în b eserică, că şi besericile le închidea.
Sărbii raelele, văzînd aşa şi înţălegănd că pe paşa l-au lipsit din starea lui,
au mers părcălabii de s-au jaluit la aceaste agale cum că pătimesc rău de
către slujbaşi(i) turci, dar nu li s-au dat ascultare, nici dreptate. Mergănd
F.147(139) şi la paşa şi spuindu-i năcazurile ce trag, paşa le-au dat răspuns că// nici o
putere nu are să le poată ajuta.
Turcii slujbaşii, de ce trecea vreme, mai rău ii năcăjia. Şi au poruncit
aceale agale slujbaşilor de au luat toate armele ce au găsit la sărbi: puşti,
pistoale, orice şi le-au dus cu carăle la cetate, ca să nu aibă sărbi vreo putere
a le sta înpotrivă. Deci, trecănd aşa un an sau doi, n-au mai putut sărbii
a suferi răutăţile turcilor, mai vărtos sălniciile muerilor şi a copiilor şi a fete-
lor ce le avea, ci s-au început a sfătui ce vor face.
Părcălabii şi cu ceilalţi fruntaşi ai satelor deci au început a să uni cete,
cete, cite zece-doaozeci la un părcălab, ca cănd vor veni slujbaşii turci şi
118
făcindu-lc răutăţi să le stea înpotrivă. Dar ce folos că nu avea nici unu arme,
ci cu topoa1ă şi cu giumage le sta înpotrivă.
Văzînd turcii că sărbii au început a le sta înpotrivă la răpirile lor, au spus
agalelor; agalele au rănduit turci mai mulţi să prinză pre cei ce le va .sta
înpotr'ivă şi, legăndu-i, să-i aducă la cetate. Şi făcănd turcii cum li s-au porun-
cit, încă şi mai rău, ca nişte vrăjmaşi ai creştinilor, s-au început a face tur-
burare în toată ţara. Şi sculîndu-să sărbii să să adune şi ci mai cite 11 mulţi F. 147·"·
în ceată şi cu citecevaş arme, turcii s-au sculat cu război asupra lor.
Sărbii, văzînd aşa, s-au sfătuit cu capitanii cetelor să aleagă dintre dănşii
a le fi cap, adecă mai mare povăţuitori în război; şi ştiind pe Cara Gheorghe
om vărtos şi îndrăzneţ la război, l-au poftit cu toţi să le fie mai mare preste
toate cea tele, adecă căpeteniilor şi părcălabilor 3 51 .
(PENTRU OŞTIREA LUI CARA GHEORGHE)

Iar Cara Gheorghe, dacă l-au ales mai mare, au poruncit de s-au a[u]du-
nat ne-o 500 de sărbi aleşi voinici şi au chibzuit vn:me de au mers într-o noapte
la un han de beilic (marginal: la un oraş), unde era acolo doao-1rei sute de
turci adunaţi şi aprinzînd hanul din afară fără veste au întrat la turci cu ce
au avut în mîini: sape, topoare, lance, coase, furci de fier, ciumege mari şi
au dat năvală întrînşii. Turcii, nefiind gătiţi de război, văzînd şi hanu aprins,
s-au spăimîntat, mai vărtos de năvala sărbilor şi nu avea prilej nici de scăpare,
nici de răzcoi; ci i-au omorît sărbii pe toţi ciţi au fost într-acel han şi le-au luat
armele, banii şi orice au găsit 352 . Şi aşa şi-au mai găştigat (cîştigat) sărbii
arme de apărare.
Deci înştiinţîndu-să în cetate agalele de omorîrea acelor turci, 11 sfă- F.148( 140)
tuindu-sr1, au trimis biinbaş, buliucbaşi, oda başi afară la Arnăutkiu, să (a)dune
oaste cu lefi, turci, arnăuţi, cărjalii, asupra sărbilor. Iar Cara Gheorghe încă
au i::on:ncit de s-au adunat sărbi ca la o mie şi mai bine şi puindu-le şi căpe-
tenie pe la ceate, o::i.meni aleşi, au început a lovi oraşele şi hanurile turceşti
şi cu mare vitejie omora turcii şi le lua armele şi bani şi cai şi haine şi le înpăr-
tiia la ostaşi. Strînsu-s-au si turci ostire mare şi, făcănd războae unii cu altii,
~-au putut birui pe sărbi, 'fiindcă s~au fost înputernicit sărbii cu arme şi 'cu
hrăborie să războiia cu turcii; şi, măcar că au perit şi sărbi, dar turci fără
număr au perit.
Aşadar, ca să nu lungim i~tcriia, frtcăndu-~ă războae între amăndoa(o)
părţile, sărbii au scos pe toţi turcii din ţa1ă lor, luînd toate oraşele supt stă
pănirea 101, îndestulăndu-să cu de toate de la turci ce au trebuit la oştire.
Mai aducănd şi din (alte) părţi tunuri şi barut şi trecănd mai doi ani,
au încungiurat şi cetatea Beligradu cu oaste şi cu tunuri, fiindcă s-au fost în-
mulţit oaste la sărbii, viind şi din alte părţi oamen(i) cu arme pentru căştig. li F. 148v.
Deci au ţinut pe turci închişi în cetate trei ani (că nici era putere la sărbi să
bată cetatea). Şi, dacă n-au mai avut turcii ce mînca, au eşit turcii afară şi
s-au dus, lăsănd cetaţea pe seama sărbilor 353 . Iară Cara Gheorghe au umplut
cetatea de oaste, adunăndu-să de toate părţile ostaşi cu lefi, după cum spmea
unii, că au avut 50 OOO de ostaşi; şi vitejaşte sta de război cu turcii.
Înştiinţăndu-să înpăratul de luarea cetăţii Beligradu de supt stăpănirea
Porţii, au scris ferman paşii de la Bosn(i)a şi paşii de la N îşi şi paşii de la Dii,
poruncindu-le să să scoale cu oşti să bată pe sărbi, să supue pe hainu Cara
Gheorghe. Paşii, după porunca, s-au sculat cu oşti şi au făcut mari războae
cu sărbi(i), însă s-au biruit turcii, căci, cum am zis, s-au fost înputernicit
tare sărbii şi au fost cuprins în Bosn(i)a oareşciteva oraşe, judeţe şi din Nişi,
de au luat zaherea şi bir pentru ostaşi 354 •
119
Deci, aşa cu vitejie ducăndu-o Ca:ca Gheorghe, apărindu-şi ţara pana
F.149( 14 l), la leatul 1808, cind atuncea viind şi li muscalii cu vod(ă) Ipsilant, deci au
coala 36 unit cu ei şi pre Cara Gheorghe cu sărbii, să fie inpreună asupra turcilor (fiindcă
nu sosisă oştile muscăleşti să fie de ajuns, precum am scris, trimiţindu-i vod(ă)
şi bani să mai străngă oaste şi altele ce trebuesc la oştire.) Şi i-au trimis inpă
ratul Alexandru decret (marginal: ferma.n, pe turcie), de stăpănirea piinţipa
tului Serbiei şi cavalerie, trimiţind şi un gheneral pe Rodofinix 355 cu o mie de
ostaşi şi cu tunuri şi prăfărie, adecă cu tacimul unui gheneralilet al oştirii,
ca să fie ajutor cetăţii Beligradul, să fie in cetate şi să înveţe şi pc sărbi regula
ostăşască. Iar CarJ. Gheorghe, mai străngănd oaste şi inpreunănd oaste săr
bească cu oştile muscăleşti ce le avea Isaiia gheneral 356, au făcut mari răz
boae şi izbănzi asupra turcilor (marginal: precum s-au scris); şi intrincl sărbii
in părţile Rumeli(i) mai înlăuntru, in Turchiia, multă stricăcione şi pagubă
le-au făcut, prădind, aizind şi tăind, pentru că sărbii avea poruncă de la
domnul lor, Cara Gheorghe, să nu ia robi nici măcar pe un turc, mare fiind
sau mic (adecă dpetenie sau ostaş), ci pe toţi să-i pue in ascuţitul sabiei, pe
ci ţi ii va prinde vii. 11
F.149 ·r. CU TOATE ACESTEA*, făcind muscalii pace cu turcii 357 , pentru ca
să rumpă piedeca cea zăticnitoare (marginal: Bonaparte au fost piedeca) la
ponturile ce s-au aşezat in scris, s-au pus pont şi pentru Serbiia, deocamdată
să aiM ~ărbii căpeteniia lor şi să-ş dea haraciu la Poarta Ţarigradului şi să
judece pricinile ţării, adec(ă) ce să va intimpla intre raele şi intre turci,
judecători din sărbi, inpreună cu judecător turcu; iar nefiind pricină cu vre-un
turcu, atunci să nu aibă voe judecătoru turcesc a judeca pe creştini, ci să
judece căpeteniile sărbilor, adecă senatul, judecata oraşului acelui ispravnicat.
Şi la scoaterea dăjdiilor sau podvoaze sau zaherele sau măcar ce, turcii să nu
aibă amestec, ci părcălabii satelor toate sr1 le inplinească şi să facă teslimat
prin zabiţii creştinii şi [şi] nici o asupreală să nu facă turcii la cumpărături
de [de] orce, in ţară, ci cum să vor putea tocmi cu creştini(i) aşa să plătească.
Şi bani cu sila la neguţătorie, pe miere, pe unt şi 2.ltele să nu aibă putere turcii
a da cuiva, fără numai celui ce va voi să ia să-i adune marfă, cu învoire in
l'.150(142) scris. Aseamenea şi altele să să urmeze cu bună pace. 11 Iară in cetate, in Beli-
grad, să şază un paşă cu ciţiva turci (marginal: spun unii că 1 OOO de turci)
spre paza cetăţii, cu bună pace; şi creştinii, .cetăţeanii, neguţătorii şi alţii să
nu aibă nici o supărare.
Deci, cu venirea mării sale lui vod(ă) in scaun, au venit şi un sarasker
paşă la cetatea Diiolui, trimis de la inpăratul Ţarigradului, să aşaze pe sărbi,
cu ferman; acel paşă au scris la Cara Gheorghe ca să vie la Dii să i să arate
şi să-i spue ceaia ce porunceşte inpăratul prin ferman, pentru aşezămintul
ţării sărbeşti.
Cara Gheorghe au trimis doi din cei aleşi căpetenie la paşa, să vază ce
are paşa să le spue. Paşa au zis: inpăratul porunceşte să fiţi raia supuş(i) la
toate poruncile inpărăteşti şi să conteniţi de războae, să vă daţi haraciul şi
in cetate s-au orănduit să şază un paşă cu o seamă de ostaşi pentru paza cetăţii
şi a ţării; şi veţi avea bună pace şi mila de l(a) inpărăţie.
Solii lui Cara Gheorghe au răspuns către paşa (marginal: Aşa spun unii
că au zis solii) că pe paşa cu turci nu-l priimesc in cetate, nici ţara nu o mai
lasă in stăpănirea turcilor, iar haraciul il vor da şi cu supunere vor fi, că cu
vărsare de singe şi-au scos ţara din robie şi cănd nu o va putea stăpăni, iar prin
F. lSO·r. vărsare de sănge o va da, iar intr-alt li chip nu va fi.
• Scris cu litere mari, roşii.
120
Paşa, auzind aşa, s-au apucat cu mina de barbă a o netezi şi au tăcut.
Solii s-au dus de au spus lui Cara Gheorghe, iar paşa au înştiinţat inpăratului
la Ţarigrad răspunsul sărbilor pentru ţară.
Înpăratul, dacă au auzit aşa, s-au turburat şi, chemănd pe vezirul, cu
mănie au poruncit să rădice oşti asupra sărbilor. Vezirul au scris paşilor de pe
la cetăţile de lîngă Dunăre să meargă cu oştile lor asupra sărbilor, să-i supue,
iar nesupuindu-să şi stănd cu inpotrivire de război, să-i supue supt sabie şi
să robească toată ţara. O, vai de bieţii creştini, ce li s-au gătit!
Deci strănsu-s-au mulţime de turci dincolo de Dunăre, trecind şi pe aici
prin Craiova, mergănd la Dunăre asupra celor ce era in Craina şi, lovindu-să
unii cu al ţii, într-un rănd au cam biruit turci(i) pe sărbi. Dar şi sărbi(i) cei
din Craina au făcut biruintă in turci, de care era această tară dincoace de Olt
iar ingrijat(ă) şi despre tu'rci şi despre sărbi, că era frică ~are de pradă şi de
robie, despre amindoao părţile. Dar in cea <lupe urmă, au biruit mulţimea
turcilor pe sărbi şi au intrat// in Serbiia 358 . F.l5L(l-t3)
Apoi ceşti din Craina iarăş au slăbit şi, luindu-i turcii in goană, i-au risi-
pit. Spun oarecarii că nu s-ar fi biruit sărbii de către turci de nu s-ar fi intim-
plat oareşcum inpărţire (marginal: inpărăchere) de oştile sărbilor, neadunin-
du-să unde era mulţimea turcilor 5ă le stea inpotrivă.
Cara Gheorghe, văzind că au intrat turcii in ţara lor şi nu va putea sta
la război, au deşertat cetatea de tunuri şi barut i ghiulele, puindu-le in cară
şi cu o seamă de oaste (marginal: ca 10 OOO) au hecut Dunărea la nemţi.
Turcii au robit ţara, incărcănd familiile sărbilor in cară de le-au dus
in Turchiia. Iar o seamă de oşti (marginal: ca 40 OOO). cu căpeteniile lor şi cu
tunurile i barut i cu ghiulele, s-au tras la munţii lor, unde au avut meterezuri
(marginal: palancă). de copaci clădiţi unul pe altul şi era acolo ca o cetate
(marginal: loc tare). Fiind acolo şi multe familii de sirbi adunate, au scăpat
acolo că nu s-au putut apropiia turcii de acel loc cu desime de copaci de pădure
şi de frica tunurilor. '
Deci oastea sărbilor cu căpeteniile lor s-au inpreunat cu oştile nemţeşti
-?i ale muscalilor, asupra franţezilor, după porunca inpăratului Alexandru.
Iar pe Cara Gheorghe, învinovăţindu-l inpăratul Alexantlru pentru ce n-au
urmat ponturilor păcii să să aşază cu turcii, ci au// dat pricină de au prăpădit F.l.'il1.
turci(i) ţara şi au robit-o, l-au pus pe măriia sa la opreală in cetatea Graţ,
adecă surghiun.
Turcii au luat ţara, Serbiia, intru stăpinire şi au intrat in cetate 359 .
Oastea sărbească din palanca lor au eşit pe la luna lui iunie intr-acest an, 1814,
-?icu vitejie mare au dat năvală iar in tur(ci) şi au tăiat mulţi turci şi iar s-au
întors innapoi. Şi mai agonisindu-şi şi de cheltuială şi zaherea, şădea acolo,
neputindu-le strica turcii nimic; şi işi aducea şi de la nemţi ce le trebuia, cu
bani.
D~ci, biruindu-să franţozii şi făcăndu-să pace între înpăraţii Apusului,
precum am scris, inpăratul Alexandru n-au lăsat Serbiia în voia turcilor a o
stăpăni, fiind ţară cu creştini, ci au scris înpăratului, la Ţarigrad, ca Serbiia
să-ş aibă rănduiala sa, după ponturile păcii, spre a nu să mai face turburare.
Şi într-acest an, pe la sept(em)vrie 1815, i-au înpăciut şi i-au pus la orinduială,
după ponturile păcii. Însă 12 oameni fruntaşi ai ţării i-au luat la înpărăţie
ca nişte chezaşi de păciuire, să şază la Ţarigrad zalog un an şi înplinindu-să
anul să să schimbe, să vie alţii în locul acelor, dind credinţă inpărăţii cu (că)
nu să vor mai// inpotrivi cu arme asupra stăpănirii înpărăteşti; şi aşa s-au F.152( 144)
potolit toate înpotrivirile şi urmează acum cu pace.
121
Iar Cara Gheorghe s-au indreptat, nefiind el pricinuitoriul stricăciunii
tării, căci că solii cei trimişi de el au intăritat pc paşa şi nu cu porunca lui;
Şi inpăratul Alexandru s-au milostivit şi l-au ertat şi l-au chemat la inpărăţie.
Iată într-acest chip iaste istoriia sărbilor.
Să mai spunem ceva pentru Cara Gheorghe. Spusu-mi-au un ipochimen
vrednic de crezut precum Cara Gheorghe au fost om viteaz şi cu mare îndrăz
nire la război, înfricoşat la vedere şi groaznic celor vicleni, drept judecător,
răsplătitori celor răi şi nesupuşi. Spun unii că avănd el un frate, care acela şi-au
lăsat sotiia lui si să tinea cu alta streină şi căuta a să cununa cu ia, i-ar fi
poruncit Cara Gheorghe mai intii să părăsască muerea străină şi să-ş.i ţie
soţiia lui, să nu facă priacurvie; şi nevrind frate-său să asculte porunca, l-au
adus h judecată, unde fiind şi alte căpetenii, şi ar fi zis aşa: „De vreme ce
noi ne vărsăm săngele nostru asupra vrăjmaşilor pentru (ca) să ne păzim
F.152·1. legea, iar tu faci călcare de lege şi nu vei să te păraseşti 11, vrednic eşti de
moarte". Şi îndată au poruncit de i-au tăiat capul innaintea lui; iar unii spun
că insuş el, rivnitori fiind legii, cu mina lui l-au tăiat, care iaste in-
indoire de a c1ede cum că insuşi el l-ar fi tăiat.
(PENTRU SPARGEREA ORAŞULUI (BUCUREŞTI) DE CIUMĂ)

Să venil ( = venim) la ceaia ce ne era innainte a istori, intămplările
anului.
LA LEATUL 1814*, in zilele acestui domnu Ioan Caragea, s-au intim-
plat boala ciumii şi in iarnă au inceput a muri oamenii aici in Craiova, insă.
nu prea mulţi, dar de frica morţii au fugit toţi in toate părţile şi s-au spart
oraşu, rămiind casele pustii. Numai cioclii şi crai(i) podurilor le cerceta, mai-
vărtos pimniţele cu buţile le lua seama. Iar in Bucureşti au murit mulţime·
de norod 360 . Acolo era bucuriia cea mai mare a cioclilor şi a crailo(r) du pe
uliţe. Şi peste Dunăre nenumărat norod de oameni au murit, de au rămas oraşe
şi sate de tot pustii. Şi pănă in primăvară, pe la aprilie, s-au milostivit cel
ce pururea iaste milostiv, D(u)mnezeu, de au poruncit boalei năprasnice de
au încetat, a nu mai muri. li
F. i5J(l45), (PENTRU SPARGEREA ORAŞULUI CRAIOVEI DE FRICA

coala 37 TURCILOR DIN CETATEA OSTROVULUI)
După aceasta, la leatul 1815, la ghenarie, s-au făcut mare turburare de·
către turcii din cetatea Ostrovului, într-aceste cinci judeţe, pricinuind că nu
li să dă si cetătii lor zaherele şi sare precum să dă cetătii Diiului si altă pricină
găsind; şi eşind ei din cetate, o sumă de turci au cup~·ins doao )udeţe, :\lehe-
0
dinţu şi Gorj ii, puind ei ispravnici şi zapcii sr1 le stringă zaherea şi să o ducă
la cetate. Şi fiindu-le gindul cu hotărire să vie şi in oraşul Craiovei, să prade
pe boeri şi pe negustori şi viind turcii pănă la Străhaiia, acolo la m(ănă)stire
tăbărind, au luat al m(ănă)stirii tot ce au găsit.
Orăşanii, inştinţăndu-să de această mare nevoie turcească, au fugit
toţi, in toate părţile, cu mic cu mare, scoţindu-şi boierii calabalăcurile şi fami-
liile şi negustorii mărfurile, de s-au presfirat in ţară şi peste Olt că era şi
porunca domnului caimacamu să să rădice orăşanii să fugă. Şi aşa s-au spart.
oraşu, rămiind casăle goale 361 , iar crailo1 le părea bine.
Şi inştiinţăndu-să măriia sa vod(ă) de spargerea oraşului şi de incu I/
F.153·1. tropirea judeţelor, au scris paşii de la Dii şi haianului Horeaovei ca mai in:.
• Scris cu litere mari, roşii.
122
pripă să trimită oaste să stea turcilor ostroveani înpotrivă[vă]. Şi au şi venit
de le-au eşit înnainte şi au început a face război că (cu) dănşii, de i-au zătic
nit a nu putea veni să prade oraşu. Dar pănă a veni turcii mai mulţi să-i
gonească şi să-i scoată din ţar(ă). ostrovenii au prădat lăcuitorii dintr-aceale
doao jud(e)ţe de au luat: griu, orz, miere, unt şi vite destule şi le-au băgat
în cetate. Apoi ei au stătut de război multe zile şi, biruindu-se de către ceşti
lalţi, s-au tras înnapoi.
Iar de altă parte pătimiia şi lăcuitorii din partea muntelui de panduri
rumâni, că să făcusă hoţi şi omora şi ardea oameni şi-i prăda şi au prădat şi
m(ănă)stirile muntelui. Dar pe mulţi au prins turcii şi, ducăndu-i la Dii,
spun că i-au tăiat paşa; şi pe mulţi i-au trimis la Bucureşti. Era într-acea
vreme o mare nevoe, mai rău decît în răzmirită. Dar încă ce trăgea bietii
creşti(ni) în vreme de iarnă, pe ger, de le duc~a zaherea în Meh(e)dinţi 'şi
ai::i în or:iş (în Craiova): făină, orz, lemne, făn şi altele.//
Cu toate aceastca, neînpăciuindu-să ostroveni(i) turci cu una cu doao, F.15~( H6)
ca nu cumva să să premejduiasd oraşu şi să nu s(ă) mai prade ţara, au scris
măriia sa vod(ă) la înpăr::itul la Ţarigrad, pentru stricăciunea ţării şi nepă-
ciuirea raialilor. Şi înpăratul o au căit pe ţară şi îndată au poruncit cu ferman
unui haiian, om bun şi înţălept, să vie aici cu o seamă de oaste să şază în
oraşi, spre paZ3. politiei, şi altă seamă de oaste să fie la margine, pe lingă
Dunăre, să apere ţara de acei vrăjmaşi. Şi după poruncă au venit haiianu şi
oastea au prisfirat-o prin casăle orăşanilor şi aşa cu supărare, cam strămto-
răndu-să oraşanii pentru cvartiruri şi lăcuitorii satelor pentru zaherele.
Un an au petrecut turcii în oraş şi acolo la margine, apoi s-au milostivit
înpăratul de au ertat pe acel haian Regept al cetăţii Ostrovului şi s-au făcut
pace. Şi s-au rădicat haiianu din Craiova cu oastea ce au avut-o şi au rămas
oraşu în linişte, 1815, la dechem(brie) 22 au plecat.//
(IARĂŞI PENTRU BONAPARTE CUlVI AU SCĂPAT DIN OSTROVU

ELBA ŞI IARĂŞI S-AU RIDICAT CU RĂZBOI)
Să venim cu istoriia iar pentru Bonaparte, că după ce l-au dus la ostrovul F. 15+r.
Elba, în stăpănirea Engliterii, nu s-au fost înplinit nici anul şi, ajungîndu-să
cu oarecarii din boerii cei mai mari ai Franţei, pe tain(ă) au scăpat de acolo
şi au venit în Pariz 362 şi au fost adunat oaste, unii spun 60 OOO, şi s-au gătit
iarăş de război; iar craiul cel ce l-au fost încorunat stăpănirile ceale înpreunate
au eşit din Pariz, dăndu-să într-o parte.
Deci iarăş înpăratul Alexandru al Rosii au rădicat oşti asupra lui, cu
prusul înpreună şi, sosind la Pariz, au dat războae mari şi tari şi s-au biruit
oştile lu Bonaparte 363 • Apoi Bonaparte s-au tras la Italiia şi gonindu-l oştile
l-au înpr(e)surat şi acolo. Şi biruindu-să şi la Italiia, s-au tăinuit Bonaparte
şi, întrind într-o corabie, au vrut să meargă pe mări să scape la America, unde
are şi Franţa stăpănire, ci n-au putut, că l-au oprit străjile englezului şi l-au
prinsu ca pe un fugar, după poruncă; şi, după judecata înpăraţilor, l-au dus
iar la// acel ostrov,364 puindu-l supt mare pază, să nu mai poată scăpa. Şi F.155(147)
încă, ca să nu să mai facă vre-o turburare în Franţa dintr-o vreo povăţuire,
ori de către Bonaparte, ori de către alţii, au lăsat oaste muscălească şi pru-
sească în Pariz, să fie stătătoare acolo, spre pază, 25 OOO, iar alţii spun 75 OOO.
Şi iarăşi au făcut pace. Şi pentru cei ce au fost părtinit lui Bonaparte, de l-au
123
tras din ostrov şi l-au pus la căi să să ridice iar cu război, spun oarecare că,
după judecata inpăraţilor, i-ar fi dat morţii, sept(emvrie) 1815.
Iar scumpetea să tot innalţft cu mare preţ, din zi in zi, la toate cea1ia365,
mai vărtos banii să rădică tot cu adaos.
ANEXA
I. ÎNSĂM~ARE (de mim. cronicarului Dionisie)
F.1(1) Aflat-am scris intr-o cărţulie tipărită cum că ounsprezece milioane şi

cinci sute de mii de sf(i)nţi mucenici s-au făcut de către inpăraţii tirani şi
închinătorii de idoli, găsindu-să scris in condicile Romei, pină la inpăratul
Costand(in) cel Mare, cind au încetat şi goana besericii şi muceniile sf(i)nţi
lor, şi incit au inpărăţit 40 de ani au fost in linişte şi in pace sf(i)ntele bese-
rici şi arhierei(i) şi toată ceata preoţască şi călugărească şi toţi creştinii.
Dar după ce au răposat intru fericire acest sf(i)nt împărat, iarăş s-au început
a face mucenici de către inpăraţii Ţarigradului.
=--=şi înd<.1.tă înpăratul Costandie, fiiul răposatului sf(i)ntului Costand(in)
împărat, rămâind moştenitor şi împărat, s-au abătut la eresul ariianilor şi au
F. Iv. surghiunit// arhierei(i) besericii şi a-i închide în temniţe, incă şi pre Zotic,
maghistran fiind cu boeriia, carele era hrănitorul de săraci cei ce era scoşi afară
din cetatia Ţarigradului, l-au făcut mucenic, că au poruncit de i-au legat
picioarele de coadele cailor zvăpăia ţi şi, trăgîndu-1 preste locuri cu pietri,
i-au sfrtrimat tot trupul.
Dar ce vom zice şi de alţi în păra ţi cc>.rii munciia pre arhierei şi preoţi,
pentru închinarea sf(i)ntclor icoane, ca să nu să închine lor, şi alte eresuri
siliia să primiiască sf(i)nţii lui Dum(ne)zeu, precum arată la proloagele ~Ii
neelor bisericeşti, că cei mai mulţi era cuprinşi de eresuri.
Deci, aşa mergînd înpăraţiia Ţarigradului invărstată, cind cu pace, cind
cu goan{t şi cu munci, pînă la împăratul Ioan Paleologu!, carele acesta au pri-
imit a fi bun al optulea sobor de la Florenţiia, fiind amăgit de papa ce au fost
F.2(II) pe acea vreme pentru mărirea cea deşartă şi au// iscălit dogmele ar.elui sobor
al papiştaşilor, primiind numitul Paleolog să le ţie şi biserica răsăritului;
şi la acel sobor s-au prclestit mulţi şi din arhierei(i) greci de au iscălit acele
dogme. Şi împăratul au trimis porunci împărăteşti in toate eparhiile să pri-
mească arhierei(i) şi preoţi(i) dogmele acelui sobor papistăşesc. Şi aşa mulţi
primiia şi cei ce primiia era a fi in pace, iar cei ce nu primiia ii chinuia de-i
bătea şi ii băga in închisori greale. Mers-au şi papa la Ţarigrad şi au orînduit
arhierei şi gardinar ( = cardinal) de au slujit prin besericile creştineşti şi pre
cei ce nu primiia dogmele papei ii munciia de-i făcea mucenici. Mers-au papa
şi la Sfeta Gor:i. şi, nepriimind călugării dogmele, j. •.u muncit de i-au făcut
mucenici.
Aşa dar au scurtat D(u)mnezeu viiaţa inpăratului Ioan Paleologu şi
F.2·1. după <linsul s-au pus înpărat frate-său, Costa(n)d Paleologu. //Acest înpărat
au vrut să rămîie soborul de la Florentiia deşărt şi să să ţie leagea şi credinţa
creştinească, după aşezămintul a şapte soboară, precum s-au ţinut de mai
nainte şi au scris porunci inpărăteşti pe la toate eparhiile să rămîie jos po-
runcile lui Ioan Paleologu şi să să ţie leagea cea adevărată. Dar mulţi nu s-au
întors la credinţa cea adevărată, ci au rămas dejghinaţi de către beserica răsă
ritului, abătînd la beserica_ apusului, de la lumina pravoslaviei, la întunerecul
124
eresurilor papistaşilor, fiindcă papistaşii şi-au ales şi şi-au făcut lor lege desfră
nată. Şi firea omului iaste lesne abătătoare spre ce<ile desfrinate şi slobode,
trupeşti.
Deci văzind Dum(ne)zeu această răzvrătire a legii pravoslavnice şi
ştiind ceaia ce va să fie innainte, adecă cum că pre încet, încet va să abată
creştinii la acea lege desfrănat(ă) şi s(ă) va strica pravoslavnica credinţă,
au rădicat inpărăţia grecilor şi au dat-o turcilor, carii nu caută să strice legea
creştinilor// şi va inpărăţii pină cind va voi D(u)mnezeu cel ce le-au ·dat a F.3 (lII)
inpărăţi; că Dum(ne)zeu înalţă şi smereşte şi pre cei ce (ii) iubeşte încearcă
şi îi miluieşte.
Dar şi de către jidovi mulţi mucenici s-au făcut, incepind muceniia lor
de la intiiul mucenic arhidiaconu Ştefan. Şi incă după pările lor ce păra pe
creştini la inpăraţii cei de demult, mult norod au dat morţii, făcindu-i muce-
nici, carii şi pină astăzi au pizmă pe creştini, ca nişte vrăjmaşi ai lui D(u)m-
nezeu - Cuvintul. ·
V. NOTE· ŞI COMENTARII
i O mărturisire asemănătoare la Zilot Românul, p. 1: „retorică n-am

învăţat ca să vorbesc şi să sciiu cu meşteşug".
2 Este vorba de o cronică anonimă aflată la BAR, ms. rom. nr. 468.
Vezi Ioachim Crăciun şi A. Ilieş, Repertoriul manuscriselor de cronici interne,
sec. XV-XVIII privind istoria României, Bucureşti, 1963, p. 189.
Existenţa unor hronografe pc care le-ar fi putut citi Dionisie este dove-
dită de numărul relativ mare al acestora în epoca respectivă; la 1807, de
pildă, mănăstirea Căldăruşani avea 4 asemenea hronografe (N. Iorga, Studii
şi documente, VII, p. 308-309).
a Existau trei cronici, necunoscute lui Dionisie: a lui Dumitrache
medelnicerul, care povesteşte evenimentele petrecute între 1768 şi 1775;
Istoria Ţării Româneşti a banului Mihai Cantacuzino, care dă cronologia
domnilor cu unele ştiri despre înfăptui1ile acestora pînă la 1776, precum şi
cronica lui N auro Rîmniceanu, care povesteşte perioada 1768-1810. Vezi
Istoria literaturii române, I, Bucureşti, 1964, p. 695- 701.
4 Alexandru Ip'lanti, 15 sept. 1774 - 4 ian. 1782.
5 Buntovski este, de fapt, regele Stanislaw al II-lea Poniatowski
(1764-1795), a cărui alegere a fost susţinută de Ecaterina a II-a; polonii
nemulţumiţi de această alegere au cerut .sprijinul Porţii. Vezi I. Văcărescu,
Istoria Imperiului otoman, în Tezaur de monumente istorice, II, p. 279.
La aplanarea conflictului turco-polon a contribuit şi domnul Moldovei,
Grigore Alexandru Ghica, care a sprijinit demersurile diplomaţiei ruso-pru-
siene pentru a determina Poarta să recunoască alegerea ca rege a lui Poniatowski.
Vezi I. C. Filitti, Râle diplomatique des Phanariotes de 1700 a 1821, Paris,
1901, p. 86; Veniamin Ciobanu, Moldova şi conflictul diplomatic polono-turc
din anii 1764-1766 („Anuarul lnst. de istorie şi arheologie" - Iaşi, 1972,
p. 159-182).
6 La 29 febr. 1768 s-a constituit Confederaţia de la Bar, îndreptată
împotriva lui Poniatowski şi a ruşilor; este vorba aici de luptele dintre cele
două tabere rivale. Vezi Veniamin Ciobanu, Confederaţia de la Bar şi implica-
ţiile ei pentru Moldova („Anuarul lnst. de istorie şi arheologie" - Iaşi, 1970,
p. 279-290).
7 Agravarea situaţiei din Polonia şi refuzul ţarinei Ecaterina a II-ci
de a-şi retrage trupele de aici au determinat Poarta să declare război Rusiei

la 6 oct. 1768, declarîndu-se protectoarea Confederaţiei de la Bar. Despre
cauzele războiului ruso-turc şi desfăşurarea sa vezi Mehmed Mustafa, Istoria
turcilor, Bucureşti, 1976, p. 283-288. După cum a arătat E. I. Drujinina,
Kiicii"ik Kainargiskii mir 1774 goda, Moscova, 1955, p. 126-127, după victo-
riile din 1770 Rusia ţaristă urmărea ocuparea unor teritorii din Imperiul
otoman.
8
Ecaterina a II-a, ţarina Rusiei, 1762-1796.
126
D~spre ţelurile politice ale Ecaterinei a II-a vezi mai nou D. L. Rassel,
The Politics of Catherinian Russia. The Panin Party, New-Haven, 1975;
Isabel de Madariaga, Russia in the age of Catherine the Great, New-Haven-
London, Yale University Press, 1981. Despre relaţiile ţarinei cu Iosif al II-lea-
evocate de Dionisie - vezi Alfred von Arneth, Joseph II und Katharina von
Russland, ihr Briefwechsel, Viena, 1869.
9 Prima împărţire a 'Poloniei între Rusia, Imperiul austriac şi Prusia
a avut loc la 25 iulie 1772; Rusia a ocupat Bielorusia rJ.săriteană cu unele

oraşe din partea polonă a Livoniei; Imperiul austriac a primit unele teritorii
din sud, iar Prusia partea de nord a regatului (N. Iorga, Acte şi fragmente, II,
p. 64).
10 Prinţul Aleksandr Mihailovici Gali ţin ( 1718-1783), înlocuit la scurtă
vreme de Ecaterina a II-a pentru lipsă de pricepere în conducerea oştirilor.

11 Piotr Aleksandrovici Rumianţev (1725-1796), conte, a avut la
început comanda acţiunilor militare în Polonia, după care - la 15 sept.

1769 - l-a înlocuit pe prinţul Galiţin la coma'.lda trupelor care luptau cu
turcii. Vezi I. R. Klokman, Feldmarşal R1-tmianţev v. period russko-tureţkoi
voinfi 1768-1774 gg, Moscova, 1951.
Ni s-au păstrat unele porunci date de Rumianţev în vremea ocupaţiei
ruseşti, în care generalul se intitulează: „Noi, graf Petru Romeanţov, a
oştilor a singurei stăpînitoarei a toată Rosia preamilostivei stăpînei mele,
ghinăral feldmarşal, al Malorusiei governator, al colegiei Malorosiei prezădent"
(T. G. Bulat, Din timpul primei ocitpaţiuni ruseşti în ţările româneşti, în Rl,
1926, p. 25).
12 Poarta a declarat război Rusiei la 6 octombrie 1768. Într-o însemnare
contemporană se spune că „la anul de la mîntuirea lumii leat 1768, octom-

brie, au început turcii a să găti de război cu Moscu. Şi am dat noi, satul
Godeni, de la octomvrie pînă la fevruarie 3, zaharale de griu şi am făcut 3
cară cu boi de oste şi am dus, tot într-a(cele) zile, 11 cară de cherestele la
Giurgiu!" (Corfus, lnsemnări, p. 12).
13 Teritoriul Ţării Româneşti şi Moldovei a fost ocupat în anii 1769-
1770. Au avut loc numeroase lupte la Comana, Larga şi Cahul, în care s-au
remarcat detaşamentele· de voluntari români. Luptele sînt povestite pe larg
într-o cronică versificată scrisă de un român (Cronici versificate, p. 142-158).
Vezi şi I. Văcărescu, Istoria Imperiului otoman, p. 279-286, care cuprinde
date mult mai exacte decit hronograful lui Dionisie, aceasta deoarece boierul
a luat parte la evenimente.
14 Apariţia cometei este confirmată şi de alte însemnări contemporane,
care o şi datează: „Anul 1769 octombrie în 22 de zile, s-au arătat o stea cu

coadă şi sta cu capul către răsărit şi cu coada către apus" (Corfus, lnsemnări
p. 166). Este vorba de o cometă cu totul.remarcabilă, care a avut o coadă de o
lungime deosebită şi a prezentat variaţii rapide ale formei şi strălucirii. Vezi
V. Mioc şi D. Mioc, Cronica observaţiilor astronomice româneşti, Bucureşti,
1977, p. 166-169. -
15 Despre abuzurile săvîrşite de „răufăcătorii şi tiranii" care aveau
cişle şi ciflicuri la nord de Dunăre, vezi Mehmed Mustafa, Documente turceşti

privind istoria României, I, 1455-1774, Bucureşti, 1976, p. 249, 251, 270-271,
273 passim.
16 Este vorba de cunoscuta eliberare a Bucureştilor din noaptea de 6/16-
7/17 nov. 1769, povestită pe larg în Istoria Ţării Româneşti dă la leat 1769.
Vezi Cronici versificate, p. 128-140. N aum Rîmniceanu notează şi el că, la
127
1769 nov. 6, „au intrat stupaii în Bucureşti, cu polcovnicul Ilie Lăpuşneanu,
şi au ridicat pe domnitorul Grigorie voievod, iar boierii au fugit la Braşov"
(Naum Rimniceanu, în Cronicarii greci, p. 259). Vezi şi Genealogia Cantaw-
zinilor, p. 171-173.
17 Polcovnicul N azarie Carazin, comandantul unui corp de circa 1000 de
cazaci trimisi să ocupe Bucureştii.
1s Grigore al III-lea Ghica a fost expediat de colonelul Carazin prin
Iaşi la Petersburg, unde a fost bine primit de Ecaterina a II-a; în 1777 va fi
ucis de turci sub acuzaţia de pactizare cu Rusia.
rn Despre slaba înarmare a „volintirilor", care erau „numai oieri şi
pluga1 i, ţigani şi mr1măliga1 i", vezi şi Cronici versificate, p. 13 7.
20 D~ fapt, numai 5, pînă la pacea de la· Kuciuk-Kainargi din 1774.
21 Dintr-un raport din 2 mart. 1770, rezultă că fostul domn fusese
primit la Petersburg „avec distinction", i se pusese la dispoziţie un hotel şi era
servit de echipaje imperiale; după ce fusese primit de contele Panin, urma s~1
fie primit in audienţă de Ecaterina a II-a (N. Iorga, Acte şi fragmente, II, p. 26).
22 Emanoil Giani-Ruset a fost ban al Craiovei, în care calitate a curăţat
cele 5 judeţe de „volintiri". A fost numit domn în mai 1770, intrînd în Bucu-
reşti în iunie, după retragerea trupelor ruseşti. Despre numirea sa ca domn
vezi arzul din 19 mart. 1770 la l\II. Mustafa, op. cit., p. 314:.._317. Vezi şi N. Iorga,
O scrisoare a lui Ma no li vodă (RI, 1925, p. 1-4).
23 Dintr-un raport contemporan, din 11 oct. 1771, rezultă că ,,le
colonel de chasseurs Fabricien a marche a sa rencontre (a lui Manoli vodă)
avec quelques miliers d'hommes et, l'ayant attaque pres d'un passage diffi-
cile, il l'a battu et a pris plusieurs tropbees et tout l'equipage de l'hospodar"
(N. Iorga, Acte şi fragmente, II, p. 60).
23bs Informaţia lui Dionisie nu este prea exactă (Suedia nu era supusă
Rusiei, iar Petersburgul nu fusese sub stăpînirea sa). La 1/12 iulie 1788, Gustav
al III-lea, regele Suediei, aliat cu ImP.eriul otoman, a trimis un ultimatum
Rusiei, cerind Finlanda şi Carelia. Întrucît Petersburgul era ameninţat,
Rusia a încheiat pace cu Suedia la 14 august 1790. Vezi detalii la A. Oţetea,
a
Contribution la question d'Orient, Bucarest, 1930, p. 103-104.
24 Dionisie nu aminteşte de congresul de pace de la Focşani şi Bucureşti
(24 iulie 1772-22 mart. 1773), unde delegaţii Ţării Româneşti şi ai Moldovei
au cerut independenţa sub garanţia Austriei, Rusiei şi Prusiei şi unirea celor
două ţări; cererile româneşti au fost respinse de delegaţii Porţii.
2 s Dionisie rezumă hatişeriful eliberat de sultanul Abdul Hcimid I la
15-24 dec. 1774. Vezi M. Mustafa, op. cit., p. 321-328 şi Al. Vianu, Cu privire
la hatişerifurile de privilegii acordate Principatelor Române în anul 1774
(„Romanoslavica", V, 1962, p. 121 şi urm.)
26 Pacea s-a încheiat la Kuciuk Kainargi la 10/21 iulie 1774. Despre
tratativele purtate şi condiţiile păcii vezi E. I. Drujinina, op. cit., şi Mehmed

Mustafa, Istoria turcilor, p. 288-290.
Condiţiile („ponturile") păcii au fost tipărite de Rumeanţev şi trimise
mitropolitului pentru înştiinţare. Vezi I. Bianu, O comunicare obştească a
condiţiilor păcei de la Kuciuk-Kainargi (1774), Bucureşti, 1938 (extras
din „Analele Academiei române. Mem. Secţiei literare", s. III, t. VIII, 1936-
1938, p. 137 -141 +IX pl.). Aceasta dovedeşte că Dionisie avea posibili-
tatea să cunoască unele documente de acest gen, aşa cum le-a cunoscut şi
Naum Rîmniceanu (Vezi BAR, ms. nr. 322).
27
Austria s-a oferit să medieze încheierea păcii, pentru a împiedica
expansiunea Rusiei; pentru acest serviciu, prin convenţia din 6 iulie 1771,
128
Poarta oferea Austriei 20 OOO de pungi ( l Omilioane lei). Îm pătă teasa Maria Tereza
declara că „nu va fi îngăduit să se facă unele inovaţii" în Ţara Românească
şi Moldova (Politische Correspondenz Friedrich's des Grossen, voi. XXXI,
Berlin, 1906, p. 363).
28 Ştefan Pîrşcoveanu a fost mare vistier ( 1770) şi apoi membru al
divanului Craiovei (1770-1774); Dionisie ii spune vornic după ultima sa

dregătorie, ocupată intre 1777 şi 1791. Vezi P. V. Năsturel, Neamul boierilor
Pîrşcoveni, Bucureşti, 1906.
29 Grigore al III-lea Ghica, numit la 27 sept. 1774 (M. Mustafa, op. cit.,
p. 319). a domnit pină la 1 oct. 1777, cind a fost ucis de turci. Vezi mai jos.
30 Uciderea domnului :'.\foldovei, care s-a opus anexării Bucovinei de
către austrieci ca „răsplată" pentru medierea păcii intre Imperiul otoman şi
Rusia, este povestită de numeroase cronici în ·versuri (28 de manuscrise).
Vezi Cronici versificate, p. 165-196.
31 Alexandru I psilanti a intrat în Bucureşti la 3 febr. 1775. Vezi Urechia,
II, p. 9-13 (alaiul de primire) şi Cronicarii greci, p. 260. După cum rezulU1
dintr-un raport diplomatic din 12 nov. 1774, o delegaţie de boieri munteni
a protestat la Poartă împotriva numirii ca domn a lui Al. lpsilanti, „pretcn-
dendo di. godere il diritto di elegere un principe nazionale loro" (A. Oţetea,
Contribution a la question d'Orient, Bucarest, 1930, p. 217).
32 Alex. Ipsilanti este considerat în istoriografia noastră drept „unul
dintre cei mai de seamă" dintre domnii fanarioţi (C. C. Giurcscu, Istoria
românilor, IIl/1, Bucureşti, 1942, p. 293).
33 Domnul a introdus narturile ( = preţuri fixe) şi a luat măsuri pentru res-
pectarea lor (Urechia, II, p. 205); printre altele, se prevedea că mierea se

vindea cu 30 de bani ocaua, untul cu 48 de bani etc. (ibidem, p. 203). Eftină
tatea produselor în această vreme este dovedită şi de alte documente contem-
porane; vezi Acte judiciare din Ţara Românească, 1775--1781, Bucureşti,
1973, p. 207, 211, 652, 708, 725, 761, 883, 904 passim.
34 Leul sau talerul se împărţea în acea vreme în 40 de parale, fîecare de
cite 3 bani; zlotul valora 90 de bani sau 3/4 dintr-un leu ;'lăţcaia era o monedă
măruntă etc. Vezi şi nota următoare.
35 Echivalenţele monetare indicate de Dionisie pentru deceniul VIII
al sec. XVIII sint foarte interesante; este o epocă în care raportul dintre
monede se schimbă continuu, fiind determinat de moneda forte de aur. Gal-
benii (moneda de aur) erau de mai multe feluri: împărăteşti (chesaro-crăeşti),
olandezi, venetici (=de Veneţia), de Regensburg, turceşti etc. Caragroşii
erau taleri chesaro-crăeşti, ţvanţigul (de la Zwanziger) sau icusarul de 20 de
creiţari era o monedă foarte căutată îndeosebi de zarafi, ortul era un sfert
dintr-un leu sau taler, petacul sau pitacul era o monedă măruntă de 5 parale
sau 7 creiţari, groşiţa avea două parale sau 3 creiţari, mariaşii de 10 parale
se mai numeau şi decaeptari etc.
Unele echivalenţe monetare indicate de Dionisie sînt confirmate şi de
alte documente contemporane. De pildă, la 1775, galbenul venetic era consi-
derat la cursul de 4,50 groşi (Catalogul documentelor greceşti din Arhivele Sta-
tului din Braşov, I, Bucureşti, 1958, p. 17); la 1779 un galben olandez valora
4, 17 florini, iar un galben împărătesc era egal cu 4,66 groşi (ibidem, p. 26).
După cum indică şi Dionisie, valoarea galbenilor nu diferea prea mult. La
1787 galbenul olandez valora deja 5 groşi (ibidem, p. 122), iar la 1794, 6 groşi
şi 25 de parale (ibidem, p. 393 şi II, p. 125), ceea ce arată că eclesiarhul era
la curent cu „suirea la preţ" a monedelor de aur.
129
În 1808, divartul Ţării Româneşti constata că galbenii olandezi, vene-
ţieni şi austrieci „au aceiaşi greutate, dar diferă intre ei prin calitatea aurului
ce conţin, adică calitatea galbenului veneţian este superioară celei a galbe-
nului olandez, care, la rindul său, este de calitate superioară celui austriac";
de aici provenea diferenţa de valoare dintre ei (R. Rosetti, Arhiva senatorilor
din Chişinău, II, p. 109).
36 În realitate, „raialele Ţării Româneşti au fost iertate pe doi ani de
cererea de tribut şi de altele" (M. Mustafa, op. cit., p. 322).

3 7 Despre această problemă vezi Radu Dimiu, Primele hrisoave pentrit
organizarea jitdecătorească ale lui Alexandru Ipsilanti în Ţara Românească
(1775) („Studii şi cerc. juridice", 1975, nr. 4, p. 385-392).
38 Este vorba de Pravilniceasca Condică din 1780 (vezi ed. Academiei,
Bucureşti, 1957, unde se reproduc şi hrisoavele de- reorganizare a justiţiei).

3 9 În realitate, Alexandru Ipsilanti a fost mazilit în ianuarie 1782,
după cum rezultă -din următoarea însemnare: „Ghenarie 12, 1782, miercuri
seara, s-au mazilit Alexandru vodă (Ipsilanti); şi au îmbrăcat caftan Nicolae
vodă Caragea, dragoman fiind, de la ghenarie 6" (Corfus, lnsemnări, p. 15).
Dintr-o altă însemnare rezultă că Nicolae Caragea „au îmbrăcat caftan dă
domnie" la 7 ianuarie (ibidem, p. 300). Vezi şi Cronicarii greci, p 260 şi
N. Iorga, Acteşijragmente, II, p. 156--157.
40 Precizarea datei într-o însemnare contemporană: „Aprilie 3 dni,
1782, în Duminica Thomii, au intrat în scaunul Bucureştilor domn nou, măriia

sa Nicolae Costandin Caragea voevod, domnind pînă la iulie 1783" (Corfus,
lnse11inări, p. 15); vezi şi ibidem, p. 300.
41 De fapt, numai un an şi cîteva luni (april 1782 - iunie 1783). Dionisie
are 'Cunoştinţe mai vagi pentru această perioadă; el afirmă că N. Caragea
era bun deoarece nu cunoaşte dările mari puse de domn, din care pricină a şi
fost mazilit. După un raport contemporan, Nicolae Caragea a fost mazilit
la 11 iulie 1783, datorită caracterului său slab şi laş, ca şi exploatării fiscale
a ţării (N. Iorga, Ştiri despre veacul al XV I II-lea fn ţările noastre
după corespondenţe diplomatice străine, II, Bucureşti, 1910, p. 55; extras
din AARMSI, s. II, t. XXXII).
42 Şi aici trebue corectată data în 1783. Iată o altă însemnare: „ 1783
sep(temvrie) 1, au intrat în scaunu domnesc măriia sa Mih(ai) Suţu voevod,
domnind pînă la apr(ilie) 1786" (Corfus, lnsemnări, p. 15); vezi şi ibidem,
p. 300.
43 De fapt, mai puţin de 3 ani, după cum rezultă din însemnarea prece-
·dentă.
44 Precizarea datei maziliei în două însemnări contemporane: „ 1786
mar(tie) 26, a luat domnia Nicolae Mavrogheni în Ţara Românească şi s-a

mazilit Mihai vodă Suţu" (RI, 1931, p. 327); a doua: „1786 mar(tie) 31,
într-o zi marţi, au venit mazilia mării sale lui Mihai vodă Suciu şi domn
nou Ţării Româneşti, patrii noastre, s-au făcut măriia sa Neculae v(oe)v(od)
Mavrogheni" (Corfus, lnsemnări, p. 18); dintr-o altă însemnare aflăm că
noul domn fusese „dragomanu lui căpitan paşa" (ibidem, p. 300). Vezi şi
Hurmuzaki, XIX/1, p. 247.
4 5 Despre intrarea lui K icolae ~favrogheni în Bucureşti vezi Urechia,
'III, p. 19-22 (organizarea alaiului de intrare la 15 mai 1786). Într-o alU1
însemnare contemporană se precizează: „1786, mai 17, au intrat în scaun(ul)
<lomnesc măriia sa Nicolae Petru Mavrogheni voevcid" (Corfus, lnsemnări,
130
p. 18). Naum Rimniceanu pune greşit numirea lui Mavrogheni in 1787
(Cronicarii greci, p. 260). Noul domn tusese dragomanul lui Gazaerli Hasan
capudan paşa, cu sprijinul căruia ocupase tronul (Urechia, III, p. 18 şi urm.).
46 La 21 mai 1786, in proclamaţia către ţară, N. Mavrogheni cere boie-
rilor ispravnici şi judecători să se poarte „foarte cu dreptate şi cu frica lui
Dumnezeu şi a domniei noastre , să se părăsească fiecare de cele rău obişnuite
trecute ... , de jafuri şi de hrăpiri ... ; pe locuitori să-i primiţi cu bunăvoie şi
cu blindeţe cind vin la, d-voastră de a se plînge pentru cite ceva". Domnul
avertizează că va fi „vai de acela ce va călca poruncile sfintei pravile şi ale
preaputernicei împărăţii şi ale domniei noastre" ; unul ca acela, nu numai
că-şi va pierde slujba, „ci va petrece şi ceea ce n-au socotit, nici au gîndit"
(Urechia, III, p. 31-32).
47 Ştirea dată de Dionisie este confirmată de „Gazetta Universale"
nr. 85 din martie 1788, unde se spune că Mavrogheni cerea episcopului de

Rîmnic 50 de pungi de bani; întrucit acesta nu dorea să le dea, domnul l-a
~igilat în casă pînă va plăti suma (I. C. Filitti, Din arhivele Vaticanului, II
p~ 174).
48 Este vorba de Curtea Veche din Bucureşti, părăsită de Alexandru
Ipsilanti, care clădise o altă curte domnească (Curtea Nouă) lîngă mănăstirea
Mihai vodă. După cum spune N. ~favrogheni, „neputînd suferi să vedem un
scaun vechi al domnii năpustit şi părăsit şi dărăpănat, stînd în mijlocul politii
(=oraşului), o vedere jalnică, ca un semn urît al pustiirii", a reparat-o, „pre-
înnoind-o" şi „înfrumuseţînd-o şi pă dinafară şi pă dinlăuntru" (RI, 1930,
p. 203; cf. N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din
Bucureşti, Bucureşti, 1961, p. 34).
49 Cf. şi Cronica anonimă despre N. Mavrogheni (cunoscută poate lui
Dionisie), unde se spune că domnul:

„Şădea cu ochi stîlpiţi, Că n-avea preget nimica,
Uitîndu-să pe uliţi, Umblînd tot în tiptilică,
Stăruia în zi şi-n noapte Uneori galaongeşte,
Cu grijă şi groază foarte Alteori călugăreşte,
Mai de multe ori turceşte".
50 „Galeongiii" lui Mavrogheni constituiau un mic corp de 50 de ostaşi
creştini „habilles d'une meme couleur, armes de fusils avec la bajonette"

(N. Iorga, Ştiri despre veacul al XVIII-iea în ţările noastre, II, p. 60-61).
Vezi şi idem, Acte şi fragmente, II, p. 207.
51
Vezi şi cronica pitarului Hristache (Cronici versificate, p. 262).
unde se spune acelaşi lucru:
„Dete straşnică poruncă Şi popa să nu lipsească
De puse pe popi la muncă De lingă ea, s-o păzească
Ca cite biserici sînt Pentru vre-o întîmplare
Şi cite s-or fi aflînd Ori de moarte ori de boale;
Să stea pururea deschise Ca cînd îl va căuta
Şi cu luminări ap1inse Să-l poată curînd afla".
52
Vezi şi Cronici versificate, p. 234.
53 Punerea ţepilor de către Nicolae Mavrogheni a fost înregistrată şi
de alte izvoare contemporane. Pe un .'1olitfelnic din Tîrgovişte se scrie: „La

martie în 30, 1786, s-au mazilitu m(ăria) sa Mih2.ilu Suţu v(oie)v((od),
iaru la maiu au' intratu în scaun măria sa Nicolae Mavroghenie voevodu,
făcînd multe minuni şi ţ2.p(e)li puindu pe la toate răspîntiile, în toată Ţara
131
Românească" (R. Gioglovan şi M. Oproiu, Inscripţii şi însemnări din jud.
Dîmboviţa, I, Tirgovişte, 1975, p. 126, nr. 266). În Cronica anonimă se arată:
„Aşadar, spre pilduire
Şi spre semne de-ngrozire,
Puse ţepi pe la răspîntii,
Scrise cu atîtea litii
Tot vorbe de ingrozire
Şi cu spaime de pieire" (Cronici versificate, p. 236).
Despre severitatea lui N. l\favrogheni vezi B. Iorgulescu, Ordonanţă
a lui Mavrogheni, importantă pentru tonul sever în care e redactată („Arhiva",
1899, nr. 3-4, p. 256-257).
54 Imaginea aceasta puţin idilică despre domnia lui N. Mavrogheni s-a
mai schimbat in ultima vreme cînd s-a arătat că domnul a fost destul de aspru
faţă de ţărănime. Vezi I. Ionaşcu, Concluzii greşite în istoriografia burgheză
despre domnia lui N. Mavrogheni („Studii", 1962, nr. 1, p. 69-109); V. Mihor-
dea, Politica lui Nicolae M avrogheni faţă de ţărănime („ Studii", 1963, nr. 6,
p. 1325-1350).
55 Naum Rîmniceanu precizează că este vorba de cei trei boieri Filipeşti,
surghiuniţi în ianuarie 1788 „la marginea ţării", de „al ţi boieri" exila ţi la N icopole
şi de 6 boieri (Nicolae şi Manolache Brîncoveanu, Ianache Moruzi, Ianache
Văcărescu, Constantin şi Scarlat Ghica). exilaţi în Rhodos (Cronicarii greci,
p. 260).
După cum declară Ienăchiţă Văcărescu în prefaţa la Istoria Imperiului
.otoman, la 1788 se găsea la Nicopole, ajungind apoi în insula Rhodos (Tesaur
de monumente, II, p. 245 şi 29-5).
56 Prin art. 3 al tratatului de pace din 1774 se recunoştea scoaterea
hanatului de Crimeea de sub autoritatea sultanului şi independenţa acestuia
sub garanţia Rusiei. Despre tîrguielile dintre turci şi reprezentanţii Rusiei -
- care doreau să ocupe Crimeea - vezi I. Văcărescu, op. cit„ p. 283.
57 Este vorba de hanul Şahin Ghirai, (1777.:_1782). care a primit mai
intîi protecţia Rusiei, iar la 1783 „au închinat Crimul şi toată stăpînirea la
împărăţia Rosiei", primind în schimb leafă cite 120 OOO ruble pe an (I. Văcărescu
.op. cit„ p. 286-287, 291-292).
Dionisie exagerează importanţa acordată fostului han, căruia i s-a oferit
doar o pensie de 100 OOO de ruble (Ienăchiţă Văcărescu era deci mai bine
informat) şi grad de ofiţer superior în armata rusă, după ce a abdicat la 8
apri.lie 1783. Vezi detalii la C. Andreescu, La France et la politique orientale
de Catherine II d'apres les rapports des ambassadeurs jranyais a St. Peters-
bourg (1775-1792), Vălenii de Munte, 1930, p. 139-175 (extras din „Me-
langes de l'Ecole roumaine en France", 1927 şi 1929; A. Oţetea, Contribution
a la question d'Orient, Buc<1rest, 1930, p. 85-87 şi Alan W. Fischer, Sahin
·Girey, the Reformer Khan, and tize Russian Annexation of the Crimea („Jahr-
bucher fiir Geschichte osteuropas", N. F. Band 15, Heft 3, Wiesbaden, 1967,
p. 341-361).
58
După abdicarea lui Şahin, generalul Suvorov a ocupat Crimeea care
a fost anexată Imperiului ţarist la 19 april. 1783; guvernator al Crimeii a
fost numit prinţul Potemkin, favoritul impărătesii. Dionisie schimbă puţin
ordinea prezentării evenimentelor.
59 La 1/12 april. 1787 Şahin Ghirai pleca din Hotin spre Istanbul,
unde îl aştepta moartea (N. Iorga, Acte şi fragmente, II, p. 218).
132
60 Nu este vorba in realitate de o astfel de incoronare. Vezi manifestul
adresat de Ecaterina puterilor europene la 8 april. 1783, explicind de ce a
ocupat Crimeea (Urechia, III, p. 9-11).
Despre atitudinea marilor puteri europene faţă de anexarea Crimeii de
către Rusia ţaristă vezi M. S. Anderson, The Great Powers and the Russian
anexation of Crimeea 1783-1784 („The Slavonic and East European Revievv",
dec. 1958, nr. 88, p. 768 şi urm.)
61 I. Văcărescu - care nu vorbeşte de incoronarea Ecaterinei in Crimeea
- afirmă că motivul declarării războiului a fost refuzul Rusiei de a părăsi

Crimeea la cererea Porţii (Istoria Imperiului otoman, p. 293). Vezi şi Mehmed
Mustafa, Istoria turcilor, p. 293-294 şi C. Andreescu, op. cit., p. 223 şi urm.,
care prezintă: pe larg călătoria Ecaterinei in Crimeea şi intilnirea ei cu impă
ratul Iosif al II-lea la Kersones, ceea ce a stirnit indignarea Porţii ce nu s-a
putut resemna cu pierderea Crimeei.
62 La 13 april. 1787 contele Metzburg, agentul diplomatic al Austriei
la Bucureşti, scria cancelarului Kaunitz că N. Mavrogheni primise de la seras-

cherul de Ismail o copie de pe o scrisoare a sultanului in care se spunea că
Ecaterina a II-a venea „in apropierea imperiului nostru ... şi că acolo va sosi
şi un alt mare monarh" (Io~if al II-lea), ceea ce stirnea ingrijorare la Poartă
(Hurmuzaki, XIX/I, p. 291).
63 Este vorba de inţelegerea stabilită intre Iosif al II-lea şi EcaterinCl
a II-a la Kersones in vederea unei actiuni comune antiotomane. Vezi V. :Mihor-

dea, Fuga lui Alexandru Mavrocordat în Rusia şi întrevederea de la Kerson
(1787) (RI, 1943, p. 247-266). La această intrevedere au fost invitaţi să
participe Stanislas Poniatowski, regele Poloniei, precum şi ambasadorii Aus-
triei, Angliei şi Franţei la Petersburg; şi Poarta a fost invitată să trimită o
ambasadă pentru a saluta pe impărăteasă, invitaţie pe care turcii au privit-o
ca pe o provocare directă. Vezi A. Oţetea, Contribution a la question d'Orient,
p. 93. Este posibil ca la această intilnire să se refere Dionisie cind vorbeşte
despre aşa-zisa incorono.re a Ecaterinei.
64 Era credinţa naivă in dorinţa de eliber.ue a „pravoslavnicei" Rusii
ţariste, care mmărea - in realitate - ocuparea ţărilor române. Vezi C. An-

dreescu, op. cit. Dionisie nu face <lecit să inregistreze ştirile ce circulau in socie-
tatea vremii cu privire la intenţiile ţarinei Rusiei; la 31 mai 1771, solul Prusiei
la Petersburg, von Solms, anunţa c_ă „par des considerations de christianisme
et d'humanite", Ecaterina a II-a cerea curtii din Viena să nu se restituie cele
două ţări române Porţii otomane „pour en disposer en fa.veur de la chretiente"
(N. Iorg2, Acte şi fragmente, II, p. 39). La 18 iunie 1771, acelaşi von Solms
scria că Rusia dorea să ocupe Moldova şi Valahia „pour la chretiennete et
qu'elle-meme n'y faisoit aucune pretention" (ibidem, p. 40). Ideea „crţştină
tăţii" era deci agitată de diplomaţia ţaristă pentru a-şi ascunde planurile
expansioniste.
65 Cifra este, evident, exagerată; in scrisoarea sultanului din 13 april.
1787 - citată mai sus - se spunea că Poarta numise pe serascherul de Ismait

comandantul unei armate de 40 OOO de oameni, avind misiunea să apere
graniţa de răsărit. Sultanul scria mai departe: „N oi iţi vom trimite oameni din
Anatolia şi Rumelia, iar tu vei putea face recrutări in Basarabia şi in alte
locuri; noi poruncim voievozilor Moldovei şi Valahiei să-ţi trimită oameni de
ai lor şi să-ţi pună la îndemînă proviziile necesare" (subl. ns.) (Hurmuzaki,
XIX/1, p. 291).
După rapoartele agenţiei austriece din Bucureşti, din octombrie 1787,
Poarta autorizase pe Mavrogheni să recruteze 3000 de călăreţi şi 5000 de
133
pedeştri din rîndurile populaţiei locale (Hurmuzaki, XIX/ 1, p. 339). În
„Ponturile după buna rînduială a cetei ostăşeşti din breasla spătăriei" sînt
înregistrate 110 steaguri cu 10 350 liude (Urechia, III, p. 120 şi urm.). Vezi
şi mai jos nota 66.
66 Războiul ruso-turc a început la 5/16 august 1787; în 2ceastă zi solul
Rusiei la Poartă a fost închis la Edikule (I. Văcărescu, Istoria Imperiului
otoman, p. 293). Vezi şi Hurmuzaki, Supl. I/2, p. 46. Ecaterina a II-a a declarat
război la 7/18 sept., iar Iosif al Ii-lea la 9 febr. 1788. Vezi şi alte însemnări:
„la anul 1787, avgust, 14, s-au vestit războiul între Poarta Othomanicească
cu împărăţiia Austriei, viind în primăvară mulţime de tui·ci atît în Craiova ... ,
dt şi în Bucureşti, şi au umplut toată ţara, neputînd nimeni din lăcuitori a să
mişca din locurile lor. Au trecut vezirul cu puteare mare de turci pe la Ruşa.va
în Ţara Nemţească şi au făcut multă stricăciune, jăfuind şi robind" (Corfu~.
Însemnări, p. 18). După o altă însemnare, pacea între turci şi „moscali" s-ar
fi stricat la 5 august 1787 (ibidem, p. 76). Vezi şi ibidem, p. 78 (însemnare
făcută de Dionisie Ecles.iarhul).
6 7 Li. 24 iulie 1783, printr-un tratat încheiat cu Irakli (Herci.clius) al
Ii-lea, rege al Kakhetiei (1744) apoi şi al Khartliei (1762). domnind astfel

peste cele două provincii ale Gruziei (Georgiei) de nord-est pînă în 1798,
Ecaterina a II-a a plasat această ţară sub protector2.tul Rusiei, C2.re a anexat-o
la 18 ianuarie 1801, după moartea ultimului suveran, Gheorghe al Xii-lea
(1798-1801). Partea de vest a Gruziei, adică Iremetia, a fost anexată de ruşi
de abia în 1810, odată cu sfîrşitul domniei regelui Solomon al Ii-lea (1789-
1810); cf. Histoire de l'U RSS (sub red2cţia prof. A. Pankratova). Moscova,
II, 1948, p. 138-141; Marcel D. Popa - Horia C. Matei, Mică enciclopedie
de istorie universală, Bucureşti, 1983, p. 562 şi 563.
68 Ştirea da.tă de Dionisie Eclesiarhul despre „secreturi"a fost comentată
de A. Potocki, L' emploi des gaz toxiques au XV I Il1"" siecle („Bulletin de

l'Academie Roumaine. Section historique", 1942, p. 57-61). Autorul consideră
că este curios că nu a răm~.s nici o amintire despi·e aceste „secreturi" şi că
ele nu au mai fost folosite în războaiele următoare. Ştirea dată de Dionisie cu
privii e b aceste „secret uri" rămîne deci ea însăşi un „secret".
69 Proverb utiliz2t şi de D. Cantemir, sub forma: „cămila, cercînd
coarne, şi-au pierdut şi urechile" (Istoria ieroglifică, ed. Stela Toma-Nicolae

Stoicescu, Bucureşti, 1973 p. 113).
70 După o însemnare contemporană, „la le2.t <
1788), octombrie 28, au
venit oştile Austriei într-această zi, intrînd în Craiova, de care silă fiind turcii
<înştiinţaţi) mai-nainte cu doao zile s-au rădecat într-o noapte, nefăcînd nici
o stricăciune în Craiova. Asemenea şi turcii din Bucureşti, iarăş rădecîndu-se,
făr-de nici o stricăciune făcînd, au trecut Dunărea" (Corfus, !nsemnări, p. 19).
71 Trupele generJ.lului Laudon au început asediul Belgradului la 15 sept.
1788 şi l-au cucerit b 8 oct. (Zinkeisen, Geschichte des Osmanische Reiches in

Europa, VI, p. 670).
72 În cartea sa deschisă trimisă în judeţe la 2 febr. 1788, N. Mavrogheni
arăta că a luat măsuri „cu îndes tui ostaşi pentru paza ţării", îndemnînd pe
locuitori ca, dacă vin „vrăjmaşii", „să săriţi cu mic cu mare am pra lor, să
daţi fără de nici o sfială; şi cel ce va aduce capul vreunui vrăjmaş ca acela,
să ştiţi că aceluia nu numai se va dărui de către domniia mea un bacşiş bun,
şi încă va cîştiga iertăciune de dajdie ca unui vrednic ce se va arăta" (Urechia,
III, p. 123). Vezi şi ibidem, p. 129, 136.
134
73 Între oştenii lui N. Mavrogheni se găseau aproape 5000 de turci de
la sudul Dunării, care săvîrşeau mari abuzuri şi jafuri. Vezi Relaţii românc-
bulgare, p. 211 şi Hu1muzaki, XIV/3, p. 260, 268.
După autorul Cronicii anonime despre N. Mavrogheni, domnul
„Strinse oaste o multime
D-alde sîrbi şi plăcint~ri
Cum simigii şi brăgari,
Pînă încît şi ţigani ...
Găti tunuri, gephanele
Cum iarbă, gloanţe, ghiulele"
(Cronici versificate, p. 241). Vezi şi ibidem, p. 268.
Cînd „rumânii" au auzit că oştenii vor fi scutiţi de dări, oastea a crescut
ca număr, iar domnul a numit dintre „mojici şi văcari căpitani, ceauşi, stegari"
(ibidem, p. 253).
După opinia aceluiaşi cronicar, oastea era nedisciplinată şi prost îndru-
mată:
„La trei-patru un pistol,
Fără cremene şi gol,
Cu ciomege cei mai mulţi,
Prea puţini vedeai cu puşci" (ibidem, p. 254).
În schimb, Hristache pitarul are o părere bună despre oastea lui Mavro-
gheni, alcătuită „de rumânaşi voinici, încălţaţi toţi cu opinci"; aceştia „păreci.u
c-au fost cătane de cind au ieşit din foale" („Buciumul", 1863, p. 36).
Oricum, Ien~chiţă Văcărescu nu avea dreptate cînd spunea domnului:
„Rolul nostru nu e să ne batem, că românul nu mai ştie să se bată, ci să dea
proviant oştirilor străine" (Urechia, III, p. 87).
Despre recrutarea oştirii de către Mavrogheni vezi numeroasele docu-
mente publicate în Hurmuzachi, SN, I, p. 405 şi urm., 474 şi urm . În sept.
1786 se afirma că domnul recrutase, 6000 de oşteni, „dar cerea provizii pentru
20 OOO, ceea ce ruinează ţară". Ienăchiţă Văcărescu şi-a dat demisia din dre-
gătoria de mare vistier, „nevoind să asuprească intr-atita patria" (ibidem,
p. 476).
Pentru amănunte privind organizarea oastei lui N. Mavrogheni vezi
şi I. Nistor, Primele încercări de restaurare a oştilor pămîntene, Bucureşti, _
1941 (extrasdinAARMSI,s. III,t.XXII, 1939-1940,p.15-33)şiAl. Vianu,
~w işcarea naţional-eliberatoare şi :Yicolae M avroglzeni („Studii", 1956, nr. 5,
p. 45-62).
74 Primele ciocniri de la Cozia au avut loc la 4 şi 2 7 mart. 1788. Vezi
N. Docan, O povestire în versuri despre domnia lui f.1 avrogheni, Bucureşti,

1910, p. 53 (extras din AARlVISI, s. II, t. XXIII). Ştirea despre aceste lupte
a apărut în „Nunzio di guerra", nr. 30 din martie 1788 (I. C. Filitti, Din arhi-
vele Vaticanului, II, p. 173).
Despre prădarea mănăstirii Cozia vezi Hurmuzaki, XIV /2, p. 280,
Urechia, III, p. 285, IV, p. 83, VII, p. 20, Fotino, II, p. 177.
Pentru datarea acestor acţiuni dispunem de o însemnare contemporană
chiar a lui Dionisie, pe care el nu a mai folosit-o în hronograf; este vorba de o
însemnare scrisă la m-rea Hurezi de Dionisie eclesiarhul „ot epis( copia)
Craiov(ii)", la „ 1788, noemvrie 5, ocoliţi fiind şi împrejuraţi de cumpliţi
volintiri nemţeşti, cu foc cumplit ne-au ars toate zidirile, bucatele şi altele
ale mănăstirii dinprejur" (Corfus, lnsemnări, p. 78 şi Cat. ms. rom„ I, p. 229)-
75 În martie 1788 se ştia la Poartă că un corp de oaste austriac „de
six cents fantassins et de neuf cent chevaux a tente d'entrer en Vallachie, du
135-
cote de Cumbullunk, mais il a ete oblige de retrograder, avec perte de deux
cents hommes" (N. Iorga, Acte şi fragmente, II, p. 231). .
- 76 La 19 aprilie 1788 N. Mavrogheni reproşa locuitorilor din fostul JUdeţ
Saac: „v-aţi ridicat după la casele voastre şi, fugind şi depărtindu-vă de lingă
oştirile noastre, v-aţi ascuns prin munţi şi v-aţi apropiat de vrăjmaşii noştri
cu ginduri ca să slujiţi printr-ascuns vrăjmaşilor" (Urechia, III, p. 208).
Despre confiscarea averii unor locuitori care „s-au hainit, fugind la duşmanii
impărăţiei", vezi ibidem, p. 147.
77 Afirmaţie adeverită şi de Ienăchiţă Văcărescu, op. cit„ p. 297, unde
se spune că domnul „umbla prin sate şi imbrăca pe ţărani cu caftane şi apoi-i

punea h inchisoare ca să dea bani, fapte ce nu le-au mai văzut Ţara Româ-
nească". Despre vînzările de titluri vezi şi Hurmuzaki, SN, I, p. 392. 400-401.
Consulul rus afirma că Mavrogheni „a impărţit aşa de multe titluri, incit
toţi au devenit mari boieri şi acum au început să se organizeze intre ei in par-
tide" (ibidem, p. 36). Vezi şi list<i: de la p. 440-446.
78
În hrisovul pentru dări din 20 oct. 1786, N. Mavrogheni promitea
„cu jurămînt" că nu va supăra pe supuşii săi „cu nimic mai mult din ceea ce
se cade ... , căci avem milă şi durere de voi şi iubim pe săraci din adîncul inimei
noastre" (Urechia, III, p. 50). Din aceste motive, la începutul domniei
(f. 22/14), Dionisie laudă pe Mavrogheni pentru faptul că „dăjdiile raelelor
nu era pre:i. grele".
Lucrurile s-au schimbat după începerea rjizboiului ruso-austro-turc,
cind domnul avea nevoie de bani pentru întreţinerea armatei (circa 25 OOO
florini lunar). El însuşi se justifica spunînd că fără bani nu poate respinge.
invazia trupelor străine şi nici să se menţină la putere (ibidem, p. 112). Vezi
.şi Hurmuzaki, XIX/1, p. 327 şi SN, I, p. 373, 392, 397-398, 434-436.
79
„N emţii" erau opriţi să coboare în ţară de oastea lui Mavrogheni
care a obţinut citeva victorii împotriva trupelor impericile la Bran (9 iunie
1788) şi pasul Buzău (13-14 iunie) (Urechia, III, p. 215, Hurmuzaki, XIX/1,
p. 473). Despre măsurile de pază luate vezi şi N. Iorga, Studii şi doc„ VIII,
p. 105. În anul următor domnul dispunea de 4000 oşteni la Cîmpina (pentru
paza drumului p~ Vale:i Prahovei) şi de 4800 la Cîmpulung şi Bran (Hurmuzaki,
XIX / 1), p. 54 7). În această vreme trupele austro-ruse înaintau prin Moldova.
80
Asediul Hotinului a fost început de trupele austriece ale prinţului
Coburg, la care s-au adăuga.t, la 28 iunie 1788, trupele ruseşti ale generalului
Şoltikov. După o lună de asediu, Hotinul a capitulat in condiţii favorabile
garnizoanei otomane (C. Andreescu, op. cit„ p. 253-254). Vezi şi Hurmuzaki,
XVI, p. 596.
· Despre asedierea cetăţilor Hotin, Tighina şi Chilia in 1788 vezi :
Hmmuz::i.ld, I/3, p. 85~ 94-95; RI, 1919; p. 91-92; Johann Matthias
Korabinzky, Beschreibung und Schichtsale von Bender, Bukarest und Orsowa,
Wien, 1790. Despre capitularea Hotinului există şi o gravură contemporană.
Vezi Adrian Corbu, Două albume de război privind ţările române („Arta şi
tehnica grafică", mart. 1938, p. 40-45).
81
Este greu de spus de unde deţine Dionisie atîtea informa ţii privind lup-
tele din Banat. Despre aceste evenimente vezi pe larg Nicolae Stoica de Haţeg,
Cronica Banatului, ed. D. Mioc, Bucureşti, 1969, p. 227-280. Faptul că
vorbeşte mai mult de luptele din aceste regiuni (de cele din Moldova nici nu
aminteşte) este o dovadă că Dionisie se adăpostise în Oltenia .. Despre arderea
Mehadiei vezi Cronica Banatului, p. 255-256; Die Schlacht bei Mehadia.
Episode aus dem Feldzug 1788 („Temesvarer Zeitung", 19 mart. 1868);
Hurmuzaki, XVI, -p. 597-598.
136
82 Despre asedierea Timişoarei şi situ.aţia locuitorilor vezi proclamaţia
adresată ţă1ii de N. Mavrogheni la 21 august 1788 (Urechia, III, p. 225).
83
La 7 febr. 1788, N. Mavrogheni arăta intr-o proclamaţie că trupele
austriece „fără de veste au năvălit şi au călcat Ruşava" (=Orşova). Ca urmare,
cere locuitorilor să se alăture oştilo1 sale cind vor năvăli duşmanii,promiţind
din nou „bogate daruri şi ertare de dajdie" celor cai e vor aduce la domnie
capetele ostaşilor ucişi (Urechia, III, p. 129). La 27 iulie 1788 oştile turceşti
şi cele ale lui Mavrogheni au biruit pe „vrăjmaşii nemţi la Ruşava ... , i-au
izgonit şi, după ce au făcut zapt Ruşava, călcind şi lazaretul nemţesc, asemeni
i-au biruit" (ibidem, p. 221). întrucit lazaretul era plin de negusto1i, oaştea
turcă a capturat „magazii intregi pline cu feluri de averi" (ibidem, p. 226).
84 Lupta de la Mehadia dintre trupele turceşti, conduse de marele
vizir, şi cele imperiale, conduse de generalul ·wartesleben, a avut loc la 28

august 1788 (Hurmuzaki, XVI, p. 598; C. Andreescu, op. cit., p. 255-256).
Luptele de la Mehadia sint povestite şi de N. Mavrogheni in două
proclama ţii („cărţi deschise") adresate locuitorilor la 7 şi 21 august 1788
(stil vechi); descrierea este asemănătoare aceleia făcută de Dionisie: „turcii
au luat multe zaherele şi alte agoniseli ... , mulţime de robi şi sumă de tunuri".
Şi domnul menţionează muntele de I.tngă Mehadia, unde otomanii au făcut
şanţuri şi metereze, surprinzind pe imperiali (Urcchia, III, p. 223, 224, 2Z6-
227).
85 Este vorba' de canalul Bega, construit de austrieci la 1753-1754.
Vezi Alexandrina Haţieganu, Canalul Bega, Bucureşti, 1947.

86 În realitate, după ce trupele imperiale au fost infrinte la 14 sept.
1788, in noaptea de 20-21 sept. tabăra imperială de la Lugoj a fost capturată
de otomani, Iosif al II-lea scăpind cu fuga (Hurmuzaki, XVI, p. 597-598 şi
C. Andreescu, op. cit., p. 256). Vezi şi Urechia, III, p. 228-229, proclamaţia
lui N. Mavrogheni din 19 sept. 1788 (stil vechi) despre victoria de la Caransebeş,
unde au fost luaţi 5000 de robi.
87 Este posibil ca Dionisie să facă o confuzie cu luptele victorioase din
1790; la 28 august 1790 Iusuf aga marele vizir a fost infrint de austrieci lingă
Mehadia şi alungat peste Dunăre (Hurmuzaki, XVI, p. 611-612).
88
Vezi şi Nicolae Stoica de Haţeg, Scrieri, ed. D. Mioc şi C. Feneşan,
Timişoara, 1984, p. 215, după care „cu tot, suma robilor creştini, scrişi in
Ţarigrad: şaptezeci şi doao mii". .
89
Acţiunea a avut loc la începutul lui octombrie 1788, cind Mavrogheni
mulţumea lui Kara Mustafa pentru faptele sale „pe care cu toată vitejia
le-a săvirşit la Vulcan, Haţeg şi in părţile învecinate"; ca să fie pe deplin
mulţumit, aomnul ii cerea „cheile cetăţii Sibiului" (I. Nistor, op. cit., p. 16).
Vezi şi Urechia, III, p. 228.
90 Ienăchiţă Văcărescu, Istoria Imperiului otoman, p. 296, afirmă că
turcii au pricinuit „multă robie şi prăpădenie" in Banat, dar aceasta in 1788.

9 1 Vezi ibidem, p. 298, unde se spune că numele noului vizir era Hasan
paşa. Gazaerli.
92 Acest pasaj din textul lui Dionisie a fost comentat de Nicolae Iorga
într-o scurtă notiţă: Cum umbla Potemkin la noi (RI, 1917, p. 23). Potemkin
era foarte priceput la planuri de cucerire, „mais n'avait aucun talent pour
faire la guerre" (C. Andreescu, op. cit., p. 257).
93 Vezi I. Văcărescu, op. cit., p. 297, unde se afirmă că Mavrogbeni
„făcuse şi caimacam la Craiova turc şi chehaia turc şi capigilar chehaia turc".

94 Într-o scrisoare din 17 nov. 1789 se afirmă că „Papuc au fost caima-
cam la turci şi, venind nemţii, au pus pe Gianol; şi acuma au scos pe Gianol
137
şi au pus iar pe Papuc, din ce pricină nu ştiu" (.!\. Iorga, Studii şi doc„ VIII,
p. 106). .
95 Lupta. de la Porceni a avut loc la 8 nov. 1789 (stil nou) (Urechia,
III, p. 285). Urmele meterezelor se mai păstrau la sfirşitul secolului trecut,
cînd li se spunea „cetate" (Marele dicţionar geografic al României, V, p. 56).
Despre situaţia Olteniei in timpul acestei ocupaţii vezi M. Popescu,
Contribuţia Olteniei la războiul ruso-austro-turc dintre anii 1787-1792 (AO,
1930, p. 306-309) şi N. Iorga, Ceva despre ocupaţiunea austriacă în anii
1789-1791, Bucureşti, 1911 (extras din AARMSI, s. II, t. XXXIII, 1911,
p. 211-265), care citează printre izvoarele principale hronograful lui Dionisie,
folosit intens şi de V. A. Urechia.
96 Ciocănarii (sau ciocănaşii) erau cei care tăiau cu ciocan~ .speciale
sarea din ocne, iar măglaşii cei care scoteau bolovanii din ocnă ş1-1 aşezau
grăm;:i.dă (sau maglă) la gura ocnei; de aici numele satului Păuşeşti Măglaşi.
9 7 Cu acest prilej a fost prădată şi stricată biserica Sf. Paraschiva,
care a devenit grajd pentru cai (MO; 1958, nr. 7-8, p. 561-573). La 27 oct.
1789 se afirmă că la Rimnic erau mulţi „volintiri" care făcuseră nespuse
orori: „pe mulţi i~au ars şi au şi omorit şi i-au jăfuit cu totul" (N. Iorga, Studii
şi doc., VIII, p. 106).
La 1 ian. 1791, divanul Craiovei, compus din căpitanul Eperiş, Ştdan
Pirşcoveanu, Barbu Ştirbei, Ioan Glogoveanu şi Haralambie - ţinind seama
că .,in cursul răzmeriţii acesteia atît cit s-au călcat de volintirii chesariceşti,
cit şi la ieşirea turcilor ce au fost încuibaţi, cum şi la inharea armiei (austriece)
multe stricăciuni şi pagube" s-au făcut episcopiei de Rimnic-îi dau acesteia
„vama tîrgului ce să face la Drăgăşani" (N. Iorga, Ceva despre ocupaţiunea
austriacă în anii 1789-1791, p. 48).
Despre luptele din nordul Olteniei (Rîmnicul Vîlcea, Ocnele Mari), din
nov. 1788, vezi amănunte la I. C. Filitti, Din arhivele Vaticanului, II, p.
184-187.
•
98
Este foarte probabil că Dionisie confundă Polonia cu Suedia. Regele
Suediei avea un tratat de alianţă cu Imperiul. otoman incă din 22 aug. 1739.
După un ultimatum adresat Ecaterinei a II-a la 1 iulie 1788, Gustav III-lea
a intrat in război împotriva Rusiei (C. Andreescu, op. cit„ p. 260-266).
Diversiunea suedeză nu a avut insă nici o influenţă asupra desfăşurării războ
iului ruso-turc.
9, 9 Este vorba de atacul oştirii otomane asupra vămii Braşovului, la
Timiş, în care N. Mavrogheni îşi pusese mari speranţe (15 iulie 1789); după
un început de biruinţă a turcilor, aceştia - afectaţi de moartea unui coman-
dant - s-au retra~ după ce au dat foclocalului vămii (Th. Hope). Anastase,
ou les memoires d'un Grec, ecrits a la fin du XVIII• siecle,1 II, Paris, 1820,
p. 109-128; Hurmuzaki, XIX/1, p. 482-483; Urechia, III, p. 269-270;
Al. Elian, Conspiratori greci în Principate şi un favorit mavroghenesc :Turna-
vitu, Bucureşti, 1935, p. 18-19). Insuccesul a provocat minia domnului
(I. J\istor, op. cit., p. 18; Hurmuzaki, XIX/1, p. 552-553).
100 Într-o scrisoare contemporană se menţionează: „la Craiova zic d.
la 28 oct(ombrie), au mers ai noştri şi turci(i) au fugit şi nu s-au făcut nici

o stricăciune" (N. Iorga, Studii şi doc„ VIII, p. 106).
101 Într-o însemnare contemporană se spune: „ În luna. lui octomv(rie)
7 zile, la leat 1789, au plecat măriia-sa Nec(u)lac Petru Mavroghen v(oe)v(o)d

la Giurgiu pentru frica muscalilor i a nemţilor; şi la 29 de zile tot a lui octom-
v(rie), leat (17)89, luni seara, au intrat nemţii in Buc(u)reşti cu mare isihie;
138
şi la mai 3 zile, vineri dimineaţ(ă), la leat 90, au plecat la ordie cătră
Giurgiuv" (Bibliografia analitică, p. 345); vezi şi ibidem, p. 462; Al. Elian,
op. cit., p. 22; Corfus, lnsemnări, p. 79 şi Hurmuzaki, XIX/1, p. 572.
102 Meritele lui Mavrogheni au fost recunoscute de sultan; la 28 mai
1789, Poarta „a trimis un capugi başa pentru a-l decora cu semne de onoare,
o blană de ceremonie, o sabie şi totodată a-i duce numirea ca domn al a'mîn-
doura principate, Moldova şi Ţara Românească" (N. Iorga, Ştiri despre veacul
al XVIII-Zea în ţările noastre, II, p. 64). Vezi şi idem, Acte şi fragmente,II,
p. 240.
N. Mavrogheni s-a menţinut în domnie pînă la 19 iunie 1790, cînd a
fost mazilit (I. Nistor, op. cit., p. 18). Vezi şi o scrisoare din 8 mai 1790 din
Craiova, unde se spune: „oamenii a lui cei mai credincioşi au fugit de la Ma vro-
ghenii de peste Dunăre" (N. Iorga, Studii şi doc., VIII, p. 108).
103 Prinţul Coburg a intrat în Bucureşti la 10 nov. 1789. Vezi G. Seve-
reanu, Intrarea prinţului josias de Saxa-Coburg în Bucureşti la 10 noiembrie

1789 şi asediul cetăţii Giurgiu din 2 iitnie 1790 („Bucureşti", 1935, p. 268-
290) şi Hurmuzaki, XIX/1, p. 567 şi urm.
104 Generalul maior baron Enzenberg, fostul comandant militar al
Bucovinei.
105 Ştirea este confirm3.tă de o însemnare contemporană: „ 1789 octom-
brie 28, într-o duminică, au venit aicea în Craiova măria sa crai obersler cu
oastea împărătească, iar la octombrie 31, miercuri, a sosit şi măria sa general
maior Sterder, pogorind pe la Porceni cu oaste şi tunuri". („Analele Acad.
Române. Partea ad-tivă şi dezbateri", s. II, t. XVII, 1894-1895, p. 63).
Vezi şi Fotino, II, p. 177 şi Urechia, III, p. 286.
106 Gedeon baron von Laudon, general feldmareşal, comCJ'ndant al
trupelor imperiale din Serbia şi Croaţia.
107 La aceste ceremonii - pe care le descrie detaliat - a luat parte
foarte probabil şi Dionisie, pe atunci eclesiarh al episcopiei.
108
Ciocnirea de la Calafat a avut loc la 25 dec. 1789 (N. Iorga, Studii şi
doc., VIII, p. 106). La 15 iulie 1790 se afirma la Craiova: „de multe ori au
cercat turcii de au. trecut la Calafat, dar nici o procopsală n-au făcut, măcar
că astăz(i) am auzit multe tunuri dind' (ibidem, p. 110). Vezi şi Hurmuzaki,
XVI, p. 629, 630-631.
Cu prilejul luptei de la Calafat din 26 iunie 1790 s-au executat nume-
roase planuri ale localităţii şi mişcărilor trupelor. Vezi N. Docan, Memoriu
despre lucrările cartografice privitoare la războiul din 1787-1,.791 (AARMSI,
s. II, t. XXXIV, 1912, p. 1322-1323).
109 Acuzaţia este nedreaptă deoarece N. Mavrogheni a fost tot timpul
fidel otomanilor; ea a fost inventată de duşmanii domnului, printre care se

găsea şi Ienăchiţă Văcărescu. După unele informaţii, domnul ţinea la dispo-
ziţia sa 700 de care cu animalele de tracţiune necesare pentru a putea trece
oricînd peste Dunăre cu avutul său (Hurmuzaki, XIX/1, P·. 519 şi urm.).
uo Luptele de la Turnu Măgurele au avut loc la 13 mai şi 2 iulie 1790.
La 26 iulie 1790 se ştia la Craiova că trupele austriece „i-au stricat foarte
rău pe turci şi i~au gonit pină în cetatea Turnului; au luat armăsarii, au găsit
ban(i), corturi, lucru de măncare" (N. Iorga, Studii şi doc„ VIII, p. 111).
Ul Despre luptele de la Giurgiu din 2 iunie 1790 vezi Hurmuzaki, XVI,
p. 628-629 şi G. Severeanu, op. cit„ p. 279-286, unde se reproduce şi o
descriere contemporană. La N aum Rimniceanu data greşită: „ 1789, pe la
mai, pogorindu-se armatele austriace cu principele Coburg ca să lovească
Giurgiul, au fost învinse ... şi s-au întors la Bucureşti cu mare ruşine; de
139
aceia îndată au făcut armistiţiu şi au întărit şi pacea la Şistov cu musah2.fizii
orînduiţi" (Cronicarii greci, p. 261). ·
112 Informaţiile lui Dionisie despre vitejia lui Mavrodin sînt în con-
tradicţie cu cele aflate într-o scrisoare din 15 aug. 1790, unde se spune: „pc
Mavrodi zic că astăz(i) să-l fi trimis înlăuntru la robie pe 10 ani, cu toată
familia lui" (N. Iorg:i,Studiişidoc„ VIII,p.112).
113 Generalul Suvorov îşi cîştigase o deosebită faimă după marea victorie
de la Focşani din 3 august 1789, biitălie necunoscută. lui Dionisie. Vezi

I. Băcilă, Lupta de la Focşani, 3 august 7789 („Milcovia", II, 1931, vol. I,
p. 44-51) şi Urechi;:i„ III, p. 258 şi urm. Ni s-a păstrat o însemnare pe un
manuscris, alcătuită la 1790: „în luna lui noiem(brie) 20, ... pre vreme cinel
băte muscalii cetate Ismail, fiind cneaz sfitliş;i Alexandrovici Potemki, m<>.i
mare preste toatr1 armia" (Bibliografia analitică, p. 83). Vezi şi Corfus, În-
semnări, p. 313.
114 Sultanul a murit la 7 april 1789. Vezi şi cronica lui Naum Rîmniceanu,
după care sultanul Abdul Hamid ar fi murit de apoplexie la 7 april 1789
(Cronicarii greci, p. ·261). Vezi şi Hurmuzaki, XIX/l, p. 542. Moartea sulta-
nului a atras şi căderea lui capudan paşa, protectorul lui Mavrogheni. ·
11 5 Selim al III-lea (8 april. 1789 - 29 mai 1807).
118 Iosif al II-lea a murit la 10 febr. 1790, deci cu mult înainte de căderea
cetăţii Izmail.
11 1 în realitate, în mai 1790 Laudon a fost numit comandantul trupelcr
austriece din Banat. Remarcăm faptul că Dionisie 2.mestecă evenimentele

petrecute în anii 1790-1791.
118 Potemkin a încetat din viaţă la 7 oct. 1791, după cum rezultă dintr-o
însemnare contemporană: „La velet 1791, octomvrie 7, 2.u răposat măriia

sa cnez Alexandru Grigorovici Potimkin, fiind comandir oştilor împărăţii
rusăşti'' (Corfus, lnsemnări, p. 82) Vezi şi Cronici în versuri, p. 291-298 şi
A. Oţetea, op. cit., p. 104-105.
119 După surse demne de încredere, Mavrogheni a fost ucis înainte de
2 oct. 1790 (Hurmuzaki, XIX/1, p. 575); capul său a fost expus la PoarU
la 5 nov. 1790 (ibidem, Supl. I/2, ·p. 77). După alte informaţii, fostul domn ar
fi fost ucis în august 1790 (RI, 1931, p. 328).
Vezi şi Naum Rîmniceanu, care spune: „în acelaşi an ( 1790). la august,
după întoarcerea boerilor de la ordii, chemat fiind şi Mavrogheni din Vidin
să vină la ordie, şi după ce au sosit la un sat bulgăresc numit Bela, au trimis
vizirul armata în contra lui împreună cu frate-său Celebi aga, cu sultanul
Barbiţa şi alţii şi l-au tăiat acolo, pe care apoi l-au îngropat oamenii lui în
malul rîului de acolo, gol, nenorocitul" (Cronicarii greci, p. 262).
La 29 dec. 1790, marele vizir Şerif Hasan paşa motiva uciderea „hai-
nului" Mavrogheni prin faptul că acesta „îndrăznise 'să săvîrşească tiranii
·şi persecuţii" (Mustafa Mehmet, Documente turceşti privind istoria României,
II, Bucureşti, 1983, p. 317).
Mediile diplomatice de la Poartă au condamnat uciderea lui Mavrogheni,
„vestitul şi cunoscutul domn al Ţării Româneşti ... ,cu toate faptele mari pe
care el le-a făcut în folosul acestei împărăţii în cursul războiului" (N. Iorga,
Ştiri despre veacul al XVIII-lea, p. 66).
Despre uciderea lui N. Mavrogheni din porunca marelui vizir vezi
Hurmuzaki, Supl. I/2, p. 77; D. Bălaşa, O însemnare despre moartea lui
Nicolae Petru Mavrogheni („Oltenia", I, 1940, p. 172-173) şi N. Docan,
O povestire în versuri încă necunoscută despre domnia lui M avrogheni („Analele
Acad. Române, Mem. Secţiei literare", s. II, t. 33, 1910-1911, p. 448-450).
140
12 o Izmailul a fost cucerit la 11/22 dec. 1790, în urma unui asalt general;
au fost ucişi 28 OOO de turci, iar 11 OOO au fost luaţi prizonieri; nu au fost
cruţaţi nici copiii şi femeile (Hurmuzaki, XVI, p. 638-641). Referindu-se la
cucerirea cetăţii lzmail, contele de Langeron declara că „est certainement le
plus extraordinaire de tous Ies evenements de guerre arrives depuis bien de
siecles" (Hurmuzaki, Supl. I/3, p. 97. Vezi şi A. Oţetea, op. cit„ p. 266-267).
Vezi şi N aum Rimniceanu: „ 1791 luna mai, după luarea Ismailului de
ruşi, care s-a intîmplat la 11 decembrie 1790, s-au decapitat vizirul Hasan
paşa de Rusciuc, în Şumla, de asemenea şi fratele său Celebi efendi, la Stapa-
daghi. Şi s-au făcut iarăşi Iusuf paşa vizir" (Cronicarii greci, p. 262).
121 Imperiul austriac a încheiat pace cu Poarta la Şistov, la 4 aug. 1791,
iar Rusia la Iaşi, la 9 ian. 1792. Prin această pace, Imperiul ţarist cucerea
teritoriul dintre Bug şi Nistru, devenind vecin cu Moldova. A fost un eveni-
ment cu grele urmări pentru istoria poporului român. Vezi Hans Uebersberger,
Russlands Orient-politik in den letzten zwei ]ahrhunderten. I. Band. Bis zum
Frieden von ]assy, Stuttgart, 1913.
122 Austriecii s-au multumit cu două mici rectificări de frontieră: la
Orşova şi la riul Unna, în Croaţia, fiind presaţi de revoluţia franceză (C. C. Giu-
rescu, Istoria românilor, III/I, p. 301). Modificările de hotar dintre cele două
imperii sint prevăzute in convenţia incheiată la 4 aug. 1791. Vezi Mustafa
Mehmet, Documente turceşti, II, p. 320-322.
123 Pentru a ilustra mizeria în care trăiau ţăranii din Oltenia în timpul
ocupaţiei austriece (1791) cităm spusele lui Lucchesini: „La disette est si
grande, que Ies paysans des environs de Krajova se nourissent de pain mele
de paille hachee et mouse d'arbre; j'ai eu en main un morceau" (N. Iorga,
Ceva despre ocupaţiunea austriacă în anii 1789-1791, p. 21).
124 Afirmaţia lui Dionisie despre cauzele morţii ostaşilor „rămîne numai
ca o notă pentru închipuirile ce-şi 'putea face un cleric cărturar de pe acel·

timp" (N. Iorga, op. cit„ p. 18). După cum scria un negustor din Craiova, in
martie 1790, „zaherea are oştirile destulă de la Dumnezeu, numai moarte
multă este intre soldaţi şi intre ceilalţi oameni; mor de se sting de lingoare;
zac ca dovlecii; unde intră boala, cad toţi la pămint" (ibidem).
125 Domnia lui Mihai Su ţu a început in 1791, după retragerea trupelor
austriece. La 12 august 1791, Stan Jianu vorbea despre „negindita pace"

şi anunţa că„ la 4 august, Mihai Suţu scrisese „cărţi" in ţară de la Şumla,
anunţînd „că l-au făcut impărăţiia domnu aici la Ţara Rumânească". El nu
putea veni însă in ţară pină la retragerea oştilor străifie (N. Iorga, Studii şi
doc„ VIII, p. 20). La 19 august 1791 caimacamii săi erau la Bucureşti (ibidem).
Vezi şi N aum Rimniceanu: „ 1791 septembrie 4. Au eşit arma tele austriace
din Bucureşti, cu feldmareşalul lor Metrovschi, şi s-au suit in tronul său Mihail
vodă, domnind un an şi 4 luni, şi s-au strămutat in Moldova. În timpul aces-
tuia mare mortalitate a secerat pe nenorociţii locuitori ai Valahiei. Pe lingă
acestea, s-a încheiat in timpul său şi pacea intre Rusia şi Poarta otomană prin
murahasizii" (Cronicarii greci, p. 262). Într-o altă însemnare contemporană
se spune: „ 1791 sept„ s-au ridicat din Craiova şi din toată ţara oştirea chesari-
cească şi au rămas domnu iarăşi măria sa, prealuminatul nostru stăpîn, Mihail
Constantin Suţu voivod („Analele Acad. Române, Partea ad-tivă şi dezbateri",
s. II, t. XVII, 1894-1895, p. 63). Vezi şi o altă însemnare din 13 ian. 1792
(Bibliografia analitică, p. 198).
126 Intrarea lui M. Suţu in Bucureşti a avut loc la 1 sept. 1791, cind
s-a organizat ahiul domnesc (Urechia, IV, p. 17-21).
141
127 Într-o scrirnare din 20 ian. 1793, Dumitrache Fălcoianu afirma insă
„că domnu ţării nu sta să facă purtările de grijă cele cuviincioase ... , ci sta
numai de jăfuia păcătosu norod cu multe nedreptăţi, incit jafurile lui Mihai
vod(ă) au întrecut jafurile lui Mavrogheni cind a stinsu ţara ... Acum să
duce la Moldova, să mai jăfuiască şi acolo" (N. Iorga, Studii şi doc., VIII,
p. 26).
128 Cronologia e greşită. Într-o însemnare contemporană citim: „La leat
1793, fev(ruarie) 20, au intratu excelenţiia sa Alexandru Costandin :tvloruz

vodă in Bucureşti, venind din Moldova" (Corfus, lnsemnări, p. 20). Vezi şi
Cronicarii greci, p. 262 şi Hurmuzaki, Supl. I/2, p. 85. La 20 ian. 1793 se ştia
deja că „merge, Mihai vodă (Suţu) la Moldova şi vine Alexandru vod{t
(Moruzi) aice" (N. Iorga, Studii şi doc., VIII, p. 26).
129 Zilot Românul (p. 25) il acuză pe Moruzi de lăcomie; el a reuşit
„cu multă strinsoare" să adune banii văcăritului rămaşi nestrinşi după mazi-
lirea lui Hangerli; „şi altele multe au născocit spre dobindire de bani, cu mij-
loace subţiri şi viclene".
130 Pentru începutul ciumii vezi scrisoarea din 7 ian. 1793 in care un
boier declară că Bucureştii „rămăsese pustiu" din pricina bolii, „iar acum s-au
mai osteiat, dar nu dă tot că tot izbeşte la (căte) doaă, trei locuri" (N. Iorga,
op. cit., p. 26). La 15 dec. 1795 un locuitor scria: „sint 15 zile de cănd nu s-au
mai auzit (de ciumă), cum şi la Bucureşti" (ibidem, p. 113); la 12 ian. 1796
·se afirma că oraşul Rm. Vilcea „s-au adunat tot şi s-au deschis şi tirgu"
(ibidem). Pentru evoluţia bolii vezi Urechia, V, p. 427-446 şi Hurmuzaki,
XIX/1, p. 727, 747, 754. Cf. şi P. Gh. Samarian, Ciuma ... , Bucureşti,
1932, p. 163-172.
131 Foametea din 1795 - cind „mulţi din creştini au şi murit de foame"
- este evocată şi de alte însemnări contemporane (Corfus, lnsemnări. p. 173).
Vezi şi Zilot Românul, p. 24, care afirmă că in timpul acestei domnii „s-au
făcut groaznică foamete, incit toată obştea a pătimit foarte, ajurigind cei mai
mulţi a trăi cu coajă de copaci şi cu băligi de vită, ferească Dumnezeu; încă
au şi murit oameni de foame, lucru ce de multă vreme nu fusese pomenit".
Diplomatul austriac Merkelius afirma, la 9 april 1795, că chila de cereale,
care costa înainte 5 lei, ajunsese in această vreme la 55 de lei (Hurnmzaki,
XIX/1, p. 734).
132 Într-o informaţie din aceeaşi vreme, provenind din Bucureşti, se
afirma că domnul şi boierii „ont achete le .ble a 12 piastres et le vendent

a 55 aux fours" (Hurmuzaki, SN, I, p. 660), ceea ce arată că ştirea dată de Dioni-
sie este exactă. Vezi şi Hurmuzaki, XIX/1, p. 711, 756.
- 133 Într-o scrisoare adresată clerului la 13 febr. 1795, .mitropolitul
Dositei Filitti recunoştea că vodă Moruzi purta de grijă „din toate părţile de
hrană". „A trimis pretutindenea oameni de au cumpărat hrană din locuri
depărtate ... şi, după ce au fost nenumărate mijloace ca să uşureze cererile
împărăteşti ( = turceşti) şi să împlinească in părţi, pune şi anume osteneli
şi cheltuieli şi este totdeauna cu priveghere pentru mintuirea norodului său"
(I. C. Filitti, Şapte scrisori păstoreşti de la mitropolitul Dositei Filitti, Bucureşti,
1934, p. 11).
La 26 februarie 1795, vodă Moruzi hotă1 ăşte să se dea brutarilor din
Bucureşti 600 de chile de griu din magaziile domneşti" ca să nu fie lipsă în
tirg" (Urechia, VI, p. 672). După cum rezultă dintr-un alt document, din
2 april 1795, domnul dăduse bani pentru „cumpăratul zaherelei la _orinduita
magazie"; el hotărăşte ca dobinda banilor daţi „să se cheltuiască la zidirea
142
spitalurilor" de ciumă (ibidem, p. 772). De aceea V. A. Urechia considera că
Moruzi nu a făcut speculă cu grine (V, p. 449-451).
134 Spitalul de la Dudeşti a fost construit in 1795-1796. Dintr-un docu-
ment din 27 iunie 1795 rezultă că spitalul urma să se construiască în apropiere

de casele boierilor Dudeşti (ASE, Mitr. Ţării Rom., CDIX/7). La 8 iulie
1795 se cerea epistăşiei facerii spitalului să chibzuiască „cu meşterii p1 acticoşi
să vedeţi cită cheltuială ar merge" la facerea spitalului, care trebuia să aibă
3-4 „apartamenturi" şi o mică bisericuţă (ibidem, CDIX/9). Vezi N. Stoicescu,
Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, p. 138-139;
Urechia, V, p. 439-442 şi G. Barbu, Spitalul de ciumaţi Dudeşti, în vol. Din
istoria medicinii româneşti şi universale (sub îngrijirea prof. V. L. Bologa),
Bucureşti, 1962„ p. 211-231.
135 Documentul se păstrează la ASE, Mitr. Ţării Rom., CD VII/ 17.
Vezi şi Urechia, IX, p. 339.

136 „Moara de hîrtie" se afla la Ciorogîrla, numită apoi şi „Ciorogîrla
sau Fabrica de Hîrtie" (ASE, Mitr. Ţării Rom., XXVI/6 şi 15). Vezi şi Urechia,
V, p. 300-303).
137 Este vorba de comerţul cu bani de argint care se vindeau cu cîntarul,
cei austrieci la tarapanaua din Constantinopol, iar cei turceşti la monetăriile

de stat din Viena şi Alba Iulia, unde se topeau. În Catalogul documentelor
greceşti din Arhivele Statului din- Braşov, vol. I-II, Bucureşti, 1958, sînt
rezumate sute de documente relative la comerţul cu bani. La 1813 speculanţii
au strins astfel toţi funduclii, care erau de argint bun, şi i-au convertit la
monetăria din Alba Iulia în taleri austrieci, realizînd un cîştig de 35-40%
(A. Oţetea, Pătrunderea comerţultti românesc în circuitul internaţional, Bucu-
reşti, 1977, p. 134).
138 Data e greşită; într-o însemnare contemporană se spune: „Să (să)
ştie de cîndu s-a mazilit domnul nostru Ioan Alexandru Costandin Moruz
voevod, miercuri noaptea la 6 ciasuri spre joi, 1796, avg(ust) 20" (Corfus,
lnsemnări, p. 21). Aceeaşi dată este trecută şi in scurta cronică rimată dedicată
acestui eveniment: „avgust douăzeci de zile" (CrlYnici versificate, p. 300).
Dintr-o însemnare in limba greacă rezultă că Alexandru Ipsilanti a fost numit
domn la 17 august 1796, cînd a fost mazilit Moruzi (RI, 1931, p. 328). Într-o
alta însemnare din ţară citim: „ 1796 octombrie 14, au venit Alixandru vodă
Ipsilant în Bucureşti, joi dimineaţa, pă la 7 ceasuri din zi" (Bibliografia
analitică, p. 411). După o altă însemnare, domnul ar fi venit cu cai de poştă
la 7 septembrie (Corfus, lnsemnări, p. 21). Vezi şi Hurmuzaki, SN, I, p. 782
şi 793 şi XIX/ l, p. 798.
Despre această domnie a lui Alexandru Ipsilanti vezi Florin Constantiniu,
Un hatişerif inedit de la sfîrşitttl veacului al XVIII-Zea (RA, 1965, nr. 1,
p. 203-207).
1 3 9 De fapt, a domnit mai mult; într-o altă însemnare citim: „Să (să)
ştii de cînd s-au mazilit domnul nostru, Ion Alexandru Ipsilant voivod,
( 17)97, noe(mvrie) 18" (Corfus, !nsemnări), p. 22). Despre mazilirea bătri
nului domn vezi raportul din 11 dec. 1797 (Hurmuzaki, SN, IV, p. 106 şi
ibidem, XIX/1, p. 858.)
Mai multe amănunte despre a doua domnie a lui Alexandru Ipsilanti
ne dă Naum Rîmniceanu: „1796. Alexandru Ioan Ipsilant voievod a doua oară.
Pe timpul acestuia încă mai mult s-a întins în răspindire focul războiului in
Franţa ... , a început şi Pasvantoglu Osman aga să neliniştească ţara în deo-
sebite chipuri, fiindcă şi din cauza ordinelor lui au venit Cara Mustafa cu
150 luptători ca să ceară şi să ia de la Văcăreşti lăzile luiHagi Mimis aga Nic,o
143
{pe care-l luară sclav Pasvantoglu şi-l decapitară), iar domnitorul Ipsilant
s-a justificat cu adeverinţa autografă a lui Mimis aga, doveditoare că au fost
lăzile la Văcăreşti, dar a trimes Mimis aga, pe cind trăia, şi le-a luat (Croni-
carii greci, p. 263). Kara Mustafa a venit la Bucureşti in noiembrie 1797
pentru a cere averile aianului de Nicopole (Relaţii româno-bulgare, p. 221 şi
Hurmuzaki, SN, IV, p. 100).
140 Într-o insemnare in limba greacă se spune: „ 1797 nov. 22. S-a făcut
domn Constantin vodă Hangerli in Ţara Românească intiia oară şi s-a mazilit
Ipsilanti. Tot atunci s-a strigat război ~u Pazvantoglu" (RI, 1931, p. 328).
Într-o altă insemnare se afirmă: „ 1798 ianuarie 6 zile, au venit domnu aicea
in Bucureşti, Gheorghe vodă Hangearliul; şi au \'enit intr-o noapte năuntru
aicea, fără alai, că cucă nu-i venise dă la impărăţie" (Bibliografia analitică,
p. 411). După Zilot românul, p. 5, „şi venirea in scaun ii fu ciudat, intrind pc
Podul Mogoşoii, ca nimeni dintre domni alt". Despre sosirea lui Hangerli la
Bucureşti vezi şi raportul consulului rus din 10 ian. 1798 (Hurmuzaki, SN,
IV, p. 116-117) şi ibidem, Supl. I/3 p. 486. Despre numirea ca domn a lui
Constantin Hangerli vezi N. Iorga, O înştiinţare de domnie nouă („Drum drept",
1913, nr. 6, p. 332-334) şi Hurmuzaki, XIX/2, p. 2, 4-5.
m La 11 dec. 1797 căpitan paşa Husein a fost făcut serascher al oştirii
otomane trimisă împotriva lui Pazvantoglu, iar peste 4 zile C. Hangerli pleca
din Constantinopol ca domn al Ţării Româneşti (Hurmuzaki, SN, IV, p. 108).
O informaţie asemănătoare la Zilot Românul p. 18, care dă şi numele lui
capudan paşa: Kiuciuc Husein.
142 Ilustrativ pentru modul in care se rechiziţionau cantităţile de cereale
cerute de Poartă este ordinul domnesc din 1797 adresat ispravnicilor din jude-
ţele Ţării Româneşti: „şi din cit griu şi orz vor găsi pe la locuitorii birnici,
lăsindu-le numai pe cit le va fi de semănat şi oareşce de vinzare la alţii, toată
ceilaltă zaherea, incărcind-o, să o trimită la schela Găujani. Iar cit va găsi
pe la mănăstiri, boernaşi, mazili, breslaşi, scutelnici, posluşnici, preoţi şi
diaconi, să le lase numai pentru sămînţă, iar pe la arendaşii moşiilor ... , oricită
zaherea vor găsi de griu şi de orzu, pe toată să o ridice şi să o pornească,
făr-de a lăsa măcar un bob", deci nici măcar pentru săminţă. Ordinul se repetă
la 15 febr. 1798, cu măsuri şi mai drastice (Ioana Constantinescu, Arendăşia
în agricultura Ţării Româneşti şi a Moldovei pînă la Regulamentul organic,
Bucureşti, 1985, p. 146; vezi şi ibidem, p. 167).
La 5 mart. 1798 se poruncea stringerea a 22 OOO chile de Brăila de orz
pentru oştile otomane ce se pregăteau să atace Vidinul (Urechia, VII, p. 197-
198).
143 Despre tulburările provocate de răscoala lui Pazvantoglu, care a
produs mult rău locuitorilor Ţării Româneşti, vezi pe larg: Marie Iliewa
Theophilowa, Die Rebellion des Pascha Paswan-Oglou ... , Ziirich, 1915,
singura monografie cunoscută pină in prezent; Vera Mutafcieva şi Al. Vianu,
Frămîntările feudale din Bulgaria de Nord la sfîrşitul secolului al XVIII-iea
şi începutul secolului al XI X-lea şi ecoul lor în Ţara Românească,· in vol.
Relaţii româno-bulgare de-a lungul veacurilor (sec. XII-XIX), I, Bucu-
reşti, 1971, p. 187 -250. (Va fi citat in notele următoare Relaţii româno-bulgare.)
Vezi şi Al. Vianu, Les evenements des Balkans et Ies negociations russo-turques
de l'annee 1802 („Romanoslavica", IX, 1963, p. 483-504); N. Iorga, Ştiri
noi despre Pasvantoglu şi relaţiile lui cu noi (RI, 1936, p. 205-211) şi idem,
Două pagini din istoria fanarioţilor, Bucureşti, 1940, p. 7-16 (extras din
AARMSI). Foarte multe documente, rapoarte şi scrisori relative la aceste
144
tulburări sînt publicate în Hurmuzaki, S. N., vol. IV (Rapoarte diplomatice
ruse, 1797-1806), Bucureşti, 1974, ca şi în Hurmuzaki, XIX/2. .
144 Fapt confirmat într-o biografie a lui Pazvantoglu, unde se spune
că acesta „vint se ranger sous Ies drapeaux de Mauroyeni, Hospodar de

Valachie ... Ce fut la qu'il fit ses premieres armes" (Hurmuzaki, Supl. I,
vol. II, p. 513). Aceasta dovedeşte că Dionisie era bine informat cu privire la
viaţa lui Pazvantoglu.
145 Despre atentatul împotriva lui Pazvantoglu vezi documentul din
22 april. - 8 mai 1798 (Hurmuzaki, SN, IV, p. 167-168). /
146 Într-un raport din 8 april. 1797, se afirmă că Pazvantoglu „S'y
tenoit entoure de 500 Arnauts armes a toutes Ies heures du jour" (Hurmuzaki,
SN, IV, p. 73).
147
Pentru întărirea Vidinului, în ian. 1798, Pazvantoglu a cerut 1400 de
salahori din Oltenia (ibidem, p. 116-118, 124-125). Vezi şi porunca îui
C. Hangerliu din 30 april 1798 (Urechia, VII, p. 515).
148
De fapt, după asediul nereuşit al Vidinului din primăvara lui 1798,
la începutul anului următor, sultanul l-a recunoscut pe Pazvantoglu ca guver-
nator al Vidinului (Hurmuzaki, SN, IV, p. 259 şi Relaţii româno-bulgare,
p. 218). Sultan era însă Selim al .III-lea, nu Osman.
La 30 ian. 1799, într-o proclamci.ţie adresată locuitorilor ţării, C. Bangerliu
anunţa cu bucurie că sultanul „au trecut cu vederea, diri iubirea de oameni,
toate acele împotrivitoare porniri (ale lui Pazvantoglu), . '. . , s-au făcut de
obşte ·pace şi unire, precum şi mai înainte", motiv pentru care „să vă bucuraţi
cu toţii, de la mic pînă la mare, înveselindu-vă în tot locul de această linişte"
(Urechia, VII, p. 247).
149 Dioni~ie revine aici la lucruri petrecute înainte de domnia lui
Hangerliu. Despre cererile repetate de materiale, provizii şi bani vezi Hurmu-
zaki, SN, IV, p. 102, 155, 175-178 passim.
150 Pregătirile pentru asediul Vidinului - la care participa Aliut paşa
au avut loc în martie 1798 (Hurmuzaki, SN, IV, p. 151, 158). Pentru între-
ţinerea celor 6 OOO de oşteni ai lui Ghiurghi Osman paşa în 1798, C. Hangerliu
a pus dări şi pe mănăstiri (Urechia, VII, p. 197; Relaţii româno-bulgare,
p. 222). Vezi şi Hurmuzaki, XIX/2, p. 15-23.
1 5 1 Vezi şi Hurmuzaki, SN, IV, p. 158.
152 Situaţia greci. a ţărănimii din Oltenia este recunoscută într-un
raport al consulului rus Luca Grigorovici Kiriko, unde se spune: „din toate
judeţele Craiovei nu numai că s-au ridicat toate grînele şi vitele, dar şi oamenii
aproape toţi s-au bejenit" (Relaţii româno-butgare, p. 223).
Într-o însemnare pe un Penticostar al fostei mănăstiri Coşuna-Bucovăţ
se spune: „Aicea am scrisu în zilele Pasfangiului, că s-au bătut cu împăratu
şi bătu pă un an; şi cînd au lovit turci(i) pasfangii pă ai împăratului şi au
gonit 2 mii ai Pasfangii, 3 sute mii ai împăratului. Şi într-acea vreme au fost
Ţara Rumâneasc(ă) de bătaie de joc, că u(m)bla cat(a)ncle pă toate dru-
murile şi pă cine găsiia pă acel om luo şi-lu ducea la ordie legat. Şi am însemnat
'aicea ca să nu se uite aceasta. Iordache logofăt, (17)98 mci.i 15" (D. Bălaşa,
în „Oltenia", 1940, p. 64).
153 Informatic confirmată de un martor ocular care afirmă că Pazvant-
oglu folosea polo~i. francezi şi dezertori austrieci, cu ajutorul cărora „ridicase

topitorii de tunuri" (N. Iorga, Două pagini din istoria fanarioţilor, p. 9).
1 54 Dionisie nu precizează cînd se întîmplau aceste fapte; la 22 april.
1797 se spunea că „toute Krayova tremble de l'extravagance de Pazwand-
145
oglu", iar capuchehaia domnului fugise din CciJafat (Hurmuzaki, SN, I\',
p. 74).
Şi Zilot Românul (p. 16-18) a condamnat „supărările" provocate ţării
de „ tîlharii cîrjalii": „Amar ţie, ţară săracă! Turmă ca în mijloc de cîmp,
pustie, fără nici o strejuire". În acelaşi timp, Zilot recunoaşte că Pazvantoglu
- spre deosebire de ceilalţi comandanţi turci, „plini de barbă şi goi de minte"
- era „o straşnică căpetenie ostăşească" ce „batjocoria negura oştilor împă-
răteşti" (p. 19..:....20). Vezi şi Hurmuzaki, SN, IV, p. 135-137, 145.
155 Despre concentrările de forţe otomane împotriva Vidinului şi obli-
gaţiile mari impuse Ţării Româneşti vezi rapoartele din 11-24 febr. şi 10
mart. 1798 (Hurmuzaki, SN, IV, p. 135-137, 146-148).
156 În aprilie 1798 valiul Rumeliei a fost infrint, iar Aliut paşa s-a retras
în Oltenia (ibidem, p. 162-163).
157 Rumelia era o provincie, nu o cetate; valiul Rumeliei a mai suferit
o infringere din partea trupelor lui Pazvantoglu şi în iunie 1798 (ibidem,

p. 183-184). .
158 La 22 mai - 11 iunie 1798 capudan paşa a cerut domnului Ţării
Româneşti 14 OOO de care şi 5 OOO de salahori (ibidem, p. 175-178). La 24
iunie 1798 boierii arată domnului starea de ruină în care ajunsese ţara şi-i
cer să solicite Porţii uşurarea sarcinilor impuse (ibidem, p. 183-184).
159 Vezi şi ibidem, p. 102, 155, Supl. I/3, p. 501, 505, 527 şi Urechia,
VII, p. 202-203:
160 La 30 ian. 1799, domnul recunoştea el însuşi că „în anul trecut,
după mare trebuinţă a multelor cheltuieli siliţi fiind", trebuise să perceapă

oieritul şi dijmăritul îndoit; acum promite că-l va incasa „drept, precum s-au
urmat şi din vechime" (Urechia, VII, p. 247). Despre dările mari impuse de
vodă Hangerliu şi starea de nemulţumire a locuitorilor vezi Hurmuzaki,
SN, IV, pp. 147-148, 180-182, 196-197 şi Urechia, VII, p. 516-517.
16 1 Mitropolitul Ţării Româneşti in timpul domniei lui C. Hangerliu
a fost Dositei Filitti (25 sept. 1793- 15 ian. 1810), care a fost înlocuit de
ruşi. Vezi I. C. Filitti, Şapte scrisori păstoreşti de la mitropolitul Dositei Filiti,
Bucureşti, 1934 (extras din BOR) şi Iancu Anastasescu, Date noi despre fericitul
întru pomenire Dositei Filitti, mitropolit al_ Ungrovlahiei (1793-1810)
(„Glasul bisericii", 1968, nr. 9-10, p. 1019-1028).
162 Patriarhul de Constantinopol care s-a lăsat cumpărat de Hangerliu
a fost Grigorie al V-lea (1mai1797 - 19 dec. 1798).

163 La 4 ian. 1799 - ţinînd seama de nemulţumirile iscate în ţară -
Hangerliu a dat ordin să se scadă văcăritul de la doi taleri de vita marc la un

tciler şi jumătate (Urechia, VII, p. 204).
1,; 4 Este cel mai zguduitor ta:blon al exploatării fiscale în epoca fana-
riotă. Un alt contemporan al evenimentelor, Zilot Românul (p. 7-10),

notează că taxildarii „cu zor mare începur-a cere hrni,
Muncind pe creştini, săracii, tocmai ca nişte tirani
Nu era dor nicăiria sau vre un alt ajutor,
Ci cu toţii, d-impreună ardea ca într-un cuptor".
La aceste chinuri s-a adăugat şi „o zăpadă mare, grea,
Cu viscole prea grozave, vrednice de pomenit,
Cit nu numai vite multe, ci şi.oameni au pierit".
În numeroase însemnări contemp~rane este condamnat „nemilostivu
domn" Hangerliu pentru faptul că a scos văcărit in lunile decembrie 1798-
febr. 1799, cite doi taleri de vită „prin voiia a 2 bocri, anume Necolae Brinco-
146
vanu şi a lui Scarlat Cîmpineanu". Uciderea sa de către turci este considerată
o pedeapsă meritată şi dreaptă (Corfus, lnsemnări, p. 105-106).
Din informaţii contemporane rezultă că în 4-5 săptămîni lacomul
domn a reuşit să strîngă circa 4 OOO OOO lei, adică aproximativ venitul Ţării
Româneşti pe un an de zile (Hurmuzaki, Supl. I/2, p. 199, XIX/2, p. 36,
Relaţii româno-bulgare, p. 233). Vezi şi Hurmuzaki, SN, IV, p. 216-217,
de unde rezultă că C. Hangerliu a. strîns în 1798 suma de 11 323 OOO piaştri.
Domnul a încercat să se. disculpe de fărădelegile taxildarilor; la 15 ian.
1799 - auzind că taxildarii „se poartă cu mare nemilostivire ... , cu bătăi
şi cazne nesuferite" - C. Hangerliu arată locuitorilor că a poruncit „ca împli-
nirea banilor să se facă. . . cu păsuială şi fără de bă tăi"; le cere însă sft se
silească „cu toată osirdia" să plătească văcăritul, „căci şi neguţători de a
cumpăra vite au cşit îndestul şi nu puteţi a găsi mai mult pricină" (Urechia,
VII, p. 205). Domnul recunoştea că se produc excese, dar împingea pc locui-
tori să-şi vindă vitele pentru a plăti darea. /
165 Despre numeroasele jalbe împotriva văcăritului şi starea de nemul-
ţumire creată la Poartă de excesele lui C. Hangerliu vezi Hurmuzaki, SN,

IV, p. 225-227, 228-230, 232-234. După cum spune Naum Rimniceanu,
Hfl,ngerliu l-ar fi pîrît pe capudan paşa - patronul său - că din cauza aces-
tuia „nu s-a luat Vidinul"; scrisorile „căzind in mina lui capudan paşa prin
spioni", acesta a afirmat că i le-a trimis sultanul pentru mazilirea lui Hangerli
(Cronicarii greci, p. 263).
166 Într-o însemnare in limba greacă se precizează: „ 1799 ianuarie 31.
S-a făcut domn Alexandru Moruzi a doua oară in Ţara Românească şi s-a
mazilit Hangerli" (RI, 1931, p. 328). Vezi şi Hurmuzaki, SN, IV, p. 235-237.
167 După o însemnare contemporană: „ 1799 ghenar 7, au intrat capitan
paşa in Bucureşti, viind de la Pasvantoolo" (Bibliografia analitică, p. 411

şi Corfus, lnsemnări, p. 22). Vezi şi documentele din 8 şi 14 ian. 1799 (Hurmu-
zaki, SN, IV, p. 228-230. şi XIX/2, p. 34-35).
168 Spre deosebire de Dionisie, Zilot Românul nu vorb~şte de podărcse;
el spune (p. 22) că domnul i-a oferit lui căpitan paşa „mese frumoase cu tot
felul de zicături. Au ·adunat pe toţi boerii cei mari, împreună cu cucoanele, de
au făcut jocuri, ca să-i treacă din vreme''..
169 Comentind ştirea dată de Dionisie, V. A. Urechia (VII, p. 234) arăta
că scena povestită constituie „culminanţa degrădării la care putu ajunge ţara

la finea sec. XVIII sub domnia Fanarioţilor".
170 Despre infrîngerea lui capudan paşa la Vidin vezi raportul din 24
oct. 1798 (Hurmuzaki, SN, IV, p. 208-209). Ea s-a petrecut înainte de

venirea lui capudan paşa la Bucureşti, pomenită anterior.
171 Spre deosebire de Dionisie, care povesteşte amănunţit uciderea lui
„Leu-paşa", Zilot Românul (p. 21) notează scurt: „încă pe un Aliu-paşa,

om foarte straşnic şi vestit întru răutate, cu înşelăciune l-au şi omorît". Despre
uciderea lui Aliut paşa - acuzat de înţelegere cu Pazvantoglu - vezi docu-
mentul din 25 nov. 1798 (Hurmuzaki, SN, IV, p. 211-212).
172 Informaţiile lui Dionisie despre sfîrşitul domniei lui Hangerliu
sînţ destul de exacte; pentru comparaţie a se vedea textul lui Friedrich
Murhardt care a aflat la Constantinopol ştirea despre uciderea domnului de la
un logofăt al acestuia, care a fost martor al tragediei (N. Iorga, Două pagini
din istoria fanarioţilor, Bucureşti, 1940, p. 4- 7; extras din AARMSI). .
După cum rezultă din unele mărturii contemporane, Poarta îl acuz~ pe
Hangerliu de legături cu rebelii de la Vidin şi de ruinarea Ţării Româneşti
(Hurmuzaki, SN, IV, p. 238-241). Din informaţiile ambasadorului olandez
147
la Poartă rezultă că domnul „era învinuit de a fi apăsat foarte mult pe supuşii
săi şi de a fi introdus şi ridicat sarcini şi dăjdii grele, care fuseseră înlăturate
de sultan de mai mulţi ani". (N. Iorga, Documentele familiei Callimachi, II,
p. 604).
11 3 Tăierea capului lui Constantin (sau Gheorghe) Hangerliu a impresio-
nat pe numeroşi contemporani, care au însemnat spre aducere aminte faptul
că la „ 1799 fevruarie 18, la cinci ceasuri, au tăiat capu lui Constandin Angerli
voivod, cindu au scos văcăritu po t(a)l(eri) 2". (R. Gioglovan şi Mihai
Oproiu, Inscripţii şi însemnări din jud. Dîmboviţa, Tîrgovişte, 1975, p. 59,
nr. 97);
„La leat 1799, vineri,. la 3 ceasuri din zi, fevruarie 18, au venit capigiu
de la înpărăţie şi i-au tăiat capul lui Costandin vodă Hangerliu şi i-au luat
toată averea lui înpărăţia" (N. Iorga, Studii şi doc., XV, p. 362);
„La leat 1799 febroarie, 8, marţi la 7 ceasuri di(n) zi, au venitu maziliia
lui Costandin Gheorghie Hangerli voivod şi după măriia sa au venit Alexandru
Muruzu voiuvod întru a doo(a) d(o)mnie. Iar la 18 zile, viindu Catifi-başă
de la Ţarigradu cu ferman împărătescu, vineri la 7 ceasuri din zi, au luat capul
şi trupul lui l-au aruncat la scară domnească cu mare necinste şi la unsprizece
ceasuri i-au ardicatu trupu mării sale spre îngropare" (Bibliografia analitică,
p. 345); vezi şi ibidem, p. 411-412 şi Corfus, lnsemnări, p. 23-24;
„La 18 (februarie), vineri, la 5 ceasuri şi ju(mă)tate, cu ferman de la
împărăţie, au tăiat capul lui Costandin vodă Hangeri şi, lepădîndu-i trupul
în mijlocul curţii, au şăzut păn-sara de l-au văzut tot norodul şi pă urmrt l-au
îngropat la Sf. Spiridon" (Corfus, lnsemnări, p. 22-23);
„La leat 1799, fevruarie 18, vineri, la cinci ciasuri din zi, au tăiat prt
Angerlău, domn al Ţării Româneşti. Şi m-am dus şi eu de l-am văzut cu ochii
mei, unde îl tîrise gialat(ul), jos la capul scării, la curtea lui Mihaiu Vodă cea
Noă", înseamnă Ilie Izbăşescu (ibidem, p. 23).
Un alt martor ocular adaugă faptul că, „după ce i-au luat capul, i-au
tras trupul afară, jos, la capul scării domneşti, despuiat, numai i-au lăsat
izmenile pentru acoperirea trupului, şi aşa l-au privit norodul ce să adunase.
Capul l-au dus. la Ţarigrad, iar trupul noaptea l-au dus şi l-au îngropat la
mănăstirea Sfintului Spiridon cel Nou" (ibidem, p. 24---'-25).
Din textul acestor însemnări rezultă că Dionisie Eclesiarhul ne oferrt
unele amănunte pe care nu le-au reţinut contemporanii săi. Vezi şi Urechia,
VII, p. 248-254, care citează şi textul din Fotino, II, p. 189-192.
Textul lui Dionisie a fost reprodus (cu mici modificări) de Eugen Barbu în
romanul Princepele, Bucureşti, 1969, p. 335-338 (cap. Sfîrşitul princepelui).
174 Au plecat, în primul rind, foştii dregători ai lui Hangerliu, care l-au
ajutat la spolierea ţării şi care au fost înlocuiţi de Alex. Moruzi: Manolache

Creţulescu„ vel vornic al Ţării de Sus, Constantin Filipescu, vel vornic al
Ţării de Jos, Constantin Ştirbei, vel logofăt, Nicolae Brîncoveanu, vel vistier
etc.
1 75 Data 1800 e greşită; într-o însemnare contemporană se spune: „La
14 a lu(nii) lui mar(tie) (1799) au intrat măriia sa vodă Muruz în Bucureşti,
aşteptînd toiurile ( = tuiurile) şi pă urmă să i să facă alai, cind va intra cu
cuca" (Corfus, lnsemnări, p. 23). Domnul fusese numit la 8 februarie, după
cum spune N aum Rîmniceanu: „ 1799 februarie 8. După Constantin voevod
Hangerli, s-au făcut domnitor Valahiei Alexandru voevod Moruzi, domnind
ani 2 şi luni ... Pe timpul acestuia au sporit iarăşi relele la Vidin, s-au călcat
nenorocita Craiova de armatele lui Osman paşa Pasvantoglu, prin Cara
Mustafa, pe timpul căimăcămiei lui Niculache; au fugit boerii de acolo şi,
148
luptîndu-se armatele împărăteşti amestecate cu cazaci zaporojeni prin lbrail
nazir cu a lui Pasvantoglu, au ars piaţa Craiovei şi casele cele mai însemnat~
ale boerilor" (Cronicarii greci, p. 264). Zilot Românul (p. 24) afirmă că Moruz1
a îmbrăcat caftanul de domnie ,,la luna martie, leat 1799". Tot el arată
nemulţumirea locuitorilor la vestea venirii lui Moruzi: „am scăpat de Hangerliu
cu văcărit şi vine ăsta cu foametea!". Vezi şi Hurmuzaki, SN, IV, p. 241-243-
~i ){f){/2, p. 45.
176 De fapt, Pazvantoglu se împăcase cu Poarta, iar luptele încetaseră,
astfel încît nu capudan paşa, cît paşa rebel de la Vidin era cel care cerea
domnului bani, ali~ente şi diverse materiale. Astfel, în aprilie 1799, Pazvan-
toglu cere lui Moruzi vodă 60 OOO oe piaştri, iar acesta promite cite 75 de
pungi pe lună (Hurmuzaki, Xl){/2, p. 51 ; Relaţii româno-bulgare, p. 234).
Despre cererile repetate de bani şi provizii vezi şi Hurmuzaki, SN, IV, p. 246-
247.
177 Încă de la 12 febr. 1798, gazetele din Imperiul austriac publicaseră
ştiri despre cererea de ajutor adresată curţii din Viena de ambasadorul oto-
man (Hurmuzaki, SN, IV, p. 132).
t~8 Pavel I, 1796-1801.
17 9 Este vorba de campania lui Na pol eon Bonaparte în Egipt din 1798-
1799; Poarta a declarat război Franţei în august 1798, deci înainte de ucide-
rea lui Hangerliu (Hurmuzaki, SN, IV, p. 205-206).
~fai multe amănunte la N aum Rîmniceanu, care afirmă: „ 1798 sept. 1O.
A declarat Poarta război contra franţuzilor, prin manifestul următor (reprodus.
în ms. 322 de la BAR - n.a.) şi cu scrisoare patriarhală către raiale, locui-
torii din Corifon (Corfu) şi din alte insule" (Cronicarii greci, p. 264).
După cum rezultă din documente contemporane, la Bucureşti se aflase
despre debarcarea franceză în Egipt încă de la 30 iulie 1798 (Hurmuzaki, ·
Supl. 1/3, p. 534.)
Ştirile despre expediţia franceză în Egipt şi luptele purtate puteau fi
aflate şi din proclamaţiile domnului C. Hangerliu, ca aceea din nov. 1798,
unde se povestesc pe larg evenimentele ce au determinat mari serbări la Stanbul
„cu focul tunurilor, meterhanele şi alte veselitoare" (Urechia, VII, p. 245-
246).
180 Ludovic al ){Vl-lea, condamnat la moarte şi decapitat la 21 ianua-
rie 1793, fapt cunoscut şi lui Naum Rîmniceanu (Cronicarii greci, p. 262).
I8l După lovitura de stat din 19 brumar 1799, Napoleon s-a declarat
prim consul la 13 dec. 1799.
182 De fapt, campania în Egipt unnărea să taie legăturile Angliei cu
India.
I 82 bis Vasili Stepanovici Tomara, rezidentul Rusiei ţariste la Poartă
(1798-1803).
1 83 La 23 dec. 1798 s-a încheiat alianţa turco-rusă împotriva lui Napo-
leon.
184 Generalul Aleksandr Vasilievici Suvorov_ ( 1729-1800) a fost co-
mandantul armatei de operaţii în Polonia şi Italia. Vezi C. Căzănişteanu,

V. Zodian, A. Pandea, Comandanţi militari. Dicţionar, Bucureşti, 1983, s.v.
185 În toamna lui 1799 Poarta a ordonat lui Moruzi să rupă legăturile
cu Pazvantoglu, iar nazîrul de Brăila cu 1500 de ostaşi a venit prin Bucureşti,

îndreptîndu-se spre Oltenia (Hurmuzaki, ){l){/2, p. 66; vezi şi ibidem, SupL
1/2, p. 209). Despre trecerea oştilor ruseşti vezi ibidem, ){IX/2, p. 38-39.
186 Vezi Hurmuzaki, SN, IV, p. 290-292.
149
187 D~ fapt, companiştii, membrii ai companiilor de negustori.
1
88
Despre memoriul din 24 martie 1802 privind situaţia grea a Ţării
Româneşti, vezi Hurmuzaki, SN, IV, p. 261-262. Boierii ţării trimiseseră
un arz Porţii în aceeaşi problemă în martie 1799 (ibidem, p. 241-243).
189 Despre graţierea lui Pazvantoglu vezi ibidem, p. 225-227, 228-230.
Această graţiere a fost primită cu speranţă de populaţie: „s-au astîmpărat
furtunile ţării, s-au mai alinat durerile creştinilor şi toţi cu totul ne bucurăm,
socotind că după aceea vom avea pace de către Pazvantoglu şi ne vom odihni"
(Zilot Românul, p. 26). Vezi şi Hurmuzaki, SN, IV, p. 259 şi mai sus nota 148.
190 De fapt, nu ruşii l-au biruit pe Bonaparte în Egipt şi Palestina, ci
englezii aliaţi cu turcii; trupele ruseşti au înfrînt două corpuri de oaste fran-
ceză la Trebia şi N ovi ( 17--19 iunie şi 15 august 1799). Despre aceste eveni-
mente vezi amănunte la Fr. Charles-Roux, L'Angleterre et l'expedition fran-
yaise en Egypte, Cairo, 1925 şi Norman E. Saul, Russia the M editcranean,
1797-1807, Chicago, 1970, p. 65-69.
19 1 Lauda la adresa ţarului este inutilă şi nemeritată: Ţara Româ-
nească nu avea de fel pace din partea turcilor, îndeosebi a lui Pazvantoglu.
Pentru a înţelege intenţiile ţarului Pavel I - necunoscute lui Dionisie - , vom
menţiona faptul că în oct. 1800 acesta aproba planul lui Rostopcin de împăr
ţire a Imperiului otoman; Rusia urma să anexeze: Moldova, Bulgaria, Rume-
1ia şi Constantinopolul, iar Austria: Ţara Românească, Serbia şi Bosnia
(„Rev. de istorie", 1976, nr. 5, p. 661).
192
Ismail aga „Trăsnetikliogu" (Terseniklioglu), aianul Rusciukului,
care conducea pe aianii din nordul Bulgariei împotriva lui Pazvantoglu, s-a
împăcat cu acesta la sfîrşitul anului 1799. În 1800 a cucerit Tîrnovo şi Şiştov.
Vezi Hurmuzaki, S.N., IV; p. 506-508, 521-531, 534-539 passim. Despre
asasinarea sa, vezi ibidem, p. 637.
193 Zilot Românul (p. 26) afirmă că Pazvantoglu i-a cerut lui vodă
Moruzi „să-i dea cite 75 pungi de bani pe lună", ceea ce domnul nu a acceptat;
el a cerut voie la Poartă „a străjui ţara" la Dunăre. Vezi şi Hurmuzaki, SN,
IV, p. 246-247.
194
Zilot Românul (p. 28) descrie chinurile pe care le îndurau „săracii
creştini" trimişi cu zaherele pe la ordii; fiind iarnă, le mureau dobitoacele, iar
ei scăpau „cu capul a mină"; alţii se întorceau cu picioarele sau cu mîinile
degerate, iar alţii „peria şi ei împreună cu dobitoacele lor".
195
La 12 aug. 1799 caimacamul Craiovei a fost ridicat de oamenii lui
Pazvantoglu (Hurmuzaki, SN, IV, p. 264-265).
196
Despre arderea Craiovei, în decembrie 1800, vezi Hurmuzaki, SN,
IV, p. 301-303 şi Zilot Românul, p. 32-39, unde se arată că, din 7 OOO de
case, „abia au rămas vreo trei sute ... şi nici aceste puţine n-ar fi rămas, dar
pazvangiii ... au poprit acele puţine case ca să se închidă într-însele, să le
aibă drept metereze". În cîteva scrisori din ian.-april 1801 se spune că „din
tot tîrgul Craiovei ... s-au făcut cenuşă" sau că Pazvantoglu a ars-o „cu totul"
(N. Iorga, Studii şi documente, VIII, p. 113-117).
Despre luptele purtate vezi Hurmuzaki, Supl. 1/2, p. 208, XIX/2, p. 84.
Poruncile lui Al. Moruzi - venit la Slatina - date trupelor turceşti din Olte-
nia să respingă pe rebeli nu au avut urmări, deoarece otomanii refuzau să
lupte cu coreligjonarii lor din oastea lui Pazvantoglu (Urechia, VIII, p. 173).
197
După o ştire contemporană, la 18/29 decembrie 1800, Kara Mustili
a intrat în Oltenia în fruntea a 3 500 de oşteni cu 20 de tunuri; după ce a
ocupat Craiova, s-a îndreptat spre Segarcea şi Cioroiu (Hurmuzaki, XIX/2,
p. 79-89).
150
Situaţia grea a părţii de sud a Olteniei ne este descrisă de o scrisoare
a paharnicului Constantin Brăiloiu: „N e aflăm fugiţi aici la Rimnic, multe
familii ... Casăle noastre le-am lăsat pline de turci ... În trecutele zile de la
\'idin au ieşit în judeţul Mehedinţului un Kara Osman cu vreo 60 florenti-
nieni, căci acesta era sărdar la Florentin, au fost porunciţi de Osman paşa
să ia zahereaua unde vor găsi ... ; pe unde au ajuns, au ars case boiereşti,
au luat zaherele şi vite, făcind şi alte răutăţi multe". Cit priveşte oastea de
pază, „care iaste aici în ţară, şade, mănincă şi iau leafă; altă treabă nu fac.
De abia ii ţinc măria sa vodă cu sila, măcar că în toate zilele fug" (N. Iorga,
Studii şi documente, VIII, p. 113-114). Kara Mustafa fusese numit de Paz-
vantoglu ispra..vnic în judeţul Mehedinţi, cu porunca să ridice zaherele, vite etc.
(Relaţii româno-bulgare, p. 236). Despre panica produsă la Bucureşti, unde
păturile înstărite ale populaţiei se pregăteau să fugă spre munte, vezi Hur-
muzaki, XIX/2, p. 70- 71.
198
Luptele pentru Cerneţi au avut loc în sept. 1800 (Hurmuzaki, SN,
IV, p. 290-292). Trupele de cirjalii care au atacat Cerneţul au fost respinse de
unitatea locală de panduri (Hurmuzaki, XIX/2, p. 69).
199
Despre arderea Tirgului Jiu la 1802 (nu 1800 !), vezi Fotino, II,
p. 197; Hurmuzaki, SN, IV, p. 372; Zilot Românul, p. 29-30 şi Ion Dascălu,
lnsonnări de pe cărţi (MO, 1954, nr. 7-8, p. 242). Cea mai interesantă şi
comr letă însemnare despre aceste împrejurări sună astfel: „La leatul 1802
apr(ilie) 27, dumineca lîngă sară, la două săptămini după paşti, au călcat
cirjaliii oraşul Tirgul Jiului, arzind toate casăle, tăind şi robind şi oameni.
Şi duprt cc au şezut o săptămîn(ă) în Tîrgu Jiului, apoi s-au arădicat şi s-au
dus la satul Stfoeştii şi acolo au şăzut alt(ă) săptămîn(ă). Au ars toate satele
şi sfintele biserici după supt munte şi acofo mulţi oa1:11eni au robit şi au tăiat,
fiind ca la o mic de cirjalii. Şi mai marele lor era Manah Ibraim. Şi dă acolo,
păsdir.d, s-au dus la Ocnele Mari, arzînd toate casăle pă drum, şi sfînta mănăs
tire Polovragi. Şi, fiindu-le trecerea prin acest sat Româneşti <Gorj), multă
stricăciune şi pagubă au făcut, luînd şi un rob, pă Ioan sin popa Nicolae. Şi
la mulţi oameni au tăiat şi urechile. Şi după dînşii viind nazirul de la Brăila
cu vreo cinci sute dă turci, cu cazaci (sic) cu tunuri, oaste împărătească, s-au
aşezat aici în satul Româneşti, şăzind o săptămină, cit au şăzut şi cirjaliii
în Tirgu Jiu. Şi viind cirjaliii aicea dă s-au bătut cu <linşii, au ars şi multe
casrt dintr-acest sat şi sfînta biserică au făcut-o metereză, sfărîmîndu-i tîmpla
toată şi icoanele, rămiind numai păreţii. Au fost făr-de slujbă opt luni, pină
la clechemvr(ie) în 20. Şi aducindu-să sfinţia sa părintele protopop Andrei,
au tirnosit-o şi au sfinţit-o. Şi toată ţara şi boerii au fugit peste munte; aflin-
clu-să domn ţărij maria sa Mihai vod(ă) Suţul, au fugit cu toţi boierii din Bucu-
reşti în Braşov. Şi spre a şti pricina în ce chip s-au întîmplat, am insămnat
aicea, aceasta: 1802 apr(ilie) 27. Gheorghiţă Despescu".
În continuare, de altă mină: „Acest boeri ce au scris şi iscăleşte mai sus,
după cum au scris, adevărat este. Şi robul ce-l arată c~ s-au robit îmi este mie
frate şi nici pină acum au venit, nici s-au mai auzit unde se află. Şi cel ce
iscăleşte mai sus, în anul trecut la l(ea)t 1806, în luna lui mai 7, l-au chemat
D(u)mnezeu [ ... l Eu am scris în zilele mării sale Cos(tan)d(in) Alexandru
lpsilant voevod, cind avea măriia sa război cu turcii, avînd muscali ostaşi
mrtriia sa, 1807 iunie 24 ... " (D. Bălaşa, Din însemnările micilor cronicari, în
„Ramuri", 1979, nr. 1, p. 10).
Un alt martor ocular nota, la 4 mai 1802, că „hoţii cirjalii" au fost în-
conjuraţi la Tg. Jiu de „oastea împărătească" (otomană) (N. Iorga, Studii
şi doc. VIII, p. 119).
151
200 La 20 april/2 mai 1802, Stan Popovici nota că tirgul Craiova „s-a
spart ieri, toţi negustorii ridicase mărfurile şi eşise vorba ca să fie trecut şi
Pazvantoglu in Ţara Românească" (N. Iorga, Studii şi documente, VIII, p. 119).
Vezi şi Hurmuzaki, SN, IV, p. 368.
20 1 Despre arderea mănăstirii de cirjalii vezi I. Ionaşcu, Contribuţii
la istoricul mănăstirii Hure.-::i, p. 134; N. Iorga, Studii şi doc., XV, p. 329 şi

MO, 1954, nr. 7-8, p. 424.
202 Mai multe amănunte la Zilot Românul, p. 61-64.
203 La 23 april/ 4 mai 1802 două mari detaşamente de cirj alii au trecut
Dunărea; sub comanda lui Manaf lbrahim au înaintat prin l\faglavit, Moţă
ţei, Pleniţa, după care au atacat bilciul din Cleanov; puţini din cei aflaţi acolo
au scăpat „cu mare groază" (Fotino, II, p. 197; Hurmuzaki, SN, IV, p. 372-
373; N. Iorga, op. cit., VIII, p. 118). Naum Rîmniceanu relatează la rindu-i:
„au năvălit in cele 5 districte (judeţe) de la Vidin armate cu doi căpitani,
pe două drumuri, cu Cusanizal de la Calafat, venind de-a dreptul la Caracal,
lăsind pe Ibrail nazir cu urdia lui in urmă. Iar Mustafa Ibraim, lovind iarma-
rocul Clianovei la Mehedinţi şi luind sclav pe serdarul Dincă Bibescu cu soţia
sa, au trecut de la Tirgu Jiului la Ocnele Mari ale Vilcei şi au venit şi acesta
la Caracal, ameninţind să treacă riul Olt şi să năvălească spre Bucureşti,
făcind multe rele pe drumul pe unde au trecut, ucigind pe mulţi locuitori şi'
pe unii ciuntindu-i" (Cronicarii greci, p. 265 ). Multe amănunte despre „a
doua trecere a tilharilor cirjalii" in Ţara Românească la Zilot Românul,
p. 55-63.
204 Zilot Românul (p. 41) arată că domnul s-a întors vesel la Bucureşti
„ca (şi) cum ar fi făcut izbindă şi ca (şi) cum cu vrednicie şi vitejie s-au izgo-
nit pazvangii, lucru de tot im potriva adevărului".
205 Este curios că Dionisie Eclesiarhul - aflat in Oltenia - nu vorbeşte
nimic despre „spargerea" Bucureştilor in mai 1802 de teama atacurilor cir-

jaliilor, despre care se spunea că au trecut Oltul; evenimentul este povestit
pe larg de Zilot Românul, p. 67-80. El precizează: „La şaisprezece mai vezi
oraşul in stare, / La nouăsprezece mai puişor de om n-are".
· „Spargerea" Bucureştilor de teama atacului cirjaliilor este· înregistrată
şi de alte izvoare contemporane: pe o carte din comuna Doiceşti-Dimboviţa
se înseamnă: „La leat 1802, mai 12, s-au spart Bucureştii de frica cirjaliilor"
(R. Gioglovan şi M. Oproiu, op. cit., p. 285, nr. 710). „Pe la 15 mai s-au ridicat
boierii şi locuitorii din Bucureşti", notează D. Fotino, II, p. 199. Groaza
a fost atit de mare incit „in trei zile au plecat peste 4 OOO de căruţe, iar pen-
tru o căruţă cu doi cai se cere 150 de piaştri", nota Merkelius (Relaţii româno-
bulgare, p. 243).
Un alt martor, Nicolae, logofătul episcopiei Argeş, pune evenimentul
tot la 15 mai 1802, cind „dintr-o spaimă a unui turcu hoţ, anume Manaf Ibraim,
carele prădind şi arzind multe oraşe i sate de dincolo de Dunăre, spereindu-se
lăcuitorii din Bucureşti, s-au strămutat tot oraşul, încă şi domnul ţării,
Mihail vodă Suţul, ce domnea aicea, trecind domnul şi toată boierimea in
cetatea Braşovului, unde am fugit şi noi, şăzind acolo doao luni deplin, pină,
din porunca împărătească, au venit măriia sa, Alexandru Suţu v(oe)v(o)d
din Moldova aicea in Bucureşti şi au strinsu ţara la loc, iar alţi din lăcuitorii
din satele de la munte şi pe unde au putut s-au dat in lături" (Corfus, lnsem-
nări, p. 26).
După Naum Rimniceanu, la „1802 mai 19, luni, Mihail vodă, prefăcin
du-se că se teme de năvălirea asupra Bucureştilor de către Manavi şi chirzalizi
(= cirjalii), a fugit la Braşov cu toţi arhiereii şi boerii; au sfărimat pe lingă
152
aceasta nu numai oraşul Bucureşti, dar şi toată ţara şi au fugit unii în Ţara
Nemţească şi alţii la munţi" (Cronicarii greci, p. 265).
O carte „s-au isprăvit dă scris la l(ea)t 1802, avg(u)st 27, zioa aceia
era joi la 3 ş-un sfert nemţeşti ceasuri, în cetatea Braşovului, dnd ne aflam
băjănari pentru Pazvantuol, din Bucureşti" (Bibliografia analitică, p. 392).
206 Vezi şi Zilot Românul, p. 29, care afirmă că cine putea „îşi trimitea
înăuntru în Ţara Nemţească (=Transilvania) din averile lor", ţinînd prin

curţi care tocmite cu luna pentru a fi gata de fugă. La 7 febr. 1803 se spunea:
„plus de 30 OOO Vallaques qui l'annee derniere ont quitte leurs foyers pour se
retirer tant en Transylvanie qu'au dela du Danube reviendraient dans leur
patrie regeneree" (Hurmuzaki, SN, IV, p. 483).
207 La 9 dec. 1802 un contemporan nota că „toţi turcii din cinci judeţe
(oltene) s-au rădicat" (N. Iorga, Studii şi doc„ VIII, p. 123). Despre retragerea
turcilor rebeli - în urma somatiei consulului rus Kiriko la Vidin - vezi
Hurmuzaki, Supl. I/2, p. ~04, 208, XIX/2, p. 83. Pentru pustiirile săvîrşite
de Kara Mustafa în Oltenia, sultanul s~lim al III-lea a oferit domnului 100 OOO
de taleri ca despăgubire (BAR, DLXXXII/27 a).
208
Cf. şi Zilot Românul, p. 42, care afirmă că vodă Moruzi a obţinut
mazilia „cu meşteşugareţele sale mijloace". Vezi şi Hurmuzaki, XIX/2,
p. 105.
2 0 9 În iunie 1802, mitropolitul, episcopii şi boierii munteni, refugiaţi
la Braşov, arătau Porţii că în 4 ani şi jumătate cei trei domni care s-au schim-
bat (Hangerli, Moruzi şi Suţu) au ridicat din ţară enorma sumă de 48 OOO
de pungi de bani, adică 24 de milioane de taleri, din care nici jumătate nu
s-au folosit pentru nevoile ţării; cel mai mult realizase Al. Moruzi: 31 OOO de
pungi! (Hurmuzaki, SN, IV, p. 396).
În aceeaşi vreme, un străin nota cu uimire faptul că „ţăranii din acest
principat (Ţara Românească) sînt aproape cu desăvîrşire istoviţi în urma
dărilor grele şi necontenite care îi apasă de zeci de ani. Se împlinesc, prin
mijloacele cele mai brutale, de la nişte oameni al căror întreg avut consistă
într-o pereche de boi şi una pînă la două vaci, nişte dări care se ridică pînă
la 120 lei pe an. Aceste împrejurări fădndu-se şi mai grele în urma rebeliunii
de la Vidin, aceşti nenorociţi sînt aduşi la disperare" (R. Rosetii, Arhiva
senatorilor din Chişinău şi ocupaţia rusească din 1806-1812, I, Bucureşti,
1909' p • 11) •I
210 Marele cutremur din 14 octombrie 1802 - dnd „au căzut biserici
multe şi case", printre care şi celebrul turn al Colţei, „iar din casele boereşti
şi din cele de obşte prea puţine au scăpat zdravene" - este evocat de nu-
meroase documente şi însemnări contemporane. Vezi Corfus, lnsemnări,
p. 247-250. Cutremurul s-a produs însă după mazilirea lui Moruzi, în timp
ce noul domn, Constantin Ipsilanti, intrase în ţară, Vezi Cronica lui Ioan
Dobrescu, p. 320.
211 Vezi Cronicarii greci, p. 265, unde se spune: „1802 iunie 29. Au
venit din Moldova la Bucureşti domnitor Alexandru Nicolae Suţu voievod,
numit de împărăţie domnitor peste amîndouă Principatele, al Valahiei şi
al Molda viei". La 11/23 iunie 1802 consulul rus de la Iaşi, Vasili Feodorovici
Malinovski, anunţă pe V.P. Kociubei că Al. Suţu, domnul Moldovei, a fost
numit domn al ambelor principate (Hurmuzaki, SN, IV, p. 388). Vezi şi Zilot
Românul, p. 42, unde se arată că, în oct. 1802, a venit domn Mihai 5uţu.
El dă multe amănunte despre această domnie.
212 Pavel I fusese asasinat la 23 martie 1801, deci înainte de domnia
lui Alexandru Suţu, dnd domnea Alexandru I.
153
213 La 28 mai 1802 viceconsulul L. Kiriko confirmă lui V .F. Malinov-
ski trimiterea memoriului boierilor munteni către ţar prin care solicită pro-
tecţia şi ajutorul Rusiei (Hurmuzaki, SN, IV, p. 380). La 10 iunie 1802 boie-
rii Ţării Româneşti refugiaţi la Braşov cer ţarului Alexandru I sprijinul şi
protecţia Rusiei (ibidem, p. 385). La 5 iulie acelaşi an, boierii refugiaţi la
Braşov îşi exprimau ,,la plus grande consternation" pentru faptul că nu
primiseră încă nici un răspuns la cele trei memorii adresate ţarului Alexandru
(ibidem, p. 412). Ca urmare a acestor memorii, diplomaţia ţaristă a impus
Porţii să prevadă într-un act separat cîteva din cererile boierimii, printre
care aceea ca termenul de domnie să fie de 7 ani (ibidem, p. 414). Mai trebuie
să amintim şi de jalba adresată de aceiaşi boieri împăratului Francisc, la
11/23 iunie 1802, prin care descriu starea disperată a Ţării Româneşti dato-
rită devastărilor comise de bandele lui Pazvantoglu (R. Rosetti, Arhiva
senatorilor, I, p. 14-15).
21 4 În sept. 1802 Andrei Jakovlevici Italinski, elciul Rusiei la Poartă,
transmitea cererea boierilor munteni de a li se da ca domn pe Constantin

Ipsilanti, cerere fondată pe buna impresie lăsată de acesta cit timp fusese
domn al Moldovei în 1799-1801 (::\.Iorga, Acte şi fragmente, II,p. 371-372).
215 Vezi N aum Rimniceanu, care precizează: „ 1802 august. S-au mazilit
domnitorul Alexandru voievod Suţu. Boierii fugiţi în Braşov cu arzmagzar

către Poartă, prin elciul de acolo rusesc, Tamara, prin insistenţa Rusiei,
au reuşit a numi pe Constantin Alexandru Ipsilant voievod, domn Vala-
hiei pe 7 ani; şi după puţin s-au rînduit prin acelaşi consul rusesc şi Moruzi
domn în Moldova, iarăşi pe 7 ani. Domnitorul Ipsilante au adus aicea şi
următorul hatişerif împărătesc, cuprinzînd şi unele prerogative pentru ţară,
ce le-au cerut Rusia" (Cronicarii greci, p. 265). Vezi şi Efemeride, p. 145-
146; Hurmuzaki, SN, IV, p. 426, 445-446 şi R. Rosetti, op. cit, I, p. 21-25.
Despre numirea ca domn a lui Costantin Ipsilanti vezi Hurmuzaki,
Supl. I/2, p. 229-230 şi Relaţii româno-bulgare, p. 244. Firmanul de numire
ca domn s-a citit în divan in noiembrie 1802 (Tesaur de monumente istori_ce,
II, p. 307-308).
216 La 21 ian. 1803 :\Ianaf Ibrahim a trecut Dunărea pe ghiaţă cu
5 OOO de oameni în Oltenia „qu'il a d'abord fait une requisition de chevaux

pour artillerie, de vivres et de fourrages dans le district de Craiova" (Hur-
muzaki, SN, IV, p. 480). Vezi şi ibidem, p. 481, 481. La 7 febr. 1803 se aflase
că Manaf Ibrahim s-a retras din Oltenia (ibidem, p. 488). În april 1803 se
afirma că Ibrahim făcea sft tremure Valahia şi că toată lumea căuta să fugă
(Hurmuzaki, Supl. I/2, p. 283). Vezi şi Zilot Românul, p. 82.
217
Data corectă este 1802. Într-o însemnare în limba greacă se spune:
„1801 octombrie 8, a luat donrnia Mihail voevod Sutu în Tara Românească
şi, fugind (el) în Ţara .:\emţească, a ajuns Alexandru Suţ.u vechil al Ţării
Româneşti, avînd şi Moldova", aceasta pînă la 19 august 1802, cînd a luat
domnia Constantin Ipsilanti (RI, 1931, p. 329). Desrre numirea acestuia
ca domn vezi şi notele 214--215.
218
Despre corespondenţa schimbată de C. Ipsilanti cu Pazvantoglu,
vezi documentele din 13 nov. 1802 şi 19 mai 1803 (Hurmuzaki, SK, IV,
p. 445-446 şi 514). Paşa de la Vidin comunica ambasadorului rus V.S. Ta-
mara că principele se bucura din partea sa „d'une consideration bien plus
grande que celle dont ont joui ses predecesseurs" (ibidem, p. 482).
La 13 ian. 1803 Pazvantoglu ceruse domnului 1 OOO de pungi de bani
(500 OOO de taleri) (ibidem, p. 475). La 19 mai 1803 C. Ipsilanti comunica
lui A. Italinski că primise o nouă scrisoare de la Pazvantoglu prin care acesta
154
ii cerea 100 OOO de piaştri pma m septembrie (Hurmuzaki, SN, IV, p. 514).
Cind domnul i-a răspuns că nu-i poate plăti suma, Pazvantoglu a replicat
că-l poate forţa, arestind pe caimacamul de la Craiova (ibidem, p. 517). Aceste
cereri repetate de bani au determinat intervenţia ambasadorului rus Ita-
linski la Poartă (ibidem, p. 522-523). •
Despre excesele săvîrşite de turci vezi scrisoarea . consulului francez
Sainte-Luce la Bucureşti din 21 iunie 1805, care arată: „on enlevait de force
Ies paysans et leur bestiaux. On massacrait partout ou l'on trouvait de la
resistance. L'hospodar (= domnul) attendait, dans Ies plus vives alarmes,
l'issue d'un evenement si deplorable" (Hurmuzaki, XVI, p. 684). La 17 sept.
1805 acelaşi autor bine informat arăta că ispravnicii mergeau prin judeţe
şi ridicau tot ce puteau din noua recoltă, care nu ajungea nici pentru con-
sumul intern (ibidem, p. 690).
219 l\farele incendiu din 1804 (nu 1806 !) este evocat de numeroase
însemnări contemporane: „La leatu 1804, la avgust 28, în domniia mării
sale lui vod(ă) Co(stan)din I psilant, s-au întimplat de s-au aprinsu Bucu-
reşt(ii) şi au ars Tirgu din Năuntru (cu) totul: 1 900 de case cu prăvălii
cu totul" (Bibliografia analitică, p. 346). Vezi şi mărturiile citate de N. Stoi-
cescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, p. 15
şi Hurmuzaki, XVI, p. 668-669. D<!scrierca lui Dionisie Eclesiarhul este
una din cele mai detaliate ce ni s-au păstrat. Vezi, spre comparaţie, şi de-
scrierea din Cronica lui Ion Dobrescu, p. 321.
220 Este foarte interesantă observaţia lui Dionisie despre măsurile
luate de Constantin Ipsilanti cu privire la îndreptarea uliţelor.

221 După cum declara el însuşi, generalul Horace Sebastiani a ajuns
la Bucureşti la 28 iulie 1806, în drum spre Istanbul (Hurmuzaki, Supl. I,

vol. II, p. 346). La 23 iulie (stil vechi) 1806, C. Ipsilanti expunea lui A. Czar-
toryski discuţiile avute cu noul ambasador francez la Poartă, care-l suspecta
că este partizan al Rusiei (Hurmuzaki, SN, IV, p. 634). Trecerea solului
francez este înregistrată şi de N auro Rîmniceanu: „ 1806 iulie. A trecut Se-
bastian prin Craiova şi Bucureşti şi s-a dus în Constantinopol, trimes de
Franţa, pentru ca să susţie alianţa Porţii cu Franţa" (Cronicarii greci, p. 267).
222 s·ebastiani nu era în nici un fel rudă cu Napoleon; el a fost trimis
de împărat ca ambasador la Poartă cu misiunea de a întări alianţa franco-

otomană împotriva Rusiei. Vezi Ed. Driault, La politique orientale de Napo-
leon 1806-1808, Paris, 1904 şi I. Vernon-Puryear, Napoleon and the Darda-
nelles, 1802-1815, Berkeley-Los Angeles, 1951, p. 124.
223 Vezi şi Zilot Românul, p. 83, unde se spune că Alecu vodă Suţu
(nu Constantin!) vina domnia Ţării Româneşti „prin elciul franţuzesc de

la Ţarigrad".
224 În instrucţiunile date lui Sebastiani la plecarea din Paris se spunea: .
„Des Grecs perfides et secretement seditieux, tels que Ies Moruzzi et Ies Ipsi-
lanti, doivent etre un objet perpetue! de crainte, de defiance et de severite
par la Porte" (Urechia, IX, p. 27) După conversaţia cu Ipsilanti - dindu-şi
seama că domnul este omul Rusiei - Sebastiani l-a avertizat că are să-l
denunţe la Poartă, ceea ce a şi făcut (Fotino, II, p. 220).
Referindu-se la C. Ipsilanti - considerat mare duşman al Franţei -
la 27 april. 1803, Sainte Luce scria lui Talleyrand: „Il est la creature de
la Russie ... La chimere du Prince Ypsilanti e~t d'etre independant de la
Sublime Porte et de voir perpetuer dans sa famille la Principaute de Vala-
chie. . . Ce Prince deteste generalemen t tous Ies Fran~ais" (Rosetti, Arhiva
senatorilor, I, p. 30-31). La 11 febr, 1806 acelaşi consul anunţa pe ministrul
de externe al Franţei că ştirea victoriei de la Austerlitz l-a adus pe domnul
Ţării Româneşti „dans une sorte de stupidite gui degenere souvent en fero-
cite"·. Buletinele de victorie, pe care Saint Luce le tradusese în limbile greacă
şi română şi le răspîndise în public, „l'ont exaspere" (Hurmuzaki, Supl. 1/3,
p. 588). -
225 La 29 august 18Q6 (stil nou), Sebastiani anunţa în Franţa că, „ieri",
sultanul Selim al IIl-lea. a mazilit pe C. Ipsilanti, cu toate protestele elciului

Rusiei, A. Italinski (Hurmuzaki, Supl. I, vol._ II, p. 348). Vezi şi ibidem,
p. 352 şi A. Oţetea, Contribution, p. 287-288.
La 11/23 august 1806, ambasadorul Rusiei la Poartă comunica hotă
rîrea Porţii de a-l mazili pe C. Ipsilanti în urma insistenţelor lui Sebastiani
(Hurmuzaki, SN, IV, p. 636).
226 După Zilot Românul, p. 83, C. Ipsiknti ar fi fost anunţat de „cleiul
rosese ... să fugă să-şi scape capul". -

227 Dionisie nu precizeaz~1 ziua, luna şi anul cind a plecat Constantin
Ipsilanti. Mazilirea şi plecarea acestuia din Bucureşti este evocată în nume-

roase însemnări contemporane: „August 17, 1806, s-au mazilit Constantin
voivod Alexandru Ipsilant; iar în octombrie 15 au venit cu multă oaste
moschicească" (R. Gioglovan şi M. Oproiu, op. cit., p. 60, nr. 101); „la leat
1806, aug(ust) 16, joi, la ceasul II, au fugit Costandin vodă Ipsilantu în
Ţara Nemţească, de frica înpărătească" (N. Iorga, Studii şi doc., XV, p. 362
şi Corfus, lnsemnări, p. 27). Un alt martor pune evenimentul la 15 august
(ibidem). Într-o altă însemnare se arată: „august 16, 1806, fiind domnu
aici în ţară măriia sa Costandin voevod Ipsilani, într-o zi joi, pre la 10 ceasuri
din zi, au eşit domnul cu .toată cas.a mării sale, împreună şi cu nişte zaporo-
jeni, ce-i avea de mai-nainte la curtea domnească, luînd şi doao tunuri ale
scaunului ce era în curte şi au plecat la Braşov, însă tunurile le-au trimis
înapoi de la Cîmpina; şi de la Braşov au plecat în Rosiia" (ibidem, p. 28).
Vezi şi Nauru Rimniceanu, care spune: „1806 august 15, ziua joi, pe
la orele 9 din zi, încunoştiinţat Constantin vodi Ipsilant că este mazil şi că
vine în contra lui capugi-başa împărătesc, au fugit din tron cu repeziciune
şi cu boerii greci ai săi şi s-au dus în Rusia, prin ţara nemţască (Transil-
vania), aşezîndu-să la Cameniţa" (Cronicarii greci, p. 268). Singurul care
explică motivele mazilirii l~i C. Ipsilanti este Zilot Românul, p. 83, care
aminteşte şi de amestecul său în răscoala sîrbilor.
Vezi şi cartea deschisă -adresată de divan ispravnicilor, la 17 august
(stil vechi) 1806, în care se spune că, în ziua precedentă, „la lo ceasuri din
zi", domnul plecase „fără de ve5te", spunînd că se duce la moşia sa Afumaţi,
după care „au apucat drumul Braşovului către Ţara Nemţească" (Urechia,
IX, p. 42): Vezi şi Hurmuzaki, XVI, p. 742 şi R. Rosetti, Arhiva senatorilor,
I, p. 66-67.
Despre fuga lui C. Ipsilanti din Ţara Românească vezi scrisorile sale
din 31 august 1806, cind se afla la Cameniţa, la P.P. Panaitescu, Corespon-
denţa lui Constantin !psilanti cu guvernul rusesc, 1806-1812, Bucureşti,
1933, p. 30-32.
228
Despre relaţiile lui Constantin vodă Ipsilanti cu Rusia a se vedea
P.P. Panaitescu, Corespondenţa lui Constantin Ipsilanti cu guvernul rusesc;
Alex. Vianu, Din corespondenţa lui C. Ipsilanti cu Rusia (1806) („Romano-
slavica", 10, 1964, p. 467-470); idem, Din relaţiile lui Constantin Ipsilanti
cu Rusia (1803) („Analele Univ. Bucureşti", istorie, 13, 1964, p. 143-154).
229
Tersenlikoglu paşa nu avea cum să mai ceară provizii deoarece
fusese asasinat la 12 aug. 1806, deci înainte de fuga lui C. Ipsilanti (Hurmu-
156
zaki, XVI, p. 737); în plus, fostul aian de Rusciuk „etait devenu l'ami intime
du Prince Ipsilanti" (ibidem, p. 747). Despre năvălirea trupelor lui Pazvan-
toglu în Oltenia vezi memoriul divanului Ţării Româneşti din 17 sept. 1806
şi raportul consulului francez (ibidem, p. 753, 760) şi Urechia, IX, p. 51-53.
23° La 4 oct. 1806 se spunea că Pazvantoglu a profitat de schimbarea
domnului şi a făcut o nouă incursiune în districtul Craiova; i s-au trimis

250 de pungi (Hurmuzaki, Supl. I, vol. II, p. 354). Vezi şi ibidem, XVI,
p. 764, 776. La 25 oct. 1806, consulul Franţei anunţa că Pazvantoglu cerea
din nou 1 500 de pungi (750 OOO de taleri!), ameninţînd că altfel va frece
prin foc şi sabie Ţara Românească (R. Rosetti, op. cit., I, p. 92). Peste cîteva
zile,'la 8 nov., acelaşi consul scria: „les cinq districts de la petite Valachie
sont entierement deserts et ne se pourront se relever de longtemps" (ibidem,
p. 94).
23 1 Nauru Rimniceanu ne oferă date mai precise: „1806 august 6, ziua
marţi. Au fost îmbrăcat cu cavade în Constantinopol Alexandru voievod

Suţu ca domnitor în Valahia, de asemenea şi Scarlat vodă Calimah ca domni-
tor în Moldova. Mare dragoman la Poartă s-au făcut banul Alecu Hangerli"; in
Efemeride, p. 147-153, se spune: „Simbătă, 11 august1806, către seară, Alecu
vodă Suţu a îmbrăcat caftan pentru Vlahia, mazilindu-se Constantin vodă
Ipsilanti, iar Scarlat Callimah beizadea, marele dragoman al puternicei
împărăţii, pentru Moldova, mazilindu-se prea înălţatul meu domn Alexandru
vodă Moruzi ... Cu aceste neaşteptate schimbări de domnie care se făcuseră
la instigaţia francezilor şi a solului lor, Sebastiani, care avea mare trecere ... ,
cîrmuitorii împărăţiei au rupt înţelegerile din urmă ... privitoare la Vlaho-
Bogdania ... La 12 ale aceleiaşi (noiembrie), a venit ştire că vodă Constan-
tin I psilanti, luîndu-şi familia lui, pe cei din jurul lui ... , a plecat în Rusia,
din Bucureşti, lăsînd acolo caimacamii. . . Puternica împărăţie a început
şi ea să se gătească de război împotriva Rusiei".
Despre numirea ca domn a lui Alexandru Suţu vezi scrisoarea acestuia
către Sebastiani din 24 aug. 1806, prin care-şi exprimă admiraţia faţă de
Napoleon (Hurmuzaki, XVI, p. 741).
232 La 25 august 1806 boierii caimacami trimişi de noul domn au sosit
la Bucureşti; în aceeaşi zi boierii munteni trimiteau un arz la Poartă, mul-

ţumindu-i pentru numirea unui domn înţelept şi blind (Urechia, IX, p. 45-
47).
23 3 Pavel I a fost asasinat la 23 martie 1801 de adepţii apropierii de
Anglia, printre care se afla şi fiul său, Alexandru I. Ştirea este înregistrată
şi de Nauru Rîmniceanu: „1801 martie 24. Ucigîndu-se împăratul Rusiei
Pavlu (Pavel) Petrovici de către oamenii curţii, pentru că ar fi în consens
cu franţujii; prin conlucrarea englejilor, au luat tronul rusesc fiul său. Acesta
au întărit pacea cu francezii sub condiţiile următoare" (Cronicarii greci,
p. 264). Textul este reprodus de autor în ms. 322 de la BAR (unde sînt re-
produse şi alte texte de acelaşi fel).
Despre ·împrejurările uciderii lui Pavel I - despre care fiul său, noul
ţar Alexandru I, a afirmat că a murit de apoplexie - vezi Henri Troyat,
1801. Sfîrşitul ţarului Pavel I („Magazin istoric", 1984, nr. 6, p. 57-62)
(capitol din lucrarea Alexandre I-er, le Sphinx du Nord, Paris 1980).
234 După alte ştiri, fostul domn a comunicat ţarului că turcii sînt nepre-
gătiţi pentru război şi că nu vor putea opune nici o rezistenţă trupelor ru-
seşti, care vor putea astfel ocupa uşor Moldova şi Valahia „en donnant la
main aux Serbes" (Urechia, IX, p. 62).
157
235 L1 17 oct. 1806 consulul francez anunta că Alex. Sutu va intra
în Bucureşti la 19 oct. (Hurmuzaki, XVI, p. 773). '
230 Napoleon a fost proclamat împărat la 18 mai 1804; după plebis-
citul din 6 nov., a fost încoronat la 2 dec. 1804.
23 7 Rusia s-a aliat cu Anglia împotriva lui Napoleon la 11 april 1805;
la 9 august a aderat la alianţă şi Austria, ale cărei oştiri au fost înfrînte la
Ulm, la 20 oct. 1805, Viena fiind ocupată de Napoleon. la 12 nov. 1805. Yezi
şi Cronicarii greci, p. 267, unde se dau mai multe amănunte.
23
8
La 16/28 oct. 1806, ţarul Alexandru I a ordonat generalului Ivan
I vanovici Michelson să treacă N istrul, fără declara ţie de război (A .N. Petrov,
V oina Rosii i Turţei, 1806-1812 gg, I, p. 375-379). Motivele erau: de a
contracara planurile franceze relative la ţările române, a proteja Ţara Ro-
mânească faţă de pretenţiile lui Pazvantoglu şi a întări încrederea sîrbilor
în Rusia (Hurmuzaki, SN, IV, p. 643). Vezi şi R. Rosetti, Arhiva senatorilor,
I, p. 99-102.
2 3 9 Cf. şi Naum Rîmniceanu: „1806 octombrie 11, ziua joi, în care
era să se facă marele alai domnesc, s-au mazilit şi domnul Suţu şi domnul
Calimah, şi la 14 octombrie, duminică, s-a dus cu toată familia Suţu la împă
răţie şi curînd după aceia şi Calimah, trecînd pe la Afumaţi, fiindcă din
ordinul Porţii, prin intervenţia Rusiei, s-au numit domn pe termen de 7 ani
iarăşi Ipsilant în Valahia şi Moruz în Moldova, care, viind numai pînă la
Focşani şi auzind de venirea armatelor ruseşti, s-au reîntors la. Bucureşti,
şi de acolo, luînd împreună cu el şi pe banul Gheorghe Mavrocordat, fugind
de la Cameniţa, au trecut la Rusciuc" (Cronicarii greci, p. 268). Vezi şi rapor-
tul consulului francez din 25 oct. 1806 (stil nou), în care se spune că prin-
cipele a primit mazilirea înainte de instalarea sa oficială (Hurmuzaki, XVI,
p. 776).·
La 18 oct. 1806, sultanul scria lui Napoleon, numit „Padichach de Fran-
ce", că a trebuit să consimtă la reintegrarea lui C. Ipsilanti şi Moruzi, în urma
ameninţărilor ambasadorilor Rusiei şi Angliei; el recunoştea, totdeodată, că,
prin destituirea celor doi voievozi, erau încălcate capitulaţiile ţărilor române
unde se prevedea că termenul de domnie era de 7 ani, (Hurmuzaki, Supl.
I, vol. II, p. 354-355).
240 La 14 oct. 1806, divanul Ţării Româneşti anunţa locuitorilor venirea
oştilor ruseşti, precum şi faptul că „peste cinci saşe zile" era aşteptat la
Bucureşti domnul C. Ipsilanti (Urechia, IX, p. 67-68).
Principala lucrare pentru luptele purtate în cursul războiului ruso-turc
din 1806-1812 este relatarea generalului rus de origine franceză Langeron,
publicată de Hurmuzaki, Supl. 1/3, p. 108-390. Pentru situaţia ţărilor ro-
mâne sub ocupaţia rusească multe amănunte, se găsesc la Radu Rosetti,
Arhiva senatorilor de la Chişinău şi ocupaţia rusească de la 1806-1812, 4
vol., Bucureşti, 1909 (extras din AARMSI).
241 Cf. Naum Rîmniceanu: „1806 noiembrie 10, ruşii în puterea arti-
colului 4 a noii alianţe cu Poarta, cea de 9 ani, au pogorît armate în Moldova,

călcînd însă alianţa, îndată ce-au trecut confiniile, au apucat cu hapca,
fără de război, cele două castre amice turceşti, Hotinul şi Benderul" (Croni-
carii greci, p. 269). „La 19 noiembrie, a venit Halil Talarul cu o scrisoare
a mării sale de la Buzikioiu şi cu ştirea la Poartă că generalul principe Pro-
zorovski şi generalul Miloradovici, cu o parte a oştilor ce se aflau de cîtăva
vreme în Lehia şi în împrejurimile Cameniţei, au trecut rîul Nistru şi au
cucerit fără luptă cetatea Hotinului, spunînd muhafizului şi celorlalţi că
158
vor stăpîni cetatea cu ştirea puternicei împărăţii şi ca prieteni". (Efemeride,
p ..151). Vezi şi Hurmuzaki, Supl. I, vol. II, p. 362 şi XVI, p. 791-797.
242 După Zilot Românul (p. 84.), firmanul de numire a lui C. Ipsilanti
a fost trimis în Rusia, „unde se afla fugit".

243 Naum Rimniceanu precizează: „1806 noiembrie 30. Au intrat în
Bucureşti armatele lui Mustafa bairactar, aian de Rusciuc, pînă la 12 OOO,

dintre care generali superiori era: Kiose Ahmet, chehaia al său, Aidi paşa
Ikituili, Mahmet Tiranul, Kel Ali, Nuzul Emeni Ibraim şi alţii".
244 „ 1806 decembrie 11, ziua marti, s-au lovit turcii cu rusii la Her-
binţi (= Fierbinţi) şi Glodeanu pe Ial~miţa, s-au ucis un com~ndant rus

(care s-au adus după aceia şi s-au înmormîntat în Mitropolie, cu onoare) şi
zdrobindu-se turcii au fugit la Bucureşti, iar boierii pe ascuns au fugit la
munti cu familiile lor; au fugit unii si înlăuntrul tării nemtesti, adică: boie-
rul banul Manolache Brîncoveanu,' boierul vor~ic Grig~rie Brîncoveanu,
boierul banul Dimitrie Racovită, boierul banul Costache Ghica, boierul
vistier Constantin Filipescir şi boierul logofăt Grigorie Ghica". (Cronicarii
greci, p. 269). Cf. şi Cronica lui Ion Dobrescu, p. 322, care arată că bătălia
de la Glodeann a avut loc la 8 dec. 1806. Vezi şi Hurmuzaki, Supl. I, vol. II,
p. 376 şi XVI, p. 808-809.
245 Consulul francez Lamare fugise la Rusciuk, de teama ruşilor (ibi-
_dem, p. 808). Consul rus era Luca de Kiriko, iar englez Francis Summerers.
246 Vezi Cronica lui Ion Dobrescu, p. 322, care afirmă că, la mănăsti
rea Radu vodă existau „ca vreo sută şi cincizeci de arvaţi", rămaşi de la
C. Ipsilanti, care au rezistat turcilor. După Zilot Românul (p. 84.), erau
300 de harvaţi închişi la Radu vodă. Povestirea celor trei cu privire la aceste
evenimente este destul de asemănătoare.
247 Cf. şi Cronica lui Ion Dobrescu, p. 322-323, care povesteşte eveni-
mentele într-o mod asemănător, ceea ce arată că cei doi au fost martori ai
acestor întimplări.
248 Vezi şi ibidem, p. 323, unde se spune că turcii au fost goniţi din
Bucureşti de arvaţii de la Radu vodă şi de „norod mult, călărime". Şi alte

însemnări contemporane consemnează faptul că la luptele din 1806 au par-
ticipat şi locuitorii din Bucureşti: „fiindu mulţi turci în Bucureşti de frica
muscalilor fugiţi, orăşenii cu oareşce arnăuţi, luîndu-să după dînşii, pre
mulţi i-au tăiat" (Corfus, lnsemnări, p. 320). Vezi şi Hurmuzaki, XVI,
p. 809.
249 Anul este greşit: 1808, în loc de 1806, deşi Dionisie declară că se
afla în Bucureşti la acea dată. (Aceasta dovedeşte că a scris mai tîrziu, din
amintire.) Venirea oştilor ruseşti la Bucureşti în 1806 este evocată şi de alte
însemnări contemporane: „la leat 1806, dechemvrie 13, au venit muscalii
în Bucureşti, la 3 ceasuri din zi; iar turcii, dacă au auzit tunurile muscalilor,
n-au mai stătut în Bucureşti, ce au fugit; şi s-au luat cazacii după ei şi i-au
ajuns pă la Odăi şi i-au tăiat rău" (N. Iorga, Studii şi doc., XV, p. 362 şi
R. Gioglovan - M. Oproiu, op. cit., p. 286, nr. 712).
După o altă însemnare, trupele ruse „cum au sosit la Colintina, au
datu 3 tunuri; şi cum ··au auzit turcii tunurile, au început a fugi din tirgu
şi au eşitu la Văcăreşti şi s-au luat cazacii după dînşii şi i-au ajunsu pă cei
după jos la Odăi şi i-au tăiatu pă toţi ciţi au fostu, ca la 400, iar cei călări
apucase de fugise mai de dimineaţă" (Corfus, lnsemnări, p. 85). Vezi şi ibi-
dem, p. 86. Naum Rîmniceanu notează: „1806 decembrie 13, ziua joi, la
6 ore din zi, au fugit toţi turcii din Bucureşti şi au intrat armatele ruseşti
cu generalul poruşcic Miloradovici" (Cronicarii greci, p. 269).
159
2so 1n proclamaţia sa către ţară, C. Ipsilanti arată că a sosit „la dom-
nescul nostru scaun din cinstita politie a Bucureştilor" la 15 dec. 1806 (Ure-
chia, IX, p. 101). Naum Rimniceanu precizează: „1806 decembrie 15, ziua
simbătă, pe la 3 ore din noapte, au intrat domnitorul Constantin voieYod
Ipsilant în Bucureşti, inpreună cu anşef-generalul Michelson. Şi domnitQrul
au tras la casa boierului Ghica cel bătrin, iar Michelson la casa boierului
vistier Filipescu" (Cronicarii greci, p. 269). într-o altă însemnare contem-
porană se spune: „1806. Să se ştie dnd au fugit Constantin Ipsilant la muscali;
în luna lu august 16 zile la 7 ceasuri din zi; şi au venit cu muscali în Ţara
Românească în luna lui decembrie 12, la 7 ceasuri din zi la leat 1806". („Ana-
lele Acad. Horn„ Partea ad-tivă şi dezbateri", s. II, t. XVII, 1894-1895,
p. 60). Vezi şi Hurmuzaki, Supl. I/3, p. 110-111, 117.
m Descrierea pe care o face Dionisie oştilor lui C. Ipsilanti - pe care
le-a văzut cu ochii săi - este cea mai completă din dte ni s-au păstrat. Vezi
şi N aum Rimniceanu, care spune: „ 1807 ianuarie 10, prin decretul preastră
lucitului domnitor, din poruncă s-au făcut jurămint în sfinta Mitropolie
către stăpînirea împărătească, toţi boierii, oficialii şi poporul comun. De
atuncea au început să facă recrutare de armată dintre pămînteni, purtînd
strae căzăceşti şi învăţindu-i instrucţiile militare; pe lingă acestea, ii şi în-
datora să facă jurămîntul de supunere la Mitropolie, după grad" (Cronicarii
greci, p. 268-270).
După opinia generalului Kuşnikov, oastea organizată de C. Ipsilanti
era formată în „cea mai mare parte din vagabonzi, de purtare rea, care· s-au
adunat la acea slujbă mai mult pentru interes personal şi pentru dştig şi
de loc pentru apărarea principatului împotriva invaziei turcilor". Această
oaste, „fără valoare militară" şi „incapabilă să facă servicii", fiind ;,păgu
bitoare pentru propria sa ţară", a fost desfiinţată de generalul Prozorovski
(R. Rosetti, Arhiva, II, p. 113). Vezi şi ibidem, I, p. 118-124, unde se face
o interesantă descriere a oastei adunate de C. Ipsilanti din Moldova şi Ţara
Romanească (circa 10 OOO de oameni); oştenii aveau costume de culoare
albastră şi roşie, iar steagurile aveau pe ele armele Ţării Româneşti.
După opinia lui Zilot Românul (p. 85-86), oastea lui C. Ipsilanti
era formată „de felurimi de oameni blestemati ... , din neamuri străine des-
călecate aici". Vezi şi documentele publicate' de Urechia, IX,· p. 103-105.
Constantin Ipsilanti şi-a creat şi un steag militar, pe care figurau ste-
mele unite ale celor două ţări, Moldova şi Ţara Românească. Vezi Anton
Velcu, Steagul lui Constantin-Vodă Ipsilanti, în vol. ln amintirea lui C. Giu-
rescu, Bucureşti, 1944, p. 547-550 +o planşă.
252 Faptul că vodă Ipsilanti a fost domn al ambelor ţări române a
fost înregistrat de numeroşi martori oculari; unul dintre ei scria: „ 1807,

Costandin Ipsilanti voevod, fiind domnu şi pă ţara Moldovei şi pă Ţara
Românească, care au domnit 8 luni şi apoi s-au pus sănatoriu" (= senator
în Rusia) (Corfus, lnsemnări, p. 27). ·
Vezi şi documentele emise de C. Ipsilanti ca „domn (al) amindorura
ţărilor Moldovei şi Valahiei" la Urechia, IX, p. 101, 131, 139. El a alcătuit
un plan al unui regat al Daciei, considerind că „moldovenii şi valahii vor
forma (uniţi) o naţiune foarte respectată". (ibidem, p. 6- 7).
2sa Despre situaţia ţărilor române în această vreme, cind ţarul Alex-
xandru I s-a străduit să le înglobeze în imperiul său pentru a face Dunărea

hotar, vezi Sergiu Columbeanu, Contribuţii privind situaţia internaţională
a ţărilor române între anii 1806-1812 („Rev. de istorie", 1976, nr. 5, p. 657
-676).
160
254 La 4 febr. 1807 se ştia la Bucureşti că Pazvantoglu „a succombe
a une maladie de poitrine" (Hurmuzaki, Supl. I, vol. II, p. 383).
255 Generalul rus se numea Ivan lvanovici Michelson (Hurmuzaki,
Supl. 1/3, p. 117).

256 Ştirile despre originea şi tinereţea lui Napoleon nu sînt prea exacte;
ele vor fi fost înregistrate după diverse zvonuri ce circulau cu privire la acesta.
Dionisie nu cunoştea broşura Napoleon Bonaparte ce au fost şi ce iaste. O
întocmită arătare despre viaţa şi faptele sale, apărută la Buda în 1815, unde
datele cu privire la viaţa viitorului împărat al Franţei sînt mult mai exacte.
Chiar dacă datele despre viaţa lui Napoleon Bonaparte nu sînt prea
corecte, Dionisie îl priveşte cu oarecare simpatie, spre deosebire de un alt
călugăr contemporan de la mănăstirea Neamţ, pentru care „Bună parte (sau
să-i zicem rea parte)" era un „nelegiuit" care „s-au unit cu cei mai mulţi
ucenici răi a lui Voltir (=Voltaire) celui făr-de nici un Dumnezeu". Vezi
Ilie Corfus, Un vag ecou al războaelor lui Napoleon la mănăstirea Neamţului
(„Rev. istorică română", 1945, p. 220-223).
Trebuie să mai menţionăm faptul că în circulările bisericeşti din Tran-
silvania - unde episcopii uniţi cereau supunere împăratului de la Viena -
Napoleon era acuzat că „au lepădat toată leagea lui Hristos şi dintru acest
fără de leage cuget vrea toată credinţa lui Hristos a o călca şi de tot a o
ştearge", în timp ce împăratul de la Viena „să oşteaşte" pentru apărarea
credinţei (Mircea Popa, O contribuţie la „Bibliografia românească veche".
Circulara episcopului Bob din 1797 în „Sargetia", 1977, p. 557-578).
Campaniile lui Napoleon au stîrnit un larg ecou în ţările române, unde
erau urmărite cu mult interes. Vezi C. Şerban, Aspecte privind ecoul răz
boaelor napoleoneene în ţările române („Studii şi articole de istorie", IX, 1967,
p. 293-306); idem, Napoleon dans l'historiographie roumaine („Revue rou-
maine d'histoire", 1970, p. 177-183).
Dionisie a putut afla ştiri despre Napoleon din publicaţiile vremii;
la 1810 boierul oltean Barbu Ştirbei cerea să i se trimită din Sibiu Viaţa
înpăratului Bunăparte (N. Iorga, Studii şi doc., VIII, p. 49). ceea ce arată
că lucrarea era cunoscută în Oltenia şi Muntenia. Vezi şi Zilot Românul,
p. 82, care - vorbind despre Napoleon - spune „citeşte Istoria lui".
Numeroase ştiri despre războaiele purtate de Napoleon, începînd cu
expediţia din Egipt din 1798, se găsesc în cronica lui N aum Rîmniceanu,
care le prezintă cronologic, paralel cu cele privitoare la Ţara Românească.
Vezi Cronicarii greci, p. 264, 266, 267, 268, 270, 274. Comparînd aceste ştiri
cu cele furnizate de Dionisie, rezultă că Naum era mult mai bine informat
despre aceste evenimente.
După cum observa Dimitrie Popovici, Studii literare, I, Cluj. 1972,
p. 161, „informaţia în legătură cu evenimentele din Europa îi venea aşadar
lui Dionisie Eclesiarhul din scrieri minore de propagandă antifranceză şi
faptul acesta determină şi coloratura sentimentală a cronicii sale".
257 De curînd, Florin Constantiniu a subliniat faptul că Dionisie cu-
noaşte ca „un erudit comparatist" esenţa şerbiei în Ţara Românească şi
in Franţa, cind explică iobăgia prin rumânia desfiinţată de C. Mavrocordat.
Că el greşea atribuind abolirea şerbiei lui Napoleon „nu trebuie să ne mire:
prestigiul împăratului era prea mare pentru ca orice măsură importantă
să nu-i fie pusă în seamă" (SMIM, X, 1983, p. 62).
2ss Este vorba despre campania în Egipt (1798-1799). amintită de
Dionisie şi mai sus (vezi f. 79).
161
2se De fapt, oştile ruseşti au purtat lupte cu francezii numai în Italia
şi Elvetia.
2ao' Campania din Italia a avut loc în anul 1800 şi s-a incheiat cu ar-
mistiţiul de la Steyer (25 dec. 1800) şi pacea de la Luneville (9 febr. 1801).
Dionisie confundă luptele din 1799 cu cele din 1800.
2a1 Despre alegerea lui Napoleon ca împărat a mai fost vorba la
f. 97 V.
262 Întrucît nu există un mareşal francez cu acest nume, poate fi vorba
de mareşalul Louis Nicolas Davout (1770-1823).
263 Viena a fost ocupată la 12 nov. 1805, după ce trupele austriece
fuseseră infrinte la Ulm.
264 Naum Rîmniceanu precizează data: „1806 decembrie 16, s-au publi-
cat şi scrisorile sinodale in Petersburg, imprimate in ruseşte şi in limba gre-
cească contra lui Bonaparte şi a franţujilor, care au venit şi aici" (Cronicarii
greci, p. 269); aceasta dovedeşte că Dionisie putea afla asemenea ştiri din
publicaţiile ce circulau prin ţară.
25 s Este vorba de lupta de la Austerlitz (2 dec. 1805), în care trupele
ţariste au fost infrinte. Mai multe amănunte la Nauru Rimniceanu (Croni-
carii greci, p. 267).
20s La 8 august 1806 Napoleon a desfiinţat Imperiul romano-german,
după ce împăratul crease o serie de noi state şi alipise la Franţa „provinciile

ilirice". Vezi Jacques Madaule, Istoria Franţei, II, Bucureşti, 1973, p. 223-224.
26 7 Vezi şi N aum Rimniceanu unde se precizează: „ 1806 octombrie,
Bonaparte, zdrobind pe regele Saxoniei, al Prusiei in cinci războaie întimplatc
la 7, 9, 10, 11 şi 12 octombrie, in fine la 14 a aceleiaşi (luni), intr-un război
general la Iena, au intrat in Berlin şi de acolo au trecut in Polonia prusacă,
cu trei sute mii soldaţi şi, după citeva zile, trecind Vistula, au intrat in Var-
şavia şi şi-au aşezat acolo lagărul său, ocupindu-se de războiul contra Rusiei".
(Cronicarii greci, p. 268).
268 Războiul ruso-persan (1804-1813), incheiat cu pacea de la Gulistan.
269 Aceasta dovedeşte că ştirile despre campaniile lui Napoleon erau
colportate şi discutate de contemporanii lui Dionisie. „Bătălia cea cumplită

ce au fost cu franţuzu in anul 1809" este amintită şi intr-o circulară trimisrt
preoţilor din Transilvania. Vezi Emil Micu, Răsunetul războaielor lui Napo-
leon I la românii din Ardeal. Ce spun circulările bisericeşti („Rev. istorică
română", 1939, p. 288).
Despre modul cum se răspindeau la Bucureşti ştirile privind victoriile
lui Napoleon vezi raportul consulului Ledoulx din 22 mai 1813, in care se
spune: „tout le monde vient me demander des copies de la relation du 4,
datee de Pegau" relativă la lupta de la Liitzen (Hurmuzaki, XVI, p. 966).
Locuitorii din Bucureşti (îndeosebi boierii) aveau posibilitatea să cunoască
şi unele broşuri publicate impotriva lui Napoleon; la 14 febr. 1812 consulul
Franţei la Bucureşti arăta că in oraş circulau nişte broşuri engleze despre
campania din Portugalia din 1810 şi 1811 care cuprindeau „injurii revoltă
toare" la adresa armatelor franceze (Murmuzaki, XVI, p. 937).
270
Principalele lupte s-au dat la Eylau (8 febr. 1807) - terminată nede-
cis - şi Friedland (14 iunie 1807), unde Napoleon a repurtat o strălucită
victorie.
271 Întilnirea dintre Napoleon şi ţarul Alexandru a avut loc la Tilsit
la 25 iunie, după care s-au incheiat tratatele de la Tilsit, la 7 şi 9 iulie. Mai

precise sint ştirile lui Naum _Rimniceanu: „1807 iunie 9, după noi, franţu-
162
zeşte 21, s-au făcut armistiţiu între francezi şi ruşi şi la 11/23 a aceleiaşi luni,
întîlnindu-se cei doi împăraţi, Alexandru şi Napoleon Bonaparte, pe podul
Niemen, după generala bătălie de la Friedland în care au fost bătuţi cu desăvîr
şire ruşii; şi au întărit între ei pacea cu următoarele condiţii, fără să se ia
în considerare aliaţii din partea Rusiei" (Cronicarii greci, p. 274). În plus,
N aum Rîmniceanu vorbeşte şi de înţelegerea de la „Erdfurd" (Erfurt) dintre
cei doi împăraţi, ştire pe care a aflat-o „în gazetele franceze" (ibidem, p.286).
272 George al III-lea, rege al Marii Britanii (1760-1820).
213
Este vorba de nefericita campanie în Spania din anul 1808, împotriva
regelui Carol al IV-lea, unde trupele franceze au fost înfrînte la Bayle
(22 iulie), fapt care l-a determinat pe Napoleon să intre personal în acţiune,
reuşind să ocupe Madridul la 9 dec.; situaţia a rămas instabilă pentru împărat
în această ţară, unde a fost numit rege fratele său, Joseph Bonaparte.
274 De fapt regentul Joăo (viitorul rege Joăo al VI-lea, 1816-1826),
domnind în numele mamei sale Maria I-a (1777-1816) care suferea de alie-
nare mintală din 1792.
275 Viena a fost ocupată a doua oară de trupele franceze la 13 mai 1809.
276 Pacea s-a încheiat la Schonbrunn la 14 oct. 1809; prin ea Austria
devine un stat secundar al Europei. N aum Rîmniceanu vorbeşte şi de condi-

ţiile păcii (Cronicarii greci, p. 288).
277 Naum Rîmniceanu precizează data: „1807 martie 2, ziua sîmbătă,
s-au pornit de aicea armatele ruseşti împreună cu Michelson, Miloradovici,

Dejur, Olan şi ceilalţi generali şi ofiţeri, ca să bată cetatea Giurgiu". (Cro-
nicarii greci, p. 273). Vezi şi Cronica lui Ion Dobrescu, p. 324, după care expe-
diţia a avut loc în martie-aprilie 1807. Despre insuccesul oştilor ruseşti vezi
documentul din 26 martie 1807 (Hurmuzaki, Supl. I, vol. II, p. 407-408).
278 Date mai exacte la Naum Rîmniceanu: „1807 april. 22, luni.A pornit
de aici Isaiof generalul cu cazacii şi ruşii localnici şi cu o parte din armata

regulată, pihotă şi cu opt tunuri ca să se ducă în părţile Craiovei" (Croni-
carii greci, p. 271).
Despre trimiterea corpului de oaste rus în Oltenia vezi şi Hurmuzaki,
Supl. I, vol. II, p. 424 (1 iunie 1807). La 9 oct. 1807 se arăta că: „la Divi-
sion du general Isaeff, qui s'etait unie aux Serviens, est toujours campee pres
de Craiova" (ibidem, p. 470).
La 27 nov. 1807, fraţii Murgăşanu arătau că, „mulţumită lui Dumnezeu,
avem linişte şi în ţara noastră; cum au venit ghinăraru Isaia aicea la C~aiova,
cu oaste muscălească, nu mai pot turci să mai treacă Dunărea dincoace, fiindcă
nu-i ţin curelele" (N. Iorga, Studii şi doc., VII, p. 43). Este vorba de gei;iei:alul
rus Isaev. Vezi şi Hurmtizaki, Supl. 1/3, p. 193. . ·... ::
27 9 Fapt confirmat şi de Naum Rîmniceanu, care afirmă căruşii s-au
întors la 17 april. 1807 „fără să săvîrşească ceva la Giurgiu" (Cron~carii

greci, p. 273). A doua bătălie de la Giurgiu a avut loc la 24 martie 1809
(ibidem, p. 286-287).
În amintirea „ofiţerilor (ruşi) ce au perit în deosebitele bătălii" pur-
tate în anii 1806-1807, generalul Mihail Andreievici Miloradovici ( 1771-
1852), „poruncitor de un trup din al armiei ruseşti în Valahia", a ridicat o
cruce comemorativă în dealul Mitropoliei. Vezi Paul Cernovodeanu, Cîteva
monumente ·comemorative şi funerare ruse din Ţara Românească, în vol. Oma-
giu lui P. Constantinescu-Iaşi, Bucureşti, 1965, p. 661-662.
2 9 0 Zilot Românul (p. 93) precizează că e vorba de „un gheneral iscusit
de călărime de husari anume Savischi".
163
291 După cum arăta consulul englez la Bucureşti, Francis Summerers,
la 22 febr. 1807, Ipsilanti „a de frequentes conferences avec le General en
Chef, se mele de tout, et bien souvent dans des choses qu'il n'entend pas lui
meme. S. A. s'occupe de la levee de ses troupes, et cela l'amuse" (Hurmuzaki,
Supl. I, vol. II, p. 388).
28 2 După Cronica lui Ion Dobrescu, p. 324, C. Ipsilanti avea „pizmă
multă" cu generalul Prozorovski. Zilot Românul (p. 86) înţelege mai bine
relaţiile dintre domn şi generalii ruşi: „roşilor le venia cu strîmbul, în vreme
cind stăpîniia ei ţara, să domnească grec fanariot orînduit de Poarta tur-
cească".
28 3 Despre relaţiile lui C. Ipsilanti cu generalii ruşi Michelson şi Milora-
dovici vezi scrisoarea domnului din 1 iunie 1807, cind se afla la Focşani. în
această scrisoare domnul arată că generalul Miloradovici s-a ridicat împotriva
sa datorită legăturilor amoroase ce întreţinea cu fiica boierului Constantin
Filipescu (P. P. Panaitescu, op. cit., p. 63- 71).
După opinia generalului Langeron, Constantin Filipescu, ,,le plus grand
ennemi des Russes, ... le plus dissimule, le plus perfide, le plus profondement
scelerat des Valaques, profite de cette impardonnable faiblesse de Milora-
dowich, lui prostitua sa fille et s' empara de sa confiance". La adăpostul încre-
derii cîştigate, Filipescu şi aderenţii săi au dus ţara la ruină (Hurmuzaki,
Supl. 1/3, p. 134). Despre abuzurile boierului vezi şi ibidem, p. 185. După
opinia aceluiaşi Langeron, întrucît Miloradovici locuia la Filipescu, acesta
afla multe de la generalul rus, iar ştirile aflate le comunica lui Ledoulx, con-
sulul francez, care, la rîndu-i, le aducea la cunoştinţa turcilor, care cunoşteau
astfel dinainte intenţiile ruşilor (ibidem, p. 187). În felul acesta Miloradovici
a devenit fără să vrea trădător, făcind mai mult rău Rusiei <lecit au făcut
turcii (ibidem, p. 199).
284 Date mai precise la N aum Rimniceanu: „ 1807 mai 17, vineri. I psi-
lanti cu pitacul său şi cu pristavi a publicat în tot Bucureştiul ca să se retragă

lumea afară, pe unde pot, de teama turcilor". „ 1807 mai 19, duminică, au fugit
Ipsilant din Bucureşti şi s-au spart tot Bucureştiul, incit n-a rămas suflet,
<lecit Miloradovici cu armata rusească, care era postat afară. Cei mai mulţi
dintre locuitorii Bucureştiului au fugit la Braşov, iar ceilalţi în munţi, in
peşteri şi in crăpăturile pămintului. Iar Ipsilant, avînd cu el pe prietenul
său Radofinix şi pe curtezanii lui şi toate calabalicurile, şi-au luat drumul
spre Focşani. Şi au dormit la Afumaţi, a doua zi, luni, la Urziceni, marţi seara
la 21 mai au wsit la Buzău şi, aflind rîul revărsat, şi-au propus să rămînă
acolo. Radofinix însă l-au nevoit să treacă rîul fără să piardă un moment
şi să ia drumul său către Focşani, pentru orice întimplare. Deci la 21, în revăr
satul zorilor, cu multă osteneală şi primejdie au trecut rîul, şi miercuri, mai 22,
seara, au sosit în Focşanii Valahiei, găzduind la isprăvnicie. În aceeaşi miercuri
de dimineaţă, au sosit cu iuţeală la Buzău, Ibraim nazir, cu Gheur Hasan
şi cu armată îndeajuns, într-adins ca să prindă pe Ipsilant. Şi, neaflindu-1,
au ucis ciţiva din localnici, pînă la 230, şi ciţiva au robit, au sfărîmat şi o parte
din case. Aflind pe drum patru trăsuri cu calabalîc de a lui Ipsilant, le-au luat.
Au sclăvit (= robit) şi două sate din districtul Buzău, Săgeata şi Gălbineii,
şi s-au reîntors nenorociţii la Brăila, fără să aibă nici o îngrijire pentru această
nenorocită întimplare generalul Camenski cc era postat acolo. Iar Ipsilante,
trimiţînd toate calabalicurile lui la Iaşi, au rămas singur la Focşani, cu ginerii
săi: Antonie postelnicul, hatmanul Persianu şi cu Varlaam şi Petrache Rito-
ride, viind după aceia. Împrăştiindu-se de această frică şi de venirea lui Ipsi-
lant la Focşani, districtul Bacăului, Bîrladului, Tecuciului şi cea mai mare
164
parte a Putnei, rămîind Ipsilant cîteva zile cu cîţiva în Focşani, şi temîndu-sc
să nu-l prinză şi aici, s-au dus la Bîrlad" (Cronicarii greci, p. 273-274).
285 Cf. şi Zilot Românul, p. 86, care arată: „zicea lumea că (C. Ipsilanti)
ar fi fost vindut de roşi la turci pentru pizmă".

286 C. Ipsilanti a plecat din Bucureşti la 28 august 1807 (Hurmuzaki,
XVI, p. 818). Dionisie nu menţionează faptul - amintit de Naum Rimni-

ceanu - că C. Ipsilanti s-a întors la Bucureşti la 27 iulie 1807, răspîndind
zvonul că „împăratul Rusiei Alexandru l-a aşezat rege al Basarabiei, Moldovei,
Valahiei şi Serbiei"; domnul a plecat a doua oară din Bucureşti, oprindu-se
la Kiev (Cronicarii greci, p. 275). Vezi şi Hurmuzaki, XVI, p. 821 şi XIX/2,
p. 495.
287
Date mai exacte la Naum Rîmniceanu: „1807 august 19, luni di-
mineaţă, şi-a dat sfîrşitul obştesc Michelson; i-au făcut autopsie, l-au îmbăl
sămat şi cu ceremonie l-au dus in Mitropolie, sîmbătă, august 24; şi marţi,
august 27, l-au pus într-un coşciug cu spirt şi l-au pornit spre Rusia" (Cro-
nicarii greci, p. 275). Vezi şi Hurmuzaki, XVI, p. 818 şi 820 şi N. Iorga,
Acte şi.fragmente, II, p. 427, unde data morţii este 31 aug. 1807 (stil nou).
288 Ştirea dată de Dionisie este confirmată de un raport din 1809, unde
se spune că Miloradovici „est un favori de l'imperatrice mere de l'empereur

Alexandre et fort protege par le grand duc Constantin. Ce fut lui qui deter-
mina le renvoy du prince Ipsilanti de la Valachie" (T. Holban, Documente
româneşti din arhivele franceze, 1801-1812, Bucureşti, 1939, p. 54).
289 Naum Rîmniceanu notează: „1808, martie 26, s-a citit în Mitropolie
nota lui Prozorovski de la Iaşi, cu care prin ordin împărătesc dat din Peters-
burg, la 18 februarie, s-au scos Ipsilant din Valahia şi Moldova şi s-au numit
preşedinte amîndoror principatelor în cele politice, Kuşnicov, de aici înainte".
(Cronicarii greci, p. 276-277). Textul notei publicată de Urechia, IX, p. 191.
Vezi şi Zilot Românul (p. 86), care arată că ţările române au rămas „supt
otcîrmuirea boerilor", aflaţi sub conducerea a doi generali ruşi: cel de la Iaşi
numit preşedinte, iar cel de la Bucureşti „viţe-prezedent". Zilot Românul
dă mult mai multe ştiri despre organizarea administraţiei ţărilor române
sub ocupaţia rusească, precum şi despre înlocuirea mitropolitului Garviil
cu Ignatie. Este curios că Dionisie - deşi om al bisericii - nu vorbeşte
nimic despre această înlocuire. Despre aceste evenimente vezi şi Cronicarii
greci, p. 279 şi urm. şi R. Rosetti, op. cit., I, p. 159-165.
290 „Boierii divanişti" alcătuiau „întîiul Divan" care lucra sub con-
ducerea vice-preşedintelui rus (generalul Engelhardt); separat, s-a înfiinţat

un „comitet al poliţiei", pe lîngă agia şi spătăria existente (Urechia, IX, p.
250-252).
291 După cum arăta generalul Miloradovici, Alexandru I a dăruit fos-
tului domn „des terres aux environs de Moscou, avec un village d'une cin-
quantaine de maisons" (Hurmuzaki, XVI, p. 836), ceea ce era cam puţin pen-
tru tronul pierdut din cauza Rusiei.
292 C. Ipsilanti şi familia s-a aşezat la Kiev, unde fostul domn a dus o
viaţă plină de privaţiuni, deşi slujise interesele Rusiei. Vezi P. P. Panaitescu,

op. cit.
29 3 Zilot Românul (p. 92) are cuvinte frumoase despre generalul Milo-
radovici, care „pe ostaşi ii înfrîna de a face supărări peste orînduială, pe boeri
îi cinstiia, pe neguţători îi ocrotiia despre verce asupriri", dar, mai ales, a
interzis circulaţia unei monede „foarte proastă şi mincinoasă", emisă după
porunca lui Prozorovski „în chipul celei turceşti". După lupta de la Obileşti
165
(2/14 iunie 1807), generalul rus a fost primit cu triumf la Bucureşti, iar el şi-a
gravat portretul, numindu-se „salvatorul Bucureştilor" (Hurmuzaki, Supl, 1/3,
p. 140-141).
294 Despre „băjenirea" Bucureştilor este vorba şi în Cronica lui Ion
Dobrescu, p. 324.
2 95 Este vorba de lupta de la Obileşti (ibidem). Vezi şi Hurmuzaki,
Supl. I, vol. II, p. 470 şi urm. şi XVI, p. 843.
296 La 5 oct. 1807 divanul Ţării Româneşti poruncea să fie gata tot
„tacîmul" spătăriei „spre întimpinarea măriei sale prea înălţatului feld-mareşal
Prozorovski" (Urechia, IX, p. 187). Odată cu sosirea lui Aleksandr Aleksan-
drovici Prozorovski ( 1732-1809) la Bucureşti, la 12 oct., administraţia
ţării a intrat sub controlul comandamentului armatei ruseşti de ocupaţie.
Date mai precise la Naum Rimniceanu: „1807, octombrie 15, simbătă
pe la ora 9 din zi, au intrat in Bucureşti cneazul Alexandru Prozorovski,
feldmarşal, bătrin de 90 de ani, plenipotent, ca să întărească pacea cu turcii
şi s-au găzduit la casa fericitului ban Scarlat Ghica. Scriind acesta peste
Dunăre lui Reiz Efendi ca să hotărască şi acela murahasizii pentru pace, au
luat răspuns că congresul s-au mutat la Paris. S-au stabilit însă armistiţiu
pe 6 luni, de la 3 octombrie pină la 3 aprilie". Şi mai departe: „ 1807, octombrie
23, vineri, au plecat din Bucureşti Prozorovski pentru Craiova şi după 6 zile
iarăşi s-au întors; stînd cîteva zile în Bucureşti, s-au dus la Iaşi" (Cronicarii
greci, p. 276). Informaţie confirmată şi de o relaţie franceză din 16 nov. 1807
(Hurmuzaki, Supl. I, vol. II, p. 481-482).
297 După cum precizează N auro Rîmniceanu - care ne oferă mai multe
date despre această perioadă - : „ 1809 august 23. A murit Prozorovschi,
întorcîndu-se bolnav la Galaţi, şi a predat comanda armatelor cneazului Pan-
gratie anşef-general, georgian de neam" (Cronicarii greci, p. 287 J.
298 în poruncile date către divan, Piotr I vanovici Bagration ( 1765-
1812) se intitula: „general de infanterie, mai marele povăţuitor al armiei în

Moldova, Valahia, Basarabia şi in partea dreaptă a apei Dunării şi cavaler,
cneaz Bagration", cum îşi spune la 14 ian. 1810 (Urechia, IX, p. 349).
299 Brăila a capitulat la 28 nov./9 dec. 1809 din lipsă de hrană (Hur-
muzaki, XVI, p. 844). Vezi şi ibidem, Supl. I/3, p. 214.

300 După alte informaţii, zidurile cetăţii Brăila au sărit in aer, în martie
1810, din cauza imprudenţei unor ofiţeri ruşi (ibidem, XVI, p. 852).
301 Vezi mai sus nota 278.
La 1809 se estima că generalul Isaiev dispunea de: 5 batalioane de infan-
terie, două regimente de cazaci, 400 de călăreţi croaţi, 300 de albanezi şi
circa 2 OOO de soldaţi români numiţi panduri, întreţinuţi de divanul Ţării
Româneşti (T. Holban, Documente româneşti din arhivele franceze, 1801-1812,
p. 53).
Printre cei care s-au remarcat în luptele purtate de oastea rusă secon-
dată de panduri români a fost slugerul Tudor Vladimirescu, necunoscut se
vede lui Dionisie; la 17 april. 1808, generalul Isaiev, „comandantul detaşa
mentului din Oltenia", recunoştea că Tudor - care avea sub ordinele sale
„peste o mie de panduri la Cerneţi" - „a oprit timp de un an de zile atacul
turcilor asupra acelui ţinut; avînd cu ei cîteva lupte în munţi, i-a respins de
fiecare dată" (Documente privind istoria României. Răscoala din 1821, I,
Bucureşti, 1959, p. 40-41). Vezi şi ibidem, p. 45. La 3 sept. 1810 se recunoş
teau meritele slugerului Tudor şi la cucerirea cetăţii Cladova (ibidem, p. 51).
302 Este vorba de acţiunea comună a trupelor ruseşti conduse de Isaev
cu cele sîrbeşti ale lui Karagheorghe din vara anului 1807. Vezi Lidia Demeny,
Relaţiile ruso-sîrbe în anii 1806-1812, in vol. Studii istorice sud-est europene,
166
I, Bucureşti, 1974, p. 140-141. Vezi şi raportul din 1 april, 1810, undese
spune că Isaev a ocupat insula Orşova, situată intre Vidin şi Orşova (Hur-
muzaki, XVI, p. 852).
303 Dionisie nu precizează cronologia faptelor prezentate; după Naum
Rimniceanu: „ 181 O martie 4, vineri, s-a citit in Divan nota cneazului şi in urmă
vice-preşedintele Engelhard a pronunţat in prezenţa tuturor că, din ordinul
împărătesc, cneazul Pangratie s-au suspendat de la comanda lui şi in locul
srtu s-au numit anşef generalul Nicolae Mihailovici Camenski". „ 1810 martie 12,
simbătă la 7 ore, au venit anşef-generalul Nicolae Mihailovici Camenski,
noul comandant la armatele contra turcilor din Vlaho-Bogdania, in locul
lui Pangratie". (Cronicarii greci, p. 291). Vezi şi Hurmuzaki, XVI, p. 852.
N. M. Kamenski (1778-1811) fusese trimis de ţarul Alexandru cu condiţii
noi de pace, vizind împărţirea Imperiului otoman şi recunoaşterea indepen-
denţei Serbiei.
304 În schimb, Zilot Românul (p. 95) - care ştie că erau doi fraţi, ambii
generali: generalul en şef Nicolai Mihailovici Kamenski şi general-leitinant
Serghie Mihailovici Kamenski - afirmă că primul era „straşnic sau rău, ...
bătea, necinstia şi vătăma pre mulţi, şi mari şi mici, şi din păminteni şi din
ostaşi, incit se spăimintară toţi şi-l uriră pentru varvaricescul său mijloc".
305 Mai multe precizări la Naum Rimniceanu: „1809 octombrie 9, 10,
11, 12, adecă simbătă, duminică, luni şi marţi, s-au făcut război înfricoşat,
afară de Silistra, intre armata rusească şi turcească cu Pehlivan aga şi au fost
striviţi ruşii, incit însuşi Platov au fost in pericol să cadă cu toţi cazacii din
jurul său robiţi, pe care abea au putut să-l salveze Pangrat, fiind in pericol
şi el însuşi, pentru că un cursar turcesc au tăiat pana de la casca sa. Au luat
turcii şi cinci tunuri de la ruşi. 1809, octombrie 14, joi, venind iarăşi Pehlivan
in marş de război cu 40 tunuri, au lovit pe ruşi cu multă pornire şi i-au zdrobit
in atîta grad, incit de abia au putut să se salveze în retragere; iar a doua
zi, vineri, ridicind ruşii şi asediul Silistrei, s-au retras la Hîrşova" (Cronicarii
greci, p. 288). Vezi şi Hurmuzaki, XIX/2, p. 608-609.
306 În Cronica lui Ion Dobrescu, p. 326, se precizează că e vorba de
„vestitul sarascher Ismail paşa Pehlivanul". Despre succesele militare ale

lui Pehlivan paşa vezi şi Hurmuzaki, Supl. I/2, p. 395, 397, 401 şi I/3, p. 119-
125, 144.
307 Este vorba de Scarlat Calimachi, numit domn in Moldova în 1807
şi luat prizonier de ruşi la 15 iunie 1810 la Arnăutchioi împreună cu paşa

comandant al cetăţii Razgrad. Vezi Hurmuzaki, XVI, p. 858, Supl. I/3, p. 250
şi Cronica lui Ion Dobrescu, p. 326.
308 Kamenski a trecut Dunărea la sfirşitul lunii mai 1810, ocupînd
Bazargicul la 3 iunie; la 6 iunie 1810 generalul A. P. Zass a ocupat Turtucaia.
iar la 11 iunie Kamenski a cucerit Silistra. După aceste victorii, trupele ţariste
au fost infrinte la Bania, la 13 iulie (Lidia Demeny, op. cit„ p. 151-152).
Vezi şi Cronicarii greci, p. 293, Cronica lui Ion Dobrescu, p. 326, Zilot Românul,
p. 95-96 şi Hurmuzaki, Supl. I, vol. II, p. 563.
309 Despre luptele de la Rusciuk din nov. 1810, iulie şi nov. 1811 şi
importanţa cetăţii pentru mersul operaţiilor vezi Hurmuzaki, Supl. I/2,

p. 579, 590-591, 598-600, 603, 616; şi I/3, p. 274-277, 292-295; numeroase
rapoarte sint publicate in Hurmuzaki, XVI, p. 865-877, unde se descriu
luptele şi se indică şi pierderile trupelor ruse. Vezi şi Cronicarii greci, p. 260
şi Cronica lui Ion Dobrescu, p. 326-328, unde se dau multe amănunte despre
luptele din 1810.
167
Luptele din 1810-1811 de la Şumla, Rusciuk, Giurgiu etc. sînt poves-
tite pe larg în Efemeridele culese de banul C. Caragea. Vezi Hurmuzaki, XIII,
p. 116-125, 132-134, 137-140. .
31o Dionisie nu aminteşte faptul că - după victorie - generalul Kamen-
ski a fost primit cu mari onoruri la Bucureşti (Hurmuzaki, XVI, p. 881).
3 11 După Naum Rîrnniceanu: „1809 septembrie 13, s-a predat renumita
cetate a Ismailului, prin constrîngerea foametei, cu capitulaţiune ca să fie

liberi localnicii să se ducă unde voesc" (Cronicarii greci, p. 288}. Cronologia
lui Dionisie lasă din nou de dorit: după evenimentele din 1810, se întoarce la
1809. '
3 12 Cetatea Cladova a fost ocupată de trupele ruso-sirbe la 15 sept. 1810.
(Hurmuzaki, Supl. I, vol. II, p. 453-455}.
Vezi şi N aum Rîmniceanu (Cronicarii greci, p. 291), după care, la 19
martie 1810, s-a făcut o rugăciune la biserica Curtea Veche din Bucureşti
„pentru victoriile generalului Isaiov la Cladova şi Ostrovul de acolo (= insula
Ada Kale} şi pentru că are să iasă toată armata rusească peste Dunăre la
război in contra turcilor".
3 13 lsaev trăia încă la 1810, cind comanda 6- 7 OOO de oşteni, avînd car-
tierul general la Craiova (Hurmuzaki, XVI, p. 849). El a murit la 26 aug./7 sept.
1810, după ce cu o zi înainte decedase un alt general rus, contele Tzukato.
Acest fapt a făcut să se nască ideea că cei doi nu au murit de moarte naturală
ci au fost otrăviţi. După generalul Langeron, turcii nu aveau posibilitatea să
o facă, iar sîrbii şi românii nu aveau interesul, întrucît prin moartea lor pier-
deau doi apărători (Hurmuzaki, Supl. 1/3, p. 311). După moartea lui Isaev,
Kamensky l-a înlocuit cu Zass; „il ne pouvait faire un meilleur choix pour
la partie militaire", consideră Langeron (ibidem, p. 312).
Despre moartea generalului Isaev mai există o însemnare pe un Pen-
ticostar, Blaj, 1808, aflat la biserica din Brădeşti Bătrîni-Dolj, unde citim:
„Să se ştie că acum, la leatul 1810, la luna lui septe(mbrie), la întăile zile,
aflîndu-se Isaia ghenărariul cu o(a)stea musc(ă)lea(scă) peste Dunăre,
făcind păgînii turci (v)iclăşug cu otravă, au omorît acel gheneraru şi intre
el (sic) şi alţi că(pit)ani mai mari; şi după moartea lor, au intrat şi ei (= turcii)
în Cladova. Şi am însărnnat (eu), popa Ion Ungureanu".
314 Generalul A. P. Zass a fost numit comandant al trupelor ruseşti
din Oltenia în toamna anului 1810, după moartea lui lsaev. Vezi Hurmuzaki,
Supl. I/2, p. 563. Langeron - în general bine informat - nu vorbeşte des-
pre suferinţele locuitorilor din Oltenia; în schimb, el afirmă că Zass a dublat
vama pentru baloturile de marfă ce treceau spre Transilvania de la 2 la
4 ducaţi, depunind la casieria imperială 100 OOO de ducaţi în iarna 1810-1811
şi reţinindu-şi aproximativ aceeaşi sumă (Hurmuzaki, Supl. 1/3, p. 328).
Astfel a realizat cu timpul o avere de aproape 1 OOO OOO de ruble (ibidem,
p. ~65). Generalul Zass nu avusese o conduită prea omenoasă nici pe cînd
comanda o unitate rusă la Chilia; aici el punea pe dragoni să răpească recol-
tele locuitorilor, pe care raporta apoi că le cumpărase la preţuri exorbitante;
în felul acesta, încasa sume enorme pentru cumpărături imaginare (ibidem,
p. 121).
315 Este unul din puţinele aspecte negative ale ocupaţiei ruseşti despre
care vorbeşte Dionisie, care era filorus. El omite celelalte aspecte, despre care
nu se putea să nu ştie; de pildă, o dare de 30 de piaştri de fiecare casă, im-
pusă la 1808 în Oltenia, mai mare de 5 ori <lecit în trecut (Hurmuzaki, Supl. I,
vol. II, p. 501) despre rechiziţiile forţate etc. De pildă, la 15 aprilie 1812,
generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov (1745-1813) a poruncit ca pină la
1611
28 april., locuitorii din Ţara Românească să-i pună la dispoziţie 20 OOO de
care fiecare cu cîte 4 boi şi condus de cîte doi ţărani ceea ce însemna că 40 OOO
de ţărani şi 80 OOO de boi „irons sans doute peupler quelque coin de desert".
Totodată, el cerea o contribuţie de două milioane de taleri (ibidem, p. 682).
După cum spunea vice-consulul francez la Bucureşti la 5 febr. 1808:
„Ies generaux russes continuent a lever sur ces deux malhereuses provinces
d'enormes contributions; ils ne laisseront aux paysans Valaques ct Moldaves
que Ies yeux pour pleurer". Ca exemplu citează faptul că mareşalul Prozorovski
ceruse divanului Ţării Româneşti 2 400 de pungi (= 1 200 OOO taleri) pentru
construirea de cazărmi şi spitale necesare oştirilor ruseşti (Hurmuzaki, XVI ,
p. 833). Acelaşi diplomat denunţa modul cum erau chinuiţi oamenii pentru
a da tot ce aveau: „le dernier veau, le dernier agneau, leur derniere poule"
(ibidem, p. 834).
La 1810 consulul Ledoulx nota la rîndu-i că Valahia se afla în starea
cea mai deplorabilă; contribuţiile pe care le încasa divanul pentru întreţi
nerea armatei de ocupaţie erau de 4 ori mai mari decît cele din vremea dom-
nilor fanarioţi; un ţăran care nu avea dedt doi boi şi o căruţă plătea pînă la
40 de piaştri ca dare lunară; pînă la sfîrşitul anului 1809 Ţara ~Românească
cheltuise 3 milioane (de taleri) pentru întreţinerea trupelor ţariste (ibidem,
p. 849).
Vorbind despre urmările ocupaţiei ruseşti, un francez afirma că „l'armee
russe a tellement devore ce pays qu'au commencement de 1809, il n'offrait
deja plus que l'image d'un desert" (Hurmuzaki, Supl. 1/2, p. 589). Un alt
observator contemporan nota: „Ies Russes ont devaste avec une rare barbarie
Ies pays qu'ils ont occupes militairement" (ibidem, p. 630). De aceea se spunea
în nov. 181 l: „Ies pauvres Valachs bnîlent du desir de voir l'armee russe
loin de leur malhcreux pays" (ibidem, p. 648). Vezi şi ibidem p. 670 şi Urechia,
X A, p. 3.
316 Ultima victorie a lui Kamenski a fost la Batina, unde - în sept.
1810 - a împrăştiat oastea de 40 OOO a lui Guşanţ Ali (Lidia Demeny, op. cit.,
p. 152). După cum se spune în Cronica lui Ion Dobrescu, p. 329, Kamenski,
fiind bolnav, „au murit pe cale în Moldova".
317 Relaţiile dintre Napoleon şi Alexandru I s-au deteriorat în dec. 1809
datorită refuzului ţarului de a-i da de soţie pe sora sa, Ana. Vezi şi Cronica
lui Ion Dobrescu, p. 334, unde se dau amănunte despre începerea conflictului
franco-rus.
5 18 Kamenski a fost înlocuit cu M. I. Kutuzov care a sosit la Bucureşti
la 1/13 april. 1811. Este curios că Dionisie omite dintre generalii ruşi tocmai
pe acesta din urmă, despre care Zilot Românul (p. 97) spune că era „întreg
şi desăvîrşit la toată treaba ostăşească" şi că, sub ocîrmuirea sa, „lipsi mul-
ţimea cererilor de cară care topiia dobitoacele, slujindu-se mai mult oştile
cu carăle şi caii lor; lipsiră oarecum şi jafurile ce se urma în ţară de cătră
dregători; se îndreptară judecătorii şi căuta dreptatea fiecăruia", ceea ce
înainte de el nu se întîmpla. Vezi şi Hurmuzaki, Supl. 1/3, p. 326.
Despre tratativele şi discuţiile purtate între reprezentanţii Rusiei şi
ai Turciei vezi Sergiu Columbeanu, op. cit. Dionisie nu menţionează ultimele
lupte dintre ruşi şi turci; Vezi Zilot Românul p. 97-100, care le povesteşte
pe larg.
519 Este vorba de discuţiile pentru pace din 1807; Prozorovski fusese
numit comandant după Michelson cu misiunea de a încheia pace cu Poarta

(Hurmuzaki, Supl. I, vol. II, p. 477). Dionisie nu remarcă faptul că au fost
169
două serii de convorbiri pentru încheierea păcii; tratativele din 1807 nu au
avut rezultat.
Opinia publică din ţările române urmărea cu îngrijorare tirguielile dintre
Rusia, Napoleon şi Imperiul otoman privind soarta lor. La 6 ian. 1810, Naum
Rimniceanu nota: „A sosit aici discursul ce a pronunţat Napoleon Bonaparte
în corpul legislativ din Paris, în care se cuprinde şi despre Valahia şi Moldova
că le-au unit Rusia la imperiul său" (Cronicarii greci, p. 289 ).
3 2 0 Dionisie işi aminteşte probabil că nu a pomenit la locul cuvenit uci-
derea bătrinului domn Alexandru Ipsilanti pe care o povesteşte aici, deşi,
ea s-a petrecut in 1807. După versiunea păstrată in Efemeride, p. 152-153,
lucrurile s-au petrecut astfel: „1806, luni, 10 decembrie, de dimineaţă, bos-
tangi-başi a înconjurat casa bătrinului Alexandru-Vodă lpsilanti şi pe <linsul
l-au închis in Cuptor, iar casa au pecetluit-o; şi a doua zi a venit tefterdar-
efendi, Morali-Osman-efendi, şi, scriind lucrurile, a început să le ridice, ca fiind
confiscate. Iar pe lpsilanti au început să-l cerceteze ca să afle bogăţiile lui.
Şi, pentru că nu avea mai mult de 200 de pungi in banca din Viena, iar duş
manii lui spuneau că are nenumărate, i-au făcut nenorocitului cele mai grozave
şi crude chinuri, cu toată bătrineţea lui, deşi ceia ce mărturisise de la început
la aceia a rămas pînă la sfirşit ... 1807. Pe nenorocitul Alexandru vodă Ipsi-
lanti, după ce l-au chinuit fără milă in Cuptorul lui bostangi-başa, l-au trecut
în cea mai nenorocită stare in închisoarea Zintani, şi la 13 ianuarie i-au tăiat
capul. Iar după aceasta călăii au dus trupul lui la Curu-Ceşme ca să-l vîndă
vreuneia dintre rudele sale, şi nu s-a găsit nimeni. Apoi, unul, doi dintre locui-
tori au arătat lucrul preasfinţitului, bătrinului Kir Atanasie al Nicomidiei,
care, mişcat, din iubire de oameni, le-a dat acelora 150 lei şi l-a cumpărat
de la călăi, ingropindu-1 pe ascuns, afară, lingă biserica sfintului Dimitrie".
Vezi şi Hurmuzaki, Supl. 1/3, p. 135-136.
321 Pacea s-a încheiat la Bucureşti la 16/28 mai 1812. La 6 iulie 1812,
generalul Pavel Vasilievici Ciceagov (1767-1849) trimitea articolele păcii

divanului Valahiei cu rugămintea să le „publicarisească" după obicei (Ure-
chia, X A, p. 5). Dionisie a putut cunoaşte deci condiţiile păcii din 1812 din
aceste publicaţii. Vezi şi textul „tractaturilor" in Cronica lui Ion Dobrescu,
p. 333; el este publicat de D. A. Sturdza, Acte şi documente relative la istoria
renaşterii României, I, Bucureşti, 1900, p. 269-302.
322 În tratat se Rrevedea că oştile ruseşti vor fi retrase din Ţările Române
pînă la 2 oct. 1812. Întrucît Dionisie nu se găsea la Bucureşti in momentul

încheierii păcii, nu vorbeşte despre bucuria locuitorilor cind au aflat de termi-
narea războiului. Vezi Hurmuzaki, Supl. I, vol. II, p. 648.
323 Pentru preţurile din anii 1814-1815 ve1i şi Urechia, X A, p. 879-
880, 883, 940. După cum rezultă dintr-un document din 24 iulie 1814, scumpi-
rea produselor se datora nenorocirilor şi necazurilor produse locuitorilor „în
toată vremea războiului trecut, cînd fieşcare din lăcuitori şi-au prăpădit dobi-
toacele şi alte agoniseli ce au avut", precum şi „năprasnicii boale a ciumii",
care a împiedicat pe locuitori „din alişvelişurile ce putea să facă spre imbivşu
garea şi întemeierea pirlejului său" (Tesaur de monumente istorice, II, p. 370).
Lipsa de produse era deplinsă la 26 august 1814 de Radu Golescu care afirma
că românii sînt distruşi de război şi că „nu mai au nimic" (Hurrnuzaki, XIV/2,
p. 532-533 ).
Foametea din 1811-1812 este evocată şi de o însemnare contemporanrt
unde se spuue: „a ajuns pînea un leu, ocaua de porumb 24 parale, secara
20 parale şi majoritatea poporului mîncau ciocălăi de porumb şi coajă de pe
arbori" (BOR, 1891, p. 329).
170
Scumpirea deosebită a vieţii în această vreme este recunoscută şi de vodă
Caragea în hrisovul său din 1 iulie 1814, prin care a fost nevoit să mărească
lefurile dregătorilor săi „ştiut (fiind) că ieftinătatea lucrurilor vremii întru
care s-a făcut rinduelile acestor lefi n-are întru nimic asemănare cu cumplita
scumpete ce curge acum întru toate felurimile de lucruri, precum de faţă este
văzut". Cu toată zgîrcenia sa recunoscută, domnul a trebuit să mărească
lefurile cu circa 50% (Urechia, X A, p. 463-464).
După cum a arătat Mircea Popa, La circulation monetaire et l' evolution
des prix en Valachie (1774-1831 ), Bucureşti, 1978, p. 116, preţurile I au
crescut şi datorită devalorizării monedei.
324 Despre cursul diverselor monede aflate în circulaţie în această vreme
vezi ibidem, p. 79-102.

325 Data este greşită deoarece domnia lui I. Caragea a început în noiem-
brie 1812, după retragerea trupelor ruseşti. Vezi Fotino, III, p. 127, unde se
arată că Poarta a numit noii domni la 24 august 1812. După cum nota un
contemporan: „ 1812 oct. 2, s-au ardicat din ţară armia rusească supt comanda
lui Zaltuhin general" (N. Iorga, Un boier de provincie în timpul Eteriei şi
Regulamentului Organic, Bucureşti, 1928, p. 5; extras din AARMSI, s. III,
t. IX).
326 Este vorba despre lntîmplările războiului jranţozilor şi întoarcerea
lor de la Moskva, Buda, 1814. în această vreme s-au tipărit şi alte lucrări
despre luptele purtate împotriva lui Napoleon, din care amintim: Scurtă
arătare despre luarea Parisului şi alte întîmplări, Buda, 1814; Trista întîmplare
a cetăţii Drezda de la spargerea podului încoace, Buda, 1814. Campania din Rusia
este povestită şi de Cronica lui Ion Dobrescu, p. 335, care citează ştiri din
„gazeturi".
Campania lui Napoleon în Rusia a fost urmărită cu interes în Ţara Româ-
nească şi Moldova, unde ,,Ies nouvelles victoires des Fram;ais ... font beaucoup
de sensation" (Urechia, X B, p. 6).
327 Armata franceză a început campania la 24 iunie 1812, prin trecerea
Niemenului, dar o iarnă timpurie (prima zăpadă a căzut la 4 nov.) i-a cauzat
mari pierderi, determinînd o retragere catastrofală.
328 Moscova a fost predată fără luptă la 14 sept. 1812, după cum se
spune şi în Cronica lui Ion Dobrescu, p. 335.

3 29 Comandantul suprem era generalul M. I. Kutuzov.
3 30 Napoleon a plecat din Rusia la 5 dec. 1812. Vezi şi Cronica lui Ion
Dobrescu, p. 336, unde se spune: „unii zic că (Napoleon) au eşit (din Rusia)
în chip de curier, alţii zic că l-au scăpat ovreii în chip ca ei, alţii în multe feluri
zic că s-ar fi aflind la Pariz".
331 Este vorba de lupta de la Berezina din 26-28 nov. 1812. Despre
retragerea armatei franceze şi pierderile suferite vezi E. Tarle, 1812 Cam-
pania lui Napoleon în Rusia, Bucureşti, 1948, p. 291-332, (Cap. Berezina
şi pieirea marei armate).
3 3 2 Prusia s-a aliat cu Rusia la 1 mart. 1813.
333 Trupele aliate au intrat în Paris la 31martie1814. Şi alţi contemporani
ai lui Dionisie urmăreau evenimentele ce se petreceau în Franţa; unul dintre
ei nota la 31 martie 1814 că „au intrat moscalii in Paris, cu craiul prusăsc, cu
capitulaţii. Şi au făcut împărat Franţii în locul lui Bunăparte pe fratile lui
Ludovic împăratul" (Corfus, lnsemnări, p. 90-91). În Cronica lui Ion Do-
brescu, p. 344, se afirmă că oastea rusească „au izbit scaunul Franţii, adecă
Parisul", la 5 febr. 1814.
171
Despre impresia produsă la Bucureşti cu privire la intrarea trupelor
în Paris şi detronarea lui Napoleon vezi rapoartele din Hurmuzaki, SN, II,
p. 173-174, 175-176. La 4 mai 1814 I. Caragea primise textul actului de
abdicare a lui Napoleon, iar la 11 mai se ştia la Bucureşti despre primirea
triumfală a ţarului Alexandru I la Paris (ibidem, p. 178-179). Aceste ştiri
dovedesc că opinia publică din Ţara Românească urmărea cu interes evenimen-
tele din Franţa.
334 Napoleon a abdicat la 4 april. 1814.
33& Textul proclamaţiei lui Alexandru I este tipărit în broşura Scurtă
arătare despre luarea Parisului şi alte întîmplări, Buda, 1814, p. 6. Dionisie
nu copiază textul aidoma, ci il „prelucrează", omiţînd unele pasaje sau înlo-
cuind unele expresii; de pildă, „eu sînt cu dreptate", în loc de „eu sînt drept".
Din aceeaşi lucrare sînt luate şi datele privind populaţia Parisului (p. 3 nota).
336 La 6 april. 1814 senatul francez a chemat la tron pe Ludovic al
XVIII-lea, (1814-1815, 1815-1824) fratele lui Ludovic al XVI-lea, după
cum se spune în Cronica lui Ion Dobrescu, p. 345.
337 în urma congresului de la Viena (sept. 1814-iunie 1815), Rusia a
anexat teritoriile Marelui Ducat al Varşoviei, creat de Napoleon.
338 Descrierea piramidei înălţată de ţarul Alexandru este făcută după
cartea Seamne de biruinţă, citată în studiul introductiv, cap. C., Izvoare de

informaţie. Gravura (reprodusă în Bibliografia românească veche, III, p. 134)
reprezintă „vreadnica de vedeare Piramida, care din orinduiala înălţatului
înpărat a toată Rusiia, Alexandru I, din ceale 1131 de tunuri în anul 1812 de
la Franţozi cuprinse, înaintea palatului înpărătesc din Moscva, spre veacinica
pomenire fu înălţată". Vezi şi G. Pascu, op. cit., p. 775.
După o altă însemnare contemporană, trupele ruseşti au capturat 1137
tunuri „şi li-au zidit în ţara franţuzului turn spre pomenire biruinţii" (Corfus,
lnsemnări, p. 318.)
Dionisie nu copiază aidoma textul descrierii; iată un pasaj din acţsta,
pentru comparaţie: „Gurile tunurilor aşa sînt întocmite una lingă alta, cit
capetele pretutindene fac un picior şi gurile deasupra la olaltă să închie in
opt rînduri cu brăurile preste olaltă întocmite, dintre care fieştecare brîu cu un
inel sau cerc din cea mai frumoasă marmoră rusască să ţin laolaltă şi se întăresc.
Ca cea mai grea povară la cel din jos şi cea mai mică la cel din sus brîu să
vină ţine facerea piramidei măsura dreaptă în sus".
3 39 Urma (sau piciorul) era o ·veche unitate de măsurat lungimile; ea
reprezenta a şasea parte dintr-un stînjen sau 0,316 m. (N. Stoicescu, Cum
măsurau strămoşii, Bucureşti, 1971, p. 70).
3 4° Data venirii lui Caragea e greşită; alte însemnări contemporane sînt
mai precise. După reprezentantul Franţei la Bucureşti, Caragea a intrat
în capitală la 24 dec. 1812 (stil nou) (Hurmuzaki, Supl. I, vol. II, p. 700).
„După tragerea oştilor ruseşti, au venit domnu de la Poartă aici în ţară măriia
sa Io Ioan Gheorghie voevod Caragea, intrînd în scaun dechembrie 12, la
6 ciasuri din zi; însă alaiul l-au făcut într-această zi, iar aici în oraş era intrat
mai-nainte cu doao săptămîni, şăzînd în casele dum(nealui) vel log(ofăt)
Dumitrache Racoviţă" (Corfus, lnsemnări, p. 28). După o altă însemnare,
domnul ar fi intrat „în scaunu Bucureştilor" la 15 dec. 1812 (ibidem, p. 29).
Vezi şi ibidem, p. 315, unde se precizează că domnul a venit la Bucureşti
la 24 noiembrie, iar „halaiul" a avut loc în ziua de 12 decembrie. În Cronica
lui Ion Dobrescu, p. 336, se arată că Ion Caragea a intrat în Bucureşti la 12 dec.
1812 „cu halai, cu toiurile, cu cuca în cap".
172
I. Caragea fusese numit domn la 8 sept. 1812 şi a plecat din Constanti-
nopolla 12 nov. (N. Iorga, Acte şi fragmente, II, p. 487, 488 şi Comte de Lagarde,
Voyage de Moscou d Vienne, par ... Constantinople, Bucharest et Hermanstadt,
Paris, 1824, p. 252-253).
Întrudt se găsea la Craiova în această perioadă, Dionisie nu a avut posi-
bilitatea să înregistreze unele evenimente importante, care au impresionat
pe contemporanii săi, ca, de pildă, uciderea lui Ramiz paşa la Colentina în 1813.
Vezi M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Contribution a l' etude des relations
de Set'd Adbullah Ramiz Pacha avec les Principautes Roumaines („Studia et
Acta Orientalia", VII, 1968, p. 77-94), care cuprinde şi numeroase ştiri
despre sfirşitul războiului ruso-turc.
341 Fostul mare postelnic Iancu Caragea a fost confirmat caimacam
al Craiovei la 30 nov. 1797 (Hurmuzaki, SN, IV, p. 105).

3 2
4 Despre excesele săvîrşite de ostaşii ruşi în timpul ocupaţiei vezi pe
larg mai sus nota 315. Deşi arată mare simpatie Rusiei, „fiindcă iaste creş
tină" (cum spune Dionisie la f. 134 v.), cronicarul nu poate trece sub tăcere
exploatarea nemiloasă la care a fost supusă ţara de trupele ţariste de ocupaţie.
343 Lupta de la Kossovopolje (Cîmpul MiC'rlei) a avut loc la 15 iunie
1389; în ea şi-au pierdut viaţa sultanul Murad I şi cneazul Lazăr.

344 Prin lupta de la Moh:ics (29 august 1526), Soliman I cel Măreţ a
supus Ungaria. A urmat un lung şir de lupte pentru coroana regatului între
Ioan Zapolya şi Ferdinand I de Habsburg.
345 Paşalîcul de Buda - cuprinzînd Ungaria centrală - s-a format în
1541 în urma expediţiei lui Soliman, care a ocupat Buda la 2 sept. 1541.
346 Din text rezultă că este vorba de al doilea asediu al Vienei din 1683;
între 1541 şi 1683 trecuseră însă 142 de ani, nu 60 cum susţine Dionisie. Despre
asediul Vienei şi rolul românilor vezi culegerea de studii Românii şi asediul
Vienei 1683, Bucureşti, 1983.
347 Trupele otomane asediatoare au fost atacate de oastea polonă a
regelui Ioan al III-lea Sobieski la 12 sept. 1683.

348 Despre ridicarea asediului de către oastea otomană, care şi-a pă
răsit artileria, muniţiile şi corturile pe dmpul de luptă, vezi Hurmuzaki,

IX/1, p. 305.
349 Buda a fost cucerită la 2 sept. 1686.
350 Prin pacea de la Karlowitz (26 ian. 1699), Ungaria şi Transilvania
au trecut în stăpînirea Imperiului austriac.

351 Este vorba de Karagheorghe, conducătorul răscoalei sîrbilor izbuc-
nită la 1804.
3 5 2 Pare a fi vorba de cucerirea cetăţii Semendria, unde cei 400 de turci
au fost obligaţi să predea armele sîrbilor, la 18 iulie 1804 (Lidia Demeny,

op. cit., p. 131).
353 În realitate, Belgradul a fost ocupat în sept. 1804.
354 La 16 iunie 1807 se arăta că răscoala sîrbilor „a gagne tout le pays
qui horde la Save depuis la Drina jusqu'au Bosna. Les Serviens occupent
Bellina" (Hurmuzaki, Supl. I, vol. II, p. 431). Despre luptele purtate vezi
ibidem, p. 433-434, 439-440, 453-454 etc. Luptele din Serbia şi relaţiile
răsculaţilor sîrbi cu Rusia şi cu reprezentantul acesteia, Rodofinikin, sînt înfă
ţişate pe larg într-un memoriu publicat de T. Holban, Documer.ite româneşti
din arhivele franceze, p. 63- 72.
3 55 Konstantin Konstantinovici Rodofinikin (1760-1838) a fost re-
prezentantul Rusiei pe lîngă Karagheorghe începînd din august 1807; el venea
173
nu cu oase ci cu un ajutor de 100 OOO de piaştri pentru răscula ţii sir bi. Vezi
Lidia Demeny, op. cit„ p. 144-146.
356 Generalul Isaev, comandantul detaşamentului rus din Oltenia, în-
sărcinat cu ajutorarea lui Karagheorghe (ibidem, p. 146-147). Mai multe

amănunte despre aceste evenimente (pe care fa povesteşte la locul lor, cro-
nologic) la Zilot Românul, p.91-92, care subliniază colaborarea dintre sirbi.
rusi şi români în lupta pentru obţinerea independenţei Serbiei.
357 În art. VIII din tratatul de pace încheiat la Bucureşti se prevedeau
unele drepturi pentru Serbia, printre care autonomia internă (Lidia Demeny,
op. cit„ p. 156.)
La 10 nov. 1815 un diplom3.t acreditat la Istanbul arăta că, la cererile
repetate ale Rusiei în favoarea Serbiei, „la Porte ottomane a constamment
reprondu qu' elle ne saurait accorder a la Servie, qui este une province conquire
les privileges de la Valachie et de la Molda vie, qui sont des provinces qui se
sont donnees des capitulations, scrupuleusement observees de tous temps"
(N. Iorga, Acte şi fragmente, II, p. 501), observa ţie foarte preţioasă pentru
natura relaţiilor Porţii cu ţările române.
358 Despre luptele din Serbia (cucerirea Cladovei şi a Belgradului
vezi documentele din 2 sept. şi 17 nov. 1813 (Hurmuzaki, SN, II, p. 122
141-144.
359 Este vorba de cetatea Belgrad, ocupată de oştile otomane la 1 oct.
1813. Vezi Nicolae Stoica de Haţeg, Scrieri, ed. cit., p. 212, care dă mai multe
amănunte despre aceste lupte.
360 Mult mai numeroase ştiri despre „năprasnica boala ciumii" din
1813-1814 găsim în Cronica lui Ion Dobrescu, p. 340-341. Despre această

ciumă, zisă a lui Caragea, vezi M. Alexandrescu-Bulgaru Dersca, Contribuţii
privind „ciuma lui C aragea" în Bitcureşti (1813-1814) („Bucureşti. Materiale
de istorie şi muzeografie", 1964. p. 355-364) şi Dan Berindei, Ştiri consulare
austriece privind epidemia de ciumă din principatele române în anii 1812-1814,
in voi. Din istoria luptei antiepidemice în România, Bucureşti, 1972, p. 195-198.
361 Vezi şi Cronica lui Ion Dobrescu, p. 346, unde se arată că turcii din
insula Ada Kaleh au jefuit mănăstirile Tismana şi Strehaia „şi Craiova mai
era să să spargă".
Turburările au fost provocate de fraţii lui Regep paşa din Ada Kaleh
(ucis de paşa din Rusciuk), Adem, Bechir şi Sali aga, care „ toată vara să
bătură cu cei împărăteşti, pănă în noem. 815" (Nicolae Stoica de Haţeg,
Scrieri, ed. cit„ p. 212-213). La 28 ian. 1815, Tudor Vladimirescu - aflat la
Orşova - arăta că „hoţomanii de la Ada Kale au prăpădit lumea du pe la
noi .. „ încă şi pe oameni i-au pedepsit tare. Cerneţu l-au ars tot". (Docu-
mente privind istoria României. Răscoala din 1821, I, p. 89). După cum
mărturiseau bătrînii, „din vremea tătarilor" nu păţiseră atitea suferinţe
(ibidem, p. 91).
362 Din aceeaşi sursă ca şi Dionisie, un moldovean reţinea sub data de
15 martie 1815 faptul că Napoleon a fugit din insula Elba „şi au venit iarăşi
în Paris împărat, priimindu-1 toati oştile Franţii cu toată bucuria" (Corfus,
Însemnări, p. 91). Napoleon a debarcat în golful Jouan la 1 .martie 1815 şi
la 20 martie se afla la Paris, după un marş triumfal.
363 După înfrîngerea de la Waterloo din 18 iunie 1815, Napoleon a fost
silit să abdice la 21 iunie, fiind internat de englezi în insula Sfînta Elena.

364
Nu în insula Elba, cum s-ar putea înţelege, ci în insula Sfînta Elena.
365 Afirmaţie confirmată de o însemnare contemporană publicată de
Ioan M. Neda în „Rev. istorică română", 1944, fasc. II, p. 226-227.
174
VI. GLOSAR
aian, vezi haian. epistat - ofiţer de poliţie, supraveghetor.

alişveriş - afacere, negoţ. feltmaşar - feldmareşal, cel mai înalt grad
anafora - raport către domn, sau către militar.
divanul domnesc. ierman, firman - ordin emis de cancelaria
analoghie - asemănare. sultanului.
aplotita - simplitate. gelep - negustor de vite.
arzoval (arzuhal) - petiţie, plîngere. geremea - gloabă, amendă în bani.
aspidă - şarpe veninos. ghiaur - creştin, nemusulman.
astar - stofă, căptuşală. ghioldaş - bătăuş.
aşcherlii - ostaşi turci. goştinărit - dare pe oi şi porci.
avantop - tun, mortier. gros - „gros, adecă opreală", închisoare.
baraictar - stegar. haian, aian - dregător otoman, fruntaşul
barut - praf exploziv pentru tunuri. unui sat sau oras.
barutana - „adecă prăfăria", pulberărie. hain - trădător, necr~dincios.
beşlii - ostaşi turci însărcinaţi cu paza harvagiu - arvat, ostaş sîrb sau arnăut.
ordinii. havaiet - taxă, impozit.
bimbaşă - clpetenie a o mie de ostaşi hazna (bazine) - vistierie, tezaur, comoară_
turci, maior. heritisi (verb) - a felicita.
bivşag - belşug, bogăţie. heritizmos - felicitare, urare.
blagorodiia - nobleţe, aristocraţie, de neam hrăbor - viteaz.
bun. iconomie - socoteală, gospodărie.
bragadir - brigadier, general de brigadă. ipolipsis - stimă, consideraţie.
bulucbaşă - comandantul unui buluc (com- iproci - şi altele, etc.
panie). isnaf - breaslă, corporaţie.
capichehaia - reprezentant permanent al înerbat - minat cu pulbere.
domnilor Ia Poartă. înputăciune - reproş.
capigiu - port.ar al seraiului, slujbaş al învîrteji (verb) - a se întoarce.
Porţii cu misiuni speciale. jiganie - lighioană, jivină.
capudan - căpetenie, comandant de oaste, lavră - mănăstire mare.
amiral (capudan paşa). !ist - foaie, filă.
cartace - cartuşe, proiectile. lude - oameni, contribuabili, unitate fis-
catagrafie - recensămînt, samă. cală.
ceflic, ciflic - moşie, fermă, casă şi con- m:1dea - chestiune, problemă, pricină.
strucţiile de pe moşie. marchitan - negustor ambulant.
cheler - cămară de provizii. mazdrac - lance, suliţă.
chilom - măciucă, bîtă. măglaş - lucrător la ocnă.
coleşi (verb) - a slăbi. mehtup - scrisoare din partea vizirului.
conac - loc de găzduire. mlăcos - mlăştinos.
corpos - corp de armată. molia - iniţiat în teologia musulmană, cadiu_
coteli (verb) - a scotoci, a cotrobăi. mumbaşir, bumbaşir - slujbaş însărcinat
cucă - căciulă domnească cu pene de struţ. cu împlinirea unei porunci domneşti.
culă - turn (kule), casă fortificată. muştră - exerciţiu militar, instrucţie.
cumbara - proiectil, bombă. nart - listă de preţuri, cuantum.
cumpănaş (companist) - membru al unei nazir - ~lujbaş otoman, supraveghetor, di-
companii (bresle). rector, ministru.
<lava - reclamaţie, proces, judecată. nosilă - targă.
dărviş, derviş - călugăr turc. obărşter - polcovnic, colonel.
diianţ - locuitor din Vidin (Dii). olac - curier.
diiastima - interval de timp. ordie - oştire, armată.
domuz - porc. orta - regiment, unitate militară turcă.
elciu - sol, ambasador, consul. ostrov - insulă.
175-
panganet - baionetă. satara - impozit, taxă, dare pusă pe silişti.
paragorisi (verb) - a mîngîia., a consola. schelă - port, punct de vamă.
părcea. - diminutiv de la parte, părticea. sera.scher - comandant al armatei, serdar.
pecstluitură - act cu sigiliu pentru con- serhat, sarhat - hotar, margine de ţară.
tribuabili. sinfonie - înţelegere.
peşsheş - plocon, cadou oferit de slujbaşi tabie - fortificaţie, întăritură.
superiorilor lor. tarapana - monetăria statului.
piotă. - oaste pedestră, infanterie. taxildar - strîngător de dări sau taxe.
pitac - scrisoare. tefterdar, defterdar - controlor, sau di-
pliroforie - informa.ţie, lămurire. rector financiar.
podvoadă - obliga.ţie de transport, cără- teslim - predare (de marfă); făcut teslim -
tură. a predat.
poezi (verb) - a se împuia., a se înmulţi. topuz - buzdugan, sceptru împodobit cu
pogrebanie - înmormîntare. nestemate.
pol - jumătate. va.Jiu - guvernator turc, prefect.
politie - ora.ş, cetate (polis). vechil - împuternicit, mandatar, locţiitor.
prez - peste. zabit - slujbaş domnesc care aducea la
pristav - vestitor, crainic. îndeplinire o hotărîre.
pungă - de ba.ni, conţinea .500 de monede zaherea - obligaţia de aproviziona.re cu
de argint sau aur. alimente sau cereale.
raft - scară pentru cai. zaif - slab, slăbit după boală.
raia - popor, supuşi nemusulmani. zapciu - cel ce ţine în frîu pe răufăcători,
răfet, rufet - breaslă. ofiţer, căpetenie.
răitari - călăreţi îmbrăcaţi în fier (reiter). zapt - luare cu forţa, confiscare, stăpînire.
răzmeriţă - tulburare provocată de război. zăticni (verb) - a împiedica, a stînjeni.
reis-efendi - ministru de externe turc. zurba - răzvrătire, turburare.
VII. INDICE DE NUME ŞI LOCURl1
(Abdul Ham id I), sultanul turc, 47 ·r. (Berlin), capitala Prusiei, 112 •r.
(Ada f(aleh) (cetatea Ostrovului), insulă, Rescriea (Biserica) Albd (Beala Trăcv&),
7 v, 41 v, 49 v, 75 v, 76, 89 v, 117, în Banatul iugoslav, 3'1.
124, 125 v, 127 v, 128 v, 153, 154. Bibcscu, boer oltean, 43.
Ad1·ianopole (Odriiu), „scaun împărătesc", Biserica domnească, vezi Bucureşti.
78. Bojoreanu, vezi Bujoreanu.
Afumaţi, jud. Ialomiţa, 52. Bonaparte Napoleon (Bonaparte, „voevod
Alexandru Ipsilanti, vezi lpsilanli. oştilor franceze", împărat francez), 6- 7 v,
Alexandru Aloruzi, vezi Moruzi. 79, 92, 97 v, 105 v, 106 v-108 v, 109 v-
..Jlexandn< I ( Pavlovici), ţarul H.usici, 6 v, 110, 112v, ll3v-ll6v, .131, 134v,
7 v, 96-97 v, 105, 109, 111, 112 v, IJ6, 136 v, 138-139, 140, 140 v, 149,
113, 114, 114 v, 120, 120 •r, 126 v, 127, 154 v, 155.
131, 131 v, 134, 135, l.37 v, 138-139, Borontina, vezi Berczina.
140v, 149, 151-152, 154v.
Basna (Bosnia), provincie în R. S. F. Iu-
Alexandru Scarlat Ghica, vezi Ghica Ale-
xandru Scarlat. goslavia, 31 v, 32, 49 v, 148 v.
Bosniak (Boşneag) paşa, 126 v.
Aliut paşa (Leu paşa), 6, 60-63, 65, 71 v,
Brandeburul, vezi Prusia.
72- 74, 78.
Braşov, 38 v, 40, 95 v.
America (Ţara cea Nouă), 79 v, 106 v, 108,
Brăila (Braila), cetate, 99, 113, 119 v, 120,
154 V.
Anglia (Englitera), 17 v, 28 ·r, 109, IH v, 123 V.
Brîncovea1ica, boieroaică, 71.
154 V.
Ardeal, vezi Transilvania. Brîncoveanu Nicolae, ban, 68.
Argeşanu, arhimandrit, 13. Brîncoveni, boieri, 16.
Arnăut Kioi (adecă Razgracu), 'Fezi l{azgrad. Bucureşti (oraş, scaun, capitală): 5 v, 6, '1,
Athos (Sfeta Gora), 2. 10, 13, 16, 16 v, 19-20, 21-22, 38 v,
Atila, „tătărăscul crai", 23 v. '!Ov-4lv, 4'l,'l4v,'l5 v-'l6v,51-53,
66 v, 69, 70, 70 v, 75, 75 v, 78, 84 v,
Ba6ica, provincie în nordul Iugosla·d('i, 86 v, 87 v, 90 v-91 v, 92, 93, 93 v,
143 V, H.5 V, 95 v, 97 v, 98, 99 v, 10 I, 101 v, 103,
Bagration (Pangration) Piofr Ivanoviâ, ge- lOJv, I04v, 117-118, 119v, 121-122,
neral rus, 123 - 125. 12.1, 124, 129 v, 130, 132, 133 v, 143,
Banat (Bănat), 32, 34, 36-38, 41, 102, 1'15. 152, 153 v; Beilicul, 75; biserica domneascif,
Basarabia, provincie şi (greşit) cetate, 23 ·r, 20; curtea domnească, 69, 75 v, 94 v, 95;
31 v, 98 v-99, 113, 133. haitul Şerban vodă, 100; m-rea Col/ea,
Bănat, vezi Banat. 100; m-rea Mihai vodă, 100; m-rea Radu
Belgrad (Beligrad), R.S.F. Iugosla·1ia, J2, vodă, 99- 100 v; m-rea Sf. Gheorghe,
36v,41,49v,83·r, 145v, 146, 1'18-150. 100; mitropolia, 52, 67, 93 v, 100-101;
Bmder (Tighina), cetate, R.S.S. Moldove- podul peste Dîmboviţa, 91 v; spitalul de
nească, 3J v, 39 v, 98 •r, 113, 133. ciumaţi de la Dudeşti, 52.
Bcreiina (Borontina), C.R.S.S., luptă, Buda, cetate, capitala l!ngariei, 11 v, 35 v,
lJ6 V. 110- 111; paşalîc, 144 v, 145-145 'I'.
1 Am trecut în paranteze numele proprii identificate de noi, pentru care Dionisie Ecle-
siarhul menţionează numai titlul sau funcţia: de pildă, craiul Franţei, vezi (Ludovic al XVI-iea),
solul Franţei, vezi (Sebastiani Horace) etc. Trimiterile se fac la paginaţia cronicii marcată pe
marginea din stînga. a paginilor tipărite.
177
Bujorcanu (llojorcanu) Preda, boier oltean, Cra.iul Prusiei, vezi (Frederic \l\'ilhelm a
J9 V. III-iea).
Buntovski, vezi Poniatovski. Craiul Suediei (Sfeţii), vezi (Gustav al
Buzt!Ju, apă, 119 v, 120. IV-iea).
Craiul Spaniei (Hişpanii}, vezi (Carol al
Calafat, vamă, „schela Diului", luptă, 5 v, IV-iea).
"IJ v, 60 v, 104, 123. C1·imcea (Crîm, Ţara Tătărască, hanatul
Callimah (Kilimah) Scarlat, voievod, 125. tătărăsc), 5-7, 14 v, 1.5, 22 v-24 v,
Camenski, vezi Kamenski. 25-27, 28 v, 30-31 v, 33 v, 39 v, 49-
{Cantacuzino) Şerban, voie•1od, 144 v-145. 50, 79 v, 132.
Cara Gheorghe, •iezi Karagheorghe. Crîm, vezi Crimeea.
Cara Mustafa, aianul Vidinului, 6, 38, '10, Curtea domnească, vezi Bucureşti.
'12-'12 v, fl, 45, 57 v, 59 v, 83, 84 v, David, împărat, 10.
85, 85 v. Dărviş (Derviş) paşa, 5 v, 38, '12 v.
Caracal, jud. Ol!, 86, 86 v. Dealul Mitrnpoliei, vezi Bucureşti.
Cal'agea Ioan (Ia11cu), voie·1od, 7 v, 143, Diiu, vezi Vidin.
152; ......, Nicolae, 5, 19. Dionisie Eclesiarhul, 10 v.
Caransebeş (Caravansebeş), jud. Caraş Seve- Dlmboviţa, apă, 91 v.
rin, 35. Dîrstoru, vezi Silistra.
(Carazin) Nazarie, polcovnic, 13. Doamna lui Hangerliu, vezi (Hangerliu
(Carol al IV-lea), regele Spaniei, 109, 115. Ruxandra).
Cavarna, R. P. Bulgaria, 125 v. Doamna lui Mavrogheiii, vezi (Mavrogheni
Căpitan paşa, vezi (Gazaerli Hasan). Maria).
Cdpitan paşa, vezi (Kuciuk Husein). Dobriţa, oraş, 125 v.
Cerneţi, contopit cu Drobeta-Turnu Severin, Dunăre, 13 v, 17 v, 18, 34, 35 v, 36, 39,
36, ii, 85 v. 40-41 v, '12 v, '14, '17 v, 74, 85, 86 v,
Chilia (Kiliia), R.S.S. Ucraineană, 33 v, 89-90, 93, 93v, 97v, IO!v, 102v-
39 v, 98 v, 113, 133. 104, 105, 110, 116 v-118, 119, 119 v,
Ctmpul Cosovei, vezi Kossovopolje. 121 v, 122 v, 123, 125, 127 v, 128 v,
Ctmpulung, mănăstire, jud. Argeş, 32 ·1, .52. 129 v, 131, 133, 143 v, 144 v, 150 v,
Cleanov (Clenov), corn. Carpen, jud. Dolj, 151, 152 v, 154.
86 V.
Ecaterina a II-a, ţarina Rusiei, 5, 11 v, 12,
Cobul'g (Cobor) Friedrich josias de Saxa -, 15, 22 v, 23, 2'1, 25, 25 v, 31, 31 v, 37 v,
general-prinţ austriac, '11, '1-i.-45, 46. 50, 79, 96 v, 106.
Cogeia Valtac (Muntele cel Mare), 129 v, Edikule, vezi Istanbul.
130, 133. Egipt (Misir), 6, 9, 6'1, 79, 83, 107.
Colentina, lîngă Bucureşti, 100, 122. Elba (ostrov), 7 v, 139, 140, 154 v, 155.
Col/ea, vezi Bucureşti. El ciul Rusiei, vezi (Italinski Andrei Iako-
Condica Pravilnicească, pravilă, 18 v, 19. vlevici) şi (Tomara Vasili Stepanovici).
Constantin (Costand) cel Mare, împărat, I. Englitera, vezi Anglia.
Costandin (Costand), Pavlovici, mare duce, Enzenberg (Henţerberg), general baron aus-
fratele împăratului Alexandru I, 6 v, triac, 41.
J 11 V, 112, li "I, 120 V. Eugeniu (Evghenie) de Savoia, general
Constantin Ipsilanti, vezi Ipsilanti Constan- principe austriac, 145.
tin. Europa (Evropa), 97 v, 108 v, 108, 109 v,
Constantin Suţu, vezi Suţu Constantin. 135 v, 138, 139 v, 142 v.
COl'neasca, boieroaică, 71.
CMnescu (Mihai Grecianu-Cornescu) boier Filaret, episcop al Rîmnicului, 20 v.
68. ' ' Filipeasca, soţie de boier, 71.
Cozia, mănăstire, jud. Vîlcea, 38 v, 52, 52 v. Filipescu (Pană), mare vistier şi ban, 121.
Cozma, episcop al Buzăului, 20 v.
Cl'aina, regiune în R.S.F. Iugoslavia, 32, (Filitti Dositei), mitropolitul Ungrovlahiei,
'li, 49v, 128, 128v, 143v, 14.5v, 67.
150v, 151. Florenţa, oraş în Italia, sinodul de la, I v.
Cl'aiova (oraş, scaun, ţară), 5 v, 6, 7, 13, Fointainblcau (Fontenoblou), oraş în Franţa,
16 v, 21 v, 22, 38, 38 v, '10, '11 v, 42 v, 140 v.
50, 51 v, 70, 84 v-87 v, 10.5, 117, 117 v, Francisc I (Franţiscus), împărat austriac,
124, 128- 129, 143, 152 v- 154; epis- 108v-lll, 112-113, 115-116v, 140v.
copia Craiovei, 43.
Franţa (crăie, imperiu, republică), 28 v,
Craiul Angliei, vezi (George al III-iea). 105v-106v, 107v-108v, 113, 114v,
Cl'aiul Franţei, vezi (Ludovic al XVI-lca). 115, 116, 116 v, 135 v, 137 v, 139 v,
Cl'aiul Poloniei, vezi (Ioan Sobieski). 140, Hlv, 142v, 15'1v, 155.
Crniul PMtugaliei ( Portucalii), vezi ( Joao (Frederic Wilhelm al III-lea}, craiul Pru-
al VI-lea). siei, 109, 112 v, 137 v, 139, 140 v.
178
Gabrovo (Gabrov), R. P. Bulgaria, 125 v. Isaiev (lsaiia), general rus, 7, 117 v, 118,
Galiţin Aleksandr Mihailovici, conte, gene- 124, 125 v, 127 v-129, 149.
ral-feldmareşal rus, 12, 14. Ismail, cetate, R.S.S. Ucraineană, 5 v, 39,
(Gazaerli Hasan) (căpitan paşa), 20, 25- 45 v, 47 v, 48 v-49 v, 99, 113, 123 v,
26, 30-30 v. 124 v, 125, 127, 133.
(George al II I-lea), regele Angliei, 109, 114 v. Israil, popor, 9.
Georgia (Giurgiu, împărăţie), 14 ·;, 26. Istanbul (Poarta Ţarigradului), I v-2, 6,
Ghenipazar, tîrg în R. P. Bulgaria, 125 v. li v, 14-15, 16-16 v, 18-19 v, 20,
Gheorghe Hangcr!i11, vezi Hangerliu Constan- 22v, 23v, 24, 25, 30, 31, 3lv, 39, 51,
tin. 52 •;, 56 v, 57 v, 58 v, 59 v, 62, 63 v,
Ghiatropul, tîrg 125. 67 ·;, 70, 74, 74 v, 77, 77 v, 79 v, 82,
Ghica, familie, 16; - Alexandru Scarlat, 83 v, 87, 87 •;, 89, 90, 90 v, 92-93,
10; - Grigore al I II-iea, 16. 94, 97 v, 98, 98 v, 103, 107 v, 113, 128,
Giurgiu (Giurgio·;), cetate, jud. Giurgiu, 131, 132, 133, 141, 143-143 v, 145 v-
5 v, 44, 44 -;, 45 ·;, 101, 116, 118 v, 146, H8 v, 150, 151 v, 154; Edikule,
))9, 126 V. temniţă, 132 v.
Giurgiu, vezi Georgia. Istoria piramidei din Moscova, carte tipă
Goleasca, soţie de boier, 71. rită la Moscova, 141 v.
Gorj, judeţ, 153. Istoriia războaelor muscalilor rn francezii,
Graz (Graţ), cetate, 151 v. carte tipărită la Viena, 134 v, 136.
Grigorie, mitropolit al Ungrovlahiei, 20 v. [storiia sîrbilor, 143 v.
(Grigorie al V-lea), patriarh de Constanti- Italia, crăie, 107 v, 108, 109, 110, 112 v,
nopol, 67. ) IJ, J )6 v, 154 V.
Grigore Ghica, vezi Ghica Grigore. ( Italinski Andrei Iakovlevici), e lei ul Husiei
(Gustav al IV-iea), regele Suediei, 109. la Poartă, 89, 97.
Hangerliu Constantin (Gheorghe), voievod, Tmpăratul Giurgiului, vezi (Irakli al Ii-lea).

j V, 6, 53, 60, 60 V, 63 'F, 64, 66 V-67 V, lmpăratul turcesc, vezi (A bd ul Ham id I şi
70-70 v, 74, 74 v, 75 v, 76-78. Selim al III-iea).
(Hangerli11 Ruxandra), doamna lui Han- lmpiirăţia Giurgiitlui, vezi Georgia.
gerliu, 76 v, 77. lmpărăţ'ia nemţilor, vezi Imperiul habsburgic.'
(Hasan paşa), serascher de Vidin, mare lm/iărăţia Ţarigratlul11i, vezi Turcia.
vizir, 37 v.
Haţeg, . jud. Hunedoara, 36 v. jitian11, mănăstire,
jud. Dolj, 42.
Henterberg, vezi Enzenberg. Jiu, apă, 42, '13.
Hindiia, vezi India. ( joao al VI-lea), regele Portugaliei (Por•
Hişpania, vezi Spania. tucalii), 109.
Horeahova, vezi Rahova.
Hotin, cetate, R. S. S. Moldovenească, 33 v,
39 v, 98 v, 113, 133. I< amenski (Camenski) Nikolai Mihailovici,
Hronograful Ţării Romaneşti, 1H v. general rus, 7, 124, 125 v- 127 v, 129 v,
130-131 v, 132, 133.
Hungaria, vezi Ungaria.
I<aragheorghe (Cara Gheorghe), conducă
torul răscoalei sîrbeşti, 7 v, 102 v, 118,
Iancu, caimacam al Craio•;ei, vezi Caragea 128, 143 v, 147 v, 148-152.
Ioan. J(ievopecerski, vezi Lavra Pecerska.
I aşi, oraş, 123. Kilia, vezi Chilia.
Ierusalim, 79, 179 v. J(ilimah, vezi Callimah.
Ilie polcovnic, vezi (Lăpuşneanu) Ilie. J(ladova (Cladova, Fetislam), cetate în
Imperiul habsburgic (Împărăţia nemţilor), Craina, 41, 49 v, 83 v, 117, 12-1, 125 v,
6 v, 33 v, 144 v, 128.
In,ia (Hindiia), 28 v. J(ossovopolje (Polc Coso·w, Cîmpul Mierlei),
Ioan Paleologu, vezi Paleologu Ioan. luptă, 144.
Ioniţă Papuc, clucer, caimacam al Craiovei, (Kuciuk Husein), c[Lpitan paşa, 6, 5J, 62-
j v, 38. 65, 67, 70 V- 72, 73, 73 V, 7.5, 75 V, 78.
Iosif al II-lea, „împăratul nemţilor", 25 v,
31 v-32, 33 v, 36, 43, 4.5 v, 47, 50,
I.audon Gedeon, von, general al trupelor
106, 145 v. imperiale, 32, 36 v, 'I I, '11 v, 47.
Ipsilanti Alexandru, voievod, 5, 5 v, 7,
Lavra Pecerska, Kiev, U .R.S.S., 121.
11, 16-19, 52v, 89, 94, 132-132v;
(Lăpuşneanu) Ilie, polcovnic, 13.
- Constantin, voievod al Ţării Româ-
Lehiia, vezi Polonia.
neşti şi Moldovei, 6 - 7, 89 v, 90 v, 92,
93 v-94 v., 96-97, 98, 98 v, 101, Leningrad (Petreburgu, Petersburg), U. R. S. S.,
10 I v, 102 v, 103, 104, 105, 117 v- 120, 7, 14 v, 23, 26 v, 29 v, JO, 79 v, 80 v,
121, 125, 132, 149. 83 v, 88, 95 v, 96 v, 113 ·;, I H, 118,
( Jrakli al II"lra), regele Georgiei, 26. 118 v, 120, 137.
179
Leopold al II-lea, împărat austriac, 49 v, Odrii11, vezi Adrianopole.
81, 106, 108, 109. Olt, rîu, 14, 32v 38v· 41 5lv 66'1 81 1
Leu paşa, vezi Aliut paşa.
(Ludovic al XVI-lea), craiul Franţei, 6 v,
\7:
84, 86 ., , J l
117 '„, 50 V"J 53. '
Oltenia (aceste 5 judeţe, dincoace de Olt),
79, 105 V, 107 V. 7, 32, 61 v, 68 v, 81, 116 v-117 v, 153.
Lugoj (Logoj), oraş mare, 35, 35 v. Oreaova, vezi Hahova.
Lugojel (Logojel), sat lîngă Lugoj, 35 v. Orşova Veche, cetate (Ruşava), 34 v.
Osman, sultan al Imperiului otcman, vezi
Manaf lbraim, capul cîrjaliilor de la Vidin, (Selim al III-iea).
85 v, 90. Ostrov, cetate, vezi Acla Kaleh.
Mantova (Mantua), cetate, 112 v. Ostrov, iqsulă, vezi Ellm.
Manuil Giani Roset, voievod, fost caimacam
al Craiovei, 13 v, 14.
Palanca, oraş, R. S. F. Iugoslavia, 34.
Marea Roşie, 9, 44. Paleologu Constantin şi Ioan, împăraţi Li-
(Maria Antoaneta), regina Franţei, 106.
zantini, I v, 2 v.
Maria Tereza (Maria Tereziia), împără-
Palestina (Palastina), 6, 79, 83 v, 107.
teasă, 106.
Panciova, oraş, l~. S. F. Iugoslavia, 34, 34 v.
Matictş (Matheiaş) Corvin, regele Ungariei,
Pangration, vezi Uac;ratio11.
110.
Panonia, vezi Poloni.a.
Mavrodin binbaşa, 45, 46.
{Mavrogheni Maria), doamna lui Mavro- l'aris (l'ariz), „scaunul crăiei frantozesti"
7 v, 116 ·1, 1J5, 138, 138 v, HO·, 14°2 v:
gheni, 47.
Mavrogheni Nicolae, voievod, 5, 5 v, 20, 154 V, 155.
25 v, 32 v, 33, 38, 40 v, 43 v, 47, 53 v, Pa/1·iarlml de Constanl·inopol, vezi (Grigorie
al V-lea).
89 V.
Mdglaşi {Pduşeşti), jud. Vîlcea, 38 v.
Pavel I, împăratul Rusiei, 79-80 v, 83 v,
Jl.Iehadia (Mehediia), jud. Caraş Severin, 88-88 v, 96 v, 107 v, 108.
32, 35, 36. Pazvantoglu (Pazvandu) Osman aga, aianul
cetăţii Viclinului, 5 v -6 •1, 53-55, 56-
Mehedinţi, judeţ, plai, 34 v, 36, 85 v, 153,
153 V. 57 v, 59 v-60 ·1, 61, 62, 63, 63 v, 65,
Michelson (11itriston) Ivan lvanovici, ge11e- 66, 71 v-72 ·1, 75 ·1, 78, 78 ·1, 79 v-
ral rus, 105, 117 v-120 v. 84, 85, 90 V, 95 V, 10.1 V --10.5, 107 't,
Mihai Suţu, vezi Suţu Mihai. 1-16.
1Yliloradovici 1Wihai Amlreevici, general rus, Pehlivan (Peli·1a11) Ismail aga, 125.
7, 118-120, 121-122v, 135v. Pesta (Pcşta), oraş, H.. P. l'ngară, 35 v.
Pdreburgu, vezi Le11i11gracl.
JHisir, ·iezi Egipt.
Pctrovaradin (Petruvarodin), cetate,
;'11itriston, vezi Michelson.
R. S. F. Iugoslavia, 35 v.
Mitropolitul l"ugrovlahiei, vezi (Fililli Dosi-
Pietrariul, vezi Kamenski.
tei).
(Pius al VII-iea), papă, suveran, pontif
Mola paşa de Vidin, 128.
al Homei, 109.
Aloldova (Molda,1iia), 12, 15, 16 v, 23 v,
Pîrşcovcanu Ştefan, vornic, 16.
31 v, 32, 66 v, 80, 81, 87 v, 88 v, 98,
98 v, 99, 102, 104, 113, 117 v, 123, 132, Ploieşti, oraş, '10.
133. Poarta Otomanicească sau Poarta Ţarigra
i\Ioruzi Alexandru, voievod, 5 v, 51, 52 v, dului, vezi Istan bui.
58, 78, 80 ·1, 82, 83-84, 87, 89, 90 v, Pole Cosovo, vezi Kossovopolje.
97, 98 V. Polonia (ţara Panoniei, „Lehiia adecă Pa-
A!oscova (Mosc'ta, Moscoviia), 7, 7 v, 13 •1,
nonia", Ţara Leşască), 11-11 v, 30 v -
30, 13'1 v, 135-136, 137 ·1, 141; pira- • 31 v, 40, 50, 95 v, 105 v, 111, 112 v,
mida din - 14 l. 113, 121 v, 124, 137 v, 140, 140 v, 145.
Polovragi, mănăstire, jud. Gorj, 86.
Napoleon I, vezi Bonaparte Napoleon.
Nazarie, vezi (Carazin) Nazarie. Poniatows//.i (Buntovski), Stanisla.v al II-iea,
Necopoia, vezi Nicopole. regele Poloniei, 11.
Negotin, oraş, R.S.F. Iugoslavia, 41, 124. Porceni, jud. Gorj, 38 •1, 40, 42.
Negru vodă, vezi Radu voievod zis Negru Portugalia (Pcrtucalia), 109, 115.
'I Odă.
~otemkin (Potenkin) Grigore Ale/lsandrvvici,
Nicolae Caragea, vezi Caragea Nicolae. general rus, 33 v, 37 v, 47.
Nicolae lvl avrogheni, vezi Mavrogheni Nicolae.
Nicopole (Nccopoia), cetate, R. P. Bulga- Provatu, loc„ R. P. Bulgaria, 125 v.
ria, 117, 125 ''· Prozorovski, Aleksandr Ale/1sandrovici, gene-
Niş, oraş, R. S. F. Iugosla·1ia, 83 ·1, 148 v. ral-feldmareşal rus, 105, 119, 123, 132.
Prusia (Brandeburul, „ţările Brandiburu-
Ocnele Mari (Ocna cea Mare, oraşul Ocnei) lui"), 11, 12v, 16v, 109-109v, 110,
jud. Vîlcea, 39, 84, 84 ·1, 86, 86 v. ' 112 v, 116 v, 137 v, 140, 140 v.
180
Racovită, boieri, 16. Strehaia, mrtnăstire, jud. l\foheclinţi, 15j.
Radu· 'vodă, m-re, vezi Bucureşti. Suedia (Sfeţia, Şfedu), H, 14 v, 29 v, 109.
Radu voievod zis Negru vodă, IO. Sultanul tătărăsc, vezi (Şahin Ghirai).
Raguza (Dubro-rnik), R. S. F. Iugosla•1ia Sulu Constantin, voievod, 6, 87 „,
89 v, 92 •1,
109. · 94, 96, 96 v, 98; - Jvfihai, voievod, 5,
Rahova (Oreaova), celate, R. P. Dulgaria, 5 V, 19 'I, 51, 97, 97 V.
72 v, 83 V, 117, 153 V. Suvorov (Su·mro), Aleksandr Vasilicvici,
Razgrad (Arnăutkioi), R. P. Bulgaria, 54, general rus, 5 v, 45 v -· 48, 49, 49 v, 108.
66, 125 v, 148.
Regina Franţei, vezi (Maria Antoaneta). (Şahin Ghirai}, hanul t[Lt;i.rilor, 22 v-24.
Rîmnicul Vflcea (Rîmnic), or:lş, 13 v, 38 ·1, Şanaţ, oraş, R. S. F. Iugoslavia, J5 v.
39, 50 V. Şegarcca, jud. Dolj, 85.
Regep (Regept) paşa, aian de Ada Kalch, Şerban (Cantacuzino}, ·iezi (Cantacuzino)
154. Şerban.
Rodofinikin (Roclofinix) J(onstantin, general Şerban vodă han, vezi Ducurc•şti.
rus, 149. ~jedu, vezi Suedia.
Roma, 109, 141; papa, vezi (Pius al VII !ea). Ştefan, arhidiacon, 3.
Romanţov, vezi Rumianţe•1. Ştefan, despotul Serbiei, 144.
Rumianţev (Homanţov) Piotr Aleksandro- .'jiştov, RP.Bulgaria, 125 v.
vi~i, conte, general-feldmareşal ms, 12.
Rttmelia (Rumele), provincie otomană, 66, Tem·isvar, vezi Timisoara.
81, 149; valiîtl de Rmnelia, 65-66. Tcrsc~iklioglu (Trăstăninoglu), aianul Hus-
Rusia (Rosia, Împărăţia Rosii), 5, 11 ·1, ciukului, 83 v, 94, 95 v.
14 v, 22 v, 23, 29 v, 31, 49, 50, 79, 80 .,, Timiş {Temiş), apă 35.
8 J V, 88, 89 V, 97, 114 V, 120 'I, 128, Timişoara (Temişvar), 34, 35, 35 v.
131, 131 v, 133, 134, 134 ., ' 135, 136 •1, Tismana, mănăstire, jud. Gorj, 32 •1, 38 •1,
137 v, 140 v, 141, 142 V, 52.
Ruşava, vezi Orşo•1a Veche. Tilireciu, deal, jud. Yîlcea, 86 v.
Ruşciuk (Ruse), cetate, R. P. Bulgaria, Tîrgovişte, 119 v.
57 V, 60, 64, 83 'I, 85, 90, 94, 100 'I, Tîri;u Jiu, 38 v, 85 v.
119, 126, 126 ''1, Tîrnovul cel Jv!are, vezi Vcliko Tîrn0"10.
{Tomara Vasili Sttpanovici}, elciul H.usiei,
79 V -80 ·1, 8 J, 89.
(Sebastiani Horace}, solul Franţei la Poartrt, Transilvania (Ardeal, Trenzivania, Ţara
6·1, 92-93, 96, 97v. Ungurească), 14, 23 v, 32, 36 v, 39, 87,
(Selim al III-iea}, sultan al Imperiului 87 v, 89 v, 95 v, 117, 122, 132, 145.
otoman (la Dionisie greşit: Osman), Trăstăninoglu, ·re zi Tersenklioglu.
.56-57 v, 58 v, 59 .,, 60, 62 v, 65 v, Turcia (Turkiia, Împărăţia Ţarigradului,
70 v, 73, 74 v, 75, 78 v-80 ·1, 82-83 v, Ţara Turceasdt), 5, 11 v, 14 v, 16, 22,
84 v, 89, 90, 93, 96, 97, 97 v, 103 ·1, 107v, 78 V. 107 V, 149, 151.
131. Turnagi aga, caimacam al Craiovei, 5 v, 38.
Serascherul de Vidin, vezi (Hasan paşa). Turnu (l\!Jăgurele}, cetate, jud. Teleorman,
44, 125 'I,
Serbia (Ţara Servianţilor), 32, 36 v, 49 ·1,
Turnul Jlfoscovei, •iezi Moscova.
143 v, 145 v, 146, 149, 149 v, 151, 151 ''·
Turtucaia, R. I'. Bulgaria, 125 •1.
Sfetagora, vezi Athos.
Sfetislam (Fetislam), vezi Klado·-1a. Tara cea Nouă, vezi America.
Sfeţia, vezi Suedia. Tara Lesască, vezi Polonia.
Sfîntul Dimitrie, sfîntul Gheorghe, sfîntul Tara M'uscălească, vezi Husia.
Theodor Tiron, steaguri ostăşeşti, 32 v. Ţara Nen;ţească*, vezi Imperiul habsburgic.
Tara Rmânească, vezi Valahia.
Silistra (Dîrstor), R. P. Bulgaria, 1 IJ, 125.
Ţara Servianţilor, vezi Serbia.
Slatina, jud. Olt, 86 v.
Ţara Tătărască, vezi Crimeea.
(Sobieski Ioan al III-iea), regele Poloniei,
Ţara Turcească, vezi Turcia.
145.
Ţara Ungurească, vezi Transilvania şi Un-
Solul Franţei, vezi (Sebastiani Horace).
garia.
Sovaro, vezi Suvorov.
Ţarigrad, vezi Istanbul.
Spania (Hişpania), 15 v, 109, 135 v, 137 v.
Srem (Sirmium), principat în Serbia, 143 v, Ungaria (Hungaria), 23 v, 110 •1, 113, 116 v,
145 v. IH v, 145. Vezi şi Ţara Ungurească.
* Uneori Dionisie cuprinde sub acest nume şi provinciile romfrneşti ocupate de austrieci,
de pildă flanatul (f. 5 v).
181
Valahia (Ţara Româncasdl.), .5, 9, 12, 1.5, 79 v, 80 v, g1, 83 v, 84, 85, 86 v, 10-4,
16, 23 v, 26, 32, 34 v, ~9. 43 v, 49 v, 107 V, 12J, 127 V, 128 V, 148 V, 1.50, 1.53
50 v, 66 v, 74 v, 75, 80, 83 v, 87 v, 88 v- 153 V.
89 v, 92 'I, 94, 96, 97, 98, 99, 103, 112 .,, Vima, „scat1m1l împărăţiei nemţilor", 6 v,
113, 120, 121, 128•1, 132, 133, 146, 1.50·1. 3.5v, 108·1, 109·1-lll, 112 v, 113,
Vandon, general francez ( ?), 110, 115 ·1, 11.5-116 'I, lJ6, 144 '/ .
. l35v.
Vieroşan:t, egumenul m-rii Vieroş, 13.
Vdcdreşti, sat lingă Bucureşti, (iv, 13, 98.
Vîlcan, plai, 36 ·1.
Veliko Tfrnovo (Tîrno·rnl cel Mare), R. P.
Bulgaria, 125 v. Vfrşet, R.S.F. Iugoslavia, 34, 36 v, J 7.
Vidin (Diiu), cetate, paşalîc, R. P. Bulga- Voiloviţa, mrm."1slirc lingă Panciova, 34 V.
ria, 6, 32, 34v, 35v-36v, 37v, 38,
39, 41, '14, 53, 56 ·1, 57, 58 .,, 60, 60 v, Zass, A.P., general rus, 7, 129.
62 "I, 63, 67, 71 ·1, 73, 73 V, 7.5, 78, 78 V - Zolic, rnaghistran, 1 v.
SUMAR
P.
I. Studiu introductiv ................ 5
II. Lista abrevierilor folosite .......... 23
III. Lista lucrărilor lui Dionisie Ecle-
siarhul ........................ 25
IV. Textul hronografului ......... .. . 30
V. Note şi comentarii ................ 126
VI. Glosar •••••••••••••••• „ ••••••••• 175
VII. Indice de nume şi locuri .......... 177
I •r fORGA ~
r
Rf'dactor : GEORGETA POP
Tehnoredactor : FELICIA BOLOCAN
Bun de tipar : 2.II.1987 ; coli tipar : 11,50.
Format : 16/70 X 100 .
. { 9(498.1) «1764; 1815»
C.Z. pentru biblioteci mari : (0031)
859.94
C.Z. pentru biblioteci mici : 9(498.1)
Tiparul executat sub comanda
nr. 1356 la
Intreprinderea Polll!rafică
.. 13 D~cembrte 1918".
str. Grigore Alexandrescu nr. 89-11
Bucureşti,
Republica Socialistă România

Hronograf Dionisie Eclesiarhul 1987

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hronograf Dionisie Eclesiarhul 1987

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

DIONISIE ECLESIAR HUL

Transcriere după original, ~ndice şi glosar de

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

"XpoHorpa<l>" .il:HOHHCIDI 3KKJie311apxa (176~-1815 rr.)

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

A. AUTORUL HRONOGRAFULUI ŞI OPERA SA 1

Autorul Hronografului a rămas pînă de curînd un personaj misterios.

Din cite se cunosc pînă în prezent, Dionisie a scris in total circa JO de

10 Vezi pe larg D. Bălaşa, Dionisie Eclisiarhul (MO, 1982, p. 98 şi urm.).

B. TITLUL ŞI CUPRINSUL HRONOGRAFULUI

Lucrarea a fost intitulată de Dionisie Eclesiarhul HRONUGRAF (f. 9/1);

18 T. G. Bulat, Dionisie Eclesiarhul artist plastic („Revista de istorie bisericească", 1943,

condicilor în faţa domnului, hramul bisericilor şi desenul construcţiei bisericeşti. Menţionăm

24 G. Pascu, Dionisie Eclesiarhul („Convorbiri literare", 1925, p. 7f8-/77). Vezi

Cronicarul Dionisie a utilizat o serie de mijloace de informaţie scrise

Valoarea Hronografului lui Dionisie a fost judecată în chip diferit de

38 AO, 1934, p. 301.

fanat'iolismul între istorie şi legendd, în voi. Ia marginea gecmel11ei, p. 100- 110.

43 C. C. Giurescu, op. cit., p. 27.

46Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-iea I. Ţara Românească, Bucu-

Limba utilizată de Hronograf a fost studiată pe larg de Emilian Bureţea,

Ms. se află acum la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti;

H. TRANSCRIEREA TEXTULUI ŞI GRAFIA LUI DIONISIE

A vînd la indemină textul original al Hronografului, l-am transcris

Înainte de a încheia studiul nostru, ne facem o plăcută datorie să aducem

A. FONDURI DE DOCUMENTE ŞI MANUSCRISE:

ASB = Arhivele Statului Bucureşti

AARMSI = Analele Acad. Române. Memoriile Secţiei Istorice

- Bibliografia analitică = Bibliografia analitică a literaturii romdne vechi.

Pentru războaele lui Isaiia gheneraru şi pentru întîmplarea

(PENTRU NEUNIREA LEAŞILOR ŞI RĂZMIRIŢA ÎNTRE EI F.11(3

F.12('1) (PENTRU ÎNCEPEREA RĂZMIRIŢII MUSCALILOR

(PENTRU STAREA ŢĂRII RU~ÂNEŞTI CUM ERA

(PENTRU PACEA CARE S-AU FĂCUT ÎNTRE ÎNPĂRĂŢIA

DOMNIIA LUI NICOLAE CARAGEA VOEVOD

DOMNIIA MĂRII SALE MIHAI SUŢUL VOEVOD I G<O)SP<O)DAR

DOMNIIA LUI (NICOLAE) MAVROGHENI VOEVOD

(O mină desenată de Dionisie arată: VEZI) RĂZMIRIŢA A DOAO,

(PENTRU ÎNCORUNAREA ÎNPĂRĂTEASII ECATERINII

AICEA SĂ ARĂTĂM PENTRU IZVODIREA SECRETURILOR (PENTRU

ACUM SĂ ZICEM CEVA ŞI (DE) NEMŢI (ISTORIIA PENTRU NEMŢI,

intrănd pe margine în ţară, s-au lo-vit cu turcii ce na la Ti~mana străji şi

VODĂ MAVROGHENII (PENTRU BOERIILE CARE LE FĂCEA

(PENTRU INTRAREA TURCILOR ÎN ŢARA NEMŢASCĂ ŞI CUM

(CĂIMĂCĂMIIA ÎN CRAIOVA A LUI TURNAGI AGA ŞI A LUI DĂRVI;;

ÎNTR-AL TREILEA AN,

(NĂVALA TURCILOR DIN GIURGIOV ASUPRA NEMŢILOR

(RĂZBOIUL MUSCALILOR ÎNPRECNĂ CU NEMŢII

(PENTRU MOARTEA Î~PĂRAŢILOR ŞI A FELTMAŞARILOR)

(PENTRU LUAREA CETĂŢII ISMAILU DE SUVARO

sari nu murna ca mmca slanma ş1 bea vm;

DOMNIIA. A DOAO A Lui MIHAI VOD(Ă) SUŢUL (DUPĂ PACE)

DOMNIIA LUI ALEXANDRl! MOR UZI V(OIE) VOD

A DOAO DOMNIE A LUI ALEXANDRU VODĂ

DOMNIA LUI GHEORGHIE (CONSTANTIN) HANGERLIU

(PENTRU VĂCĂRITU CE AU PUS VOD(Ă) HANGERLIU PE ŢARĂ:

Vodă Hangerliu cu căpit(an) paşa au făcut de aducea zaherea şi din

(PENTRU MERGEREA LUI CĂPIT(AN) PAŞA ÎN BUCUREŞTI)

(PENTRU TĂEREA CAPULUI(LUI) LEU PAŞA, PĂRTININD

(CUM S-AU MEŞTEŞUGIT CAPIGIU DE AU TĂIAT PE VOD(Ă)

A DOAO DOMNIE A LUI ALEXANDRU MORUZI VOEVOD LA LEAT 1800

(INTRAREA FRANŢOZILOR ÎN MISIR ŞI ÎN PALASTINA ŞI CUM

Bucureşti. Deci au venit lui vod(ă) de la înpăratul ferman să dea Pazvandului