Gândurile, ideile şi sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect;
Acţiunea este plasată în timp şi spaţiu: - indicii de timp stabilesc succesiunea şi durata întâmplărilor (se caută în text adverbe de timp, substantive care denumesc zilele săptămânii, lunile anului, anotimpuri, etc., numerale care indică ora etc.) - indicii de spaţiu fixează locul în care se desfăşoară întâmplările (se identifică în text cuvinte care indică locul acţiunii: adverbe de loc, substantive). Spaţiul poate fi: exterior: natura, pădurea, lacul; interior: camera, casa; real: oraşul, satul; imaginar/fantastic: împărăţia zmeilor, tărâmul de dincolo; terestru: grădina, strada; cosmic: cerul, luna, stelele. Acţiunea este organizată pe momente ale subiectului: 1. Expoziţiunea – surprinde situaţia iniţială; 2. Intriga – momentul care provoacă un conflict (cauza acţiunii); 3. Desfăşurarea acţiunii – succesiunea întâmplărilor declanşate de intrigă; 4. Punctul culminant – momentul de maximă intensitate (situaţia dificilă); 5. Deznodământul – surprinde rezolvarea conflictului (situaţia finală). Acţiunea este realizată de către personaje: - principale, secundare, episodice; - individuale, colective. Caracterizarea personajului se realizează prin modalităţi: a. directe: vocea naratorului, vocea altor personaje. b. indirecte: fapte, atitudini, limbaj, relaţia cu alte personaje; mediul în care trăieşte; vestimentaţia. c. Autocaracterizare Întâmplările sunt relatate de către un narator – o „voce” din text care nu se confundă cu autorul; – relatează fapte şi întâmplări şi este: - subiectiv – implicat afectiv, relatarea se face la persoana I sg., presupune viziunea proprie asupra evenimentelor relatate; - obiectiv – neimplicat afectiv, detaşat; - omniscient – ştie cum gândesc şi acţionează personajele. - narator – personaj – personaj în propria naraţiune. Modurile de expunere: 1. Naraţiunea – prin care se prezintă o succesiune de întâmplări petrecute într-o ordine temporală. 2. Descrierea – constă în prezentarea sugestivă a unor obiecte, fenomene, situaţii, personaje etc.; – are rolul de a întrerupe ritmul epic. 3. Dialogul – succesiune de replici, prin care se reproduce o discuţie între două sau mai multe personaje; – are rolul de a dinamiza acţiunea, de a caracteriza personajele, de a crea impresia de autenticitate. 4. Monologul – constă în exprimarea unor idei/sentimente de către personaj.