UNIVERSITATEA TRANSILVANIA, BRAȘOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
PARTICIPANȚI: PANAIT MARIA, POPA TEODORA, ȘEITAN ALINA

Rezumatul extins al capitolului ” Educația poate contribui la dezvoltarea

psihologică a copiilor?”
Autor: Marcel Crahay

Problematica pusă în discuție face referire la educația în raport cu copilul, dar și cu

procesele cognitive ale acestuia.
Rezumatul în cauză înglobează diverse răspunsuri și teorii ale psihologului Piaget, acesta
prezentandu-și interesul deplin față de dezvoltarea continuă.
Piaget, detașat de domeniul pedagogic, poziționează rolul psihologiei pe un loc fruntaș.
Cele două ramuri, deși sunt diferite nu se pot desfășura una fără cealaltă.
Contemporanii pun la îndoială valoarea lucrărilor științifice ale psihologului, lucrări în
care subiectul abordat este educația. Colegul lui Piaget mărturisește că în ciuda intelectului
dezvoltat al acestuia, în final rămâne un simplu amator când vine vorba despre pedagogie.
În viziunea profesorului universitar Xypas regăsim două percepții asupra filozofului:
-psihologul (dorește să facă vazută importanța știintei)
-pedagogul (dorește să unească știința cu valorile pedagogice)
Opera științifică a lui Piaget este împărțită în patru perioade bine conturate. Prima
perioadă analizează psihologia infantilă (gândirea,limbajul,percepția). Principalele caracteristici
ale acestei etape sunt:
-incapacitatea de a face diferențierea dintre real și imaginar, abordând în mod natural o
viziune subiectivă (copilul crede ca toți ceilalți împărtășesc același punct de vedere)
-egocentrismul (copilul se comportă de parcă dorințele și nevoile sale sunt singurele
existente, relevante)
-animismul (copilul dezvoltă empatie exagerată față de obiecte neînsuflețite)
-finalism, artificialism (copilul este naiv, acordă credit imaginarului)
Lipsa generală de conștientizare conduce în final la o viziune limitată asupra lumii. Pe
măsură ce crește,cu ajutorul educației copilul reușește să perceapă granița dintre real și ficțiune,
obiecte și ființe. Acesta deprinde o gândire logică și obiectivă și nu se mai plasează în centrul
universului. Prin această nouă etapă de dezvoltare, copilul acordă o notă de interes față de
interacțiune, schimb de păreri, socializare și sete de cunoaștere.
Cooperarea își face apariția cu pași mărunți, fapt ce contribuie la bazele unei dezvoltări
intelectuale armonioase. Piaget spune că pentru o bună evoluție este necesară socializarea, astfel
creându-se un permanent schimb de cunoștințe și informații. Așadar, urmarea unui set de reguli
în așa fel încât să existe un respect reciproc, nefiind lezată autonomia persoanelor implicate,
reprezintă un element important în educație.
Pentru copil logica dă startul unor procese cognitive noi (ex. Adevărul trebuie
demonstrat, nu presupus.) Psihologul este de părere că la o bună dezvoltare psihică, contribuie
trei factori esențiali:
-genetica (aspect psihologic)
-mediul de viață (aspect psiho-social)
-educația
Acești factori asigură echilibrul!
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA, BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
PARTICIPANȚI: PANAIT MARIA, POPA TEODORA, ȘEITAN ALINA

“Te poți dezvolta din punct de vedere psihologic prin învățare? Este recomandat”.
Acestor întrebări ale lui Piaget, își răspunde chiar el însuși. Da! În funcție de gene, mediu și
individul în sine, împreună cu tot ce înseamnă el, variantele sunt multiple, însă dezvoltarea este
posibilă.
Succesul în educație nu constă în obținerea rezultatului maxim, ci în înțelegerea și
aprofundarea artei de a învăța. Este important ca după finalizarea studiilor, individul să deprindă
calități de autoeducare.
Se scoate în evidență legătura strânsă dintre mediul de viată și randamentul unui individ,
cele doua elemente fiind direct proporționale. Papert susține tehnologia avansată care oferă prilej
către o accesare mult mai rapidă a unei informații, ce în trecut necesita un efort sporit pentru a fi
descoperită.
Principalele concluzii sustrase din acest capitol, sunt:
-Piaget, amator în pedagogie, ne pune la dispoziție o nouă viziune despre educație
prezentată în raport cu psihologia;
-Ne sunt descrise caracteristicile primei perioade a vieții ( incapacitate, egocentrism,
animism, finalism, artificialism);
-Ne sunt prezentate schimbările proceselor cognitive la copil, în urma dezvoltării sale;
-În ultima parte sunt readuse în discuție, într-un mod specific, consecinșele teoriilor
discutate.