Revelații primite

de

Franz Schumi

1901

JUSTIFICARE ÎN FAȚA LUI

DUMNEZEU
 Cuvinte de la Tatăl

Scrieri creștin-teosofice

Nr. 64 / 3

Prefață

Cartea este alcătuită din trei părți, al căror scop este de a demonstra cum
conceptul de "Justificare"( îndreptățire), exprimat în Sfânta Scriptură, atât de
reprezentativ pentru evangheliștii tuturor bisericilor lor - numiți impropriu
"protestanți" de către reprezentarea catolică - a fost complet interpretat greșit de
către pastorii/învățătorii acestora, care, acceptând doctrina lui Luther încă din
1500, au subminat mereu credința a milioane de credincioși care respectă la literă
învățătura sa eronată, și aceasta și din cauza erorilor lui Pavel (și a altora) din
"Scrisoarea către Romani".

Pe de altă parte, în ceea ce privește călăuzirea lui Emanuel Swedenborg în Viața de

Apoi, avem confirmarea marii milostiviri a lui Dumnezeu, Care nu pierde nici o
ocazie de a-și călăuzi copiii pe drumul spre Cer; de fapt, conduita acestor două
mari spirite, alături de multe alte spirite ale celor plecați de cea mai variată origine,
constituie și un tratat indispensabil despre Viața de Apoi, despre învățăturile
creștine, despre Scripturi și despre Iubire în cea mai înaltă expresie realizată.

[Partea a II-a] - Martin Luther în viața de apoi

[Partea a III-a] - Emmanuel Swedenborg în Viața de Apoi

 *** * ***

Pentru traducere am folosit editia in limba italiană:

https://www.legamedelcielo.it/schumi/giustificazione.htm

traducator: Liviu

Luna iunie 2021

*** * ***

Comentariu făcut de editura italiană

"Justificarea"( îndreptățirea)

În lumea grupurilor evanghelice, tema "justificării"( îndreptățirii) este un

concept de credință derivat din Biblie, conform învățăturii lui Luther, iar aici este
abordată de Domnul și Învățătorul, prin Franz Schumi, ca o temă reprezentativă a
unei învățături pentru omenire și pentru a ne face să înțelegem cum se poate
câștiga răscumpărarea pentru a fi purificat și a obține iertarea păcatelor!

Dar cum este posibil să înțelegem înțelesul Sfintei Scripturi - și astfel să o împlinim
- dacă încă de la început a fost scrisă greșit în unele locuri, adică cu concepte sau
învățături care nu erau complet clare? Căci una este când
profetul/evanghelistul/psalmistul scrie cu "puterea" lui Dumnezeu în sine, ca
"oracol al Domnului", și cu totul altceva când, deși mânat de toată bunăvoința
posibilă de a face bine, inspiratul exteriorizează ceea ce simte în sine, trăgând din
experiențele sale, din credința și capacitatea sa de expresie, dar care reprezintă
umanul său! Astfel încât, chiar și Pavel, deși inspirat, călăuzit, îndrumat, instruit,
împins, ales, chemat, totuși, în unele puncte din "Scrisoarea către Romani" a scris
învățături greșite sau cel puțin neexpresiv de complete, și de natură să îndrepte
credinciosul/pelerinul în căutarea lui Dumnezeu, conducându-l pe o cale greșită a
credinței adevărate!

Prin explicațiile misticului Schumi, Domnul lămurește prin această revelație

punctele de corectat din Scrisoarea către Romani, iar în final și din Matei, pentru
ca noțiunea de "Justificare" neînțeleasă de armata credincioșilor lui Luther, pentru
că respectă Biblia la literă, să nu continue să-i ducă pe credincioși - spune Domnul -
în iad, și asta doar pentru că indicația păstorilor biblici, indică doar credința ca fiind
singurul element pentru a obține "Justificarea" păcatelor cuiva! - Nu este asa!

Astfel, sunt luate în considerare numeroase puncte explicative:

- cele înșelătoare: Romani 3:22-24 (cap.4); Romani 4:2-4 (cap.5); Romani 4:5
(cap.6).

- cele prost formulate: Romani 3, 25 (cap. 4).

- cele neînțelese de credincioși: Fapte 16, 31 (cap.10); Romani 3, 22-24 și cap.4 și

cap.5 (cap.14); Geneza 15, 6 (cap.5).

- cele insuficiente în formularea lor: Romani 3, 27 și 3, 28 (cap.4); Matei 25, 31-46

(cap.16).

punctul 1): (cap.2,1) - Interpretarea literală a Bibliei de către om nu poate

provoca decât nenorociri! - Numai cu ajutorul Învățătorului, deci cu o relație
directă cu Dumnezeu, dacă i se dă Lumina potrivită, poate omul să interpreteze
înțelesul ei, care, deși scris cu cuvinte și imagini materiale, este întotdeauna numai
spiritual, și de aceea o interpretare literală a lor îl va duce pe eroul încăpățânat al
acesteia la moartea spiritului, și deci la accesul în cel de-al doilea iad (cap.2,5), așa
cum cuvintele sunt moarte în sine! Doar sensul lor este spiritual! Și numai
interpretarea spirituala exactă și, prin urmare, acționarea în conformitate cu acest
sens spiritual va putea duce interpretarea la o observare desăvârșită și, prin
urmare, la adevărata ei răscumpărare!

punctul 2): (cap.3) - A acționa conform legii arată că cineva acționează din
datorie și obligație! - Prin urmare, rezultatul va fi ca și cum cineva ar acționa ca un
sclav și, prin urmare, nu sunt fapte libere! Totuși, deoarece numai animalele
acționează conform legii obligației, omul, dacă ar fi guvernat de astfel de legi, ar fi
considerat ca și animalele. Rezultă că orice lucrare a Legii nu va avea niciodată
vreo valoare înaintea lui Dumnezeu! Așa cum El însuși nu a avut niciodată o
singură Lege la care să fie obligat să se supună! Și totuși, El este la fel de perfect!

punctul 3): (cap.4) - Numai credința nu valorează nimic! - Prin moartea Sa pe

cruce, Mântuitorul a răscumpărat doar păcatul originar (cel al lui Adam) și doar
toate păcatele care nu au fost săvârșite în mod voluntar (așa-numitele păcate
"mărunte") ale omenirii trăite de la Adam până la moartea lui Hristos! Dacă nu ar fi
așa, atunci Împărăția Cerurilor (Paradisul) ar fi plină de adulteri, curvari, falși
profeți, escroci, hoți, tâlhari, ucigași și toți criminalii posibili, din trecut și de după
Calvar!

punctul 4): (cap.6) - Mântuiți prin har fără merit! - Dacă fiecare persoană nu
poate prezenta la moartea sa vreo lucrare spontană derivată din iubirea sa pentru
Dumnezeu și deci pentru semenii săi, nu va putea obține niciodată harul
Justificării, deoarece nici credința în credința în existența lui Hristos, nici în învierea
Sa din morți, nici suferința Sa și deci vărsarea sângelui Său pentru întreaga
omenire nu îl vor elibera de păcatele comise spontan (cu conștiința)! Dacă nu ar fi
așa, Cerul ar fi o peșteră de hoți, de criminali și de tâlhari, deci un iad de diavoli, și
aceleași spirite satanice, de îndată ce ar avea o cât de mică libertate, ar acționa
conform vechiului instinct!

punctul 5): (cap.7) - Credința fără virtute și fără fapte este fără valoare! - Un
singur exemplu ar fi exhaustiv în sine: "... chiar și demonii cred....!". De fapt, faptul
că Iisus este fiul lui Dumnezeu, adică Hristos, este afirmat în mai multe locuri din
Evanghelie, dar cum acționează? Fără lucrări unul este exact ca acestea! - Un alt
exemplu care ne este prezentat este cel al lacomului cel bogat
 punctul 6): (cap.13,2) - Există o corecție exegetică importantă prin această
"revelație": Epistola către Evrei nu este a lui Pavel, ci a lui Petru! - Acest lucru pune
în lumină toate interpretările diverse despre autenticitatea și originea sa, și, prin
urmare, și exegeza sa în explicarea conținutului său care, prin schimbarea
presupusului interlocutor, luminează complet acele puncte care păreau a fi în
antiteză cu Scrisoarea lui Pavel către Romani.

punctul 7): (cap.13) - Răscumpărați prin meritele lui Hristos? - Imposibil!

Pentru că atunci - în sine - păcatul nu ar mai exista (și încă de pe vremea lui
Hristos!)! Atunci de ce ar mai rămâne cele 10 porunci, Biblia, Satana și iadul și
întreaga lume artificială a ispitei cărnii? Dacă ar fi așa, atunci întreaga Creație ar fi
deja într-o stare cerească fără păcat și toți, buni și răi, îngeri și demoni, ar fi pe
picior de egalitate! Mai mult, toți patriarhii care au murit înainte de Hristos nu vor
fi binecuvântați!

punctul 8): (cap.16:9-17) - Există o clarificare asupra încurcăturii din Matei

25:31-46 inventată de Pseudo Matei (rabinul)* pe care Iisus nu a enunțat-o
niciodată!

*Rabi este numele unui succesor al adevăratului Matei, care a completat

actuala Evanghelie a lui Matei după ce a scris alte 14 evanghelii anterioare, și
numai aceasta din urmă a fost declarată autentică de către primul conciliu de la
Niceea. (a se vedea explicația dată lui Jakob Lorber la 18 martie 1864__mai jos )

În fine, este interesant de observat cum este folosit de zece ori cuvântul
"erezie", care în zilele noastre și-a pierdut din semnificație, așa că ar fi indicat să
încercăm să înțelegem cât de mult fiecare dintre noi, în interpretările noastre ale
Scripturii, este potențial și deci nu inconștient titrat cu acest termen. - [din
Wikipedia]: "Acesta este un termen istoric religios și teologic care indică o mișcare
religioasă sau doctrinele sale, raportate ca fiind deviante față de o altă mișcare
religioasă aparținând aceleiași tradiții religioase, dar care indică și "separare",
"divizare" și condamnarea respectivă".
Prietenii Luminii Noi

*** * ***

[extras din "Explicații la textele biblice" cap. 6 - J. Lorber 18/03/1864].

Despre evanghelistul Matei

(pseudo Rabbas)

(Iisus îi vorbește în interiorul lui Lorber ca răspuns pentru prietenii săi care i-au pus
întrebări despre Scripturi)

1) ...... Pentru ca să vă faceți o idee mai clară, vă voi spune că evanghelistul

Matei a fost recrutat de Mine atunci când, în călătoria Mea spre Kis, am dat peste
un post vamal intermediar, între Capernaum și Kis, cu un vameș în slujba
romanilor. Acesta este și motivul pentru care am fost acuzat că am umblat cu
vameșii și păcătoși.

2) Cu toate acestea, întrucât acest Matei se pricepea la scris și nu voia să se

despartă de Mine, a fost angajat de Mine ca scrib, dar mai mult pentru a nota
fapte obiective, în timp ce Ioan al Meu avea sarcina de a nota Cuvântul Meu, adică
ceea ce învățam, astfel încât Matei, în ceea ce-l privește, a scris mult mai puțin din
Doctrina și Predicile Mele și, chiar și atunci când le nota, îl punea pe Ioan să-l ajute,
întrucât Matei avea o memorie bună pentru fapte, dar slabă pentru Doctrină.
 3) Când a început să scrie Evanghelia sa, știa foarte puțin despre condițiile în
care se afla familia Mea, adică despre ceea ce îi fusese relatat cu această ocazie de
Iacov, Simon și Ioan, dar nu a consemnat în scris acest lucru în acel moment, ci la
câțiva ani după Învierea Mea, când a fost ales ca apostol în locul lui Iuda
Iscarioteanul [Faptele Apostolilor 1:26].

4) Acest apostol Matei, ca evanghelist, și-a alcătuit Evanghelia pe o bază justă și

bine ordonată, iar cu scrierile sale a întreprins călătorii în regiunile sud-estice ale
Asiei.

5) Mai târziu, însă, atât în Ierusalim, cât și în Galileea și Samaria, apoi în Tir și
Sidon, au apărut alți cinci Matei și fiecare a scris o Evanghelie a lui Matei, dintre
care cea apărută în Sidon este, fără îndoială, cea mai acceptabilă.

6) Celelalte patru, cu ocazia marelui Conciliu de la Niceea, cu cea din Sidon nici
măcar nu au fost de acord între ele, în timp ce cea din Sidon a fost păstrată ca fiind
cea mai sigură, astfel încât chiar și aceasta este parțial apocrifă, deși cel care a
scris-o s-a străduit din răsputeri să expună lucrurile cât mai mult posibil în
conformitate cu Adevărul.

7) Ca să spunem adevărul, acest scriitor a scris paisprezece Evanghelii, în

funcție de cum i-au fost expuse lucrurile de către autointitulați martori oculari.
Plecând de la aceste paisprezece, a scris în cele din urmă o a cincisprezecea, care a
fost declarată apoi ca fiind cea mai importantă și cea mai autentică, după părerea
mai multor experți. Iar acest pseudo-Matei, care se numea de fapt Rabbas, este
creatorul actualei Evanghelii lui Matei.

8) Originalul, pe de altă parte, se găsește și în prezent într-o mare colecție de

cărți și scrieri dintr-un oraș din munții Indochinei, colecție care este cea mai mare
și mai bogată de pe pământ din punct de vedere al numărului și al importanței
operelor păstrate, după cea din Alexandria, care a fost arsă. Acesta este formata
din câteva milioane de exemplare de cărți și scrieri de toate felurile, care, din
păcate, nu pot fi consultate decât de către marii preoți, care se află în subordinea
marelui preot Brama. Doar birmanezii posedă o copie autentică a acestei
Evanghelii, dar una foarte prescurtată.

9) Cu siguranță ați dori să știți ce s-a întâmplat cu apostolul Matei în acele țări
din India. A fost tratat foarte bine, dar nu i s-a permis să comunice altora doctrina
sa, ci doar preoților. Cu toate acestea, la bătrânețe, călăuzit de Duhul Meu, i s-a
dat ocazia să se refugieze la birmanezi, pe care i-a învățat mai multe lucruri despre
Înțelepciune, scriind pentru ei și scurta Evanghelie menționată mai sus.

10) În unele tradiții mai sigure, acest apostol împreună cu unul dintre
însoțitorii săi au fost numiți "apostoli ai Indiei".

*** * ***

۞
Capitolul 1

Justificarea în fața lui Dumnezeu

Anul 57, de la 22 octombrie la 5 noiembrie, Corint. Capitolele 3 și 4 din scrisoarea

apostolului Pavel către comunitatea creștină din Roma.
Graz, 10 noiembrie 1901 - 1902. Tatăl Iisus, prin Franz Schumi, luminează doctrina
interpretată greșit de Apostolul Pavel despre justificarea înaintea lui Dumnezeu și
demonstrează, prin propriile Sale învățături din Noul Testament, cum are loc
aceasta înaintea lui Dumnezeu.

۞
Capitolul 2

Citirea literală a Bibliei duce la moarte spirituală

(Părintele Iisus ne lămurește care sunt efectele nocive ale citirii Sfintei Scripturi
după litera moartă și ce pedeapsă îi lovește în Împărăția Spiritelor pe creștinii
încăpățânați de Biblie, care se bazează pe învățătura materială a literei moarte a
acesteia, și rămân mulți ani în iad dacă nu vor să-și recunoască eroarea și nu se
lasă convinși de altceva).

1. Există o mulțime de pasaje din Biblie pe care rațiunea umană nu le

poate interpreta, deoarece conținutul lor este spiritual! Oamenii, pe de altă parte,
sunt materiali, așa că trebuie să intervin Eu însumi pentru a vă lămuri! De aici
rezultă că, dacă astfel de versete sunt interpretate conform rațiunii umane, ele
provoacă nenorociri.

2. Creștinul trebuie să știe că Biblia nu este o carte obișnuită, în care

fiecare om poate interpreta pasajele biblice după propriul său intelect! De aceea,
Eu sunt Cel care am scris-o și, prin urmare, este de datoria voastră să vă întoarceți
la Mine, Dumnezeul și Tatăl vostru, și să vă rugați la Mine pentru Lumină și Adevăr!
Biblia este o Carte spirituală și nimeni nu o poate interpreta într-un mod curat și
corect, dacă Eu însumi nu îl ajut să o interpreteze.

3. Voi trăiți în lume, și peste tot urmăriti lumea! Dar lumea este
materie, este sufletul consolidat al lui Satan! Și voi credeți că ați aprins în voi înșivă
o Lumină divină a Adevărului trăind și acționând în conformitate cu Satana! O, bieți
oameni în întunericul înțelepciunii voastre intelectuale! Vreți să generați Lumină
din întunericul vostru spiritual?! - Nu! Asta cu siguranță nu se poate face! Pentru
aceasta este nevoie de o viață conform spiritului, și nu conform morții care aduce
întunericul, care locuiește în fiecare om care nu trăiește exact în conformitate cu
Doctrina Mea pur spirituală! Dar ce pretinde Doctrina Mea pur spirituală?

4. Doctrina mea pur spirituală vă cere să intrați în virtuțile lui Iisus,

Tatăl și Dumnezeul vostru, și să le împliniți în acțiune! Să împlinești aceste Virtuți,
doar prin care obții o Lumină spirituală citind Biblia, nu este atât de ușor pe cât își
închipuie vreun pios. De aceea, Eu însumi trebuie să vă lămuresc cu privire la
condițiile prin care puteți obține Lumina spirituală necesară pentru a putea citi
Biblia însăși și pentru a o înțelege! Dacă nu aveți această Lumină spirituală, atunci
aveți un spirit întunecat și citiți în Biblie nenorociri în loc de mântuire. Cel care
citește Biblia în mod material, conform conținutului ei literal și o acceptă grosolan
în sine, va citi de multe ori iadul din ea, pentru că, atunci când va intra în Tărâmul
Spiritului, va persista cu încăpățânare în sensul ei literal, purtător de moarte, și va
aștepta doar de la această moarte a Bibliei Viața spiritului!

5. Eu nu am nevoie de astfel de eroi încăpățânați ai sensului literal al

Bibliei în Cerurile Mele, căci ei sunt incorigibili și certăreți și vor să obțină totul cu
forța, prin litera care este purtătoare de moarte! Îngerii Mei se străduiesc din
răsputeri să le explice clar cum trebuie înțelese spiritual aceste și acele versete din
Biblie, dar nu toți creștinii biblici vor să accepte aceste clarificări, și atunci urmează
pedeapsa pentru încăpățânarea de a călări sensul biblic literal. Ei sunt transferați în
întunericul celui de-al doilea iad, pentru a reflecta de ce ei, deși au urmat întocmai
Biblia conform interpretării lui Luther și au sperat să ajungă în Cer, și în loc să fie în
Lumină - sunt în întuneric! Această pedeapsă îi conduce cât mai repede la reflecția
că nu totul a fost corect, așa cum au interpretat ei Biblia.

6. Astfel, ei rămân acolo, în al doilea iad întunecat, pentru o lungă

perioadă de timp, până când încep să se îndoiască de adevărul cuvintelor Bibliei în
sensul literal, ceea ce la unii se întâmplă abia după mulți ani.

7. Dacă apare o dată pentru totdeauna o îndoială, atunci trimișii Mei

încep din nou să-i instruiască cu privire la modul în care este constituită materia; și
dacă în cele din urmă sunt dispuși și credincioși, atunci sunt transferați în acele
sfere spirituale pe care le-ar fi obținut în mod normal, în funcție de virtuțile lor,
intrând în Împărăția Spiritelor. Vedeți, așa se întâmplă cu cei încăpățânați după
moarte, dacă acolo vor să obțină ceva cu forța, conform sensului literal al Bibliei
care aduce moartea! În loc de Harul pe care îl așteptau, ei ajung în al doilea iad
întunecat.

8. Acum vine întrebarea: "Cum trebuie atunci să trăim pentru a avea o

Lumină citind Biblia?". Vedeți, vreau să vă răspund la această întrebare, iar dacă o
veți lua în considerare și o veți accepta ca venind de la Mine, Dumnezeul vostru în
Iisus, pentru a trăi și apoi a acționa în conformitate cu Adevărul, atunci nu veți
regreta niciodată că ați ascultat de bunăvoie sfatul Meu. Aceste sfaturi sunt:
"Iubiți-L pe Dumnezeu mai presus de toate! Dacă Mă iubești mai presus de toate,
atunci vei considera și tu cuvintele Mele - pretutindeni - ca venind de la Mine, dacă
ele corespund Adevărului!". Eu am spus că sunt Spirit și că cineva poate și trebuie
să se închine la Mine doar în Spirit! De aceea, cel care ascultă cuvintele Mele nu
trebuie să le interpreteze în mod material, ci spiritual! În caz contrar, conform
Doctrinei, el greșește în acțiune.
 9. Dar dacă nu aveți iubire, atunci nu acționați conform poruncilor Mele
de iubire! Aceste porunci sunt ca voi să nu faceți nimic contrar acestei iubiri pe
care o aveți față de Mine, dacă credeți în Mine! - Adevărata iubire pentru Mine
este conținutul întregii Forțe de Iubire pe care inima ta trebuie să o dezvolte. Poți
să spui că Mă iubești, dacă nu crezi în cuvintele Mele! Vorbiți despre "justificare",
care, în sens religios, înseamnă a te purifica spiritual și a te elibera de păcat prin
credință! Numai că voi nu Mă credeți, pentru că Mă considerați doar pentru un
Dumnezeu al Bibliei, dar nu pentru un Dumnezeu al lumii, care iubește în egală
măsură păgânul, evreul, ateul, turcul și pe orice om și îl va primi în locuințele Sale,
dacă acesta, cu inima smerită, va asculta cu urechea atentă cuvintele Mele, le va
accepta și le va executa! Dacă Eu aș fi doar un Dumnezeu al Bibliei, caracterizat
după litera moartă, atunci aproape toată lumea care nu crede cu tărie în Biblie ar
merge în iad! - Oh, voi, campioni orbi ai sensului literal al Bibliei! Credeți că Eu am
creat copiii și apoi i-am aruncat în întunericul iadului pentru că nu au văzut sau citit
niciodată o Biblie! Unde este rațiunea și dragostea voastră aici? - Unde este
înțelegerea unui Dumnezeu iubitor de toate!

10. Credeți că, dacă un neoprotestant, un necalvinist sau cineva care nu

a citit Biblia moare, va fi imediat întrebat în Tărâmul Spiritelor: "Ai citit Biblia? Ați
crezut conform Bibliei? V-ați adresat exact după cuvintele literale ale Bibliei?" -
Vedeți, nu se întreabă nimic din toate acestea! Ci doar: "Cum a fost purtarea ta
conform dragostei față de aproapele tău?". Nu credința după Biblie, nici după
Talmud, nici după Coran, nici după orice altă carte religioasă este decisivă în
Împărăția Mea a spiritelor, ci numai și numai după iubire! De aceea Eu am spus - ca
Iisus - că iubirea este cea mai mare poruncă din Lege!

11. După această introducere, vreau să vă călăuzesc prin versetele

originale, din care vă deduceți justificarea în fața lui Dumnezeu, și să le luminez în
mod radical, astfel încât să puteți obține de la Mine, Dumnezeul și Mântuitorul
vostru în Iisus Însuși, adevărata Lumină spirituală a înțelegerii prin citirea Bibliei.
După aceea vă puteți elibera de erezia fatală! Învățătura și Iluminarea pe care vi le
aduc acum este următoarea:
 ۞
Capitolul 3

Explicații de la Tatăl nostru Iisus

Romani: 3:19-20:

1. "Pavel le-a scris romanilor: "19 Știm că tot ce spune Legea, spune celor ce
sunt sub Lege, așa că oricine (care este sub Lege) trebuie să tacă, iar lumea
întreagă (fiind sub Lege) trebuie să se recunoască vinovată înaintea lui Dumnezeu!

2. 20 Pentru că nici o lucrare sub Lege nu-l face pe om neprihănit înaintea lui
Dumnezeu, ci prin Lege va recunoaște păcatul!"

3. Se înțelege că atunci când Legea obligă pe cineva să facă ceva, atunci munca
făcută nu va fi făcută din iubire proprie, ci din datorie și obligație și, prin urmare,
nu va fi o muncă ce provine din iubire liberă și cooperantă, ci va fi egală cu cea a
unui sclav! Aceasta nu va fi o lucrare de iubire a unui om liber, ci o lucrare
obligatorie a unui sclav al Legii! Astfel, chiar și sacrificiile prescrise de ispășire și de
mulțumire stabilite prin Lege vor fi fapte de sclavie, pentru că sunt prefăcute și,
prin urmare, nu vor avea nicio valoare înaintea Mea. Căci dacă Eu,într-adevăr, aș
vrea să conduc omenirea prin legi prescrise de obligație, atunci ar fi ca animalele,
care, fiind sub Legea Mea de obligație, ar trăi numai după cum vreau Eu.

Romani 3:21:

4. "21Acum, însă, fără a ține seama de Lege, dreptatea lui Dumnezeu a fost
arătată, după cum mărturisesc Legea și profeții; ...".

5. Este firesc ca promisiunea Mea, pe care Eu am repetat-o de multe ori, prin

profeți, de la Adam, că am fost corect fără nici o lege, de vreme ce nu există
nimeni care să-Mi prescrie legi, și să opereze constrâns de obligația de a le
respecta și de a le împlini!

۞
Capitolul 4

Credința autentică este o credință care este activă prin

iubire.
(Părintele Iisus arată clar că Dreptatea lui Dumnezeu a venit asupra tuturor
oamenilor prin moartea pe Cruce, prin care întreaga omenire a fost răscumpărată
de păcatul originar și de păcatele care nu au fost săvârșite de bună voie până în
momentul Răstignirii. - Omul este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu numai printr-o
astfel de credință, care este activă prin faptele de iubire față de aproapele).

Romani 3:22-25:

1. "22 Ceea ce înseamnă că neprihănirea lui Dumnezeu vine, prin credința în

Iisus Hristos, în toți și peste toți cei care cred în El; căci nu există nici o deosebire.
23 Pentru că toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. 24 Și ca un dar
gratuit, ei sunt declarați neprihăniți prin bunătatea Lui nemeritată, prin eliberarea
prin răscumpărarea plătită de Hristos Iisus. 25 Dumnezeu a stabilit-o ca jertfă de
ispășire prin credința în sângele Său, pentru a oferi dovada neprihănirii Sale, cu
iertarea greșelilor anterioare; ..."

2. Versetul 22, conform căruia Neprihănirea lui Dumnezeu vine prin credință
pentru toți și peste toți cei care cred în El, este o eroare universală! Pentru că îi
exclude pe toți cei care nu cred în Hristos, iar aceștia constituie până acum patru
cincimi din omenirea lumii. Dar cu cât ne întoarcem mai mult în timp, până în
vremea apostolilor, cu atât mai puțini erau credincioșii în Hristos. Faptul că Pavel a
vorbit aici din înțelepciune omenească și nu din inspirația Mea divină, este dovedit
istoric. Știți că Adam a comis păcatul originar și că numai lui i-a fost promis
Mântuitorul din acest păcat. Dar de ce numai pentru el? Pentru că spiritul său
sufletesc era conținutul tuturor oamenilor care urmau să provină din el și care se
vor naște din nou în viitor. Dar, din moment ce spiritul sufletesc al lui Adam era
conținutul tuturor oamenilor, atunci și toți oamenii - pentru că erau urmașii lui
Adam - au participat în spirit la păcatul lui Adam; altfel, Mântuitorul ar fi venit
imediat cu Promisiunea, când Adam și Eva au comis păcatul, nu după patru mii de
ani, când nu Adam și Eva au trăit, ci doar urmașii lor.
 3. Și, întrucât întreaga rasă umană care provine din Adam, a comis în acel
moment păcatul originar în spirit, din acest motiv Harul Răscumpărării prin
suferința și moartea Mea pe Cruce este atins în mod egal de toată omenirea, deci
și de acele popoare sălbatice care nu au auzit niciodată Numele Meu "Iisus
Hristos", și care nu pot avea credință în Mine! - Harul Răscumpărării, de fapt, este
doar pentru păcatul originar care a fost comis prin nesupunerea arogantă la
porunca divină a castității, precum și pentru toate păcatele comise de la acest
păcat și până la moartea pe Cruce, care nu au fost comise cu bună știință prin
meschinărie, răutate și rea intenție, deci îi atinge pe toți oamenii, fără excepție de
religie, pentru că toți oamenii provin din spiritul lui Adam!

4. Răscumpărarea, care vi s-a întâmplat prin suferința și moartea Mea pe

Cruce, de la păcatul originar și de la păcatele care nu au fost săvârșite conștient
prin răutate,voi nu aveți niciun merit! Căci numai Eu am suferit pentru aceasta, dar
astfel te-a atins Harul eliberării de păcatul originar și de păcatele Vechiului
Testament, care în versetul 25 sunt numite "greșeli anterioare". Și de aceea
"justificarea" în fața lui Dumnezeu este numai prin meritul Meu pe calea
suferinței! În consecință, îndreptățirea înaintea Mea nu se referă la păcatele
Noului Testament, comise acum de voi înșivă și care urmează să fie comise! Căci
dacă în aceasta ar trebui să se înțeleagă și păcatele de astăzi, - atunci ați putea fi
curvari, adulteri, prooroci falși, escroci, hoți, tâlhari, ucigași și toți infractorii
posibili, și ați putea chiar intra în Împărăția Cerurilor imediat după moartea
trupului fără pocăință, fără ispășire și fără fapte de iubire pentru aproapele, căci ați
fi îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu fără merite proprii, ci numai prin Harul ceresc
al Răscumpărării de pe Cruce!

5. Acum vă întrebați: "Atunci, ce rost are să respectați cele zece porunci și ce

rost are Doctrina Noului Testament și de ce să vă rugați în Rugăciunea Domnească:
"Iartă-ne nouă păcatele noastre!", dacă v-am răscumpărat pentru totdeauna de
păcatele comise în Primul Legământ și, de asemenea, pentru viitoarele păcate
comise de voi în viața prezentă?"!". - Reflectați acum! Cât de fals și de fatal pentru
sufletul tău ai interpretat până acum Biblia! - Unde este scris atunci că Eu, pentru
păcatele din al doilea legământ sau din Noul Testament, pe care le faceți acum, v-
am răscumpărat!!! –

6. Fiecare om trebuie să repare și să depună eforturi prin pocăință, ispășire și

fapte de iubire, păcatele sale comise în viața sa pământească actuală, altfel nimeni
nu poate fi părtaș la Harul Iubirii, al Milostivirii și al Iertării Divine! Pentru că numai
împlinirea prescrisă a pocăinței și lucrarea liberă a iubirii față de aproapele asigură
Dreptatea și "justificarea"(îndreptățirea) în fața lui Dumnezeu pentru viața
prezentă.

7. Dacă ai fi adulterin, escroc, tâlhar sau criminal (și ar urma să se facă o

judecată asupra ta) și ți s-ar spune: "Trebuie să te prezinți imediat înaintea
Judecătorului tău divin!", răspunde tu însuți la întrebarea dacă te-ai simți curat de
păcat și îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin harul răscumpărării prin Iisus
Hristos, pentru a veni cu inima bucuroasă și liniștită în fața Judecătorului tău
atotînțelept și drept, care examinează inima și rinichii și judecă pe oameni după
faptele lor! Este sigur că ați fi cuprinși de o teamă teribilă, pentru că greșelile
voastre conștiente nu permit nici o justificare care să înlăture păcatul prin
credință.

8. Versetul 25 pare neclar în versiunea sa: "Dumnezeu L-a destinat ca Jertfă de

ispășire, prin credința în Sângele Său, pentru a da o demonstrație a Dreptății Sale,
prin iertarea greșelilor anterioare.""".

9. Pentru a înțelege sensul acestui vers mistic, citiți-l cu explicațiile intercalate:

"Dumnezeu L-a destinat (din Iubire) pe El (Iisus Hristos) ca Jertfă de ispășire
(pentru păcatul originar), prin credința (pe care Iehova a trezit-o în ei prin
profețiile despre Mântuitorul care urma să vină, în Mesia) în Sângele Său
(însemnând Iubirea lui Dumnezeu pentru copiii Săi trezită în ei), pentru a da o
demonstrație a Dreptății Sale (față de descendenții lui Adam, care nu au știut nimic
în încarnările succesive de păcatul trecut pe care ei înșiși l-au comis împreună), cu
ștergerea eșecurilor anterioare (prin Jertfa de sacrificiu de pe Cruce pentru
justificarea păcatului originar)".
Romani 3:27:

10. "27 Dar, omule, unde este gloria ta acum? Este anihilată. Prin ce lege?
Legea faptelor? Nu, ci prin legea credinței."

11. Uneori, un verset, din cauza poziției sale în propoziție, nu este ușor de
înțeles fără ajutorul Meu, la fel și acesta. Dar înțelesul este următorul: "27 Dar
unde este acum slava ta, că tu însuți te-ai justificat înaintea lui Dumnezeu? Este
anihilat! Prin ce lege? Poate prin Legea faptelor pe care ar fi trebuit să le faci
pentru a fi îndreptățit înaintea lui Dumnezeu? Nu, dar prin legea credinței, care te
învață că Iisus, prin suferința și moartea Sa pe Cruce, te-a răscumpărat din păcatul
originar și astfel te-a îndreptățit înaintea lui Dumnezeu pentru acel păcat!".

Romani 3:28:

12. "Astfel, noi susținem acum că omul nu este îndreptățit prin faptele legii, ci
prin credință!"

13. Singura interpretare corectă a acestui verset este următoarea: "Omul nu

este îndreptățit prin faptele pe care i le-a prescris legea, ci numai prin credință,
care este activitate prin dragoste. Activitățile de iubire sunt în schimb faptele de
iubire față de aproapele făcute prin voință liberă".

۞
 Capitolul 5

Avraam a fost îndreptățit prin virtute și fapte, nu prin

credință.

(Judecata falsă a lui Moise și a lui Pavel că Avraam a fost îndreptățit înaintea lui
Dumnezeu numai prin credință. El a fost îndreptățit în credința sa prin practicarea
în fapte a virtuților iubirii. - Cum arăta această credință și comparația între credința
lui Avraam și cea a omului de astăzi. - O judecată la fel de falsă a lui Pavel pentru
răsplata pentru faptele exercitate și o clarificare a lui Iisus prin exemple din
actiunile din propria Sa viață de Om).

Romani 4:2-4

1. "2 Dacă Avraam era neprihănit prin fapte, atunci avea cu ce să se laude; dar
nu nu în fața lui Dumnezeu! Căci ce spune Scriptura? 3 Avraam a crezut în
Dumnezeu, și aceasta i-a fost socotită drept dreptate. 4 Cine în schimb face fapte,
răsplata lui nu este socotită ca un har, ci ca o datorie.

2. Versetul 2: "Dacă Avraam era neprihănit prin fapte, atunci avea cu ce să se

laude, dar nu în fața lui Dumnezeu!" este eroarea lui Pavel! Căci faptele lui Avraam
nu au fost prescrise printr-o "lege a obligației", ci au fost fapte de iubire, de
umilință și de milă, de iubire de pace, de răbdare și de respect profund în fața
Mea, și toate acestea sunt poruncite în cele două Porunci ale Mele de iubire ca
Porunci ale datoriei! Dacă ar fi porunci de obligație, atunci, în mod natural, nu ar
avea nicio valoare, dar din moment ce sunt recomandate călduros pentru a fi
exercitate prin iubire activă liberă, atunci au o valoare foarte mare, fără de care nu
se poate deveni mai presus de toate binecuvântat.
 3. Moise și, după el, Pavel, spun: "Avraam a fost mare în credință, și aceasta i-a
fost socotită ca neprihănire"; - și pe aceste afirmații care nu corespund Adevărului,
stăm astăzi, că suntem îndreptățiți numai prin credință, ca Avraam!

4. Această declarație este falsă în opinia lui Pavel și a lui Luther! Avraam și Sara,
într-adevăr, s-au îndoit și au luat în derâdere cu ezitare promisiunile Mele, așa cum
vă voi lămuri în "explicația despre botez". Avraam nu a fost îndreptățit datorită
credinței sale (îndoielii), ci numai prin virtuțile sale superioare! Acesta este
Adevărul pur!

5. Da, copiii Mei, dacă ați avea o credință ca cea a lui Avraam, care era plin de
virtuțile iubirii, așa cum cer Eu de la fiecare, atunci lucrurile nu ar fi rele pentru voi.
Eu i-am poruncit lui Avraam să-și sacrifice unicul său fiu din căsătorie și urmașul
moștenirii sale princiare, când el, la 110 ani, și Sara, la rândul ei, la 100 de ani, cu
siguranță nu mai sperau la un al doilea fiu, și vedeți, dragostea și venerația lui
pentru Mine erau atât de mari încât nu a pierdut niciun cuvânt când Eu l-am
chemat să-și sacrifice cu propriile mâini acest unic fiu și să Mi-l sacrifice pe foc ca
jertfă de mulțumire!

6. Voi cu siguranță nu ați face acest lucru cu credința voastră slabă, căci mulți
dintre voi nu dau nici măcar o dată o bucată de pâine unui om sărac, deși Eu vă cer
- așa cum i-am cerut odată lui Avraam - să faceți acest lucru aproapelui vostru din
dragoste și recunoștință pentru multele beneficii pe care vi le ofer. Să jertfești
săracilor o monedă sau o bucată de pâine, sau o haină pentru a se îmbrăca, de
vreme ce Eu Însumi sunt Primitorul, după cum știți din scrisorile lui Pavel către
Corinteni și Romani, nu este într-adevăr singura moștenire a patrimoniului vostru,
așa cum a fost Isaac pentru Avraam, - și unii încă se mai gândesc înainte de a o da
săracilor. - De aceea nu vă lăudați cu credința voastră fără iubire, că sunteți
îndreptățiți(justificați) cum a fost Avraam prin credința lui plină de iubire! -

7. Versetul 4 spune: "Dar oricine face fapte, nu este socotit ca un har, ci ca un

lucru datorat".
 8. Și acest verset pare foarte înșelător, căci cele spuse nu vin de la Mine,
Adevărul etern, ci din înțelepciunea intelectuală a lui Pavel! - Dacă Eu Însumi îmi
exercit în mod constant Iubirea și Mila în voi, dacă Eu, ca și Iisus, am exercitat doar
faptele de Iubire pentru aproapele Meu și am spus: "Fiți desăvârșiți, precum Tatăl
vostru Cel din ceruri este desăvârșit", atunci trebuie să fie clar pentru voi că
trebuie să faceți același lucru pe care Eu, ca Dumnezeu, l-am făcut în Iisus și îl fac
mereu în continuare, dacă vreți să deveniți la fel de desăvârșiți ca și Mine.

9. Nu vă permiteți să dați vina pe părerile false din Biblie - care se găsesc ici și
colo - drept adevăr, în schimb, ale Mele care sunt totuși atât de clar demonstrate,
le prezentați ca neadevărate! Eu vă spun: Dacă faceți astfel de lucruri intenționat
sau din lene, atunci nu va fi nici o răsplată prin Har, nici prin obligație, ci o
pedeapsă dreaptă a Legii, căci răsplata și pedeapsa constau în împlinirea sau
omisiunea Legilor Mele de datorie!

۞
Capitolul 6

Pavel face din Cer o Împărăție a celor fără Dumnezeu

 (Părintele Iisus explică sensul complet fals al viziunii pauline din scrisoarea către
Romani cap.4,5 care face din Cer o peșteră de tâlhari și o peșteră de ucigași.
Fiecare om trebuie să merite Viața veșnică prin propria ispășire a vieții și prin
faptele sale virtuoase de iubire față de aproapele său, iubire pe care trebuie să o
practice cu fapta, căci prin simpla credință nu poate fi obținută).

Romani 4:5:

1. "5. Cel care nu face nici o faptă, ci crede în Cel care justifică pe cei nelegiuiți,
credința lui va fi socotită drept dreaptă, după hotărârea Harului lui Dumnezeu."

2. Acest verset este atât de rău, încât cu greu se poate mai rău! Căci este
înșelător să nu te rogi, să nu faci binele, să nu faci fapte de iubire pentru aproapele
tău, ci doar să ai credință în Dumnezeu, care îi face drepți pe cei fără de Dumnezeu
prin Har, și aceasta ar fi socotită ca justificare!

3. Fiecare om trebuie să facă ceva dacă vrea să devină bun sau rău! La fel este
și la Mine regula cu privire la viața umană. La ce îmi folosește credința voastră că
Eu, Hristos, am înviat din morți și sunt Dumnezeu și că prin suferința și moartea
Mea v-am eliberat de păcatele Vechiului Testament? Acest lucru nu Îmi este de
nici un folos!

4. Nu am învățat niciodată că Eu îi fac pe cei fără Dumnezeu neprihăniți prin

Har în Noul Testament și că acest lucru este calculat pentru credincios ca fiind
Neprihănire! În schimb, aceasta este o erezie de primă mărime pe care Pavel al
Meu a învățat-o.

5. Cea mai mare greșeală a oamenilor este că aprobă și acceptă în mod

neatent(distrat) astfel de învățături, conform cărora nu trebuie să facă absolut
nimic pentru a smulge Împărăția Cerurilor pentru ei înșiși! În schimb când alte
(învățături) le predică ispășirea, sacrificiul de sine, renunțarea, abnegația,
smerenia, iubirea, răbdarea, castitatea etc., ei trec pe lângă ele în tăcere, ca și cum
nu ar fi deloc în Sfintele Scripturi! Sau nu îi privesc.
 6. Dacă Eu i-aș face pe cei fără de Dumnezeu drepți prin Har, atunci Cerul ar fi o
peșteră de tâlhari și o peșteră de ucigași și, prin urmare, un iad de diavoli, pentru
că cel fără de Dumnezeu rămâne ateu și continuă să trăiască așa cum a trăit, fie că
păcatele îi sunt iertate, fie că trebuie să le ispășească în închisoare; eliberat, nu se
gândește la nimic altceva decât să-și practice din nou vechea meserie, dacă nu i se
dau mijloacele prin care să poată trăi fără griji, dar în inima lui rămâne, totuși,
mereu un tâlhar și un ucigaș.

7. Aici Pavel a produs o erezie grosolană! Căci nu fac pe nimeni drept prin Har,
cu atât mai puțin pe un om fără Dumnezeu, și nu-i dau prin aceasta Viața veșnică,
nici nu pot să i-o dau, căci atunci nu aș fi un Dumnezeu și Judecător drept, mai
degrabă fiecare om trebuie să-și dezvolte spiritual sufletul prin ispășirea vieții sale
și prin propriile merite, iar acele virtuți pe care Eu însumi le-am trăit prin exemplul
Meu, așa cum a făcut Iisus pentru Viața viitoare, să le cultive în sine și să și le
însușească pentru viața sa spirituala. Așa cum nimeni nu se va naște în lume ca
maestru, tot așa nimeni nu poate ajunge în Cer dacă nu a devenit maestru al Vieții
Spirituale prin propriul său efort! Cerul sau Viața Veșnică trebuie cucerită cu mult
efort și trudă, trebuie să ne educăm spiritul personal prin ani lungi de acte de
căință în ceea ce vrem să devenim; căci nimeni nu va primi nimic pe gratis sau dat
prin Har!

۞
Capitolul 7
Credința fără virtute și fără fapte este fără valoare

(Părintele Iisus explică faptul că, dacă ar depinde doar de credința în Iisus Hristos,
atunci Satana împreună cu tot iadul celor care cred în Dumnezeu ar fi în Cer; - în
timp ce Cerul se poate obține doar printr-o mare Iubire pentru Dumnezeu și prin
activitatea de fapte de Iubire pentru aproapele. - O dovadă convingătoare din
partea evanghelistului Marcu).

1. Cineva se întreabă: "Pentru ce Eu, ca Dumnezeu, care știam cel mai bine
dintre toți ce este drept, nu am spus: "Nu trebuie să faceți nimic!". Credeți doar în
Mine, Iisus Hristos, și veți fi binecuvântați!?"

2. Există o mare diferență între credință și convingere. Dacă credința în Mine ar

fi suficientă, atunci Satana nu ar fi în iad, ci în Rai; căci el crede în Mine că Eu sunt
Hristos, Dumnezeu Tatăl Însuși, deși minte și contestă acest titlu al Meu, dar o face
doar din răutate și din lucrarea opusă. Milioane de oameni mor cu o credință
fermă în Mine și totuși ajung în iad, pentru că acțiunile lor nu vin din iubire. Și așa îl
așteaptă iadul pe fiecare credincios,într-adevăr, pentru că nu a devenit creștin
printr-o mare iubire față de Mine și prin fapte de iubire față de aproapele său.

3. De ce folos îmi este credința voastră, dacă dragostea și faptele voastre vin
din întunericul iadului! Dacă în loc de iubirea aproapelui, în mintea ta se strecoară
doar iubirea de sine? Și în loc de smerenie, doar aroganță și îngâmfare? - La ce Îmi
folosește educația ta, cunoștințele tale, bogăția ta, dacă inima ta este rece față de
cei săraci și îi lași să moară de foame, să sufere și îi privezi de tot ce este posibil? -
Cum aș putea să vă folosesc în Cerurile Mele, unde domnesc doar iubirea, umilința,
răbdarea, mila, pacea și curăția inimii, dacă nu aveți toleranță față de cei de altă
credință și față de slăbiciunile aproapelui? Cuvintele Mele, într-adevăr, potrivit
cărora curvarii, adulterii, desfrânații și desfrânatele nu ajung în Cer, trebuie să-și fi
pierdut consistența, din moment ce astăzi venerați mai ales obrăznicia? Prin care
întreaga omenire, prin Adam și Eva, a fost transferată în condiții infernale! Voi
trăiți direct împotriva Poruncilor Mele și visați că veți ajunge în Împărăția Cerurilor
doar prin credința în Mine! Oh, nu! Voi nu smulgeți Cerul în acest fel, ci printr-o
mare luptă împotriva a tot ceea ce nu corespunde virtuților Mele divine!

4. Cât rău este rezervat numai prin credință, vedeți de la evanghelistul Marcu!
El scrie:

5. Marcu 16, 17 - 18: "17 Și iată semnele minunate care vor însoți pe cei ce vor
crede în Mine, Iisus: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, 18 vor
scoate șerpi și, dacă au băut ceva mortal, nu li se va întâmpla nimic rău; își vor
pune mâinile peste bolnavi și aceștia se vor vindeca.

6. În făgăduința de mai sus, se vorbește cu siguranță - în mod clar și numai - de

credință; și într-adevăr, așa M-am exprimat Eu! Acum vă întreb: "Am fost Eu, Iisus
Hristos, un mincinos, pentru că cei care cred în Mine, dacă doar cred, nu sunt în
stare să facă nici una dintre minunile de mai sus?". Nu ar trebui să fie acesta un
elocvent Soare Central* că numai credința este nulă și neavenită, dacă virtuțile și
faptele de iubire cerute în credință nu o însoțesc?! Cel care crede cu tărie în Mine,
dar în rest face totul cu lumea, trebuie să dovedească faptul că promisiunea Mea a
devenit acțiune în el!

* Un Soare central este un Soare de o magnitudine inimaginabilă în Creație, aflat în

centrul unui sistem galactic (de exemplu, Calea Lactee).

۞
 Capitolul 8

Credința singură nu protejează împotriva iadului

(Părintele Iisus arată clar în Biblie că credința trebuie să vină prin cea mai mare
poruncă a iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. - Pavel dă o judecată
corectă asupra credinței, dacă aceasta este lipsită de fapte de dragoste. - Credința
în Dumnezeu nu l-a protejat pe bogatul cel vicios de iad).

1. Acum vrem să aruncăm o privire în Biblie pentru a vedea dacă i-am învățat pe
oameni doar să creadă în Mine sau să respecte poruncile Mele.

2. Eu am învățat, desigur, că trebuie să crezi în Mine, dar am stabilit regulile de

viață, conform cărora această credință care vine dintr-un sens literal mort devine o
credință de viață spirituală. Eu am stabilit în primul rând iubirea ca principală
poruncă a credinței. Dacă omul Mă iubește cu adevărat, atunci și el crede în Mine!
Deoarece adevărata iubire pentru Dumnezeu este smerită și accesibilă adevărului,
de aceea: cine nu crede în cuvintele Mele, nu Mă iubește cu toată inima, cu tot
sufletul și cu tot sentimentul său, așa cum cer Eu, ci este mort în spirit! El are într-
adevăr credință, dar nu are iubire, pentru că Eu sunt Iubire, iar cel care Mă iubește
cu adevărat este de asemenea iluminat spiritual prin Lumina Mea de Iubire, și
atunci Mă recunoaște în vocea Mea părintească de Iubire și Adevăr, așa cum oile
își recunosc adevăratul păstor în vocea lui!

3. Pavel a scris, conform îndemnurilor Mele, cuvintele: "Dacă aș avea cea mai
puternică credință, încât să mutZ munții din loc, dar mi-ar lipsi iubirea, atunci n-aș
fi nimic". În capitolul 13 către Corinteni, Pavel a declarat că toate virtuțile și
puterile spirituale nu sunt nimic și sunt inutile, dacă iubirea nu este fundamentul
lor. Dar dacă acest lucru, de fapt, este adevărat, cum poți să te bazezi doar pe
credință, pentru ca ea să te facă îndreptățit înaintea lui Dumnezeu? Mă faceți pe
Mine, Dumnezeul vostru, și pe Pavel, care a recunoscut deschis că Eu, Iisus, eram
Stăpânul lui, mincinoși! Pentru că în acest capitol Eu am fost Învățătorul lui; dar
acolo unde a scris ceva din înțelepciunea lui intelectuală, acolo este un mincinos,
conform cuvintelor psalmistului David.

4. Omul bogat din Evanghelie a avut cu siguranță credință în Dumnezeu, dar nu

a urmat poruncile lui Moise și ale profeților! Ca voi, care credeți în Mine, dar nu
respectați poruncile Mele. Și care a fost soarta viciosului bogat care nu a respectat
poruncile? În ciuda credinței sale, a ajuns în iad! Dar dacă i-ar fi tratat cu milă pe
toți săracii care au venit la el, atunci nu ar fi ajuns în iad. - Luați exemplu de la el, ca
să vedeți ce valoare are credința dacă faptele de iubire pentru aproapele nu o
împodobesc! Pentru că și în Vechiul Testament Eu eram același Dumnezeu care
sunt în Noul Testament. De ce atunci credința bogatului nu a avut nicio putere în
Iehova? Și de ce ar trebui să o aibă în Noul Testament? Sunt Eu un Dumnezeu
schimbător, ale cărui porunci și caracteristici au cu timpul o altă valoare și un alt
preț, sau sunt supuse schimbării? Sau credeți că Hristos este un alt Dumnezeu
decât a fost Iehova? Atunci Hristos l-ar fi făcut pe Iehova să-și piardă divinitatea! -
Dacă Hristos este acum același Dumnezeu ca și Iehova, atunci ordinea celor zece
porunci în Vechiul Testament trebuie să fi fost aceeași cu cea din Noul Testament!

5. Eu sunt mereu Același și rămân veșnic Același! Numai oamenii sunt schimbători,
pentru că sunt plini de slăbiciuni și de erori, și inventează învățături, obiceiuri și
ceremonii care nu au nicio valoare în fața Mea, și asa nici atunci când se stabilesc
învățături false sau eronate.

۞
 Capitolul 9

Apostolii ca învățători ai activității de iubire față de

aproapele

(Apostolul Pavel a învățat mai întâi, în mod eronat, că cineva devine binecuvântat
fără fapte de iubire pentru aproapele; mai târziu, el însuși a predicat să exercite
fapte de iubire pentru aproapele).

1. Este o mare întrebare, dacă oamenii devin binecuvântați fără o participare

activă la iubirea aproapelui. Dacă Noul Testament ne învață că apostolii au
propovăduit exercitarea faptelor de iubire față de aproapele într-un fel sau altul,
cum ar trebui să fie altfel astăzi? Când profetul Habacuc, în anul 43, la 22 mai, a
profețit în Antiohia, sub împăratul Claudius, despre iminenta foamete mondială
pentru anul 44, toți ucenicii au hotărât să ajute după posibilitățile lor pe frații
săraci din Iudeea, prin mâna bătrânilor adunării, și tocmai asta se numește: fapte
de iubire de aproapele! Pavel, care la început a crezut în mod greșit că omul
devine binecuvântat numai prin credință și nu prin fapte bune, a predicat totuși în
scrisoarea sa către romani și corinteni că trebuie să contribuie împreună pentru
sfințirea săracilor sau a celor nevoiași din Ierusalim și i-a învățat pe cei convertiți să
exerseze faptele de iubire față de aproapele. Așa le-a predicat și colosenilor.

2. În Noul Testament se folosește deseori expresia: "sfinți", care este o

denumire inexactă, deoarece nu pot exista sfinți pe lângă Cel Unicul-Sfânt, dar sub
această denumire sunt desemnați acei creștini care prin respectarea strictă a
Învățăturilor lui Hristos și-au sfințit sufletul și trupul, aceasta înseamnă că s-au
purificat, deci sfințiți, dar nu sfinți!
 ۞
Capitolul 10

Îndepliniți porunca iubirii!

(Clarificare a semnificației spirituale că credința în Iisus Hristos se ascunde în sine.

- Cererile lui Iisus către oamenii care cred în El, ca aceștia să trăiască așa cum
prescrie porunca iubirii. - Credința nu protejează împotriva iadului. "Și după ce le
vei fi făcut pe toate, atunci mărturisește cu umilință înaintea lui Dumnezeu că ești
o slugă fără valoare").

1. Paolo i-a spus temnicerului: "Crede în Domnul Iisus Hristos, și vei fi

binecuvântat" [Faptele Apostolilor, 16:31].

2. Acest paragraf al lui Pavel este cu siguranță corect, dar nu este înțeles corect,
așa că vreau să vi-l explic Eu. Dar se întrebă : "Ce pretind Eu de la voi să credeți și
cum trebuie să se facă această credință, ca să fiți îndreptățiți prin credință și să
deveniți binecuvântați?".

3. Eu vă cer să credeți cu tărie că Eu, ca Fiu al lui Dumnezeu, sunt Înțelepciunea

divină și Dumnezeu Tatăl, ceea ce înseamnă că în Mine locuiește Iubirea divină, că
Eu, Iisus Însuși, sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, sau Puterea divină.
Acestea sunt caracteristici care reprezintă Iubirea, Înțelepciunea și Omnipotența în
Dumnezeu, deoarece există un singur Dumnezeu într-o singură Persoană, numită
Iisus Hristos Iehova Sabaoth.

4. Dacă crezi toate acestea, atunci știi că Eu sunt în Hristos același Iehova care a
dat cele Zece Porunci pe Muntele Sinai și că Iehova - sau Tatăl etern - a trăit în
Hristos ca Om. De aici rezultă că această credință te cheamă la ascultare față de
cele Zece Porunci și față de învățăturile lui Iisus, pentru că Iehova și Iisus sunt Unul
și același Dumnezeu.

5. Această credință în Mine vă va face binecuvântați, dacă urmați învățătura

Mea: trăiți și lucrați așa cum am trăit și am lucrat Eu însumi, plin de Iubire, plin de
Umilință, plin de Răbdare, cast și pur în gânduri și fapte, păstrând pacea cu toți și
plin de altruism față de toți oamenii! Renunță la bucuriile lumii! Căci viața în trup
nu este decât o școală temporală de încercări ale cărnii pentru viitoarea viață
veșnică în Regatul Spiritual! - Renunță la tine însuți în smerenie față de superior și
inferior care ești tu, căci dacă faci altfel, atunci trăiești după înțelepciunea
intelectuală, iar acesta este Satana lumii! - Fii altruist față de aproapele tău din
iubire pentru Mine, căci trebuie să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți! Prin
urmare, faceți cu el ceea ce ați dori să vă facă el în caz de nevoie. Căci, vedeți, Eu
însumi am stabilit că actul de a iubi pe aproapele tău este cea mai mare și cea mai
importantă Poruncă din Lege. Dar dacă este așa, atunci rezultă că tu, ca și creștin
credincios, trebuie să respecți și să împlinești tot ceea ce porunca Mea îți prescrie!
Căci numai prin împlinirea Poruncii Mele te sfințești și te perfecționezi pentru a te
apropia de Mine, de Tatăl tău spiritual.

6. Și numai prin aceasta veți fi îndreptățiți(justificați) înaintea Mea, prin credința

voastră, pe care ați făcut-o vie prin faptele iubirii față de aproapele vostru. Dacă nu
faceți acest lucru, atunci acționați împotriva Mea și a Poruncilor Mele! Căci Eu n-
am venit să desființez nici Legea, nici proorocii, ci să le aduc la împlinire! Dacă
acum nu considerați Porunca Mea principală ca fiind cea dintâi și nu o respectați și
nu o împliniți, cum puteți voi, care acționați împotriva Poruncii Mele principale, să
fiți îndreptățiți înaintea Mea numai prin credință! Reflectați, totuși, dacă credința,
în prezența unei Legi, l-a protejat pe om de pedeapsa încălcării acestei Legi!!! - Și,
vedeți, același lucru se aplică și credinței voastre în Mine, dacă nu respectați
poruncile Mele și, astfel, le încălcați. - Atunci credința ta nu te va apăra de
pedeapsă, - nici de iad!

7. De aici vedeți cât de prost și de fals ați interpretat până acum Sfintele
Scripturi, pregătindu-vă astfel iadul ca viitoare locuință în Împărăția Spiritelor! De
aceea, citiți explicațiile Mele și trăiți și acționați în consecință! Atunci credința
voastră în Hristos vă va fi socotită drept dreptate și va fi o binecuvântare.

8. Când, totuși, veți fi făcut tot ceea ce vă prescrie Învățătura Mea, atunci nu vă
gândiți că acestea sunt merite proprii, ci că Eu, Tatăl vostru Iisus, ca spirit de iubire,
care locuiește în inima sufletului vostru, v-am încurajat și v-am stimulat în acest
sens. De aceea, fii umil în fața Mea și recunoaște cu credință și sinceritate că ți-ai
făcut doar datoria și obligația și că ești un servitor inutil. Recunoașteți atunci că
fără Mine nu aveți niciun merit, căci Eu, ca Viață în voi, vă îndemn sa faceți aceste
lucruri!

۞
Capitolul 11
Luther nu a fost un apostol botezat cu Duhul Sfânt.

Cum se smulge cu violență Cerul pentru sine!

(Dacă numai credința ar fi suficientă, atunci chiar și cei mai mari răufăcători ar
putea ajunge în Rai fără ezitare, dacă ar crede în Hristos. - In ce anume consta
sarcina cu care se poate smulge cu violență Raiul pentru sine? Martin Luther nu a
fost infailibil).

1. Dacă credința în Hristos ar fi deja suficientă pentru a câștiga cu ea Împărăția

Cerurilor, atunci printre creștini nu numai cei care îndeplinesc poruncile Mele ar
merge în Cer, ci și cei mai mari răufăcători, pentru că ei cred în Mine.

2. Prin apostolii Iacob și Pavel se spune însă tocmai că credința fără fapte de
iubire față de aproapele este lipsită de valoare. - Se mai spune că cine nu-și smulge
cu violență Cerul pentru sine, aceștia nu vor intra nici în el! Dacă, totuși, credința
fără faptele iubirii este moartă, atunci de aici fi evident din aceasta că violența prin
care se smulge Raiul pentru sine constă în împlinirea celor zece porunci și a tuturor
faptelor prescrise de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele; în spiritul de
sacrificiu și pocăință, în abstinența de la plăcerile și bucuriile lumești și în negarea
de sine în fața lumii!

3. Prin urmare, nu considerați opinia lui Martin Luther ca fiind infailibilă din
cauza interpretării greșite a Bibliei și pretutindeni ca fiind determinantă, dacă un
număr de versete biblice spun contrariul, altfel dezamăgirea voastră va fi mare în
Împărăția Mea! Reflectați bine că Martin Luther nu a fost nici profet, nici apostol
botezat cu Duhul Sfânt! Aceasta înseamnă că Eu nu am avut nicio relație cu el prin
intermediul Cuvântului profetic interior, ci că era un om de rând rătăcitor ca și voi,
deși l-am folosit ca unealtă împotriva romanității.
 ۞
Capitolul 1 2

Răscumpărarea de pe Cruce este o lucrare de iubire

(Răscumpărarea de pe Cruce a avut loc prin Iubire și nu prin credință. - Înaintea

Scaunului Judecătorului Iisus, alungarea celor care doar credeau în El, strigând:
"Doamne! Doamne!", dar nu au exersat faptele iubirii față de aproapele lor, având
în vedere că spiritul lui Dumnezeu Iisus locuiește în toți oamenii)!

1. Așa cum Eu am făcut Răscumpărarea pe Cruce nu prin credință, că sunteți

copiii Mei, ci din Iubire pentru voi, tot așa și voi trebuie să faceți totul înaintea Mea
din iubire pură! Altfel, și Eu, când spui, cerându-ți scuze pentru viața ta care nu a
fost conformă cu Legea Iubirii: "Doamne! Doamne! Am crezut în Tine și în Cuvântul
că, noi fără merit, dar numai prin Harul Răscumpărării Tale, vom fi îndreptățiți
înaintea Ta!", - Eu îți voi răspunde: "Îndepărtează-te de Mine, leneșule,
nepăsătorule și lipsitule de iubire, căci Eu,intr-adevar, nu te-am cunoscut
niciodată, pentru că nu ai nici o lucrare de iubire de prezentat, iar în aproapele tău
M-ai lăsat să sufăr de foame, de sete, de mizerie și de sărăcie materială și
spirituală, în timp ce ție îți era bine din belșug; de aceea ai păcătuit împotriva
Mea!".

2. Căci ceea ce n-ați făcut aproapelui vostru, nu Mi-ați făcut Mie, de vreme ce
Eu, așa cum îi învață apostolul Pavel pe corinteni și pe romani, locuiesc în fiecare
om ca spirit al lui Dumnezeu.

3. Cu afirmația că îți iubești aproapele, dar nu-l ajuți în nevoi și sărăcie și îl faci
să sufere de foame și de nevoi - Mie nu-mi servește la nimic!

۞
Capitolul 13

Interpretarea falsă a meritelor lui Hristos

(Părintele Iisus explică faptul că meritele lui Hristos se referă doar la

răscumpărarea din păcatul originar sau la fărădelegile din Primul Legământ din
Vechiul Testament; - negarea posibilității de a deveni binecuvântat fără meritele
lui Hristos și că omul nu poate face nimic de unul singur dacă aceste merite nu-l
ajută, a fost înțeleasă cu totul greșit, pentru că cu aceasta patriarhii, profeții și
întregul popor al Vechiului Testament, după moartea trupului, ar fi fost duhuri
pure ale iadului, pentru că la acea vreme nu existau încă meritele lui Hristos. )

1. Unii spun: "Omul este pus în situația de a deveni binecuvântat doar prin
meritele lui Iisus; el nu poate face nimic de unul singur, dacă meritele lui Hristos nu
l-ar ajuta să se sfințească și să devină binecuvântat."

2. Nici măcar această interpretare nu corespunde realității! Cu siguranță am

răscumpărat omenirea o dată pentru totdeauna din păcatul originar și din toate
păcatele care rezultă din el, până la moartea Mea pe Cruce. Dar păcatele pe care
omul le comite în viața prezentă, pentru acestea, el însuși trebuie să le îndrepte!
Meritele Mele nu-l ajută deloc! Atâta timp cât trăiește în păcate, se duce în iad, ca
și cum Eu n-aș fi suferit niciodată pentru el! Dacă, totuși, trăiește în frică, atunci se
purifică prin viața sa înfricoșătoare, așa cum s-au purificat patriarhii și profeții,
care, cu toate acestea, nu au putut ajunge la Dumnezeu, la Tatăl lor, până când Eu
nu am ispășit pe cruce păcatul originar și păcatele care au rezultat din el, ca o
fărădelege din Vechiul Testament, așa cum dezvăluie cu fidelitate Petru*, conform
explicației Mele date lui în capitolul 9, versetul 15 din scrisoarea către Evrei**.

*Prin această revelație făcută lui Shumi, aflăm că "Scrisoarea către Evrei"
atribuită în mod ipotetic lui Pavel și, din acest motiv, publicată de Părinții Bisericii
la sfârșitul tuturor scrisorilor sale, este mai degrabă a lui Petru.

**(Evrei 9:15: "Și de aceea El este mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca,
murind pentru răscumpărarea fărădelegilor săvârșite sub primul legământ, cei
chemați să primească moștenirea veșnică promisă").

3. Prin urmare, diferența este următoarea: în Vechiul Testament, în ciuda

purificării complete de păcate, nu se putea ajunge la Dumnezeu, ci trebuia să se
aștepte Răscumpărarea lui Hristos pe Cruce pentru a fi eliberat de neajunsurile
anterioare, care au fost comise în perioada Vechiului Testament, care sunt,
desigur, păcatul originar și păcatele care rezultă din acesta. Această Răscumpărare
a avut loc o dată pentru totdeauna în toată Eternitatea pentru aceste păcate,
astfel încât o moștenire a păcatului originar pe care l-ați comis odată în spiritul lui
Adam nu mai are loc, deoarece Răscumpărarea a avut loc pentru trecut, prezent și
viitor!

4. În Noul Testament, pe de altă parte: omul, după desăvârșirea sfințirii

sufletului său, ajunge imediat la bucuria filiației și la contemplarea lui Dumnezeu.
Acesta este, așadar, meritul lui Hristos pentru copiii lui Dumnezeu, dar prin
"răscumpărarea de pe cruce" nu trebuie înțeleasă stingerea tuturor păcatelor în
toată Eternitatea, păcate pe care oamenii le comit ei înșiși; căci dacă Eu, de fapt, i-
aș fi purificat și răscumpărat pe oameni o dată și pentru totdeauna de toate
păcatele pe care le-au comis și le vor mai comite în viitor, atunci nu ar mai fi
necesare cele 10 porunci, nici Biblia și nici cartea teosofică creștină; nu ar mai
exista iadul, ci doar Cerul! Cu aceasta ați fi doar îngeri puri, chiar dacă ați fi cei mai
răi răufăcători. Lumea păcatului și a lui Satana ar fi dispărut și s-ar fi transformat
imediat într-un Cer sau într-un Paradis și ar fi încetat să mai fie lumea ispitelor
cărnii, pentru că oamenii ar fi fost ființe fără păcat.

5. Dacă, prin urmare, oamenii erau liberi de păcat, ca niște copii foarte mici,
atunci se pune întrebarea: "De ce am lăsat ispitele celui rău în plus față de
oameni?". Ei ar putea sta acolo, în loc să fie răufăcători, ca ființe cerești pure, care
ar fi incapabile să comită păcate; în timp ce Eu am subliniat destul de explicit: "Eu
nu vă aduc pacea unei inactivități inutile, ci mai degrabă sabia luptei împotriva
viciilor și trăsăturilor voastre rele, pentru a obține victoria și răsplata Vieții veșnice;
căci fără luptă nu există victorie, iar fără victorie nu există răsplată!". Cu ce scop v-
am instruit să cereți iertarea păcatelor prin intermediul Rugăciunii Domnești Tatăl
nostru, chiar dacă v-am răscumpărat din păcatele Noului Testament? Nu ar fi
aceasta o contradicție perfectă în lucrările și cuvintele Mele! Nu spune Pavel în
prima sa Scrisoare către Corinteni, cap. 6, versetele 9, 10, 18: "9 Nu știți că cei
nedrepți nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă lăsați rătăciți! Nici curvarii
(care sunt cu toții venali), nici închinătorii la idoli (care astăzi se închină la idolul
mamona în loc de Hristos), nici adulterii, nici efeminații (sau libertinii), nici
pederastii,; 10 nici hoții, nici desfrânații (care nu exercită nici o iubire față de
aproapele lor), nici bețivii, nici calomniatorii, nici tâlharii (mai ales cei care, prin
erezii, fură mântuirea sufletului) nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu". - "18 Cu
orice păcat pe care îl comite un om, este în afara trupului său; dar cel care
curvește, păcătuiește în propriul său trup""".

6. Vedeți, Pavel nu știe nimic, și nici Petru în scrisoarea către Evrei, că Eu aș fi

stins păcatele pe care le comite omul în al doilea legământ sau în Noul Testament.
Dacă prin sângele Meu i-aș fi răscumpărat pe oameni de toate păcatele pe care le
comit în Noul Testament etc., atunci apostolii nu ar fi vorbit atât de mult despre
păcatele oamenilor! Nici Eu nu aș fi spus: "Celor cărora le veți ierta păcatele, le vor
fi iertate și în ceruri" etc.! Care ar fi scopul unei astfel de învățături, care ar fi o
erezie înaintea Dumnezeului vostru, dacă Sângele lui Isus Hristos v-ar fi
răscumpărat și pe voi din păcatele voastre actuale! Începeți odată pentru
totdeauna să gândiți logic și veniți la Tatăl vostru în Iisus în ucenicie; căci Eu,
Dumnezeul vostru, doresc să vă învăț Doctrina Mântuirii și nu o falsă profeție.

7. Dacă învățătura protestantă menționată mai sus, potrivit căreia omul este
pus în condiția de a deveni binecuvântat doar prin meritele lui Iisus și că nu poate
face nimic de unul singur, dacă nu este ajutat de meritele lui Hristos să se
sfințească pentru a deveni binecuvântat, ar fi fost corectă, atunci întreaga omenire
până la moartea Mea pe Cruce nu ar fi fost un popor de copii ai lui Dumnezeu,
întreaga istorie israelită ar fi fost o fabulă, o poveste inventată! Căci trebuie să știți
cu siguranță că în lume există doar două feluri de copii, unii sunt copiii lui
Dumnezeu, iar ceilalți sunt copiii polului Meu opus, a cărui împărăție este iadul! -
Acum reflectați serios și meditați cu precizie: "Ai cui copii ar fi fost atunci patriarhii
și profeții, cum ar fi Enoh, Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Moise, Iosua, Samuel, regii
David și Solomon, apoi Ilie și toți ceilalți oameni din Vechiul Testament, de vreme
ce nu existau încă meritele lui Hristos!

8. Reflectați totuși un pic, cine ar fi fost Maria, ca mamă trupească, și Iosif, ca

tată adoptiv, dacă, fără meritele Mele, nimeni nu s-ar fi putut sfinți pentru a
deveni copil al lui Dumnezeu! Aceasta este o erezie oribilă!
 9. Mulți protestanți se opun cu încăpățânare, dincolo de orice limită, Doctrinei
mele teosofice creștine. De aceea sunt obligat, în loc să fac minuni, să pornesc
împotriva voastră prin perseverența în doctrina voastră eronată autoprocurată, -
prin respingeri decisive și prosternări ale ereziilor voastre, în care v-ați prins singuri
- să mă ridic împotriva afirmațiilor voastre false. - Mai bine o bună clarificare,
decât un iad inevitabil pentru autenticitatea susținută cu încăpățânare a dogmelor
voastre! Pentru că nu toți sunteți atât de întunecați spiritual încât să nu puteți
înțelege Adevărul, dar mulți dintre voi sunt totuși, iar acestora din urmă li se
adresează Cuvântul Meu ca Tată, Stăpân și Judecător.

10. Daca in Vechiul Testament cineva era la fel de sfințit și devenea la fel de
binecuvântat ca în Noul Testament; - atunci limbajul patriarhilor și al profeților nu
ar fi vorbit atât de mult despre dorința constantă că: prin promisiunea
Mântuitorului în Mesia să fim răscumpărați de separarea copiilor de Tatăl! - Și Eu
am adus această Răscumpărare prin moartea pe cruce, căci prin aceasta am ispășit
păcatul originar.

11. De aceea, nu mai contraziceți în continuare Duhul Sfânt al Adevărului,

dacă doriți să veniți la Mine, la Dumnezeul vostru în Hristos!

۞
Capitolul 14
Erezia de a fi justificat (îndreptățit) fără merite.

(Interpretări false și rele ale Bibliei cu privire la meritele prin răscumpărarea de la

cruce și primirea în Harul și Dragostea lui Iisus Hristos și, prin aceasta, justificarea
înaintea lui Dumnezeu. Diferitele versete din Biblie care îl îndeamnă pe om să
exercite fapte de iubire față de aproapele său).

1. Versetele discutate și luminate ale lui Pavel către Romani au fost până acum
înțelese și interpretate într-un mod complet greșit și înșelător, așa cum arată
următorul verset conform unei interpretări protestante: [Romani 3:23-24]: "23
Pentru că toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. 24 Ei sunt declarați
neprihăniți ca un dar gratuit, prin bunătatea Lui nemeritată, prin eliberarea prin
răscumpărarea plătită de Hristos Iisus." (Vezi și în Romani 4:1-25 / 5:1-20)

2. Omul este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu fără merit, numai prin har, prin
răscumpărare, care este în Iisus Hristos, și prin nimic altceva! Dacă ești transferat
prin har în esența cerească ca un copil al lui Dumnezeu, atunci nu faci nimic
meritoriu, dar cu siguranță faci fapte care Îi plac lui Dumnezeu și care aduc roade
bune! Înainte nu puteai, pentru că Iubirea lui Dumnezeu nu locuia încă în tine (
sâc!), iar acțiunile și faptele tale bune nu izvorau din această sursă, astfel că nu
aveau nicio valoare în ochii lui Dumnezeu. (sâc!)

3. Aceasta este o erezie foarte periculoasă și tulburătoare pentru suflet, pentru

că incită la lenevire în lucrurile divine!

4. Se întreabă: "Cine îți spune și cum poți ști de ce și când ai fost transferat în
Harul Divin ca un copil al lui Dumnezeu?". - Când am învățat Eu că omul nu poate
face fapte meritorii, ci doar fapte pioase, dacă în el nu locuiește Dragostea lui
Dumnezeu? De ce Eu, Hristos, ca Stăpân al apostolilor Ioan și Pavel, și ei ca ucenici
ai Mei, sunt declarat mincinos, deoarece ei neagă faptul că Iubirea lui Dumnezeu
locuiește întotdeauna în om! - Oare nu cumva Iubirea lui Dumnezeu, Dumnezeu
Tatăl, Iisus Hristos sau Dumnezeu Spirit, este Unul și Același în om, după Pavel și
Ioan?!
 5. Dumnezeu este Iubire, iar aceasta sălășluiește în om de la naștere și apoi în
toată eternitatea, de aceea este o erezie faptul că faptele tale de iubire față de
aproapele tău nu sunt întotdeauna meritorii, ci doar atunci, când Iubirea lui
Dumnezeu sălășluiește în om!

6. Da, dacă Iubirea lui Dumnezeu nu ar locui mereu în voi, atunci nu ați avea
viață deloc, căci Iubirea lui Dumnezeu, spirituală și materială, este același lucru cu
Focul! Dar fără Foc nu există nici lumină, nici căldură, de unde și moartea cea mai
pură, ca în mormântul tăcut.

7. Desigur, faptele de iubire față de aproapele nu sunt meritorii dacă în tine nu

există iubire și milă, dacă darul pe care îl oferi unui sărac, nevoiaș sau bolnav, îl dai
cu aroganță și ambiție, și asta pentru ca alții să te laude și să te prețuiască în mod
deschis, sau îl dai murmurând, așa cum arunci un os de ronțăit unui câine flămând!
Dimpotrivă, este meritoriu tot și oricând, dacă se oferă doar un pahar de apă
proaspătă celui însetat, din iubire pentru Mine, ca fiu al Meu și frate al vostru!

8. Nu a fost Avraam îndreptățit înaintea Mea pentru mila față de sodomiți? - Nu

cumva bogatul vicios a ajuns, așadar, în iad, pentru că nu a exercitat faptele iubirii
față de aproapele său în Lazăr și în alți săraci? - În exemplul samariteanului
milostiv, nu am spus Eu: "Du-te și fă și tu la fel"? Sau: "Exersați în orice moment
faptele iubirii de aproapele față de prieteni și dușmani deopotrivă!". - Mai mult
decât atât, nu este scris în Matei: "Eu am plăcere numai în faptele de milostenie
sau în iubirea aproapelui"? - În Iacov este scris: "Mila triumfă asupra Dreptății". -
Sau: "Fă aproapelui tău ceea ce ai vrea cu îndreptățire să îți facă el ție la vreme de
nevoie". - Și nu am învățat Eu: "Ce ați făcut celui mai mic dintre frații Mei (ca fii),
Mie Mi-ați făcut!"? - Ți-am explicat vreodată când ești merituos și când nu, când,
din compasiune sau milă, faci ceva bun pentru aproapele tău? - De aici vedeți că
interpretarea voastră a cuvintelor Bibliei este o erezie și, mai mult decât atât, Eu
pun ca regulă: "Dacă nu te pui mai întâi în acțiune prin faptele de iubire pentru
aproapele tău, în general Harul lui Dumnezeu nu te va atinge pentru viața ta
prezentă și, în consecință, nu vei fi îndreptățit înaintea Mea, pentru că nu ți-ai
îndeplinit datoria de om și ai restituit talanții fără dobândă.
 9. Dar ca să vă arăt și mai clar ceea ce v-am învățat și cum trebuie să se facă
credința, pentru a deveni fericiți, trebuie să urmeze apoi, ca o demonstrație,
câteva pasaje din Sfânta Scriptură, pentru ca fiecare să recunoască prin ce credință
este îndreptățit înaintea Mea. Acum trebuie citite și examinate cu atenție textele
următoare, pentru ca falsa credință care a dăinuit până acum să dispară!

۞
Capitolul 15

Iubirea fraternă și iubirea aproapelui

a. "Tot ce vreți să vă facă vouă aproapele vostru, faceți-i și voi lui!" [Matei 7:12].

b. "Iubește-l deci pe aproapele tău ca pe tine însuți! Căci aceasta este Legea și
proorocii!"

1. Aceste două pasaje din Doctrina Mea sunt cele mai mari din Noul Testament
și merită cea mai mare considerație, căci în aceste Învățături este exprimată
Măreția Iubirii și al Milostivirii! Oricine Mă iubește și urmează această Doctrină, va
smulge cu violență Cerul!
 ۞
Capitolul 16

Lucrarea de milostenie - Parabola samariteanului

1. Când un învățător de lege evreu M-a întrebat care este cea mai mare
poruncă și cine este aproapele său, i-am răspuns cu o pildă istorică și i-am spus:

2. Luca 10: 30-37: " 30 Un om care se cobora din Ierusalim la Ierihon a dat
peste niște tâlhari care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat, lăsându-l pe
jumătate mort. 31 Un preot cobora pe același drum și, când l-a văzut, a trecut pe
lângă el. 32 Un levit a venit și el, a trecut pe acolo, l-a văzut și a mers mai departe.
33 Un samaritean, care mergea pe același drum, s-a apropiat de el și, când l-a
văzut, a fost cuprins de milă. 34 S-a apropiat de el, i-a legat rănile cu untdelemn și
cu vin, l-a pus pe animalul său de povară, l-a dus la han și l-a îngrijit. 35 A doua zi, a
scos doi bani și i-a dat hangiului, și i-a zis: "Ai grijă de el; și tot ce vei cheltui mai
mult, când mă voi intoarce, ți-i voi da înapoi. 36 Atunci am întrebat pe scrib: "Care
dintre acești trei ți se pare că este vecinul celui care a dat peste hoți? 37 Și mi-a
răspuns: "Cel care i-a arătat milă și îndurare. Apoi Eu i-am zis: "Du-te și fă și tu la
fel.
 3. Cu Hristos, se aplică doar credința activă prin fapte de iubire! Pavel scrie [I
Corinteni 13:2]: "Dacă aș avea cea mai puternică credință, încât să pot muta munții
din loc, dar mi-ar lipsi iubirea, atunci n-aș fi nimic!"; pentru că în Hristos se aplică
doar acea credință care este activă prin iubire (și care se arată activă prin fapte în
iubirea față de aproapele).

4. Credința fără faptele iubirii față de aproapele, este moartă sau fără valoare!

5. Apostolul Iacov scrie următoarea lămurire decisivă în această privință:

Iacov 2:14 - 26:

6. "14 Ce folos, frații mei, dacă cineva are credință, dar nu are fapte? Poate
doar credința să-l facă binecuvântat? 15 Dacă, de pildă, un frate sau o soră are
lipsă de îmbrăcăminte și de hrană zilnică, 16 și unul dintre voi îi spune: "Mergeți în
pace, încălziți-vă și săturați-vă, dar nu le dați lucruri cu care să se încălzească și să
se umple," ce bine le va face aceasta? 17 Așa și credința, dacă nu are fapte (de
iubire a aproapelui), este moartă prin ea însăși. 18 Chiar dacă unii ar zice: "Tu zici
că ai credință, dar eu nu văd credința ta; uite! Eu, pe de altă parte, am fapte, și pot
să vă arăt în mod vizibil credința mea prin fapte; - dați-mi deci și mie dovada
credinței voastre, dacă este posibil pentru voi fără fapte?! 19 Voi spuneți: "Cred că
este un singur Dumnezeu. Acest lucru este bun și drept; chiar și diavolii cred acest
lucru și tremură (în fața Mea, doar că, în ciuda acestui lucru, ei rămân diavoli).

7. 20 Vrei tu să înțelegi, om orgolios, că credința fără fapte este moartă? 21 Nu

a fost oare Avraam, tatăl nostru, îndreptățit prin fapte, când a adus pe fiul său
Isaac ca să-l sacrifice pe altar? 22 Aici vedeți că el și-a activat credința prin fapte și
numai prin fapte credința lui a fost dreaptă și desăvârșită; 23 Așa s-a împlinit ceea
ce spune Scriptura: "Avraam a crezut în Dumnezeu și, pentru că și-a arătat această
credință prin iubire, smerenie, respect și ascultare față de Dumnezeu și prin fapte
de iubire față de aproapele, pe care le-a arătat cu smerenie, răbdare, iubire de
pace, milă și altruism, ca pe o poveste de viață, credința lui plină de virtuți i-a fost
socotită ca o dreptate". 24 Vezi că omul este îndreptățit prin fapte, iar nu numai
prin credință. 25 La fel și Rahab, prostituata, după ce a primit cu ospitalitate pe
trimiși și i-a trimis pe o altă cale, nu a fost și ea îndreptățită prin fapte? 26 De aici
se vede că, după cum trupul fără spirit este mort, tot așa și credința fără fapte este
moartă."

8. Lucrările de iubire pentru aproapele! Cea mai ascuțită mărturie a Dreptății

divine a fost prezentată de pseudo-Matei*, scribul Rabbas din Sidon, care Mă
prezintă ca pe un Judecător sever al lumii, care Își judecă fără milă copiii cu
Judecata de Apoi, pe unii îi primește, pe alții îi aruncă în iad, care din cauza
ignoranței lor nu au făcut fapte de iubire pentru aproapele lor. Numai că aceasta
nu este Doctrina Mea a iubirii și a păcii, ci o dogmă sau un statut al oamenilor, sau
o ipoteză pe care Rabbas a conceput-o după părerea sa. Acesta scrie:

*explicatii despre Rabba(Matei) au fost date in dictarea facuta lui J. Lorber in data
de 18.03.1864 care se gaseste la inceputul cartii.

Matei 25:31 - 46:

9. "31 Dar când va veni Fiul Omului în măreția Sa, în compania tuturor îngerilor,
atunci va ședea pe scaunul de domnie al splendoarei Sale. 32 Toate popoarele se
vor aduna înaintea Lui. Și El va despărți pe unii de alții, așa cum păstorul desparte
oile de capre. 33 Și va pune oile la dreapta Lui și caprele la stânga Lui. 34 Atunci
Regele va zice celor de la dreapta Sa: "Veniți, binecuvântați ai Tatălui Meu! Luați în
stăpânire împărăția pregătită pentru voi de la începutul lumii. 35 Fiindcă Mi-a fost
foame, Mi-ați dat de mâncare. Mi-a fost sete și Mi-ați dat să beau. Eram un străin,
iar voi m-ați primit. 36 Când eram gol, Tu m-ai îmbrăcat. Am fost bolnavă și ai venit
să mă vezi. Eram prizonier și ați venit la Mine.

10. 37 Atunci cei drepți Îi vor zice: "Doamne, când Te-am văzut noi flămând și
Ți-am dat de mâncare? Când Te-am văzut noi ca pe un străin și Ți-am dat de băut?
38 Când Te-am văzut noi ca pe un străin și Ți-am dat găzduire? Sau dezbrăcat, iar
noi Te-am îmbrăcat? 39 Când Te-am văzut bolnav sau prizonier și am venit să Te
vizităm?"
 11. La aceasta, Regele (Iisus Hristos) le va răspunde și le va spune: "40 Adevărat
vă spun că ceea ce ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei mai mici, Mie Mi-ați
făcut".

12. 41 Atunci va zice și celor de la stânga: "Depărtați-vă de la Mine, cei

despărțiți de turma Mea, în focul cel veșnic, care este pregătit pentru diavol și
pentru îngerii lui! 42 Căci mi-era foame și nu mi-ai dat de mâncare. Mi-a fost sete
și nu mi-ai dat de băut. 43 Eram străin și nu mi-ai dat găzduire. Eram gol și nu m-ați
îmbrăcat. Am fost bolnav și prizonier, iar tu nu m-ai vizitat.

13. 44 Atunci Îi vor spune și ei: "Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau
însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau prizonier, și nu Ți-am slujit?

14. 45 Atunci El le va răspunde: "Adevărat! Și Eu vă spun: Ceea ce n-ați făcut

celor mai mici dintre aceștia, nu Mi-ați făcut Mie. (Căci Eu locuiesc în fiecare om ca
Spiritul lui Dumnezeu).

15. Astfel, aceștia vor merge la pedeapsa veșnică în iad, dar cei drepți, care au
lucrat cu iubire față de aproapele lor, vor merge la viața veșnică în Cer.

16. Aceste texte din Sfânta Scriptură vă arată clar și răspicat că credința fără
faptele iubirii nu este nimic și este inutilă. - Dacă acum exemplele și demonstrațiile
puse în fața voastră din Matei, Luca, Pavel și Iacov, care vă dovedesc în ce constă
Harul pentru a merita Cerul, nu sunt decisive, atunci credința voastră este o erezie,
și nu sunteți mai buni în acest sens decât acei oameni care nu au crezut în Mine. -
Căci numai credința în Mine, că Eu sunt Iisus Hristos, Dumnezeu, Creatorul și
Mântuitorul lumii, face ca fără faptele de pocăință și de iubire față de aproapele să
nu se obțină de la Mine nici iertarea păcatelor, nici îndreptățirea, nici dobândirea
Cerului! Aceasta este iluminarea Tatălui vostru Iisus, pe care trebuie să o luați în
serios și să vă orientați în consecință!

17. Eu nu judec și nici nu condamn pe nimeni! Judecata și sentința se află în

Porunci și Învățături, la fel și răsplata și pedeapsa! Prin împlinirea Legii se apropie
de Mine, de Lumină și de Viață; prin omisiune și acțiune împotriva Poruncilor
Mele, se îndepărtează de Mine și astfel se apropie de Iad, de întuneric și de
moartea spirituală.

۞
Capitolul 17

Explicarea postumă a faptelor lui Iisus de iubire față de

aproapele

[Graz, 4 octombrie 1902]: (Părintele Iisus descrie modul Său de viață ca un

exemplu, cum trebuie să trăiască omul și să lucreze faptele de iubire pentru
aproapele său, astfel încât să meargă pe urmele lui Iisus și să devină desăvârșit în
acest fel, așa cum Tatăl Său este desăvârșit în Ceruri).

1. Doctrina Mea despre viața spirituala însă este următoarea, pe care Eu, în
locul lucrării prescurtate a lui pseudo-Matei, la rugăciunea scribului Meu *(*Franz
Schumi), o fac cunoscută! Și iată: "Lucrările de iubire pentru aproapele sunt lucrări
ale Divinității, pentru că Eu le-am făcut ca Dumnezeu devenit Om în Mesia și le-am
pecetluit prin Personalitatea Mea, ca Dumnezeu și Om în același timp!
 2. Acum este vorba de a ști ce fac Eu ca Dumnezeu, ca Tată al oamenilor care
trebuie să fie educați și astfel să devină perfecți după Chipul Meu, așa cum Eu,
Tatăl lor din Ceruri, sunt perfect, pentru ca ei să devină egali cu Mine și Eu cu ei, să
recunoască virtuți asemănătoare cu Mine, că sunt copiii Mei și că fac parte din
casa Mea cerească. - Esența mea fundamentală este iubirea pură, din această
iubire fac totul! De aceea, nu Eu îl pedepsesc pe cel mai mare răufăcător împotriva
Mea și a copiilor Mei, ci răufăcătorul se pedepsește pe sine, pentru că trece de la
iubire la ură și astfel intră în sfera spiritelor infernale!

3. În Evanghelie citim că Eu sunt Iubirea și că aduc ploaia fertilizatoare și

strălucirea binefăcătoare a Soarelui asupra celor buni și celor răi. Această
Caracteristică este divină; este eterna Iubire, Milă și Răbdare față de slăbiciunile și
greșelile copiilor mei. Acum, dacă vreți să deveniți la fel de perfecți cum sunt Eu,
atunci trebuie să faceți și voi cu aproapele vostru - fie că este prieten sau dușman -
același lucru pe care îl fac Eu în Iubirea Mea! Căci în aceasta voi recunoaște că voi
sunteți copiii Mei și nu copiii Satanei, căci cel ce răsplătește răul cu rău este un
copil al răului,sau un copil al Satanei. -

4. Eu nu pedepsesc pe nimeni, ci omul își procură singur judecata sa prin

activitatea de rău sau de bine! Căci cel ce face fapte bune,aceștia lucrează în
Binecuvântarea Mea și în Harul Meu! Dar oricine face rău, aceștia lucrează în
direcția lui Satana, care este tatăl omului rău. Așadar, răsplata pentru a face binele
va fi Dumnezeu sau Cerul! Pentru cei răi, însă, va fi Iadul, al cărui prinț este Satana
cu compania lui feroce, unde va fi plâns și scrâșnit din dinți în pocăință, mânie și
furie pentru condițiile infernale din Iad!

5. Toată Munca Mea - ca Dumnezeu și Tată - este un lanț infinit de lucrări de

Iubire și Har! Lucrurile pe care le vedeți zilnic, dar nu le observați, pentru că ochii,
urechile și simțurile voastre sunt atât de obișnuiți cu ele, încât nu vă dați seama că
totul vine numai din Iubirea Inimii Mele și că lumea vizibilă nu este altceva decât
reprezentarea materială vie a lucrării Mele spirituale de Iubire în natură și în
spiritul dezvoltării ei!
 6. Tot ceea ce vedeți, auziți și percepeți în plan spiritual și material este opera
și activitatea Iubirii Mele, care lucrează și creează pentru voi, fără să conteze pe o
altă recompensă decât mulțumirea, iubirea și recunoștința, așa că pentru asta
trebuie să Mă iubiți și să Mă urmați, căci de la Mine nu primiți decât beneficii
peste beneficii! Vedeți, acesta sunt Eu ca Dumnezeu și Tată pentru voi! - Acum să
vedem cum Eu am trăit pentru voi ca exemplu de Fiu al Omului, după care fiecare
om trebuie să se ghideze dacă vrea să devină copil al lui Dumnezeu.

7. Încă de la nașterea Mea, am trăit în condiții ca: aroganța, mândria, indolența,

îngâmfarea, mania măreției, egoismul, vanitatea și toate defectele umane care mi
s-au opus.

8. Eu mâncam mâncare simplă, munceam atât cât era necesar; Mă îmbrăcam

ca oamenii obișnuiți, aveam relații cu toată lumea în mod pașnic și confidențial;
ajutam acolo unde era necesar să ajut; Mă abțineam de la orice cuvânt inutil; nu-
Mi dădeam niciodată impulsul de a râde și de a glumi; îi instruiam pe oameni cum
ar trebui să trăiască și să se comporte față de Dumnezeu și față de aproapele lor;
eram blând acolo unde blândețea era potrivită, dar și serios și tăcut acolo unde
circumstanțele o cereau; nimeni nu M-a văzut râzând și glumind ca un Om matur,
ci stând mereu cu demnitate în prezența bărbaților, ca și în prezența tinerelor care
erau atrase de frumusețea Mea și de tonul armonios al vorbirii Mele, urmăream o
asemenea seriozitate încât nimeni nu se încredea pentru a-și exterioriza interiorul
în gesturile exterioare, dar Mă considerau un om extravagant, al cărui Spirit nu era
de înțeles; Cu siguranță că am frecventat cu plăcere oameni cu rațiune și
înțelepciune, dar nu am lăsat să transpară sclipirile Spiritului Meu, ci am fost
modest, am ascultat și M-am exprimat cu umilință acolo unde am considerat că
este recomandabil să dau o explicație justă. Niciodată nu am spus: "Tu nu știi ce
este corect", dar am spus: "Dar Eu cred că este corect așa, deci te rog să examinezi
părerea Mea, dacă este corectă." Și vezi, această modestie M-a făcut să câștig
inimile oamenilor învățați și înțelepți și au găsit de cuviință să apeleze la Mine în
toate discuțiile, pentru a asculta și părerea Mea.
 9. Așa am trăit din al 12-lea an al vieții mele până în al 30-lea, și aș vrea ca și voi
să trăiți astfel încât să călcați pe urmele mele, să urmați astfel - ca pe un Părinte -
perfecțiunea Mea.

10. Acum dorim să examinăm Viața Spiritului Iubirii Mele, locuind și trăind ca
un Om printre oameni, pentru a vă da prin aceasta măsura a ceea ce trebuie să
faceți pentru a trăi conform Învățăturii Mele și pentru a câștiga astfel Cerul.

11. Ați auzit cum am trăit până în al 30-lea an de viață. Aceste reguli de viață au
fost decisive pentru Mine și în timpul învățăturii mele de trei ani, și din acest motiv
mi-a fost posibil să păstrez liniștea în jurul Meu, pentru că nu am dat niciun pretext
pentru resentimente, cu excepția cazurilor în care oamenii veneau la Mine cu
intenții rele; atunci Eu a trebuit să le arăt lor pe Domnul situației.

12. Activitatea mea ca om vă arată un lanț neîntrerupt de fapte de iubire față

de aproapele. Aici este prezentat ceea ce Matei vorbește despre faptele de iubire
față de aproapele; căci Eu însumi le-am trăit mai înainte ca exemplu pentru ca voi
să le imitați, și acestea sunt:

13. I-am consolat pe cei bolnavi, trezindu-i la credința în Iubirea și Puterea

Divină, iar când am văzut că sunt credincioși, i-am vindecat de bolile lor. Deci,
ascultați: I-am făcut pe orbi să vadă, i-am făcut pe șchiopi să meargă, i-am eliberat
pe cei posedați de demonii lor, am alungat din epileptici spiritele lor rele colerice,
i-am ajutat pe cei bolnavi de gută să se ridice în picioare, i-am eliberat pe hidropici
de chinurile lor, am înviat pe cei morți și am exercitat încă multe alte beneficii prin
faptele de iubire față de aproapele, pe care vă voi cere să le exercitați și voi, dacă
vreți să deveniți copiii Mei și să veniți la Mine în Cer; Căci am hrănit pe cei
flămânzi, am dat de băut celor însetați, am îmbrăcat pe cei goi (se înțelege că
aceștia din urmă doar spiritual), apoi am curățat chiar și pe leproși, material și
spiritual, am creat locuințe pentru cei nevoiași și am făcut multe altele, pe care le
găsiți consemnate în Evanghelia originală în 10 volume*.

*se referă la Marea Evanghelie a lui Ioan revelată prin J.Lorber. J.Lorber a murit
înainte de a termina de primit volumul 10. Partea finala a MEI a fost revelata prin
Leopold Engel la 27 de ani după moartea lui J.Lorber și a fost editat ca un volum
separat. n.t.

14. Vedeți, asa Eu însumi am făcut multe fapte de iubire față de aproapele și Eu
însumi am urmat marea poruncă din Legea lui Moise cu propriile Mele exemple, ca
să vă arăt ce trebuie să faceți și voi, dacă vreți să fiți desăvârșiți ca și Tatăl vostru
Iisus din ceruri. Aceasta este Judecata de Apoi pentru voi toți! De fapt, voi înșivă vă
construiți pe pământ propriul rai sau propriul iad!

15. Dacă voi faceți fapte de iubire pentru aproapele vostru, atunci faceți ceea
ce fac Eu întotdeauna; dacă nu le faceți, prin ce vreți să vă legitimați în fața Mea ca
și copii ai Mei, copii ai Iubirii lui Dumnezeu? Cum vă pot recunoaște dacă nu aveți
semnele Divinității Mele ca stindard al vieții voastre de iubire? Cum vreți să
cumpărați Cerul, dacă nu v-ați procurat, prin muncă, comori de fapte de iubire
pentru aproapele vostru? Nu am spus Eu că Cerul are nevoie de violență și cine nu-
l smulge cu violență pentru sine nu va intra în el! Ce este această violență, viața și
lucrarea Mea vă învață, și cum trebuie folosită în cazuri individuale, vă învață
"Cartea Mea de rugăciune", "Teosofia creștină", "Inițiații creștini", marea
Evanghelie originală și, ici și colo, cuvântul Meu sfânt din cărțile teosofice creștine.

16. Citiți aceste cărți și va veni la voi Lumina adevăratei cunoașteri spirituale și
ea va străluci ca un Soare al Vieții în viața pământească, precum și în viața veșnică!
Amin!

۞
Capitolul 18
Triplul sens al credinței

(Credința este supusă unor estimări de trei feluri: - "moartă", când se crede doar în
sens propriu,literal; - "spirituală", când se interpretează cuvintele în sens spiritual
și se reflectează asupra lor; - "cerească", când se pune în acțiune sensul spiritual, și
doar aceasta din urmă este credința autentică, care poartă în sine răsplata în
funcție de acțiune).

1. Mulți oameni cred în Dumnezeu și că acest Dumnezeu este Hristos, dar nu

merg mai departe de afirmația că îl cred. O astfel de credință este o credință a
buzelor și a cuvintelor și este în sine moartă, pentru că nu există viață în ea!

2. A doua credință este spirituală, pentru că credinciosul reflectează din când în

când la Cine și Ce este Dumnezeu și la ceea ce așteaptă de la om; numai că, dacă
credinciosul doar gândește și nu face nimic, atunci credința din el este cu siguranță
spirituală, dar totuși moartă, pentru că nu există nici o viață în ea!

3. A treia credință, în schimb, este cerească, dacă prin legătura dintre Iubire și
Înțelepciune devine, de fapt, prin Adevărul viu, prin faptul că credinciosul se
străduiește să împlinească tot ceea ce Dumnezeu cere de la om, iubindu-L pe
Dumnezeu mai mult decât orice pe lume (așa cum a făcut-o odinioară Avraam) și
făcând ca această iubire să se manifeste în Adevăr, prin activitatea de milostenie
față de săraci, nevoiași și bolnavi, conform Sfintei Scripturi. Și numai această
credință este cerească, pentru că prin ea cineva își smulge Cerul, în timp ce prima
și a doua sunt moarte, căci nici una din cele două nu-l ajută pe om să ajungă la
fericire.
 ۞
Capitolul 19

Tripla semnificație a cuvintelor din Biblie

(În Biblie există tripla semnificație: literă moartă; Cuvânt fără acțiune; miezul
spiritual al Cuvântului, la fel ca: iesle, scutece, pruncul Iisus).

1. Sunt mulți oameni care se bazează doar pe literele moarte ale Bibliei, pentru
că li se pare prea dificil să trăiască după sensul spiritual al cuvintelor. Dar Doctrina
Mea din Biblie nu este moartă, ci vie pentru cei vii în spirit și are un triplu sens:

(a) Literele în sine sunt moarte; ele sunt doar purtătoarele cuvintelor!

b) Apoi vin cuvintele conform interpretării materiale, așa cum le aud urechile
omenești; dar ele sunt, fără a fi convertite în acțiuni - cu siguranță încă moarte!
c) În cele din urmă vine miezul spiritual interior al cuvântului, dacă omul pune în
acțiune cu iubire ceea ce învață cuvântul - numai aceasta din urmă, însă, este cea
care poartă în sine dreptul la răsplata divină!

2. Pentru a vă arăta un exemplu din Biblie care să demonstreze că această

asemănare este cea corectă, va trebui să vă servim ca exemplu povestirea din Luca
2-12. El spune: "Și iată semnul pentru voi: veți găsi Pruncul înfășurat în scutece și
culcat într-o iesle". Ieslea, ca exemplu, este la fel ca și litera moartă, în care zace
ceva, dar aceasta este în lucruri materiale, în exterior - înfășurat în scutece - și
acest lucru în exterior este cu siguranță încă mort! Totuși, în aceste scutece, care
se arată în exterior, se află un copil înăuntru, este Hristosul, Spiritul lui Dumnezeu
Iehova Sabaoth venit în trup! - Prin urmare, nu roadeți literele moarte! Nu vă
mulțumiți cu sensul material al scutecelor peste cel spiritual, ci căutați-l pe copilul
Iisus, Spiritul lui Hristos! Atunci veți fi adevărați teozofi, sau - înțelepți ai lui
Dumnezeu în citirea Bibliei!

۞
Capitolul 20
Biblia trebuie interpretată doar spiritual

Numai Dumnezeu o poate explica

(Sfânta Scriptură este o carte spirituala, de aceea numai cel care are darul
interpretării, sau cuvântul profetic interior al lui Dumnezeu, o poate interpreta;
prin aceasta el se roagă lui Dumnezeu pentru interpretarea sensului adevărat, iar
apoi dezvăluie tuturor interpretarea corectă).

1. Fiecare creștin știe că Biblia este o carte spirituală și, prin urmare, trebuie
interpretată doar spiritual. Dar, din moment ce oamenii de astăzi sunt complet
materiali, cum vor ei să înțeleagă o Carte scrisă în mod spiritual?

2. Biblia este o carte de profeții și învățături spirituale, - în afară de

evenimentele istorice care nu sunt luate în considerare aici, pentru că sunt note
umane! - Profețiile, însă, sunt date cu tărie într-un limbaj mistic, care nu poate fi
interpretat corect fără ajutorul lui Dumnezeu, pentru că numai Spiritul lui
Dumnezeu le poate interpreta corect, deoarece ele vin de la El! - Același lucru se
întâmplă adesea și în cazul Învățăturilor divine care apar în Biblie.

3. Pentru a înțelege cuvintele spirituale ale Bibliei, care sunt ici și colo
necunoscute omului care gândește material, pentru că ascund cuvinte spirituale,
este nevoie de darul interpretării Spiritului Sfânt, despre care vorbește Pavel în
capitolul 12 din prima sa scrisoare către Corinteni. Dar dacă pentru aceasta este
nevoie de un Dar special al Spiritului Sfânt, atunci trebuie să îl avem mai întâi
pentru a înțelege corect Biblia! Și de aceea nu oricine poate interpreta Biblia, ci
numai cel care are darul de interpretare a Sfintei Scripturi! Dar darul interpretării
se află în Cuvântul profetic interior, prin care cineva vorbește cu Dumnezeu, așa
cum au făcut cândva profeții și apostolii, și poate astfel să înțeleagă totul. Căci
adevăratul interpret al Sfintei Scripturi este doar Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu
Însuși! De aceea, cine nu are Darul Cuvântului profetic lăuntric nu poate interpreta
el însuși Sfânta Scriptură, pentru ca milioane de cititori să nu vină cu milioane de
interpretări, pentru că atunci vor apărea milioane de concepte diferite, ceea ce va
favoriza și va spori impuritatea credinței!

4. Prin urmare, nu poate exista decât un singur Interpret, și acesta sunt Eu, Iisus
Însuși, pentru că Eu sunt marele Păstor al turmei Mele, o turmă care trebuie să se
distingă prin unitatea credinței, existând pe principiul Iubirii, Umilinței, Răbdării și
Concordiei!

5. Orice om știe că Revelațiile lui Dumnezeu, fie că sunt Profeții sau Învățături,
nu pot fi interpretate decât de instrumentele lui Dumnezeu - care odinioară se
numeau profeți - dar acum, de vreme ce timpul, conform Faptelor Apostolilor
2:17-20, a început deja, ei sunt numiți mediile (mediumii) Tatălui.

6. Pentru că Eu Mă pot revela doar prin acei copii care Mă glorifică prin iubirea
de Dumnezeu și de aproapele, apoi îndeplinesc Poruncile și Învățăturile Mele,
pentru că trăiesc și lucrează în conformitate cu ele, și profesează concepțiile lor
religioase doar prin explicațiile directe pe care le primesc de la Mine.

7. Îmi este imposibil să fac acest lucru prin oameni care se supun propriilor lor
opinii și dogme - atât romane cât și protestante - aderând la ele cu o tenacitate
adâncă! Atâta timp cât omul nu este liber de astfel de dogme personale, el este
inutil pentru a înțelege în mod curat Învățăturile Mele cerești și a le comunica
altora! De aceea, Mă folosesc numai de acei oameni care nu numai că trăiesc
conform învățăturii Mele, dar își subordonează voința lor în totalitate voinței Mele
și pentru care nimeni nu este o autoritate, decât numai Eu, Dumnezeul și Tatăl
vostru.

8. Prin această Carte v-am explicat că și Apostolii Mei, dacă nu M-au întrebat,
au învățat din propriile lor păreri, acumulând astfel acel amestec format din trei
feluri: părerea iudaică veche, cea creștină și cea personală! V-am prezentat
această confuzie într-un mod clar, mai ales în explicația despre botez, pentru ca voi
să recunoașteți că doar Eu sunt unicul adevărat Învățător și Maestru adevărat.
 9. Trebuia să vă lămuresc asupra ereziilor din Sfânta Scriptură, pentru ca voi
înșivă să recunoașteți în ce fel este alcătuită. Acest lucru va fi și mai clar în
următorul număr al acesteia, căci atunci vă voi prezenta mii de pasaje false din
Biblie pe care oamenii din toate timpurile le-au răstălmăcit sau le-au corectat cu
corecturi ale lor, prezentate în învățătura corectă care va coincide cu Cărțile
creștin-teosofice, căci Adevărul nu poate fi contrazis!

10. Luați aceste Cuvinte binevoitoare pentru cunoaștere și fiți umili și plini de
iubire față de Mine, pentru ca Eu să vă privesc cu Iubire și să vă așez printre copiii
Mei. Amin!

۞
Capitolul 21

Totul se bazează pe iubire - Promisiunea unei noi Biblii

Invitație la citirea tuturor cărților teosofico-creștine

[Graz, 23 septembrie 1902]: (Părintele Iisus luminează motivele prin care oamenii
sunt conduși la adevărata credință în teosofia creștină și promite apariția unei noi
Biblii).

1. Iubirea este cel mai mare lucru care există! În iubire toți oamenii trebuie să
se adune și să se unească într-un singur popor! De aceea, Eu am proclamat iubirea
ca Rege al lumii, sub al cărui sceptru popoarele vor deveni fericite.

2. Niciodată nu ar trebui să se facă ceva în care iubirea să nu fie motivul

acțiunii! Căci iubirea,într-adevăr, pedepsește pentru a îmbunătăți și răsplătește
binele pentru a-l stimula spre mai bine. De aceea, fiecare om trebuie să practice
iubirea, pentru că iubirea va modela guvernarea Împărăției milenare a Spiritului
Sfânt al lui Dumnezeu pe Pământ!

3. Au existat deja mulți oameni care au predicat iubirea, doar că oamenii,până

în prezent, nu au fost încă suficient de maturi pentru a o înțelege și pentru a
transforma învățăturile în acțiune. Dar fără aceasta toată Învățătura este moartă,
oricât de înaltă și frumoasă ar fi exprimată și predată, căci totul depinde numai de
acțiune, nu de frumoasele cuvinte de învățătură pe care le relatează o predică!

4. Prin urmare, este de asemenea deliberat din partea mea să conduc în

Împărăția mea milenară doar prin iubire și să las iubirea să fie învățătoarea
popoarelor! Căci ceea ce se face din iubire se face din voință și inimă liberă, deci
un act de iubire este actul unui om liber, și numai ceea ce face omul din voință
liberă este conform Ordinii Iubirii divine, al cărei însoțitor este întotdeauna
libertatea de acțiune!

5. Mulți oameni nu-și pot închipui cum ar fi posibil să se exercite, prin iubire,
dreptatea printre cei răi, pentru că ei văd în pedeapsă singurul mijloc de
îmbunătățire a răufăcătorului; numai că această părere este falsă! Prin intermediul
unei pedepse juste se poate încarcera infractorul pentru o anumită perioadă de
timp și prin aceasta se poate ispăși pedeapsa, dar prin aceasta infractorul nu se va
îmbunătăți, ci doar se va înrăutăți, procedând doar cu mai multă prudență în
acțiunile sale rele, dar nu se va îndepărta de ele și nici nu-și va întrerupe patimile.

6. De aceea, în Noua Mea Împărăție nu vor exista tribunale de justiție, ci

Iubirea va fi poetul, prin care se va rezolva orice discordie și se vor transforma
răufăcătorii în oameni buni, și tocmai învățându-i cum să trăiască și să lucreze ca
oameni și copii ai lui Dumnezeu, pentru a putea pretinde iubire din toate părțile.

7. Acum începe un timp în care toate tradițiile vor cădea, la fel și părerea
voastră de credință pe care ați avut-o până acum, pentru că nu ați înțeles niciodată
încă Doctrina Mea în mod corect, ci ați acceptat și ați exercitat Cuvintele Mele de
învățătură a mântuirii întotdeauna numai după înțelepciune, în loc să o faceți după
iubire, așa cum v-a arătat clar justificarea(îndreptățirea) în fața lui Dumnezeu și
împotriva căreia nu puteți lupta, dacă nu vreți mai presus de toate să renegați
Doctrina Mea și să o interpretați după propriile păreri, așa cum fac filozofii lumești
în zilele noastre.

8. Dar așa cum este cu justificarea în fața lui Dumnezeu, la fel este și cu
înțelegerea celorlalte Învățături! Biblia este într-adevăr bună, dar voi o interpretați
greșit, și atunci toate lucrurile merg prost! De aceea, după această Carte voi reface
Biblia, ca să o citiți și să o înțelegeți așa cum doresc Eu să o înțelegeți.

9. Dar nu este suficient să citești doar Biblia, pentru că nu este vorba de

original, ci doar de un mic extras, o a douăzecea parte din original; în schimb, în
noua Biblie vei primi extrase de citate, unde versetele relevante sau capitolele
întregi sunt explicate amănunțit, iar acesta este cel mai important lucru, ca prin
explicație să înțelegi bine ceea ce citești!

10. Uitați, însă, explicațiile pe care le-ați avut până acum despre Sfintele
Scripturi, pentru că ele sunt date în funcție de părerile oamenilor. Nu le dați
atenție și citiți doar acele explicații care vă vor fi date să le citiți în noua Biblie,
pentru că acestea vin de la Mine, Dumnezeul și Tatăl vostru Iisus, și sunt, prin
urmare, cu siguranță de încredere! Căci, dacă nici Eu n-aș ști să vi le explic cum
trebuie, cine ar putea să o facă?
 11. Citiți și răspândiți noua Biblie printre credincioșii voștri, căci aceasta va fi
publicată în mod diferit față de cea de până acum, deoarece va veni direct de la
Mine. Este vorba de a vă da în mâinile voastre o Carte care vă va aduce la
cunoștință multe Clarificări pe care le-am dat deja și pe care trebuie să le citiți cu
atenție, pentru a ajunge la Lumină și la Adevăr, deoarece Cuvintele Bibliei trebuie
interpretate corect, pentru a nu citi în ele dezastru în loc de mântuire pentru
suflet.

12. Condiția principală este însă ca mai întâi de toate să Mă înțelegeți corect pe
Mine, Dumnezeul și Tatăl vostru! Și de aceea trebuie să citiți mai ales cartea
"Sfânta Treime", ca să știți cum trebuie înțeleasă Sfânta Treime, altfel, citind noi
cărți, vă veți lovi mereu de adevăratul Meu Nume, ceea ce trebuie evitat, pentru
ca mai întâi trebuie să Mă cunoașteți pe Mine, care sunt Tatăl și Maestrul vostru
spiritual.

13. De aceea, citiți toate cărțile creștin-teosofice! Căci acestea,într-adevăr, sunt

date de Mine pentru copiii Mei, și printre aceștia se numără toți oamenii care se
lasă călăuziți de Spiritul Meu.

14. Multă vreme i-am lăsat pe oameni să-și urmeze propriul drum, numai că ei
se duceau tot mai jos! Acum, însă, ei nu mai pot merge mai departe și, prin
urmare, se pune capăt la tot ceea ce nu există conform Voinței Mele, așa că
trebuie să anulez și Biblia pe care ați avut-o până acum, pentru că o interpretați
complet greșit și pentru că, cu excepția profețiilor, a devenit mult mai rea, și Eu o
voi face să dispară, numai așa veți recunoaște că, de fapt, cu actuala Biblie nu
există mântuire pentru voi, pentru că o interpretați în mod material și, de aici, vă
citiți singuri iadul, în timp ce Biblia este o Carte spirituală și poate fi înțeleasă
numai de spirite mature!

15. Nimeni nu trebuie să se amăgească că înțelege Biblia, pentru că acest lucru

este complet imposibil, dacă nu are nici un dar apostolic de Rusalii! De aceea,
lăsați-vă ghidați de mediumi numiți de Mine și de cărțile pe care vi le recomandă,
ca să nu cădeți în clar-obscurul credinței, care vă este mai mult dăunătoare decât
folositoare!
 16. Astfel, v-am dat indicațiile necesare, ca să știți cum stau lucrurile cu voi!
Dacă, totuși, încă mai aveți îndoieli cu privire la sfintele Mele Cuvinte, atunci
citește prima carte a "Comunicărilor"*, în care este indicat experimentul cum se
poate vorbi și chema în timpul zilei morții cunoscuți, pentru ca să poată fi văzuți și
să se vorbească cu ei înșiși, despre cum au ajuns în Împărăția Spiritelor cu părerile
lor despre credință.

* este vorba de cartea lui Schumi "Învățăturile inițiale ale teosofiei creștine"

17. Din toate acestea vedeți că, de fapt, Eu, Dumnezeul vostru Iisus Hristos,
sunt cel care vă vorbește! Căci, fără voia Mea, nici un spirit nu poate fi văzut ziua,
nici nu-l puteți auzi vorbind, căci numai Eu sunt cel care vă deschid ochii și urechile
spirituale, ca să-l vedeți și să vorbiți cu el.

18. Prin aceasta, vă este anunțată seriozitatea momentului revenirii Mele pe

Pământ și faceți bine să ascultați vocea Mea părintească, ca să găsiți harul alături
de Mine. Căci pe necredincioși îi așteaptă iadul! Pentru că ei sunt aduși fie aici în
mod voluntar, fie acolo, prin iad, la credința în Cuvântul Meu. Fiecare este liber să
aleagă, pentru că Eu nu forțez pe nimeni să creadă în Mine!

*** * ***