Explicații ale schimbărilor apărute în noul model de Evaluare Națională

IA1. La exercițiul întâi, în continuare trebuie transcriși doi termeni din text. Elevul
trebuie să cunoască conceptul de câmp semantic și, implicit, distinctincția dintre acesta și familie
lexicală.

2, 3, 4, 5. Urmează patru exerciții, care nu au suferit modificări: trei întrebări grilă cu

patru variante de răspuns și un tabel de completat cu scopul stabilirii corectitudinii sau
incorectitudinii unei afirmații.

6. Exercițiul unde elevul avea de menționat tiparul textual în care se încadrează două
fragmente citate este înlocuit cu unul în care trebuie să fie:

a) precizată o trăsătură morală a unui personaj în 2-3 enunțuri;

 trăsătură (aici) = particularitate de construcție a unui personaj care

contribuie la crearea identității personajului, fiind definitorie pentru a înțelege existența
ființei ficționale în text și pentru portretul lui specific.
 trăsătură morală – trăsătură care care se referă la psihic, spirit sau
intelect și este integrată în portretul moral al personajului, arătând valorile și principiile
după care el se ghidează sau nu, întru a avea o conduită potrivită în societate
 exemple de trăsături morale: bunătatea, cinstea, sinceritatea, altruismul,
onoarea, demnitatea, generozitatea, vrednicia, blândețe, responsabilitate, compasiune,
conștiinciozitate, cumpătare, curaj, determinare, fermitate, iertare, justiție, răbdare,
recunoștință, sensibilitate, toleranță, loialitate, emotivitate, discreție, curiozitate,
severitate, egoism, credință.

Este recomandat a se numi rațiunea pentru care s-a selectat o anumită trăsătură și nu alta,
ce anume a făcut ca alegerea ta să fie întocmai acea calitate/ acel atribut. Întreabă-te ce anume te-
a făcut să crezi că pe x îl caracterizează acest aspect și semnalează și prin citare secvența
potrivită.

b) ilustrat mijlocul de caracterizare din text cu o secvență din textul dat.

Mijloace de caracterizare: caracterizare directă/ indirectă/ autocaracterizare.

1
 Pentru elev

A) Observă cine realizează caracterizarea directă: naratorul sau un alt personaj, apoi
indică, folosindu-te de informațiile identificate direct în text, trăsături ale personajului
caracterizat așa cum apar ele în percepția celor care vorbesc despre el, care-l prezintă în
fragment.

B) Procedează la fel în cazul în care personajul vorbește despre el însuși, descriindu-se pe

sine ca fiind într-un fel sau altul.

C) În cazul caracterizării indirecte, trebuie să deduci cum este personajul din felul în care
se comportă el, din felul în care gândește, din atitudinile și nevoile pe care le are, din relațiile pe
care le stabilește cu celelalte personaje, din interesele pe care le dezvăluie pe parcursul
fragmentului + nume, vestimentație, grad de cultură, aptitudini, preferințe, limbaj, statut social
etc. După ce înțelegi cum este personajul prin prisma acțiunilor pe care le săvârșește în text,
notezi trăsături ale lui, care nu apar menționate nicăieri în text, și explici de ce se dovedește
personajul a fi într-un anumit fel – ce anume din personalitatea lui devine evident prin observația
evenimentelor la care participă.

7. Temă literară = aspect general al realității pe care un scriitor îl abordează înspre a

modifica realitatea într-un grad mai mult sau mai puțin ridicat – este ideea centrală ce se va
reflecta în întreaga operă literară și care se prezintă sub formă de nume: iubire, natură, familie,
creație, joc, prietenie, copilărie, călătorie, război, confruntarea dintre bine și rău, moarte etc.

Elemente de conținut: fapte, opinii, argumente, idei. Se aleg câteva din fiecare text-suport
și se prezintă detaliat legătura dintre cele două, formulând câte o frază care să concentreze esența
fiecărui text în parte – ce prezintă fiecare, ce informații oferă, care să aibă legătură cu elementul
de conținut ales (cum apare elementul de conținut ales în primul text?, cum apare elementul de
conținut în al doilea text?)

S-a dat un număr maxim de cuvinte (70), care înainte nu exista.

2
 8. La exercițiul opt, a crescuut limita superioară a numărului de cuvinte (maximul e de
100 acum, înainte era de 90)

Pentru elev

Trebuie să fii foarte atent să îți susții punctul de vedere și să aduci, atât un argument, cât
și un exemplu lămuritor din textul-suport (răspunzi la întrebarea din cerință, explici de ce crezi
ceea ce ce crezi, adică îți justifici răspunsul, apoi cauți în text o informație și formulezi în enunț,
cu cuvintele tale, o idee complexă despre secvența pe care o consideri importantă pentru
argumentul pe care l-ai scris.

9. Exercițiul 9 s-a schimbat – acum nu mai trebuie prezentată absolut deloc o

deosebire între textul-suport și un alt text studial la clasă sau citit ca lectură suplimentară,
ci se solicită prezentarea prin referire la o secvență relevantă a unei valori culturale
comune.

Valoare =  calitate sau ansamblu de calități (deosebite) ale unor obiecte, fenomene,
idei etc. raportate la normele ideale ale tipului sau la necesitățile sociale și la idealurile generate
de acestea; ceea ce este considerat, în mod obiectiv, just, bun, frumos de către un individ, o
societate, o epocă, servind ca referință, ca principiu moral, estetic etc

Culturală = care aparține culturii, privitor la cultură, care ajută la răspândirea culturii. 

Exemple de valori culturale: norme, tradiții, credințe și principii de conduită, libertatea,

autonomia, egalitatea, meritul individual, onestititatea, corectitudinea intelectuală, transparența
informațiilor, respectul și toleranța, responsabilitatea individuală, integritatea morală, loialitatea,
confidențialitatea, educație prin carte, participarea activă la crearea unor noi valori, formarea
într-un anumit orizont cultural, dezvoltarea intelectuală, obiceiuri nobile, performanță, interesul
față de trecutul istoric, flexibilitatea, patriotism, pace.

Secvență = serie de fapte, de momente, de evenimente, de stări care se succed într-o

anumită ordine și care formează un tot unitar într-o operă; parte a textului.

Secvență relevantă = secvență care are o anumită însemnătate, care este importantă
pentru punerea în evidență a valoarii culturale alese.

3
 Se aleg secvențe din fiecare text și se arată stăpânirea subiectului, sunt necesare detalii
care să convingă corectorul că elevul a parcurs opera și-i cunoaște bine subiectul. Se pot da da și
citate, cu precădere, din textul-suport.

II1,2,7 Sunt itemi neschimbați.

3,4. Au apărut două întrebări grilă noi – elevul nu mai trebuie să găsească singur
sinonimele sau antonimele, perechile deja apar printre variante, iar exercițiul al patrulea. Se
urmărește acum și recunoașterea și utilizarea corectă a sensului unui cuvânt în enunț.

5. Exercițiul este similar celor din trecut.

6. Cerința este mai restrânsă – se solicită a se construi o singură propoziție, nu două, ca în

modelul precedent, dar elevul trebuie să schimbe contextul în care cuvântul apare în propoziție,
astfel încât cazul și funcția lui sintactică să se modifice.

8. Înainte nu era specificat încă din cerință că trebuie corectate greșelile de orice natură
(deși elevilor le era deja cunoscut acest aspect).

II. S-a micșorat numărul maxim de cuvinte pentru rezumat (era 120, acum e 100).