ABORDAREA TRANSGENERAŢIONALĂ ÎN ALEGEREA

PARTENERULUI
Inapoi Autor: Diana-Laura Orha-Iliescu
Introducere...........................................................................................p. 4
1. Psihogeneaologia.............................................................................p. 6
2. Analiza Transgeneraţională...........................................................p. 7
2.1.Conceptele teoriei boweniene........................................................................................p. 8
3. Repere conceptuale în contextul abordarării transgeneraţionale referitoare la alegerea
partenerului.............................................................p. 12
4. Mecanisme de transmitere a inconştientului familial cu implicaţii în alegerea
partenerului....................................................................................p. 16
4.1. Introiecţia familială primară......................................................................................p. 18
4.2. Negarea familială.........................................................................................................p. 18
4.3. Proiecţia........................................................................................................................p. 18
4.4. Cripta şi fantoma.........................................................................................................p. 18
4.5. Loialitatea familială şi loialitatea în cuplu................................................................p. 19
4.6. Repetiţia........................................................................................................................p. 20
4.7. Alianţe inconştiente......................................................................................................p. 20
4.8. Contractul narcisic......................................................................................................p. 21
4.9. Pactul de negare...........................................................................................................p. 21
5. Mitul, mitologii familiale şi mitologii comunitare............................p. 21

6. Indicatori privind patternurile de transmisie transgeneraţională specifice alegerii

partenerului............................................................p. 23
7. Legea atracţiei.....................................................................................p. 24
7.1. Similaritatea ca factor în atracţii...............................................................................p. 24
7.2. Atracţii comune inconştiente......................................................................................p. 26
8. Concluzii..............................................................................................p. 29
Bibliografie...........................................................................................p. 31
Introducere
Cuplul este o unitate formată din două personae, implicate într-o relaţie foarte personală. Un cuplu
înseamnă doi parteneri ce aleg să trăiască împreună unul pentru altul şi unul lângă altul. Din dorinţa
de a îmbina într-un "noi" două personalităţi distinct pot apare fisuri (Leleu, 2003 ) .
Cuplul este o uniune a două energii complementare. Este rezultatul întâlnirii a doi indivizi, unul
dominant Yn şi celălalt dominat Yang. Mai putem vorbi şi despre alchimia dintre esenţa de tip
feminin şi esenţa de tip masculin. O întrebare pe care mulţi oameni şi-o pun, este dacă întâlnirea
dintre un bărbat şi o femei, ce va influenţa o bună parte din viaţă, este întâmplătoare?
Mireille şi Hervé Scala ilustrează ideea că această întâlnire, aşa zisă întâmplătoare, este de fapt,
rezultatul unei lungi maturări ce se concretizează la timpul potrivit. În toate cazurile ea corespunde
nevoii unui clan (grupului familial din trecut şi din prezent ), ce se ascunde în spatele alegerilor pe
care credem că le facem pe deplin conştienţi şi liberi, pentru ca mai apoi, să iasă la iveală că trecutul
cuplului este strâns legat de trecutul familiei noastre (Scala, 2012, p. 9 ) .
Înainte de întâlnire, există intenţia din fiecare şi ea începe în lumea invizibilă a moştenirii noastre.
Fiecare dintre noi vibrează pe o frecvenţă ce intră într-un anumit moment în rezonanţă cu aceea a
partenerului nostru. Întrebarea pe care şi-au pus-o Mireille şi Hervé Scala este: "De unde provine
această atracţie incontrolabilă? Ce face ca tocmai acest bărbat şi această femeie să se întâlnească?"

Ei ne vorbesc despre un fenomen de atracţie pe care l-au observat în practica lor, acesta se numeşte
"atracţia comună inconştientă", care, afirmă ei, răspunde legilor biologice ale supravieţuirii (Scala,
2012, p. 10 ) .
Studiul arborelui genealogic, ne permite să regăsim, atât în ramura paternă, cât şi în ramura
maternă, fenomenul efectului oglindă al conflictelor moştenite de la strămoşii noştri.
Efectul oglindă este definit ca un mecanism de atracţie care pune faţă în faţă persoane ale căror
amintiri dureroase sunt de aceiaşi natură, sau mai adesea, opuse (legea complementarităţii ) . E forţa
care regizează momentul întâlnirii. De exemplu: cazul în care se pot repera prenume identice în
canul soţului, precum şi în cel al soţiei (Scala, 2012, p. 10 ) .
E ca şi cum una din ramuri ar trebui să răspundă suferinţei celeilalte:
- fie atarcţii comune inconştiente- de exemplu: moartea unui copil în ramura maternă, şi moartea
unui părinte în ramura paternă;
- fie problema moştenită este identică- de exemplu: fiecare şi-a pierdut un frate sau o soră.
Avem de-a face cu aceeiaşi componentă la o generaţie diferenţă: problema se mută de la o generaţie
la alta. Fiecare membru al cuplului este atras de celălalt datorită unui conflict, sau a unei drame
nerezolvate, care nu îşi găseşte soluţia în niciuna dintre familii (Scala, 2012, p.10 ) .
Autorii susţin că întâlnirea fiecăruia dintre noi cu partenerul/partenera de cuplu, este determinată de
o moştenire transgeneraţională precisă. Această moştenire transgeneraţională reprezintă o amintire
nespusă, care se transmite la moştenitori fără ştirea lor. Sunt secrete de familie care nu au fost date
la iveală, lucrurile ascunse, dramele neasimilate, care au provocat răni adânci părinţilor şi
strămoşilor noştri. E important ca acestea să nu fie confundate cu amintirile transgeneraţionale, care
sunt gânduri şi cuvinte transmise şi care fac parte din uzul şi obiceiurile clanului (Scala, 2012, p. 13.
).
În biologie, cuplul dă ascultare, înainte de toate, legii supravieţuirii speciei. Înainte să apară iubirea,
există o atracţie vibrantă ce are legătură cu legea supravieţuirii speciei şi a individului. Cuplu
perpetuează viaţa, din moment ce este nevoie de un bărbat şi o femeie pentru a da naştere unor
moştenitori. Din punct de vedere social, căsătoria este marca reprezentativă a cuplului, deoarece în
majoritatea societăţilor, căsătoria este alianţa dintre bărbat şi femeie, cu scopul de a întemeia o
familie.
În psihogenealogie, cuplul e o asociere a patru ramuri legate printr-un fir roşu. Se studiază legăturile
care se ţes şi se destramă, ceea ce se transmite prin cuvinte şi prin felul de a gândi, de unde şi
importanţa relaţiei amoroase intergeneraţionale, "cuplul este o entitate biologică şi psihologică"
(Schutzenberger, 2011 ) .
Căsătorie, sau nu, concubinajul, alegerile amoroase, toate aceste alegeri nu sunt neutre, toate capătă
sens în cadrul programului moştenit de la strămoşii noştri (Scala, 2012, p.13 ) .

1. Psihogenealogia
Psihogenealogia este un domeniu holist al abordării problematicilor familiale în contextul analizei
mecanismelor de transmisie a inconştientului familial. Ea îşi defineşte cadrul iniţial în zona de
intersecţie a teoriei sistemice şi a teoriei psihanalitice, preluând ideea de familie ca sistem şi
elemente de psihodinamică familială, dintr-o perspectivă longitudinală. Psihogenealogia priveşte
individul ca pe un efect al istoriei lui transfamiliale, ca pe produsul interacţiunii sale subtile şi
directe cu membrii filonului familial din care face parte.
Perspectiva psihogenealogică se axează pe identificarea şi descrierea nivelurilor posibile de analiză
a individului în contextul familial, pe mai multe generaţii. Putem afirma că această analiză se
bazează pe luarea în considerare a câtorva niveluri, pe care le putem grupa astfel:
Nivelul 1: identificarea şi încadrarea problemei clientului în contextul familial transgeneraţional;
Nivelul 2: analiza elementelor şi interconexiunilor ce compun structura şi dinamica
intergeneraţională a transmisiei istoriei familiale;
Nivelul 3: nivelul analizei mecanismelor de transmisie a inconştientului familial (introiecţie,
proiecţie, identificare etc. ) ;
Nivelul 4: analiza interacţiunii dintre individ şi membrii familiei de origine (analiza dinamicii
intrafamiliale ) ;
Nivelul 5: analiza consonanţelor şi a mecanismelor de patologie familial psihogenealogică, precum
şi a modalităţilor de vindecare.

"Psihogenealogia reprezintă atât o orientare, cât şi o metodă clinică de diagnostic şi intervenţie în

domeniul psihologiei, cu aplicaţii în psihoterapie, dezvoltată în jurul anilor 1970, fiind concretizarea
unui domeniu avangardist de studiere a dinamicilor intrafamiliale" (Mitrofan, Godeanu, Godeanu,
2010, p.15 ) .
Domeniul psihogenealogiei explorează şi analizează evenimentele, traumatismele, secretele,
conflictele trăite de antecesori şi modul în care acestea condiţionează tulburările apărute în
contextul de viaţă prezent al descendenţilor. La prima vedere aceste tulburări par a nu avea o
explicaţie logică şi de aceea este necesar să căutăm răspunsurile prin referire la contextul existenţial
de viaţă al unui client ce vine în terapie, al funcţionării lui în cadrul familiei sale de origine. În baza
unei analize psihogenealogice vom descoperi modul în care această funcţionare generatoare de
simptome îşi găseşte explicaţia prin reconectarea individului cu zone acoperite, ocultate ale
memoriei afective a familiei din care provine. În memoria afectivă a fiecăruia se regăsesc încriptate
evenimentele care au marcat viaţa antecesorilor lui, evenimente al căror răsunet se resimte în
alegerile pe care individul le face în prezent (Mitrofan, Godeanu, Godeanu, 2010 ) .

2. Analiza Transgeneraţională
Abordarea transgeneraţională "decodifică" inconştientul familial şi scoate în evidenţă importanţa
dinamicii lui în istoria de viaţă a unui individ. Abordarea transgeneraţională reprezintă un tip de
abordare psihologică ce se axează pe trei linii de referinţă interdependente: 1. conţinuturile
inconştientului familial; 2. mecanismele de transmisie inconştiente încadrate contextului şi
sistemului familial de origine; 3. dinamica inconştientului familial.

În cadrul acestor abordări transgeneraţionale, locul cel mai important il ocupă teoria lui Murray
Bowen, denumită după numele său, teoria boweniană.
Murray Bowen, medic cu specializarea în psihiatrie, şi-a făcut rezidenţiat la clinica Menninger,
recunscută pentru orientarea sa psihanalitică. Aici, Bowen a devenit din ce în ce mai nesatisfăcut de
conceptele psihanalitice, care nu puteau fi validate prin metode ştiinţifice acceptate în mod
convenţional. Ca urmare, el a început să dezvolte o nouă teorie "concepută să corespundă în mod
precis cu principiile evoluţiei şi cu omul ca fiinţă evolutivă" (Vasile, 2007, p. 55 ) . Bowen şi-a
perfecţionat teoria mentală în Bethesda, Maryland, în 1954. Aici, el a admis familii întregi în secţia
de cercetare psihiatrică. Cercetarea acestor familii a fost ghidată de teoria boweniană, şi, astfel,
teoria a fost extinsă şi modificată de fiecare dată când specialiştii se confruntau cu informaţii noi. În
timpul celor cinci ani petrecuţi aici, cercetarea lui Bowen s-a centrat pe familiile cu copii
schizofreni, şi, în particular, pe relaţia simbiotică observată între mame şi copiii lor. În final, teoria
s-a dezvoltat pentru a include întreaga familie, adresându-se şi altor tipuri de familii.
Esenţa teoriei boweniene este alcătuită din opt concepte fundamentale. Aceste concepte construiesc
"piatra de temelie" (Vasile, 2007, p. 56 ) a teoriei, şi anume, sistemul emoţional. Sistemul
emoţional include "forţa pe care biologia o defineşte ca instinct, reproducere, activitate automată
controlată de sistemul nervos autonom, stări emoţionale subiective şi sentimente şi forţele care
guvernează sistemele de relaţie... În termeni largi, sistemul emoţional guvernează dansul vieţii în
toate lucrurile vii" (Bowen, 1975, p.380 ) .
Un alt termen cheie de la începutul muncii lui Bowen este masa de ego familial nediferenţiat.
Acesta se referă la "unitatea emoţională intensă într-o familie care produce emoţionalitate ce
interferează cu gândirea şi împiedică diferenţierea individului de familie" (Bowen, 1978 ) .

2.1. Conceptele teoriei boweniene

Cele opt concepte esenţiale ale teoriei boweniene, în care diferenţierea sinelui este foarte
importantă, sunt următoarele (Nichols & Schwartz, 2005 ) :
1. Diferenţierea sinelui- în contextul unui sistem emoţional, ea reprezintă gradul relativ de
autonomie pe care un individ îl păstrează, în timp ce rămâne în relaţie semnificativă cu ceilalţi.
Aceşti indivizi pot transcede nu doar propriile emoţii, ci şi cele ale sistemului lor familial. De
asemenea, astefel de persoane diferenţiate, sunt mai flexibile, adaptabile şi mai autonome. Ele
trăiesc propriile emoţii, şi deşi nu sunt lipsite de conştiinţa emoţiilor celor din jurul lor, sunt
capabile să menţină un grad de obiectivitate şi distanţă emoţională faţă de problemele emoţionale
proprii sau ale altora. Se consideră că indivizii înalt diferenţiaţi au un eu solid, mai integrat. Aceasta
reprezintă pentru Bowen conceptul de eu care este ghidat în principal de intelect, adică persoane
care poate acţiona pe baza unor judecăţi raţionale. Persoanele cu niveluri scăzute de difereţiere sunt
mult mai rigide, mai dependente emoţional de alţii, comportamentul fiind direcţionat mai de grabă
pe emoţii. Acesta este un concept de eu care este negociabil cu alţii, sensibil la emoţii. Astfel de
persoane vor lua decizii bazate pe sentimente. Bowen (1976 ) descrie acest eu, ca pe un eu pretins,
adică un eu fals, pe care persoana îl poate simţi ca real, deşi nu este . Concepte de diferenţiere şi
fuziune sunt foarte importante pentru Bowen şi în ceea ce priveşte ipotezele transgeneraţionale.
Bowen consideră că persoanele care părăsesc familia de origine cu un eu pretins, sau cele care sunt
fuzionate cu familiile lor de origine tind să se căsătorească cu persoane cu care vor putea, de
asemenea, să fuzioneze. Astfel, două persoane nediferenţiate tind să se găsească unele pe altele.
Rezultatul va fi separarea emoţională a familiei de origine şi fuzionarea soţilor. Asta presupune că
eul pretins al unuia dintre soţi se va baza pe eul pretins al celuilalt, adică se vor uita unul la celălalt
pentru a detecta diferite indicii în scopul alegerii modului de reacţie emoţională şi de luare a
deciziilor. Astfel, procesele familiale neproductive trec de la o generaţie la următoarea prin astfel de
căsătorii.
2. Procesul emoţional familial nuclear- acest concept descrie gama de pattern-uri relaţionale
emoţionale din sisteme, dintre părinţi şi copii. Sunt patru mecanisme utilizate de familie pentru a
face faţă anxietăţii când aceasta devine prea intensă în familia nucleu. Toate pot fi folosite, dar, de
regulă, o familie, utilizează în mod predominant unul: - distanţa emoţională- într-un sistem familial
fuzional cu niveluri înalte de anxietate, un membru al familiei poate mări distanţa interpersonală
atunci când el sau ea nu mai poate face faţă reactivităţii emoţionale (Bowen, 1978 ) . Frecvent,
aceasta poate determina o distanţă mai mare decât doreşte, de fapt, individul.
- conflictul marital- cantitatea de conflict dintr-un mariaj este o funcţie a gradului de fuziune din
relaţie şi a intensităţii anxietăţii corespunzătoare. Poate avea loc un proces ciclic, în care conflictul
este urmat de distanţă emoţională, o perioadă de apropiere caldă, apoi o creştere a tensiunii care
precipită un alt conflict şi astfel, ciclul se perpetuează.
- transmiterea problemei către copil- de multe ori problemele dintre soţi şi anxietatea acestora tind
să fie evitate prin concentrarea lor pe unul sau mai mulţi copii. Cel mai comun pattern e ca mama să
îşi concentreze mare parte din energia sa emoţională pe un copil, în timp ce tatăl se distanţează şi
este evitat în acelaşi timp. Copilului pe care părintele se concentrează îi sporesc reactivitatea şi
fuziunea sistemului intelectual şi emoţional. De aceea, el este cel mai vulnerabil la dezvoltarea unor
simptome.
- disfuncţia într-un soţ- în cazul unui cuplu cu un membru inadecvat sau disfuncţional, iar celălalt în
mod deschis adecvat cu scopul de a compensa, se pot dezvolta roluri reciproce. Acest pattern poate
lua amploare şi poate deveni solid dacă un membru al familiei dezvoltă o maladie fizică sau mentală
cronică.
3. Triunghiurile sau triangularea- acest concept este mult legat de cel al proiecţiei unei probleme
asupra unui sau mai multor copii. Un triunghi este unitatea de bază a interdependenţei în sistemul
emoţional familial. Pentru Bowen, o diadă, adică un sistem de două persoane, este stabilă atât timp
cât ea este calmă. Dacă apar factorii stresori care determină creşterea nivelului de anxietate într-o
diadă atinge un nivel mai ridicat, o a treia persoană va fi atrasă în câmpul emoţional al celor doi. De
exemplu, naşterea primului copil determină apariţia unui triunghi format din cei doi părinţi şi copil.
Sau, atunci când există un conflict între soţi, soţia poate apela la mama sa şi pentru a-şi reduce
anxietatea, implicând-o şi pe aceasta în conflictele cu soţul; în felul acesta, apare triunghiul format
din soţ, soţie şi mama soţiei. Triunghiurile într-o familie pot fi latente şi să nu se manifeste în mod
deschis. Totuşi, aceste triunghiuri pot fi activate în timpul perioadelor de stres. Bineînţeles, nivelul
stresului sau al anxietătii necesar pentru destabilizarea diadei este în strânsă legătură cu gradul de
diferenţiere al celor doi.
4. Procesul proiectiv al familiei- acesta se referă la faptul că nivelul de diferenţiere al părţilor trece
mai departe la unul sau mai mulţi dintre copiii lor. În mod obişnuit, un copil dintr-o familie va avea
o implicare emoţională crescută cu unul dintre părinţi. Această supra implicare poate varia de la
părintele care e în mod excesiv îngrijorat de ce se întâmplă cu copilul până la părintele care este
extrem de ostil acţiunilor copilului. Dinamica aceasta deteriorează capacitatea copilului de a
funcţiona eficient în contexte sociale. Gradul de diferenţiere al părinţilor şi nivelul de stres în
familie determină intensitatea procesului proiectiv al familiei.
5. Distanţarea emoţională- în încercarea de a face faţă fuziunii şi absenţei diferenţierii în relaţiile lor
interne, membrii familiei se pot distanţa unul de altul şi pot deveni separaţi emoţional. Deşi
individul care întrerupe poate părea că face faţă relaţiei cu familia, individul rămâne mai vulnerabil
la alte relaţii intense. Distanţarea emoţională indică o problemă- fuziunea dintre generaţii-, rezolvă
o problemă - scade anxietatea asociată cu contactul familial- şi creează o problemă - izolează
indivizii care ar putea beneficia de contact. Ca rezultat al separării emoţionale, individul rămâne
prins în sistemul emoţional al familiei şi poate fi mai puţin capabil să răspundă eficient la situaţiile
de rezolvare a problemelor. Disfuncţia consecventă se poate manifesta şi în alte moduri, cum ar fi
relaţiile superficiale, boala fizică, depresie şi comportament impulsiv.
6. Procesul de transmitere transgeneraţional- tendinţa puternică de a repeta pattern-uri
disfuncţionale ale conduitei emoţionale în generaţii succesive culminează cu nivelurile scăzute de
diferenţiere a eului pentru anumiţi membri ai generaţiilor mai tinere. Bowen consideră că indivizii
la niveluri echivalente de diferenţiere, deci fie diferenţiaţi, fie fuzionaţi, se găsesc unul pe altul şi se
căsătoresc şi pot avea unul sau mai mulţi copii cu niveluri mai scăzute de diferenţiere. De aceea, ne
putem aştepta ca aceste ataşamente sau distanţări să fie mai accentuate la copii decât au fost la
părinţii lor. Deoarece pattern-ul repetitiv determină în mod succesiv niveluri mai scăzute de
diferenţiere la generaţiile următoare, procesul culminează cu un ultim nivel de disfuncţie, adică
ataşamentele sau distanţările emoţionale care determină apariţia diferitelor simptome care fac ca
persoana sau familia să recurgă la terapie.
7. Poziţia de frate sau soră- Vârsta mai mare şi distribuţia pe sexe între fraţi în aceleaşi generaţii au
o puternică influenţă asupra comportamentului. Cercetările lui Walter Toman (1969 ) descriu roluri
diferite pe care indivizii le manifestă ca rezultat al poziţiei lor în familile de origine, cum ar fi
copilul cel mai mare, sora mai mică, cel mai mic copil. De exemplu, într-o familie cu mulţi copii,
ultimul copil, cel mai mic, poate să fie cu totul ignorat din punct de vedere afectiv, din cauza
preocupării şi stresului părinţilor pentru asigurarea hranei şi securităţii familiei. Bowen sugera, de
asemenea, că pattern-urile interactive dintre cuplurile maritale pot fi legate de rolurile indivizilor
din familiile lor de origine.
8. Procesul emoţional al societăţii- acest concept cheie al lui Bowen are în vedere faptul că
procesele caracteristice ale familiilor pot fi observate şi în interacţiunile la nivel social. De exemplu,
deoarece există o anxietate crescută şi un stres continuu, cauzate de crimă, şomaj şi poluare, există
şi o tendinţă socială către reactivitate emoţională şi o probabilitate scăzută a individului de a îşi
utiliza eficient procesele emotionale. Bowen observă că istoria recentă a societăţii noastre pare să
reflecte acest tip de regresie, adică societatea poate face faţă cu succes unor factori stresori
situaţionali acuţi, dar eşuează când factorii stresori se cronicizează. Din pricina stresului cronic, atât
societatea, cât şi familia pierd contactul cu principiile sistemului lor intelectual şi vor acţiona în
virtutea sistemului emoţional, pierzându-şi obiectivitatea.

3. Repere conceptuale în contextul abordarării transgeneraţionale referitoare la alegerea partenerului

"Un scenariu de viaţă este mai mult decât o opinie, mai mult decât o barfă, mai mult decât o etichetă
şi mai mult decât o imagine. Scenariul de viaţă poate fi logica propriului destin" (Stoica, 2002 ) .
Psihoterapeuţii centrati pe familie privesc problema clientului în context familial. Astfel, putem
vorbi despre scenarii, despre tranzacţii familiale şi transgeneraţionale.
Analiza tranzacţională şi terapia de familie sistemică s-au ocupat de funcţionarea sceenariului, mai
ales la nivel conştient. Eric Berne (1961 ) a surprins tranzacţii şi jocuri. Maria-Selvini Pallazolli şi
echipa ei (1980 ) au situat aceste tranzacţii şi jocuri în cadrul sistemului din care face parte clientul.
Abordarea transgeneraţională, în cadrul căreia se întâlnesc viziunea psihanalitică şi viziunea
sistemică, i-a în considerarea şi inconştientul familial. Abordarea transgeneraţională vizează
dinamica inconştientului familial, conţinuturile sale şi mecanismele de transmisie ale acestora în
context sistemic şi transfamilial/psihogenealogic (Mitrofan, Stoica, 2005 ) .
Printre cei care au încercat să surprindă transmisia transgeneraţională se numără N. Abraham, M.
Torok, I. Bboszormenyi-Nagy, M. Bowen şi A. Schutzenberger.
Ivan Bboszormenyi-Nagy, Maria Torok şi Nicolas Abraham au descris fenomene ce ţin de
inconştientul familial, cum ar fi loialitatea familială, cripta, fantoma, secretul de familie, care pot
genera ceea ce în abordarea transgeneraţională se numeşte patologia de transmisie
transgeneraţională (Mitrofan, Stoica, 2005 ) .
Murray Bowen, în conceperea teoriei şi terapiei sale a ţinut cont de "tendinţa puternică de a repeta
pattern-uri disfuncţionale ale conduitei emoţionale în generaţii succesive" (Mitrofan, Stoica,
2005 ) .
Bert Hellinger, creatorul terapiei numite "constelaţii familiale", abordează capcanele sistemului
familial, punându-le în relaţie cu inconştientul familial. Metoda lui Hellinger de a lucra cu punerea
în scenă a constelaţiilor familiale aduce la lumină dinamica ascunsă care ne împinge să ne
comportăm într-o anumită manieră în familie. Astfel ne dăm seama, că, uneori adoptăm
comportamente care nu ne aparţin. Dramele şi secretele familiale care fac parte din istoria
transgeneraţională a propriei noastre familii pot determina destabilizări în sistemul familial actual
de care nu ne dăm seama. Hellinger vorbeşte despre forţe care ţin de sufletul nostru, pe care el le
numeşte "ordinele dragostei" şi care ne pot lega de destinul altuia. "Dragostea oarbă" trece
dincolo de generaţii, sau se iscă prin nevoile subtile neîmplinite, filtrele şi condiţionările
transmisibile de la o generaţie la alta. Cineva caută, alege şi decide deloc întâmplător relaţia cu
altcineva, chiar dacă aparenţele par a fi totuna cu hazardul (Mitrofan, Stoica, 2005 ) .
Contribuţii conceptuale remarcabile în istoria abordării transgeneraţionale, care i-au ghidat şi
inspirat pe Mitrofan şi Stoica, cu impct major în demersul de diagnoză şi psihoterapie, reprezintă
totodată repere transgeneraţionale de analiză a legăturilor intrafamiliale şi a relaţiei de cuplu.
Acestea sunt următoarele: (Mitrofan, Stoica, 2005 )
1. Inconştientul familial- Leopold Szondi s-a referit la inconştient familial ca manifestându-se prin
intermediul simptomelor şi al deciziilor pe care le luăm, în comparaţie cu inconştientul colectiv,
care se manifestă prin simboluri. Într-un eseu din 1973, "Contribuţii la analiza destinului", el şi-a
pus problema alegerilor maritale. De ce o persoană se căsătoreşte cu X şi nu cu Y (Hughes, 2004 ) ?
Szondi a plecat de la ideea că alegerile pe care oamenii le fac nu sunt întâmplătoare, ci sunt
influenţate de forţe inconştiente. A introdus termenul de inconştient familia, intuind că în afara
dimensiunilor personală şi colectivă ale inconştientului, există o a treia dimensiune, care poate
explica alegerile şi deciziile noastre. Dacă inconştientul individual se manifestă prin simptome şi
inconştientul colectiv prin simboluri, inconştientul familial determină deciziile pe care le luăm. El a
anticipat concepte de bază în analiza transgeneraţională (Hughes, 2004 ) .
2. Loialitate familială- conceptul de "loialitate familială" reprezintă un concept-cheie în cadrul
gândirii lui Ivan Böszörményi-Nagy. Nagy introduce acest concept pentru a defini un tip
specific de etică a relaţiilor transgeneraţionale care asigură o unitate grupului în baza respectării
unor reguli.Unitatea unui grup depinde de loialitatea membrilor lui. Lipsa de loialitate a unuia dintre
membrii grupului generează un dezechilibru pe care Böszörményi-Nagy îl numeşte injustiţie.
Această injustiţie se exprimă prin răzbunare, fugă, boală şi accidente. Conceptul psihanalitic de
loialitate familială invizibilă se referă la identificarea inconştientă cu un membru al familiei adesea
decedat în mod tragic sau dispărut (apud Schützenberger, 1993 ) .
3. Parentificarea- de conceptul de loialitate familială se leagă şi conceptul de parentificare. Acest
concept este tot a lui Böszörményi-Nagy. În cazul parentificării, datoriile familiale sunt
inversate, copii devenind "părinţi" părinţilor lor. De exemplu fiul mai mare care preia la un
moment dat rolul de cap al familiei în ciuda vârstei mici. Parentificarea implică o varietate de roluri,
pattern-uri comprtamentale şi procese interacţionale. Fiecare familie are modalitatea ei de a înţelege
loialitatea familială. Tranzacacţiile nu se stabilesc numai în funcţie de regulile actuale, ci şi în
funcţie de "istoria colectivă" (Mitrofan, Stoica, 2005 ) .
4. Mit familial- potrivit autorilor Ferreira şi J. Bying Hall, "mitul reprezintă un discurs unitar care
acordă tuturor membrilor familiei roluri rigide ce pot fi înţelese ca echivalente, la nivel sistemic, cu
mecanismele de apărare la nivel individual. Sunt numeroase şi diferite, specifice pentru fiecare
familie" (Fustier, Aubertel, 1999 ) .
5. Moştenire transgeneraţională- "expresia moştenire transgeneraţională trimite la luarea în
considerare a mecanismelor de transmisie a inconştientului familial" (Mitrofan, Godeanu,
Godeanu, 2009 ) . Moştenirea transgeneraţională se constituie din elemente neprelucrate şi
neelaborate, transmise în cadrul unei istorii lacunare, este marcată de trăiri traumatice, de
INTERZIS şi de NESPUS, aşa cum susţine Evelyn Granjon (Fustier, Aubertel, 1999 ) .
6. Transmisie psihică inconştientă- expresia transmisie inconştientă se referă la obiectele psihice,
constituite de modalităţi identificatorii (adezive, proiective, introiective ) . Reprezintă un mecanism
de transmisie a inconştientului familial, specific, prin care sunt transmise odată cu obiectele sau
situaţii, sensul existenţial al acestora care conduc la conturarea unui scenariu de viaţă
transgeneraţional" (Mitrofan, Godeanu, Godeanu, 2009 ) . Transmisia inconştientă conţine pe
lângă obiectele psihice şi procese, fantasme care organizează, contextualizează şi crează legături
între obiecte. Sensul situaţiilor în care sunt implicate aceste fantasme se transmite o data cu ele.
7. Transmisie psihică inter-generaţională- "mecanism de transmisie a inconştientului familial, de
cele mai multe ori realizat în mod conştient, prin intermediul căruia sunt transmise în cadrul unei
familii diverse obiecte, fantasme, poveşti, mituri familiale integrabile, cu rol de a menţine
continuitatea legăturilor familiale" (Mitrofan, Godeanu, Godeanu, 2009 )
8. Transmisie psihică transgeneraţională- "mecanism de transmisie a inconştientului familial, a
legăturilor familiale prin care sunt vizate în special nespusul, secretele, fantomele psihice şi alte
obiecte psihice ireprezentabile de către subiect, conţinuturi ce aparţin umbrei familiale" (Mitrofan,
Stoica, 2005 ) .
9. Context şi nevroză de clasă- nevroza de clasă se referă la faptul că în virtutea fenomenului de
loialitate familială un bun fiu sau o bună fiică se vor programa inconştient la eşec pentru a nu-i
depăşi pe părinţii lor. Inconştient, există teama că promovarea socială şi intelectuală pot crea o
ruptură şi o distanţă între cel care vrea să îşi depăşească clasa şi familia lui. Ei nu vor mai avea
aceleaşi obiceiuri şi aceleaşi gusturi (Mitrofan, Stoica, 2005 ) . "Fidelitatea faţă de înaintaşi,
devenită inconştientă sau invizibilă, ne guvernează. E important să conştientizăm ceea ce ne obligă
şi ceea ce ne guvernează" (Schutzenberger, 1993 ) .
10. "Cripta şi fantoma"- "Cripta" şi "fantoma" au fost descrise de Nicolas Abraham şi Maria
Torok, doi psihanalişti freudieni de origine ungară în eseurile ce compun volumul «L`écorce et
le noyau», eseuri ce au la bază experienţa lor clinică îndelungată. Printre descoperirile lor clinice
se mai numără şi secretele familiale corelate cu ceea ce ei numesc maladia doliului. Toate aceste
fenomene identificate în activitatea lor clinică au fost abordate în legătură cu trauma şi cu influenţa
ei asupra dezvoltării psihice a individului. După Abraham şi, Torok "fantoma" este o formaţiune a
inconştientului care nu a fost niciodată conştientă şi care se transmite din inconştientul părintelui în
inconştientul copilului (Mitrofan, Stoica, 2005 ) . "Cripta" presupune antrenarea unor fantasme de
incorporare, care asemenea unei magii oculte recuperează obiectul-plăcere pierdut şi interzis,
instalându-l în interiorul sinelui ca o compensare pentru plăcerea pierdută şi lipsa introiecţiei
(Mitrofan, Stoica, 2005 ) . Analiza criptonimică introdusă de cei doi psihanalişti vizează situaţia
traumatică camuflată în secret şi manifestată sub masca non-sensului, absurdului, incoerenţei
(Mitrofan, 2005 ) . Foarte important este faptul că cei doi psihanalişti au scos în evidenţă unele
neconcordanţe între baza teoretică psihanalitică clasică şi practica clinică.
11. Obiectul transgeneraţonal- Alberto Eiguer (1999 ) introduce conceptul de obiect
transgeneraţional. Când vorbeşte despre obiectul transgeneraţional Eiguer se referă la un înaintaş,
un bunic sau un părinte, un unchi, o mătuşă care generează fantasme şi provoacă identificări la unul
sau la mai mulţi membri ai familiei. Eiguer (1999 ) încearcă o clasificare a acestor obiecte: obiecte
gardian- a căror greutate în raport cu psihismul părinţilor necesită o elaborare particulară; obiecte
idealizate- care întreţin conduite de datorii; obiecte purtătoare de secrete ruşinoase- care creează
goluri în istoria familială (Mitrofan, Stoica, 2005 ) .
12. Ritualul familial- din punct de vedere formal este vorba despre o acţiune sau de o serie de
acţiuni, la care participă toţi membrii familiei. Aceste acţiuni sunt însoţite de formule sau expresii
verbale (Selvini Palazzoli, 1980 ) . Ritualurile familiale pot fi mai uşor identificate decât miturile
familiale, deoarece ele se exteriorizează prin comportament. "Este vorba despre o secvenţă
repetitivă de interacţiuni cu efecte previzibile" (Moroy, 1989 ) . Ritualurile au un aspect
constrângător, având valoare de ordin. Ele sunt rar asumate şi capătă conotaţii de obişnuinţe.
Ritualurile pot fi expresia miturilor familiale. În situaţii de criză ele se întăresc, sau sunt create alte
ritualuri (Mitrofan, Stoica, 2005 ) .
13. Reprezentarea transgeneraţională- aceasta se deosebeşte de mitul familial care corespunde unei
fantasme conştiente. După Eiguer reprezentarea transgeneraţională este o reconstrucţie fantasmatică
inconştientă la care aderă toţi membri familiei. "Familia transgeneraţională fantasmată" poate avea
un rol structurant sau destructurant (Mitrofan, Stoica, 2005 ) .
14. Transmisia multigeneraţională- în abordarea transgeneraţională a familiei un rol important l-a
avut şi Murray Bowen. El a scris despre procesul de transmisie multigeneraţională, adică despre
tendinţa puternică de a repeta pattern-urile disfuncţionale ale conduitei emoţionale în generaţii
succesive (Vasile, 2007 ) . El introduce nişte concepte-cheie pentru abordarea transgeneraţională.
Diferenţierea sinelui, triangularea, scurtcircuitarea emoţională, procesul de proiecţie familială,
poziţia fraţilor, sistemul emoţional specific familiei nucleare sunt de luat în considerare pentru
analiza rolurilor, care reprezintă o etapă importantă în evaluarea transgeneraţională a familiei.

4. Mecanisme de transmitere a inconştientului familial cu implicaţii în alegerea partenerului

Viaţa psihică se transmite de la o generaţie la alta prin intermediul reprezentărilor şi fantasmelor cu

conţinuturi obiectuale şi psihice, astfel că legăturile complexe care există între fiecare generaţie şi
generaţia precedentă influenţează relaţile în familie şi în afara familiei. Aceste influenţe se pot
observa cel mai bine în relaţiile dintre copii şi părinţii lor. Transmiterea inconştientului familial la
copil se face în special non-verbal, prin comportament, prin gesturi, prin mimică, mesaje la care
copii sunt foarte sensibili (Mitrofan, 2005 ) .
Abraham şi Torok au surprins cel mai bine modalitatea de transmisie a inconştientului de la o
generaţie la alta prin conceptele de "criptă" şi "fantomă". Aceste concepte nu pot fi separate de
"secretul familial" şi de "doliu nerealizat". Semnanul de alarmă în doliu prelungit ar fi
incapacitatea de a mai alege alt obiect al iubirii. "Cripta" şi "fantoma" s-ar putea manifesta chiar
atunci când starea de doliu nu a fost depăşită de către un înaintaş. :"Imaginile psihice, transmise
inter şi transgeneraţional, funcţionează ca nişte indicatori" (Tisseron, 1995 ) . După Tisseron,
diferitele modalităţi de influenţare prin care sunt mobilizate şi întreţinute imaginile şi reprezentările
într-o familie sunt de patru forme (Mitrofan, Stoica, 2005 ) :
- influenţe asupra modului de procesare senzorio-afectivo-motor (răspunsuri senzitive, emoţionale,
acţionale ) ;
-influenţe prin intermediul limbajului (glume, legende, poveştile care sunt spuse în cadrul unor
evenimente familiale importante, naştere, doliu, sărbători şi în viaţa de zi cu zi ) ;
- influenţe prin intermediul limbajului, avându-se în vedere semnificaţia cuvintelor vehiculate în
cadrul funcţionării familiei;
- imagini cu cnţinut material sau obiecte care provoacă sau întreţin anumite reprezentări investite
(vioara bunicului, dulapul mătuşii, scaunul tatălui, ceaşca de cafea a mamei, ursuleţul de pluş al
copilului decedat, etc ) .
Acestea sunt căile prin care este transmis inconştientul familial de la o generaţie la alta şi influenţa
lor se face simţită chiar şi atunci când individul a ajuns în stadiul socializării (Mitrofan, 2005 ) .
Comunicarea paradoxală este foarte importantă pentru modul în care i se transmit copilului
conţinuturi ale inconştientului familial. Mama cere copilului, în mod conştient, verbal, un anumit
lucru, iar non-verbal, inconştient, îi cere altceva.
Mecanismele de transmisie a inconştietului familial dau naştere la manifestarea unor procese
interacţionale dinamice specifice, care ilustrează modalităţile de formare a identităţii (feminine sau
masculine ) în funcţie de caz, la nivel transgeneraţional. În acest context de ilustrare, vorbim de
fenomene precum introiecţia familială primară, negarea familială, proiecţia familială, contextul şi
nevroza de clasă (Mitrofan, Stoica, 2005 ) .
4.1. Introiecţia familială primară
În domeniul psihogenealogiei se utilizează expresia - "introiecţie primară familială". Prin această
expresie se face referire la manifestarea personalităţii unui înaintaş într-un descendent (ceea ce
Boszormenyi-Nagy şi Abraham Nicolas au numit "fantomă" ) . Acest tip de introiecţie are şi o
valenţă de tip secundar - introiecţia familială de tip secundar, care se referă la preluarea unei boli
ereditare sau a unui mod de a muri de la înaintaşi (Hughes, 2004 ) .

4.2. Negarea familială

Conceptul de negare familială derivă din analiza alegerilor maritale efectuată de Leopold Szondi. El
formulează o teorie a obiectului ales în funcţie de "balastul genetic". Partenerii unui cuplu, chiar
dacă par diferiţi, sunt atraşi unii de alţii în virtutea unei identităţi unice (Hughes, 2004 ) . Cum
susţine şi Richard Hughes în lucrarea "Return of the ancestors", noţiunea szondiană de "balast
genetic familial" reprezintă un insight fundamental. Argumentaţia predominant genetică în
favoarea inconştientului familial, i-au făcut pe unii autori să ignore punctul de vedere al lui Szondi,
dar acesta este totuşi considerat fundamental în cadrul perspectivei transgeneraţionale de analiză a
fenomenelor intrafamiliale (Mitrofan, Stoica, 2005 ) .

4.3. Proiecţia familială

Bazându-se pe analiza destinului, Leopold Szondi face referire în lucrarea sa menţionată într-un
paragraf anterior, la un tip de proiecţie a formelor interne în lumea externă, forme care sunt
rezervate în inconştientului familial din generaţie în generaţie, în cadrul aceleiaşi familii. Proiecţia
familială se manifestă prin căutarea inconştientă a persoanelor relaţionate cu aceşti antecesori, prin
găsirea şi alegerea unor persoane definitorii în dragoste, prietenie, profesie. Acest tip de alegere se
referă la transferul tendinţelor ereditare la descendent (Hughes, 2004 ) .

4.4. "Criptă" şi "Fantomă"

Concept introdus de Nicolas Abraham şi Maria Torok, "cripta psihică" presupune antrenarea unor
fantasme de încorporare, care reprezintă o magie ocultă pentru recuperarea "obiectului plăcere"
pierdut şi interzis, instalându-l în interiorul Sinelui, ca o compensare pentru plăcerea pierdută şi
lipsa introiecţiei (Mitrofan, 2005 ) .
Conceptul de "criptă psihică" este corelat cu termenul de "fantomă psihică", concepte descrise de
Nicolas Abraham şi Maria Torok, psihanalişti freudieni de origine ungară, în eseurile ce compun
volumul L`écorce et le noyau. Printre descoperirile lor clinice se mai numără şi secretele
familiale, corelate cu ceea ce ei numesc "maladia doliului". Aceste fenomene, identificate în
activitatea lor clinică, au fost abordate în legătură cu trauma şi efectul produs de traumă asupra
dezvoltării psihice a individului şi menţinerea efectului de-a lungul generaţiilor.
Conceptul de "fantomă psihică", introdus de psihanaliştii Nicolas Abraham şi Maria Torok,
reprezintă o formaţiune a inconştientului care nu a fost niciodată conştientă şi care se transmite din
inconştientul părintelui în inconştientul copilului.

4.5. Loialitatea familială şi loialitate în cuplu

Conceptul de loialitate familială este un concept-cheie în gândirea lui Ivan Böszörményi-
Nagy şi se referă la un tip specific de etică a relaţiilor transgeneraţionale, care asigură o unitate
grupului, în baza respectării unor reguli. Ivan Böszörményi-Nagy porneşte de la ideea că
există o etică a relaţiilor transgeneraţionale. Încălcarea acestei etici determină dezechilibre
transmise peste multe generaţii. Unitatea unui grup depinde de loialitatea membrilor lui. Lipsa de
loialitate a unuia dintre membri grupului generează un dezechilibru, pe care Böszörményi-
Nagy îl traduce prin injustiţie. În familie această injustiţie se manifestă prin răzbunare, fugă, boli şi
accidente. Böszörményi-Nagy şi G. Spark, în cartea lor de referinţă, Invisible loyalties, au pus
în evidenţă reguli de funcţionare familială bazate pe aşteptări reciproce. Există nişte datorii pe care
fiecare membru al familiei le are faţă de grupul familial. În virtutea acestor datorii există şi o
"contabilitate familială", cum o numeşte Böszörményi-Nagy (Schützenberger, 1993 ) .
Aşadar, când vorbim despre loialitate familială, vorbim şi despre datoriile pe care unul sau mai
mulţi membrii ai unei familii le datorează înaintaşilor lor. Conceptul psihanalitic de loialitate
familială invizibilă se referă la identificarea inconştientă cu un membru al familiei, adesea decedat
în mod tragic sau dispărut (Schützenberger, 1993 ) . Se pot observa în multe familii cum după
dispariţia unui partener, cel rămas se poate îmbolnăvi sau poate muri de acceaşi boală, în baza
loialităţii familiale invizibile de care menţiona Schützenberger.
Loialitatea în cuplu reprezintă un aspect foarte important al dinamicii acestuia, asigurând o unitate a
celor doi parteneri şi a familiei din care aceştia provin, ceea ce o defineşte ca grup - respectarea
unor reguli.
4.6. Repetiţia
În psihanaliză fenomenul repetiţiei este văzut ca fiind un fenomen fundamental, esenţiale, existenţei
umane. Prin mecanismul repetiţiei individul va concretiza reprezentarea fixată în psihismul său, de
câte ori are ocazia. Psihanalistul A. Barbault îl citează într-una din cărţile sale pe dr. Allendy:
"Odată imprimată în inconştient, imaginea-destin tinde să se realizeze; ea devine o entitate vie care
orientează individul, organizându-i viaţa conform unui plan de o subtilitate greu de conceput"
(Barbault, 1961 ) .
Albert Ciccone (1999 ) scrie despre repetiţie şi transmisia eşecului de la părinţi la copii. El îşi pune
problema modului în care se repetă aceeaşi lipsă şi aceeaşi problemă de la părinţi la copii. Se referă
la repetiţia transgeneraţională a atitudinilor parentale, a toxicomaniei, a eşecului. Freud dezvoltă
ideea conform căreia repetiţia apare în lipsa amintirii. Atunci când o persoană nu are nicio amintire
în legătură cu un anumit eveniment sau persoană, se întâmplă repetiţia. Cum spune Ciccone,
repetiţia este o modalitate de a-şi aminti. Tot Freud concepe repetiţia ca pe o fixaţie la momentul
traumatismului. Compulsia la repetiţie caută etern reîntoarcerea la starea iniţială (Ciccone, 1999 ) .
Există diferite tipuri de repetiţii; de pildă, prin identificarea cu un anumit înaintaş îi putem prelua
schemele repetitive de comportament, întreţinând astfel disfuncţionalitatea la nivel familial
transgeneraţional.

4.7. Alianţe inconştiente

Expresia "alianţe inconştiente" este introdusă de psihanalistul René Kaës pentru a ilustra
"diverse tipuri de raporturi care se stabilesc între membrii unui grup, alianţele incoştiente care se
referă la acordurile inconştiente în interiorul grupului vizând menţinerea legăturilor de grup"
(René Kaës, 1998 ) .
4.8. Contractul narcisic
Concept introdus de psihanalista Piera Aulagnier (1975 ) prin intermediul căruia autoarea explică
acest tip de contract în relaţia mamă - copil. Iubirea părinţilor nu e altceva decât propriul lor
narcisism, care renaşte şi care, în pofida metamorfozei în iubire de obiect, nu se modifică în ceea ce
priveşte natura sa originară (Mitrofan, 2005 ) .

4.9. Pactul de negare

"Pactul de negare" reprezintă un tip de alianţă inconştientă de care amintea psihanalistul René
Kaës, alianţă ce priveşte negarea anumitor fapte sau afecte care se instalează la baza relaţiilor,
între anumiţi membrii ai familiei (Kaës, 1994 ) .

5. Mitul, mitologii familiale şi mitologii comunitare

Fiind opus lui logos, mythos "a fost definit prin ceea ce efortul explicativ uneşte într-un dublu
raport de opoziţie faţă de real: pe de o parte, mitul este ficţiune - pe de alta, din perspectiva
raţională, mitul este absurd" (Coman, 2003 ) . Potrivit acestui fapt, secole de-a rândul abordarea
mitului a fost pusă sub semnul ridicolului, al scandalului, fiind categorisit ca având un caracter
eronat, iar expresiile care i-au fost atribuite ca sinonime au fost: "boală a limbajului", "explicaţie
eronată", expresie a "gândirii primitive", "pre-logice", "sălbatice", "inconştiente", a
"arhetipurilor umanităţii" etc., un instrument de coeziune socială sau "spaţiu" de conştientizare a
imaginii unei societăţi despre ea însăşi (Coman, 2003 ) .
Existenţa unor mituri în familie are rolul de a prezerva istoria legăturilor dintre membrii acesteia,
fiecare familie având un mit definitoriu. În cadrul abordării inter- şi transgeneraţionale a familiei ne
referim la mitul familial şi la modul în care a fost el conturat conceptual în literatura din domeniu.
Mitul generează reguli de funcţionare, adică convingeri privind rolul pe care fiecare trebuie să şi-l
asume în familie, care ne dă indicaţii asupra mitului, el însuşi nefiind decât involuntar dezvăluit"
(Mitrofan, 2005 ) . Mitul familial conferă dreptul la existenţă, la istorie proprie filonului
transfamilial.
Mitologiile familiale se referă la toate miturile legate de căsătorie, de alegerea unui partener, de
tipul de bărbat sau tipul de femeie aleasă, de sexualitate şi manifestarea ei, de naşterea copiilor sau
de alegerea unei profesii sau a unui partener (Godeanu, Stoica, 2008 ) . În practică ceea ce numim
mitologiile familiale se referă la poveştile transmise intergeneraţional în fiecare familie, poveşti
despre de "a fi femeie", " a fi bărbat", despre "parteneriat/căsătorie", "sexualitate", poveşti
care generează "fenomenul interferenţei nevoilor".
Mitul situează familia în sensul general al arborelui transgeneraţional, este un condes simbolic şi
valoric ce-i conferă sentimentul apartenenţei, al continuităţii şi al identităţii transfamiliale. Mitul
familial acţionează ca o pecete, din care decurg reguli nescrise, transmise conştient şi inconştient pe
cale verbală şi emoţională, norme, valori, limite şi expansiuni, temdinţe şi teme, graniţe şi roluri,
figuri eroice şi arhetipale de tip familial, sarcini şi strategii rezolutive, pattern-uri de adaptare şi
inadaptare, stiluri de supravieţuire. Mitul familial conferă dreptul la existenţă. El este întreţinut şi
re-creat în timp cu ajutorul fotografiilor de familie, jurnalelor de familie, scrisorilor, testamentelor,
actelor, talismanelor, poveştilor transformate în legende în jurul unor "eroi" ai familiei, transmise pe
cale orală din tată în fiu. Toate vin să creeze imaginea cât de cât conturată a unuei identităţi
familiale şi transfamiliale în continuă devenire şi transfigurare (Mitrofan, Stoica, 2005 ) .
Modul în care miturile familiale şi comunitare influenţează dinamica partenerială se traduce prin
interferenţa nevoilor (Godeanu (Stoica ), 2008 ) . Acest fenomen al interferenţei nevoilor este bazat
tocmai pe ceea ce autorii de specialitate au numit loialitate familială.
De cele mai multe ori interferenţa nevoilor se asociază şi cu lipsa de comunicare şi se soldează cu
aşteptări şi nevoi neclare care generează relaţii şi roluri perturbate în parteneriatul erotic.
Miturile familiale şi comunitare reflectă convingeri care privesc pe de o parte membrii familiei şi pe
de altă parte relaţiile lor. Aceste convingeri sunt acceptate a priori de descendenţi în ciuda
falsificărilor flagrante. Mitul familial prescrie roluri şi atribuţii ale membrilor în tranzacţiile lor
reciproce (Mitrofan, Stoica, 2005 ) .
Studii din literatura de specialitate au subliniat că existenţa fenomenului de tip "criptă" şi
"fantomă" poate să generează dificultăţi în alegerea partenerială. Au fost făcute observaţii privind
modul în care se realizează alegerile parteneriale de-a lungul generaţiilor, transgeneraţional, în
familiile subiecţilor care au participat la cercetări. În urma studiilor au fost identificate prezenţa
unor secrete referitoare la relaţiile erotic-afective şi relaţiile extraconjugale care sunt elemente ale
unor scenarii transgeneraţionale centrate pe parteneriat erotic. Astfel, modalitatea în care se
realizează alegerea partenerială din punct de vedere al transmisiei transgeneraţionale are la bază pe
activarea părţii de umbră familială de-a lungul a trei generaţii. Acest principiu arată cum alegerile
parteneriale se realizează în polaritate în baza unor scenarii transgeneraţionale care au la bază
mecanismele identificării şi contraidentificării (Mitrofan, Stoica, 2005 ) .

6. Indicatori privind patternurile de transmisie transgeneraţională specifice alegerii partenerului

Manifestarea fenomenului "criptei" şi "fantomei" în alegerea partenerială se asociază întotdeauna

cu "nespusul" din familie, cu aspectele nemetabolizate de antecesori şi transmise sub forma
secretelor.
Persistenţa unor secrete legate de relaţiile erotic-afective din familie pot afecta scenariul prezent de
alegere partenerială. Persoanele afectate de astfel de secrete se prezintă în clinică reclamând
dificultăţi în găsirea unui partener sau a unei partenere sau reclamând dificultăţi în menţinerea unei
relaţii.
Refacerea memoriei afective transgeneraţionale cu ajutorul genogramei aduce în prim plan secrete,
care cu această ocazie ies la iveală, ce privesc relaţii erotic-afective neconfirmate de membrii
familiei, neacceptate de aceştia în virtutea unor mituri şi ritualuri familiale (Mitrofan, 2005 ) .
Alte aspecte importante care a fost urmărite în diverse studii, a fost aspectul ce priveşte prezenţa
unui partener cu acelaşi tip de comportament structurat ca rol de-a lungul a trei generaţii, se referă
la faptul că o femeie sau un bărbat îşi pot alege parteneri cu comportament asemănător
comportamentului antecesorilor. Care poate fi raţiunea unor asemenea alegeri? Alegerea
partenerială asemănătoare antecesorilor noştri are o mare legătură cu interferenţa nevoilor. Nevoile
unei femei pot interfera cu nevoile bunicii sau ale mamei ei sau poate chiar ale străbunicului.
Loialitatea familială şi participarea la miturile şi ritualurile familiale favorizează interferenţa
nevoilor şi identificarea cu părintele de acelaşi sex.
A mai fost observată de asemenea şi existenţa unor secrete privind relaţiile parteneriale consumate
în secret sau de relaţii neacceptate la nivel parteneriat, ori persoane excluse din familie pe motivul
existenţei unor legături amoroase generează la la nivelul scenariului de viaţă al descendenţilor
fenomenul de criptă şi fantomă, obsevate în dificultăţile de angajare şi menţinere a relaţiilor
parteneriale în cazul loturilor cercetării în care s-au declarat aceste aspecte. Fenomenul de "criptă"
şi "fantomă" duce la dificultăţi specifice de adaptare a partenerilor unul faţă de celălalt dar şi de
adaptare la viaţa de cuplu. Dinamica vieţii de cuplu adesea se trăieşte sub forma angajării şi
dezangajării facile a partenerilor de cuplu (Mitrofan, 2005 ) .

7. Legea atracţiei
Adrian Nuţă (2004 ) sublinia că folosim termenul de atracţie interpersonală pentru a defini
atitudinile pozitive pe care doi oameni le au unul faţă de celălalt. Când vorbim despre atracţie, ne
vom referi la atitudinea pozitivă a unei persoane faţă de celălalt.
De ce ne simţim atraşi de ceilalţi? Psihologii sociali şi-au pus întrebarea:"De ce oamenii ajung să
se simpatizeze sau să se antipatizeze?" Vom prezenta câteva din motivele teoretice ce stau la baza
acestor alegeri (Mitrofan, 2010 ) .

7.1. Similaritatea ca factor în atracţii

Oamenii tind să-i placă pe cei cu atitudini şi caracteristici similare lor. Deşi există câteva excepţii de
la această regulă, dovezile care leagă similaritatea atitudinală de atractivitate sunt de necontestat.
Multe dintre poziţiile teoretice referitoare la atracţia interpersonală prognozează că similaritatea
conduce la atracţie.
Modele de întărire ale atracţiei ne determină să considerăm că similaritatea conduce spre atracţie,
dată fiind presupunerea rezonabilă că e mulţumitor să auzi pe cineva că este de acord cu tine.
O mare parte din cercetările care leagă similaritatea atitudinilor de atracţia interpersoanală se
constituie în studiile sistematice realizate de Donn Byrne şi colaboratorii lui (Byrne, 1971; Byrne,
Clore, Smeaton, 1986 ) . Rezultatele au arătat că oamenii sunt atraşi (de ) /plac (pe ), persoana-ţintă
când împărtăşesc într-o mare măsură cu aceasta atitudini similare. Aceste atitudini pot fi politice,
economice, morale sau religioase.
Una dintre variabilele care slăbesc sau întăresc efectul de similaritate-atracţie este importanţa
similarităţii (Cloew şi Baldrige, 1968 ) . Dacă o persoană prezintă similarităţi cu tine, în privinţa
unor teme importante, te vei simţi mai atras de acea persoană. Există unele diferenţe între bărbaţi şi
femei în acest sens, relevate şi de un experiment condus de Tonkey, diferenţe privind atitudinile pe
care ei le consideră importante, deci inclusiv atitudinile ce determină o mai mare atracţie
interpersoanală. Similaritatea atitudinilor conduce la atracţie atunci când aceste atitudini sunt acele
atitudini pe care individul le considera importante.
Din punct de vedre biosocial, efctul similaritate-atracţie nu este surprinzător. Reunirea oamenilor cu
caracteristici genetice similare, dar nu identice, este cea mai adaptativă strategie din punct de vedere
al procreării pentru întreaga specie umană. Evident însă, efectul similaritate este mult mai larg şi are
legatură cu mai multe situaţii decât împerecherea heterosexuală. Totuşi punctul de vedere biosocial
susţine că la rădăcina acestui efect (adică principala cauză pentru care preferăm indivizii similari
nouă ) se poate afla în evoluţia adaptativă a speciei umane.
Similitudinea de idei cu o altă persoană ne face să ne simţim plăcut şi ne determină să-i placem pe
cei care sunt de acord cu noi. Totuşi se pare că această idee are implicaţii mult mai largi decât la
prima vedere, iar unele date statistice confirmă acest lucru. Dar, totuşi asimilaritatea atitudinilor nu
conduce întotdeauna la atracţie. Caracteristicile persoanei-ţintă joacă de asemenea un rol important.
Similaritate reală sau imaginară? Similaritatea nu trebuie să fie reală, ea poate fi imaginată. Black şi
Blaylock (1963 ) au descoperit un grad scăzut de similaritate în atitudinea cuplurilor căsătorite.
Totuşi, când le-au cerut subiecţilor să prezică atitudinile partenerilor, scorurile la similaritate au
crescut considerabil. Percepţia pe care fiecare o avea, în legătură cu similitudinile cu partenerii era
mult mai mare decât similaritatea efectivă.
Winch (1958 ) a descoperit că soţii ce au scoruri înalte la o anumită nevoie tind să se căsătorească
cu o femeie cu scor mic la acea nevoie sau cu scoruri mari la nevoile complementare. De exemplu,
un bărbat c