Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Portofoliu La Limba Și Literatura Română Pentru Evaluarea Națională
Portofoliu La Limba Și Literatura Română Pentru Evaluarea Națională
NAȚIONALĂ
FONETICA
Silaba reprezintă un grup de sunete în care se află obligatoriu o vocală, rostit într-un
singur efort respirator.
După numărul de silabe pe care îl are, un cuvânt poate fi: MONOSILABIC (alcătuit
dintr-o singură silabă), BISILABIC (alcătuit din două silabe) sau PLURISILABIC
(alcătuit din mai multe silabe).
Hiatul reprezintă grupul de vocale alăturate, pronunțate în silabe diferite: du-el, zo-o-
log.
ATENȚIE! Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi nu pot forma difongi sau
triftogi.
Chiar dacă cliticul pronominal este separat de verbul auxiliar prin cratimă, structura se
pronunță într-o singură silabă.
CORESPONDENȚA LITERĂ-SUNET
Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi pot reda un sunet sau două.
Pot reda un sunet atunci când în silaba în care se află, mai există o altă vocală: geantă –
gean-tă.
Pot reda două sunete atunci când în silaba în care se află nu există o altă vocală: ghem.
V-CV
2. Când există două consoane intervocalice, despărțirea se face între vocale: ban-
că, mus-că.
VC-CV
Excepție: dacă a doua consoană din grup este l sau r, despărțirea se face înaintea
grupului de consoane: ne-gru.
V-CCV
3. Trei sau mai multe consoane intervocalice se despart în silabe diferite astfel:
prima consoană rămâne în silaba anterioară, iar următoarele două consoane trec în
silaba următoare: con-struc-tor.
VC-CCCV
Excepție fac grupurile de consoane: lpt, mpt, rct, rtf, stm, ndv, în cazul cărora
despărțirea se face după a doua consoană: sulp-tor, jert-fă.
VCC-CV
VOCABULARUL
Un cuvânt poate avea trei sensuri: SENS PROPRIU DE BAZĂ, SENS PROPRIU
SECUNDAR și SENS FIGURAT.
Cuvintele din câmpul lexical al unui termen trebuie să facă parte din aceeași clasă
morfologică.
CATEGORII SEMANTICE
Învățător = dascăl
Stricat = nefuncțional
A alerga = a fugi
Darnic = generos
Lizibil = citeț
Drept = strâmb/stâng/nedrept
A veni = a pleca
Cald = rece
Casă – case (clădire pentru locuit) și casă – case (compartiment în care sunt ținuți
banii)
Bancă – bănci (scaun lung pentru mai multe persoane) și bancă – bănci (instituție
financiară)
Cot – coate (articulație), cot – coturi (cotitură, întorsătură) și cot – coți (unitate de
măsură)
A acorda – (eu) acord – (tu) acorzi – (el) acordă (a da ceva cu grijă) ȘI a acorda – (eu)
acordez – (tu) acordezi – (el) acordează (a regla frecvența unui aparat)
A turna – (eu) torn – (tu) torni – (el) toarnă (a vărsa un lichid) ȘI a turna – (eu)
turnez – (tu) turnezi – (el) turnează (a înregistra un film cinematografic)
I. Gramaticale (au aceeași formă, dar categorie gramaticală diferită: gen, caz,
funcție sintactică, număr, mod, timp, persoană etc.):
Omofonele sunt cuvinte care se pronunță la fel, dar se scriu diferit (de obicei,
ortogramele).
ea (pronume) – [ia]
ia (verb)
neam (substantiv1)
haină (substantiv)
haină (adjectiv)
acele (substantiv)
formă (substantiv)
CUVINTELE POLISEMANTICE
- Polisemantice (cu mai multe sensuri): a fi, a veni, a trece, a face, carte, aripă,
dulce, a bătea, cap
Cuvintele polisemantice sunt acele cuvinte care au aceeași formă și mai multe sensuri
înrudite.
Polisemia = sensurile proprii de bază ale cuvântului + sensurile proprii secundare ale
cuvântului
Omonimele au sensuri complet diferite, pe când între sensurile unui cuvânt polisemantic,
există o legătură.
Paronimele sunt cuvinte cu formă asemănătoare (diferă doar un sunet sau două) și sens
diferit.
Confuzia paronimică este o greșeală care constă în utilizarea unui cuvânt în locul
paronimului său.
Exemple de paronime:
A investi/ a învesti
Glaciar/ glacial
Literar/ literal
Original/ originar
Atlas/ atlaz
Eminent/ iminent
Familiar/ familial
Albastru/ alabastru
A enerva/ a inerva
Emigrant/ imigrant
Transparent/ transperant
Complement/ compliment
Iluzie/ aluzie
Solidar/ solitar
Temporar/ temporal
Miner/ minier
Lagună/ lacună
A revela/ a releva
Virtuos/ virtuoz
Aliniat/ alineat
Dependență/ dependință
Pleonasmul este o greșeală de exprimare care constă în alăturarea unor cuvinte sau
construcții care au înțeles identic sau asemănător, unul cuprinzându-se în altul.
Exemple de pleonasme: migrenă de cap, a coborî jos, a urca sus, mujdei de usturoi, a
reciti din nou, scurt rezumat, marea majoritate, caligrafie frumoasă, otită la urechi, a
avansa în față, a prevedea dinainte, a ameriza pe mare, brusc și deodată, a continua să
fie menținută, a urma în continuare, a conlucra împreună, ursuleț mic, hemoragie de
sânge, abundență mare, clară și evidentă, a conveni de comun, a restitui înapoi, epilog
final, a șopti încet, babă bătrână etc.
DERIVAREA
Def.: Derivarea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin care se formează
cuvinte noi în cadrul unei familii lexicale, cu ajutorul sufixelor și/sau prefixelor.
Elementul comun al mai multor cuvinte înrudite ca sens se numește rădăcină sau radical.
,,frunză” – cuvântul de bază (elementul de la care s-au format alte cuvinte noi)
,,în” – prefix
Prefixele sunt sunete sau grupuri de sunete care se află în fața rădăcinii cu scopul de a
forma cuvinte noi.
Unele substantive care denumesc ființe, formează masculinul de la feminin sau invers, cu
ajutorul SUFIXELOR MOȚIONALE.
Sufixele diminutivale formează cuvinte care denumesc obiecte sau însușiri considerate
de vorbitor mai mici decât obiectele sau însușirile denumite de cuvintele de bază.
Cuvintele obținute se numesc diminutive. Diminutivele au de cele mai multe ori valoare
afectivă.
Seriile derivative se formează când baza unui cuvânt derivat este un alt cuvânt derivat.
Exemple: grădină + -ar = grădinar + -ie = grădinărie