INTERCULTURALITATE ȘI

PLURILINGVISM

Prof.univ.dr. Sanda-Maria ARDELEANU

 Conform legislatiei comunitare,
interculturalitatea se referă la existența și la
interacțiunea echitabilă a unor culturi
diverse, precum și la posibilitatea de a
genera expresii culturale împărtășite prin
dialog și respect reciproc.
Conceptul de intercultural pune accentul
pe interacţiunea dintre grupurile
percepute ca distincte din societate,
referindu-se mai degrabă la un proces
dinamic de schimburi, de dialog, de
negociere între grupuri, precum şi de
identificare a unui limbaj comun şi a
unui spaţiu comun în care să se
desfăşoare comunicarea. Caracterul
intercultural al unui fapt este tocmai
accentul pe relaţia reciprocă dintre
elementele constitutive ale schimburilor.
 Prin plurilingvism se înțelege în mod
generic folosirea mai multor limbi de către
acelaşi individ, spre deosebire de
multilingvism care reprezintă coexistența
mai multor limbi în cadrul unui grup
social.
Plurilingvismul este o valoare europeană
conform căreia toate limbile reprezintă
moduri la fel de valoroase de comunicare
şi exprimare a identității, având la bază
toleranța şi acceptarea diferențelor şi a
minorităților.
Niciodată perfectă, traducerea nu poate
înlocui formele autentice de expresie ale
limbii sursă, fiecare limbă fiind
purtătoarea unei culturi.
Deşi se evită în mod deliberat şi calculat
termenul de plurilingvism în favoarea
celui de multilingvism, i se asociază o
parafrază care defineşte utilizarea
termenului drept cunoaşterea de către
cetăţenii europeni a mai multor limbi
moderne, ceea ce corespunde de fapt
definiţiei plurilingvismului.
În conformitate cu canoanele Consiliului
Europei cuprinse în Carta europeană a
plurilingvismului, o societate plurilingvă
este alcătuită din indivizi care sunt în
majoritate plurilingvi sau multilingvi,
spre deosebire de o societate multilingvă
care poate fi alcătuită din indivizi
monolingvi, dar vorbitori de limbi
diferite.
Strâns legate de cetăţenia europeană activă,
plurilingvismul şi interculturalitatea
sunt, prin urmare, o componentă
fundamentală a identităţii europene.
 Limba constituie accesul privilegiat la orice culturã.
Într-o vreme în care viziunea dominantã a mondializãrii
tinde spre monopolul unei singure limbi de
comunicare instrumentalizatã, este necesar sã afirmãm
superioritatea unui plurilingvism bazat pe limbile cu
tradiţie culturalã.

Limbile neputând fi separate de culturã, identitatea

Europei este datã de culturile şi limbile sale. Europa
nu poate prin urmare sã existe fãrã respectarea
limbilor care se vorbesc pe teritoriul ei În schimb,
existenţa unei singure limbi de comunicare
internaţionalã nu este nici pe departe garanţia
înţelegerii reciproce şi a cunoaşterii celuilalt.
 Institutul Media pentru Diversitate, diversitatea
înseamnă că fiecare persoană este unică și are dreptul
de a-i fi  respectate diferențele individuale/colective -
dimensiunea rasei, etnicității, genderului, orientării
sexuale, statutului socio-economic, vârstei, abilităților
fizice, credințelor religioase, convingerilor politice sau
ideologice.

Abordarea acestor diferențe  trebuie să se realizeze într-

un mediu  sigur, pozitiv, deschis învățării sociale.

Înțelegerea celuilalt presupune  trecerea de la simpla

tolerare la acceptarea  și celebrarea  bogăției
 Diversitatea lingvistică

Vilnius-Lituania (14-17 noiembrie 2011) – a 24-a Adunare regională

EUROPA, desfășurată sub egida Adunării Parlamentare a
Francofoniei (APF).

Două axe principale ale Rezoluției aprobate :

1. Formarea în vederea favorizării raporturilor
interculturale, generării creșterii și creării de locuri de
muncă
2. Rolul profesorilor și al media în promovarea învățării
limbii franceze.
 Diversitatea culturală

- se referă la multitudinea formelor prin care culturile

grupurilor și ale societăților își găsesc expresia.
- se manifestă nu doar în forme variate, prin intermediul
cărora se exprimă patrimoniul cultural al umanității,
îmbogățit și transmis grație varietății expresiilor
culturale, dar și prin intermediul diverselor modalități
de creație artistică, de producție, de difuzare, de
distribuție și de beneficiere de expresiile culturale,
indiferent de mijloacele și tehnologiile utilizate.
 Reuniunea Comisiei de educație, comunicare și
afaceri culturale din cadrul  Adunării
Parlamentare a Francofoniei de la Bruxelles
(29-31.03.2012) :

Nu există o competiție între limbile folosite în

cadrul instituțional în Europa și în lume,
deoarece limba universală rămâne
traducerea.
Declarația de la Barcelona și Tratatul de la
Lisabona prevăd însușirea a cel puțin
două limbi străine încă din primii ani de
școală, în afara limbii materne, în scopul
integrării europene și asigurării
mobilității profesionale și culturale.
Învăţarea limbii engleze este o condiţie
minimă indispensabilă, dar nu şi o
garanţie suficientă a reuşitei elevilor şi
că învăţarea mai multor limbi incluzând
şi dimensiunea lor culturală nu este un
lux, ci corespunde unui interes bine
determinat, învăţarea a două, trei şi
chiar mai multe limbi asigurând o
dezvoltare personală favorabilă reuşitei
economice şi sociale a fiecăruia.
PROMOVAREA UNEI LIMBI ȘI CONCURENȚA LIMBILOR
LA NIVEL NAȚIONAL

Orice politică lingvistică urmăreşte

atingerea a două obiective sociale
distincte, dar strâns legate între ele:
promovarea unei limbi, pe de o parte, şi
reglementarea relaţiilor dintre limbile în
contact, pe de altă parte. De fapt,
promovarea unei limbi nu este altceva
decât un răspuns la concurenţa impusă
acesteia de o altă limbă. Această
concurenţă stă la originea oricărei
politici lingvistice.
 De altfel, politicile lingvistice existente dovedesc acest
lucru:
● promovarea limbii catalane în Spania are actualmente
drept obiectiv contrabalansarea dominației limbii
spaniole;
● promovarea limbii franceze în Québec are ca scop
contracararea presiunii limbii engleze;
● în Belgia, comunitatea flamandă dorește să-și salveze
limba care este amenințată de dominația limbii franceze;
● Țările Baltice (Estonia, Lituania și Letonia), declarându-și,
după dezmembrarea Imperiului sovietic, ferma voință de
promovare a limbilor naționale, urmăresc același scop în
raport cu limba rusă.
 Actualmente, concurența lingvistică a
depășit limitele teritoriale ale unui stat,
dobândind dimensiuni internaționale.
Pentru a-și păstra identitatea națională
amenințată de pericolul uniformizării
lingvistice și culturale, statele vor fi nevoite
să adapteze politicile lor lingvistice la noul
cadru internațional.
 Rezoluția de la Vilnius propune sprijinirea dezvoltării politicilor
lingvistice în vederea:

❑ promovării schimburilor dintre profesorii de limbi străine, între cei care

studiază aceste limbi, în scopul dinamizării procesului de predare-învățare a
limbilor străine;
❑ încurajării dezvoltării practicilor de imersiune parțială (clase bilingve, filiere
tehnologice și profesionale);
❑ stimulării pedagogiei de proiect și recurgerea la noile tehnologii care să
permită crearea de spații comune cursanților de origini diferite;
❑ favorizării accesului la TV5 Monde și la dispozitivul pedagogic en ligne
pentru profesori și autodidacți;
❑ încurajării formării profesorilor de franceză specializați în franceza specifică
– franceza limbă de cultură, franceza comercială, franceza din turism,
franceza din filierele industriale - , în diverse forme de predare prin
imersiune (imersiune reală, EMILE, filiere bilingve, secțiuni europene
franceze .. ).
 Aflată sub semnul plurilingvismului și al
diversității, identitatea europeană nu are altă
șansă mai importantă decât cultivarea
dialogului în sânul diversităților generatoare
de valori, iar Francofonia, ca mișcare politico-
social-culturală, reprezintă, prin însăși esența
existenței ei, această minunată cauză.
 Filozofia Francofoniei

❑ diversitatea culturală nu reprezintă o premisă ci o concluzie

legată de schimbarea filozofiei Francofoniei (Rivarol), care trebuie
să permită exprimarea modernității;
❑ redefinirea plurilingvismului care devine o armă de promovare a
specialiștilor, de creștere a locurilor de muncă, o oportunitate în
domeniul afacerilor și al pieței forței de muncă;
❑ dacă apărăm diversitatea trebuie să fim atenți la funcționarea
ethos-ului multilingv (intercomprehensiunea la nivelul
instituțiilor europene) și să reducem costurile diversității;
❑ Francofonia este sinonimă cu diversitatea culturală (istoria
Europei, geografia culturală …).
❑ Francofonia a trecut de la o construcție retorică
către o viziune pragmatică, limba franceză fiind
înlocuită prin termeni precum democrație, pace,
dezvoltare durabilă, dialog între culturi;
❑ concurența dintre limbi este un fenomen care a
existat dintotdeauna, iar în cadrul mondializării
toate limbile se regăsesc în situația de confruntare;
❑ conceptul de diversitate lingvistică include limbile
oficiale și limbile de lucru ale Europei, iar
principiul liberei concurențe domină principiul
diversității lingvistice;
 Francofonia instituțională

❑ în 2001 s-a organizat pentru prima dată Anul European al Limbilor;

❑ din 2001 se organizează Ziua Europeană a Limbilor;
❑ Tratatul de la Lisabona vorbește pentru prima dată despre o
filozofie neo-liberală pentru folosirea limbilor Europei, asigurând
măsurile de protecție lingvistică luate la nivelul statelor UE;
❑ Convenția UNESCO – 2005 vorbește pentru prima dată despre
diversitatea culturală în cadrul tratatelor economice
internaționale: conceptul de excepție culturală lasă locul
conceptului de diversitate culturală, iar cadrul UNESCO este
considerat mai adecvat pentru a “găzdui” diversitatea culturală;
❑ în 2007 Leonard Orban a fost numit primul comisar european
pentru diversitate și multilingvism;
 Imaginea Francofoniei

❑ nevoia relansării limbii franceze după

“modelul polonez” în întreaga Europă,
considerându-se că tradiția culturală în
promovarea limbii franceze scade ca
importanță, ea fiind înlocuită de necesitatea
cultivării diversității culturale între statele
Europei;
❑ se înregistrează o schimbare a discursului
Francofoniei: enunțurile legate de
universalitatea limbii franceze sunt înlocuite
❖ Franceza este garantul diversității culturale prin:

a) regândirea centralizării sale;

b) regândirea aspectului care ține de imaginea și
reprezentările asupra limbii;
c) e nevoie de distrugerea „imaginii de noblețe” a limbii
franceze care riscă să contribuie la „mumificarea” acesteia;
d) limba trebuie să existe pentru utilizatori și nu suntem doar
locatarii unei limbi ci suntem și proprietarii ei în măsura în
care aceasta ne ajută la promovarea personală;
e) este nevoie de un pact al limbilor ca un corolar al
principiilor concurenței circumstanțiale.
 Predarea limbii franceze în Europa, în țările lumii francofone și în spații terțe

❑ schimbarea concepției legate de didactica limbilor: accentul se mută de la

informația lingvistică la practica lingvistică și la facilitarea accesului spre alte limbi.

❑ promovarea asemănărilor dintre limbi („vrais amis”) și nu a diferențelor care le

despart („faux amis”);
❑ respectarea diversității lingvistice se face prin lupta împotriva uniformizării
învățământului, a predării-învățării limbilor străine.
❑ încurajarea transmiterii limbii franceze ca limbă de afaceri presupune cunoașterea
reprezentărilor generate de această limbă și transformarea lor
❑ modul de predare a francezei trebuie să corespundă tradiției țării pentru ca
franceza să nu mai fie considerată o “limbă dificilă”;
❑ transmiterea dimensiunilor actual ale culturii francofone și mondiale (belgiană,
elvețiană, canadiană, africană, asiatică ...);
❑ practicarea unei didactici integrate a limbilor, a unui învățământ deschis
cunoașterii pragmatice a limbilor, propriu spațiului plurilingv și multicultural al
Europei.
 Interculturalitate și plurilingvism

❑ Bibliografie selectivă
ABDALLAH - PRETCEILLE, M., 1999, „L‘education interculturelle”, Paris, PUF, p. 49;
ANASTASIU, I., 2008, Cultură şi diversitate: introducere în sociologie., Editura Polirom, Bucureşti;
BATELAAN, P., 2003, Le nouveau defi interculturel lance a l'education: la diversite religieuse et le dialogue en
Europe,Consiliul Europei, Strasbourg;
CHEVALIER, J., 2002, „Educaţia interculturală: concepte cheie şi elemente de metodologie” in Institutul
Intercultural Timişoara, Timişoara;
COZMA, T., 2001, O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea, Editura Polirom, Iaşi;
DELORS, J., 1996, L'education: un tresor est cache dedans. Rapport a l'UNESCO de la Commission Internationale
pour l'education du vingt et unieme siecle (extrase), Paris, Editions Odile Jacob, p. 18 ;
IRIMIA, Mihaela; 2008, Odisei (I) : Trasee conceptuale, Editura Universității din București, București;
IRIMIA Mihaela, IVANA D.; 2009, Odisei (II): O cartografie identitară: Studii de caz, Editura Universității din
București, București;
IRIMIA, Mihaela; IVANA, D.; 2010, Odisei (III): Întoarcerea acasă, Editura Universității din București, București;
IVASIUC, Ana; KOREC, Maria; KŐVÁRI, Roberta; 2010, Educație interculturală: de la teorie la practică - Raport de
ceercetare al Agenției de Dezvoltare Comunitară „Împreună”;
KLUCKHON, C., KROEBER; A.E., 1952, Culture: a Critical Review of Concepts and Definitions, Harvard University
Press, Cambridge, MA;
MEUNIER, O., 2007, Approches interculturelles en education. Etude comparative internationale, Institut National
de Recherche Pédagogique, Lyon;
Interculturalitate și plurilingvism

MOROIANU-ZLĂTESCU, Irina, 2008, Egalitate, nediscriminare, bună administrare, Institutul

Român pentru Drepturile Omului, București;
MUNTEANU, Ligia, 2012, „Diversitatea culturală în dinamica dezvoltării economice – o analiză
din perspectiva instituţiilor informale” in www.fc-d.ro;
NEDELCU, A., 2008, Fundamentele educaţiei interculturale, Editura Polirom, Iaşi;
PATRAŞ, A., 2010, „Diversitate” in revista România literară, an 42, nr. 12, p. 6;
PAVEL, N., 2007, „Definirea conceptului de egalitate şi nediscriminare din perspectiva teoriei
valorilor juridice” in revista Studii de drept românesc, an 19 (52), nr. 3-4;
RAŢIU, E., 2007, „Diversitate culturală” in revista Contemporanul, v. 18, nr. 3, p. 25;
RĂDUŢ, C., 2006, Egalitate şi nediscriminare – reguli fundamentale ale convieţuirii într-o societate
democratică, Editura Universitaria Craiova;
ROTHSCHILD, J., 1998, Introducere în diversitate, Editura Antet, București;
SZAKÁTS, Rarița, 2005, Minorități în tranziție - Raport privind politicile publice în domeniul
minorităților naționale și etnice din România, Cluj;
TODOROV, T., 1999, Noi şi ceilalţi: despre diversitate, Editura Institutul European, Iași;
VLĂDESCU-LUPU, Andreea; BECHET, Florica; CIOBANU, Estella Antoaneta, 2010, Omogenitate,
diversitate, identitate: spaţiul european şi integrare. Vol. III – Întoarcerea acasă, Editura
Universităţii din Bucureşti, București;
 Interculturalitate și plurilingvism

❑ Resurse web:

http://www.antidiscriminare.ro, accesat in iunie 2012;

Convenţia Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, document
disponibil la adresa: http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/
Conventia_Cadru_pentru_Protectia_Minoritatilor_Nationale.pdf, accesat
în iunie 2012;
www.convorbiri-literare.dntis.ro, interviu cu Christian Tremblay,
președintele Observatorului European al Plurilingvismului, accesat în
martie 2013;
www.europa.eu, accesat în iunie 2012;
http://www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2011/221/ro/1/EF11221RO.pdf,
accesat în iunie 2012;
http://www.europeana.ro/index.php/2011/01/05/diversitatea-culturala/,
accesat în iunie 2012;
http://www.intercultural.ro/rom/about/projects.html#completed , accesat
în iunie 2012;