Eseu structurat ,,Poezia este arta de a vorbi pentru a nu spune nimic,dar pentru a sugera totul’’

Eu sunt de acord cu afirmația ,,poezia este arta de a vorbi pentru a nu spune nimic,dar pentru a sugera
totul’’. Prin această afirmație înțeleg că poezia este sufletul nostru, prin urmare este viaţa noastră. O
societate cu adevărat superioară scoate la lumină din sufletul său poeţi din cei mai buni, care ajung apoi
să cucerească o lume întreagă prin cuvânt. Poezia a fost mereu un mijloc de delectare spirituală şi
intelectuală, fapt pentru care este considerată încă din antichitate superioară celorlalte genuri literare.

Prin poezia glosa de Mihai Eminescu se arată spectacolul lumii din care însa omul de geniu trebuie să
rețină doar pe cele mai importante; primele versuri "Vreme trece, vreme vine,/Ce e rau si ce e bine"sunt
o meditație pe tema timpului, opunând timpul universal celui omenesc. De la onologie se trece la
morală, omul de geniu trebuind să deosebeasca "binele" de "rău". Prin "vreme trece, vreme vine"
figurează astfel pericolul disoluției timpului sacru în cel profan: punctul de maximă repetabilitate, devine
linie, cu toate limitele impuse de o evolutie liniară, monotonă, care numai rezolvă problemele
existențiale si îndreapta omul către preocupări marunte si pasiuni inutile, însuși cuvântul "vreme"
dobândește un semantism greoi, sugerând o roata a timpului mișcată incet, dar implacabil, spre
apocalipsa unei omeniri ce nu mai poate sa aducă noul, condamnându-se la moarte prin inexistenta
eternitatii-umane.

Concluzie : Poezia n-a murit. Ea are noi forme și continuă să facă lumea mai frumoasă. Trebuie doar să
ne oprim o secundă și să ne dăm seama de asta.