Nr. Înregistrare.....................din.....................

Proiect
Examen certificare calificare profesională
Nivel 5

Domeniul: Servicii
Calificarea profesională: Proiectant decoraţiuni interioare

Tema proiectului: AMENAJAREA LABORATORULUI TEHNOLOGIC

DE AUTOCAD l

Îndrumător: Întocmit:

MARIN LIVIU UNGUREANU I. CARMEN CONSTANŢA

2020
 CUPRINSUL PROIECTULUI

1. Argument;

2. Exigenţe funcţionale şi emoţionale, cerinţe generale şi particulare;

3. Funcţiile încăperilor, amplasare şi cerinţele de amenajare;

4. Prezentaţi soluţia de amenajare pentru o variantă aleasă;

5. Elemente de delimitare a spaţiului; pardoseli, pereţi, plafon. Specificaţi tipul

materialelor folosite, culori şi calculul necesarului de material pentru pardoseli.

6. Structuri de închidere a golurilor, ferestre şi uşi;

7. Tipuri de mobilier, funcţionalitatea, materialele, structura şi dimensiunile

mobilierului;

8. Modalităţi şi structuri de umbrire; perdele şi draperii; accesorii textile.

9. Iluminatul încăperii. Exigenţe de iluminare. Moduri de iluminare, corpuri de

iluminat. Calculul matematic al iluminării corecte.

10. Obiecte şi plante decorative ;

11. Plan de masurători;

12. Anexe - piese desenate

- plan de amenajare existent ;

- plan de amenajare;

- vederi ale pereţilor pentru varianta aleasă;

- desen de prezentare;

13. CD de prezentare a proiectului;

14. Bibliografie.
 1. ARGUMENT

Interesul pentru amenajarea interioară a locuinţelor este în creştere şi apar

numeroase informaţii privind pregătirea decoratorilor de interioare. O locuinţă este
proiectată de un arhitect, dar pe lângă munca unui arhitect, trebuie ţinut cont şi de
munca altor proiectanţi de specialitate. In rândul proiectanţilor de specialitate se
încadrează in calificarea: Proiectant decoratiuni interioare, care amenajeaza spaţiile
interioare ale locuinţelor.
In cel mai bun caz, amenajarea interiorului începe odată cu proiectarea casei.
Conlucrarea dintre arhitectul proiectant şi decoratorul de interior asigură funcţionalitatea
şi stilul locuinţei. Decoratorul de interior mobilează spaţiile, alege finisajele, culorile şi
materialele, face propuneri pentru iluminarea locuinţei, iar, dacă este necesar,
remodelează împărţirea acesteia.
Decoratorul de interioare trebuie să cunoască foarte bine cerinţele beneficiarului,
care pot fi influenţate de compoziţia familiei, profesiunile membrilor ei sau posibilităţilor
materiale ale acestora. Specialistul va corela toate aceste cerinţe cu exigenţele
normativelor de construcţii şi cu datele spaţial – arhitecturale ale casei.
Proiectarea trebuie să ţină cont de faptul că fiecare funcţiune necesită o anume
configuraţie spaţială. Omul are anumite caracteristici de mişcare, foarte bine delimitate;
de aceea, la mobilarea şi dimensionarea spaţiilor funcţionale, omul trebuie să constituie
modulul de baza.
Prin proiectul prezentat se aplică cunoştinţele învăţate la disciplinele: Proiectarea

amenajărilor interioare la locuinţe şi Materiale pentru elemente de construcţii şi

decoraţiuni interioare.
La disciplina Proiectarea amenajărilor interioare la locuinţe s – au studiat
elementele de delimitare a spaţiului: pardoseala, pereţi şi tavan, cum se aleg tapetetele
pentru pereţi, materialele pentru pardoseală şi tavan, având în permanenţă în vedere
armonia culorilor şi formelor. De asemenea s – au studiat şi s – au analizat diferitele
moduri de închidere a golurilor din zidărie (uşi şi ferestre), dimensiunile şi materialele
folosite. In cursul respectiv s – au prezentat locuri de depozitare, tipuri de mobiler şi
funcţiile acestuia, precum şi materiale, dimensiunile funcţionale ale principalelor părţi
componente ale obiectelor de mobilă.
 Proiectarea iluminatului încăperilor este o problemă foarte importantă în amenajările
interioare. Vor fi cunoscute diverse modalităţi de iluminare şi surse de lumina şi modul
de verificare prin calcule a corectitudinii soluţiei de iluminat alese.
Nu este lasată la voia întâmplării alegerea plantelor şi obiectelor decorative;
studiindu – se materiale din care se confecţionează decoraţiunile, cromatica şi formele
lor, modul de aranjare în compoziţia camerei. In unele locuinţe lumina exterioară,
solară, trebuie filtrată, pentru aceasta este nevoie să cunoaştem modalităţile şi structurile
de umbrire, locul lor de utilizare ca şi modul lor de funcţionare. Perdelele, draperiile,
covoarele întregesc stilul şi ambinaţa încăperii, creând o atmosferă plăcută, primitoare.
Cunoştinţele despre materiale şi modalităţile de aranjare ne ajută în satisfacerea
cerinţelor de amenajare a camerei.
Toate aceste cunoştinţe corespund unităţilor de competenţă:
 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ
 MATERIALE PENTRU ELEMENTE DE CONSTRUCŢII ŞI DECORAŢIUNI
INTERIOARE
 STUDIUL FORMELOR ŞI CULORILOR
 RELEVAREA CONSTRUCŢIILOR
 PROIECTAREA AMENAJĂRILOR INTERIOARE LA LOCUINŢE

şi competenţele specifice dobândite vor fi:

 Competenţa 6.1.: Interpretează sistemele de proiecţie

 Competenţa 6.4.: Reprezintă în perspectivă corpuri geometrice
 Competenţa 7.1.: Analizează elemente de construcţii

 Competenţa 7.2.: Aalizează materiale de construcţii şi le corelează cu

elemente şi lucrări de construcţii

 Competenţa 7.4.: Verifică materiale şi lucrări de decoraţiuni interioare

 Competenţa 8.1.: Analiza esteticii spaţiilor interioare

 Competenţa 9.1.: Realizează schiţe de releveu

 Competenţa 10.1: Interpretează desenele de arhitectură şi construcţii pentru
locuinţe
 Competenţa 10.2.: Interpretează noţiuni de teoria arhitecturii de interior la
locuinţe
 Competenţa 10.3.: Utilizează norme de proiectare pentru grupări funcţionale la
amenajări interioare pentru locuinţe
 Competenţa 10.4.: Determină situaţii problemă la amenajări interioare pentru
locuinţe
 Disiplina de studiu are conţinuturi legate de activitatea de amenajarea a interioarelor,
funcţiunile încăperilor şi cerinţele de mobilare ale fiecarui spaţiu, în urma cărora se
dobândesc competenţele specifice:
 C.2.2.Rezolvă probleme
 C.17.2. Precizează reguli de elaborare a unui spaţiu
Decoratorul de interioare trebuie să aibă cunoştinte tehnice şi artistice legate de
amenajări în spaţii destinate altor scopuri decât cel locativ, birouri, săli de clasă,
biblioteci, pensiuni, restaurante demonstrând astfel că au competenţele specifice:
In cadrul disciplinei Materiale pentru elemente de construcţii şi decoraţiuni

interioare. elevii se familiarizează cu particularităţile desenului de proiecţie, a

construcţiei de figuri geometrice, a reprezentării ornamentelor şi a elementelor
decorative. Elevii vor face cunoştinţă de asemenea cu desenul de amplasare a
mobilierului. Tipuri de elemente de construcţii şi instalaţii: de rezistenţă (fundaţii, pereţi, stâlpi,
grinzi, planşee, şarpante, scări); de finisaj (pardoseli, tencuieli, placaje, zugrăveli, vopsitorii,
tapete, ipsoserii); de închidere şi compartimentare (pereţi, tâmplărie, învelitori); instalaţii
(reţele de apă şi canalizare, de încălzire, de gaze, de ventilaţie, electrice).
In urma studierii acestor conţinuturi ce corespund unităţii de învăţare se vor
dobândi următoarele competenţe specifice:
 C.1. Analizează elemente de construcţii
 C.2. Analizează materiale de construcţii şi le corelează cu elemente şi lucrări de
construcţii
Am ales aceasta temă pentru proiectul de susţinere a examenului de certificare a
competenţelor profesionale, nivel 5 pentru ca ne preocupă, pe mine şi pe părinţii mei,
amenajarea camerei de dormitor . Pentru aceasta m – am informat, am studiat la şcoală, am
citit reviste de specialitate. Toate acestea m – au ajutat în documentarea pentru proiectul
ales de mine si anume “AMENAJAREA LABORATORULUI TEHNOLOGIC

DE AUTOCAD ”
 2. EXIGENŢE FUNCŢIONALE ŞI EMOŢIONALE,
CERINŢE GENERALE ŞI PARTICULARE

În planul de amenajare al unei locuinţe a fost prevǎzut - în acelaşi spaţiu cu cel al

salii de clasa.
Transformaţi locuinţa în aşa fel încât camera de sufragerie sǎ se separe de camera
de dormit, având intrare proprie din hol.
Amenajarea Laboratorului Tehnologic de Autocad obţinutǎ ca rezultat al
modificǎrilor, în aşa fel încât sǎ devinǎ loc de primirea oaspetilor , destinat desfǎşurǎrii
activitǎţii.
A desfasura activitatea într – o sala de clasa înseamnǎ a trai în locuinţǎ, adică a
mânca, a lucra. Acestea sunt activitǎţile de bazǎ dintr – o scoala , care se desfǎşoarǎ în
spaţii precis delimitate. Pe de altǎ parte, într – o scoala se pot desfaşurǎ atât activitǎţi
în comun, cât şi activitǎţi personale, care nu–i privesc decât pe unii membrii ai
familiei.
În proiectarea unui interior, este foarte important ca designerul sǎ şţie cum doreşte
proprietarul sǎ – şi desfǎşoare viaţa în acest spaţiu, ce obiecte vrea sǎ posede şi ce
obiecte nu ar dori sǎ aibǎ în casǎ. Beneficiarul trebuie încurajat sǎ – şi exprime
preferinţele, sǎ spunǎ deschis ce doreşte, deoarece un stil personal se poate crea
numai pe baza încrederii în sine.
Atunci când proiecteazǎ casa, proiectantul trebuie sǎ ia în considerare şi
posibilitǎţile de mişcare ale omului, precum şi spaţiile necesare acestuia pentru
desfǎşurarea diferitelor activitǎţi. De asemenea, el trebuie sǎ ţinǎ cont de dimensiunile
omului. Astfel, obiectele, mobilierul, precum şi spaţiile de locuit trebuie adaptate
posibilitǎţilor de mişcare şi de efort ale omului.

Oamenii sunt diferiƫi, in funcƫie de sex, rasă sau vȃ rstă . Ştiinƫa care se ocupă cu
stabilirea exactă a dimensiunilor umane, ȋn funcƫie de rasă , sex sau vȃ rstă este
antropometria.
Mă surarea dimensiunilor umane se poate face în două feluri:
 static,
 dinamic.
 Antropometria statică se ocupă cu mă surarea dimensiunilor unor pă rƫi ale corpului.
Antropometria dinamică mă soară nu numai dimensiunile corpului, dar și dimensiunile
spaƫiului ocupat de pă rƫile corpului în mișcare.
Datele oferite de antropometrie sunt folosite de ergonomie. Pentru ca obiectele pe
care le folosim în locuinƫă sau la serviciu să fie cȃ t mai confortabile, este necesar ca
ele să fie produse potrivit principiilor ergonomiei.

Ergonomia este disciplina adaptă rii muncii la om, avȃ nd ca obiect raƫionalizarea
efortului la locul de muncă . Ergonomia este o știinƫă ale că rei principii sunt din ce în
ce mai folosite, atȃ t pentru ameliorarea condiƫiilor și a ambiantei la locul de munca,
cat si in proiectarea de arhitectura.
Oamenii au capacitatea de a se adapta instrumentelor incomode, dar cu pretul
oboselii rapide, iar, ca o consecinta, durerile de cap, de spate, sau cele de ochi duc la
scaderea randamentului muncii. Ergonomia consumului studiaza gradul de siguranta,
eficacitate si confort al produselor folosite de publicul larg.

Orice activitate casnicǎ, cum ar fi gǎtitul, spǎlatul, mâncatul sau îmbrǎcatul, are
nevoie de un spaţiu optim de desfǎşurare. Aceste activitǎţi trebuie sǎ se desfǎşoare
comod, în siguranţǎ şi, bineinteles, fǎrǎ pericol de accidente. Activitǎţile enumerate se
leagǎ de elemente de bază ale mişcǎrii: statul în picioare, mersul, aplecarea, şederea
sau poziţia culcat.
 3. FUNCŢIILE ÎNCĂPERILOR, AMPLASARE ŞI
CERINŢELE DE AMENAJARE

Planul unei case arată atât mărimea şi câte camere sunt cât şi relaţia dintre camere,
astfel spus, împărţirea interioară. Funcţiunile şi locurile utilizate sunt într – o legătură
organică unele cu altele, aceasta însemnând organizarea planului.

Tema proiectului este aceea de a amenaja o sufragerie ,într – o locuinţă. Înainte de

toate trebuie clarificate urmatoarele aspecte:
 specificul activităţii;
 instrumentele necesare pentru utilizarea respectivului spaţiu;
 ce exigente de spaţiu are această activitate;
 cât şi ce tip de spaţiu de sedere si odihna este necesar în acest caz ;
 dacă în acest spaţiu se derulează şi un program de primire a oaspetilor sau nu.
Locul pentru lucrul acasă nu trebuie să fie o sursă de deranj pentru ceilalţi membri
ai familiei care stau in aceeaşi locuinţă. În acest caz trebuie să avem la dispoziţie, evident,
mobile de depozitare corespunzătoare, chiar unele care pot fi încuiate, o masă de lucru de
dimensiuni adecvate, un scaun de lucru confortabil şi o lampă care să lumineze bine locul
de desfăşurare a activităţii respective.
Mobilierul de bază pentru lucrul acasă se compune dintr – un birou, dulăpioare de
depozitare cu sertare amplasate sub masa de lucru sau lângă aceasta, pentru şezut un
scaun de birou rulant, reglabil.
Dacă primim şi clienţi în acest spaţiu, pentru aceştia sunt necesare minim două
scaune confortabile şi o masă.
Trebuie prevăzute spaţii de depozitare pentru documente, cărti, desene, rechizite.
Pentru aceasta, va fi nevoie de dulapuri închise şi deschise, de sertare si rafturi. Trebuie
luate în considerare şi amplasarea echipamentelor electronice de birou: telefon, fax,
calculator, imprimantă, copiator. În apropierea lor trebuie amplasate topul de hârtie, CD –
urile, dischetele, care au şi ele nevoie de un spaţiu de depozitare.
Pentru a putea redacta planul de mobilare al camerei, trebuie cunoscute dimensiunile
mobilelor indicate in planul de amenajare. La aranjarea acestora trebuie luat în calcul şi
spaţiul necesar dintre anumite piese de mobilier, pentru ca acestea să poată fi utilizate în
mod confortabil şi sigur.
Este indicată amplasarea biroului in apropierea ferestrei. Latura biroului pe care se
află scaunul nu poate fi la o distanţă mai mică de un metru de perete sau de alte mobile,
pentru a permite aşezarea sau ridicarea cu uşurinţă. Şi în faţă şirului de dulapuri este
necesară asigurarea distanţei de un metru, pentru ca uşile compartimentelor dulapului să
poată fi deschise cu usurinţă. Pentru munca de birou este indicat un scaun de lucru,
ergonomic, cu posibilităţi multiple de reglare şi uşurinţă în deplasare. Birourile moderne
sunt prevăzute cu canale pentru cabluri, fiind necesară includerea în proiectul locului de
lucru a mai multor prize.

Nu este indiferent ce stil şi ambianţă asiguram locului de lucru, mai ales dacă
primim şi clienţi. Cel mai important este ca in acest segment al locuinţei să funcţioneze
impecabil ca loc de lucru (suprafaţa mesei de lucru, mobila de şedere, iluminatul). Se
recomandă ca locul de lucru să se armonizeze într – o oarecare măsura cu celelalte
segmente ale locuinţei în privinţa materialelor şi a culorilor alese. Cerinţele pot fi
satisfăcute conferând un aspect neutru suprafeţelor mari ale camerei (pereţi, podea) şi
amplasând sub forma de pete de culoare elemente de decor (plante şi obiecte decorative,
tablouri, postere).
 4. PREZENTAŢI SOLUŢIA DE AMENAJARE
PENTRU VARIANTA ALEASĂ

În urma studiului planului existent reprezentat in planşa 1 şi analizei cerinţelor

beneficiarului, proiectul de amenajare a camerei de lucru oferă o variantă de aranjare si
decorare a zonei de lucru si a vestibulului. Aceastǎ încăpere destinată lucrului pentru un
contabil ar trebui sa fie separată de celelalte segmente ale locuinţei, dat fiind specificul
activităţii, de studiu, de calcul, de discuţii cu parteneri, care necesită un spaţiu liniştit,
izolat, netulburat de zgomote.
În varianta exemplificată în planşa 2 se intenţionează crearea unui spaţiu separat
prin prelungirea peretelui .Peretele care se prelungeşte are grosimea de 10 cm şi este un
perete montat realizat dintr – un schelet metalic cu plăci din gips – carton pe ambele feţe.
De asemenea se realizează un perete mic din cărămidă, de grosime 40 cm, la terasă, astfel
încât să se poată monta o fereastră pentru această cameră (perete care se uneşte cu cel
prelungit de la horn). Golul ferestrei are dimensiunile de H = 1,50 m şi l = 1,20 m iar
fereastra este confecţionată din PVC, de culoare albă şi geam termopan.
Comunicarea camerei cu laboratorul se realizează printr – un gol în perete cu
dimensiunile H = 2,10 m şi l = 0,80 m, unde se va monta o uşa. Golul pentru uşă se
formează în spaţiul dulapului înzidit, dulap care se va micşora. Pentru a se obţine legătura
dintre vestibul şi camera de lucru se montează o uşă, tocul fiind prelucrat din fag iar foia
este o placă celulară, vopsite în culoarea maro deschis.
Pereţii şi tavanul sunt vopsiţi cu vopsea lavabilă de o culoare neutră, care conferă
luminozitate şi amplifică spaţiul şi anume alb, în contrast cu mobilierul şi tapiţeria de
diferite culori, în nuanţe de maro şi verde.
Podeaua este acoperită cu parchet laminat contribuind şi ea la luminozitatea
încăperii şi a efectului de mărire a spaţiului prin alegerea unei nuanţe deschise şi anume
textura şi culoarea fagului natur.
În urma modificărilor expuse mai sus se obţine o sala de clasa cu dimensiunile L =
10 m, l = 8.5 m şi H = 2,70 m reprezentată in planşa 2. Această planşă ne prezintă un nou
 mod de abordare a aranjării mobilierului din camera de lucru şi din vestibul, iar în planşa
3 sunt reprezentate planul de amenajare şi vederile.
Planşa 3 reda armonia ansamblului de forme şi culori ale pereţilor, pardoselii, a
mochetei şi a jaluzelelor, a pieselor de mobilă, a aparaturii electronice şi a obiectelor de
decor din camera. In cadrul planului de amenajare se clarifica cerinţele funcţionale.
Planşa 4 este un desen de perspectivă a camerei, este o planşă de prezentare,
colorată. Pe reprezentările colorate se pot recunoaşte obiectele de amenajare, proporţiile
spaţiului interior şi ale mobilierului, culorile, materialele şi rezolvările iluminatului. In
acest fel se poate prezenta imaginea generală, atmosfera locuinţei.

Camera de lucru pentru un contabil este amenajată încat să existe:

 spaţiu propiu – zis de lucru,
 spaţiu de depozitare,
 spaţiu de primire si lucru cu elevii

Spaţiul propiu – zis de lucru este compus dintr – un catedra şi un scaun ergonomic
pentru lucru la birou. Catedra este aşezat lângǎ fereastra şi este prevăzut cu o poliţă
mobilă pentru tastatură şi compartimente pentru aşezarea unităţii centrale şi a imprimantei.
De asemenea sunt prevăzute sertare pentru aşezarea obiectelor de scris, de birotică,
rechizite şi dosare. Pe blatul biroului se pot aşeza monitorul şi telefonul rămânând
suficient spaţiu pentru scris. Biroul se fabrică din PAL caşerat de culoarea şi textura
stejarului natur. Scaunul de birou se acoperă cu stofă în nuanţe de gri închis.

Spaţiul de depozitare este o bibliotecă formată din 3 corpuri de mobilă,

compartimentate cu rafuri, uşi şi sertare, unde se pot depozita dosare, cărţi, bibliorafturi,
rechizite. Corpurile de mobila au fost concepute cu spaţii pentru aşezarea aparaturii audio
– video, TV. Pe lângă cărţi au fost aşezate şi obiecte decorative ceea ce crează un
aranjament interesant. Biblioteca se prelucrează din acelaşi material cu aceiaşi nuanţă ca şi
biroul.

Spaţiu de primire şi lucru cu elevii se compune dintr – o catedra si puitre scolare .

Iluminatul în sala de clasa este general şi local asigurat de o aplică montată pe
tavan şi respectiv o lampă de birou cu braţ reglabil fixată pe blatul biroului.
Pardoseala este acoperită cu parchet cu dimensiunile 3,20 m x 1,00 m. Mocheta este
confecţionată din fire de lână în amestec cu fire sintetice, culoarea fiind în nuanţe de
verde, în armonie cu tapiţeria din încapere.
 Ca sistem de umbrire se folosesc jaluzelele interioare verticale din material textil
sintetic şi impregnat. Jaluzelele acoperă fereastra şi glaful lăsând liberă trecerea căldurii
emanată de corpul de încǎlzit montat sub fereastra. Culoarea jaluzelelor este bej deschis
spre crem.
Obiectele de decor cu care s–a aranjat camera de lucru sunt din sticlǎ aşezate pe
rafturile bibliotecii şi pe măsuţa. Ele nu abunda şi au rolul de a da camerei stil şi
eleganţă. Planta decorativă este aşezată lângă fereastră şi birou, este înaltă cu frunze mari
şi nu obturează intrarea luminii în încăpere, nu deranjează lucru la birou. Ea oferă o notă
de prospeţime, frumuseţe şi stil camerei.
 5. ELEMENTE DE DELIMITARE A SPAŢIULUI;
PARDOSELI, PEREŢI, PLAFON.
SPECIFICAŢI TIPUL MATERIALELOR FOLOSITE,
CULORI ŞI CALCULUL NECESARULUI DE MATERIAL
PENTRU PARDOSELI

Elemenentele de delimitare a spaţiului au o importanţǎ deosebitǎ pentru imaginea de

ansamblu a unei încǎperi. Aceste elemente sunt:
 pardoseala,
 pereţii,
 plafonul.
Cel mai important element de delimitare a spaţiului într – o locuinţǎ este pardoseala.
Imaginea interioarǎ a locuinţei poate fi determinatǎ decisiv de materialul, culoarea, modelul
şi suprafaţa pardoselii.
Tipul şi locul în care se poate folosi un anume tip de pardosealǎ sunt determinate
atât de necesitǎţile estetice, cât şi de necesitǎţile de folosire.
Fiind o camera de sufragerie se alege o pardosealǎ caldǎ, care sǎ satisfacǎ atât
cerintele estetice, dar sa fie în acelaşi timp şi rezistentǎ.
Astfel cǎ ne orientǎm în alegerea pardoselei spre parchetul laminat cu texturǎ şi
culoarea fagului, dublu click. Acest tip de parchet se monteazǎ usor, modul de întreţinere
este facil, iar pelicula de rǎşinǎ sinteticǎ de la suprafaţǎ îi conferǎ rezistenţǎ la uzurǎ.
Culoarea deschisǎ a pardoselii face camera placutǎ, luminoasǎ, spaţioasǎ.
Parchetul laminat şi cel triplustratificat au o compoziţie în straturi. Cel laminat este
format de regulǎ din patru straturi: strat de oxid de aluminiu, rumeguş presat, melaminǎ
(decor) şi folie protectoare.
Suprafaţǎ care trebuie acoperitǎ cu parchet este de:
5.00 x 3.30 = 16.5 m²
Pereţii constituie o altǎ grupare de elemente a spaţiului. Acesta are rolul de
recompartimenta locuinţa obţinându – se camera de sufragerie . Avantajul amenajǎrii cu un
astfel de perete este acela cǎ montajul lui se realizeazǎ printr – o procedurǎ uscatǎ, este
uşor, se poate monta pe pardosealǎ şi are importanţe proprietǎţi fonoizolante şi
termoizolante, datoritǎ structurii de tip sandviş.
 O simplǎ vǎruialǎ peste tencuialǎ face camera mai luminoasǎ. Dupǎ executarea
tencuielilor, se poate aplica vopseaua, care trebuie sǎ acopere tencuiala şi sǎ aibǎ culori
rezistente. În momentul in care cumpǎrǎm vopseaua lavabilǎ trebuie sǎ citim pe eticheta
cutiei:
 tipul (de interior, exterior sǎu universal);
 gradul de acoperire;
 rezistenţǎ la spǎlare;
 dacǎ are aditivi speciali anti - mucegai;
 culoarea şi cantitatea.

Vopseaua lavabilǎ este de mai multe tipuri :

a) lavabilǎ,
b) semilavabilǎ,
c) superlavabilǎ.
Dupǎ componentele folosite în obţinerea ei se disting vopsele:
a) pe baza de rǎşini acrilice;
b) fǎrǎ solvenţi:
c) pe baza de silicat de potasiu;
d) polimeri acrilici de tip latex.
Vopseaua lavabilǎ poate fi:
matǎ,
lucioasǎ,
semilucioasǎ.
Pentru pereţii camerei şi pentru plafon s – a ales o vopsea lavabilǎ, matǎ de culoare albǎ.
Aceste tipuri de vopsele au o aderenţa mare, aplicare şi întreţinere uşoarǎ, timpul de
uscare redus, impermeabilitate la apǎ dar permeabilitate la aer, nu polueazǎ.

Pereţii au dimensiunile urmǎtoare:

L = 5.00 m şi H = 2,70 m
l = 3.30 m şi H = 2,70 m

Golul fereastrei are dimensiunile H = 1,50 m şi l = 2.00 m, deci o suprafaţǎ de

1,50 x 2.00 = 3.00 m²
Golul uşii are dimensiunile H = 2,10 m şi l = 0,90 m, deci o suprafaţǎ de
2,10 x 0,90 = 1.89 m²
Suprafaţa de perete care trebuie acoperitǎ cu vopsea lavabilǎ se calculeazǎ astfel:
 5.00 x 2,70 x 3 = 40.5 m² (se vopseşte peretele montat şi pe o faţǎ şi pe cealaltǎ)
3.30 x 2,70 x 2 = 17.82 m²
40.5 + 17.82 – 3.00 – 1,89 = 53.43 m²
Vopsea lavabilǎ se aplicǎ în douǎ straturi.
Consumul este de 0,2 – 0,3 kg / m² / strat.
53.43 x 0,3 x 2 = 32.058 kg

Plafonul este cel de – al treilea element de delimitare a spaţiului. Este un element

foarte important pentru crearea imaginii spaţiale. Aceastǎ suprafaţǎ este tencuitǎ. Având în
vedere cǎ este un element care reflectǎ lumina, este important ca suprafaţa plafonului sǎ
fie planǎ. Tencuiala tavanului se vopseşte cu materialele şi ustensilele folosite pentru
vopsirea pereţilor.
Dimensiunile tavanului sunt de L = 5.00 m şi l = 3.30 m. Suprafaţa de vopsit cu
vopsea lavabilǎ este de
5.00 x 3.30 = 16.5 m².
16.5x 0,3 x 2 = 9.9 kg
În urma calcului consumului de vopsea pentru zugrǎvirea pereţilor şi tavanului se
stabileşte cantitatea totalǎ necesarǎ de 41.9 kg, care poate fi asiguratǎ prin cumpǎrarea
vopselei ambalate în cutii de 25 kg şi de 8 kg.
 6. STRUCTURI DE ÎNCHIDERE
A GOLURILOR;
FERESTRE ŞI UŞI

Ferestrele şi uşile sunt denumite goluri în construcţie. Ele ocupǎ un loc

important în proiectul unei locuinţe, deoarece sunt elemente determinante ale stilului şi
caracterului unei construcţii.
Confortul amenajǎrii este influenţat de forma, culoarea, împǎrţirea, gradul de
transparentǎ, posibilitǎţile şi direcţiile de deschidere a uşilor şi ferestrelor. Caracteristicile
unor uşi sau ferestre pot influenţa modul de amplasare a mobilierului. Din punctul de
vedere al utilizǎrii, nu este acelaşi lucru dacǎ deschiderea se face în plan orizontal sau
vertical.

Uşa are mai multe funcţii. Rolul cel mai important este acela de separare a
spaţiilor sau de unificare a acestora; de aceea, deschiderea trebuie sǎ fie corespunzǎtoare.
De asemenea, trebuie sǎ asigure termoizolare şi fonoizolare. Uşa exterioarǎ trebuie sǎ
împiedice pǎtrunderea apei din precipitaţii, sǎ aibǎ calitaţi antiefractie şi estetice.
Pǎrţile componente ale uşii sunt:
 tocul,
 foaia de uşǎ.
Tocul este o structura în cadru (metalic, din lemn sau din material plastic), ce se
fixeazǎ pe zidǎrie. De pe toc se deschide foaia de uşa, care poate fi cu geam sau plinǎ,
subîmpǎrţitǎ. Foaia de uşǎ este un element purtǎtor de stil. Tocurile sunt prinse la partea
inferioarǎ de un aşa numit prag orb, aflat sub pardosealǎ. Pe el se monteazǎ pragul sǎu,
în cazul uşilor fǎrǎ prag, pardosealǎ. Foile de uşa se confecţioneazǎ în mai multe feluri,
cel mai frecvent fiind sistemul cadru cu tǎblii din lemn, placaj sau geam.

În funcţie de amplasare, uşile pot fi:

 interioare,
 exterioare.
Dupǎ modul de deschidere, uşile pot fi:
cu deschidere pe balamale (simple),
 batante,
turnante,
 glisante,
 pliante,
 armonicǎ.

Este absolut necesarǎ specificarea în proiect a sensului de deschidere al uşilor. În

funcţie de sensul de deschidere, uşile pot fi cu deschidere pe dreapta sau pe stânga. În
ceea ce priveşte numǎrul de foi ale uşii, sunt cunoscute uşile cu o foaie (simple), cu douǎ
foi sau cu mai multe foi.
În cazul de faţǎ dimensiunile golului pentru uşa este 80 x 210 cm. Este o uşǎ
interioarǎ, cu deschidere simplǎ, pe balamale. Uşa este simplǎ, are o singurǎ foaie şi este
cu deschidere pe stânga.
Tocul este realizat din lemn masiv fag, iar foaia de uşǎ este o placǎ celularǎ
formatǎ dintr – o ramǎ din lemn masiv de rǎşinoase placatǎ şi pe o faţǎ şi pe cealalatǎ cu
placaj. Tocul şi foia de uşǎ sunt finisate cu vopsea pentru lemn culoarea maro deschis.
Tocul nu este prevǎzut cu prag.
Spaţiile interioare se lumineazǎ şi se ventileazǎ prin ferestre, acestea fiind în
acelaşi timp şi elemente de protecţie împotriva frigului, cǎldurii, zgomotelor, precipitaţiilor.
Caracteristica principalǎ a ferestrelor este dimensionarea. Daca ferestra este prea
micǎ, atunci nu asigurǎ suficientǎ lumina. dacǎ este prea mare, trebuie gǎsite soluţii de
umbrire.
În spaţiile de locuit sunt recomandate dimensiunile medii; suprafaţa ferestrei trebuie
sǎ fie 1 / 10 din suprafaţa camerei. În cazul spaţiilor anexa mai mici, proporţia poate sǎ
creascǎ pânǎ la 1 / 5.
Ferestrele au toc şi foi. Tocurile, împreunǎ cu geamurile gata montate, se aşazǎ în
golul lǎsat în construcţie. Tocurile şi cercevelele se confecţioneazǎ din:
 lemn,
 lemn stratificat,
 aluminiu,
 oţel,
 material plastic,
 combinaţia metal şi material plastic.

Sensul de deschidere a ferestrei este dat de direcţia de mişcare a foii:

cu deschidere simplǎ,
cu cercevea basculantǎ,
fereastrǎ rotativǎ,
fereastrǎ – ghilotinǎ,
fereastrǎ cu cercevea glisantǎ,
fereastrǎ fixǎ.

Ferestrele moderne sunt simple şi au geamuri cu propritǎţi termoizolante.

Ferestrele au deschidere spre interior (cel mai frecvent) şi spre exterior.
Existǎ numeroase accesorii care pot ridica valoarea funcţionalǎ şi estetica a
ferestrelor. Acestea sunt jaluzelele, grilajele sau geamurile cu filtru de luminǎ. Ferestrele
mai pot fi antiefracţie sau cu posibilitǎţi de umbrire.
Pentru funcţionarea ferestrelor, în afara balamalelor mai existǎ si alte accesorii : închizǎtori,
cârlige de ancorare etc. Fereastra poate avea o deschidere (normalǎ) sau poate fi cu dublǎ
deschidere (normalǎ şi basculantǎ).

În cazul nostru golul pentru fereastrǎ este de 150 x 120 cm. Suprafaţa camerei este
de 10,50 m, iar 1 / 10 din suprafaţa camerei este de 1,05 m. Suprafaţa ferestei este de 1,80
m, deci asigurǎ un iluminat natural foarte bun.
Tocul şi cercevelele sunt confecţionate din material plastic (PVC) cu geam
termopan, care asigurǎ protecţie termicǎ şi fonicǎ. Fereastra are douǎ cercevele egale ca
dimensiuni, una fixǎ iar cealaltǎ cu dublǎ deschidere, deschiderea realizându – se spre
interior. Pentru umbrire s – au montat jaluzele interioare.
 7. TIPURI DE MOBILIER, FUNCŢIONALITATE,
MATERIALE, STRUCTURA ŞI
DIMENSIUNILE MOBILIERULUI

Mobila este un element esenţial al spaţiului amenajat. Mǎrimea, forma şi culoarea

sa sunt determinante pentru stabilirea caracterului, a stilului şi atmosferei interiorului în
care este situatǎ. Clasificarea mobilei se face dupǎ mai multe criterii:
 cine foloseşte mobilierul;
 la ce foloseşte mobilierul;
 unde este folosit mobilierul.
Mobila se clasifica astfel:
a) dupǎ funcţiunile pe care le îndeplineşte:
 de depozitare,
 pentru odihnǎ,
 pentru lucru, servit masa,
 auxiliar.
b) dupǎ sistemul de îmbinare:
montat,
demontabil.
c) dupǎ cumularea de funcţii:
unifuncţional,
multifuncţional.
d) dupǎ materialele din care se executǎ :
dintr – un material,
mixt (din mai multe materiale).

În camera de lucru s – au folosit pentru amenajare urmǎtoarele piese de mobilier:

biblioteca formatǎ din trei corpuri,
birou,
scaun de birou,
fotolii în numǎr de douǎ,
mǎsuţa.
 Corpurile de mobilier are dimensiunile 4100 x 2680 x 500 mm şi este formatǎ din trei
corpuri, fiind compartimentate cu rafturi, cu spaţii de depozitare închise cu uşi. Biblioteca
face parte din mobilierul de depozitare, necesarǎ pentru aşezarea cǎrţilor, depozitarea
documentelor, a cataloagelor, a bibliorafturilor, aşezarea aparatelor audio – video, TV, a CD
– urilor şi DVD - urilor sau a obiectelor decorative. Deasemenea acest mobilier se
încadreazǎ la cel înzidit deoarece este proiectat astel încât sǎ ocupe spaţiul dintre doi
pereţi şi pe toatǎ înǎlţimea camerei. Corpurile de bibliotecǎ sunt de dimensiuni mari astfel
ca ele vor fi realizate într – un sistem demontabil, montarea reperelor şi a subansamblurilor
se va face la destinaţie. Biblioteca este o piesǎ de mobilǎ unifuncţionalǎ, destinatǎ numai
depozitǎrii şi este prelucratǎ din mai multe materiale şi anume panouri din PAL caşerat
texturǎ şi culoarea stejarului natur, din placaj, din PFL caşerat, accesorii metalice şi din
plastic.

Catedra are dimensiunile 1350 x 800 x 600 mm şi face parte din categoria
mobilierului corp fiind format din panouri. Aceastǎ piesǎ de mobilier are dublǎ funcţiune
şi anume de lucru şi de depozitare. Biroul este format din mai multe compartimente cu
sertare şi rafturi destinate aranjǎrii rechizitelor şi a altor obiecte de birotica şi aşezǎrii
computerului compus din unitate centralǎ, monitor, tastaturǎ, imprimantǎ. Biroul fiind
format din subansamble şi repere poate fi montat cu uşurinţǎ la beneficiar. Materialele
utilizate la fabricarea biroului sunt panouri din PAL caşerat de aceeaşi culoare şi textura
cu biblioteca, PFL caşerat, accesorii metalice şi din plastic.

Scaunul de birou, cu dimensiunile 950 x 480 x 450 mm, este un obiect de mobilier
monofuncţional, destinat şederii. Piesa de mobilǎ face parte din categoria mobilierului
tapiţat pentru ca în structura şezutului şi a spǎtarului intrǎ materiale ca poliuretanul, stofa
şi scheletul din material plastic. Scaunul oferǎ un grad de confort ridicat, are roţile pentru
o deplasare uşoarǎ şi posibilitǎţi de reglare a înǎlţimii şezutului, a unghiului spǎtarului, a
braţelor şi posibilitatea de rotire. Este o piesǎ de mobilier mixtǎ fiind formatǎ din mai
multe materiale, enumerate mai sus. Din punct al sistemului constructiv acest tip de scaun
se încadreazǎ la mobilierul demontabil deoarece se asambleazǎ la destinaţie.

Pupitru , cu dimensiunile 500 x 500 x 450 mm, face parte din categoria mobilierului
auxiliar, este unifuncţionalǎ, fiind o mǎsuţa pentru cafea, cu rol decorativ. Piesa de mobilǎ
se încadreazǎ în grupa mobilierului cadru fiind compusǎ dintr – un schelet cu patru
picioare şi patru traverse şi un blat. Materialele utilizate la fabricarea pupitrului sunt
lemnul masiv şi anume fag pentru schelet şi PAL caşerat pentru blat. Având în
componenţǎ mai multe materiale cum s – a precizat mai sus, mǎsuţa face parte şi din
categoria mobilierului mixt.

Catedra şi scaunul de birou sunt în strânsǎ legaturǎ unele cu altele, pentru ca le

folosim împreunǎ. Este foarte importantǎ în activitatea utilizatorului dimensionarea corectǎ
a mesei de lucru şi scaunului, precum şi coordonarea dimensiunilor celor douǎ obiecte de
mobilier. Aceiaşi coordonare a dimensiunilor trebuie sǎ existe între fotolii şi mǎsuţa.
 8. MODALITǍŢI ŞI STRUCTURI DE UMBRIRE.
PERDELE ŞI DRAPERII. ACCESORII TEXTILE

De cele mai multe ori ferestrele au şi sisteme de umbrire, necesare pentru

reglementarea fluxului de raze luminoase şi de cǎldura solarǎ venit din afarǎ, ca sǎ nu
între in locuința mai multǎ luminǎ şi cǎldurǎ decât este nevoie. În ultimul timp, au fost
inventate şi perfecționate numeroase tipuri de structuri (dispozitive) parasolare, de umbrire.
Amplasarea dispozitivelor de umbrire, locul montǎrii lor, precum şi modul lor de
funcționare influențeazǎ în mare mǎsurǎ iluminatul natural şi aerisirea încǎperii, iar în
cazul anumitor tipuri asigurǎ chiar şi protecția locatarilor.
Tipurile de stucturi de umbrire se clasificǎ dupǎ mai multe criterii:
a) în funcție de locul de amplasare:
 pe o suprafațǎ exterioarǎ, adicǎ în fața golurilor clǎdirii, pe fațadǎ;
 pe o suprafațǎ interioarǎ, orientate spre încǎperi;
 ataşate structurilor de închidere a golurilor.

b) În funcție de aspect:
 cu obloane,
 cu şipci,
 cu lamele,
 cu perdele.

c) Pe baza funcționǎrii lor:

 înzidite,
 mobile,
 rabatabile.

d) În funcție de material:
 din lemn,
 din metal,
 din textile,
 din plastic.
 Crtieriile care trebuie luate în considerare la alegerea structurilor de umbrire sunt:
 mǎrimea suprafeței de sticlǎ, calitatea şi durata însoririi;
 modul de montare;
 modul în care poate fi manevratǎ structura aleasǎ;
 faptul cǎ structurile de umbrire interioare pot îngreuna deschiderea uşilor şi a
ferestrelor la aerisirea încǎperilor.
Jaluzelele sunt unele dintre cele mai importante structuri de umbrire. Jaluzelele sunt
de mai multe tipuri:
 jaluzele de lemn cu tǎblii,
 obloane cu spaleți,
 jaluzele rulou,
 jaluzele rulate din pânzǎ,
 rulou cu lanț,
 jaluzele cu lamele pliante,
 jaluzele verticale,
 parasolare cu prelatǎ.

Pentru încǎperea de lucru s – au ales jaluzele verticale ca sistem de umbrire. La

aceste jaluzele umbrirea se produce cu ajutorul unui şir de lamele dispuse vertical,
confecționate din fâşii de material sintetic şi împregnat. În stare deschisǎ, lamelele se
înşirǎ la distanțe egale una de cealaltǎ, perpendicular pe planul geamului. Lamelele se
gǎsesc în numeroase nuanțe cromatice, în variante monocrome sau cu diverse modele.
Acest tip de jaluzea se poate monta:
 în golul ferestrelor, pânǎ la parapet ;
 în fața ferestrei, pe tavan, pânǎ la parapet ori pânǎ la podea;
 se poate folosi şi la umbrirea suprafețelor oblice de inchidere a golurilor.

În sala de clasa s – au montat jaluzele astfel incât sǎ acopere suprafața ferestrei şi al

glafului. Jaluzelele interioare sunt verticale din material textil sintetic şi împregnat.
Culoarea jaluzelelor este crem şi acoperǎ o suprafațǎ cu dimensiunile 1,60 x 1,50 m.

În procesul de elaborare a interioarelor, covoarele ocupǎ un loc special între textilele

de locuințǎ, nu doar datoritǎ aspectului lor funcțional (izolare fonicǎ şi termicǎ), ci şi
pentru valoarea lor esteticǎ. Mǎrimea covoarelor, culoarea, modelul şi materialul lor fac ca
acestea sǎ fie elemente de caracter semnificative ale interioarelor.
 În general, covoarele sunt utilizate pentru acoperirea şi ornarea unei pǎrți a podelei,
însǎ – începând cu a doua jumǎtate a secolului XX - s – a rǎspândit covorul tip mochetǎ,
ca tip de placaj care acoperǎ întreaga suprafațǎ a podelei.

În amenajarea interiorului pentru lucru s – a decis ca podeua sǎ fie acoperitǎ în

zona de mijloc cu mochetǎ cu dimensiunile 3,20 x 1,00 m. Mocheta este croitǎ la
dimensiunile necesare şi apoi este festonatǎ pentru a se evita destrǎmarea marginilor.
Mocheta este confecționatǎ din fire de lânǎ în amestec cu fire sintetice, culoarea fiind în
nuanțe de verde, în armonie cu tapițeria din încǎpere.
 9. ILUMINATUL INCǍPERII. EXIGENțE DE
ILUMINARE. MODURI DE ILUMINARE,
CORPURI DE ILUMINAT. CALCULUL
MATEMATIC AL ILUMINǍRII CORECTE

Iluminatul este influențat de trei factori: lumina, mediul material care o reflectǎ şi
vǎzul uman. Pentru iluminat folosim lumina albǎ, deoarece şi lumina naturalǎ este albǎ.
Spațiile interioare pot fi luminate cu ajutorul luminii naturale (cea a soarelui) sau al
celei artificiale (din diferite surse de luminǎ), ori prin aplicarea combinatǎ a celor douǎ
tipuri de iluminat.
Iluminatul artificial oferǎ mai multe posibilitǎți de folosire a luminii pentru
realizarea confortului corespunzǎtor. Pentru a realiza iluminatul adecvat, lumina trebuie:
 colectatǎ,
 direcționatǎ,
 filtratǎ,
 coloratǎ.
În privința procedeelor de iluminare, putem vorbi de:
 iluminat general,
 iluminat local,
 iluminat de atmosferǎ.

Iluminatul general este necesar pentru orientarea în interiorul încǎperii. În acest caz
nu este nevoie de luminozitate mare, ci de luminǎ dispersatǎ în mod egal (cum este cea a
lǎmpii de tavan). În cazul iluminatului local sau direcționat, iluminarea este concentratǎ,
cu mare intensitate luminoasǎ asupra unei activitǎți. Iluminatul de atmosferǎ poate fi atât
general, cât şi local. Însǎ acest tip are caracter ocazional sau reprezentativ (de exemplu,
iluminarea vitrinei, tabloului sau a perdelei).
În funcție de direcția iluminǎrii, deosebim un iluminat direct şi unul indirect. La
iluminatul direct, cum este cel orientat, lampa lumineazǎ suprafața – țintǎ în mod intensiv
şi direct. In cazul iluminatului indirect, sursa de luminǎ îşi proiecteazǎ lumina asupra unei
suprafețe care o reflectǎ – aşa – numitǎ suprafațǎ reflectorizantǎ (cum sunt tavanul şi pereții)
– şi care dupǎ aceea disperseazǎ lumina uniform in spațiul încǎperii.
 Pentru a asigura un iluminat corect în locuințǎ, trebuie sǎ ținem cont de
urmǎtoarele:
1. Iluminatul sǎ se producǎ în mǎsurǎ necesarǎ, suficientǎ; acest aspect depinde de
suprafața de iluminat şi de intensitatea luminoasǎ. Pentru camera de lucru trebuie sǎ se
asigure o intensitate de iluminare de 300 lucşi pe masa de lucru.
2. Efectul de umbrǎ este necesar pentru recunoasterea obiectelor, fiind un sprijin
pentru vederea spațialǎ.
3. Sǎ se evite strǎlucirea orbitoare directǎ, dar şi cea indirectǎ.
4. Lumina trebuie sǎ fie uniformǎ în spațiu si timp.
5. Lumina trebuie sǎ producǎ un efect cromatic bun.
6. Pe lângǎ asigurarea iluminatului general, pentru fiecare activitate din casǎ este
nevoie şi de iluminat local.

Sursele de luminǎ utilizate in locuinte pot fi:

 bec incandeşcent normal,
 bec cu halogen,
 bec cu halogen de joasǎ tensiune,
 tub luminiscent / fluoreşcent,
 tub luminiscent / fluoreşcent compact.
Principiul iluminǎrii moderne este însǎ cel al iluminatului diferențiat, conform cǎruia
trebuie sǎ existe suficiente corpuri de iluminat de calitate corespunzǎtoare, în toate locurile
necesare şi într – un numǎr adecvat exigentelor.
În decursul proiectǎrii iluminatului trebuie stabilitǎ o ordine a deciziilor:
 stabilirea modurilor de iluminare (directǎ, indirectǎ, generalǎ, localǎ),
 alegerea locului de iluminare,
 stabilirea şi verificarea prin calcule a intensitǎții iluminǎrii,
 alegerea corpurilor de iluminat.

În funcție de locul în care sunt asezate, corpurile de iluminat pot fi vizibile sau
ascunse.

Dupǎ locul ocupat, lampa poate fi:

 lampǎ de birou, cu talpǎ ori fixatǎ de placa mesei,
 lampadar,
  echipament de iluminat aflat pe tavan,
 aplicǎ de perete,
 echipament de iluminat ascuns, încorporat în mobilier,
 lampa de semnalizare sau de orientare ori de atmosferǎ.

În proiectul de amenajare a unei Sali de clasa s – au stabilit modurile de iluminare şi

anume :
 Iluminat general care asigurǎ o luminǎ dispersatǎ necesarǎ orientǎrii în încǎpere.
Pentru aceastǎ s – a ales un echipament de iluminat aflat pe tavan, sub formǎ de
aplicǎ montatǎ pe tavan, cu tub luminişcent compact.
 Iluminat local care asigurǎ o iluminare concentratǎ, cu mare intensitate asupra
activitǎții de lucru la birou. Astfel cǎ s – a montat pe placa biroului o lampǎ de
birou cu braț reglabil, cu tub luminişcent compact.
 Iluminatul direct unde corpul de iluminat lumineazǎ suprafața – țintǎ în mod intensiv
şi direct. Atât aplica montatǎ pe tavan cât şi lampa de birou proiecteazǎ lumina în
mod direct asupra unei suprafețe, podea respectiv placa biroului.

În principiile de amplasare a lǎmpilor un factor important este stabilirea distanței

dintre lǎmpi şi pereți şi a distanței dintre ele, care este determinatǎ de înǎlțimea interioarǎ
a încǎperii. Unghiul de incidențǎ ideal al luminii care cade pe obiecte şi pe perete este de
30 - 40º.
Lǎmpile de tavan trebuie situate la 1 / 3 din înǎlțimea interioarǎ, ceea ce înseamnǎ,
în general, 90 – 100 cm. Distanța dintre corpurile de lampǎ trebuie sǎ fie de 100 sau 150
cm.
În cazul iluminatului direct, suspendarea lǎmpii pe tavan trebuie efectuatǎ în aşa fel
încat aceasta sǎ atârne pânǎ la 1 / 6 din înǎlțimea interioarǎ a încǎperii. Dacǎ iluminatul
este dispersat, aceastǎ înǎlțime poate fi 1 / 4 sau 1 / 5 din înǎlțimea interioarǎ.
Calculele matematice ale iluminǎrii corecte

Putem verifica prin calcule matematice dacǎ iluminatul unei încǎperi este
corespunzator sau nu.

En = = .......(lucşi)

Elementele formulei de calcul sunt urmǎtoarele:

A = suprafața de bazǎ (m²)
K = factor de reflexie a luminii
 Pº = puterea specificǎ (W / m²)
P = puterea sursei de luminǎ (W)
En = intensitatea nominalǎ a iluminǎrii (lucşi)
Pentru sala de clasa cu dimensiunile 10.00 x 8.50 x 2,70 m s – au ales, atât pentru
iluminatul general cât şi pentru cel local, ca tipuri de becuri - tuburi luminescente
compacte, puterea specificǎ fiind Pº = 5 W / m². Pentru aplicǎ de tavan se monteazǎ un
tub luminescent compact cu puterea P = 55 W. Se alege factorul de reflexie a luminii
mediu, pentru o înǎlțime a camerei mai micǎ de 3 m şi o suprafațǎ de bazǎ mai micǎ de
20 m², Kn = 0,65. Iluminarea se calculeazǎ asfel:

En = = 68,09 lucşi

În cazul unui iluminat general este nevoie de 50 – 100 lucşi. Iluminatul general al
încǎperii de lucru de 68,09 lucşi se încadreazǎ în cerințe, deci este corespunzǎtor.
Pe masa de lucru cu dimensiunile plǎcii 1350 x 600 mm se monteazǎ o lampǎ de
birou cu braț reglabil care are tub luminescent compact cu puterea P = 20 W. Se alege
factorul de reflexie a luminii mediu, pentru o înǎlțime a camerei mai micǎ de 3 m şi o
suprafațǎ de bazǎ mai micǎ de 20 m², Kn = 0,65. Iluminarea se calculeazǎ asfel:

En = = 320,98 lucşi

În cazul de iluminat local este nevoie de 300 lucşi pe masa de lucru. Iluminatul
local al biroului de 320,98 lucşi este peste limitele prescrise, deci foarte bun.
 10. OBIECTE DECORATIVE

Decorațiunile sunt obiectele care contribuie la crearea şi menținerea unei atmosfere

primitoare. Spre exemplu, în multe locuințe putem observa tablouri agǎțate pe pereți tocmai
pentru a înfrumuseța spațiul sau pentru a acoperi locurile cu defecte. Totuşi nu doar
tablourile sunt considerate decorațiuni, ci şi lǎmpile, piesele de mobilier sau alte obiecte
cu ajutorul carora ne amenajǎm locuința. Astfel poate fi recunoscut foarte uşor stilul
fiecǎruia şi caracteristicile personalitǎții proprietarului. O camerǎ plinǎ de culoare, de tonuri
calde ne indicǎ faptul ca este locuitǎ de o persoanǎ amabilǎ, deschisǎ si pregǎtitǎ sǎ ajute
pe oricine, oricând, în timp ce o încǎpere întunecoasǎ, sumbrǎ ne dovedeste faptul cǎ
locuitorii au nişte firi pesimiste, triste, plictisitoare.
"Cireaşa de pe tort" sunt totusi decorațiunile precum ghivecele cu flori, picturile,
statuetele, care pot fi aşezate atât pe mobilǎ cât şi pe podea. Florile uscate reprezintǎ de
asemenea nişte aranjamente deosebite, avantajul acestora fiind îngrijirea foarte uşoarǎ, dar şi
aspectul frumos. Cu toate acestea, florile naturale din vazǎ atrag privirile şi ne îmbie cu
parfumul lor. Acestea pot acoperi pǎrțile goale ale pereților, iar încǎpereǎ se umple de
viațǎ, de prospețime.
Un alt fel de decorațiuni sunt piesele de mobilier. Cu ajutorul lampilor colorate, a
fotoliilor de diferite forme sau mǎrimi, a meselor sau a paturilor putem realiza foarte
multe, putem transforma complet o încǎpere. Propriul stil poate fi "prezentat" tocmai prin
amenajarea obiectelor într - o încǎpere, prin zugrǎvirea pereților şi prin accesorizarea lor.
Tablourile
Probabil cel mai popular obiect decorativ de perete, acesta se prezintǎ în numeroase
variante: picturǎ, desen în acrilic, graficǎ, fotografie de artǎ etc. La fel ca şi goblenurile,
aceste obiecte pot fi mutate cu uşurințǎ dintr - o încǎpere; pot fi înrǎmate sau nu. În
designul interior contemporan, deşi stilul minimalist este foarte la modǎ încǎ, decorurile de
perete, gen tablou, pot da o notǎ de rafinament încǎperii. Sunt recomandate picturile
simple, decorative, reprezentând imagini abstracte, fotografii în detaliu sau macro.
Cǎrțile şi decorațiunile
Din fericire cǎrțile ne inconjoarǎ aproape pretutindeni. Sunt indispensabile, ne
învațǎ, ne prezintǎ, ne inspirǎ şi mai ales ne explicǎ. Pot fi privite şi din punct de vedere
decorativ şi atunci ca orice obiecte de decorațiuni au nevoie de un loc al lor.
Aranjarea cǎrților necesitǎ un spatiu, o bibliotecǎ, sau rafturi suspendate. Cǎrțile fie
cǎ sunt colecții sau nu trebuie aranjate, catalogate şi asezate cât mai practic şi frumos.
Alǎturareǎ unei lǎmpi, sculpturi sau a unei plante cǎrților creazǎ un aranjament interesant,
cǎrțile neocupând toatǎ suprafața raftului.
Plantele decorative
Plantele decorative fac parte din categoria decorațiunilor având rolul de a
înfrumuseța încaperea oferind acesteia o ambianțǎ caldǎ, vie, primitoare, de prospețime.
Plantele trebuie alese cu grijǎ, ținându – se seamǎ de spațiul disponibil pentru amenajare,
ce fel de încǎpere este şi ce funcțiune are şi locul unde vor fi asezate.
În biroul dat spre amenajare s – au aranjat cǎrțile pe rafturile bibliotecii alǎturi de
obiecte decorative din sticlǎ de forme abstracte, moderne şi culori diferite şi de aparaturǎ
audio – video, tv. Pe pereți se fixeazǎ tablouri reprezentând imagini abstracte. În faţa
biroului lângǎ fereastrǎ este asezatǎ o plantǎ decorativǎ înaltǎ, cu frunze mari, care sǎ nu
deranjeze lucrul, sau sǎ obtureze lumina.
Sala de clasa chiar dacǎ este o încǎpere separatǎ, prin amenajarea realizatǎ în
proiect se armonizeazǎ într – o oarecare mǎsurǎ cu celelalte segmente ale locuinţei în
privinţa materialelor şi a culorilor. Obiectele de decor, tablourile, planta decorativǎ sunt
pete de culoare în aranjamentul camerei creându – se o atmosferǎ plǎcutǎ, caldǎ, relaxantǎ,
propice lucrului.
 11. PLAN DE MĂSURĂTORI

Antemasuratoarea este o listare, o insumare intr – un cadru stabilit, ce cuprinde tipul

de placaj, mobilierul, corpul de iluminat ce vor fi utilizate. In scopul unei identificari mai
bune, se redacteaza si un asa – numit plan de masuratori pe care diferitele obiecte de
amenajare sunt listate.

Obiect Dimensiuni Cantitate Material Pret Pret

total
Podea Parchet 10*8.5 m 80.5 m² stejar natur 40 3220
laminat lei / m²
Pereti L = 10 m 4,20 x 2,70 x 44,04 m² Vopsea 400 lei 600
H = 2,70 m 3 lavabila alba 25 kg +
l = 8.5 m 26,424 kg 200 lei
8kg
Tavan Planseu 10.0x 8.5 m 80.5 m² Vopsea
lavabila alba
6,3 kg
Mobila Biblioteca 4100 x 2680 1 PAL caserat 2000 2000
x 500 mm stejar natur
Catedra 1600 x 800 x 1 PAL caserat 600 600
600 mm stejar natur
Scaun de 950 x 480 x 1 Tapiterie 150 150
birou 450 mm stofa
Pupitre 500 x 500 x 33 PAL caserat 130 4290
450 mm stejar natur

Scaune 900 x 600 x 33 Tapiterie 75 2475

600 mm stofa
Corpuri Aplica de Ø 400 mm 6 Sticla 50 300
de tavan
iluminat

Obiect Dimensiuni Cantitate Material Pret Pret

total
Tabla 2 250 500
Sisteme Jaluzele 1,60 x 1,50 m 2,40 m² Textil 30 288
de *4 sintetic lei / m²
umbrire
Calculatoare 33 1850 75473
TOTAL
 14. BIBLIOGRAFIE

EUROCOR – Institutul European de Cursuri prin Corespondenta

Nastase V., Taranu R., Desen tehnic si ornamental manual pentru
clasa IX, X, XI, XII, EDP, Bucuresti 1995
Munteanu P., Nastase V. Utilajul si tehnologia fabricarii mobilei si a
altor produse finite din lemn manual
pentru
clasa IX, X, XI, XII, EDP, Bucuresti
1991
www.incasa.ro
www.bicau.ro
www.museimobiliare.ro
13. Anexe
Plan existent
Planul salii de clasa

Vederi ale salii de clasa